Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3
CAPITOLUL 1. LEGISLAŢIA DE MEDIU PRIVIND EMISIILE DE DIOXID DE SULF ......... 4
CAPITOLUL 2. STUDIU DE LITERATURĂ PRIVIND POLUAREA AERULUI ....................... 9
2.1. SURSE GENERALE DE POLUARE A AERULUI ÎN RAFINĂRII ................................... 10
2.2. EFECTELE AGENȚILOR POLUANȚI ASUPRA AERULUI ATMOSFERIC ................ 13
2.3. MĂSURI GENERALE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A POLUĂRII
ATMOSFERICE ÎN CADRUL RAFINĂRIILOR ........................................................................ 14
CAPITOLUL 3. STRUCTURA UNEI RAFINĂRII PE PROFIL DE COMBUSTIBIL ............... 15
3.1. PREZENTAREA INSTALAȚIILOR ȘI A FLUXURILOR TEHNOLOGICE
EXISTENTE ÎN RAFINĂRIE ......................................................................................................... 15
3.1.1. COMPLEXUL DAV ............................................................................................................... 16
3.1.2. INSTALAȚIA DE CRACARE CATALITICĂ ÎN STRAT FLUIDIZAT ................................... 19
3.1.3. INSTALAȚIA HIDROFINARE BENZINĂ ................................................................................... 21
3.1.4. INSTALATIA HIDROFINARE MOTORINA…………………………………………………..23
2
INTRODUCERE
Deși industrializarea este vitală pentru dezvoltarea economică a națiuni, aceasta are o
contribuție majoră și în ceea ce privește problemele de degradare a mediului, poluarea atmosferică
fiind una dintre problemele majore ale societății.
Poluarea atmosferică nu este aceeași peste tot. În atmosferă sunt eliberaţi poluanţi diferiţi, dintr-
o mare varietate de surse. Odată ajunși în atmosferă, aceștia se pot transforma în poluanţi noi și se pot
răspândi în toată lumea. Conceperea și punerea în aplicare a unor politici care să abordeze această
complexitate nu reprezintă o sarcină ușoară.
În mod particular, rafinăriile de petrol prin activitățile de stocare și rafinare pe care le execută,
eliberează numeroase substanțe nocive în atmosferă zi de zi. Principalii poluanți generați de cele două
sectoare sunt oxizii de carbon și sulf, particule (generate mai ales în procesele de ardere) și compușii
organici volatili.
În ceea ce privește emisiile atmosferice din cadrul rafinăriilor se menționează ca pentru un
milion de tone de țiței prelucrat (rafinăriile europene merg de la 0,5 la peste 2 milioane de tone) se emit
între 20000 și 820000 t de CO2, 60 -700 t NOX, 103000 t particule, 30 – 6000 t SOX și 50 – 6000 t de
compuși organici volatili.
Datorită cerințelor de mediu din ce în ce mai restrictive, se încearcă dezvoltarea și
implementarea unor tehnologii care să asigure o eficiență mărită a procesului industrial simultan cu
reducerea gradului de poluare. Una dintre modalităţile prin care UE a reușit această îmbunătăţire este
stabilirea de limite obligatorii și neobligatorii valabile în întreaga Uniune pentru anumiţi poluanţi
răspândiţi în aer. UE a stabilit standarde pentru particule de anumite dimensiuni, pentru ozon, dioxid
de sulf, oxizi de azot, plumb și alţi poluanţi care ar putea avea un efect dăunător asupra sănătăţii umane
sau ecosistemelor. Principalele acte legislative care stabilesc limite în întreaga Europă
includ Directiva din 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa
(2008/50/CE) și Directiva-cadru din 1996 privind evaluarea și gestionarea calităţii aerului înconjurător
(96/62/CE).
Proiectul de față dorește să ofere informații despre, sursele și agenții de poluare din cadrul unei
rafinării pe profil de combustibil din România, impactul exercitat asupra mediului și modalitățile de
reducere a efectelor generate de acestea în urma analizei efectuate asupra instalației DGRS în ceea ce
privește emisiile generate în urma activității. De asemenea lucrarea cuprinde și proiectarea unei
instalații de purificare a gazelor de rafinărie prin absorbție în soluție de dietanolamină inclusiv
estimarea costului economic a acesteia.
3
CAPITOLUL 1
5
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, al ministrului economiei şi
comerţului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr.712/199/2003/126/2004 pentru
aprobarea Ghidului privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresivă a
emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de
ardere.
Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului economiei şi
comerţului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 833/545/859/2005 pentru
aprobarea Programului naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi
pulberi provenite din instalaţii mari de ardere.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al
poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006.
Hotărârea Guvernului nr. 543/2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi
programelor de gestionare a calităţii aerului.
Hotărârea Guvernului nr. 738/2004 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune în
domeniul protecţiei atmosferei.
Hotărârea Guvernului nr. 586/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de
evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului.
Legea nr. 8/25.01.1991 pentru ratificarea Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere
pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979 (publicată în Monitorul Oficial nr.
18/26.01.1991).
Ordonanţa de Urgenţă nr. 12/28.02.2007 pentru modificarea şi completarea unor acte
normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului (publicată în
Monitorul Oficial nr. 153/02.03.2007).
Hotărârea Guvernului nr. 210/28.02.2007 pentru modificarea şi completarea unor acte
normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului (publicată în
Monitorul Oficial nr. 187/19.03.2007).
În ceea ce privește Aquis-ul comunitar de mediu ce cuprinde peste 200 de directive,
regulamente și decizii, care constituie legislația orizontală (reglementari ce au în vedere transparenţa şi
circulaţia informaţiei, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activităţii şi implicării
societăţii civile în protecţia mediului) și legislația sectorială (se refera la sectoarele care fac obiectul
politicii de mediu - calitatea aerului, schimbări climatice, gestiunea deşeurilor, calitatea apei, protecţia
naturii, controlul poluării industriale, substanţe chimice, organisme modificate genetic, zgomot). În
domeniul protecției mediului se precizează următoarele:
6
DIRECTIVE EUROPENE
DECIZII
Decizia 2004/461/CE de stabilire a unui chestionar de utilizat pentru raportarea anuală privind
evaluarea calităţii aerului înconjurător în conformitate cu Directivele 96/62/CE şi 1999/30/CE
ale Consiliului şi cu Directivele2000/69/CE şi 2002/3/CE ale Parlamentului European şi ale
Consiliului.
Decizia 2004/279/CE de orientare pentru punerea în aplicare a Directivei 2002/3/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului privind ozonul din aerul înconjurător.
Decizia 2004/224/CE de stabilire a normelor de transmitere a informaţiilor privind planurile
sau programele solicitate în temeiul Directivei 96/62/CE a Consiliului în ceea ce priveşte
valorile limită pentru anumiţi poluanţi în aerul înconjurător.
Decizia 2001/752/CE de modificare a anexelor la Decizia 97/101/CE a Consiliului de stabilire
a unui schimb reciproc de informaţii şi date provenind de la reţele şi staţii individuale de
măsurare a poluării aerului înconjurător în statele membre.
Decizia 97/101/CE de stabilire a unui schimb reciproc de informaţii şi date provenind de la
reţele şi staţii individuale de măsurare a poluării aerului înconjurător în statele membre.
Decizia 81/462/CE privind încheierea Convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontalieră
pe distanţe lungi[3,4].
La sfârșitul anului 2013 Comisia Europeană a propus un nou pachet de politici pentru un aer
mai curat în Europa, având două obiective principale, și anume respectarea legislației actuale până în
7
2020 și reducerea efectelor pe termen lung a poluării atmosferice. Pachetul cuprinde un nou Program
„Aer curat pentru Europa”, care descrie problema și măsurile politice necesare pentru realizarea noilor
obiective intermediare pentru reducerea efectelor asupra sănătății și a mediului înconjurător până în
2030. Acesta propune revizuirea Directivei privind plafoanele naționale de emisii, actualizând
plafoanele naționale pentru 2020 și 2030 pentru cei patru poluanți vizați în prezent, precum și pentru
doi poluanți suplimentari, și anume particulele în suspensie și metanul (CH4).
Noua directivă privind emisiile industriale (DEI, Directiva 2010/75/UE) vizează activitățile
industriale foarte poluante responsabile de o parte importantă a poluării în Europa. Adoptată în
noiembrie 2010, aceasta consolidează și fuzionează toate directivele relevante (privind incinerarea
deșeurilor, COV, instalațiile mari de ardere și prevenirea și controlul integrat al poluării etc.) într-un
singur instrument legislativ coerent, cu scopul de a facilita punerea în aplicare a acesteia și reducerea la
minimum a poluării din diverse surse industriale.
