Aaar Springer PDF

April 19, 2005 8:33 WorldScientific/ws-b8-5x6-0 swp0002
Publishers page
i
Publishers page
ii
Publishers page
iii
Publishers page
iv
Chapter 1
Introducere
Aerodinamica este un subdomeniu al mecanicii fluidelor care se ocupa cu

determinarea caracteristicilor aerodinamice si a arhitecturii aparatelor de
zbor. S-a dezvoltat ca stiinta n legatura directa cu evolutia aviatiei.
Sustentatia este generata de diferenta de presiune pe diferite parti ale
unui corp. Unul din factorii care genereaz aceast diferenta este viteza
fluidului.
n prezent aerodinamica este divizata formal n trei ramuri:
-Aerodinamica teoretica
-Aerodinamica experimentala
-Aerodinamica numerica
Aerodinamica teoretica se ocupa cu modelarea matematica a fenomenelor
proprii aerodinamicii si obtinerea unor rezultatenchise analitice sau semi-
analitice. Aerodinamica experimentala urmareste obtinerea acelorasi in-
formatii privind fenomenele proprii aerodinamicii pe cale experimentala.
Se folosesc suflerii sau tunele aerodinamice echipate cu balante, instalatii
de vizualizare, instalatii de masura a presiunii, temperaturii si vitezei etc.
Experimentele de fac pe machete care reproduc la o anumita scara aripa,
fuselajul sau ntregul avion. Aerodinamica numerica se ocupa cu rezolvarea
numerica a problemelor matematice care exista n aerodinamica si pentru
care nu sunt solutii analitice.
Cele trei ramuri sunt utilizate simultan n ziua de azi pentru o ct mai
buna cunoastere a fenomenelor fizice. Se analizeaza comportarea aerodi-
namica a principalelor compenente ale aeronavei considerate separat, ur-
mnd ca apoi sa se studieze mpreuna. Efectele suplimentare care apar
atunci cnd componentele sunt considerate mpreuna fata de cazul cnd
5
6 Introducere
sunt luate individual, se numesc interferente aerodinamice.

Chapter 2
Metoda perturbatiilor singulare
Este un instrument care permite obtinerea de modele matematice si de

solutii ale acestora prin simplificarea unor modele mai complexe. Este
sugerata de parintele aerodinamicii Prandtl, n 1904, la Londra. Ulterior,
este redescoperita n 1950 n SUA si formalismul matematic este formulat
de Kaplun n 1954 si Van Dyke n 1964.
Problema oscilatiilor liniare amortizate (Prandtl)
Corp de masa m n miscare de oscilatie amortizata
Presupunem un corp de masa m, un resort de constanta k si un amortizor

de constanta d. Miscarea este unidimensionala.
dx d2 x
m x + d x + k x = 0, x = , x = 2 (2.1)
dt d t
Conditiile initiale
7
8 Metoda perturbatiilor singulare
I
t = 0, x(0) = 0, x(0) = v0 = (2.2)
m
unde I este impulsul initial.
Cautam solutia de forma ert si, introducnd n ecuatia (2.1) obtinem
ecuatia caracteristica
q
4mk
2
d d 4mk d d 1 d2
m r2 + d r + k = 0, r1,2 = = (2.3)
2m 2m
presupunem ca 1 4mk d2 > 0 ceea ce nseamna ca d2 > 1.
mk
mk
Punem n evidenta un parametru calitativ adimensional d2 si consid-
eram ca este mic (n raport cu unitatea)
x(t) = C1 er1 t + C2 er2 t (2.4)
Din conditiile initiale se determina constantele C1 si C2 din sistemul
I 1
x(t) = q (er1 t + er2 t ) (2.5)
d 1 4mk
d2
Cnd t 0, x
= 0 si ecuatia (1.1) devine
m x + d x = 0 (2.6)
Pentru ecuatia (2.6) conditiile initiale vor fi aceleasi date de (2.2) iar
ecuatia caracteristica este
d
m r2 + d r = 0, r1 = 0 r2 = (2.7)
m
si solutia generala
d
x(t) = C1 + C2 e m t (2.8)
Constantele C1 si C2 se determina introducnd conditiile initiale (2.2)

si obtinem
Formalismul matematic. Principiul matematic al metodei perturbatiilor singulare (Van Dyke)9
I I I d
C1 = , C2 = , x(t) = (1 e m t ) (2.9)
d d d
Cnd t , x = 0
d x + k x = 0, d r + k = 0 (2.10)
k
x(t) = Ce d t este solutia generala cu interes practic
Vom racorda solutia asimptotica corespunzatoare lui t cu solutia
asimptotica corespunzatoare lui t 0 , prin urmatorul principiu: limita
superioara a solutiei pentru t 0 trebuie sa fie egala cu limita inferioara
a solutiei pentru t .
Notam solutia ecuatiei (2.6) cu xi (t) (solutie interioara) si solutia (2.10)
cu xe (t) (solutie exterioara)
Principiul de racordare al lui Prandtl spune ca limita superioara a
solutiei interioare trebuie sa fie egala cu limita inferioara a solutiei exte-
rioare.
I I k
lim xi (t) = lim xe (t), C = , xe (t) = e d t (2.11)
t t0 d d
2.1 Formalismul matematic. Principiul matematic al metodei

perturbatiilor singulare (Van Dyke)
2.1.1 Adimensionalizarea ecuatiei

Adimensionalizarea rationala a ecuatiei modelului (punerea n evidenta a
unor marimi de referinta pentru toate variabilele independente). Fie valorile
de referinta xref o i tref .
x t
x = , t = (2.12)
xref tref
Marimile de referinta se aleg astfel nct marimile adimensionale asoci-
ate sa aiba ordinul de marime al unitatii.
I d
xref = , tref = (2.13)
d k

d d dt 1 d d2 d d 1 d d 1 d2
= = , = = = (2.14)
dt dt dt tref dt d2 t dt dt tref dt dt t2ref
d2 t
m k d2 x dx
+ + x = 0 (2.15)
d2 dt2 dt
care reprezinta ecuatia adimensionala.
2.1.2 Identificarea unui parametru mic.

Parametrul mic trebuie sa fie o marime adimensionala, iar valorile lui
trebuie sa fie mai mici n raport cu unitatea. n general gasirea acestui
parametru mic nu este evidenta; o corecta evaluare a parametrului se poate
face doar stapnind fenomenul fizic pe care l studiem sau proprietatile
matematice ale ecuatiilor diferentiale ale fenomenului respectiv. Exista
probleme de aerodinammica n care parametrul mic poate fi repede iden-
tificat nca din formularea generala a problemei respective. Spre exemplu,
pentru profilul subtire, se stie ca raportul fc este de ordinul 102 si incidenta
este mica.
De regula prima etapa este utila tocmai n punerea n evidenta a parametru-
lui mic n problema respectiva. Tinnd cont de ceea ce am prezentat n
modelul fizic al problemei, vom considera drept parametru mic cantitatea
mk
d2 = . Admitem ca <<1
2.1.3 Aproximarea solutiei cu o serie de puteri ale parametru-

lui mic
x = x0 + x1 + 2 x2 + ... (2.16)
Determinarea solutiei nseamna determinarea coeficientilor dezvoltarii

polinomiale (2.16) adica a valorilor x1 , x2 , x3 , ... Acesti coeficientii nu sunt
constanti, ci depind de t. Pentru a determina coeficientii se ia dezvoltarea
(2.16) si se introduce n ecuatia diferentiala (2.15)

d2 x0 d2 x1 2
2 d x2 dx0 dx1
+ + + ... + + + ... +[x0 + x1 + ...] = 0
dt2 dt2 dt2 dt dt
(2.17)
Polinomul trebuie sa se anuleze pentru orice valoare a lui , adica toti

coeficientii polinomului sunt nuli.
dx0 d2 x0 dx1
0 1
dt + x0 = 0, dt2 + dt + x1 = 0,
2 2 (2.18)
2 d x1 dx2
dt2 + dt + x2 = 0, ... n d dxtn1
2 + dx
dt + xn = 0
n
Vom numi acest rezultat cascada de ecuatii diferentiale (rezolvarea sis-

temului de face ntr-o ordine astfel nct fiecare ecuatie are o necunoscuta).
Pentru prima, ecuatia caracteristica este:
r + 1 = 0, x0 = Cet (2.19)
2.1.4 Determinarea conditiilor la limita

Presupunem dilatarea variabilei independente functie de parametrul mic al
problemei. Ulterior, solutia n spatiul dilatat va fi determinat tot ca o serie
de puteri ale parametrului mic.
t
Definim t =
d d dt 1 d d2 1 d2
= = , = (2.20)
dt dt dt dt d2 t 2 d2 t
d2 x dx
+ + x = 0 (2.21)
dt2 dt
Facem conventia ca solutia ecuatiei (2.15) sa o numim solutia interioara
si solutia ecuatiei (2.21) sa o numim solutie exterioara.
xi = xi (t ), xe = xe (t) (2.22)
xi (t ) = x0i + x1i + 2 x2i + ... (2.23)

d2 x0i d2 x1i dx0i dx1i
+ + ... + + + ... + [x0i + x1i + ...] = 0
dt2 dt2 dt dt
(2.24)
d2 x0i dx0i d2 x1i dx1i

0 2
+ = 0, 1 2
+ + x0i = 0, ... (2.25)
dt dt dt dt

r2 + r = 0 r1 = 0, r2 = 1, x0i = C1 + C2 et (2.26)
I dx
t = 0, t = 0, x = 0, x = 0, x = , =1 (2.27)
m dt

C1 = 1, C2 = 1, x0i (t ) = 1 et (2.28)
(2.28) este solutia interioara.

Functia x0i o vom numi aproximanta de ordinul 0.
d2 x1i dx1i
2
+ = 1 et (2.29)
dt dt
Solutia ecuatiei (2.29) este formata din doua componente:
-solutia ecuatiei omogene
-solutia particulara a ecuatiei neomogene

x1iom = C1 + C2 et (2.30)
Solutia x1ipart se ia de forma membrului drept a ecuatiei neomogene

(polinom, exponentiala, logaritm etc.). Prin metoda variatiei constantelor,
se ia solutia generala, se nlocuieste n ecuatia neomogena, iar C1 si C2 se
privesc ca functii de variabila t .

xp1i = at2 + bt + c + det (2.31)
de unde se determina coeficientii a, b, c, si d, iar solutia generala este

suma dintre solutia omogena si solutia particulara
x1i = xo1i + xp1i (2.32)
2.1.5 Racordarea solutiei interioare cu solutia exterioara

pentru determinarea completa a constantelor din solutia
exterioara

xe (t) = x0 = Cet , xi (t ) = x0i = 1 et (2.33)
Exista o valoarea a lui t (sau t ) pentru care solutia interioara este egala
cu solutia exterioara. Cum valoarea lui nu este aprioric cunoscuta, se va
aplica conditia de racordare ntr-o forma asimptotica. Limita superioara a
solutiei interioare sa fie egala cu limita superioara a solutiei exterioare.
lim xi (t ) = lim

xe (t) (2.34)
t t 0
Legatura ntre t si t pune n evidenta faptul ca conditia ca t sa

fie echivalent cu t 0 este necesar ca 0
lim xi (t ) = 1 lim xe (t) = C C=1 (2.35)

t t 0
2.1.6 Calculul solutiei compuse

Solutia care sa fie valabila pentru orice valoare a timpului fizic este:
xc (t) = xe (t) + xi (t) xe,i (2.36)
unde n expresia solutiei interioare t se va reprezenta n functie de t
t
xi (t) = 1 e (2.37)
xe,i reprezinta limita comuna a solutiei interioare si exterioare din prin-

cipiul de racordare
t t
xc (t) = et + 1 + e 1 = et + e (2.38)
Racordarea dintre solutia interioara si cea exterioara
Se poate demonstra ca o dilatare de forma t = t asigura o precizie mai

slaba dect cea presupusa initial cu la puterea 1. Marirea dilatarii coor-
donatei independente nu se poate scrie aprioric. Se procedeaza utiliznd
amplificari din ce n ce mai mari, iar criteriul de alegere a variantei optime e
dictat de comparatia cu solutia exacta, daca se cunoaste, sau cu rezultatele
experimentale n problema respectiva.
Observatie
Ecuatia potentialului de perturbatie pentru profile aerodinamice n ipoteza micilor perturbatii15
t d2 x dx
t = 2
, 2
+ + 3 x = 0 (2.39)
dt dt
d2 x0i
aproximanta de ordin zero dt2 =0
x0 = C1 + C2 t (2.40)
2.2 Ecuatia potentialului de perturbatie pentru profile aero-

dinamice n ipoteza micilor perturbatii
Vom presupune ca avem un fluid fara vscozitate (fluid perfect), miscarea

fluidului este irotational (nu exist vrtejuri, nu exist turbulen) rotorul
cmpului de viteze este nul.
Dac un spatiu vectorial este irotational atunci este cmp potential.
V =0 = V (2.41)
unde se numeste potentialul vitezei

Din punct de vedere fizic, ipoteza de irotationalitate a miscarii este
acceptata daca n cmpul miscarii nu apar variatii bruste ale parametrilor
miscarii. Daca avem fluidul cu vscozitate, atunci apar vrtejuri si nu
mai avem irotationalitate. Ipoteza irotationalitatii ne permite simplificarea
considerabila a modelului Euler (cel mai general model matematic ce descrie
miscarea unui fluid perfect n echilibru termodinamic.
Ecuatiile Euler formeaza un sistem diferential n care prima ecuatie este
ecuatia de continuitate

+ (V) = 0 (2.42)
t
A doua este ecuatia de impuls
DV
= p (2.43)
Dt
D
unde Dt reprezinta operatia de derivare substantiala

D D 1
= + (V), = ++ V (2.44)
Dt t Dt t 2

DV V 1 1 2
= + V + V2 V , = V (2.45)
Dt t 2 2
O descriere a miscarii unui fluid n general bazata doar pe ecuatiile
(2.44) si (2.45) nu este posibila. Avem 4 ecuatii si necunoscutele , p,
V(u, v, w). Avem de-a face cu un model deschis. Prima ecuatie ce trebuie
atasata sistemului este ecuatia energiei pentru un fluid perfect.
(E)
+ (VH) = 0 (2.46)
t
unde E este energia totala a fluidului pe unitatea de masa si volum
V2
E =e+ (2.47)
2
si e este energia interna, iar H este entalpia totala a fluidului definita
de
V2
H =h+ (2.48)
2
iar h este entalpia statica.
Avem 5 ecuatii si 7 necunoscute. Atasm n continuare ecuatii constitu-
tive (ecuatii termodinamice), una dintre ele fiind ecuatia de stare a gazului
ideal
p
= RT u = cv T h = cp T (2.49)

Astfel sistemul de ecuatii a devenit un sistem nchis.
2.2.1 Conditii la limita asociate sistemului de ecuatii

Putem avem curgeri exterioare (aripi) sau curgeri interioare pentru care
exista frontiere solide sau fluide
Curgere exterioara a) si curgere interioara b)
Astfel putem pune conditii la limita pe frontiere solide sau frontiere

fluide. Din punct de vedere fizic si matematic pe frontiera solida vom
considera conditia cinematica de tangenta a vitezei la aceasta frontiera.
Profil aerodinamic cu normala la suprafata si viteza tangenta
Avem linii sau suprafete de curent. n realitate fluidul adera la suprafata

corpului
V n=0 (2.50)
Nu avem conditii la limita pe corpuri solide pentru presiune si densitate.
Pentru temperatura, pe suprafata unui corp avem conditii la limita fizice si
conditii la limita aproximative

Pe suprafata corpului fluxul de caldura este descris de legea lui Fourier
dT
q = (2.51)
dm
unde este conductivitatea termica

dT dT
= (2.52)
dm solid dm f luid
Conditia aproximativa consta n a furniza aprioric fluxurile de caldura

pe suprafata corpului. La peretele adiabatic

dT
=0 (2.53)
dm f luid
iar la peretele de temperatura data
T = Tw (2.54)
Pe frontiere fluide impunerea conditiilor la limita este, n marea ma-

joritate a cazurilor, aproximativa si constau n specificarea valorii vitezei,
presiunii, densitatii si temperaturii pe frontiere. Presiunea de o parte si de
alta a frontierei este constanta. Saltul de presiune printr-o frontiera fluida
este nul.
Ecuatia de impuls pentru o miscare irotationala se va simplifica n forma:

V V2
+ = p (2.55)
t 2
Vom presupune n continuare cazul unei miscari stationare (parametrii
fluidului nu depind explicit de timp)

V V2 p
= 0, = (2.56)
t 2
Daca admitem ipoteza de curgere irotationala se poate demonstra ca
pentru fluidul perfect ecuatia energiei capata forma simplificata
p
= ct. (2.57)

unde reprezinta raportul dintre caldurile specifice ale fluidului. O
miscare irotationala este izentropica. Fluidul pentru care exista o relatie
directa ntre p si se numeste fluid barotrop. Pe baza relatiei (2.57) putem
sa consideram ca presiunea este o functie ce depinde doar de densitatea
fluidului respectiv. Gradientul presiunii din (2.56) l vom putea calcula
tinnd cont de aceasta proprietate.
p p p p p p dp
p = i+ j+ k= i+ j+ k= (2.58)
x y z x y z d
dp
Prin definitie valoarea d o notam cu a2
p = a2 (2.59)
Daca admitem relatia (2.57) pentru evolutia izentropica putem calcula
p p
a2 = = (2.60)

Astfel, ecuatia de impuls se poate scrie

V2
= a2 (2.61)
2

nlocuim = V si n ecuatia de continuitate devine t =0

(V) = 0, V + V = 0, V = V (2.62)

nmultim ecuatia vectoriala (2.61) cu V

V2 p
V = a2 V = a2 V (2.63)
2
1 2

V = V (V ) (2.64)
2a2
care este ecuatia vectoriala a potentialului
1 1
() = ()2 , = 2 ()2 (2.65)
2a2 2a
Vom calcula viteza sunetului a din ecuatia (2.65) bazndu-ne pe expresia
presiunii
V2 k p
+ = ct. (2.66)
2 k1
care este ecuatia presiunii pentru miscari compresibile. Constanta K se
poate determina lund ca referinta parametrii fluidului din amonte.
V2 a2 V2 a2 k1 2
+ = + , a2 = a2 2
(V V ) (2.67)
2 k1 2 k1 2
Conditiile la limita asociate ecuatiei potentialului deriva direct din conditi-
ile la limita pentru sistemul Euler, n care introducem ipoteza de miscare
irotationala.
V n = 0, n = 0 (2.68)
Iar conditia asimptotica
r , (2.69)
Relatiile (2.65), (2.68) si (2.69) formeaza modelul matematic al potentialu-

lui. Este reprezentata de o ecuatia diferentiala neliniara cu derivate partiale
de ordinul II (nu cunoastem solutia analitica pentru astfel de situatii).
Ecuatia (2.69) poate fi solutionata doar prin metode numerice.
Simplificam ecuatia potenialului prin introducerea unor ipoteze. Daca
vom explicita ecuatia (2.69) ntr-un sistem de referinta cartezian, vom gasi
forma (bidimensional):

u2 2 w2 2 2uw 2
1 2 + 1 2 2 =0 (2.70)
a x2 a z 2 a xz
unde u,w sunt componentele vitezei

u= , w= , (2.71)
x z
a este data de relatia (2.60)
Vom presupune cazul unei miscari plane (toate variabilele depind doar
de 2 coordonate spatiale si sunt independente de a treia coordonata).
Profilul aerodinamic reprezentat prin grosime si curbura

u2 2 w2 2 2uw 2
1 2 + 1 2 =0 (2.72)
a x2 a2 z 2 a xz
n ipoteza miscarii plane mai presupunem ca curgerea fluidului n orice

plan paralel cu xz este identica. Profilul nu este un corp general , el prezinta
niste caracteristice deosebite. Este un profil de curbura si grosime mica aflat
ntr-un curent de aer cu incidenta mica. Se considera scheletul profilului
1
zc = (ze + zi ) (2.73)
2
si grosimea profilului
1
zg = (ze zi ) (2.74)
2
zi (x) = zg (x) + zs (x) x (2.75)
unde , , sunt 3 parametrii mici, zg si zs sunt de ordin de marime al

unitatii. Cele cinci marimi caracterizeaza perturbatia introdusa de profil.
Putem simplifica ecuatia (2.72) utiliznd metoda micilor perturbatii pen-
tru ca n problema noastra exista cel putin un parametru mic. Pentru a
simplifica scrierea vom considera ca ecuatia profilului este de forma
ze (x) = fe (x), zi (x) = fi (x) (2.76)
n relatia (2.76) am luat influenta unui singur parametru. Aplicam

metoda perturbatiilor singulare.
Solutia exterioara o notam cu e (x, z) n care coordonatele x si z au ca
referinta coarda profilului.
e (x, z) = U (e0 (x, z) + e1 (x, z) + 2 e2 (x, z) + ...) (2.77)
Alegem un sistem de referinta avnd axa x n lungul vitezei U astfel

nct componentele vitezei vor fi (U , 0, 0)
= U x e0 (x, z) = x (2.78)
e (x, z) = U (x + e1 (x, z) + 2 e2 (x, z) + ...) (2.79)
" 2 2 #
2 k1
a = a2 + 2
U (2.80)
2 x z

e e e
= U 1 + 1 + ... , = U 1 + 2 1 + ... (2.81)
x x z z z
" 2 #
2 k 1 2 e1 e1
a = a2 U 1 + 2 2
+ ... + U + 2
+ ... U 2
2 x x
(2.82)

k1 e e
a2 = a2 2 1 + 2 1 + ... (2.83)
2 x z
2
e
u2 = 2
= U 1 + 2 1 + ... (2.84)
x x
2 " 2 #
e1
w2 = 2
= U 2 + ... (2.85)
z x
Introducem n ecuatia (2.72) si grupam dupa puterile lui
2 e1 2 e1
(a2 U
2
)U 2
+ (a2 0)U 0=0 (2.86)
x z 2
2 2 e1 2 e1
(1 M ) + =0 (2.87)
x2 z 2
(2.87) reprezinta ecuatia liniarizata cautata. e1 reprezinta componenta
de ordinul I a perturbatiei, deoarece este coeficientul lui din seria de
puteri.
Putem construi solutii pentru aceasta ecuatie. Pentru ca solutia sa fie
completa trebuie sa punem conditii la limita concrete. O prima conditie
este conditia asimptotica (departe de corp)
r , 0 (2.88)
Pentru conditia la limita pe suprafata profilului va fi nevoie sa anal-
izam si solutia interioara a ecuatiei generale a potentialului. Consideram o
dilatare a coordonatei transversale z de forma
z
z = (2.89)

Vom numi solutie a ecuatiei potentialului , care depinde de z, solutia

interioara; pentru aceasta solutie interioara se procedeaza n mod analog
(serie de puteri ale parametrului mic).
i (x, z) = U (i0 (x, z) + i1 (x, z) + 2 i2 (x, z) + ...) (2.90)
= U x i0 (x, z) = x (2.91)
i1 i
w= , wi = + 2 + ... (2.92)
z z z
i1
0, wi = = 0, i1 (x, z) = g(x) (2.93)
z
nlocuim n (2.90) si obtinem
i (x, z) = U (x + g(x) + 2 i2 (x, z) + ...) (2.94)
n care functia g(x) precum si termenii i2 , i3 , ... ramn necunoscute.

u2 2 i w2 2 i 2uw 2 i
1 2 + 1 =0 (2.95)
a x2 a2 z 2 a2 xz
Dupa ce introducem (2.94) si grupam dupa puterile parametrului 0
vom obtine ecuatia diferentiala
2 i
=0 (2.96)
z 2
care este o ecuatie diferentiala pentru componenta de ordinul II a potentialu-
lui interior. Solutia ecuatiei este data de:
i2 = C1 z + C2 (2.97)
Pentru determinarea constantelor C1 si C2 putem utiliza conditia la

limita de tangenta a vitezei la suprafata profilului, deoarece aceasta este
valabila n vecinatatea lui z = 0 (adica n zona n care y are acelasi ordin

de marime cu . Conditia la limita de tangenta este:

z fe,i

= (2.98)
x
x
unde am utilizat relatia
w ze,i
tan = = (2.99)
u x
Triunghiul vitezelor pe profilul dat prin curbura
Aplicam relatia (2.98) n situatia n care este nlocuit cu i
i1 i
2 2
z + z + ... fe,i
i
= (2.100)
g
x + 2 x2 + ... x
Egalam termenii corespunzatori puterii
i2 fe,i fe,i fe,i

= , C1 = , i2 = z + C2 (2.101)
z x x x
de unde putem calcula C1 . Constanta C2 este constanta doar n raport
cu z, dar poate sa depinda de x.

fe,i
i (x, z) = U x + g(x) + 2 z + C + ... (2.102)
x
Solutia interioara ne este utila doar pentru determinarea conditiei la lim-

ita a solutiei exterioare (pe suprafata profilului). Nu vom aborda problema
calculului explicit al functiei g(x) petnru ca solutia interioara nu prezinta
interes. Vom aplica principiul de racordare care se poate impune pentru
potentialul , dar nu si pentru viteza. Din punct de vedere practic, nu
ne intereseaza valoarea efectiva a potentialului , ci distributia de viteze pe
profil. Vom impune conditia de racordare pentru viteze si n special pentru
viteza w.
we (x, z = 0) = wi (x, z ) (2.103)

e e e i i
we = = U 1 + 2 2 + ... , wi = 1 +2 2 +... (2.104)
z z z z z
Introducem n (2.95) si ordonam dupa puterile lui .
e i fe,i
1 = = U (2.105)
z z x
aceasta fiind conditia la limita pe care o cautam pentru componenta e1 .
Am obtinut urmatorul model matematic:
2 e e
(1 M ) x21 + z21 = 0,
e1 fe,i (2.106)
x + z , e1 0,
2 2
z = U x
Observatie: Se arata ca ecuatia si conditiile la limita (2.106) are solutie

unica, deci problema este bine pusa.
Daca vom nota e1 = si vom numi potentialul de perturbatie,
atunci si acesta satisface o ecuatie de forma (2.106)
2
(1 M ) 2
+ 2 =0 (2.107)
x z
Iar conditiile la limita se scriu
fe,i
x2 + z 2 , 0, = U (2.108)
z x
2.2.2 Modelul micilor perturbatii

Reprezentarea la scara a solutiei exterioare este o taietura pe axa x (sgeata
profilului este aproximata prin ). n consecinta, conditia la limita (2.108)
trebuie impusa pe aceasta taietura.
Conditia de racordare (2.103) ne arata clar faptul ca aceasta conditie de
tangenta trebuie impusa pentru z = 0. Rezultatele obtinute corespund unui
parametru generic mic . Ecuatia ce se determina pentru potentialul de per-
turbatie este liniara de unde rezulta ca putem aplica principiul suprapunerii
efectelor, pentru a determina solutia n situatia n care toate cele trei per-
turbatii (grosime, curbura, incidenta) sunt prezente simultan. Din punct de
vedere matematic echivaleaza cu posibilitatea descompunerii potentialului
de perturbatie n trei componente.
= g + c + (2.109)
Deoarece efectele practice ale curburii si incidentei sunt similare (produc

portant) este convenabil sa consideram potentialul ca suma a 2 termeni:
= g + s (2.110)
unde g este potentialul de perturbatie produs de distributia de grosime,

iar s este potentialul de perturbatie produs de scheletul profilului. n
ipoteza micilor perturbatii, relatia (2.110) ne permite decuplarea efectelor
de grosime de cele de curbura si incidenta.
Profilul aerodinamic ca suma dintre grosime si curbura
2.2.3 Profile subtiri n ipoteza micilor perturbatii
Graficul curburii profilului
Regimul de curgere este cel incompresibil, unde M 0

s zs
s = 0, x2 + z 2 , s 0, = U (2.111)
z x
Metoda de solutionare se bazeaza pe nlocuirea profilului cu o distributie

de vrtejuri plasata pe coarda acestuia.
Distributie de vrtejuri pe taietura profilului
Simulam profilul cu aceasta distributie de vrtejuri (metoda singular-

itatilor reprezentata de micile tuburi de vrtejuri palsate pe coarda). Cal-
culam viteza indusa de tuburile de vrtej ntr-un punct oarecare de pe profil.
Aplicam teorema lui Biot-Savart-Laplace (viteza indusa de un tub de vrtej
este perpendiculara pe planul determinat de tub si punct, are sensul dat de
regula burghiului drept, iar modulul este:

V = (2.112)
2d
unde reprezinta intensitatea tubului de vrtej, iar d, distanta de la tubul
de vrtej la punct. Formula este valabila pentru un tub de vrtej infinit.
Zc
1 (x0 )dx0
w(x) = (2.113)
2 x x0
0
si tinnd cont de conditia la limita (??), obtinem
Zc
1 (x0 )dx0 zs
= U (2.114)
2 x x0 x
0
Relatia (2.114) o interpretam ca o ecuatie integrala cu necunoscuta ,

iar marimea 1/(x x0 ) se numeste nucleul ecuatiei integrale. Acest nucleu
prezinta un punct singular n x = x0 . n aceasta situatie avem o integrala
cu singularitati. n cazul nostru singularitatea se numeste singularitate de

tip Cauchy. n general singularitatea de tip Cauchy este cu distanta la
numitor. Se calculeaza n sensul valorii principale.
r r
Z1 0
1X 1 dzs X dX x
(X) = 2U + 0 0
, X=
X dX 1 X X X c
0
(2.115)
Cunoscnd putem calcula distributia de viteze pe profil. n ipoteza
micilor perturbatii, viteza de perturbatie axial u ntr-un punct oarecare de
pe schelet are aceeasi valoare pe intrados si pe extrados, n sensuri diferite.
Prin definitie:

= ue ui , ue = ui , = 2u, u = (2.116)
2
r r
Z1 0
1X 1 dzs X dX
Vp = U u = U 1 +
X dX 1 X0 X X0
0
(2.117)
care reprezinta distributia de viteze pe profilul aerodinamic. Pentru a
calcula efectiv Vp avem metoda semianalitica care se bazeaza pe o descom-
punere n serie Fourier a scheletului
1X
zs (x) = an cos n (2.118)
2
Legatura dintre x si este data de transformare:
x 1 + cos
X= = 0 6 X 6 1, 066 (2.119)
c 2
= 0 - la bordul de fuga
= - la bordul de atac
dzs dzs d 1X d
= = nan sin n (2.120)
dx d dx 2 dx
r s s
1+cos 0
x0 2 1 + cos 0 0
= 0
= 0 = 1/ tan (2.121)
1 x0 1 1+cos
2
1 cos 2
1
x x0 = (cos cos 0 ) (2.122)
2

Z0 X
Vp 1 1 d0 dx0 (2.123)
= 1tan + nan sin n 0 0 0
U 2 2 dx tan 2 cos cos
2

X Z 0
Vp 1 sin n d 1 cos n
= 1 tan nan =
cos cos 0 tan 2
0
U 2 sin
0
(2.124)
n relatia (2.124) avem o integrala de tip Glauert.
2.2.4 Solutia clasica

Solutia clasica (Glauert) a ecuatiei integrale:
Zc 0 0
1 (x )dx Zs
= U , (2.125)
2 x x0 x
0
0
se bazeaza pe aproximarea circulatiei (x ) printr-o serie trigonometrica,
iar problema se reduce la gasirea coeficientilor acestei serii. n primul rnd
se introduce transformarea (Glauert):
x 1 cos
= (2.126)
c 2
care realizeaza corespondenta:
x = 0, = 0; (2.127)
x = c, = , (2.128)
iar:
c
dx = sin d. (2.129)
2
Introducnd (2.126) n (2.125) se obtine:
Z 0
1 (x ) 0 0 Zs
0 sin d = U . (2.130)
2 cos cos x
0
Deoarece n bordul de fuga trebuie ndeplinita conditia Kutta-Jukopvski
() = 0, (2.131)
se poate considera ca

X
() An sin n. (2.132)
n=1
Deoarece rezultatele experimentale arata ca n bordul de atac exista o val-

oare mare a circulatiei (succiunii), aproximanta circulatiei va fi completata
cu un termen care sa simuleze o astfel de comportare:
1 + cos
() A0 cot = A0 . (2.133)
2 sin
Pentru a obtine si dimensiunile corecte ale circulatiei se va lua:

!
X
() = 2U A0 cot + An sin n . (2.134)
2 n=1
Introducnd n (2.130) se obtine:

Z 0
! 0
1 1 + cos X 0 sin 0 Zs
2U A0 0 + An sin n 0 d = U .
2 sin n=1 cos cos x
0
(2.135)
Avnd n vedere valoarea integralei Glauert:
Z 0
cos n 0 sin n
0 d = , (2.136)
cos cos sin
0
vom calcula toti termenii din relatia (2.136):

Z 0
1 + cos 0 sin
A0 0 d = A0 0 + = A0 ; (2.137)
cos cos sin
0
Z X
X 0 Z 0
sin 0 0 0 sin 0
An sin n 0 d = An sin n 0 d =
n=1
cos cos n=1
cos cos
0 0
(2.138)
X Z 0 0
An
cos(n 1) cos(n + 1) 0
= 0 d = (2.139)
n=1
2
cos cos
0
X X
An sin(n 1) sin(n + 1) An
= = 2 sin cos n
n=1
2 sin sin n=1
2 sin
(2.140)
iar (2.135) devine:

!
X Zs
U A0 An cos n = U (2.141)
n=1
x
sau

X Zs
A0 + An cos n = (2.142)
n=1
x
multind cu cos m si integrnd pe intervalul [0, ] se obtine:

Z
X Z Z Z
Zs
A0 cos md+ An cos m cos nd = cos md+ cos md.
0 n=1 0 0 0 x
(2.143)
Deoarece functiile trigonometrice sunt orogonale:
Z
0, pentru m 6= n;
cos m cos nd = (2.144)
0 /2, pentru m = n;
obtinem, pentru m = 0 :
Z
1 Zs
A0 = cos md; (2.145)
0 x
iar pentru m = n :

X Z Z
Zs
An cos n cos nd = + cos nd. (2.146)
n=1 0 0 x
Z
2 Zs
An = cos nd. (2.147)
0 x
n continuare se calculeaza fortele aerodinamice.
2.2.5 Distributia de viteze pe profilul simetric n ipoteza

micilor perturbatii
Distributie de surse care simuleaza efectul de grosime
Pentru profilul simetric, nlocuim profilul cu o distributie de surse plasate

pe coarda profilului. Fie q(x0 ) intensitatea sursei pe unitatea de lungime.
Conditia la limita se va impune taietura reprezentata de profil. ntr-un
punct P de pe profil, sursa induce o viteza, orientata n lungul axei x,
notata cu u
Zc
1 q(x0 )dx0
u= (2.148)
2 x x0
0
Pentru a calcula viteza u trebuie sa cunoastem intensitatile surselor re-

spective. Pentru a calcula intensitatile surselor respective se aplica conditia
la limita cinematica combinata cu conditia de conservare a debitului (sat-

isfacerea ecuatiei de continuitate)
Distributie de surse pe elementul infinitezimal dx
q(x)dx emite acelasi debit si pe extrados si pe intrados.
1
q(x)dx = wdx, q(x) = 2w, (2.149)
2
w dzg dzg
= , q(x) = 2U (2.150)
U dx dx
Intensitatea distributiei de surse dintr-un punct oarecare al profilului

depinde de panta dz/dx din punctul respectiv. Astfel, putem calcula com-
ponenta u a vitezei:
Zc
U dzg dx0
u= (2.151)
dx0 x x0
0
Observatie: Distributia de surse utilizata pentru a simula profilul si-

metric prezinta o singularitate n bordul de atac al profilului. Intensitatea
distributiei de surse trebuie sa satisfaca n plus fata de relatia (2.150) o
conditie globala de conservare a debitului. Debitul total introdus n curen-
tul de debit q(x) trebuie sa fie nul.
Distributia intensitatilor surselor pe linia mediana a profilului
Vitezele pe intrados si extrados sunt egale si au acelasi sens astfel nct

viteza pe profil ntr-un punct arbitrar va fi data de:

Zc 0
1 dzg dx
Vp = U + u = U 1 + (2.152)
dx0 x x0
0
Observatie: Riegels propune introducerea unui factor de corectie n re-

latia (2.152) pentru a elimina singularitatea din bordul de atac al profilului.

