John Dewey s-a nscut n 1859 la Burlington, Vermont, SUA.

ntre 1875 i
1879, urmeaz cursurile Universitii Vermont. A fost un filozof, psiholog i
pedagog american. Aparine grupului de psihologie funcionalist care a activat la coala de
la Chicago. A pus bazele teoriei activitii mintale. A fondat coala experimental The
University Elementary School unde a pus n aplicaie teoriile sale.

John Dewey este unul din cei mai mari teoreticieni ai pedagogiei; sistemul
su pedagogic s -a impus nc de la nceputul secolului nostru, devenind, n
scurt timp, baza teoretic a sistemului de nvmnt american. Bucurndu -se
de o longevitate puin obinuit (1859 - 1952), John Dewey a fost o prezen
vie n viaa colii americane timp de aproximativ apte decenii.

Concepia didactic a lui John Dewey, deschiztor de drumuri n ceea ce privete

constructivismul i rolul nvrii active i prin descoperire, decurge din concepia sa
filozofic, pragmatismul (gr. Pragma aciune), i se fundamenteaz ntru totul pe teoria
cunoaterii prin experien. Prin propria experien, spune Dewey, se obin cunotinele
autentice, i nu printr-o receptare a informaiilor despre experiena altora. Educaia
reprezint transmiterea experienei prin comunicare. Comunicarea presupune
o dilatare a experienei scrie Dewey. Nici cel ce recepteaz, nici cel ce
comunic nu rmn neafectai. Comunica rea este o mprtire a experienei,
pn n momentul cnd aceasta devine un bun comun.

Principalele sale lucrri sunt:

Crezul meu pedagogic (1877)

coal i societate (1899)

coala i copilul (1906)

Democraie i educaie (1916)

Arta ca experien (1934)

Experien i educaie (1938)

L ibertate i cultur (1
 Constructivismul in educatie

La inceputul sec XX, Dewey promova ideea unui curriculum bazat pe experiente de
invatare, pe invatarea prin descoperire. In perioada 1980-1990, constructivismul duce mai
departe ideile lui Dewey, propunand o schimbare majora in procesul educatiei. Si anume,
accentual nu mai trebuia pus pe cunostinte ci pe formarea de competente pe ,,cum se invata.

Caracteristicile constructivismului:

abordarea centrata pe cel care invata - respectiv pe activitatea sa de construire a

cunoasterii;
constructia cunoasterii presupune ca subiectul cauta, selecteaza, se informeaza,
trateaza critic infomatiile, analizeaza, avalueaza, formuleaza ipoteze, desprinde
concluzii;
constructivismul se opune invatamantului traditional, profesorul nu trebuie sa ofere/sa
impuna raspunsul corect elevilor ci acestia trebuie sa-l construiasca;
profesorul constructivist furnizeaza instrumente ale cunoasterii cum ar fi: activitati de
rezolvare a problemelor, de investigare a realitatii, de cercetare in grupuri mici;
astfel elevii sunt incurajati sa gandeasca, sa-si motiveze rationamentele, nu sa invete
pe de rost si sa expuna fapte.

Paradigma constructivista intampina anumite dificultati in ceea ce priveste utilizarea ei in

educatie:

ridica probleme privind parcurgerea curriculumului obligatoriu transfer de

informatii de la profesor;
evaluarea nationala presupune achizitionarea unui volum important de cunostinte;
necesita consum mare de timp pentru a fundamenta fiecare demers de instruire;
sunt necesare resurse materiale si financiare pentru realizarea mediilor prin explorarea
carora elevul sa-si poata construii cunoasterea.

Totusi, introducerea constructivismului pe diferite componente ale procesului de predare-

invatare-evaluare, ar fi benefica atat pentru elevi cat si pentru profesori deoarece imcurajandu-
l pe elev sa caute, sa reflecteze, sa progreseze in realizarea sarcinilor, profesorul nu face
altceva decat sa stimuleze procesul de constructie a cunostintelor.