Structura si compozitia romanului Ion

Publicat in 1920,romanul Ion reprezinta primul roman al lui Liviu Rebreanu,o

capodopera care infatiseaza universal rural in mod realist,fara idilizarea din proza
samanatorista.
Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului,in conditiile satului
ardelean de la inceputul secolului XX.Romanul prezinta lupta unui taran sarac de a obtine
pamantul si consecintele actelor sale.Tema central,posesiunea pamantului,este dublata de
tema iubirii.In plan symbolic,destinul protagonistului se plaseaza pe doua
coordonate:Eros si Thanatos.
Titlul este format din numele protagonistului,devenit personaj eponym.El anunta
importanta acestui personaj in declansarea si dezvoltarea actiunii;Ionreprezinta in
acelasi timp o categorie sociala-aceea a taranului tanar,harnic,iubitor de pamant,dar sarac.
Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare,coordinate ale
evolutiei interioare a personajului principal:Glasul pamantului si Glasul iubirii. Cele 2
parti sunt organizate in 13 capitole,cifra aducatoare de ghinion pt. multe din personaje,in
episoade si secvente narative totul bine echilibrat.Titlurile celor 13 capitole(numar
symbolic,nefast)sunt semnificative,discursul narativ avand un Inceput si un
Sfarsit:Inceputul,Zvarcolirea,Iubirea,Noaptea,Rusinea,Nunta (prima
parte);Vasile,Copilul,Sarutarea,Streangul,Blestemul,George,Sfarsitul (partea a
doua).Opera are structura circulara realizata prin simetria incipitului si a finalului care
descriu drumul care vine si pe cel care pleaca din satul Pripas.Aceasta descriere
simbolizeaza viata care isi urmeaza cursul cu indifferenta la tragediile oamenilor.
Prin tehnica planurilor narative este prezentata viata taranimii si a intelectualitatii
rurale.Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanta,iar succesiunea
secventelor narrative este redata prin inlantuire.Primul plan(cel amplu)este planul
taranimii vazuta in lupta sa pentru pamant;din acest plan se remarca personajul Ion care
este apreciat si acceptat de membrii celui de-al doilea plan,planul micii intelectualitati
rurale format din invatatorul Herdelea,preotul Belciug si ceilalti pe care ii intalnim la
Armandia.Ion influenteaza aceste plan deoarece dezbina cele doua familii,invatatorul cu
familia sa sustinandu-l,pe cand preotul il va ocara.
Compozitia romanului il consacra pe scriitor ca reprezentant al unei tehnici
moderne, a unei structuri originale. Romanul este o structura compozitionala specifica,
asemenea unui circuit inchis; este o constructie simetrica care aduce la inceput si in final
aceeasi imagine: drumul intrarii in satul Pripas, loc al intamplarilor si, la sfarsit iesirea
drumului din satul lasat sa-si astepte alte victime. Chiar titlul capitolelor este
sugestiv: Inceputul si Sfarsitul.
Nicolae Manolescu considera drumul, primul personaj al romanului: urca anevoie, isi
face loc, inainteaza vesel, neted, ascunzandu-se printre fagi, poposind putin la cismeaua
mortului. Imaginea drumului
din ultimul capitol este dominata de sentimentul tristetii ca si drama lui Ion: suferintele,
patimile, nazuintele se pierd intr-o taina dureroasa de necuprins. Peste zvarcolelile vietii
vremea vine nepasator stergand toate urmele.
In planul continutului pot fi doua directii care se intersecteaza
adesea: satul si evolutia lui Ion in raport cu lumea taraneasca, iar a doua directie este
raportul intelectualitatii cu lumea satului preotul si mai ales familia invatatorului.