Zc
Vp 1 1 dzg dx0
= 1+ (2.153)
U dx0 x x0
0
unde reprezinta corectia Riegels
s 2
dzg
= 1+ (2.154)
dx
n orice punct de pe suprafata profilului cu exceptia bordului de atac,

unde , se obine o valoare finita a vitezei n bordul de atac al pro-
filului. Calculul se poate face numeric sau semianalitic, printr-o dezvoltare

n serie Fourier a distributiei de grosime a profilului.
1X x 1 + cos
z( x) = bn sin n, =
2 c 2
Aflam coeficientii Bn , apoi calculam viteza cu relatia (2.153). Facem
suma distributiei de viteze pe profilul subtire si profilul dat prin grosime si
obtinem distributia de viteze pe profilul initial.

Chapter 3
Metoda transformarilor conforme
Se utilizeaza pentru studiul caracteristicilor aerodinamice ale profilului n

regim incompresibil. Se aplica chiar pentru profile care nu mai satisfac
ipoteza micilor perturbatii. Singurele limitari sunt acelea legate de ex-
istenta unui fluid perfect incompresibil si a ipotezei de irotationalitate.
Metoda se bazeaza pe potentialul vitezei si pe functia de curent ntr-o curg-
ere plana. Acestea doua sunt simultan functii armonice (satisfac ecuatia
lui Laplace).
Daca n ecuatia potentialului

u2 2 w2 2 2uv 2
1 2 + 1 2 =0 (3.1)
a x2 a2 y 2 a xy
facem ipoteza incompresibilitatii (a 0) obtinem ecuatia lui Laplace
2 2
= 0, + 2 = 0, u = , v= (3.2)
x2 y x y
Functia de curent definita prin

u= , w= (3.3)
y x
Functia de curent se defineste astfel nct ecuatia de continuitate sa

devina o identitate
39
40 Metoda transformarilor conforme
u v 2 2
+ = 0, =0 (3.4)
x y xy xy
Din ipoteza de irotationalitate avem
u v 2 2
=0 + =0 (3.5)
y x y 2 x2
Se poate defini o functie analitica complexa de variabila complexa
f (z) = + i, z = x + iy (3.6)
Este mai usor sa se calculeze functia f dect fiecare dintre componentele

sau .
Transformarea conturului unui profil ntr-un cerc
3.1 Miscarea n jurul unui cerc

Miscarea n jurul unui cerc 41
Curgerea incompresibila n jurul unui cerc
Plasnd un dublet n calea unui curent uniform, o linie de curent capata

forma circulara; apare posibilitatea de a calcula potentialul complex ca o
suprapunere a potentialului complex al curentului uniform cu potentialul
complex al dubletului.

a2
F (z) = V ei + ei (3.7)

pentru un cerc cu centrul n origine si de raza a. Oricare ar fi transformarea
conforma ce duce cercul la profilul aerodinamic, potentialul complex al
miscarii va genera un cmp de viteze.
Configuratia curgerii din planul profilului nu corespunde realitatii, pen-
tru ca viteza complexa n bordul de fuga al profilului este infinita. Vizual-
izari n suflerie ale curgerii n jurul profilului pun n evidenta ca fluidul nu
nconjoara bordul de fuga. Pentru ca punctul B sa treaca n bordul de fuga
se introduce n planul cercului un vrtej concentrat palsat n centrul cercu-
lui, iar intensitatea acestui vrtej va fi determinata din conditia ca viteza
fluidului sa fie finita n bordul de fuga (conditia Kutta-Joukowsky)
Expresia potentialului complex al miscarii n jurul cercului cu circulatie
= mei (3.8)
Notm cu afixul centrului cercului generator

a2 i i 1
F (z) = V ei + e ln (3.9)
2
Circulatia se determina din conditia Kutta-Joukowsky, care prevedea
ca viteza sa fie finita la bordul de fuga al profilului. Punem conditia ca
viteza n acest punct sa fie finita; se gaseste valoarea circulatiei.
= 4a sin( + ) (3.10)
unde este unghiul la portanta nula al profilului aerodinamic, pentru
ca portanta este proportionala cu circulatia (din teorema impulsului).
2
P = V = V 4a sin( + ) (3.11)
Alegem o transformare conforma care duce cercul ntr-un profil:
a1 a2
z() = + + 2 + ... (3.12)

Transformarea conforma nu trebuie sa modifice conditia de la infinit.
Cazuri particulare 43

dz
=1 (3.13)
d
n cazul general, pentru calculul potentialului complex al miscarii n

plan, trebuie sa inversam transformarea conforma (3.12); este posibil pen-
tru cazuri simple. Caracteristicile aerodinamice ale profilului se pot de-
termina fara a inversa explicit transformarea conforma, facnd calculul n
planul cercului, pe baza relatiilor Blazius-Ceaplghin. Aceste relatii permit
calculul torsorului fortelor depresiune pe un contur nchis, daca se cunoaste
potenialul complex al miscrii n jurul conturului.
I 2
i df
R= dz (3.14)
2 dz
C
unde f este potentialul complex

I 2 I 2
i dF 1 dF 1
R= dz
d, M0 = Re dz
z()dz (3.15)
2 d d
2 dz d
C C
Pentru profil pozitiv M0 > 0.Exista tendinta momentului de a micsora

incidenta profilului. Aplicnd relatia Blasius-Ceaplghin se obtine
2 a q2
M0 = 2V q sin 2 , q 2 = a1 , Cz = 8 sin(+ ), Cm0 = 4 sin 2
c c
(3.16)
Observatie: n realitate momentul aerodinamic fata de focar depinde de
, dar pentru incidente n apropiere de critic.
3.2 Cazuri particulare
3.2.1 Transformarea Joukowsky

Prin functia
q2
z() = + (3.17)

duce un cerc generator plasat n planul ntr-un profil aerodinamic, numit

profil Joukowsky si care se caracterizeaza prin diedrul nul la bordul de fuga
al profilului (unghiul format de tangentele la extrados si intrados). Profilele
Joukowsky sunt profile teoretice. Profilele reale sunt derivate din profilele
Joukowsky cu anumite modificari (e.g. profilele NACA)
n functie de pozitia centrului generator si raportul dintre parametrul q
al transformarii si raza cercului generator, prin transformarea Joukowsky
se genereaza diverse profile cu forme particulare.
3.2.1.1 Cazul I.
Daca cercul generator este plasat cu centrul n origine atunci se obtine un
profil eliptic.
Transformarea unui cerc cu centrul n originea sistemului de coordonate ntr-o

elipsa
3.2.1.2 Cazul II
Daca cercul generator este plasat cu centrul n origine si a = q, atunci se
obtine o placa plana.
Transformarea unui cerc cu centrul n origine n placa plana
Forta aerodinamica este o integrala a presiunilor pe profil. Rezultanta

fortelor ar trebui sa aiba directie dupa axa y, dar vom gasi ca forta aerodi-
namica ce actioneaza asupra profilului va fi perpendiculara pe viteza.
Placa plana este profilul aerodinamic ce prezinta doua borduri ascutite.
Daca n bordul de fuga, prin impunerea conditiei Kuta-Joukowsky, viteza
fluidului ramne finita, n bordul de atac exista o singularitate pentru dis-
tributia de viteze, studierea singularitatii, plecnd de la relatia generala ce
da legatura ntre viteze n cercul generator si viteze n planul profilului.
w() = U iW (3.18)
care este viteza complexa n planul cercului generator
w(z) = u iw (3.19)
Viteza complexa definita n planul profilului
W
w= dz
(3.20)
d
unde Vc reprezinta viteza pe cercul generator, iar Vp viteza ntr-un punct

pe profil.

Vc dz q2 a2 dz a2
Vp = , = 1 2 = 1 2, = 1 2 (3.21)
dz d d
d
Aceasta se anuleaza pentru = a la bordul de atac si = a la bordul

de fuga. La bordul de fuga viteza pe cerc este nula si din conditia Kutta-
Joukowsky rezulta ca viteza pe profil va fi finita. n bordul de atac, viteza
pe cerc nu mai este nula de unde rezulta singularitate. Putem sa aratam
ca n planul placii plane, n vecinatatea bordului de atac, viteza complexa
este de forma
ic
w= 0 (3.22)
z
unde c reprezinta parametrul care ramne finit n vecintatea bordului

de atac, iar z 0 variabila complexa data de
z 0 = x0 + iy 0 (3.23)
iar x0 , y 0 reprezinta componentele unui sistem de referinta cu originea

n bordul de atac.
Cunoscnd distributia de viteze n vecinatatea bordului de atac, putem
calcula rezultanta fortelor de presiune ce actioneaza n acest bord. Cnd
intereseaza rezultanta presiunilor, aplica teorema impulsului, n cazul n
care fluidul este n miscare. Aceasta presupune alegerea unui volum de
control pe care sa se aplice teorema impulsului (cu centrul n bordul de
atac).
Expresia matematica a teoremei impulsului scrisa pe acest volum de

control este:
Z
VdQ = F + P (3.24)

unde V reprezinta viteza ntr-un punct oarecare al suprafetei, F rezul-

tanta fortelor exterioare (forte masice, forta Coriolis, forte electromagnetice
etc.), iar P rezultanta fortelor de presiune. n general, pentru gaze, fortele
exterioare sunt neglijabile.
Volumul de control se caracterizeaza prin proprietatile suprafetei lui
care este perfect permeabila pentru fluid.
Daca consideram dQ elementul de debit ce traverseaza suprafaa volumu-
lui de control,
dQ = Vnd (3.25)
unde n reprezinta normala la suprafata , orientata spre interiorul volu-
mului de control.
Relatia (3.24) este valabila doar daca este un domeniu simplu conex
(orice curba nchisa poate fi redusa la un punct, ramnnd tot timpul n
domeniul respectiv). Daca domeniul este multiplu conex, se poate trans-
forma n domeniu simplu conex prin taieturi. Din relatia (3.24), care este
o relatie vectoriala, se poate obtine doua relatii corespunzatoare celor doua
directii x si y.
Z
u0 dQ = Px (3.26)

unde Px reprezinta componenta presiunii pe axa x0 , iar u0 proiectia

vitezei pe axa x0 .
Consideram un punct P pe cerc.
0 i ic
z 0 = ei , z = e 2 , w(z) = u0 iw0 , w = 0 (3.27)
z

ic c c
ei 2 = cos i sin , u0 = sin , v 0 = cos (3.28)
2 2 2 2

c
dQ = Vnd = (u0 i + v 0 j)(nx i + ny j)d = sin nx cos ny d
2 2
(3.29)
nx = cos , ny = sin (3.30)
nlocuim n expresia portantei si avem
Z
c c
Px = sin sin cos cos sin d, Px = c2
2 2 2

(3.31)
Forta de presiune are o componenta nenula data de relatia (3.31) n
lungul axei x. Aceasta forta poarta numele de forta de succiune n bordul
de atac. Aceasta forta de succiune compusa cu rezultanta Py a fortelor
elementare de presiune, normale la placa, dau forta totala de presiune,
orientata perpendicular pe viteza. Succiunea ntr-un bord de atac ascutit
poate, n anumite conditii, micsora rezistenta la naintare a placii respec-

tive (cazul unor curgeri supersonice n jurul unor borduri ascutite, cnd
n spatele undei supersonice curgerea devine incompresibila; rezistenta de
unda este redusa considerabil de forta de succiune).
a
Cz = 8 sin( + ) (3.32)
c
Pentru placa plana avem
Cz = 2 sin
= 2 (3.33)
dCz
De unde se poate observa ca d = 2 care reprezinta panta maxima
pentru un profil aerodinamic.
3.2.1.3 Cazul III

Centrul cercului este pe axa x
Transformarea unui cerc cu centrul pe axa absciselor ntr-un profil simetric
Astfel se obtin profile simetrice. Grosimea maxima a profilului este

controlata de raportul aq si n general este la aproximativ 25% din coarda
profilului. Se obtine n aceasta situatie
Cz
= 2 Cm0 = 0 (3.34)
q
unde depinde de raportul a.
3.2.1.4 Cazul IV
Centrul cercului generator este plasat pe axa imaginara y
Transformarea cercului cu originea pe axa ordonatelor ntr-un profil-semiluna
n aceasta situatie se obtin profile sub forma de semiluna cu o anumita

curbura.
3.2.1.5 Cazul V
Cazul general al profilelor Joukowsky, cnd punctul nu se afla pe nici una
din axe.
Transformarea cercului cu centrul arbitrar ntr.un profil nesimetric
n afara de cele prezentate mai sus mai amintim transformarea Carafoli

care are forma generala a transformarii:
q2 qn
z() = + + n (3.35)

Cele mai bune profile Carafoli se obin pentru n = 3. Particularitatea

de baza a acestor profile este ca au bordul de fuga rotunjit.
Transformarea Carafoli (bordul de fuga se obtine rotunjit)
Aceste profile se utilizeaza n scara larga n masinile cu palete (turbo-

motoare, compresoare etc.)
Alte profile se obtin si cu transfomarea Karman-Tretz, care sunt profile
cu diedru:
n
z q q
= (3.36)
z + q +q
3.2.2 Transformarea Theodorsen

Urmareste transformarea unui profil aerodinamic oarecare ntr-un cerc.
Transformarea Theodorsen
z = x + iy, = + i (3.37)
Sistemul de coordonate are originea n mijlocul corzii profilului. Ideea

de baza este aceea de a construi doua transformari succesive pentru a realiza
obiectivul propus. Prima transformare este de tip Joukowsky care va duce
profilul aerodinamic ntr-un contur cvasicircular (se obine un cerc doar
daca profilul de baza este profil Joukowsky).
1
z 0 = x0 + iy 0 , z = z 0 + (3.38)
z0
Pentru determinarea corespondentei dintre un punct arbitrar P de pe
profil si un punct de pe pseudo-cerc P, vom considera o transformare de
forma:
1
z 0 = le ei , = (), z 0 = le ei + e ei (3.39)
l
Pentru ca n relatia (3.39) apare factorul 1l n al doilea termen, exsitt

o contradictie dimensionala ntre transformarea (3.38) si acest rezultat.
Atunci vom aplica transformarea Joukowsky n forma generala corespun-
zatoarea cazului unui cerc plasat n origine, pe care l transformam ntr-o
placa plana.
l2
z = z0 + z = le ei + le ei (3.40)
z0
Considerente: z = x + iy - vom identifica din (3.40) doua relatii scalare:
partea reala si partea imaginara)
x = le cos + le cos = l(e + e ) cos = 2lch cos (3.41)
y = le sin le sin = l(e e ) sin = 2lsh sin (3.42)
(x, y) (, ) (3.43)
2 2
x y x y
= cos , = sin , + =1 (3.44)
2lch 2lsh 2lch 2lsh
Am obtinut o ecuatie pentru pentru care se obtine
r y 2 x 2 y 2
2
2sh = p p2 + , p=1 (3.45)
2l 2l 2l
r y 2
2
2 sin = p p2 + (3.46)
2l
Relatii care permit calculul coordonatelor lui P din planul z. Sem-
nul plus corespunde extradosului, iar semnul minus corespunde intradosu-
lui profilului. A doua transformare, asemeni transformarii Joukowsky, va
pastra nemodificate conditiile de la infinit ale curentului, iar Theodorsen
demonstreaza ca forma acestei transformari este:
S cn
z 0 = e n , z 0 = le ei , = le0 ei (3.47)
S cn S cn
le ei = le0 ei e n , e0 ei() = e n (3.48)
X cn
0 + i( ) = (3.49)
ln en0 ein
Pentru a calcula 0 si din relatia (3.49) vom admite ca coeficientii cn
sunt n general niste coeficienti complecsi de forma
X An + iBn
cn = An + iBn , 0 + i( ) = (3.50)
ln en0 ein
X 1
0 = (An cos n + Bn sin n) (3.51)
ln en0
X 1
= (An sin n + Bn cos n) (3.52)
ln en0
Relatiile (3.51) si (3.52) pun n evidenta faptul ca marimile lnA n
en0
o
i
Bn
n n
l e 0
reprezinta coeficientii dezvoltarii n serie Fourier pentru frecventele
0 si . Din (3.51) si (3.52) rezulta seriile Fourier corespunzatoare
care sunt serii conjugate. Theodorsen foloseste proprietatea de reprezentare
a seriilor Fourier conjugate. Matematicienii pun n evidenta legatura dintre
doua serii Fourier conjugate.
Z2 Z2
1 1
= = ()ctg d, = 0 ()ctg d
2 2 2 2
0 0
(3.53)
Pe baza relatiilor (3.51) si (3.52) , ntr-un procedeu iterativ de calcul,
Theodorsen determina corespondenta dintre cuplurile de valori (, ) si
( 0 , ). Se considera initial = 0, din (3.52) se calculeaza si se introduce
n (3.51) de unde se calculeaza ; din (3.52) se calculeaza si din (3.51) se
calculeaza . Dupa mai multe iteratii se obtine o aproximare suficient de
buna.
Observatie: Numarul de puncte de pe profil trebuie sa fie suficient de
mare, n general n zonele cu raza de curbura mare, unde si viteza variaza
mai mult. Metoda este standard de la NASA pentru calculul caracteristi-
cilor aerodinamice ale profilului.
Chapter 4
Miscari nestationare n jurul profilelor

aerodinamice n ipoteza micilor
perturbatii
4.1 Ecuatiile de miscare
n cazul nestationar parametrii variaza cu timpul si este cazul cel mai des n-
tlnit. Structura avionului este flexibila, deformndu-se foarte rapid, chiar
la forte aplicate n domeniul functional. Regimul nestationar este dificil de
studiat n limitele aerodinamicii teoretice clasice. S-au pus la punct metode
de simulare n jurul unor configuratii complexe.
Modelele nestationare admise n aerodinamica. Miscarea o vom de-
scompune n doua miscari simple: miscarea de bataie (deplasarea n bloc a
profilui pe directia verticala) si miscarea de incidenta.
Vom considera drept ipoteze cazul liniar sau cazul perturbatiilor mici,
care presupune urmatoarele ipotezele: fluidul este fara vscozitate, mis-
carea este irotationala, incidenta si variatiile de incidenta sunt mici, cur-
bura si grosimea profilului sunt mici si perturbatia introdusa de caracterul
nestationar al miscarii este mica
Sistemul Euler este un sistem legat de un punct din domeniul fluidului.
Analiza nu mai este individuala, ci se face la nivelul particulelor ce trec
printr-un punct la un anumit moment de timp. Exista posibilitatea de a
scrie modelul matematic n doua situatii si anume ntr-un sistem de referinta
legat de fluid si ntr-un sistem de referinta legat de corp
n cazul sistemului de referinta legat de fluid sa consideram ca avem de-a
face cu un fluid aflat ntr-o miscare uniforma, peste care se suprapune o
miscare nestationara, introdusa de un profil aerodinamic. Viteza ntr-un
punct oarecare o vom putea scrie:
55
56 Miscari nestationare n jurul profilelor aerodinamice n ipoteza micilor perturbatii
Fig. 4.1 Miscarea profilului ca suma dintre o miscare de translatie si una de rotatie
V = q, |q| este o marime mult mai mica dect 1

Ecuatiile de miscare pe care le vom particulariza sunt:
-ecuatia de continuitate

+ (V) = 0 (4.1)
t
-ecuatia de impuls
DV
= p (4.2)
Dt
Vom putea scrie, pentru densitate si presiune, relatii de forma:
= + 0 , p = p + p0 (4.3)
n care 0 si p0 reprezinta pertubatii ale densitatii si presiunii
0 >> , p0 >> p (4.4)

Ecuatiile de miscare 57
Introducnd (4.3) n (4.1) obtinem:
0
+ V + V = 0, + ( + 0 )q + q0 = 0 (4.5)
t t
Analizam ordinul de marime al diversilor termeni; ultimul termen are
ordinul de marime la puterea a doua. Vom neglija termenii cu perturbatia
la puterea a doua.
0
+ q = 0 (4.6)
t

DV Dq Dq q q
= ( + 0 ) = = + (q)q = (4.7)
Dt Dt Dt t t
Ipoteza miscarii irotationale implica q = 0 de unde rezulta o evolutie
izentropica p = ct. Vom putea calcula viteza locala a sunetului a2 = p =
p
. Admitand ipoteza de miscare izentropica, ecuatia energiei se va scrie
V2 k p
+ = ct. (4.8)
2 k1
care se va particulariza n referentialul ales si cu ipotezele admise
q2 k p k p p kp kp
+ = 0+ , a2 = = , = a2 , a2 = a2 (4.9)
2 k1 k 1
dp q
p = = a2
= a2 0 , = a2 0 (4.10)
d t
si prin eliminarea densitatii ntre (4.6) si (4.10), obtinem
2q
(0 ) + 2 q = 0, 2 = a2 (0 ) (4.11)
t t t
de unde rezulta
1 2q
q = (4.12)
a2 t2
echivalenta cu 3 ecuatii scalare. Daca se introduce functia potential a

vitezei,

1 2 1 2
q = , () = 2 (), 2 =0 (4.13)
a t2 a t2
ceea ce nseamna ca paranteza este constanta. Se va lua const. = 0,

deoarece perturbatia trebuie sa dispara la infinit si se obtine
1 2
=0 (4.14)
a2 t2
care este ecuatia potentialului de perturbatie pentru miscari nestationare.

Sau:
1 2
= 0, = (4.15)
a2 t2
Ecuatia (4.15) este ecuatia fundamentala a acusticii, parte din dinam-

ica fluidelor. n continuare se calculeaza distributia de presiune prin inter-
mediul coeficientului de presiune.

a2 0 a2 0
() = a2 0 , = 0, = 0 (4.16)
t t t
0
Raportul = s se numeste factor de condensare

a2 s = 0 (4.17)
t
Factorul de condensare s poate fi pus n legatura cu coeficientul de
presiune Cp
p p p0
Cp = 1 2
= 1 2
(4.18)
2 V 2 V
Din definitia vitezei sunetului gasim

Ecuatiile de miscare 59

p0 0 p0
p0 = a2 0 , a2 = 0, = a2 s, (4.19)

fiind legatura dintre perturbatia presiunii si factorul de condensare
n cazul sistemului de referinta legat de corp, viteza ntr-un punct va fi
de forma
V = V + q (4.20)
Admitem faptul ca alegem sistemul de referinta astfel nct axa x sa fie
n lungul vitezei V
V = U i (4.21)
Introducem n relatia (4.1) si utiliznd si relatia (4.3),
0
+ ( + 0 )(U i + q) + (U i + q)0 = 0 (4.22)
t

0 0
+ U = p0 (4.23)
t x
Vom defini un operator de derivare totala cu relatia
D D0 Dq
= + U , + q = 0, = p0 (4.24)
Dt t x Dt Dt
Ecuatia potenialului de perturbatie va fi:
1 D2
=0 (4.25)
a2 Dt2
2
D2 2 2 2 2
= + U = + 2U + + 2U (4.26)
Dt2 t x t2 x2 xt
2 2 2
= + + 2, (4.27)
x2 y 2 z

2 2 2 1 2 2
2
(1 M ) + = + 2U (4.28)
x2 z 2 a2 t2 tx
aceasta fiind ecuatia potentialului n sistemul legat de corp. Pentru
calculul coeficientului de presiune
p0 2
Cp = 1 2
= (4.29)
2 V
U t
n sistemul legat de fluid

2 D 2
Cp = = + U (4.30)
U Dt U t x
4.2 Impunerea condiiilor la limit
Conditia de tangenta la suprafata corpului este similara cazului stationar,

deoarece am admis faptul ca fluidul este perfect. n schimb forma matem-
atica va fi diferita datorita variatiei n timp.
Miscarea unui punct de pe profil ca suma dintre o translatie si o rotatie
Profilul, fata de o pozitie de echilibru are o miscare de amplitudine mica,

miscare pe care o putem schimba ntr-o translatie a unui punct arbitrar
Cazul oscilatiilor armonice 61
de pe profil si o rotatie fata de punctul respectiv. Vom presupune ca n

miscarea admisa anterior, ecuatia profilului este descrisa de relatia z =
z(x,t), ceea ce nseamna ca viteza unui punct oarecare de pe profil va fi
w = DzDt . Impunem conditia ca n punctul arbitrar considerat de pe corp,
viteza sa fie identica cu viteza corpului,
z z w z 1 z
w= + U , = + (4.31)
t x U x U t
4.3 Cazul oscilatiilor armonice
Datorita faptului ca integrarea ecuatiei (4.28) cu conditiile la limita (4.31)

este dificila, pentru simplificarea analizei se admite, de regula, ipoteza ca
profilul se afla ntr-o miscare de tip oscilatorie-armonica.
z(x, t) = zeit , (4.32)
unde eit reprezinta unda care se propaga n timp, iar z(x, t) ampli-
tudinea complexa a undei. Relatia (4.32) este o relatie formala, pentru ca
se subntelege ca, de fapt, ceea ce ne intereseaza este partea reala a undei
respective.

z(x, t) = Re zeit (4.33)
Datorita faptului ca viteza relativa a fluidului la suprafata corpului este

nula, este obligatoriu sa presupunem ca si viteza w a fluidului si a corpului
este de forma armonica

w = weit , w = w(x), w = , (x, t) = (x)eit (4.34)
z
2 2 it 2 2 it
2
= 2
e , 2
= e (4.35)
x x z z 2
Pentru cazul bidimensional amplitudinile complexe depind de coordo-
natele spatiale si nu depind de timp.
2 2 it 2
= e , = i eit (4.36)
t2 xt x
2

2 2 1 2 2
(1 M ) 2 + 2 = 2 + 2U i (4.37)
x z a x
Ecuatia potentialului pentru miscari armonice este o ecuatie diferentiala

cu functia necunoscuta complexa = R + iI . Din ecuatia (4.37) a dis-
parut timpul, de unde tragem concluzia ca descrie o miscare de tip cvasis-
tationar. Conditia la limita se va scrie:
w z 1
= + iz, (4.38)
U x U
iar coeficientul de presiune va fi

it 2
Cp = Cp e , Cp = i + U . (4.39)
U x
4.3.1 Metoda Theodorsen pentru profile subtiri n regim

nestationar
Theodorsen construieste o metoda de simulare a unui profil subtire ntr-o
miscare nestationara prin analogie cu miscarea stationara. Metoda consta
n nlocuirea profilului respectiv cu o distributie de vrtejuri plasate pe
coarda. Pentru cazul nestationar, Theodorsen propune nlocuirea profilului
cu o distributie de vrtejuri plasata pe coarda profilului, dar si n avalul
acestuia spre infinit. n consecinta, n modelul de calcul se vor regasi 2 tipuri
de vrtejuri: vrtejurile de pe coarda si o alee de vrtejuri corespunzatoare
distributiei de la bordul de fuga (dra).
Distributie de vrtejuri pe taietura profilului si pe dra
Plasarea vrtejurilor n aval este justificata, pe de o parte de necesi-

tatea de a respecta teorema Kelvin si pe de alta parte pe baza evidentei
experimentale.
P = V , = cV sin( + ) (4.40)
Teorema lui Kelvin spune ca ntr-un fluid perfect circulatia se conserva
(circulatia este constanta de-a lungul unui fir de vrtej). Vrtejurile din
alee sunt transportate de fluid si admitem ca viteza de transport a acestora
este viteza curentului neperturbat.
Aplicam teorema Biot-Savart-Laplace pentru a calcula viteza indusa de
distributia de vrtejuri. Din conditia la limita cinematica se obtine o ecuatie
integrala din care se pot determina intensitatile vrtejurilor. Viteza indusa
de distributia de vrtejuri:
Z Zc Z
1 (x0 )dx0 1 (x0 )dx0 1 (x0 )dx0
w(x, t) = = (4.41)
2 x x0 2 x x0 2 x x0
0 0 c
Vrtejule din alee nu sunt independente de vrtejurile legate. Aleea este

o frontiera fluida

2
Cp_alee = 0, Cp = + U , (4.42)
U t x

+ U = 0. (4.43)
t x
Relatia (4.43) reprezinta ecuatia de transport a scalarului cu viteza