Aceasta stabilește obligațiile care trebuie îndeplinite de către toate instalațiile industriale,
cuprinde o listă de măsuri pentru prevenirea poluării apei, aerului și solului, și oferă o bază pentru
elaborarea licențelor și autorizațiilor de funcționare pentru instalațiile industriale. Prin intermediul unei
abordări integrate, ia în considerare performanța de mediu globală a unei instalații, inclusiv utilizarea
materiilor prime sau eficiența energetică. Conceptul de „cele mai bune tehnici disponibile” (BAT)
joacă un rol central, precum și flexibilitatea, inspecțiile de mediu și participarea publicului [1].
8
CAPITOLUL 2
Încă de la început trebuie să menționăm ca aerul atmosferic este unul din factorii de mediu greu
de controlat, deoarece poluanții, odată ajunși în atmosferă se dispersează rapid și nu mai pot fi
capturați pentru a fi epurați-tratați.
Poluanții din aer pot fi clasificați în două grupe:
suspensii sau aerosoli;
gazele și vaporii toxici;
Suspensiile sau aerosolii sunt formați din particule lichide sau solide de dimensiune cuprinsă
între 100 μm și 0,001 μm.
Gazele și vaporii toxici, reprezintă poluanți prezenți în atmosferă sub formă gazoasă cu
stabilitate mare, precum și mare putere de difuziune.
Sursele de poluare a aerului se împart în:
Surse naturale – care provoacă poluare în mod excepțional ( erupții vulcanice,
emanațiile de gaze din sol, etc.)
Surse artificiale – datorate activității omului, procesului de industrializare și urbanizare;
Aceastea poti de două tipuri:
Surse de poluare staționare ce cuprind procesele de combustie și procesele industriale diverse.
Surse de poluare mobile sunt reprezentate de către mijlocele de transport rutiere, feroviare,
aeriene și maritime.
Cea mai importantă sursă de poluare, datorită diversității mari de poluanți emiși precum și
datorită agresivității ridicate a acestora o constituie procesele industriale diverse . În continuare se
urmărește poluarea aerului în cadrul unităților de prelucrare a petrolului[14].
9
2.1. SURSE GENERALE DE POLUARE A AERULUI ÎN RAFINĂRII
1. Monoxid de carbon 13
2. Hidrocarburi 7
4. Dioxid de sulf 5
5. Oxizi de azot 5
*Petroleum Refining Technology by Dr. Ram. Prasad, 1st Edition, March 2000, p. 341.
10
Tabelul 2.2. Cauzele poluarii aerului în rafinării[*]
11
În cadrul fiecărei operații (figura 2.1) din procesul de prelucrare a petrolului în rafinării se
înregistrează emisii cu efect direct asupra atmosferei [6].
Printre cele mai importante efecte negative ale poluării atmosferei, se menționează: distrugerea
progresivă a stratului de ozon din atmosfera superioară, formarea ozonului troposferic, ploile acide,
accentuarea efectului de seră și schimbărle climaterice.
Pe lânga aceste efecte negative, trebuie precizat că modificările ce se produc asupra mediului și
implicit asupra compoziției aerului duc automat la disconfort pentru populație, viețuitoare și asupra
faunei și florei.
În tabelul 2.3 se prezintă centralizat o parte din efectele poluanților asupra factorilor de mediu
și implicit asupra omului.
13
2.3. MĂSURI GENERALE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A POLUĂRII ATMOSFERICE
ÎN CADRUL RAFINĂRIILOR
14
CAPITOLUL 3
Rafinăriile au evoluat în ultimii 60 de ani de la simple ” distilării” în care petrolul brut era
fracționat prin rectificare în câteva produse finite, la complexe industriale integrate, cuprinzând o mare
varietate de prelucrări secundare, în care procesele dominate sunt pe bază de reacții catalitice, iar
produsele finite, de ordinul sutelor, se clasează de la combustibili până la hidrocarburi chimic pure
[10].
Complexitatea proceselor de prelucrare din rafinării face necesară inventarierea surselor
potenţiale de poluare, a tuturor poluanţilor rezultaţi, ca şi adoptarea măsurilor corespunzătoare de
protecţie a aerului, apelor, solurilor şi împotriva zgomotului.
Procesele tehnologice prezente în cadrul rafinăriei sunt:
- Distilare atmosferică şi în vid;
- Cracare catalitică a distilatului de vid;
- Hidrofinare benzină;
- Hidrofinare motorină;
- Hidrofinare petrol;
- Reformare catalitică;
- Obţinerea cocsului de petrol;
- Desulfurarea gazelor şi recuperarea sulfului;
- Fracţionare gaze de la reformare catalitică;
- Extracţie hidrocarburi aromate;
- Separare hidrocarburi aromatice ;
- Obţinerea terţ-amil-metil-eter (TAME);
- Obţinerea metil terţ butil eterului (MTBE);
- Izomerizarea fracţiilor C5-C6;
În continuare se prezintă instalaţiile importante din cadrul rafinăriei corelete cu principalelele
surse de poluare aferente.
