Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru bunurile culturale, umiditatea este unul dintre cei mai dăunători factori ai
mediului ambiant. Deosebita sa nocivitate este determinată de implicarea sa în toate clasele de
procese chimice, fizice şi biologice ca urmare a interacţiunii dintre bunurile culturale - în
special cele de natură organică - şi acest factor.
Când ne referim la umiditatea ambientală trebuie să înţelegem întotdeauna vaporii de
apă pe care aerul îi conţine, în formă invizibilă (în stare moleculară). Vaporii de apă vin în
contact cu obiectele, odată cu curenţii de convecţie care baleiază suprafaţa obiectelor
higroscopice, prilej cu care anumite molecule de apă sunt fixate pe suprafaţa acestora prin
legături slabe sau sunt eliberate de aceasta prin desorbţie.
Umiditatea este de două feluri: absolută şi relativă.
Umiditatea absolută este un factor natural şi ea reprezintă totalitatea vaporilor de apă pe
care îi poate conţine un volum de aer şi se exprimă în g/m3.
Pentru a înţelege în ce măsură umiditatea mediului ambiant poate influenţa starea de
conservare a obiectelor este necesar să se cunoască următoarele:
-aerul conţine întotdeauna o anumită cantitate de apă în stare de gaz;
-umiditatea este un factor omniprezent şi foarte variabil;
-capacitatea aerului de a conţine vapori de apă este limitată şi este în funcţie de
temperatura sa;
-se consideră saturat acel aer care nu mai poate absorbi nici o cantitate de vapori de apă;
-aerul umed este mai uşor decât aerul uscat;
-umiditatea aerului poate fi măsurată, însă este foarte dificil acest lucru.
Pentru a evalua corect calitatea mediului ambiant din punct de vedere al umidităţii este
necesară cunoaşterea umidităţii relative, care este un raport între cantitatea de vapori de apă
dintr-un spaţiu dat şi cantitatea maximă de vapori de apă pe care acelaşi volum de aer l-ar
putea conţine, în formă invizibilă, la temperatura respectivă. Cunoaşterea exactă a raporturilor
dintre umiditatea absolută, umiditatea relativă şi temperatură, ca şi relaţiile dintre aceşti
factori şi obiectele cultural artistice stă la baza climatologiei muzeale. Toate materialele de
natură organică au un conţinut de umiditate.
Apa în materiale poate apărea în trei forme: apa de constituţie - legată chimic (0-6% din
greutatea corpului respectiv), apa legată fizic sau umiditatea higroscopică şi apa liberă
(lichidă) din spaţiile libere ale obiectelor. Din punct de vedere al conservării are importanţă
apa absorbită a cărei sursă este umiditatea aerului.
Materialele de natură organică sunt higroscopice: absrob din umiditatea mediului
ambiant sau cedează acestuia din umiditatea astfel absorbită. Cantitatea de umiditate absorbită
de un material sau altul este diferită, această proprietate specifică a materialelor depinzând de
structura şi compoziţia lor.
Specialiştii au arătat că nu orice valoare a umidităţii este nocivă. Însă umiditatea
relativăcrescută într-un spaţiu în care se află bunuri culturale organice sau anorganice este
implicată în procese chimice, fizice şi biologice cu efecte multiple şi grave asupra stării de
sănătate a obiectelor.
Umiditatea şi procesele chimice
-umiditatea accelerează procesele chimice şi fotochimice care au ca efect modificarea
culorii, fragilizarea materialelor, scăderea rezistenţei mecanice etc. Umezeala este catalizator
în procesele complexe fotochimice prin care lumina transformă celuloza în oxiceluloză, un
produs ce se fragilizează foarte repede.
-umiditatea este implicată în dezvoltarea unor procese de autooxidare care se pot detecta
prin aşa-zisul efect Russell (detectarea pe cale fotografică a proceselor de autooxidare a unor
materiale organice, procese care conduc la formarea unor peroxizi de hidrogen, care sunt cu
atât mai intense cu cât umiditatea este mai mare).
-umiditatea relativă crescută are un efect important şi în degradarea fotochimică şi
hidrolitică a pielii. Umiditatea mare, în prezenţa aerului poluat, poate să cauzeze acumulări
acide şi să expună pielea unor valori de aciditate mai mici de 3 cunoscând că pielea este
stabilă din punct de vedere chimic la un pH situat între 3 şi 6, ceea ce va determina degradarea
hidrolitică a colagenului.
-creşterea umidităţii relative este de asemenea răspunzătoarea şi de intensificarea
coroziunii metalelor. Teoria coroziunii electrochimice a materialelor consideră umiditatea ca
principalul factor care favorizează apariţia unui asemenea proces.
-REFERAT-
-RESTAURAREA ŞI CONSERVAREA PATRIMONIULUI CULTURAL-