U ( n mecanica este cunoscuta si sub denumirea de ecuatia undei unidi-
mensionale).Presupunem solutia acestei ecuatii de forma unei unde:
(x, t) = ei(kxt) , (4.44)
unde k este numarul de unda, iar este pulsatia undei. Introducem n

ecuatia (4.43) si obtinem:
i + U ik = 0 ( + U k) = 0,
aceasta fiind ecuatia caracteristicp asociatp ecuatiei (4.43) care admite

solutie nebanala daca paranteza este 0
+ U k = 0, = U k, (x, t) = ei(kxU kt) = eik(xU t) . (4.45)
Deoarece directia spatiala de propagare este x, putem alege numarul de

unda k = 1
(x, t) = ei(xU t) . (4.46)
Aceasta reprezinta solutia generala a ecuatiei (4.43). Valoarea ntr-un

punct oarecare x si la un moment dat de timp t a potentialului este
identica cu valoarea acestuia ntr-un punct oarecare si la un moment de
timp anterior.
1 (x, t) = 1 ei(x1 U t1 ) , 2 (x, t) = 2 ei(x2 U t2 ) , (4.47)
1 = 2 , x1 U t1 = x2 U t2 , x1 x2 = U ( t1 t2 ). (4.48)
Influenta vrtejurilor asupra unui punct P
Saltul de potential la traversarea taieturii aleii de vrtejuri satisface

reatia (4.43). Prin integrare rezulta o solutie generala

xc
(x, t) = c, t (4.49)
U
care ne permite sa consideram ca valoarea potentialului ntr-un punct oare-

care din dra la un moment oarecare t, este egala cu valoarea potentialului
n bordul de fuga si la un moment anterior,
xc
t= . (4.50)
U
Circualatia este data de integrala
Zx Zx Zx
0 0 0 0
(x, t) = (x , t)dx = 2udx = 2 dx = 2(x, t), (4.51)
x0
0 0 0
ceea ce nseamna ca si circulatia respecta ecuatia (4.43), adica

+ U =0 (4.52)
t x
si solutia ei este

xc
(x, t) = c, t . (4.53)
U
Ecuatia (4.52) exprima faptul ca n avalul profilului vrtejul este trans-
portat cu viteza U . Revenind la relatia Biot-Savart-Laplace pentru a
determina cmpul de viteze indus de distributia de vrtejuri consideram
Zc Z
1 (x0 )dx0 1 (x0 )dx0
w(x, t) = , (4.54)
2 x x0 2 x x0
0 c

0 1 1 xc
(x , t) = = = c, t , (4.55)
x0 U t U t U
Zc Z
1 (x0 )dx0 1 xc dx0
w(x, t) = 0
+ c, t . (4.56)
2 xx 2U t U x x0
0 c
Putem interpreta solutia (4.56) ca o ecuatie integrala avnd necunoscuta

. Rezolvarea n cazul general este dificila. Admitem ipoteza oscilatiilor
armonice, adica toti parametrii pot fi scrisi sub forma produsului dintre o
amplitudine complexa ce depinde doar de x si o unda avnd pulsatia .
w(x, t) = weit , (x, t) = eit , (x, t) = eit . (4.57)

xc
n ecuatia (4.56) apare la momentul t U .

xc xc
c, t = (c)(i)ei(t U ) ,
t U
Zc Z xc
1 (x0 )dx0 1 ei U 0
w(x) = + i (c) dx ,
2 x x0 2U x x0
0 c
Zc Zc Zc xc
0 0 1 (x0 )dx0 i (c) ei U 0

(c) = (x )dx , w(x) = + dx ,
2 x x0 2U x x0
0 0 0
care este o ecuatie integrala de acelasi tip cu cea din cazul profilului n
miscare stationara. n consecinta putem utiliza solutia analitica nchisa
pentru a gasi valorile circulatiei .
Dupa integrarea ecuatiei (4.56) se obtine , iar cu aceasta se calculeaza
coeficientul de presiune pe profil.
4
R cx
Rc q 0
x0 w(x )dx
0
Cp = Cpext Cpint = x cx0 U +
0
p Rc dx0
+ 4 x(c x) iUp(x) + (4.58)
(xx0 ) x0 (cx0 )
0
q Rc q 0
8 x0 w(x )
+ c [1 C(k)] cxx cx0 U dx ,
0
0
Zx
p(x) = w(x0 )dx0 . (4.59)
0
Marimea k reprezinta frecventa redusa a miscarii oscilatorii
C
k= , (4.60)
U
iar C(k) este functia lui Theodorsen
H12 (k)
C(k) = . (4.61)
H12 (k) + iH02 (k)
Marimile H12 si H02 sunt functii Henkel de speta a doua si ordin 1,
respectiv 0. Aceste functii sunt prin definitie functii Bessel de argument
pur imaginar, sunt solutiile unor ecuatii diferentiale de ordin II, au niste
expresii bine definite si valori tabelate.
Z r ! Z " s #
0c)
i (xU x0 0 ik ik +1
e 1 0
dx = e e 1 d, (4.62)
x c 1
c 1
Z s
+ 1 ik i
e d = H12 (k) H02 (k). (4.63)
1 2 2
1
Daca profilul este cunoscut, atunci
z
w(x) = + iz. (4.64)
x
nlocuim n relatia (4.64) w(x) si calculam integralele ce intervin. Daca
ecuatiile z(x) a profilului permit, calculele se pot face analitic pna la
capat. Daca nu, calculele se fac numeric, discretiznd profilul ntr-un numar
convenabil de sectiuni, iar integralele respective se estimeaza cu metoda
trapezelor sau Simpson.
Vom observa ca rezultatul obtinut este o functie concept. Partea imagi-
nara o interpretam ca fiind o componenta a presiunilor rotita cu /2 fata de
normala la suprafata. Semnificatia fizica a acestei componente o reprezinta
o ntrziere n timp a variatiei de portanta la o variatie de incidenta.
Chapter 5
Stratul limita laminar incompresibil
Pentru a calcula paramentrii fluidului n cazul general al fluidului vscos

va trebui sa integram sistemul de ecuatii Navier-Stokes (reprezinta cel mai
general model matematic pentru miscarea unui fluid ntr-un sistem termod-
inamic). Integrarea este posibila doar numeric si pentru miscarea laminara.
Pentru miscarile incompresibile si turbulente nu se poate integra. Simpli-
ficam acest model pentru a obtine modele mai simple din care sa calculam
o serie de marimi de interes practic, cum ar fi tensiunea de frecare pe un
corp coeficientul de frecare sau rezistenta la naintare de frecare.
Unul dintre aceste modele este modelul stratului limita. A fost elaborat
la nceputul secolului trecut de Prandtl (1904). Modelul se bazeaza pe o
descompunere a domeniului curgerii n doua subdomenii: un domeniu situat
n imediata vecinatate a corpului n care fortele de frecare sunt de acelasi
ordin de marime cu fortele de inertie, numit strat limita si un domeniu
situat la o anumita distanta fata de suprafata corpului n care fortele de
inertie sunt dominante si cele de frecare neglijabile, numit domeniul miscarii
nevscoase.
69
70 Stratul limita laminar incompresibil
Zona exterioara si stratul limita pe un profil aerodinamic
Ne propunem sa obtinem ecuatiile care desriu miscarea fluidului n zona

interioara si respectiv exterioara, precum si conditiile de legatura ntre cele
2 zone. Aceste ecuatii se vor obtine prin simplificarea sistemului general
Navier-Stokes. Exista mai multe posibilitati de a deduce modelul matem-
atic: una ar fi metoda bazata pe adimensionalizarea directa a ecuatiilor
Navier-Stokes si cealalta metoda perturbatiilor singulare.
5.1 Adimensionalizarea directa a ecuatiilor Navier-Stokes
Vom face urmatoarele ipoteze: miscare fluidului este incompresibila, din

punct de vedere geometric ne vom limita la cazul bidimensional si intro-
ducem prin conventie frontiera ce separa domeniul exterior de domeniul
interior. Grosimea stratului limita o notam cu . Altfel spus, este dis-
tanta de la perete la care viteza fluidului atinge valoarea de 0.99 din viteza
zonei exterioare.
Vom formula doua ipoteze pe care Prandtl le numeste ipotezele stratului
limita:
1.Ipoteza geometrica a stratului limita l << 1 . O implicatie a acestei
ipoteze este posibilitatea de a desfasura suprafata profilului atunci cnd ne
intereseaza studiul miscarii n zona interioara (neglijam curbura peretelui).
2.Existenta stratului limita implica un numr Reynolds foarte mare
Re >> 1 (Re
= 104 ). (5.1)
n orice situatie curgerea unui fluid se adapteaza conditiilor n care

vscozitatea si joaca rolul.
Adimensionalizarea directa a ecuatiilor Navier-Stokes 71
Vl
Re = . (5.2)

Dupa simplificare ecuatiile Navier-Stokes devin:
u v

x + y = 0,

p 2u 2u
u u u
x + v y = 1 x + 2 + y 2 , (5.3)

x
u v + v v = 1 p + 2v
+ 2v
.
x y y x2 y2
Vom defini defini marimile adimensionale:
x y u
x = , y = , u = . (5.4)
L U
Putem sa obtinem viteza de referinta pentru componenta v impunnd
conditia ca ecuatia de continuitate sa nu devina o ecuatie banala.
v
v = , (5.5)
v0
x 1 y 1
= = , = = , (5.6)
x x x L x y y y y
U u v
+ = 0. (5.7)
Lv0 x y
Impunem conditia ca
U v v L v
= 0, v0 = U , v = = , << 1, (5.8)
Lv0 L v0 U U
2 2
u u 1 p 1 2 u 1 L u
u + v = 2 + + , (5.9)
x y U x Re x2 Re y 2
p
p = 2
. (5.10)
U
Pentru presiune utilizam presiunea dinamica.
2
1 1 L
<< 1, = 1. (5.11)
Re Re
Revenind la variabilele dimensionale, avem ecuatia n lungul axei x
u u 1 p 2u
u +v = + 2, (5.12)
x y x y
v v 1 L p 2 v 1 1 2 v
u + = 2
+ 2 2
+ U 2 , (5.13)
L x L y U y U L x Re y
p
= 0. (5.14)
y
Ecuatiile stratului limita devin:
u v

x + y = 0,
p 2
u u u
x + v y = 1 x + yu2 , (5.15)

p
y = 0.
Acesta este modelul matematic al stratului limita al lui Prandtl.

Observatie: Presiunea n orice punct de pe o normala la suprafata este
aceeasi cu cea din zona exterioara stratului limita. n consecinta, presiunea
nu este o necunoscuta a ecuatiilor stratului limita, deoarece ea se poate
determina n zona exterioara, iar sistemul stratului limita devine unul de 2
ecuatii diferentiale cu 2 necunoscute. n zona exterioara fortele de frecare
sunt neglijabile si presiunea se determina din ecuatia lui Bernoulli
dp dUe
p + Ue2 = const, = Ue . (5.16)
2 dx 2 dx
unde Ue este viteza din zona exterioara
Conditiile la limita pentru stratul limita 73
5.2 Conditiile la limita pentru stratul limita
y = 0, u = v = 0, y = , u = Ue . (5.17)
Sistemul diferential format din ecuatiile (5.15) si conditiile la limita

(5.17) nu pote fi integrat pentru ca lipsesc conditiile de start. Sistemul este
de tip hiperbolic si se impun conditii de start.
u(x, y) = u0 (y), v(x, y) = v0 (y). (5.18)
Exista un sens de propagare a informatiei tipic sistemelor hiperbolice,

chiar daca suntem n regimul stationar.
5.3 Stratul limita pe placa plana prin metoda perturbatiilor

singulare
Punctul de plecare l reprezinta ecuatiile Navier-Stokes pentru o curgere

bidimensionala plana n regim laminar.
u v

x + y = 0,

p 2u 2u
u u u
x + v y = 1 x + 2 + y 2 , (5.19)

x
u v + v v = 1 p + 2
v
+
2
v
.
x y y x2 y2
cu necunoscutele u, v, p
Conditiile la limita sunt:
y = 0, u = v = 0. (5.20)
Este utila o prima simplificare a sistemului de ecuatii prin adimension-

alizarea marimilor care intervin. Facem o adimensionalizare directa:
x y u v
x = , y = , u = , v = , (5.21)
L U U
u v
+ = 0, (5.22)
x y

u u 1 p U L 2 u 2 u
u + v = + 2 2
+ 2 , (5.23)
x y U x L U x2 y

u u p 1 2 u 2 u p Vl
u + v = + + 2 , p = , Re = , (5.24)
x y x Re x2 y U2
analog

v v p 1 2 v 2 v
u + v = + + . (5.25)
x y y Re x2 y 2
Ecuatiile (5.22), (5.24) si (5.25) formeaza sistemul adimensional. Vom
reduce numarul de ecuatii ale problemei introducnd functia de curent ,
care se defineste de o maniera care sa permita tranformarea ecuatiei de
continuitate ntr-o identitate.

u = , v = . (5.26)
y x
Ecuatiile vor fi:
2 2

x y + x y = 0,
3
2 2 1 p 3
y x y x y 2 = x + x2 y + y 3 , (5.27)

2 2 1 p 3
y x2 + x x y = y + x3 +
3

y2 x .
Am redus problema la doua necunoscute si p, dar a crescut cu o

unitate ordinul sistemului diferential. Conditiile la limita sunt aceleasi.
Adimensionalizarea facuta corespunde marimilor de referinta ale solutiilor
exterioare din algoritmul metodei perturbatiilor singulare, adica marimea
la scara profilului aerodinamic. Notam cu e (x, y) solutia exterioara a
sistemului.
e (x, y) = 0 (x, y) + 1 (x, y) + 2 2 (x, y) + ...). (5.28)
Pentru moment nu suntem n masura sa specificam valoarea lui . Facem

presupunerea ca exista un astfel de parametru mic n problema noastra.
Stratul limita pe placa plana prin metoda perturbatiilor singulare 75

0 0 2 0 0 2 0 p 1 3 0 3 0
= + + . (5.29)
y x y x y 2 x Re x2 y y 3
Introducem ipoteza ca avem de-a face cu o curgere la un numar Reynolds
1
Re foarte mare (o ipoteza a stratului limita). nseamna ca Re 0 si vom
avea
p(x, y) = p0 (x, y) + p1 (x, y) + 2 p2 (x, y) + ...), (5.30)
( 0 2 0 0 2 0 1 p0
y x y x y2 = x ,
2 2 (5.31)
0 0 0 0 1 p0
y x2 + x x y = y .
Aproximarea de ordin 0 satisface acest sistem si reprezinta modelul Eu-

ler (modelul fluidului fara vscozitate). Revenind la variabilele u si v,
u v u u 1 p v v 1 p
+ = 0, u +v = , u +v = . (5.32)
x y x y x x y y
Acest model matematic va reprezenta miscarea fluidului n zona exte-
rioara. Solutia este o aproximanta de ordinul 0.
Dilatarea profilului pe directia y
n conditiile la limita y = 0 y << 1 facem dilatarea coordonatei y,
y
y = (5.33)

si introducem o noua solutie i (x, y ) de forma
i (x, y) = i0 (x, y) + i1 (x, y) + 2 i2 (x, y) + ...), (5.34)
" #
i i y 1 i 1 i0 i1
u= = = , u= + + ... , (5.35)
y y y y y y
i0
= 0, i0 (x, y ) = C(x), (5.36)
y
i
v= = ( i0 (x, y) + i1 (x, y) + 2 i2 (x, y) + ...), (5.37)
x x
C
0 v = , y = 0, C 0, i0 (x, y) 0. (5.38)
x
Solutia interioara nu contine o aproximanta de ordin zero. Introducem
dezvoltarea (5.34) n ecuatia (5.32) si grupnd dupa puterea parametrului
vom gasi:
!
i1 2 i1 i1 2 i1 p0 1 3 i1 1 3 i1
0 = + + .
y xy x y 2 x Re x2 y Re2 y 3
(5.39)
Toti termenii din relatia (5.39) sunt coeficienti ai lui 0 , cu exceptia
ultimului termen care este coeficient al lui 2 . Pentru ca ecuatia obtinuta
sa contina informatii asupra efectului vscozitatii (numarul Re foarte mare)
si tinnd cont ca parametrul nca nu a fost specificat si putem admite ca
produsul Re =1.
1 y
= , y = = y Re , y = , (y
= ). (5.40)
Re Re
Grosimea stratului limita variaza proportional cu radacina patrata din
numarul lui Reynolds.
i1 2 i1 i1 2 i1 p0 3 i1

2
= + , (5.41)
y xy x y x y 3
2 2 p 1
2
= (...), = (...), = (...), (5.42)
x y x x y x
1 3 1 1 3 1 1
3
= (...), = (...). (5.43)
Re y Re Re y 2 x Re
Dupa introducerea ipotezei Re >> 1 vom avea
p0
= 0. (5.44)
x
Concluzie: Solutia interioara va fi descrisa pentru aproximanta de or-
dinul zero de sistemul diferential format de ecuatiile (5.39) si (5.41). Revenind
la variabilele u, v, p, acest sistem diferential se scrie:
u v

x + y = 0,
p 2
u u u
x + v y = 1 x + yu2 , (5.45)

p
y = 0.
Observatie: Pentru acest sistem diferential putem impune conditii le

limita pe suprafata placii.
i1 i1
y = 0, y = 0, = = 0, y = 0, u = v = 0. (5.46)
x y
Relatia de racordare ntre solutia interioara si solutia exterioara se face
prin conditia:
(p0 )int = (p0 )ext . (5.47)
Specificarea vitezei u la interfata dintre solutia exterioara si cea inte-

rioara:
(u)int |y 0 = (u)ext |y 0 , (5.48)
care reprezinta conditia de racordare a vitezelor.

5.3.1 Stratul limita pe placa plana. Solutia lui Blazius

Problema pe care o avem de rezolvat este sistemul (5.45) cu conditiile la
limita (5.47) si (5.48), stiind ca profilul este reprezentat de o placa plana.
Rezolvarea problemei de strat limita presupune parcurgerea mai multor
etape.
5.3.1.1 Determinarea solutiei n zona exterioara

Pentru a o detrmina, se admite initial ipoteza existentei unei curgeri de
fluid perfect pna la suprafata placii (a profilului). Pentru determinarea
presiunii n zona exterioara se poate face apel la metoda transformarilor
conforme sau la metoda perturbatiilor mici.
Placa plana n curent uniform
Viteza pe placa este Ue = U = const, iar presiunea se determina din

ecuatia lui Bernoulli
p
p + Ue2 = const, = 0. (5.49)
2 x
Astfel ecuatiile stratului limita pe placa plana devin:
u v u u 2 u p
+ = 0, u +v = 2, =0 (5.50)
x y x y y y
si conditiile la limita
y = 0, u = v = 0, y = , u = Ue . (5.51)
Pentru rezolvarea sistemului, introducem functia de curent:

2 2 3
u= , v= , 2
= 3, (5.52)
y x y xy x y y
cu conditiile la limita asociate

y = 0, = = 0, y = , = Ue . (5.53)
x y y
Introducem o transformare astfel nct ecuatia diferentiala cu derivate
partiale sa devina o ecuatie ordinara.
r
U p
x = x, = y , f (), (x, y) = U xf (). (5.54)
x
Ansamblul transformarilor definite de (5.54) se numeste transformarea
lui Blazius sau transformarea de tip autosimilar.
hp i p f p f
u= = U xf () = U x = U x = U f 0 ,
y y y y
(5.55)
p
1 f
v= = U x f+ x , (5.56)
x 2 x y
r ! r
U y U 1
= y = , (5.57)
x x x 2 x x
astfel obtinem:
r
U 0 2 U 0 00 0 U
v = [f f ] , = [f f f ] .
2 x xy 2 x x
(5.58)
Introducem ecuatia (5.41) si obtinem ecuatia diferentiala ordinara:
2f 000 + f f 0 = 0, (5.59)
cu conditiile la limita
= 0, f = f 0 = 0, y = , u = Ue . (5.60)
Frontiera stratului limita constituie o necunoscuta. Impunem si conditia

asimptotica:
, f 0 = 1. (5.61)
Dificultatea n rezolvarea ecuatiei rezida din faptul ca conditiile la limita

sunt furnizate la cele 2 extreme ale intervalului de integrare ( = 0, = 1).
Aceasta se numeste problema bilocala, fata de situatia clasica a proble-
mei lui Cauchy. O problema bilocala este echivalenta cu o problema de
tip Cauchy, doar rezolvata iterativ. Se alege o valoare pentru f 00 (0) si se
minimizeaza functionala:
F = (f 0 (x) 1)2 , f 00 (0) = 0.332, (5.62)
r
U 1
= 5, 5 = , = , (x)
= x. (5.63)
x x Rex
Putem sa calculam tensiunea de frecare la perete
r
u 2 00 U
w = = 2 = U f (0) (5.64)
y y=0 y y=0 x
si coeficientul de frecare
w 0.664
Cf = 2 = . (5.65)
2 U Rex
Coeficientul de frecare, n lungul placii, variaza proportional cu 1

Re
local.
1.328
Cf _2f ete = . (5.66)
Rex
Rezistenta la naintare se calculeaza prin integrarea tensiunii:
Dra n avalul placii plane 81
ZL
1.328 U L
R= w dx, Cx = , ReL = . (5.67)
ReL
0
5.4 Dra n avalul placii plane
Daca pe o placa plana numarul Reynolds este suficient de ridicat atunci se

formeaza pe suprafata corpului un strat limita, atunci fortele de inertie si
de frecare sunt de aceeasi marime. Aceasta zona: grosimea si lungimea l
sunt n relatia:

<< 1. (5.68)
L
Stratul limita pe placa plana
n exteriorul acestei zone spunem ca fortele de inertie sunt dominante si

fortele de frecare neglijabile (zona nevscoasa). Conditiile de strat limita:
numarul lui Reynolds mare, existenta zonei exterioare. Am studiat doua
cazuri: placa plana pentru care presiunea nu a fost o necunoscuta, ci un
parametru dat iar gradientul de presiune era nul si corpul aerodinamic
oarecare prin metoda Karman-Polhausen.
Vom vedea o extindere a notiunii de strat limita pentru calculul parametrilor
miscarii n avalul unui corp unde nu mai avem strat limita (dra) si daca
modelul stratului limita este util si pentru aceasta zona. n 1931 Tolmier,
pe baza observatiilor experimentale, concepe urmatorul model pentru de-
scrierea miscarii n avalul unei placi plane. Astfel, modul de variatie a
vitezei depinde de gradientul presiunii. Dincolo de placa viteza nu va mai
fi nula (fluidul nu mai are la ce sa adere). n concluzie, viteza pe axa

profilului nu va fi nula. Fizic, vscozitatea n stratul limita frneaza la
suprafata corpului fluidul. Din conservarea masei rezulta ca va fi aruncat
catre exterior (fenomenul de ngrosare a stratului limita). Deci exista o
zona n care viteza curentului n aval ramne mai mica dect viteza exte-
rioara (nu creste brusc). Deci n avalul unei placi plane apare o zona de
viteze deficitare (Tolmier).
Profilul de viteze la bordul de fuga si n aval
Cantitativ, viteza deficitara (lipsa) este mica n comparatie cu viteza

U din amonte. Exista o zona de defect mica. Ipoteza lui Tolmier este
valabila daca suntem la 2 sau 3 corzi n avalul bordului de fuga.
u1 = U u, |u1 | << U . (5.69)
A determina viteza curentului n aval nseamna a determina u1 . Tolmier

spune ca ecuatiile care descriu miscarea n dra din avalul placii sunt tot
ecuatiile stratului limita laminar (ecuatia lui Prandtl), dar cu alte conditii
la limita.
Ecuatiile sunt:
u v u u 1 p 2u
+ = 0, u +v = + 2. (5.70)
x y x y x y
Din (5.69) rezulta
2
(U u1 ) (u1 ) + v (u1 ) = 2 (u1 ) (5.71)
x y y
u1 u1 u1 2 u1
U + u1 v = (5.72)
x x y y 2
Pe baza rezultatelor obtinute la stratul limita la placa plana viteza
v<<u. Presupunem ca termenul v u u1
y << u1 x 0. n final obtinem o
1
ecuatie mult mai simpla
u1 2 u1
U = (5.73)
x y 2
Conditiile la limita asociate acestei ecuatii se pot scrie:
u1
y , u1 = 0, y = 0, = 0, (5.74)
y
iar la bordul de fuga:
x = 0, u1 = U . (5.75)
Profilul de viteze care se dezvolta n dra descris de ecuatia (5.73) este

de forma autosimilara si practic conditia (5.75) nu joaca nici un rol n de-
terminarea solutiei. Astfel, putem determina solutia fara a utiliza conditia
(5.75) sau o nlocuim cu conditia: x , u1 = 0. Pentru a rezolva
ecuatia (5.73) cu CL (5.74) si (5.75) se procedeaza la aplicarea unei trans-
formari de tipul transformarii Blazius (de la placa plana). Transformarea
Blazius presupunea transformare de coordonate si schimbare de variabile si
e data de urmatoarele etape:
a)trecerea de la planul (x, y) la planul de calcul (x, )
r
0
U
x = x, = y , (5.76)
x
b)schimbarea necunoscutei
r
l
u1 = C g(). (5.77)
x
O transformare de acest tip se numeste transformare de tip autosimilar.
r ! r
u1 l C 0 U l
= C g() = g (5.78)
y y x x
Constanta C din relatia (5.78) este o constanta a carei valoare nu se

poate determina aprioric si n consecinta trebuie si ea calculata. Intro-
ducnd aceste rezultate n ecuatia (5.73) se gaseste o ecuatie diferentiala
ordinara pentru necunoscuta g:
1 1
g 00 + g 0 + g = 0. (5.79)
2 2
Trebuie 2 conditii la limita, care sunt
y , , u1 = 0, g 0, (5.80)
u1
y = 0, = 0, = g 0 = 0. (5.81)
y
Deci avem 2 conditii la limita pentru ecuatia (5.79). Conditia a doua
(5.80) nu o utilizam si rezulta ecuatie de tip autosimilar. Ecuatia (5.79) se
scrie
0
1 1
g 0 + g = 0 g 0 + g = C1 . (5.82)
2 2
Valoare constantei C1 este nula din conditia (5.80), deci g 0 + 12 g = 0
este o ecuatie cu variabila separabila. Solutia generala a ecuatiei:
g0 1 2
= g() = C2 e 4 . (5.83)
g 2
Observatie: functia exponentiala din (5.83) poarta numele de functia
lui Gauss care se bucura de proprietatea ca
Z
2
e 4 d = 2 , (5.84)

reprezentnd norma functiei Gauss.
r r
l l 2
u1 = C g() = C C1 e 4. (5.85)
x x
Observatii : Chiar daca nu luam o constanta de normalizare, ea aparea

din ecuatia (5.84). Daca am cunoaste constanta C, problema ar fi rezolvata.
Constanta C se va determina din ecuatia impulsului scrisa pe un domeniu
fluid care nconjoara placa plana.
Teorema impulsului pentru cazul unui fluid n miscare:
Z
VdQ = F+P, (5.86)

iar unitatea de debit
dQ = Vnd, (5.87)
unde reprezinta suprafata nchisa a unui volum de control pe care se

aplica teorema impulsului, F rezultanta
R fortelor exterioare (masice: accel-
eratia gravitationala), iar P = pnd este rezultanta fortelor de presiune.

Astfel, alegem un volum de control marginit de . Volumul de control
se alege astfel nct problema sa poata fi rezovata si sa se poata calcula
integrala din membrul stng al relatiei (5.84) prin formule nchise. Se vor
alege ct mai multe frontiere astfel nct V n = 0.
Volum de control n jurul placii plane
Dimensiunea h a volumului o putem face orict de mare, iar frontierele

amonte si aval vor fi luate departe de placa. Se proiecteaza relatia (??) pe
directiile x si y. Pentru determinarea vitezeo u1 , ne intereseaza proiectia pe
directia x. n mod absolut natural, rezultanta fortelor exterioare proiectata
pe x da 0.
- AD DC CB AB
Rh Rh Rh
debit U dy (U u)dy udy -
0 0 0
V|x U U u -
Rh 2 Rh Rh
impuls U dy U (U u)dy u2 dy -
0 0 0
Presiunea din amonte o notam cu p , iar presiunea pe placa se cal-

culeaza cu formula lui Bernoulli. Pentru ca apar dificultati legate de deter-
minarea rezultantei fortelor de presiune si pentru ca nu este nevoie sa intram
n detalii pentru dezvoltarea curgerii, vom proceda dupa cum urmeaza:

-consideram un volum de control dedesubtul placii identic cu cel presu-
pus deasupra. n acest mod, integrarea presiunilor pe latura DC si integrala
pe latura simetrica se vor anula reciproc (normalele au sensuri contrare).
Din expresia rezultantei fortelor de presiune ramne:
Z Z
P= pnd + pnd. (5.88)
DD0 CC 0
Normalele pe DD si CC au sensuri contrare de unde rezulta:
Z Zh
P= (pDD0 pCC 0 )nd = (pDD0 pCC 0 )idy. (5.89)
DD0 h
Aceasta forta este 0, daca diferenta de presiune este nula, si aceasta se

ntmpla cnd nu avem placa. Aceasta forta o mai numim rezistenta la
naintare si se cunoaste din metoda lui Blazius pentru placa plana. Astfel,
teorema impulsului devine:
Zh Zh Zh Zh
2 2
U dy + U (U u)dy + u dy = Rx , u(U u)dy = Rx .
h h h h
(5.90)
Din relatia (5.85) obinem
r
l 2
u = U u1 = U c e 4, (5.91)
x
unde Rx este rezistenta de la metoda Blazius si are forma
2 0.664 U l
Rx = U lCx_2f ete , Cx_2f ete = , Rel = . (5.92)
2 Rel
nlocuim n relatia (5.85) si determinam constanta C
0.664 0.664 1 U 2
C = U , u = U U e 4 x y (5.93)

5.5 Notiuni privind rezolvarea numerica a ecuatiilor strat-

ului limita laminar incompresibil
Modelul matematic este urmatorul:
u v u u 1 p 2u
+ = 0, u +v = + 2, (5.94)
x y x y x y
cu conditiile la limita:
y = 0, u = v = 0, y = , u = Ue , (5.95)
ci conditiile initiale:
x = x0 , u = u0 (y), v = v0 (y). (5.96)
O metoda de rezolvare exacta este data de Blazius. Karman si Pol-

hausen propun o metoda numerica de rezolvare. Pentru aceasta se alege un
domeniu de calcul si o grila pentru acest domeniu.
Trecerea stratului limita de la profil la placa plana
Calculul se face discret, adica doar n anumite puncte (n reteaua de

puncte sau grila de puncte). Extradosul profilului se desfasoara dupa
o placa plana. Din considerente oarecum arbitrare, pentru placa plana,
alegem ca domeniu de calcul un dreptunghi. Despre placa plana, avem an-
umite informatii din analiza teoretica (putem spune ca grosimea adevarata
este aceeasi cu grosimea de la placa plana.
Notiuni privind rezolvarea numerica a ecuatiilor stratului limita laminar incompresibil89
Pentru stabilirea grilei avem doua optiuni: grila structurata sau grila
nestructurata. Pentru metoda cu diferente finite, pe care o vom prezenta,
cel mai bine se preteaza grila structurata.
Discretizarea zonei de calcul a stratului limita
Orice punct din grila va avea indicele un cuplu de valori ntregi (xi , yj )
(i, j).
Punctul de calcul si punctele vecine
n metoda cu diferente finite toate derivatele se nlocuiesc cu formule nu-

merice de derivare. Aceste formule de derivare vor tine seama ntotdeauna
de proprietatile matematice ale ecuatiei pe continuu.

u u(xi+1 , yj ) u(xi1 , yj )
= , x = xi xi1 , (5.97)
x (xi ,yj ) 2x

u u(xi , yj ) u(xi1 , yj ) u u(xi+1 , yj ) u(xi , yj )
= , = .
x (xi ,yj ) x x (xi ,yj ) x
(5.98)
Cele trei variante de aproximare a tangentei la o curba
Formula (5.97) este o aproximare a tangentei unghiului , formula

(5.98,a) pentru tangenta unghiului , iar (5.98,b) pentru unghiul . n
calculul numeric exista o multitudine de posibilitati de calcul si ntrebarea
care se ridica este: Care e buna? n cazul de fata informatia depinde de val-
orile din amonte, astfel e de preferat sa aplicam formula (5.98,b) up wind.
Aceasta formula este de ordin de precizie I, deoarece puterea distantei x
din eroarea de trunchiere este 1.

u u(xi+1 , yj ) u(xi , yj )
= + (x). (5.99)
x (xi ,yj ) x
Observatie: Formulele de derivare centrate sunt mai precise dect cele

orientate, deoarece au ordinul de precizie II. ntotdeauna discretizarea nu-
merica a unei ecuatii trebuie facuta n concordanta cu prorietatile fizice ale
ecuatiei (esential n orice metoda numerica).
Ne intereseaza sa rezolvam sistemul:
u v u u Ve 2u
+ = 0, u +v = Ve + 2. (5.100)
x y x y x y
Este un sistem de ecuatii de tip parabolic, avnd urmatoarele propri-
etati:
-un punct oarecare din domeniul de calcul este influentat doar de punctele
din amontele sau (fig. ???). O perturbatie n P are influenta doar n dome-
niul de infuenta.
-solutia sistemului de ecuatii poate fi determinata printr-un proces de
tip recursiv, n sensul crescator al coordonatei x. Se pleaca de la x = x0
cu conditiile initiale. Rezolvarea sistemului se face pas cu pas, pe aceste
sectiuni (catre aval).
Stratul limita delimitat n domeniul de dependenta si domeniul de influenta
n discretizarea sistemului stratului limita nu se pot folosi formule de

tip centrat, ci numai formule de derivare la stnga (up wind), chiar daca
cea de tip centrat este mai buna din punctul de vedere al preciziei. n
orice situatie. Domeniul de dependenta numerica al unui punct din grila de
calcul trebuie sa fie inclus n domeniul de dependenta fizica. Domeniul de
dependenta numerica se obtine unind puncte. Astfel, singura formula care
functioneaza pentru acest sistem ramne:

u uij ui1j
= + (x). (5.101)
x ij x
Pentru ca schema numerica sa atinga ordinul de precizie II, este de

preferat nlocuirea derivatei cu o formula napoi de ordin de precizie II.
Pentru a construi o formula de ordinul II de precizie vom mai lua un punct la
stnga lui i-1; astfel se mareste domeniul numeric de dependenta al schemei

numerice. Este favorabil pentru precizia calculului, dar nu este favorabil
pentru efortul de calcul.

u 1.5uij ui1j + 0.5ui2j
= + (x2 ), (5.102)
x ij x

2 u uij+1 2uij + uij1
2 = + (y 2 ). (5.103)
y ij y 2
Astfel, sistemul discretizat se scrie:
(
1.5uij ui1j +0.5ui2j uij+1 uij1 e uij+1 2uij +uij1
uij x + vij 2y = Ve dV
dx ij + y 2 ,
1.5uij ui1j +0.5ui2j vij+1 vij1
x + 2y = 0.
(5.104)
Aceste doua formule se aplica n orice punct cu exceptia frontierei,
deoarece prima relatie nu poate fi scrisa pentru i = 1. n aceasta situ-
atie se nlocuieste cu formule up wind cu grad de precizie I atunci cnd
ne situam pe frontiera. Necunoscutele sunt termenii care contin indicele i.
Este un sistem liniar care se rezolva iterativ (la fiecare iteratie se rezolva
un sistem liniar).
Pentru rezolvarea acestuia se aplica un procedeu numeric general (exem-
plu, Newton-Raphson) si se liniarizeaza local sistemul si se rezolva sistemul
liniarizat. Se poate arata ca procedeul de liniarizare care conserva ordinul II
de precizie al schemei numerice, este bazat pe o extrapolare de tip Richard-
son. Astfel, coeficientii notati cu steluta vor fi nlocuiti cu valori cunoscute
n sistemul de ecuatii:
uij = 2ui1,j ui2,j , vij

= 2vi1,j vi2,j . (5.105)
Ramne o matrice banda tridiagonala. Pentru impunerea conditiilor la

limita, nu vom scrie sistemul pe perete si nici n ultimul punct.
ui,j = 0, ui,jmax = Ue .
Numarul total de puncte de calcul este jmax + 1, scriu jmax 1 ecuatii

cu formulele (5.97) la care se adauga doua conditii la limita care se scriu
cu formulele(5.98).
Chapter 6
Miscarea n jurul corpurilor de

revolutie
Un corp a carui suprafata este generata prin rotirea unei curbe n jurul unei
axe este un corp de revolutie. Daca curba intersecteaza dreapta n cel mult
un punct, atunci avem de-a face cu un corp de revolutie deschis.
Corp axial simetric n curent uniform
Daca plasam corpul n curent uniform pe directia axei de rotatie, atunci

miscarea fluidului este de tip axial-simetric. n miscarea axial simetrica toi
parametrii fluidului sunt aceeasi n orice plan meridian. Planul meridian
poate fi orice plan care trece prin axa de rotatie a corpului. Este de preferat
studiul acestei miscari ntr-un sistem de coordonate cilindrice (x, r, ).
95
96 Miscarea n jurul corpurilor de revolutie
Datorita faptului ca parametrii fluidului nu depind de , se trage con-

cluzia ca miscarea va fi bidimensionala, deoarece parametrii fluidului vor
depinde doar de coordonatele x si r. Pentru studiul miscarii axial-simetrice
ntr-un pan meridian, este posibila extinderea metodelor de la profile aero-
dinamice cu luarea n considerare a tipului diferit de coordonate spatiale.
6.1 Miscarea fara incidenta n jurul corpurilor de revolutie
Vom simula corpul de revolutie cu o distributie de surse plasate pe axa de

rotatie a acestuia (surse tridimensionale)
Distributie de surse pe axa corpului de revolutie si punctul de calcul
Notam cu q intensitatea sursei pe unitatea de lungime. Fie un punct P

n domeniul curgerii. Potenialul unei surse este dat de relatia:
Q
= , (6.1)
4R
unde R este distanta euclidiana de la punctul n care este plasata sursa
si punctul unde se calculeaza potentialul,
p q(x0 )dx0
R= (x x0 )2 + r2 , (x, r, x0 , r0 ) = p . (6.2)
4 (x x0 )2 + r2
Miscarea fara incidenta n jurul corpurilor de revolutie 97
Potentialul dat de distributia de surse se obtine prin integrare,
Zl
1 q(x0 )dx0
(x, r) = p , (6.3)
4 (x x0 )2 + r2
0
iar potentialul total
Zl
1 q(x0 )dx0
(x, r) = U x p . (6.4)
4 (x x0 )2 + r2
0
Vitezele de perturbatie se obtin prin derivarea potentialului:
Z l
1 q(x0 )rdx0
vr (r, x) = = h i 32 , (6.5)
r 4 0 2
(x x0 ) + r2
Z l
1 q(x0 )(x x0 )dx0
u(r, x) = = h i 32 . (6.6)
x 4 0 2
(x x0 ) + r2
Calculul intensitatii distributiei de surse.
Tringhiul vitezelor pe corpul axial simetric

Consideram o sectiune prin corpul axial-simetric. Punem conditia de

tangenta, care spune ca viteza trebuie sa fie egala cu tangenta la suprafata
carenei,
vr dR
= . (6.7)
U + u dx
Admitnd ipoteza ca viteza u indusa de distrubtia de surse este mult
mai mica dect viteza de la infinit, rezulta:
dR
vr = U (6.8)
dx
Pe de alta parte, viteza vr poate fi estimata aplicnd ecuatia de conti-
nuitate (conservarea masei) pe un tronson de lungime dx al carenei.
Element de volum cu distributia de surse pe axa
Sursele vor emite debite constante pe toate directiile spatiale. Debitul

q(x) este emis jumatate deasupra, jumatate dedesubt. Conditia de con-
servare a debitului spune ca debitul care traverseaza suprafata respectiva
trebuie sa fie egal cu debitul emis de surse.
q(x) q(x) dR
q(x)dx = 2Rdxvr , vr = , = U , (6.9)
2R 2R dx
de unde putem determina intensitatea sursei
dR d(x)
q(x) = 2RU , q(x) = U , (x) = R2 (x). (6.10)
dx dx
Intensitatea distributiei de surse este proportionala cu derivata ariei

sectiunii transversale a carenei. Ca imagine, distributia de surse are o
portiune pozitiva dupa care devine negativa (??)
Distributia intensitatilor surselor pe axa de revolutie
Daca carena are un diedru nul, intensitatea distributiei de surse tinde

la 0. Odata ce am calculat distributia de surse, putem calcula vitezele de
perturbatie prin rezolvarea integralelor. Integralele se pot rezolva numeric
prin formule de quadratura. Se calculeaza apoi coeficientul de presiune:
p p V2 (U + u)2 + vr2
Cp = 1 2
=1 2 = 2
. (6.11)
2 V
U U
Forta globala ne va da zero, dar ne intereseaza presiunea locala pentru

calcule de rezistenta.
6.1.1 Cazul carenelor foarte alungite

Daca am aplica metoda perturbatiilor singulare, am alege ca parametru
mic:
Rmax
= 0. (6.12)
l
Putem analiza cazul carenelor foarte alungite, fie direct pe baza relatiilor
(6.5) si (6.6), fie mai riguros aplicnd metoda perturbatiilor singulare. Desi
metoda directa nu este chiar riguroasa si ofera chiar mai putine informatii
dect metoda micilor perturbatii, vom considera metoda directa. Astfel,
n relatiile (6.5) si (6.6) vom lua limita cnd r 0. n aceasta situatie
observam aparitia unor singularitati pentru cazul cnd x = x. Va trebui
sa extimam aceste integrale n sensul valorilor principale. Sunt singularitati
de tipul 1 pe distanta la patrat, adica singularitate de tip Mangler.
1
x x0 , . (6.13)
(x x0 )2
Singularitate de tip Mangler
Vom avea:
"Z Z Z #
x x+ l
1 0 0 0
u(x, 0) = lim F dx + F dx + F dx , (6.14)
4 r0
0 0 x x+
q(x0 )(x x0 )
F =h i 32 , (6.15)
0 2 2
(x x ) + r
"Z Z Z 0
#
x l x+
1 q(x0 )dx0 q(x0 )dx0
u(x, 0) = lim 2 + 2 + F dx .
4 r0
0 0 (x x0 ) x+ (x x0 ) x
(6.16)
Integram prin parti integrala:
Z x+
q(x0 )(x x0 )dx0
I= h i 32 , (6.17)
x 2
(x x0 ) + r2
x+
Z x+
q(x0 ) dq dx0

I= h
i 32 q . (6.18)
0 2 2 x dx (x x0 )2 + r 2
(x x ) + r
x
Luam separat:
x+

q(x ) 0 q(x + ) q(x ) dq

h i 32 =

=2 .
dx
(6.19)
2
(x x0 ) + r2
x
Pentru a exprima integrala din integrarea prin parti, vom considera ca

dq
pe intervalul [x , x + ] derivata dx este constanta (se aplica o formula
de medie de forma (6.20)).
Zb Zb
[a, b] a. i. f (x)g(x)dx = f () g(x)dx. (6.20)
a a
Astfel,
Z x+ Z x+
dq dx0 dq dx0
q = q , (6.21)
dx 2 dx
x (x x0 ) + r2 x (x x0 )2 + r2
Z x+ h p ix+
dx0
q = ln (x x0 ) + (x x0 )2 + r2 . (6.22)
x 2 x
(x x0 ) + r2
nlocuim n (6.21) si obtinem:
Z x+
dq dx0 dq r2
q = ln . (6.23)
dx dx ( + 2 + r2 )2
x (x x0 )2 + r2
Dezvoltam numitorul si facnd limita pentru r 0 obtinem 22 care

introdusa n integrala (6.18):
Z x+
q(x0 )(x x0 )dx0 r2
I = lim h i 32 = 2 lim 1 + ln . (6.24)
r0 x 0 2 2
r0 42
0 (x x ) + r 0
Observatii : Limita din ultimul termen al relatiei (6.24) este finita.

Viteza de perturbatie axiala u este proportionala cu logaritmul natural
din r, deci perturbatia este r.
Pentru a exprima ordinul de marime al vitezei vr al carenei avem ur-
matoarele posibilitati:
-sa se procedeze la o trecere la limita
-pe baza expresiei vitezei vr obtinuta din conditia de conservare a deb-
itului si conditia cinematica de tangenta a vitezei la carena,
q(x) q(x)
q(x)dx = 2Rdxvr , rvr = , lim (rvr ) = , (6.25)
2 r0 2
unde vr este proportionala cu 1r ceea ce nseamna ca este mai mare dect

u care era proportionala cu logaritm din r. Pentru calculul coeficientului de
presiune, formula liniara corespunzatoare perturbatiilor mici U2u
nu mai
este valabila si vom folosi forma:
(U + u)2 + vr2 2u v2
Cp = 1 2 = r2 (6.26)
U U U
Miscarea cu incidenta n jurul corpurilor de revolutie 103
6.2 Miscarea cu incidenta n jurul corpurilor de revolutie
Desi prezenta unei incidente face ca miscarea sa nu mai fie axial-simetrica,

putem admite ca n cazul incidentelor foarte mici, miscare sa fie aproximata
ca fiind axial-simetrica.
Corp axial simetric n curent uniform cu incidenta
Ipoteza enuntata constituie, defapt, ipoteza micilor perturbatii. Pentru

modelarea curgerii, vom plasa pe axa de rotatia dublete cu axele orientate
de-a lungul axei z. Potentialul unui dublet este egal cu derivata potentialu-
lui unei surse dupa directia dubletului,
s Qz
d = = 3 . (6.27)
z 4 [(x x0 )2 + r2 ] 2
n cazul dubletului, intensitatea se noteaza cu M,
M r cos
z = r cos , d = . (6.28)
4 [(x x0 )2 + r2 ] 32
Notam cu m(x0) intensitatea distributiei de dublete pe lungimea axei

carenei si vom avea
m(x0 )dx0 r cos

d(x, r, x0 , r0 = 0) = 3 , (6.29)
4 [(x x0 )2 + r2 ] 2
Zl
r cos m(x0 )dx0
(x, r) = 3 . (6.30)
4 [(x x0 )2 + r2 ] 2
0
Observatie: Relatia (6.30) se poate simplifica si se poate analiza curg-

erea n jurul carenei daca se face ipoteza ca ntr-un punct oarecare P(x,r)
contributia la perturbatie va fi data de dubletul plasat n dreptul punctului
respectiv. Matematic, echivaleaza cu a spune ca n ecuatia (6.30) putem
sa nlocuim m(x) cu m(x), putndu-se scoate de sub semnul integralei.
Aceasta simplificare este foarte drastica si pentru a corecta termenii pe
care i-am neglijat, vom extinde domeniul de integrare pe toata axa reala.
Z
m(x)r cos dx0
(x, r) = 3 . (6.31)
4 [(x x0 )2 + r2 ] 2

Observatie: n acest mod, prin ponderarea influentei dubletului m(x)

reusim sa cuantificam mai bine efectul celorlalte dublete care au fost negli-
jate din expresia potentialului. Avantajul expresiei (6.30) este aceea ca per-
mite solutionarea pe cale analitica a problemei determinarii intensitatilor
dubletelor.
Puntl de calcul n planul meridian corespunzator

x x0 = AB = r ctg
Facem o schimbare de variabila x0 n integrala (6.31)
r
dx0 = d, x0 = , x0 = 0, (6.32)
sin2
r2
(x x0 )2 + r2 = r2 ctg 2 + r2 = . (6.33)
sin2
Astfel, se obtine:
Z
dx0 2 m(x) cos
3 = , (x, r) = . (6.34)
[(x x0 )2 + r2 ] 2 r2 2r

Pentru determinarea intensitatii distributiei de dublete vom apela la

conditia la limita cinematica care prevede ca viteza la suprafata carenei
este tangenta la aceasta.
Deviatia axei de rotatie a corpului axial-simetric
Daca notam cu (x) incidenta locala a carenei, vom avea:
dZ
(x) = , (6.35)
dx
n care Z(x) reprezinta o eventuala curbura a axei carenei. Astfel,

conditia de tangenta se va scrie:
vr
= (x) cos , vr = U (x) cos (6.36)
U
si egalnd (6.34) cu derivata potentialului din (6.36) se obtine intensi-

tatea distributiei de dublete:
m(x) = 2r2 U (x) = 2U (x). (6.37)
Acum putem calcula vitezele de perturbatie:
d
u= = 2 cos (R2 )U , (6.38)
x r dx

vr = = 2 cos R2 U , (6.39)
r r
1 1
v = = m(x) sin . (6.40)
r 2r2
n final calculam coeficientul de presiune, care va fi de forma:
dR
Cp = 4 cos . (6.41)
dx
Observatii : Rezultatele teoretice puse n evidenta prin relatiile de mai
sus corespund bine cu masuratori experimentale, doar n zona din botul
carenei; cu ct ne deplasam catre aval, efectele de frecare si fac simtit efec-
tul prin ngrosarea stratului limita si n aceasta situatie rezultatele teoretice
se departeaza de cele experimentale. Coeficientul de presiune depinde liniar
de incidenta. Ne situam n domeniul teoriei micilor perturbatii (incidente
mici).
Prin coeficientul de presiune putem sa estimam distributia de portanta
pe carena.
Element de volum din corpul axial-simetric
dS = Rddx, dP = pdS = pRddx (6.42)
Daca trebuie sa calculam distributia de portanta, se face proiectia pe

directia perpendiculara pe viteza. Deoarece incidenta este foarte mica,
rezulta ca directia perpendiculara pe viteza este aproximativ directia z.
dP
= pRddx, dP = (p p )R cos ddx (6.43)
cos
Observatie: Am scris sub aceasta forma portanta, deoarece prin difer-
enta p p pot exprima rapid functie de coeficientul de presiune,
2
p p = U Cp . (6.44)
2
Pentru determinarea portantei P, expresia (??) va fi integrata pe suprafata
carenei, pe care o presupunem nchisa (integrala pe suprafata nchisa va da
0).
Z2
2 dP 2 dR
dP = U Cp R cos ddx, = U R 4 cos d. (6.45)
2 dx 2 dx
0
Relatia (??)este valabila

att timp ct ne situam n partea de deasupra
a carenei 2 , 2 . Daca ne situam n partea de jos a carenei, va
trebui s schimbam semnul. O alta alternativa mai simpla este sa observam
ca ceea ce reprezinta Cp pe partea de deasupra a carenei este egal si de
sens contrar cu partea de dedesubt, caz n care putem sa scriem direct ca
portanta este dublul valorii corespunzatoare unei jumatati din configuratie.
n aceste conditii vom putea scrie ca:

Z2
dP 2 dR 2 dR
= U R4 cos d = 4RU
dx 2 dx dx

2
Daca vom calcula si integrala n raport cu x, vom obtine 0. Nu e sur-

prinzator pentru ca suntem n cazul fluidului perfect, iar rezultanta fortelor
de presiune pe un contur nchis este nula.
6.3 Elemente de teoria stratului limita n curgerea axial-

simetrica
Daca curgerea n jurul unei carene este la un numar Reynolds suficient de

mare, nseamna ca apare pe suprafata un strat limita. n mod analog, acest
strat limita nu mai este bidimensional, ci tridimensional. nsa, miscarea
fiind axial-simetrica, ne punem problema studierii stratului limita pe carena
ntr-un plan meridian (bidimensional).
Elemente de teoria stratului limita n curgerea axial-simetrica 109
Stratul limita pe corpul axial-simetric
Analog cu miscarea plana, facem ipoteza, bine verificat experimental,

ca grosimea stratului limita este mult mai mica dect o lungime de referinta
a carenei.

<< 1, Re >> 1 (6.46)
L
Cu aceste ipoteze, ecuatiile Navier-Stokes se simplifica n modul urma-
tor:
u vr u dr u u dUe 2 u vr
+ + = 0, u + vr = + 2, = 0 (6.47)
x y r dx x y dx y y
Aceste ecuatii descriu miscarea fluidului n interiorul stratului limita.
Fie P un punct n interiorul stratului limita. Consideram sistemul de refer-
inta legat de stratul limita x-y si sistemul de referinta la care este raportata
carena x-r.
Observatie: Daca n cazul plan ultimul termen din a doua ecuatie din
(??) nu exista, el reprezentnd efectul curburii suprafetei, n cazul acesta nu
mai poate fi neglijat, deoarece vitezele u si n special vr sunt proportionale
chiar cu dr/dx (din conditia la limita cinematica). Astfel, este greu de
solutionat acest sistem de ecuatii. Vom admite n concordanta cu ipoteza

L << 1, ca r = r0 . Astfel, prima ecuatie din sistem devine:
u vr u dr
+ + = 0. (6.48)
x y r0 dx
Conditiile la limita asociate sistemului sunt:
y = 0, u = vr = 0, y = , u = Ue (x). (6.49)
Sistemul este parabolic n raport cu variabila x si, n consecinta, trebuie

s formulam conditii de start necesare rezolvarii acestora.
x = x0 , u = u0 (x0 , y), vr = vr0 (x0 , y). (6.50)
Rezolvarea problemei se face utiliznd o transformare de tip Mangler

prin care ecuatiile (6.47) capata aceeasi forma cu ecuatiile stratului limita
din cazul plan. Transformarea Mangler are dou faze:
i)Rescrierea ecuatiilor (6.47) n raport cu functia de curent; n acest
mod cele doua necunoscute sunt nlocuite de una singura.
1 1
u= , vr = , (6.51)
r0 y r0 x
ii)O schimbare de coordonate si de necunoscute
Zx
c2 r02 cr0 c
x = 2
dx, y = y, = , (6.52)
l l l
0
unde l este lungimea carenei, iar c este o constanta care joaca rolul de
parametru de scara, care va disparea din ecuatii.
c2 r2 c r0
u = , v = , = 20 + y , (6.53)
y x x l x l x y
x y cr0
= + = , (6.54)
y x y y y l y

1 1 l 1 l cr0
u= = = = = u, (6.55)
r0 y r0 y c r0 y c l y
1 cr0 1 l dr0
vr = = v y u. (6.56)
r0 x l r0 c dx
Conditiile la limita pentru noile variabile sunt:
y = 0, y = 0, u = v = 0, y = , y = , u = Ue (x). (6.57)
Dupa ce le introducem n sistemul de ecuatii, obtinem:
u v u u dUe 2 u
+ = 0, u + v = + 2. (6.58)
x y x y dx y
Acelasi sistem ca n cazul miscarii plane. Astfel, solutiile din cazul plan
se trec prin transformarea Mangler n cazul axial-simetric.
6.3.1 Definirea marimilor integrale ale stratului limita

Grosimea de deplasare a stratului limita:
()
Z Z
1 u
= (Ue u)dy = 1 dy. (6.59)
Ue Ue
0 0
Pentru cazul axial-simetric definirea acestei grosimi va fi:
()
Z Z
1 y u y
= (Ue u) 1 + dy = 1 1+ dy. (6.60)
Ue r0 Ue r0
0 0
n cazul n care raza de curbura tinde la infinit, rezulta cazul plan.

Grosimea de impuls:
()
Z
1
= 2 u(Ue u)dy (6.61)
Ue
0
si n cazul axial-simetric:
()
Z
1 y
= 2 u(Ue u) 1 + dy. (6.62)
Ue r0
0
Ecuatia Karman n plan:
d dUe w
( Ue2 ) + Ue = (6.63)
dx dx
si n axial-simetric:
d dUe 2 Ue dr0 w
( Ue2 ) + Ue + = . (6.64)
dx dx r0 dx
Pe baza ecuatiei integrale Karman se rezolva cu metoda gradientului de
presiune a lui Karman-Polhausen. Aceasta metoda este legata de formula
lui Walls:
Zx
Ue 2 0.47
= 5 Ue5 (x)dx. (6.65)
Ue
0
n cazul axial-simetric formula este dezvoltata de Holstein si Bohl:
Zx
Ue 2 0.47
= 5 2 r02 (x)Ue5 (x)dx. (6.66)
Ue r0
0
6.3.1.1 Stratul limit axial-simetric gros

Aceasta desemneaza modelul stratului limita pe un cilindru de lungime
nedefinita plasat ntr-un curent de fluid. Daca neglijam efectele din botul
cilindrului sau din spatele cilindrului, viteza curentului n modelul fara
frecare, va fi constanta n lungul cilindrului. n orice punct al cilindrului

vom gasi valoarea vitezei U . Gradientul presiunii va fi nul n orice punct
de pe suprafata cilindrului. De asemenea, derivata razei va fi nula, pentru
ca raza nu variaza pe x.
Miscarea de-a lungul unui cilindru
Alegem un sistem de referinta cilindric. Curgerea fiind axial-simetrica,

parametrii nu vor depinde de coordonata . Ecuatiile vor fi:

u 1 u u dp 1 u
+ (rvr ) = 0, u + vr = + r , (6.67)
x r r x y dx r r y
unde s-a luat r = a + y.
Lighthill arata ca daca cilindrul este suficient de lung si viteza exterioara
este constanta si egala cu viteza U , atunci termenul din membrul stng
al ecuatiei (6.67) poate fi neglijat. Din punct de vedere fizic, pentru stratul
limita gros pe cilindru, admitem ca fortele de inertie sunt neglijabile n
raport cu fortele de frecare (la placa plana fortele de inertie aveau acelasi
ordin de marime cu fortele de frecare). Ipoteza este justificata prin aceea ca
un corp axial-simetric introduce o perturbatie cu un ordin de marime mai
mic, dect n cazul bidimensional si fortele de inertie care sunt proportionale
cu perturbatia la patrat vor putea fi neglijate n raport cu fortele de frecare.
n consecinta, cu aceste ipoteze, ecuatia de impuls va fi:

u
(a + y) =0 (6.68)
r y
si prin integrare obtinem:
u C1
(a + y) = C1 , u = ln(a + y) + C2 . (6.69)
y
Vom determina constantele de integrare din conditiile la limita ale prob-
lemei. Aceste conditii vor fi formulate de asa maniera, nct sa permita
determinarea unica a acestor constante.
y = 0, u = 0, y = , u = U , (6.70)
C1
0= ln(a) + C2 . (6.71)

Daca impunem direct a doua conditie la limita apare dificila deter-
minarea constantelor, pentru ca grosimea stratului limita nu este cunoscuta.
Atunci, Lighthill, propune nlocuirea celei de-a doua conditii cu urmatoarea:
y = 0, = w , (6.72)
unde w reprezinta tensiunea la perete. Aceasta se alege ca parametru

avnd n vedere ca pe baza ecuatiei integrale Karman, acesta se poate
determina functie de profilul vitezei. Prin definitie:

u C1 C1 a w
= = = = w , C1 = , (6.73)
y y=0 (a + y) y=0 a
a w a w
C2 = ln a = ln a, (6.74)

a w a w a w y
u= ln(a + y) ln a = ln 1 + . (6.75)
a
Observatie: Distributia de viteze n stratul limita pe cilindru este o dis-
tributie de tip logaritmic prin comparatie cu stratul limita paln, care pentru
cazul laminar, este data de solutia lui Blazius, ce sugereaza o distributie
polinomiala de viteze.
Prin relatia (6.75) profilul de viteze u depinde simultan si de x si de y:
a w (x) y
u= ln 1 + , (6.76)
a
unde w poate lua diverse valori n lungul cilindrului. Pentru deter-
minarea parametrului w vom aplica ecuatia integrala Karman. Folosim
notatiile lui Lighthill:
1 y
x = , u(x, y) = ln 1 + . (6.77)
a w (x) x a
Daca tinem seama de conditia la limita pe frontiera stratului limita:

1
y = , u = U , U = ln 1 + , (6.78)
x a
ecuatie care permite determinarea grosimii stratului limita. Cu profilul
de viteze logaritmic se calculeaza grosimile si care vor rezulta ca functie
de , iar aceste expresii se introduc n ecuatia integrala Karman si se obtine
o ecuatie diferentiala pentru parametrul (functie de x). n cazul concret
al cilindrului, ecuatia Karman este:
d w
(U ) = (6.79)
dx
si se obtine n final:
Z2
4x 2 e0 1 0
= e2 + 3 (e2 1) + d , (6.80)
U a2 0
0
ecuatie care se rezolva numeric.

Prin aceasta metoda se obtine o formula analitica pentru calculul coe-
ficientilor de rezistenta la naintare ale unui cilindru de lungime l.
4 aU
Cx = , Rea = (6.81)
Rea ln 4l
aRea
Pentru fiecare x se calculeaza si n continuare se calculeaza w , care

se integreaza si se obtine forta de frecare la perete.
Zl
Cx = w (x)dx. (6.82)
0
Chapter 7
Calculul aripii de alungire finita
7.1 Elemente geometrice ale aripii de anvergur finit
Consideram o aripa de anvergura finita cu urmatoarele caracteristici: 2b

semianvergura, unghiul de sageata al aripii, c0 coarda maxima a aripii,
ce coarda externa a aripii. Cu ajutorul corzilor extreme definim r = c0 /ce ,
reprezentnd raportul de trapezoidalitate al aripii.
Principalele elemente geometrice ale aripii
2
De asemenea putem defini alungirea aripii = bS , unde S reprezinta
aria suprafetei proiectiei aripii pe planul orizontal, numindutse si suprafata
de referinta a aripii
Profilul aerodinamic al aripii reprezinta o sectiune prin aripa care simuleaza
cel mai bine curgerea fluidului n jurul aripii. Exista posibilitatea ca profilul
117
118 Calculul aripii de alungire finita
aerodinamic al aripii sa corespunda unei sectiuni transversale perpendicu-

lare pe BA al acesteia (ex. pentru avioanele care au sageti mari). Daca
avem aceasta situatie, se schimba coarda aripii.
Unghiul diedru al aripii
Unghiul diedru al aripii reprezinta unghiul dintre planul aripii si planul

xOy al avionului si se noteaza cu . Unghiul diedru este pozitiv n desen.
Pentru avioane foarte grele diedrul este negativ si n timpul zborului diedrul
tinde la zero datorita portantei.
7.2 Modelul liniei portante Prandtl sau modelul liniei por-

tante drepte
Consideram o aripa dreapta. Desi alungirea este finita, ea este destul de

mare ( mare).
7.2.1 Ipoteze
Consideram fluidul fara vscozitate ntr-o curgere irotationala. Modelul
liniei portante Prandtl constituie o extensie a rezultatelor obtinute n teo-
ria profilului aerodinamic de la cazul bidimensional al cazului 3D. n cazul
profilului aerodinamic valoarea portantei era determinata de valoarea cir-
culatiei ce se stabilea n jurul profilului. La rndul ei, valoarea circulatiei
era unic determinata din ipoteza Kutta-Joukowsky care ne asigura ca
viteza n BF este finita. n cazul 2D circulatia putea fi simulata cu un tub
de vrtej plasat n focarul profilului. Considernd aripa ca o succesiune de
profile aerodinamice n fiecare sectiune se va stabili o valoare a circulatiei .
Daca aripa ar fi infinita, valoarea circulatiei ar fi aceeasi n orice sectiune,
Modelul liniei portante Prandtl sau modelul liniei portante drepte 119
dar cum aripa e finita, apare o variatie a circulatiei n lungul anvergurii.

Variatia circulatiei se traduce prin variatia intensitatii tubului de vrtej
care simuleaza efectele de circulatie.
Teorema lui Tomson Kelvin ne asigura ca valoarea intensitatii unui tub
de vrtej trebuie sa fie constanta.
Panza de vrtejuri n avalul aripii
Prandtl afirma ca n mod continuu se desprind firisoare de vrtejuri

(o pierdere progresiva). El nlocuieste aripa cu un vrtej plasat n aripa
plus o pnza de vrtejuri semiinfinita catre aval. Validitatea modelului
este sugerata de evidenta experimentala. n suflerie se pune n evidenta
existenta unei pnze de vrtejuri care se desprinde. Dar aceasta pnza nu
se extinde la infinit, ci la o anumita distanta de bordul de fuga pnza se
concentreaza n 2 vrtejuri concentrate.
Manunchiurile de vrtejuri ce se formeaza n avalul aripii
Consideram o sectiune la o distanta y0 de sectiunea mediana. Notam cu

d intensitatea elementului dy0. Tinnd cont de teorema Tomson (Kelvin)
vom regasi valoarea d ca variatie pe intervalul dy si a intensitatii vrte-
jului.
Vrtejurile n avalul aripii si punctul de calcul P
d 0
d = dy . (7.1)
dy 0
Cunoscnd acum intensitatea elementului de pnza putem estima val-
oarea vitezei induse de acest element de pnza ntr-un punct arbitrar de
pe aripa aplicnd teorema Biot-Laplace. Aceasta teorema spune ca viteza
indusa de un tub de vrtej este perpendiculara pe planul determinat de
punct si tub, avnd sensul dat de regula burghiului si avnd modulul dat
de relatia:

V = . (7.2)
2r
Consideram o portiune AB din tubul de vrtej:

V = (cos cos ). (7.3)
4r
Considernd aripa plasata n planul xOy, pnza de vrtejuri va fi o
pnza plana n planul xOy. Deci conform teoremei Biot-Savart-Laplace
viteza indusa de elementul d al pnzei va fi orientata n lungul axei Z. n

P:
d
w(y) = (cos cos ). (7.4)
4(y y 0 )
Relatia (7.4) a fost obtinuta admitnd ipoteza deja mentionata ca aripa
este reprezentata (nlocuita) cu un fir de vrtej mpreuna cu pnza de vrtej,
iar suprafata solida a aripii este firul concentrat de vrtej.
1 d dy 0
w(y) = . (7.5)
4 dy 0 y y 0
Pentru a calcula nsumam componentele vitezei si vom gsi viteza totala
n P:
b
Z2
1 d dy 0
w(y) = . (7.6)
4 dy 0 y y 0
2b
ntr-o sectiune oarecare aripa se comporta ca un profil aerodinamic,

dar incidenta este diferita de la o sectiune la alta prin efectul pnzei de
vrtejuri. Se suprapune si w de la pnza de vrtejuri. Incidenta devine
incidenta efectiva.
Incidenta indusa pe profil

Fie i incidenta indusa a aripii; daca facem ipoteza ca w << V
w w
tgi = = i = . (7.7)
V V
Viteza de referinta a aerului n sectiunea considerata ramne V , ceea
ce se modifica este incidenta. De asemenea,
s
p w2
2 + w2 = V
V = V 1+ V , (7.8)
2 =
V
iar n ABC, din teorema unghiului exterior putem scrie ca e = i ,

de unde rezulta
b
Z2
w 1 d dy 0
e = = . (7.9)
V 4V dy 0 y y 0
2b
n relatia (7.9) incidenta indusa este presupusa

n desen negativa (dup
sensul ei fizic). Valoarea incidentei = wVi pozitiva pentru ca (7.9) sa fie
valabila trebuie sa luam i n modul, deci dispare minusul din (7.6).
Se poate determina intensitatea tot pe baza ipotezei anterioare a lui
Prandtl, aplicnd ipoteza Kutta-Joukowsky n sectiunea respectiva.
b

Z2 0
1 d dy
= cV e , = cV , (7.10)
4V dy 0 y y 0
2b
care reprezinta ecuatia integro-diferential Prandtl (necunoscuta este

). Metoda de rezolvare a acestei ecuatii este prezentata de Glauert si se
bazeaza pe descompunerea necunoscutei ntr-o serie Fourier.

X
(y) = 2bV An sin n. (7.11)
1
Aplicarea relatiei (??) presupune existenta unei transformari geometrice

de la variabila y la noua variabila (y ).
b
cos = y. (7.12)
2
Daca aripa este presupusa simetrica fata de planul xOz si curentul de
aer este situat n acest plan de simetrie, n dezvoltarea (7.9) nu apar dect
termenii impari. Componentele pare vor aparea numai daca curentul de
aer este dirijat pe o directie arbitrara (sub un unghi de deriva j).
b b b
y= , = , y = , = 0, dy 0 = sin 0 d0 , (7.13)
2 2 2
d d d0 X 0 d
0
= = (2bV nAn cos n ) , (7.14)
dy 0 d0 dy 0 dy 0
b
Z 2 X Z
d dy 0 cos n0
=4V nAn , (7.15)
dy y y 0 cos 0 cos
b 0
2
Z
cos n0 sin n
= , (7.16)
cos 0 cos sin
0
care reprezinta integrala lui Glauert.

Introducnd (7.15), (7.16) si (7.11) n relatia (7.10) vom gasi
X X
1 sin n
2bV An sin n = cV 4V nAn (7.17)
4V sin
si nmultind cu sin ,
X cV X
sin An sin n = sin nAn sin n . (7.18)
2bV
Observatie: De regula se introduce un parametru 0 = c
2b care joaca
0
c0
rolul unui parametru de forma al aripii. Marimea b este zveltetea aripii,
ceea ce nseamna ca 0 este subunitar.
c c0 c c
= = = 0 . (7.19)
2b 2b c0 c0
Rezultatele furnizate de aceasta ecuatie prezic un coeficient de portanta
pentru aripa putin mai mare dect cel dat de metode exacte sau experi-
mentale. Din acest motiv Glauert propune introducerea unui coeficient de
corectie astfel nct paramentrul 0 sa capete forma
kc0
0 = , k = (0.8 0.9). (7.20)
2b
Ecuatia Glauert
X c X c
sin An sin n + 0 nAn sin n = 0 sin (7.21)
c0 c0
este o ecuatie algebrica cu necunoscutele An (o infinitate). Rezolvarea
se bazeaza pe observatia ca relatia este valabila pentru orice valoare a
parametrului . Atunci se poate aplica metoda colocatiei punctuale.
a)Vom limita seria la un numar finit de termeni N,
N
X
= 2bV An sin n. (7.22)
1
b)Vom alege 1 , 2 , ..., N valori pentru (din intervalul [0, ]).

c)Scriem relatia (7.21) pentru fiecare valoare a lui .

b
= i yi cos i = yi ci . (7.23)
2
Se obtine un sistem liniar cu necunoscutele An .
d)Se rezolva sistemul si rezult coeficienii An .
n scopul alegerii termenilor 1 , 2 , ..., N este convenabil sa fixam o
diviziune cu pas constant a intervalului [0, ] ceea ce va genera, tinnd cont
de transformarea Glauert, o ndesire automata a sectiunilor de colocatie
catre zona extrema a originii (acela unde variatiile circulatiei sunt mari).
Observatii : Pe baza unei demonstratii riguroase se poate arata ca seria
Glauert este slab convergenta si nici nu este uniform convergenta. Totusi,
pentru calculele anteproiect, erori de 10% n determinarea caracteristicilor

globale sunt acceptabile. Ne multumim sa pastram, deci, 4-5 termeni.
Multtop ofera o metoda de rezolvare a sistemului obtinut din ecuatia (7.21)
pe baza observatiei ca daca aripa este dreapta sau usor trapezoidala, coarda
c care apare n ecuatia (7.21) are o variatie liniara funcie de y. El con-
struieste niste expresii generale pentru matricea sistemului ce depind doar
de N.
7.3 Calculul portantei aripii
Fortele ce se dezvolta pe profil
Forta portanta va fi perpendiculara pe viteza locala n sectiunea respec-

tiva. Proiectam pe V si V , portanta dP si rezistenta indusa dR (la
teoria profilului nu aparea dR; dP V ; a nu se confunda dR cu rezistenta
de frecare). Portanta aripii reprezinta proiectia lui dQ pe directia V .
dP = dQ cos i
= dQ, dQ = V d = V dy, (7.24)

w

dRi = dQ sin i = dQtgi = dQ . (7.25)
V
Din ultimele 3 relatii calculam coeficientii aerodinamici ai aripii n mod-
elul lui Prandtl.
Calculul portantei aripii 127
b b
Z2 Z2 X Z
2 2
P = dP = V (y)dy =V b An sin n sind. (7.26)
2b 2b 0
Functiile trigonometrice sunt ortogonale pe intervalul [0, ]
Z
0, m 6= n
sin n sin md = . (7.27)
6 0, m = n
=
0
n acest moment din toata suma ramne doar termenul corespunzator

cazului n = 1si rezulta:
Z Z
2 1 cos 2
sin d = d = , (7.28)
2 2
0 0
2 2 P b2
P = V b A1 , Cz = 2 = A1 , Cz = A1 . (7.29)
2 2 V S S
Se poate rescrie expresia coeficientului de rezistenta Cxi functie de Cz.
X A2 C 2 X A2n
Cxi = A1 n n2 , Cxi = z n 2, (7.30)
A1 A1
X A2 X
n A2 1+ 2
=1+ n n2 , Cxi = C , (7.31)
A21 n=2
A 1 z
n care este un parametru care depinde de forma n plan a aripii si are

valori pentru aripi drepte si trapezoidale subunitare, dar nu este foarte mic
n raport cu unitatea. ntr-o singura situatie = 0 pentru o aripa eliptica
deoarece aici coeficientii A1 6= 0 A3 = A5 = ... = 0.
7.4 Metoda Carafoli
Rezolvarea este mult mai simpla dect n cazul Glauert. Deoarece modelul
liniei portante drepte este valabil doar pentru aripi drepte sau trapezoidale
se poate descompune n serie Fourier distributia de corzi n lungul anver-
gurii. n relatia (7.21) vom vedea ca exista termenul de forma cc0 , adica
distributia pe corp.
Carafoli considera o serie Fourier pentru factorul:
c
sin = 0 + 2 2 cos 2 + 2 4 cos 4 + ... (7.32)
c0
Daca se considera aceasta expresie, se introduce n sistemul (7.21) si se
obtine un sistem de ecuatii algebrice decuplat (o cascada de ecuatii alge-
brice).

( 2 4 )2
0 + 0 4 A1 = 0 , (7.33)
30 + 0

22 24 24
30 + 0 A3 + 2 4 + A1 = 0,
50 + 0 70 + 0 50 + 0
(7.34)
...................................
Prima ecuatie are necunoscuta A1 , a doua A3 etc. Se determina recurent

componente impare (curgere simetrica). Coeficientii 0 , 2 , 4 se deduc
punnd conditia de interpolare cu relatia (7.32) n 3 puncte de pe suprafata
aripii.

0 = 12 10.924q
0.383 0.924
+ 10.383q ,

0.583 0.924
2 2 = 0.707 10.924q + 10.383q , (7.35)

2 4 = 1 0.383 0.924 0.707
2 10.924q + 10.383q 10.707q .
unde q = 1 cce0 . Metoda este valabila numai n regim incompresibil si

pentru aripi de alungire mare (drepte, trapezoidale).
Modelul potentialului de acceleratii (Teoria de suprafata portanta) 129
7.5 Modelul potentialului de acceleratii (Teoria de suprafata

portanta)
n toate modelele anterioare ipoteza admisa se referea doar la variatia n

anvergura a circulatiei pe aripa. Modelele fiind de fapt bazate pe ipoteza
lui Prandtl conform careia n orice sectiune aripa se comporta ca un profil
plasat la incidenta locala. Un model mai general ar trebui sa cuantifice si
variatia circulatiei n lungul corzilor realiznd n acest mod posibilitatea
renuntarii la ipoteza mentionata a lui Prandtl. Acest model este modelul
de suprafata portanta.
Exista mai multe posibilitati:
i)Extinderea intuitiva a modelului liniei portante generalizate
ii)De la modelarea aripii cu o distributie de dublete de acceleratii
Volumul de control cu punctul de calcul n interior
Punctul de plecare n acest model l constituie teorema lui Green care

permite trecerea de la integrala de domeniu (volum) la integrala pe suprafata
ce margineste acest volum,
Z Z
(f g gf )d = (f g gf )nd, (7.36)

unde f si g sunt doua functii scalare definite pe domeniul care sat-

isfac conditia de derivabilitate pe . Trebuie sa fie de cel putin clasa C 2 .
Notam cu frontiera nchisa a domeniului . Domeniul trebuie sa fie
simplu conex (orice curba nchisa din domeniul respectiv pate fi adusa la
un punct, ramnnd permanent n acest domeniu). Un domeniu multiplu

conex devine simplu conex prin taieturi.
1
Alegem g = R de forma unei surse plasate n interiorul domeniului si
notam cu R este distanta euclidiana,
R2 = (x x0 )2 + (y y 0 )2 + (z z 0 )2 , (7.37)
unde (x0 , y 0 , z 0 ) este punctul n care plasam sursa respectiva, iar (x, y, z)
este un punct curent din domeniul .
Cnd (x, y, z) (x0 , y 0 , z 0 ), R = 0, ceea ce nseamna ca functia g nu mai
ndeplineste conditiile de continuitate si astfel vom izola punctul (x0 , y 0 , z 0 )
cu o sfera de volum 0 . n domeniul dat de 0 , care este un domeniu
dublu conex nu sunt ndeplinite condiile teoremei Green. Introducem o
taietura si notam cu T1 , T2 fetele acestei taieturi si astfel domeniul a devenit
simplu conex. Normalele sunt orientate spre interiorul domeniului .
R 1 R
f R gf d = f R1 1
R f nd
0 1 1
R R 1
f R R f nd + (f R (7.38)
0 R T1
1
R f )nd + (f R1 R1
f )nd.
T2
Suma celor 2 termeni de pe taietura este zero deoarece n0 = n, iar

suprafetele T1 si T2 sunt egale. Pe suprafata sferei avem R = .

1 1 1 1 R
= i+ j+ = 3. (7.39)
R x R y R z R R
Primul termen:
Z Z Z
1 R R 1
f nd = f 3 d = f 2 d. (7.40)
R R R
0 0 0
Pentru evaluarea integralei din relatia (7.40) vom aplica o teorema de

medie: exista un punct M1 pe suprafata sferei astfel nct
Z Z
1
f d = f (M1 ) 0 = f (M1 )42 , f nd = 4f (M1 ). (7.41)
R
0 0
Al doilea termen:
Z Z
1 1 R
f nd = f d (7.42)
R R
0 0
Relatia (7.42) este o relatie n care avem de evaluat o integrala n care

apare produsul scalar al vectorului f si n. Cum ne intereseaza sa punem n
evidenta o relatie simpla pentru evaluarea integralei, vom observa ca acest
produs scalar nu reprezinta altceva dect derivata functiei f pe directia
normalei.
Z Z
f 1 1 f
f n = , f nd = nd. (7.43)
n R n
0 0
Acum putem sa evaluam cu teorema de medie, care spune ca exista M2

pe suprafata 0 astfel nct:
Z
1 1 f f
f nd = = 4 , (7.44)
R n M2 n M2
0
Z
1 1 f
f f nd = 4f (M1 ) 4 . (7.45)
R R n M2
0
Vom trece la limita n relatia (7.38) pentru 0,
Z
1 1
lim f f nd = 4f (M ). (7.46)
0 R R
0
Cnd 0 toate punctele tind spre punctul M . Al doilea termen din

(7.45) devine 0 n conditiile n care raza tinde la zero, iar f este o functie
ce ndeplineste conditiile de derivabilitatedin teorema Green. Astfel, (7.38)
devine:
Z Z
1 1 1
f d = f f nd + 4f (M ), (7.47)
R R R
0

Z Z
1 1 1 1
f (M ) = f f nd f d . (7.48)
4 R R R

Relatia (7.48) poarta numele de formula celor trei potentialuri si permite

calculul valorii unei functii n interiorul oricarui domeniu, daca se cunosc
valorile functiei si ale derivatei acesteia pe directia normalei la suprafata
domeniului. Daca functia f este armonica, atunci valorile ei din interiorul
domeniului sunt dictate de valorile de pe frontiera si de derivata pe directia
normalei n punctele frontierei. Introducnd n locul gradientului derivata
n raport cu normala, n aceasta situatie formula (7.48) devine
Z
1 d 1 1 f
f (M ) = f d. (7.49)
4 dn R R n

Fiecare termen din membrul drept al formulei (7.48) se interpreteaza ca

un potential: primul termen reprezinta potentialul de simplu strat, al doilea
termen potential de dublu strat (dublet cu axa pe directia normalei), iar al
treilea termen reprezinta potential de triplu strat. Vom folosi formula (7.49)
la aripa de anvergura finita. Pe baza acestei formule putem sa reprezentam,
n interiorul unui domeniu oarecare orice functie armonica, daca vom ad-
mite urmatoarele ipotezele ca fluidul este perfect, curgerea este irotationala
si regimul de curgere este incompresibil. Din ipoteza irotationalitatii rezulta
ca exista o functie care poate descrie miscarea fluidului. Din ipoteza de
incompresibilitate rezulta ca aceasta functie este functie armonica.
2 2 2
+ + 2 = 0, u = , v= , w= . (7.50)
x2 y 2 z x y z
Daca potentialul este o functie armonica si vitezele sunt tot functii ar-
monice. n contextul deducerii unui model de calcul pentru aripa de anver-
gura finita este util sa aplicam relatia (7.49) pentru situatia n care functia
f este egala cu viteza axiala de perturbatie u.
Z
1 d 1 1 u
u(x, y, z) = u d. (7.51)
4 dn R R n

Aceasta relatie generala poate fi utilizata pentru calculul vitezei u ntra-

o serie de metode numerice numite metode de simulare cu surse si dublete
sau vrtejuri a suprafetelor portante. Relatiile care stau la baza acestor
metode de simulare au fost initiate de Hess si Smith.
Aripa de anvergura finita si punctul de calcul P
Pentru a deduce o relatie analitica va trebui sa admitem ipoteza micilor

perturbatii. Efectele de portanta sunt legate de distributia de curbura si de
incidenta, de aceea vom considera ca suprafata S este suprafata unei aripi
subtiri (fara grosime) plasata n planul z = 0. Potentialul va fi = + ,
unde = U x, iar este potentialul de perturbatie care va trebui sa
ndeplineasca numite conditii la limita:
-conditia asimptotica n care potentialul si viteza de perturbatie se an-
uleaza la infinit
2 + y 2 + z 2 , 0, u 0, (7.52)
-conditia de tangenta la suprafata portanta care este utila pentru de-

terminarea intensitatii distributiei de singularitati pe suprafata aripii.
n ipoteza ca normala n este orientata pe directia axei z aplicam relatia
(7.51) pentru suprafata de referinta a extradosului si pentru suprafata de
referinta 0 a intradosului:
Z Z
1 d 1 1 u 1 d 1 1 u
u= u d + u 0 d.
4 dz R R z 4 dz R R z 0
0
(7.53)
n ipoteza micilor perturbatii vitezele de perturbatii ue si ui sunt egale
n modul si de sens contrar. Prin definitie, circulatia este
= ue ui = 2u. (7.54)
Astfel, cele doua integrale se pot scrie sub aceeasi integrala:
Z Z
1 d 1 1 1 ue ui
u(x, y, z) = (ue ui ) d + 0 d. (7.55)
4 dz R 4 R z z
0
A doua integrala din membrul drept al relatiei (7.55) este nula, tinnd
cont de ipoteza ca miscarea este irotationala, iar (ue ui ) = este circu-
latia. n consecinta putem scrie:
Z
1 0 0d 1
u(x, y, z) = (x , z ) dxdz. (7.56)
4 dz R

Din (7.56), circulatia poate fi interpretata ca fiind intensitatea unei dis-

tributii de dublete n planul de referinta al aripii. Putem asimila circu-
latia cu intensitatea unui vrtej. Relatia (7.56) permite calculul vitezei de
perturbatie daca cunoastem intensitatea distributiei de circulatiepe aripa.
Metoda se mai numeste metoda dubletelor de acceleratia, deoacere cu aju-
torul vitezei de perturbatie se poate calcula coeficientul de presiune, care
introdus n ecuatia impulsului prin presiune reprezinta potentialul acceler-
atiei.
dV 2
= p = U Cp . (7.57)
dt 2
Mai ramne de calculat intensitatea circulatiei , care se poate calcula
prin impunerea conditiei de tangenta la suprafata aripii. Daca consideram
ecuatia scheletului z = z(x), atunci conditia de tangenta se scrie:

dz
w = U . (7.58)
dx
Pentru exprimarea vitezei w ne vom folosi de viteza u care este derivata

potentialului dupa x. Astfel potentialul se poate calcula prin integrare:
Zx
(x, y) = u(x00 )dx00 . (7.59)

Constanta de integrare am luat-o ca fiind valoarea lui atunci cnd x

tinde la infinit, unde devine 0. Tinnd cont de (7.56), putem scrie:
Zx Z
1 d 1
(x, y) = dx00 (x0 , y 0 ) d. (7.60)
4 dz R

Pentru a putea calcula derivata potentialului dupa z va trebui sa es-

timam potentialul ntr-un punct care nu este situat n palnul aripii. n
aceasta situatie relatia (7.60) ramne valabilacu observatia ca distanta eu-
clidiana R va contine si distanta n lungul axei z, care n general este de
forma (z z 0 ) si deoarece integrarea se face n planul aripii, putem lua
z 0 = 0. Cu relatia (7.60) putem calcula viteza de perturbatie verticala.

Zx Z
1 d 1
w(x, y, z) = = dx00 (x0 , y 0 ) dx0 dy 0 . (7.61)
z z 4 dz R

Deoarece n cele doua integrale din (7.61), integrarea se face n raport

cu variabilele x si y iar derivata din fata integralei este n raport cu z si
datorita faptului ca limitele de integrare nu depind de variabila z, putem
introduce operatorul de derivare sub integrala

Zx Z 2

1 d 1
w(x, y, z) = dx00 (x0 , y 0 ) dx0 dy 0 . (7.62)
4 dz 2 R

Putem sa organizam calculul mai economic, avnd n vedere ca n final

ceea ce ne intereseaza nu este viteza de perturbatie w ntr-un punct oare-
care, ci ntr-un punct de pe aripa. n consecinta, vom trece la limita pentru
z 0. Mai putem scrie:

Z Zx
1 (x0 , y 0 ) d d 1
w(x, y, z) = dx00 dx0 dy 0 . (7.63)
4 dz dz R

d
1
Relatia (7.63) sugereaza urmatorul calcul: se va estima derivata dz R
dupa care se face integrala n raport cu x00 , se va deriva rezultatul obtinut
si apoi se trece la limita cnd z 0. Astfel, se obtine rezultatul:
Z " #
1 (x0 , y 0 ) x x0
w(x, y, z = 0) = 1+ p dx0 dy 0 .
4 (y y 0 )2 (x x0 )2 + (y y 0 )2

(7.64)
Ecuatia (7.64) poate fi scrisa formal sub forma:
Z
1
w(x, y, z = 0) = (x0 , y 0 )K(x x0 , y y 0 )dx0 dy 0 , (7.65)
4

" #
1 x x0
K(x x0 , y y 0 ) = 1+ p . (7.66)
(y y 0 )2 (x x0 )2 + (y y 0 )2
Marimea K poarta numele de nucleu a ecuatiei integrale (7.64) si de-

pinde de distantele (xx0 ) si (yy 0 ) si nu de valorile individuale x, x0 , y, y 0 .
Acest nucleu prezinta o singularitate de tip Mangler pentru y = y 0 . Val-
0
oarea principala n sens Mangler este de forma 4(yy 4
)
.
Din punct de vedere numeric, pentru rezolvarea ecuatiei integrale se
foloseste metoda colocatiei punctuale. Metoda este cunoscuta si sub denu-
mirea de metoda boxelor sau metoda panourilor, dupa unitatea geometrica
n care se discretizeaza aripa.
Aripa discretizata n panouri patrulatere
Se raporteaza geometria aripii la un sistem de coordonate global dupa

care proiectia n plan este mpartita n elemente patrulatere (panouri). Este
esential ca bordurile lor laterale sa fie orientate n lungul axei x sau n lungul
curentului neperturbat.
n situatia n care bordul lateral este ascutit, se considera triunghiurile
ca fiind patrulatere cu o latura de lungime nula. Dupa aceasta divizare
facem discretizarea ecuatiei integrale n grila de calcul facuta.
N Z
1 X
w(x, y, 0) = (x0 , y 0 )k(x x0 , y y 0 )dx0 dy 0 . (7.67)
4 1
i
Admitem o ipoteza privind variatia necunoscutei pe suprafata unui

panou.Circulatia poate fi considerata constanta pe un panou. Se pot
impune si alte legi de variatie (liniar, parabolic). n situatia n care ad-
mitem legi de variatie cu polinoame de ordin superior putem reduce n mod
corespunzator numarul de panouri de pe aripa.
Luam = ct pe panou si vom avea pentru un panou oarecare i , circu-
latia constanta pe suprafata.
N Z
1 X
w(x, y, 0) = k(x x0 , y y 0 )dx0 dy 0 . (7.68)
4 1 i
i
Pentru fiecare panou vom considera un punct semnificativ de pe suprafata

panoului pe care l vom numi punct de colocare si n care se va impune
conditia la limita de tangenta la suprafata aripii. Unde alegem P ? Desi nu
exista o demonstratie matematica foarte riguroasa, pe baza experimentelor
numerice s-a constatat ca cea mai buna alegere este pe baza "legii 14 34 "
(vrtejul plasat n focar ( 14 c), viteza indusa la 34 ). Aceasta lege functioneaza
doar pentru incompresibil. Cu ct avanseaza efectul de compresibilitate,
punctul de colocare se deplaseaza spre bordul de fuga. Pentru regimul
supersonic punctul de colocare este la 95% din coarda locala a panoului.
Panoul cu punctul de calcul la o patrime din coarda
Luam un panou oarecare j,
N
1 X
w(x, y, 0) = Cij , (7.69)
4 1 i
R
unde Cij = k(x x0 , y y 0 )dx0 dy 0 . Impunnd conditiile la limita
i
rezulta sistemul liniar:
N
1 X dz
i Cij = V . (7.70)
4 1 dx
Revenind la ecuatia integrale (7.64), vom putea scrie:
c(y) yd(x)
Z Z
1
w(x, y, 0) = (x0 , y 0 )K(x x0 , y y 0 )dx0 dy 0 . (7.71)
4
0 ys(x)
Aripa .....
Integram prin parti integrala:
yd(x)
Z " # yd(x)
Z
x x0 0 yd
2 1+ p dy = v|ys + 0
vdy 0 ,
(y y 0 ) 0 2 0
(x x ) + (y y ) 2 y
ys(x) ys(x)
(7.72)
unde
" p #
1 (x x0 )2 + (y y 0 )2
v= 1+ . (7.73)
(y y 0 ) x x0
Primul termen din membrul drept al relatiei (7.72) este zero, deoarece
intensitatatile a doua vrtejuri simetrice fata de planul xOz sunt egale si
de semn contrar. Astfel, obtinem ecuatia integro-diferentiala:
Z " p #
1 1 (x x0 )2 + (y y 0 )2
w(x, y, 0) = 1+ dS 0 . (7.74)
4 y 0 (y y 0 ) x x0
S
n ecuatia (7.74) avem o singularitate de tip Cauchy. Necunoscuta

este functia (x, y). Al doilea termen din ecuatia (7.74) reprezinta efectul
variatiei ncarcarii aripii n sensul corzii. n ecuatia (7.74) apare expresia
(x x0 )2 + (y y 0 )2 , prin care se pot face anumite simplificari. Pentru aripi
de alungiri mari putem spune ca |y y 0 | >> |x x0 |, iar pentru aripi de
alungiri mici |y y 0 | << |x x0 |.
7.5.1 Cazul alungirilor mari

Teoria a fost dezvoltata de Reisner si Weissinger n 1949. Putem scrie
membrul drept din ecuatia (7.74) ca suma a doi termeni:
Z Z p
dzs 1 dS 0 1 (x x0 )2 + (y y 0 )2 0
V = + dS .
dx 4 y 0 (y y 0 ) 4 y 0 (x x0 )(y y 0 )
S S
(7.75)
Aripa de alungire mare
n aproximatia alungirilor mari notam:

p (
1 0
(x x0 )2 + (y y 0 )2 xx0 , y y > 0
F (x, y) = = 1 . (7.76a)
(x x0 )(y y 0 ) xx 0, y y0 < 0
Tinnd cont de (7.76a), a doua integrala din relatia (7.75) se evalueaza

dupa cum urmeaza:
y
Z Zc Z 0 Zyd 0
1 1 dy dy
F (x, y)dS 0 = dx0 .
4 y 0 4 y 0 (x x0 ) y 0 (x x0 )
S 0 ys y
(7.77)
Dupa integrare paranteza dreapta din (??) este egala cu 2(y) si, intro-
ducnd n (7.75), obtinem:
b
Z2 Zc
1 dS 0 1 dx0
w(x, y, 0) = + (x0 , y) . (7.78)
4 y 0 (y y 0 ) 2 (x x0 )
2b 0
Prima integralla din relatia (7.78) corespunde liniei portante a lui Prandtl
n sensul distributiei circulatiei pe coarda, iar a doua integrala corespunde
vitezei induse pe anvergura. Simplificarea pune n evidenta efectele dis-
tributiei n anvergura . Modelul adauga liniei portante al lui Prandtl un
termen de corectie, care tine cont de variatia n lungul anvergurii.
7.5.2 Cazul alungirilor mici

Considertm aripa cu forma din figura (??), simetrica, avnd grosime negli-
jabila si cu conditia ca alungirea sa fie mica. Incidenta este de asemenea
mica.
Aripa de alungire mica
Pornind de la ecuatia integro-diferentiala (7.74), vom scoate n factor

fortat (x x0 ) de sub radical si, cum |y y 0 | << |x x0 |, putem face
aproximatia:
s 2
|x x0 | y y0 2, x x0 > 0
1+ 1+ = . (7.79)
x x0 x x0 0, x x0 < 0
Daca punctul este n aval de x0 nseamna ca influenta vorticitatii se

simte, iar daca punctul este n amonte, influenta punctului nu se simte. n
aceasta situatie, viteza indusa n punctul curent va fi:
Zx S(x)
Z Zx
1 0 dy 0
w(x, y, 0) = 2dx , (x0 , y) = dx0 , (7.80)
4 y 0 (y y 0 )
0 S(x) 0
b b
Z2 Zx Z2
1 1 0 1 0 dy 0
w(x, y, 0) = dx dy = , (7.81)
4 (y y 0 ) y 0 4 y 0 (y y 0 )
2b 0 2b
unde am nlocuit S cu b/2. nlocuind viteza w din conditia la limita, rezulta

ecuatia integro-diferentiala, care poate fi interpretata ca o ecuatie inte-

grala n necunoscuta y . n aceasta situatie se poate obtine chiar o solutie
analitica:
Zs p
2 w(x, y 0 ) s2 y 2 0
= p dy . (7.82)
y s y2
2 y y0
s
Daca se aplica si n cazul vitezei induse, atunci putem sa consideram

aceasta viteza functie numai de x, ceea ce nseamna ca integrala (7.82) se
simplifica:
Zs p 2
2w(x) s y2 0
= p dy . (7.83)
y s2 y 2 y y0
s
Aceasta integrala poate fi tratata analitic printr-o schimbare de variabila

de tip Glauert:
y = s cos , y 0 = s cos 0 , [0, ] , (7.84)
Zs p 2
0 0 s y2 0
0
dy = s sin d , dy = y, (7.85)
y y0
s
2w(x)
= p y. (7.86)
y s2 y 2
Din relatia (7.86) se poate obtine circulatia ca solutie a unei ecuatii
diferentiale ordinare:
Z
ydy
(y) = 2w(x) p + C, (7.87)
s2 y 2
Estimarea constantei C se face pe observatia ca circulatia este egala cu
saltul de potential la traversarea suprafetei aripii. Cum saltul de potential
la infinit amonte sau infinit lateral este nul, rezulta ca aceasta constanta
este nula. Portanta se poate calcula prin tearema lui Jukowsky si apoi
coeficintul de portanta.
n cazul evaluarii analitice a portantei aripii de alungire finita, trebuie

acordata o atentie sporita situatiei n care alungirea aripii este mai mica
de 5. n aceasta situatie formulele obtinute pentru cazul alungirilor medii
si mari nu mai sunr valabile
Chapter 8
Interferente aerodinamice
Componenta verticala a vitezei asupra sistemului aripa-fuselaj
Putem sa consideram ca n planul transversal curgerea este incompresi-

bila. n acest caz putem aplica metoda de la miscarile plane incompresibile
- teoria functiei de variabila complexa pentru miscarile plane, = y + iz,
si sa scriem potentialul complex al curgerii pentru planul n cazul n care
avem doar fuselajul, iar aripa este absenta. Avem un cerc:

R2 i R2
f () = V ei 2 + e 2 = iV + . (8.1)

Luam un punct n care calculam viteza:
145
146 Interferente aerodinamice

df R2 R2
v iw = = iV 1 + 2 , w = V 1 + 2 . (8.2)
d
Estimam ntr-un punct pe axa y, = y

R2
w = V 1+ 2 . (8.3)
y
Incidenta indusa:

w R2
i = = 1+ 2 , y = R, i = 2; y = , i = . (8.4)
V y
Fuselajul induce pe aripa o incidenta care va schimba comportarea
aripii. Aripa se comporta normal doar daca este la distanta infinita de
fuselaj.
Fenomenul de interferenta aerodinamica este cu att mai accentuat cu
ct aripa este mai pliata n jurul fuselajului, ceea ce corespunde situatiei
aripilor de alungire mica. Este un model teoretic de analiza, formulat
de Nicolson n "Slander basic theory" (se potriveste cu aerodinamica ra-
chetelor).
8.1 Elemente de aerodinamica rachetelor
Racheta n sistem de axe

Elemente de aerodinamica rachetelor 147
Notam cu l anvergura aripii si cu L lungimea aparatului. Ipotezele care

se presupun: l L ceea ce corespunde unui corp ngust, curgerea fluidului
corespunde unui fluid perfect, miscarea este irotationala ceea ce nseamna
ca rotV = 0 si ipoteza micilor perturbatii.
n aceste conditii exista un potential al vitezei = + , unde
satisface ecuatia:
2
2 2 2
1 M + + 2 = 0. (8.5)
x2 y 2 z
Relatia (8.5) reprezinta ecuatia liniarizata a potentialului. Conditiile

la limita pentru aceasta ecuatie sunt reprezentate de conditia de tangenta
a vitezei la configuratie conditia asimptotica potrivit careia potentialul de
perturbatia se anuleaza la infinit
Vom adimensionaliza ecuatia (8.5), definind marimi de referinta pentru
potentialul de perturbatie si pentru x,y,z,
x y z
x= ; y= ; z= ; = . (8.6)
L l l U l
nlocuind n (8.5) obtinem:
2
l 2 2 2 2 2 2
1 M 2 + 2 + = 0, + 2 = 0. (8.7)
| {z L x } y z 2 y 2 z
1
n planul transversal yz exista o curgere incompresibila (Laplace). Pen-

tru a studia miscarea n lungul acestei configuratii este suficient sa studiem
n plan transversal, deci n 2D.
8.1.1 Curgerea n plan transversal
Curgerea n plan transversal
Datorita faptului ca avem o curgere incompresibila, putem folosi teoria

miscarilor plane. Notam cu s semianvergura configuratiei, V va fi viteza
n plan transversal. Utiliznd teoria functiilor de o variabila complexa,
putem face o transformare conforma prin care un anumit contur sa fie
transformat ntr-un cerc. Pentru a transforma aceasta configuratie n cerc
aplicam 2 transformari conforme de tip Joukowsky. Pentru un punct de pe
cerc = R ei
0 = R ei + R ei = 2R cos . (8.8)
n continuare aplicam teorema Joukowsky inversa.
R02
0 = + , (8.9)

unde R0 se determina n functie de coarda din planul y 0 z 0 .

n planul potentialul complex va fi:

R02
f () = iV + . (8.10)

nlocuind n functie de ,
Influenta aripii asupra fuselajului 149

R2 R2
0 = + , 2 + + R02 = 0, (8.11)

q
R2 R2 2
+ + 4R02
1,2 = . (8.12)
2
Observatie: Avem doua variante posibile. Semnul + corespunde trans-
formarii semiplanului y > 0 n semiplanul > 0 si y < 0 n semiplanul
< 0.
Vom lua cazul y > 0 (extradosul configuratiei).
s 2
R2
f () = iV + 4R02 . (8.13)

Aceasta espresie reprezinta potentialul datorat prezentei corpului si

aripii. Pentru a obtine potentialul total al curgerii adaugam potentialul
curentului neperturbat:
s

2 2
i R
F () = f () + V e 2 = iV + 4R02 . (8.14)

8.2 Influenta aripii asupra fuselajului
Pentru a pune n evidenta influenta aripii asupra fuselajului este necesara

determinarea distributiei de presiuni care este indusa de aripa pe fuselaj.
Pentru a calcula distributia de presiuni n ipoteza micilor perturbatii, va
trebui sa calculam viteza de perturbatie u.

f () = + i, u = . (8.15)
x
E mai convenabil sa derivam functia complexa f () si apoi sa identi-
ficam potentialul ca fiind partea reala.
s
2 2
f R2 (x) R2 (x)
= iV + S(x) + , (8.16)
x x S(x)
R2 (x)
2R0 = S(x) + , (8.17)
S(x)
2 dS
R2 R2 2RS dR
dx R dx
f + 2R dR 1
dx S + S
S
x + S2
= iV q .
x 2 2 2 2
+ R S + RS
(8.18)
Facnd derivarea si identificnd partea reala, obtinem:
h i
dR 2 R2 R dR dS R2
4R dx cos S + S 2 S dx + dx 1 + S2
u= = V r .
x 2 2
S + R S(x) 4R2 cos2
(8.19)
Se pot calcula si celelalte componente ale vitezei prin derivarea potentialu-
lui total complex:

R2 R2
dF 1 2 +
v iw = = iV q

1 , (8.20)
d R2 2 R2 2
+ S+ S
din care se identifica ce le doua viteze.
8.3 Influenta fuselajului asupra aripii
Rationamentul este identic si pentru simplificare, n (8.18) putem sa facem

=y
h i
R2 R2 R2
f y+ y 2R dR 1
dx S + S
S
x + dS
dx 1 + S2
= V r 2 . (8.21)
x 2 2 2
S + RS y + Ry
Influenta fuselajului asupra aripii 151
Facnd si n (8.20) = y se pot obtine si celelalte componente la ale

vitezei. O data calculate componentele vitezei, se pot estima coeficientii de
presiune, iar prin integrarea coeficientilor de presiune se pot obtine fortele
aerodinamice. Se observa ca influenta aripii asupra fuselajului si invers se
anuleaza atunci cnd incidenta devine nula. n realitate, la incidenta nula
fenomenul de interferenta nu se anuleaza.
8.3.1 Interferenta la incidenta nula

Putem sa punem n evidenta fenomenul de interferenta aerodinamica la
incidenta nula, daca avem n vedere urmatoarele elemente:
1.Pentru simularea fuselajului (corp de revolutie), la incidenta nula, se
utilizeaza o distributie de surse plasate pe axa fuselajului cu intensitatea
distribuita data de relatia (6.10)
d(x)
q(x) = U . (8.22)
dx
Viteza indusa n punctul P
Luam un punct P si calculam viteza indusa de distributia de surse. Din

conditia de conservare a debitului, putem calcula viteza axiala n punctul
P si apoi componenta vitezei dupa axa y.
R dR R dR
Vr = U , w = Vr sin = U sin , (8.23)
r dx r dx
ceea ce nseamna ca pe aripa apare o curgere laterala. n acest mod

punem n evidenta caracterul tridimensional al curgerii pe aripa, n prezenta
fuselajului, ceea ce poate conduce la o ngrosare puternica a stratului limita
la capatul aripii, aceasta putnd provoca o separare a curentului n aceasta
regiune. Este asa-numitul fenomen de separare tridimensionala a straului
limita care are un efect nociv asupra portantei.
Chapter 9
Elemente de aerodinamica vitezelor

mari
9.1 Miscari compresibile n jurul aeronavei
Daca viteza fluidului are valori mari atunci ipoteza privind constanta den-
sitatii nu mai este valabila si avem de-a face cu o curgere compresibila. Ast-
fel, densitatea devine o necunoscuta n ecuatiile miscarii. Aparitia densitatii
ca necunoscuta atrage dupa sine si alte marimi care trebuie determinate,
facnd studiul curgerii compresibile mai laborios.
9.1.1 Consideratii fizice

Profilul aerodinamic se constituie ca o perturbatie aplicata curentului uni-
form. n cazul incompresibil viteza sunetului este mult mai mare dect
viteza de pe profil, astfel fluidul simte prezenta profilului de la distanta
si se adapteaza la prezenta lui. n cazul compresibil, unde viteza de pe
profil este mai mare, deviatia introdusa va fi mai brusca, astfel marimea
perturbatiilor este mai mare n regimul compresibil.
153
154 Elemente de aerodinamica vitezelor mari
Distributia de viteze pe profil n curgerea transonica
Ca urmare a cresterii vitezei induse de profil, creste si presiune, adica

portanta, dar si rezistenta la naintare. n regimul compresibil este posibila
aparitia undelor de soc. Unda de soc este o suprafata de discontinuitate, la
traversarea careia, presiunea, viteza si densitatea sufera salturi bruste. Un-
dele de soc apar doar la trecerea din regimul supersonic n regim subsonic.
Incluziunea supersonica pe profil
Pe profil, exista o zona n care viteza este mai mare dect viteza de la
infinit si ca urmare pentru un numar Mach mai mic dect 1, pot aparea
unde de soc la trecerea din incluziunea supersonica n aval.
Pentru cazul supersonic M 1, exista unda de soc si n bordul de atac
si n bordul de fuga. n bordul de atac viteza este zero si are loc o frnare
a curentului de aer, producndu-se unda de soc.
Modele matematice n curgerea compresibila 155
Undele de soc ce se formeaza n cazul supersonic n vecinatatea profilului
Regimul compresibil poate fi divizat n 3 subdomenii:

-regimul curgerilor subcritice - n care efectele de compresibilitate sunt
prezente dar nu apar unde de soc
-regimul transonic, considerat un regim critic si n care undele de soc
intersecteaza profilul
-regimul supersonic - apar unde de soc, dar acestea au o pozitionare
cunoscuta.
9.2 Modele matematice n curgerea compresibila
9.2.1 Modelul Euler

Este cea mai generala descriere a miscarii unui fluid fara vscozitate. Con-
stituie expresia matematica a principiilor generale de conservare a masei,
impulsului si energiei pentru fluidul perfect.
9.2.1.1 Reprezentarea conservativa a sistemului Euler
U Fx Fy Fz
+ + + = Q, (9.1)
t t t t
unde U reprezinta vectorul variabilelor conservative:
U = [ u v w E]T , (9.2)
iar E reprezinta energia totala a fluidului definit prin suma dintre en-
ergia interna si energia cinetica. Termenii Fx , Fy , Fz sunt vectori de cinci
componente si reprezinta fluxurile n directiile carteziene x, y, z si au forma
T
Fx = u u2 + p uv uw uH , (9.3)
T
Fy = v uv v 2 + p vw vH , (9.4)
T
Fz = w uw vw w2 + p wH , (9.5)
V2
n care p este presiunea, H entalpia totala definita de H = h + 2 , h
entalpia statica a fluidului, iar Q termenul sursa definit de
T
Q= 0 fx fy fz fV (9.6)
si fx , fy , fz reprezinta componentele carteziene ale fortelor exterioare
f = fx i + fy j + fz k. (9.7)
Observatii : Sunt 5 ecuatii cu derivate partiale neliniare. Prima ecuatie

este ecuatia de continuitate

+ (u) + (v) + (w) = 0 (9.8)
t x y z
sau

+ (V) =0. (9.9)
t
Sistemul este neliniar pentru ca apar u2 , uv, ...(produsul necunos-
cutelor). De regula, termenul sursa este nul, deoarece se considera fortele
masice neglijabile.Sunt 5 ecuatii cu 6 necunoscute , u, v, w, E, p. Sistemul
trebuie completat cu o serie de ecuatii pentru a-l nchide. Consideram val-
abile ecuatiile termodinamice prin care definitia energiei si a entalpiei,
h = Cp , e = Cv T, (9.10)
unde am notat prin Cp , Cv calduri specifice la presiune constanta si,

respectiv, la volum constant. Sesizam o noua necunoscuta: temperatura.
Introducem si ecuatia de stare a gazului ideal p = RT .
Pentru a formula corect o problema trebuie sa atasam la sistemul de
ecuatii cu derivate partiale conditiile la limita si initiale. Pentru a putea
determina solutia sistemului va trebui sa presupunem cunoscut tot setul de
valori necunoscute ale sistemului la momentul de timp t = 0
t = 0, u = u0 (x, y, z, t = 0), v = v0 (x, y, z, t = 0), (9.11)
w = w0 (x, y, z, t = 0), = 0 (x, y, z, t = 0). (9.12)
Din punct de vedere fizic conditiile initiale se pot formula pentru sis-
temul Euler doar ntr-o serie de cazuri particulare. Astfel, pentru frontiere
solide si impermeabile se va impune conditia de alunecare a fluidului n
lungul acestuia sau conditia de tangenta la orice frontiera impermeabila si
continua.
X
Vn = 0. (9.13)
Aceasta conditie reprezinta de fapt o conditie de genul:
u nx + v ny + w nz = 0 (9.14)
sau altfel spus, o combinatie liniara ntre componentele vitezei.

Nu avem conditii la limita pe perete pentru si p. n schimb, pentru
T , de regula se impune, fie conditia de perete adiabatic (fluxul de caldura
la perete nul):
T
k =0 (9.15)
n
unde k este coeficientul de conductie termica al fluidului respectiv, fie
considernd cunoscuta temperatura peretelui pe frontiera : T = Tw .
Pentru inegrarea sistemului Euler va trebui sa introducem si alte conditii
la limita fata de cele fizice, care vor fi conditii la limita numerice. Aceste
conditii se vor determina n functie de orientarea locala n punctele fron-

tierelor a caracterisicilor sistemului Euler.
n forma generala (9.1) sistemul Euler poate fi integrat la ora actuala
doar prin tehnici numerice. Este o problema actuala si constituie obiect
de studiu al cercetatorilor. Sistemul Euler admite si solutii discontinue de
tipul undelor de soc. La traversarea discontinuitatilor sistemul Euler se
reduce la ecuatiile de salt Hugoniot-Rankine (unde de soc plana).
9.2.1.2 Forma n variabile primitive
q q q q
+ Bx + By + Bz = 0, (9.16)
t x y z
unde am notat cu q vectorul variabilelor primitive, avnd forma
T
q= u v w p , (9.17)
iar Bx , By , Bz reprezinta matricele iacobiene de sistem reprezentate n

variabile primitive.
Se obtine plecnd de la formularea generala neconservativa a sistemului
Euler din ecuatia de continuitate, de impuls si de presiune. Vom rescrie n
forma neconservativa ecuatiile:

+ (V) = 0, + V + V = 0 (9.18)
t t

u v w
+ + + +u +v +w =0 (9.19)
t x y z x y z
Se pot identifica matricele iacobiene Bx , By , Bz ,

u 0 0 0 v 0 0 0
0 u 0 0 1 0 v 0 0 0

1
Bx = 0 0 u 0 0 , By = 0 0 v 0 , (9.20)

0 0 0 u 0 0 0 0 v 0
0 a2 0 0 u 0 0 a2 0 v

w 0 0 0
0 w 0 0 0

By = 0 0 w 0 0 . (9.21)
1
0 0 0 w
0 0 0 a2 w
Pentru linia a cincea s-a folosit ecuatia presiunii n situatia n care fluidul
este ntr-o evolutie izentropica.
Dp D
= a2 , (9.22)
Dt Dt

p p p p
+u +v +w = a2 +u +v +w . (9.23)
t x y z t x y z

Pentru a identifica ultima linie a matricelor trebuie sa nlocuim t din
ecuatia de continuitate.

p p p p u v w
+u +v +w = a2 , (9.24)
t x y z x y z
cu care se compleaza ultima linie.
9.2.1.3 Forma integrala a sistemului Euler

Se obtine integrnd formal forma conservativa pe un volum de control
marginit de .
U Fx Fy Fz
+ + + = 0. (9.25)
t x y z
Daca definim un vector flux F
U
F = Fx i + Fy j + Fz k, + F = 0, (9.26)
t
Z Z
U
d + Fd = 0. (9.27)
t

Deoarece l presupunem independent de timp, operatorul de derivare

iese n fata. Pentru al doilea termen aplicam teorema Gauss-Ostrogradski
si obtinem
Z Z
U
U d + Fnd = 0, (9.28)
t

reprezentnd forma integrala a sistemului Euler pe un volum de control

arbitrar.
Desi toate aceste forme sunt complet echivalente din punct de vedere
matematic, din punct de vedere practic ele au utilitati diferite. Pentru
integrarea numerica a sistemului Euler se prefera forma conservativa I si
forma integrala III, dar pentru analiza teoretica (obtinerea algoritmilor nu-
merici de integrare) se prefera forma II pentru ca o analiza a proprietatilor
matematice ale sistemului este mult mai usor de facut pe aceasta forma.
9.2.2 Principalele proprietati matematice ale sistemului Eu-

ler
Vectorul flux
F = Fx i + Fy j + Fz k (9.29)
este o functie omogena de ordinul I n raport cu vectorul conservativ
T
U= u v w E , (9.30)
ceea ce nseamna ca are loc proprietatea F(U ) = F(U ), unde

R. Ca urmare, fiecare dintre componentele Fx , Fy , Fz prezinta aceasta
proprietatea numita proprietate de omogenitate
Fx (U ) = Fx (U ); Fy (U ) = Fy (U ), Fz (U ) = Fz (U ), (9.31)
T
Fx = u u2 + p uv uw uH , Fx = Fx (U ). (9.32)
Aratam ca toate componentele lui Fx sunt functii de U . Pentru aceasta

vom face urmatoarele notatii:
T
U= u1 u2 u3 u4 u5 , (9.33)
u1 = , u2 = u, u3 = v, u4 = w, u5 = E. (9.34)
Fluxul se poate scrie F = A U , unde
Fx Fy Fz
A = Ax i + Ay j + Az k, Ax = , Ay = , Az = . (9.35)
U U U
Ax , Ay , Az sunt matrice iacobiene n raport cu variabilele conservative.
Fx = Ax U ; Fy = Ay U ; Fz = Az U. (9.36)
Se obtine
F
U = F, (9.37)
U
F Fx Fy Fz
unde U este o matrice iacobiana cu componentele U , U , U .
Am aratat ca
U F
+ F = Q, Fx = Fx (U ), F = U, (9.38)
t U
dar
F
= A, F = A U. (9.39)
U
Deci sistemul Euler se poate scrie
U
+ A U = 0. (9.40)
t
Tinnd cont si de relatia (9.37), n care F = A U ,
U
+ (A U ) = 0 (9.41)
t
Formulele (9.40) si (9.41) scrise n cartezian:
U U U U
+ Ax + Ay + Az =0 (9.42)
t x y z
sau
U
+ (Ax U ) + (Ay U ) + (Az U ) = 0, (9.43)
t x y z

Fx1 Fx1 Fx1 Fx1 Fx1
Fx u1 u2 u3 u4 u5

Ax = = ... ... ... ... ... . (9.44)
U Fx5 Fx5
u1 ... ... ... u5
Analog se scriu si Ay , Az .
Sistemul Euler este un sistem hiperbolic n cazul nestationar. Fie reprezentarea
n variabile primitive:
q q q q T
+ Bx + By + Bz = 0, q = u v w p . (9.45)
t x y z
Clasificarea sistemelor doferentiale cu derivate partiale se poate face
prin mai multe metode. Cea mai utila este metoda caracteristicilor care
constituie o extensie directa a metodelor de solutionare a ecuatiilor difer-
entiale ordinare. n general pentru un sistem cu derivate partiale vom cauta
solutia de forma

q = q eIS(x,y,z,t) , I = 1. (9.46)

Solutia reprezinta o unda care are amplitudinea q, iar S(x, y, z, t) = ct
reprezinta suprafetele frontului de unda (hipersuprafete). Trebuie privite
ca suprafete n spatiul cu 4D (x, y, z, t). n practica curenta, din motive de
simplificare a calculelor, se considera suprafetele de unda ca fiind suprafete
plane, iar solutia se presupune de forma unei unde plane.

q = q eI(drt) , (9.47)
n care d = dx i + dy j+dz k este vectorul de unda, r = xi + yj + zk este

vectorul de pozitie, iar este pulsatia.
Presupunem solutia de forma (9.47) si introducnd n (9.45) rezulta
sistemul caracteristic asociat sistemului diferential Euler. Ramne:

(I + Bx dx + By dy + Bz dz ) q = 0, (9.48)
unde I este matricea unitate 5 5. Relatia (9.48) reprezinta un sistem

omogen (5 ecuatii, 5 necunoscute). Conditia ca sistemul sa aiba solutie
nebanala este ca determinantul sa fie zero.
det( I + Bx dx + By dy + Bz dz ) = 0, (9.49)
reprezentnd ecuatia caracteristica asociata sistemului Euler n variabile

primitive. Relatia (9.49) reprezinta o singura ecuatie cu 4 necunoscute:
, dx , dy , dz ; exprimam una n functie de celelalte trei. Consideram
necunoscuta si d se considera cunoscut.
Definitii:
1.Daca ecuatia caracteristica are toate radacinile reale si distincte atunci
sistemul diferential este de tip hiperbolic - solutia de tip unda, deci solutia
(9.47) exista.
2.Daca ecuatia caracteristica admite solutii reale dar exista si solutii de
un anumit ordin de multiplicitate, sistemul diferential poate fi hiperbolic
sau parabolic - solutie de tip unda.
3.Daca ecuatia caracteristica admite solutii complex-conjugate, sistemul
diferential este de tip eliptic, nu admite solutie de tip unda.
4.Daca sistemul are si solutii reale si complex-conjugate, sistemul difer-
ential este de tip hibrid eliptic - hiperbolic.
Pentru a obtine a clasificare completa a sistemului diferential cu derivate
partiale este necesar sa formulam o problema de vectori si valori proprii.
Sistemul (9.48) se poate scrie:

(Bx dx + By dy + Bz dz ) q = + q. (9.50)
Notam

K = Bx dx + By dy + Bz dz , K q = q, (9.51)
care este o ecuatie de forma
1 = 2 = 3 = V d = udx +vdy +wdz , 4 = Vd+cd; 5 = V dcd,

(9.52)
unde c este viteza sunetului, iar
q
d= d2x + d2y + d2z = |d| . (9.53)
Observatie: Sistemul Euler admite o valoare multipla proprie avnd

ordinul de multiplicitate egal cu dimensiunea spatiala, astfel pentru o curg-
ere tridimensionala ordinul de multiplicitate al primei valori este 3. n
cazul unidimensional nu avem valori proprii multiple rezulta ca sistemul
este hiperbolic.
Vectorii proprii se pot calcula fara dificultati si se probeaza ca sunt liniar
independenti. n cazul n care sistemul este hiperbolic, vectorii proprii ai
matricei iacobiene formeaza o baza pentru ca reprezinta un sistem de vectori
liniar independenti si complet (dimensiunea =5). Orice vector din spatiul
respectiv poate fi reprezentat n functie de baza respectiva.
n baza observatiei ca sistemul este hiperbolic si ca vectorii proprii
reprezinta o baza, solutia se scrie:
5
X
q= i qi , (9.54)
i=1

unde qi reprezinta vectorii proprii ai matricei iacobiene.
A determina solutia nseamna a determina i , ceea ce simplifica mult
problema. Pe baza relatiei (9.54) s-au dezvoltat toate metodele numerice
de integrare ale sistemului Euler.

Am vazut ca q1 , ..., q5 liniar independenti, astfel cu acesti vectori proprii
putem construi o matrice corespunzatoare unei transformari neliniare care
sa diagonalizeze iacobianul K al sistemului.
Daca definim matricea
h i

R= q1 q2 ... q5 , (9.55)
produsul R1 K R = o matrice diagonala, n care pe diagonala avem

valorile proprii,

1 ... ... 0
... 2 ... ...
=
...
. (9.56)
... ... ...
0 ... ... 5
Matricea vectorilor proprii a sistemului Euler este nesingulara pentru

ca vectorii proprii sunt liniar independenti. De mentionat ca matricea R
diagonalizeaza iacobianul K, dar nu diagonalizeaza fiecare dintre compo-
nentele iacobianului K care este de forma K = Bx dx +By dy +Bz dz . Exista
nsa o singura situatie n care matricea R diagonalizeaza si matricele iaco-
biene B ale sistemului Euler. Este cazul curgerilor unidimensionale unde
By = Bz = 0 rezulta K = Bx dx .
Cu ajutorl matricei vectorilor proprii putem rescrie sistemul Euler n
forma "relatiilor de compatibilitate".
q q q q
+ Bx + By + Bz =0 (9.57)
t x y z
sau
q
+ Bq = 0, B = Bx i + By j + Bz k. (9.58)
t
nmultim sistemul (9.57) la stnga cu matricea R1 ,
q
R1 + R1 BR(R1 q) = 0. (9.59)
t
Se definesc variabilele caracteristice ale sistemului Euler prin relatiile:
w q w q w q w q
= R1 , = R1 , = R1 , = R1 , (9.60)
t t x x y y z z
unde variabilele caracteristice sunt notate cu w - un vector de 5 compo-

nente.
Din ecuatia (9.59) rezulta
w
+ R1 B R w = 0, (9.61)
t
care reprezinta relatiile de compatibilitate ale sistemului Euler.
Iacobianul R1 B R, desi nu este o matrice diagonala, este apropiat
de o matrice diagonala (are multe zerouri). Este diagonala doar n cazul
unidimensional.
Sistemul diferential (9.61) nu poate fi integrat n cazul general. Exista o
teorema numita teorema lui Pho care da conditiile de existenta si unicitate
ale sistemului (9.61) pe baza carora se poate construi solutia acestui sistem
diferential. Aceasta teorema pune n evidenta ca variabilele caracteristice
pot fi complet determinate functie de variabilele primitive n 2 situatii:
i)cazul sistemelor diferentiale cu coeficienti constanti,
ii)cazul miscarilor unidimensionale.
Desi nu putem determina explicit din (9.61) variabilele caracteristice n
cazul general, putem n orice situatie pastra definitiile (9.60) care sa reprez-
inte relatii ntre variatiile variabilelor caracteristice si variatiilor variabilelor
primitive.

w = R1 q, q = Rw = q1 w1 + q2 w2 + ... + q5 w5 . (9.62)
Putem scrie
X X
q= i qi , q = wqi . (9.63)
Observatie: Variatiile elementare ale variabilelor caracteristice pot fi

scrise ca o combinatie liniara a vectorilor proprii iar coeficientii combinatiei
liniare sunt tocmai variatiile elementare ale variabilelor caracteristice.
9.2.3 Legatura dintre formularea conservativa si cea n vari-

abile primitive
E nevoie sa transpunem rezultatele obtinute pentru formularea n varuabile
primitive la formularea n variabile conservative care va sta la baza integrarii
numerice a sistemului.

U= u v w E , q= u v w p . (9.64)
La sistemul Euler pentru nchiderea sistemului atasam ecuatiile termod-

inamice:

p V2
= RT, p = ( 1) E . (9.65)
2
Pe baza relatiilor (9.64) si (9.65) vom defini o transformare neliniara de

la variabilele conservative la cele primitive si invers. Transformarea este
nesingulara sau inversabila. Putem exprima componentele matricei U n
raport cu q (sau invers).

U= u1 u2 u3 u4 u5 , q = [q1 ...q5 ] . (9.66)
Avem
u u2
q1 = = u1 , q2 = u = = . (9.67)
u1
Putem scrie
U = U (q), q = q(U ). (9.68)
Matrice de transformare este de forma

q1 q1 q1
u1 u2 ... u5
q
M= = ... . (9.69)
U q5 q5
u1 ... u5
Dupa derivare, matricea va fi:


1 0 0 0 0
u 1
0 0 0

v 0 1
0 0
M =

w 0 0 1
0
2
( 1) V2 ( 1)u ( 1)v ( 1)w 1
(9.70)
Matricea M este nesingulara, lucru pe care-l probam calculnd deter-
minantul (este diferit de zero). Este zero doar daca viteza este zero.

1 0 0 0 0
u 0 0 0

1 v 0 0 0
M = (9.71)

w 0 0 0
V2
2 u v w 1
prin intermediul acestei transformari putem sa transpunem proprietatile

gasite n forma neconservativa la forma conservativa.
U
+ AU = 0, (9.72)
t
unde A este o matrice iacobiana n variabile conservative
A = Ax i + Ay j + Az k. (9.73)
Expresia n variabile neconservative
q
+ B q = 0. (9.74)
t
Tinnd cont de (9.68) si (9.69) putem sa scriem:
q q U
= , (9.75)
t U t
dar
q q U
= M, =M , (9.76)
U t t
analog
U U
q = M U, M + B M U = 0, + M 1 B M U = 0. (9.77)
t t
Putem sa spunem ca
A = M 1 B M. (9.78)
Spunem ca exista o matrice M nesingulara care prin intermediul relatiei

(9.78) pune n legatura matricea iacobiana A cu matricea iacobiana B. n
exprimarea (9.78) A si B sunt similare. Matricele similare au aceleasi valori
proprii.
9.2.4 Metode de solutionare a sistemului Euler

Clasificare se poate face pe baza mai multor criterii. Dupa tipul dis-
cretizarii, pot fi metode centrate sau metode "up wind" (contra curen-
tului, n sens contrar directiei de curgere). Dupa ordinul de precizie al
discretizarii, putem avea metode de ordinul I, metode de ordinul II sau
metode de ordin superior. Datorita numarului mare de puncte de calcul
n aplicatii curente se utilizeaza metode de ordinul I si II, cele de ordin
superior nu au intrat n uz.
Dupa includerea proprietatilor undelor elementare (solutii simple ale
sistemului Euler) n metodele de solutionare, pot fi metode de tip decuplare
a vectorului flux si metode de tip Godunov. Dupa algoritmul numeric de
discretizare, pot fi metode cu diferente finite, metode cu elemente finite,
metode cu volume finite.
9.2.4.1 Metoda Steger-Warming

Se ncadreaza n clasa metodelor de descompunere a vectorului flux. Poate
fi formulata att ca o metoda de diferente finite ct si ca o metoda de vol-
ume finite. Formularea generala este cea corespunzatoare volumelor finite
deoarece poate fi aplicata n orice fel de grila de calcul.
n orice calcul numeric solutionarea problemei se face ntr-un numar

discret de puncte din domeniul de calcul.
Descompunerea vectorului flux se face n functie de valorile proprii ale
iacobianului sistemului Euler. Am aratat ca sistemul Euler este un sistem
de tip hiperbolic, ceea ce nseamna ca admite solutii de tip unda, iar solutia
generala a sistemului poate fi scrisa ca o combinatie a unor unde simple.
Undele simple sunt reprezentate de vectorii proprii ai matricii iacobiene a
sistemului (n oricare dintre exprimarile alternative). n acelasi timp viteza
de propagare a undelor simple este pusa n evidenta de valorile proprii ale
matricii iacobiene.
Volum finit de forma triunghiulara
Aceste observatii permit reconstructia fluxului pe baza sensului fizic de

propagare a undelor simple.
U
+ F = 0; F = Fx i + Fy j + Fz k. (9.79)
t
Luam o directie oarecare: impulsul se transmite fie n sensul pozitiv
al directiei, fie n sensul negativ. Exista niste directii preferentiale, fiecare
are o directie (masa, impuls, energie). Fiecare marime se propaga prin
intermediul unei unde. Sa integram sistemul ntr-o celula de calcul
Z Z Z Z
U
d + F d = 0, U d + F nd = 0. (9.80)
t t

Notam o valoare medie:
Z
1
U= U d, (9.81)
U

care, dupa ce integram U, nu mai depinde de x, y, z,
Z Z
dU dU 1
= F nd, = F nd. (9.82)
dt dt

(9.82) este o ecuatie diferentiala ordinara (nu mai este ecuatie cu derivate
partiale) neliniara.
F = F(t), F = A U. (9.83)
Pe baza relatiei (9.82) se poate calcula numeric U pe o celula de calcul.

Dificultaeta este legata de cfalculul integralei fluxului pe frontiera celulei
de calcul, pe de-o parte datorata neliniaritatii fluxului n raport cu U si pe
de alta parte faptului ca n general pe frontiera valorile lui U nu sunt unic
determinate.
Se face apel la transport: o parte din celula se calculeaza cu valorile
din ea si o parte din celula vecina. Luam o functie F = F(Ust , Udr ) n
functie de proprietatile de propagare ale undelor simple care reprezinta
solutii al sistemului Euler. Deoarece undele simple sunt reprezentate de
vectorii proprii ai iacobianului sistemului Euler care este K = nA, iar
vitezele de propagare a undelor sunt valorile proprii ale iacobianului, apare
normal sa descompunem vectorul flux n doua componente de forma
F = F+ + F , (9.84)
n care F+ reprezinta fluxul care din punct de vedere fizic se propaga

n sensul normalei si F este fluxul care se propaga fizic n sens contrar
normalei.
Sa observam ca n relatia de calcul (9.82) apare produsul scalar F n
care reprezinta fluxul n directia normalei la interfata.
Proiectia vectorului flux pe directia normalei la interfata dintre celule
Vom presupune si pentru
Fn = F+
n + Fn , (9.85)
unde F+
n este fluxul normal n sens pozitiv, iar Fn este fluxul normal
n sens negativ.
Deoarece am aratat ca vectorul flux F este o functie omogena de ordinul
I de vector U am gasit ca
F = A U ; F n =Fn = n A U = K U. (9.86)
Datorita caracterului hiperbolic al sistemului Euler pentru orice directie

n matricea K (iacobiana) are valori proprii reale si vectori proprii liniar
independenti.
Am aratat ca matricea vectorilor proprii la dreapta R diagonalizeaza
iacobianul K, adica
R1 K R = , (9.87)

1 ... ... 0
... 1 ... ...
=
...
, (9.88)
... ... ...
0 ... ... 1
1,2,3 = V n, 4 = V n + c |n| , 5 = V n c |n| . (9.89)

Deoarece valorile proprii i reprezinta vitezele de propagare, putem

forma
i = +
i + i , (9.90)

i , i > 0 i , i < 0
+
i = ;
i = . (9.91)
0; i < 0 0; i > 0
Astfel:

+
1 ... ... 0 1 ... ... 0
... +
... ... ... ... ...
= + =
+
...
2
+ 2 (9.92)
... ... ... ... ... ... ...
0 ... ... +
5 0 ... ...
5
Din (9.87) rezulta
K = R(+ + )R1 = K + + K ; Fn = R+ R1 U + R R1 U (9.93)
Se calculeaza pe baza relatiei (9.93) Fn+ si Fn
Fn+ = R+ R1 U ; Fn = R R1 U. (9.94)
Fn+ se calculeaza cu valorile din stnga, iar Fn se calculeaza cu valorile

din dreapta.
"Directia de calcul" al vectorului flux

Observatie: Metoda prezinta un punct slab; corespunzator cazului cnd

una dintre valorile proprii ale matricii A este zero (nici pozitiv, nici nega-
tiv). Din punct de vedere fizic cazul corespunde traversarii suprafetei sonice
deoarece una din valorile 5 sau 4 se pot anula. Aceasta comportare con-
duce la aparitia unor solutii numerice parazite fara semnificatie fizica, care
trebuie eliminate.
9.2.4.2 Metode de tip Godunov

Acesta observa ca, urmare la procedeul de mediere la interfata dintre celule
apar salturi n valorile vectorului conservativ

U= u v w E (9.95)
Fizic, un salt al densitatii, inpulsului si energiei l numim unda de soc.
Problema determinarii saltului marimilor (densitate, impuls si energie) la
traversarea unei unde de soc poarta numele de problema Riemann, iar din
punct de vedere practic este problema care apare ntraun tib de soc. Re-
zolvarea problemei exacte este posibila si economica doar pentru cazul curg-
erilor unidimensionale; pentru curgeri bidimensionale si tridimensionale,
solutionarea devine foarte complicata (timp de calcul ridicat). De regula,
n aplicatiile curente solutia exacta a problemei Riemann este nlocuita cu o
solutie aproximativanumerica a acestei probleme. Doua sunt alternativele:
Roe si Osher. n mod curent, metoda Roe sau metoda Osher au la baza
metode de tip Godunov. n prezent se testeaza o serie de algoritmi numerici
foarte eficienti pentru rezolvarea sistemului Euler, de ordin de precizie ridi-
cat (ENO, WENO, CENO)
Chapter 10
Ecuatia potentialului n regim

compresibil
Daca facem ipoteza ca miscarea fluidului este irotationala, sistemul lui Euler
se poate simplifica considerabil. Modelul matematic de 5 ecuatii diferentiale
cu derivate partiale putnd fi nlocuit cu o singura ecuatie diferentiala cu
derivate partiale.
rotV = 0, , V = . (10.1)
Daca miscarea este irotationala, obligatoriu este si izentropica, de unde

rezulta ca una din ecuatiile sistemului Euler (ecuatia energiei) se reduce la o
ecuatie algebrica care, n esenta, reprezinta conditia de conservare. Aceasta
ecuatie este cunoscuta sub numele de ecuatia presiunilor sau ecuatia energiei
pentru miscari izentropice.
V2 p p p p V2 a2
+ = ct, a2 = = , = ct, + = ct. (10.2)
2 1 2 1
Celelalte ecuatii sunt ecuatia de continuitate si ecuatia de impuls:

+ (V) = 0, (10.3)
t
V 1
+ (V) V = p. (10.4)
t
scriind derivata substantiala de forma:
175
176 Ecuatia potentialului n regim compresibil

DV V V2
= + VrotV + (10.5)
Dt t 2
si tinnd cont ca miscarea este irotationala, ecuatia de impuls devine:

V V2 1
+ = p. (10.6)
t 2
Pentru a simplifica scrierea sa presupunem ca avem o curgere stationara,
astfel nct derivata n raport cu timpul se anuleaza. Din ecuatiile (10.3) si
(10.6) eliminam presiunea si nlocuim viteza cu gradientul potentialului.

2 V2 a2
p = a , = . (10.7)
2
Densitatea o vom elimina facnd apel la ecuatia de continuitate (10.3),
de unde rezulta:

V = V. (10.8)

nmultim relatia (10.7) cu V si utiliznd relatia (10.8), obtinem:
1
V = 2
V V2 , (10.9)
2a
ecuatie care reprezinta ecuatia vectoriala a potentialului, care se mai
poate scrie cu ajutorul functiei potential:
1 h i
= 2
()2 . (10.10)
2a
Desfasurn laplaceanul si gradientul se obtine forma desfasurata a ecuatiei
potentialului (bidimensional):

u2 2 w2 2 2uw 2
1 2 + 1 2 = 0. (10.11)
a x2 a2 z 2 a xz
177
Este o ecuatie cu o singura necunoscuta (componentele vitezei se pot

scrie n functie de potential). Viteza sunetului se calculeaza functie de
viteza sunetului de la infinit:
1h 2
i
a2 = a2 2
() V . (10.12)
2
Observatii : Sistemul Euler este un sistem diferential de ordinul 1, pe
cnd ecuatia potentialului este o ecuatie de ordinul 2. Ambele modele (sis-
temul Euler si ecuatia potentialului) sunt neliniare. Cu ecuatia potentialu-
lui vom putea calcula doar miscari ale fluidelor pentru care entropia se
conserva si, ca urmare, modelul potential nu poate simula miscari compre-
sibile cu unde de soc. Modelul ar putea suporta si unde de soc atunci cnd
intensitate undei este mica.
Ecuatia este de tip eliptic, daca regimul de curgere este subsonic si de
tip hiperbolic, daca regimul de curgere este superonic.
Conditiile la limita asociate sunt:
-conditia de tangenta la suprafata corpului solid si impermeabil
: V n = 0; n = 0. (10.13)
Viteza tangenta la profil
La aceste conditii se pot adauga o serie de conditii asimptotice valabile

departe de corp, de regula n probleme de aerodinamica admitem existenta
unui curent uniform n infinit amonte, caz n car evom atasa conditia
= ; x2 + y 2 + z 2 . (10.14)
Daca avem de-a face cu un corp portant (profil aerodinamic) va trebui sa

adaugam conditia Kutta-Jukowski n bordul de fuga al suprafetei portante

respective.
Modelul potential permite calculul curgerilor compresibile cu observatia
ca pentru cazul miscarilor transonice nu avem posibilitatea de a surprinde
foarte exact undele de soc. Modelul potential presupune transformare izen-
tropica, iar unda de soc prezinta un salt de entropie.
10.1 Simplificari ale ecuatiei potentialului
Daca vom admite ipoteza micilor perturbatii atunci ecuatia completa a

potentialului poate fi liniarizata si este posibil a-i determina solutii analitice.
Putem adapta o metoda hibrida care sa ne permita simplificarea ecuatiei
potentialului.
Presupunem ca potentialul
= + , (10.15)
unde reprezinta potentialul unui curent uniform, iar perturbatia

adusa lui .
Pentru simplificarea scirerii vom admite un sistem de referinta cartezian
cu axa x orientata n lungul vitezei U , deci = U x. Ne limitam la
cazul unei probleme 2-D (3-D similar).
Profil aerodinamic n curent continuu cu incidenta
Admitem profilul de curbura mica, de grosimi mici si la incidenta mica

pentru a respecta ipoteza micilor perturbatii. Astfel, facem o descompunere
n serie de puteri,
Simplificari ale ecuatiei potentialului 179
= + 1 + 2 2 + ... (10.16)
De notat ca n (10.16) reprezinta un parametru mic care poate fi

grosimea sau curbura sau incidenta profilului. Exista situatii n care n
problema noastra pot aparea mai multe perturbatii simultan care even-
tual pot interactiona ntre ele. n aceasta situatie seria de puteri n care
se descompune punctul trebuie sa reflecte influenta acestor perturbatii,
precum si interactiunea dintre ele.
nlocuim (10.16) n (10.15) si apoi introducem n ecuatia potentialului
(10.10)
= (U x + ) = , (10.17)

1 2 2 1 2 2
= U + + + ... i + + + ... k, (10.18)
x x z z
" 2 2 #
1 1
V 2 = U
2
+2U 1 +2 + 2U 2 + +... (10.19)
x x x z
Apoi

a2 1 2 V2
=1 M 1 , (10.20)
a2 2 2
V
unde, tinnd cont de alegerea particulara a sistemului de referinta, V =
U si nlocuim n (10.19)
" 2 2 !#
2
1 2 1 1 2 1
a2 = a 2
U + 2 + 2U + .
2 U x U x x z
(10.21)
Mai avem

2 1 2 1
(V 2 )2 = 2U + ... i + 2U + ... k. (10.22)
x2 x2
Asamblam aceste rezultate si pastram termenii corespunzatori puterii

1 , vom obtine:
2 2 1 2
2 1 2 1
1 = M 2
, 1 M + = 0. (10.23)
x x2 z 2
Aceasta poarta numele de ecuatia liniarizata a potentialului. Este o
ecuatie cu coeficienti constanti si, n functie de regimul de curgere ne putem
exprima asupra caracterului ecuatiei. Astfel, daca ne situam n regim sub-
sonic, ecuatia este de tip eliptic, iar daca regimul este supersonic, ecuatia
este de tip supersonic.
10.1.1 Conditii la limita asociate

Pentru a deduce conditiile de limita este necesar sa liniarizam si conditia
cinematica de tangenta a vitezei la suprafata corpului. Este mai simplu
sa rescriem mai simplu aceasta conditie facnd apel la triunghiul vitezelor.
Astfel, conditia de tangenta se poate scrie si sub forma:
w dz
= . (10.24)
U + u dx
Perturbatia introdusa de prezenta profilului este considerata , iar

dz
derivata dx o consideram de ordinul de marime al unitatii. Puntul P se va
afla la distanta z de axa x. Vom scrie dezvoltari n serie Tazlor pentru
valorile vitezei de perturbatie, n raport cu coordonata z (marimea care
da abaterea fata de placa plana).
Triunghiul vitezelor pe profil

Curgeri subsonice subcritice n ipoteza micilor perturbatii 181

2 1 3 2
u|z = + z + (z) + ... (10.25)
x z=0 xz z=0 2 xz 2 z=0

2 1 3
w|z = + z + (z)2 + ... (10.26)
z z=0 z 2 z=0 2 z 3 z=0
Introducem relatiile (10.25) si (10.26) n (10.24) si retinem doar termenii
corespunzatori puterii 1 :

1 dz
= U (10.27)
z z=0 dx
care reprezinta conditia de tangenta pentru aproximanta de ordinul 1.
Observatie: Am vazut ca ecuatia potentialului se decupleaza; si conditi-
ile la limita se decupleaza. De regula, n calculele uzuale ne limitam la prima
aproximanta, iar conditiile la limita se pun pe taietura z = 0 (profilul se
reduce la placa plana). De forma profilului se tine cont n calculul pantei
dz
dx .
10.2 Curgeri subsonice subcritice n ipoteza micilor pertur-

batii
Admitnd ipoteza micilor perturbatii am vazut ca potentialul miscarii =

x + .
- potential de perturbatie
Daca n aproximarea perturbatiei retinem doar termenii de ordinul I,
satisface ecuatia
2
2 2
1 M + 2 = 0. (10.28)
x2 z
Acest potential trebuie determinat impunnd conditiile de limita pe
taietura profilului:
dZ
z = 0, = U , (10.29)
z dx
unde Z(x) este ecuatia profilului.
Acest model de calcul este valabil n regimul de curgere compresibil

doar daca n cmpul curgerii nu apar unde de soc care sa intersecteze pro-
filul respectiv. Aceste regimuri sunt: regimul subsonic subcritic si regimul
supersonic propriu-zis. Masura domeniului de valabilitate a ecuatiei (??)
este pusa n evidenta de numarul Mach critic care trebuie vazut ca o limita
superioara a regimului subcritic.
Sa punem n evidenta o estimare a numarului Mach critic. Prin definitie
numarul Mach critic esta valoarea numarului Mach al curentului nepertur-
bat din amonte la care pentru prima data n cmpul curgerii se obtine viteza
sunetului.
Profil n curgere transonica
Chiar daca M < 1 datorita accelerarii curentului pe extrados se poate

depasi viteza sunetului.
Valoarea maxima a lui Cp poate sa corespunda unui punct n care
viteza curentului este a.
Trecerea din supersonic n subsonic se face cu unda de soc. Cum mod-
elul potentialului nu este valabil pentru unde de soc vom determina Mach
critic astfel nct sa nu apara undele de soc de unde rezulta ca nu exista
incluziunea supersonica.
Pentru a estima valoarea numarului Mach critic vom considera ipotezele
micilor perturbatii (compatibile cu modelul reprezentat de ecuatia potentialu-
lui de perturbatie).
V V2
M= , M2 = 2 (10.30)
a a
Curgeri subsonice subcritice n ipoteza micilor perturbatii 183

V = (U + u)i + wk, u = , w= (10.31)
x z
Se determina a din ecuatia presiunilor:
1 2
a2 = a2 2
(V U ) (10.32)
2
Vom liniariza expresia (10.30) tinnd cont de (10.31) si (10.32).
V2
M2 = (10.33)
a2

u u2 + w2 2 u
V 2 = (U +u)2 +w2 = U
2
1+2 + 2
, V = U
2
1 + 2
U U U
(10.34)

2 1 2 V2 1 2u 2
a = a2 U 2
1 = a 1 M (10.35)
2 2
U 2 U
nlocuind n (10.30)

U2
1 + U2u

M2 = h i (10.36)
a2 1 1 2u
2 U M
2
Liniarizam

2 2 2u 1 2
M = M 1+ 1+ M (10.37)
U 2
Pe baza relatiei (10.37) deducem numarul Mach critic, nlocuim M =
Mcr , iar M = 1 (limita vitezei din dreptul profilului).

2 2u 1 2
1 = Mcr 1+ 1+ Mcr (10.38)
U 2
Observatia 1: Relatia (10.38) este o relatie implicita care permite de-
terminarea numarului Mach critic.
Observatia 2: Valoarea numarului Mach critic este dependenta de ra-

portul Uu sau U2u
= Cp , deci depinde de Cp de pe profil, rezulta ca n
(10.38) va trebui sa luam valoarea maxima a coeficientului de presiune.
Deoarece valoarea maxima a Cp depinde de incidenta, relatia (10.38)
poate fi interpretata si ca o dependenta implicita a numarului Mach de
incidenta profilului.
Exista o dpendenta ntre Cz si Mcr .
Modul critic nu depinde numai de fluid si de corp, ci depinde si de pozitia
profilului (incidenta). Cele mai importante: forma profilului, incidenta
profilului.
Se poate trece la transonic numai prin modificarea incidentei (fara a
creste viteza).
Observatia 3: O expresie similara este:
" #
2 Cpi 1 2
1 = Mcr 1 p 1+ Mcr (10.39)
2
1 Mcr 2
C
n relatia (10.39) s-a notat Cp = pi 2
, unde Cpi este coeficientul de
1Mcr
presiune corespunzator curgerii incompresibile.
10.3 Profile aerodinamice n ipoteza micilor perturbatii n

regim subcritic
Fie un profil Z(x) n ipoteza micilor perturbatii
2
2 2 dZ
1 M + = 0, = U , R , || 0 (10.40)
x2 z 2 z dx
Profil aerodinamic n sistem de axe de coordonate

Profile aerodinamice n ipoteza micilor perturbatii n regim subcritic 185
Vom construi o transformare geometrica: (x, y) (xi , yi ) (plan in-

compresibil).
Profilul Z = Z(x) Zi = Zi (xi )
Daca construim aceasta transformare vom avea de integrat o ecuatie
corespunzatoare curgerii incompresibile.
z p
xi = x, zi = 2
, i = , = 1 M (10.41)

unde este un parametru nespecificat.

= , = (10.42)
z zi x xi
Se nlocuieste n relatia (10.40) si rezulta ecuatia lui Laplace:

+ =0 (10.43)
xi zi
Conditiile la limita sunt aceleasi ca n relatia (10.40).

Zi = Zi (xi ) este profilul din incompresibil.
Sa vedem legatura ntre Z(x) si Zi (xi )
Z Z
= i = U , = (10.44)
z zi x x
Relatia (10.44) reprezinta legatura dintre planul compresibil (x, y) si

planul incompresibil fictiv (xi , yi ).
are o valoare unic determinata
Discutie:
n functie de parametrul sunt 2 situatii:
a)Potentialul ramne neschimbat = 1
Zi Zi
i = n schimb Z x = xi sau xi = x
1 Z
daca < 1 rezulta o ngrosare a profilului n incompresibil

Dilatarea profilului pe directia y
Zi
b)Cazul cnd profilul ramne nemodificat = 1 , Z x = xi si potentialul
i
=
Se vor calcula caracteristicile aerodinamice ale profilului n curgerea
incompresibila si n compresibil vor fi alterate cu factorul 1 .
2u Cpi Cpi Czi Cmi

Cp = = =p , Cz = p , Cm = p
U 1 M2 1 M 2 1 M 2
(10.45)
unde 1 este un factor de corectie Prandtl-Glauert.
Paradox: z = Zi si spunem ca profilul este acelasi.
Explicatie: Profilul se considera o taietura pe axa Ox astfel nct profilul
nu mai conteaza. de profil tinem cont la derivata dZ dx .
z = Zi liniile de curent din incompresibil vor fi putin mai apropiate
dect n compresibil.
10.4 Calculul corpurilor de revolutie (subcritic)
Pentru a modela miscarea n jurul corpurilor de revolutie se admite ipoteza

micilor perturbatii si se considera un regim subcritic.
2
2 2 2
1 M + + 2 =0 (10.46)
x2 y 2 z
Conditiile la limita n = V n pe suprafata corpului
Ca si n cazul profilelor aerodinamice se construieste o transformare
geometrica din spatiul fizic (x, y, z) ntr-un spatiu incompresibil (xi , yi , zi ),
iar potentialul de perturbatii n cele doua cazuri va fi si i .
Se presupune transformarea
Calculul corpurilor de revolutie (subcritic) 187
x p
xi = 2
; yi = y; zi = z; = i ; = 1 M (10.47)

este un parametru nespecificat
xi 1 2 1 2
= = ; 2
= 2 2 ; i = 0 (10.48)
x xi x xi x xi
Se considera cazul unui corp de revolutie aflat n miscare de tip axial-
simetric. Se cunoaste ca avem de-a face cu o carena de sectiune circulara,
fara incidenta. Miscarea este identica n toate planele meridiane, definit de
= ct.
Corp axial-simetric n curent unifom fara incidenta
este unghi polar n coordonate cilindrice
r2 = y2 + z 2 (10.49)
Conditia la limita se poate explicita sub forma:
dR
= U (10.50)
z dx
conditia cinematica ntr+un punct al carenei
R(x) - ecuatia carenei n plan meridian
Analog, pentru cazul incompresibil se obtine un corp de revolutie tot la
incidenta nula.
i dRi
= U (10.51)
zi dxi
Se pune n evidenta legatura dintre carena din spatiul fizic si cea din
incompresibil.
dR dRi dR dR dRi
= i = U ; U = U ; = (10.52)
z zi dx dxi dx dx dxi
legatura dintre cele doua spatii
Spre deosebire de cazul profilelor aerodinamice, este convenabila alegerea
lui = 1, rezultnd aceeasi carena si acelasi potential.
dR dRi
= 1; = i ; = (10.53)
dx dxi
10.4.1 Cazul carenelor alungite, avnd axa paralela cu di-

rectia curentului
Conditii la limita:
dR
= U ; = ct (10.54)
z dx
Triungiul vitezelor pe corpul axial-simetric si punctul de calcul
Conditia cinematica ntr-un punct al carenei

i dRi
= U (10.55)
zi dxi
Legatura dintre carena spatiala si cea din incompresibil
dR dRi
= i ; = i; = (10.56)
z zi dx dxi
Luam
dR dRi
= 1; = (10.57)
dx dxi
n incompresibil carena este generata de o distributie de surse liniforme.

Fie un transon de carena
Debitul emis de sursa trebuie sa fie egal cu debitul care traverseaza
suprafata transonului
q(xi )dxi = 2Ri dxi vi (10.58)
unde vi este viteza axiala
i dRi d
vi = = U ; q(xi ) = U (10.59)
zi dxi dx
Potentialul sursei este
q
1 q(x0i )dx0i
d = ; R= (xi x0i )2 + ri2 (10.60)
4 R
Integram potentialul si obtinem:
Z ZA
1 q(x0i )dx0i U d dx0i
= p = 0
p (10.61)
4 (xi x0i )2 + ri2 4 dx (xi x0i )2 + ri2
0 0
Viteza de perturbatie se obtine prin derivarea potentialului:

ZA
U d (x x0 )dx0i
u= = (10.62)
x 4 dx0 [(xi x0 )2 + r2 ] 32
0 i i
10.4.2 Miscarea laterala (cu incidenta) a carenelor

Viteza curentului face un unghi de incidenta foarte mic, iar componentele
vitezei de la infinit vor fi:
U 0 = U cos , Vr0 = U sin cos , V0 = U sin sin (10.63)
Corp axial-simetric n curent unifom cu incidenta
Vom scrie ecuatia potentialului n coordonate cilindrice:
2
2 2 1 2 1
1 M + + + =0 (10.64)
x2 r2 r2 2 r r
mpartim potentialul de perturbatie n doua: 1 , potentialul vitezei pe
directia x si 2 potentialul vitezei pe directia z. Potentialul total va fi dat
de relatia:
= xU cos + 1 + 2 (10.65)
Pentru calculul coeficientului de presiune ne intereseaza viteza axiala:

1 2
u= = + = u1 + u2 (10.66)
x x x
Viteza u1 a fost calculata n paragraful anterior, n cazul carenei fara in-
cidenta, cu relatia (10.62). Pentru calculul vitezei u2 vom utiliza o metoda
aproximativa, prin care se aproximeaza carena cu un cilindru aflat n mis-
care laterala cu viteza U sin cos .
Viteza laterala asupra corpului axial-simetric
n regimul incompresibil, potentialul este

Ri2
2 = U sin cos ri + (10.67)
ri
si daca derivam n funtie de x,
2 2Ri dRi
u2i = = U sin cos (10.68)
xi ri dxi
dRi dR
Pentru un punct de pe carena ri = Ri si cum dxi = dx , rezulta:
dR
u2i = U sin cos (10.69)
dx
si n compresibil:
u2i U sin cos dR

u2 = p = p (10.70)
1 M2 1 M 2 dx
Astfel se poate calcula viteza de perturbatie u, cu care se calculeaza

coeficientul de presiune si apoi fortele care actioneaza asupra carenei.
Chapter 11
Elemente de turbulenta si strat limita

turbulent
11.1 Caracteristicile turbulentei
Aspectul miscarii unui fluid este rezultatul interatiunii dintre doua tipuri
de forte: forte de inertie si forte de vscozitate. Aceste doua tipuri de forte
actioneaza n sensuri diferite, n ceea ce priveste stabilitatea si aspectul
curgerii unui fluid. n general, fortele de inertie sunt destabilizatoare, iar
fortele de frecare au efect stabilizator.n ceea ce priveste aspectul curgerii,
fortele de inertie conduc la variatii brusteale parametrilor curgerii pe cnd
fortele de frecare tind sa netezeasca aceste variatii. Raportul dintre fortele
de inertie si cele de frecare este pus n evidenta de numarul lui Reynolds
care, n general, este de forma:
V l
Re = (11.1)

Pentru o curgere data , marimile care intervin n numarul lui Reynolds,
pot fi considerate marimi de referinta. n general putem vorbi de un numar
Reynolds global al curgerii daca produsul V l se refera la ansamblul dome-
niului miscarii sau de un Reynolds local daca viteza o consideram locala iar
lungimea de referinta, o lungime asociata cu punctul de calcul din domeniul
miscarii.
Daca numarul Reynolds este mic, atunci domina caracterul vscos, iar
curgerea este ordonata sau laminara, care se caracterizeaza prin variatii
netede ale parametrilor fluidului. Odata cu cresterea numarului Reynolds,
fortele de inertie destabilizatoare fac ca variatiile n timp si spatiu ale
parametrilor fluidului sa creasca. Gradientii acestos parametrii cresc, ceea
193
194 Elemente de turbulenta si strat limita turbulent
ce contribuie la destabilizarea miscarii. Cel mai sugestiv exemplu, privind

efectul numarului Reynolds asupra aspectului curgerii este asa-numita prob-
lema a tubului Reynolds.
Curgerea printr-un tub n 4 regimuri
ntre caracterul laminar si cel turbulent sunt o multitudine de alte stari

tranzitorii. Turbulenta este o stare complet dezordonata, n care parametrii
curgerii capata un caracter aleatoriu (aspectul unei comportari haotice).
Introducem notiunea de Reynolds critic Rec care reprezinta valoarea
numarului Reynolds, la care miscarea laminara nu mai este stabila. Prin
aceasta definitie curgerile de tip super-laminar sunt considerate curgeri de
tip laminar. O curgere poate fi considerata stabila, daca dupa ndepartarea
unei perturbatii aparute la un moment dat parametrii fluidului tind sa
revina la valorile initiale. Prin perturbatii ntr-un fluid ntelegem variatii
de presiune, de viteze, de debite, de densitate sau perturbatii mecanice
exterioare. Rec ne da o idee asupra curgerii laminare (pna la ce valori
se ntinde, astfel nct curgerea sa ramna nca laminara). Ca exemplu,
pentru o conducta Rec = 2300, iar pentru miscarea n jurul unui profil
aerodinamic Rec = 5 105 .
Numarul Reynolds de la care curgerea este considerata complet turbu-
lenta se noteaza Re+ si, ca referinta, are aproximativ valoarea (2 10) Rec .
ntre Rec si Re+ se afla regimul tranzitoriu, care este o combinatie ntre
regimul laminar si cel turbulent. Aceasta nseamna ca exista zone cu aspect
ordonat si unele cu aspect dezordonat sau exista perioade de timp n care
Caracteristicile turbulentei 195
aspectul curgerii este dezordonat si perioade n care este ordonat.
11.1.1 Regimul turbulent

n prezent nu exista o definitie acceptata pentru regimul turbulent, dar n
locul acestei definitii exista un set de proprietati formulate de Tennekes si
Lumley n 1972. Aceste proprietati, care tin locul definitiei turbulentei,
sintetizeaza cteva din proprietatile turbulentei.
11.1.1.1 Proprietatea 1
Turbulenta este intrinsec legata de miscare si nu este o caracteristica a
fluidului. Curgerile turbulente au loc la numere Reynolds foarte mari; n
afara de numarul Reynolds mai exista si alti parametrii care influenteaza
aparitia, dezvoltarea sau stingere turbulentei (gradientul de presiune, ru-
gozitatea peretilor istoria miscarii etc.)
Consecinta acestei prime proprietati este ca nu trebuie facuta nici o
analogie ntre teoria cinetico-moleculara din termodinamica si turbulenta,
pentru ca una se refera la analiza proprietatilor unui fluid iar cealalta se
refera la analiza miscarii unui fluid. Miscarea browneana este specifica
fiecarui fluid n parte, pe cnd o anumita miscare o poate executa mai
multe fluide.
ntr-o curgere turbulenta toti parametrii miscarii au caracterul unor vari-
abile aleatorii asa cum sunt definite n statistica matematica. Aceasta
nseamna ca realizari identice ale aceluiasi fenomen conduc catre valori
diferite ale parametrilor miscarii (daca repetam un experiment, masura-
torile duc mereu la alte valori). aceasta proprietate a turbulentei elimina
din categoria curgerilor turbulente o serie ntreaga de curgeri organizate n
vrtejuri.
Vrtejuri n avalul unui cilindru a) si ....b)
Turbulenta este un fenomen neliniar, iar cmpul de viteze este ntotdeauna
tridimensional si rotational. Nu exista curgeri turbulente irotationale sau
curgeri turbulente plane. Neliniaritatea fenomenului se datoreaza interacti-
unii care exista ntre structurile turbulente, structuri pe care le vom numi
generic turbioane sau vrtejuri. ntr-o curgere turbulenta coexista vrtejuri
de diferite dimensiuni caracteristice: vrtejuri de talie mare si vrtejuri de
talie mica. Acestea din urma ramn ntotdeauna finite si nutind asimptotic
la 0. Imaginea tuburilor de vrtejuri este infirmata de experimente recente;
masuratori si vizualizari mai precise pun n evidenta faptul ca vrtejurile
cilindrice nu sunt prezente ntr-o miscare turbulenta, iar miscarea acestor
forme spatiale ar corespunde cu niste structuri de forma piramidala, tur-
bioanele fiind orientate aproximativ n directia muchiilor unor piramide.
Structurile turbulente de o anumita talie se deformeaza n mod continuu
genend structuri de talie din ce n ce mai mica. Fenomenul poarta numele
de ntindere a structurilor turbulente sau fenomen de cascada energetica
ntr-o miscare turbulenta.
Fluidele n curgere turbulenta au o mare capacitate de amestec, mult mai
mare dect n curgerile laminare. Masuratori experimentale pun n evi-
denta faptul ca o curgere turbulenta poate fi considerata ca fiind o supra-
punere dintre o miscare medie si o miscare fluctuanta, aceasta din urma
fiind reprezentata de o miscare de oscilatie n jurul valorii medii. Fluctu-
atia este tridimensionala cu variatii foarte rapide n timp si spatiu. Datorita
acestor comportari, schimburile de impuls si energie n interiorul fluidului
sunt puternic amplificate.
Profilul de viteze n stratul limita laminar a) si profilul de viteze n stratul

limita turbulent
Fluctuatiile contribuie la uniformizarea impulsului si energiei n masa

fluidului. Efectul practic va fi o amplificare a schimburilor energetice la
suprafata corpului. Coeficientii de frecare sunt mari n curgerea turbulenta,
iar profilele de viteza n stratul limita vor fi mult mai "pline".
Turbulenta este un fenomen disipativ, ceea ce nseamna ca se consuma n
continuu energie si daca nu este alimentata, ea dispare. n vecinatatea
unor pereti, datorita gradientului vitezei pe directia normala la perete se
creeaza o sursa de energie care alimenteaza n continuu miscarea turbulenta.
Pentru curgerea n vecinatatea unor pereti, sursa de formare a turbulentei
o reprezinta viteza de forfecare. n afara peretilor, turbulenta nu mai este
ntretinuta si, ca urmare, va disparea.
Aceasta proprietate exclude din categoria curgerilor turbulente propa-
garea undelor acustice, care au caracter aleatoriu si nu au caracter disipativ.
Turbulenta este un fenomen nepredictibil. ntr-o miscare turbulenta nu
avem posibilitatea sa prezicem parametrii fluidului pe intervale mari de
timp, fapt care se datoreaza neliniaritatii puternice a ecuatiilor care descriu
miscarea turbulenta.
Cu toate ca fenomenul este pur aleatoriu, experienta a aratat ca mis-
carea fluidului n turbulenta este perfect descrisa de ecuatiile Navier-Stokes.
Se prefera denumirea de haos determinism, deoarece un fenomen haotic este
totusi descris matematic. Datorita neliniaritatii, orice perturbatie aparuta
la un moment dat devine mai importanta dect conditiile initiale
Studiul turbulentei apartine mecanicii mediilor continue
Turbulenta se petrece la scara macroscopica. Masuratori experimentale si
analize teoretice pun n evidenta ca dimensiunea caracteristica a turbulentei
este cu cteva ordine de marime mai mare dect liberul parcurs molecular.
11.1.2 Implicatii practice ale turbulentei n aerodinamica

n regim turbulent, profilele de viteze si temperatura n stratul limita sunt
mult mai pline dect n regim laminar. Ca o consecinta, creste valoarea
coeficientului de transfer la suprafata corpului.
Variatia coeficientului de frecare cu numarul Reynolds
Coeficientii de frecare vor fi mai mari n regim turbulent dect n regim

laminar.
Variatia coeficientului de rezistenta la naintare pentru un cilindru plasat

n curent paralel
Desprinderea stratului limita este mult ntrziata fata de cazul stratului

limita laminar. n curgerile laminare, fluidul se desprinde foarte repede, pe
cnd n curgerile turbulente, ramne atasat chiar si pentru gradienti mari
de presiune.
Desprinderea stratului limita pentru curgerea laminara a) si curgerea

turbulenta b)
n general rezistenta de forma a unui corp este cu un ordin de marime

mai mare dect rezistenta la frecare.
Daca incidenta creste (40 60 ) atunci separarea stratului limita se pro-
duce imediat
11.2 Ecuatiile miscarilor turbulente
11.2.1 Ecuatiile Navier-Stokes

Cea mai generala descriere a unui fluid aflat n echilibru termodinamic. Prin
ecuatiile Navies-Stokes ntelegem sistemul de ecuatii format din ecuatia de
continuitate, ecuatia de impuls si ecuatia energiei, acestea fiind o reflectare
a principiilor generale de conservare admise n natura, si anume conservarea
masei, impulsului si a energiei.
Miscarea unui fluid se considera cunoscuta daca n orice moment de
timp cunostem cmpul de viteze n domeniul spatial si un numar de propri-
etati statice ale fluidului respectiv. Numarul de proprietati statice necesare
pentru determinarea completa a miscarii este functie de regimul de curgere.
Daca regimul este incompresibil, este nevoie de o singura proprietate statica
(presiunea), iar daca regimul este compresibil se mai adauga si densitatea.
Exista parametri importanti n determinarea miscarii unui fluid, dar
care nu sufera un proces de conservare, deci nu putem impune anumite
ecuatii pentru acesti. Exemplu: presiunea, temperatura , entropia nu sufera
procese de conservare.
Vom scrie forma tensoriala sau indiciala a ecuatiilor Navier-Stokes.
1.Ecuatia de continuitate
Ecuatiile miscarilor turbulente 201

+ (ui ) = 0 (11.2)
t xi
2.Ecuatia de impuls

p ui
(ui ) + (ui uj ) = + (11.3)
t xj xi xj xj
Forma (11.3) pentru ecuatia de impuls corespunde cazului n care am
neglijat fortele exterioare si cazului n care regimul de curgere este incom-
resibil.
Forma mai generala a impulsului (si pentru compresibil) este
p
(ui ) + (ui uj ) = fi + ( ij ) (11.4)
t xj xi xj
ij - tensorul tensiunilor vscoase din flui definit de relatia

ui uj 2 uk
ij = + ij (11.5)
xj xi 3 xk
k - indice mut, se nsumeaza dupa k
uk u1 u2 u3
= + + = divV (11.6)
xk x1 x2 x3
De regula, se mai introduce tensorul vitezelor de deformatie definit de

ui uj
ij = + (11.7)
xj xi
Pentru studiul miscarilor incompresibile sistemul format din ecuatiile
(11.2) si (11.3) este suficient pentru determinarea cmpului de viteze si
cmpului de presiuni din fluid.
Pentru regimul compresibil la sistemul format din (11.2) si (11.4) va
trebui sa aditionam ecuatia energiei care sa permita calculul.
Ecuatiile Navier-Stokes deriva direct din principiile generale de conser-
vare, dar completate cu o serie de ipoteze empirice.
11.2.2 Ecuatiile mediate Reynolds

Pentru cazul curgerilor n regim turbulent nu putem integra direct Navier-
Stokes datorita variatiilor mari n timp si spatiu ale parametrilor fluidului.
n consecinta, pentru a pune n evidenta proprietatile miscarii turbulente,
de regula, se procedeaza la o mediere statistica a ecuatiilor de miscare.
Vom observa ca medierea statistica este posibila pentru ca toti parametrii
fluidului n regim turbulent prezinta caracteristicile unei variabile aleatorii.
Apare totusi o problema legata de semnificatia valorilor medii ntr-o
aplicatie data. Este posibil ca n anumite situatii media statistica sa nu
aiba absolut nici o semnificatie si sa nu fie utila.
Chapman: "generatia actuala plus 2-3 generatii viitoare de calculatoare
nu vor rezolva aceste probleme" chiar daca am cunoaste algoritmii numerici
bine.
Astfel, n loc sa determina aceste variatii, vom determina o curba obtin-
uta prin medierea statistica a valorilor. Putem trage concluzii numai din
medii? n aerodinamica, pe baza valorilor medii se pot calcula o serie de
marimi de interes cum ar fi distributia de presiuni, coeficientul de frecare,
coeficientul de transfer de caldura, temperatura, care sa fie utile n aplicati-
ile ingineresti.
11.2.2.1 Operatori de mediere

(a) Media statistica
Prin definitie, medierea statistica a unei marimi aleatorii a este data de
relatia:
P
n
ai
i=1
hai = (11.8)
n
n care ai reprezinta realizarile marimii a n n experimente identice.
Prin definitie, fluctuatia marimii a reprezinta diferenta dintre valoarea
instantanee si valoarea medie:
a0 = a hai (11.9)
Evident, datorita faptului ca valoarea instantanee este alta n fiecare

experiment si fluctuatia va fi alta n fiecare experiment. De asemenea, se
demonstreaza ca media fluctuatiei unei marimi aleatorii este nula.

Operatorii de medie statistica poseda toate proprietatile operatorilor
liniari pentru ca suma este un operator liniar.
(b) Media temporala (Reynolds)

Este definita de relatia:
Z t0 +T
1
a = lim a(t0 )dt0 (11.10)
T T
t0
unde t0 este un moment initial arbitrar

Media temporala (11.10) nu depinde de variabila timp ci depinde de co-
ordonatele spatiale x, y si z. Media Reynolds este mai putin generala dect
cea statistica, pentru ca nu depinde de timp si poate fi utilizata doar pentru
cazul n care miscarea turbulenta este stationara n medie (valorile medii
nu depind de timp). Exista situatii n care media temporala este echiva-
lenta cu media statistica; n acest caz variabila aleatorie poarta numele de
variabila de tip hergotic.
(c) Media Favre

S-a introdus cu scopul de a obtine expresii similare ale ecuatiilor a de mis-
care n regim compresibil si incompresibil. Prin definitie:
hai
e
a= (11.11)
hi
Se observa ca daca = const atunci media Favre devine media statis-
tica. O alta observatie notabila este aceea ca, de data aceasta media statis-
tica a fluctuatiei a00 = a ea nu mai este 0, n schimb media statistica a
produsului dintre si fluctuatie este 0.
(d) Media generala spatio-temporala

Prin definitie, media generala spatio-temporala este data de relatia:
Z Z Z Z
a= G(x x0 , y y 0 , z z 0 , t t0 )a(x0 , y 0 , z 0 , t0 )dx0 dy 0 dz 0 dt0
(11.12)
Functia G se numeste functia filtru si are proprietatea de normare:
Z Z Z Z
G(x x0 , y y 0 , z z 0 , t t0 )dx0 dy 0 dz 0 dt0 = 1 (11.13)
Integrarea se face pe un domeniu spatio-temporal, care nconjoara punc-

tul. Media generala spatio-temporala este intens utilizata la ora actuala n
metodele de simulare a turbulentei cu vrtejuri mari, metode cunoscute sub
numele de Large Eddies Simulations.
11.2.2.2 Medierea ecuatiilor Navier-Stokes

Ecuatiile mediate Reynolds se obtin din ecuatiile generale Navier-Stokes
prin aplicarea sistematica a urmatoarelor doua elemente:
-Valorile instantanee ale parametrilor fluidului se scriu ca suma dintre
valoarea medie si fluctuatie.
-Aceste descompuneri se introduc n ecuatiile Navier-Stokes care apoi
sunt mediate statistic.
Ecuatia de continuitate mediata

+ (ui ) = 0 (11.14)
t xi
Facem ipoteza: incompresibil
astfel
ui
= ct; =0 (11.15)
xi
Etapele:
1.Spunem ca ui = hui i + u0i . Introducem n ecuatia (11.15)

(hui i + u0i ) = 0 (11.16)
xi
Aceasta ecuatie este mediata statistic. Aplicam operatorul de mediere
ntregii ecuatii

(hui i + u0i ) = 0; (hhui ii + hu0i i) (11.17)
xi xi
hhui ii = hui i ; hu0i i = 0 (11.18)

hui i = 0 (11.19)
xi
Observatie: Ecuatia de continuitate mediata (11.19) are aceeasi forma
cu ecuatia de continuitate Navier-Stokes (n valori instantanee) cu obser-
vatia ca formal n Navier-Stokes valorile instantanee sunt nlocuite cu val-
orile medii.
Combinnd relatiile (11.19) si (11.16) rezulta
0
u =0 (11.20)
xi i
deci fluctuatiile vitezei formeaza un cmp conservativ
nseamna
u0 v 0 w0
+ + =0 (11.21)
x y z
deci nu sunt arbitrare, ci satisfac ecuatia Laplace
Ecuatiile de impuls mediate
Cazul incompresibil:

p ui
(ui ) + (ui uj ) = + , j = 1, 2, 3 (11.22)
t xj xi xj xj
ui = hui i + u0i ; p = hpi + p0 (11.23)
Se introduce n ecuatie

t (hui i + u0i ) + (hui i + u0i ) huj i + u0j =
xj h i (11.24)

x i
(hpi + p0 ) + x j
x j
(hui i + u0i )
Aplicam operatorul de mediere peste toata relatia


0 0
hui i+ ( hui i huj i) = hpi+ hui i ui uj
t xj xi xj xj xj
(11.25)
ecuatia de impuls mediata
Comparata cu ecuatia de impuls din sistemul Navier-Stokes
constatam

ca n ecuatia mediata apar o serie de termeni de forma u0i u0j ; i, j =
1, 3. Acesti termeni sunt n numar de 9. Doar 6 sunt distincti (sunt si-
metrici n raport cu i si j: ui uj = uj ui . Termenii poarta numele de ten-
siuni turbulente sau tensiuni aparente sau tensiuni Reynolds. Denumirea
este justificata prin faptul ca n ecuatia mediata termenii suplimentari se
aditioneaza cu tensiunile vscoase din fluid. Ansamblul tuturor tensiunilor
din termeni poarta numele de "tensorul lui Reynolds".
n cartezian:

u02 hu

0 0
v i hu0 w0 i
hu0 v 0 i v 02 hv 0 0
(11.26)
w i
hw u i hv w i w02
0 0 0 0
Este un tensor simetric iar tensiunile Reynolds distincte sunt 6.

Observatie: Sistemul format din ecuatia de continuitate mediata si
ecuatia de impuls mediata poarta numele de "sistem de ecuatii mediate
Reynolds". Este un sistem deschis deoarece contine mai multe necunoscute
dect ecuatii. Ecuatiile sunt 4, iar ecuatiile sunt 10 (4 - valorile medii ale
vitezei si 6 - componentele distincte ale tensorului Reynolds) (nu poate fi
rezolvat).
n consecinta, pentru a putea calcula valorile medii ale parametrilor flu-
idului va trebui sa adaugam ecuatii pentru nchiderea sistemului Reynolds.
Un model de turbulenta trebuie sa permita reprezentarea tensiunilor tur-
bulente n functie de valorile medii ale parametrului fluidului.
Observatie: Pentru cazul compresibil mai apar o serie de termeni supli-
mentari prin adaugarea ecuatiei energiei. Acesti termeni poarta numele de
fluxuri termice turbulente sau fluxuri termice aparente. Pentru nchiderea
sistemului trebuie atasat un model termic pentru exprimarea fluxurilor ter-
mice aparente.
Scari de turbulenta 207
11.3 Scari de turbulenta
Notiunea de scara se refera la marimi caracteristice pentru structuri care

apar ntr-o miscare. Vorbim de marimi caracteristice pentru lungimi, pen-
tru viteze si pentru timpi specifici diferitelor miscari. De remarcat este ca,
daca notam cu L o scara de lungime, cu o scara de timp si cu U o scara
de viteze, atunci ntre aceste trei marimi exista relatia:
L = U (11.27)
n general fenomenele fizice care apar n miscarea unui fluid sunt deter-
minate de scara de timp si scara de viteza. Scarile de lungime vor fi cal-
culate conform relatiei (11.27). Exista si situatii n care scara de lungime
este dominanta si atunci scara de viteze se calculeaza cu relatia (11.27).
Ecuatiile Navier-Stokes sugereaza considerarea unei miscari ca supra-
punerea dintre 3 fenomene simple: convectie, difuzie moleculara (turbu-
lenta) si difuzie turbulenta, peste care se suprapun efectele surselor de pre-
siune.

hui i + ( hui i huj i) = hpi + hui i u0i u0j
t xj xi xj xj
(11.28)
n ecuatia (11.28) termenii din stnga corespund unei curgeri de con-
vectie, iar n membrul drept, primul termen din paranteza corespunde di-
fuziei vscoase si al doilea termen corespunde unei curgeri turbulente (di-
fuzie turbulente). Pentru fiecare din aceste curgeri se pot defini marimi
caracteristice sau scari caracteristice. Deoarece efectul turbulentei ne in-
tereseaza cu precadere la miscarea n vecinatatea unor pereti, apare normal
sa analizam modul cum se suprapun componentele convectiva si difuziva.
Miscarea de convectie este predominanta n lungul peretelui, iar mis-
carea de difuzie vscoasa si difuzie turbulenta sunt orientate cu precadere
pe directia normalei la perete. n speta, difuzia vscoasa si cea turbulenta
transfera impuls din zona departata de perete catre suprafata peretelui
unde exista un deficit de impuls.
11.3.1 Scari pentru miscari de convectie

Daca L este o lungime caracteristica configuratiei ia U este o viteza de
referinta (considerata n infinit amonte), atunci scara de timp va fi:
L
= (11.29)
U
11.3.2 Scarile miscarii de difuzie vscoase

Pentru a pune n evidenta aceste scari vom izola fenomenul de difuzie vs-
coasa, considernd o miscare pur difuziva n care sa nu mai apara si celelalte
miscari. Aceasta situatie corespunde dezvoltarii strautului pe placa plana
cu strat limita impulsiv. Experimental se constata ca pe placa se dez-
volta un strat limita, iar ecuatia care descrie miscarea fluidului este ecuatia
Stokes:
U 2U
= 2 (11.30)
t y
unde y este coordonata pe directia normalei, iar este vscozitatea
cinematica.
Convectia ...............
n aceasta situatie o scara de lungime este reprezentata de grosimea

stratului limita ce se deyvolta pe placa. Pe baza relatiei (11.30) putem
determina initial scara de timp a functiei de difuzie vscoasa si ulterior
scara de viteza.
Cunoscnd scara de lungime vom adimensionaliza ecuatia (11.30) si
vom impune conditia ca n variabile adimensionale ecuatia sa nu fie triviala.
Definim marimile adimensionale:
Scari de turbulenta 209
t y u
t= , y= , u= (11.31)
t0 y0 U0
si nlocuind n ecuatia (11.30) vom obtine:
u t0 2 u
= 2 (11.32)
t y 2
Cum termenul din stnga este 1, punem conditia ca si n dreapta sa
avem tot 1:
t0 2
2 = 1, t0 = (11.33)

obtinndu-se scara de timp a miscarii de difuzie vscoasa. Astfel, scara
de viteza o calculam din scara de lungime si scara de timp.

U0 = (11.34)
t0
11.3.3 Scari de difuzie turbulenta

ntr-o miscare turbulenta sunt prezente structuri de diferite ordine de marime.
Este de asteptat ca si scarile sa fie diferite si nu mai vorbim de o singura
clasa de scari. Coexista scari corespunzatoare structurilor de talie mare si
scari corespunzatoare structurilor de talie mica.
11.3.3.1 Scari pentru structuri turbulente de talie mare

Structurile turbulente de talie mare sunt plasate catre frontiera stratu-
lui limita iar scarile corespunzatoare se numesc scari energetice, pentru
ca aceste strucuri au rolul de a transporta energie din zona exterioara
catre zona stratului limita. n prima aproximatie scara de lungime este
proportionala cu grosimea stratului limita. Aceasta estimare este valabila
doar pentru curgeri turbulente, la numere Reynolds moderate. Pentru tur-
bulenta la numere Reynolds foarte mari, grosimea stratului limita creste
mult mai rapid dect talia structurilor energetice.
Viteza caracteristica structurilor de talie mare poate fi estimata tot

pe criterii energetice. Se constata ca cea mai buna reprezentare, specifica
turbulentei, este:
02 02 02
u + v + w
b = k, k =
u (11.35)
2
iar scara de timp se calculeaza din celelalte doua scari cu relatia (11.29)
11.3.3.2 Scari pentru structuri turbulente de talie mica

Structurile de talie mica sunt localizate n imediata aaropiere a peretelui;
ele nu tind asimptotic la 0. Structurile de talie mica sunt responsabile
de disiparea energiei n caldura prin vscozitate si poarta numele de scari
disipativesua scarile lui Kolmogorov. Acesta arata ca strucurile disipative
se organizeaza de o asemenea maniera nct un numar Reynolds definit cu
scarile lor caracteristice are valoarea unitara.
Daca notam cu scara de lungime a structurilor disipative, cu v scara
de vitteza si cu scara de timp, atunci are loc relatia:
v
=1 (11.36)

adica numarul Reynolds este unitar, ceea ce nseamna ca fortele de inertie

au acelasi ordin de marime cu fortele de inertie.
Introducem notiunea de disipatie turbulenta, conform cu relatia:

0 0 0 1 u0i u0j
= 2 Sij Sij , Sij = + (11.37)
2 xj xi
0
unde Sij se numeste tensor al deformatiilor turbulente. Marimea
reprezinta energia disipata prin vscozitate datorita fluctuatiilor turbulente.
Kolmogorov deduce valorile concrete ale scarilor structurilor disipative:
12 14
3 1
= , = , v = () 4 (11.38)

Strat limita turbulent 211
11.3.3.3 Legatura ntre cele doua scari

Desi disipatia este un fenomen care se petrece la suprafata peretelului, pe
baza fenomelnului de cascada energetica, putem sa reprezentam disipatia
n functie de marimile caracteristice structurilor energetice. Apare normal
sa presupunem ca disipatia este proportionala cu scara de viteza la puterea
a treia si mpartita la lungime:

3
= (11.39)
l
Vom putea exprima raportul dintre scarile de talie mica si cele de talie
mare:
1 1
= 1 , = 1 (11.40)
Rel2 l Rel2
Acest Rel poarta numele de numarul Reynolds caracteristic al turbu-
lentei si constatam ca pe masura ce Rel creste, discrepanta dintre scarile
energetice si cele disipative creste si ea.
11.4 Strat limita turbulent
n cazul turbulent nu putem vorbi de o miscare pur bidimensionala, ci se

construieste un model tridimensional n medie:
hwi = 0, w0 = 0, hu0 w0 i = 0, hv 0 w0 i = 0 (11.41)
Relatia (11.41) arata ca se admite o turbulenta simetrica fata de planul

de referinta. Ecuatiile mediate Reynolds se vor simplifica n forma core-
spunzatoare curgerilor turbulente bidimensionale:
u v
+ = 0, (11.42)
x y

u u u 1 p u 02 u
+u +v = + u + hu0 v 0 i ,
t x y x x x y y
(11.43)

v v v 1 p v v 02
+u +v = + hu0 v 0 i + v
t x y y x x y y
(11.44)
Sistemul format de ecuatiile (11.42), (11.43) si (11.44)corespund unei
situatii particulare, a fluidului incompresibil si cu vscozitate constanta.
Necunoscutele n acest sistem de ecuatii sunt
reprezentate de valorile medii
u, v, p, dar si de tensiunile turbulente u02 , hu0 v 0 i si v 02 . n consecinta
avem 3 ecuatii cu 6 necunoscute, iar sistemul ramne deschis; pentru a
realiza nchiderea vom atasa un model de turbulenta.
Stratul limita pe un profil
Pentru a simplifica n continuare ecuatiile, se apeleaza la modelul strat-

ului limita al lui Prandtl, bazat pe ipoteza ca efectele de frecare si de
turbulenta sunt importante doar n vecinatatea peretilor. Analog cazului
laminar, ntr-o curgere turbulenta, domeniul exterior unui corp va fi subdi-
vizat n doua subdomenii: un domeniu interior care este chiar stratul limita
(fortele de frecare si de inertie au acelasi ordin de marime) si un domeniu
exterior n care efectele inertiale sunt dominante iar cele de frecare si tur-
bulente vor fi neglijate.
n zona exterioara ecuatia de continuitate este aceeasi, iar din ecuatiile
de impuls dispar ultimii termeni, ramnnd ecuatiile lui Euler.
n stratul limita se introduc ipotezele stratului limita turbulent:
-Ipoteza geometrica, prin care se spune ca grosimea stratului limita este
mult mai mica dect lungimea corpului

<< 1 (11.45)
L
Astfel, se poate neglija curbura si se poate alege sistemul de referinta
cu axa y pe directia normalei la corp

-Numarul Re este foarte mare
Acest set de doua ipoteze poate fi reformulat ntr-o singura ipoteza mai
generala si ceva mai riguroasa: scara de timp a fenomenului de convectie
este aceeasi cu scara de timp a fenomenului de difuzie turbulenta. n ime-
diata vecinatate a peretelui difuzia turbulenta este generata de structurile
turbulente de talie mica, iar scarile acestor structuri sunt de acelasi ordin
de marime cu scarile difuziei vscoase. n restul stratului limita scarile di-
fuziei turbulente sunt mult mai mari dect scarile difuziei vscoase si din
acest motiv apare evidenta o posibila zonare a stratului limita turbulent.
Pentru a simplifica modelul matematic, se admite o scriere generala a
ecuatiilor stratului limita valabila pe toata aceasta zona, urmnd ca aceste
ecuatii sa fie simplificate pentru diferite zone ale stratului limita. Intro-
ducnd ipotezele stratului limita, rezulta urmatorul set de ecuatii care de-
scrie miscarea stratului limita:
u v
+ = 0, (11.46)
x y

u u u 1 p u 0 0
+u +v = + hu v i , (11.47)
t x y x y y
p
=0 (11.48)
y
Ecuatia de continuitate si ecuatia de impuls pe directia axei y sunt
aceleasi ca n cazul laminar si se poate trage aceeasi concluzie ca presiune
pe directie y nu variaza si este aceeasi cu cea de pe fontiera stratului limita.
Astfel, necunoscutele sunt reprezentate de vitezele u si v si de tensiunea
turbulenta hu0 v 0 i. De data aceasta avem 2 ecuatii cu 3 necunoscute si este
nevoie de un model de turbulenta.
Conditiile la limita asociate sunt:
y = 0, u = v = 0, < u0 v 0 >= 0 (11.49)
y = , u = Ue (x) (11.50)
Exista situatii n care n modelul de turbulenta care se ataseaza apar

derivate de ordin superior ale tensiunilor turbulente. Va trebui sa impunem
nca o conditie la limita; astfel, se admite ca la frontiera stratului limita
tensiunile turbulente se cunosc.
y = , < u0 v 0 >= C1 (11.51)
La fel ca si n cazul laminar, ecuatiile straului limita turbulent sunt de

tip parabolic si pentru a fi rezolvate este necesara impunerea conditiilor
de start, iar solutia problemei ntr-o sectiune oarecare depinde doar de
domeniul din amonte si nu depinde de informatia care este n aval:
x = x0 , u(x0 , y) = u0 (y), v(x0 , y) = v0 (y), < u0 v 0 >= f (y) (11.52)
n general formularea conditiilor de start este dificila pentru ca nece-

sita cunoasterea unor distributii de viteze experimentale sau a unor legi
aproximative de distributie pentru miscarile turbulente.
11.4.1 Zonarea stratului limita

Analiza scarilor structurilor turbulente pemite punerea n evidenta a unei
zonari sau divizari a stratului limita turbulent n doua principale zone.
n imediata vecinatate vecinatate a peretelui avem o zona interioara
si spre exteriorul stratului limita o zona exterioara. n zona exterioara si
zona exterioara, profilul de viteze se dezvolta dupa legi distincte n sensul
ca, n zona interna apare influenta frecarii la perete (tensiunea de frecare
la perete), rugozitatii peretelui, distantei de la perete si, eventual, den-
sitatii fluidului pentru cazul compresibil. n zona externa profilul de viteze
depinde de presiunea din zona exterioara a stratului limita si nu depinde
de parametrii mentionati n cazul zonei interne. Toate acestea conduc la
aparitia unei discontinuitati n variatia vitezei pe ntreaga grosime a strat-
ului limita.
Zonarea stratului limita
Pentru a mpiedica aparitia acestor discontinuitati, n prezent se ad-

mite existenta unei zone intermediare ntre zona interna si cea externa, n
care legile ce guverneaza miscarea n cele doua zone sunt simultan valabile.
Aceasta zona o numim zona de racordare.
Zona de racordarea a profilelor de viteze din cele doua zone (interna si

externa)
La rndul ei zona interna este si ea divizata n trei subzone n care

functioneaza "legea la perete". Legea la perete nseamna distributii de
viteze adimensionale cu caracter universal, deci aplicabile n orice curgere
turbulenta, chiar daca aceasta nu este de tip strat limita.
Cele trei zone ale zonei interne ale stratului limita
Fie marimile adimensionale:
r
+ u u y w
u = , y+ = , u = (11.53)
u
unde u este viteza de frecare si w este tensiunea de frecare la perete.
n prima zona I functioneaza legea liniara u+ = y + , iar pe zona III
functioneaza o lege logaritmica de forma:
1
u+ = ln y + + C (11.54)

unde este constanta lui Karman, avnd valoarea aproximativa de 0.41,
iar C este o constanta universala cu valoare aproximativa 5.25.
ntre cele doua zone I si III exista zona II, pentru care nu avem o lege
analitica. Toate rezultatele experimentale arata ca zona logaritmica este
prezenta ntotdeauna ntr-o curgere turbulenta chiar si n cele mai variate
situatii. Aici s-au obtinut rezultate certe n cadrul turbulentei.
11.5 Modele de turbulenta
Un model de turbulenta exprima tensiunea turbulenta functie de valorile

medii ale derivatelor acestora. n prezent nu exista un model de turbulenta
unanim acceptat si cu valabilitate n toate curgerile turbulente. Exista o
Modele de turbulenta 217
multitudine de modele de turbulenta, dar sunt limitate ca performanta. n

ce priveste clasificarea modelelor de turbulenta, cel mai robust criteriu ar
fi acela al numarului de ecuatii diferentiale pe care le contine. Astfel, pot
fi modele fara ecuatii diferentiale (contin ecuatii algebrice), modele cu o
singura ecuatie diferentiala, modele cu doua sau mai multe ecuatii difer-
entiale. Apare nevoia definirii unui criteriu de performanta al modelelor.
Cele mai bune sunt modelele algebrice si cele cu doua ecuatii diferentiale,
fiind si cele mai populare.
11.5.1 Modele algebrice

Modelele algebrice, n totalitatea lor fac apel la ipoteza Bonsinesq, care este
o relatie pentru tensiunea turbulenta:
u
< u0 v 0 >= t (11.55)
y
unde t este vscozitatea turbulenta. Relatia (11.55) este o analogie

ntre tensiunile turbulente si cele de frecare n sensul ca tensiunea turbulenta
este proportionala cu gradientul vitezei.
11.5.1.1 Modelul lungimii de amestec al lui Prandtl

Este primul model de turbulenta prezentata n 1940 si cu cea mai lunga
cariera.

u
t = la (11.56)
y
unde la este lungimea de amestec a lui Prandtl. Pentru aceastp lungime

de amestec Prandtl propune relatia:
la = y (11.57)
unde este constanta lui Karman, iar y distanta de la perete. Aceasta

relatie (11.57) este valabila numai n zona logaritmica a stratului limita.
11.5.1.2 Modelul Van Driest

Este acelasi cu modelul Prandtl cu modificarea relatiei pentru lungimea de
amestec sub forma:

y+
la = y 1 e A+ (11.58)
unde, pe lnga formula lui Prandtl, s-a adaugat functia de amorti-

zare Van Driest, respectiv marimea din paranteza. n expresia (11.58) A+
reprezinta o constanta numerica numita grosime de frecare.
n acest mod se extinde modelul Prandtl din zona logaritmica catre
perete.
11.5.1.3 Modelul Clauser

Este o extensie a modelului Prandtl catre zona exterioara a stratului limita.
Clauser, pe baza experimentului considera ca n zona exterioara stratului
limita, vscozitatea turbulenta este aproximativ constanta si are expresia:
t = (11.59)
unde este o constanta empirica, iar este grosimea de deplasare a
stratului limita n sectiunea respectiva.

Aaar Springer PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aaar Springer PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

April 19, 2005 8:33 WorldScientific/ws-b8-5x6-0 swp0002

Aerodinamica este un subdomeniu al mecanicii fluidelor care se ocupa cu

sunt luate individual, se numesc interferente aerodinamice.

Metoda perturbatiilor singulare

Este un instrument care permite obtinerea de modele matematice si de

Corp de masa m n miscare de oscilatie amortizata

Presupunem un corp de masa m, un resort de constanta k si un amortizor

8 Metoda perturbatiilor singulare

x(t) = C1 er1 t + C2 er2 t (2.4)

Din conditiile initiale se determina constantele C1 si C2 din sistemul

Constantele C1 si C2 se determina introducnd conditiile initiale (2.2)

Formalismul matematic. Principiul matematic al metodei perturbatiilor singulare (Van Dyke)9

2.1 Formalismul matematic. Principiul matematic al metodei

2.1.1 Adimensionalizarea ecuatiei

10 Metoda perturbatiilor singulare

2.1.2 Identificarea unui parametru mic.

2.1.3 Aproximarea solutiei cu o serie de puteri ale parametru-

Determinarea solutiei nseamna determinarea coeficientilor dezvoltarii

Formalismul matematic. Principiul matematic al metodei perturbatiilor singulare (Van Dyke)11

Polinomul trebuie sa se anuleze pentru orice valoare a lui , adica toti

Vom numi acest rezultat cascada de ecuatii diferentiale (rezolvarea sis-

2.1.4 Determinarea conditiilor la limita

12 Metoda perturbatiilor singulare

xi (t ) = x0i + x1i + 2 x2i + ... (2.23)

d2 x0i dx0i d2 x1i dx1i

(2.28) este solutia interioara.

Formalismul matematic. Principiul matematic al metodei perturbatiilor singulare (Van Dyke)13

Solutia x1ipart se ia de forma membrului drept a ecuatiei neomogene

de unde se determina coeficientii a, b, c, si d, iar solutia generala este

x1i = xo1i + xp1i (2.32)

2.1.5 Racordarea solutiei interioare cu solutia exterioara

Legatura ntre t si t pune n evidenta faptul ca conditia ca t sa

lim xi (t ) = 1 lim xe (t) = C C=1 (2.35)

14 Metoda perturbatiilor singulare

2.1.6 Calculul solutiei compuse

xc (t) = xe (t) + xi (t) xe,i (2.36)

unde n expresia solutiei interioare t se va reprezenta n functie de t

xe,i reprezinta limita comuna a solutiei interioare si exterioare din prin-

Racordarea dintre solutia interioara si cea exterioara

Se poate demonstra ca o dilatare de forma t = t asigura o precizie mai

Ecuatia potentialului de perturbatie pentru profile aerodinamice n ipoteza micilor perturbatii15

2.2 Ecuatia potentialului de perturbatie pentru profile aero-

Vom presupune ca avem un fluid fara vscozitate (fluid perfect), miscarea

unde se numeste potentialul vitezei

16 Metoda perturbatiilor singulare

2.2.1 Conditii la limita asociate sistemului de ecuatii

Ecuatia potentialului de perturbatie pentru profile aerodinamice n ipoteza micilor perturbatii17

Curgere exterioara a) si curgere interioara b)

Astfel putem pune conditii la limita pe frontiere solide sau frontiere

Profil aerodinamic cu normala la suprafata si viteza tangenta

Avem linii sau suprafete de curent. n realitate fluidul adera la suprafata

18 Metoda perturbatiilor singulare

conditii la limita aproximative

Conditia aproximativa consta n a furniza aprioric fluxurile de caldura

iar la peretele de temperatura data

Pe frontiere fluide impunerea conditiilor la limita este, n marea ma-

Ecuatia potentialului de perturbatie pentru profile aerodinamice n ipoteza micilor perturbatii19

Daca admitem relatia (2.57) pentru evolutia izentropica putem calcula

nmultim ecuatia vectoriala (2.61) cu V

20 Metoda perturbatiilor singulare

Iar conditia asimptotica

Relatiile (2.65), (2.68) si (2.69) formeaza modelul matematic al potentialu-

Ecuatia potentialului de perturbatie pentru profile aerodinamice n ipoteza micilor perturbatii21