15
3.1.1. COMPLEXUL DAV
Complexul DAV include pe lângă instalaţia de distilare atmosferică, cuplată cu distilarea în vid,
şi instalaţia de desalinare electrică (fig. 3.1).
Distilarea atmosferică (DA) a ţiţeiului reprezintă prima etapă fundamentală din cadrul
proceselor de prelucrare complexă a ţiţeiului desalinat pentru obţinerea ulterioarǎ a produselor finite cu
destinaţie comercială . În instalaţia de DA ţiţeiul este separat în fracţiuni înguste cu limite de distilare
bine precizate: benzine, white spirit, petrol, motorine, şi un reziduu - păcură. În continuare, păcura este
separată în instalaţia de Distilare în vid (sub vacuum), în fracţiuni de uleiuri sau distilate de vid şi un
reziduu. Ţiţeiurile tipice conţin în medie 45 55% produse albe, restul fiind păcura primară; iar prin
distilare în vid se obţine 25 30% distilat de vid, restul fiind gudronul – reziduul de vid.
Prin distilare sub vacuum, din păcura supusă prelucrării, se realizează recuperarea unor cantităţi
maxime de distilate de o anumită calitate, prin scăderea corespunzătoare a presiunii de lucru, care să
împiedice descompunerea termică şi formarea de cocs. Se întâlnesc două categorii de instalaţii de DV:
a) Instalaţii pentru fabricarea de uleiuri;
b) Instalaţii pentru obţinerea de de distilat total utilizat ca materie primă pentru cracare catalitică şi/sau
hidrocracare.
După calitatea ţiţeiului supus prelucrării, cerinţele şi conjunctura de piaţă a rafinăriei produsele
rezultate din instalaţiile DAV pot fi diferite. Aceste produse sunt caracterizate şi controlate în principal
prin limitele de distilare şi, ca o determinare simplă, prin densitate; în general aceste produse sunt:
16
Tabelul 3.2. Particularități tehnologice ale procesului de distilare.
-neutralizarea fracţiunilor
petroliere şi extragerea leşiilor
naftenice
-clarificarea motorinei
17
În plus, în complexul DAV, utilizarea materialelor auxiliare, cum ar fi: NaOH (pentru
neutralizarea acidului clorhidric format la vârful coloanei de DA); inhibitori de coroziune ş.a. pot
produce, într-o anumită măsură, contaminarea fluxurilor adiacente.
18
3.1.2. INSTALAȚIA DE CRACARE CATALITICĂ ÎN STRAT FLUIDIZAT
Cracarea catalitică (CC) în strat fluidizat (FCC – Fluid Catalytic Cracking ) este procesul de bază din
prelucrarea petrolului, reprezentând peste 50 % din capacităţile mondiale de conversie a acestuia.
Cracarea catalitică este procesul de conversie a distilatelor grele şi a unor produse reziduale parafinice,
în benzine cu cifre octanice ridicate, distilate medii şi gaze petroliere lichefiate.
-i-butan-butene
-gaze de rafinărie
19
- Echipamentele de proces generatoare de emisii fugitive de compuşi organici volatili metanici
şi nemetanici.
Figura 3.2. Schema bloc a instalaţiei de cracare cataliticǎ în strat fluidizat (CCF).
20
3.1.3. INSTALAȚIA HIDROFINARE BENZINĂ
Principalele variabile ale procesului de hidrotratare sunt: temperatura, presiunea, viteza de volum,
raportul hidrogen/materie prima şi catalizatorul . Catalizatorii uzuali în hidrotratarea fracţiunilor
petroliere sunt de tipul Co-Mo, Ni-Mo, Ni –W .
În cele mai multe cazuri, hidrofinarea benzinelor urmareste utilizarea lor pentru alimentarea
reformarii catalitice.
21
În acest scop, in afara limitelor de distilare impuse, benzinele trebuie sa satisfaca urmatoarele
conditii de puritate :
Tabelul 3.5 Conditii de puritate
22
3.1.4. INATALAȚIA HIDROFINARE MOTORINĂ
23
- Echipamentele de proces generatoare de emisii fugitive de compuşi organici volatili metanici
şi nemetanici şi H2S;
-Gazele provenite din reacţie cu conţinut ridicat de H2S care sunt dirijate la instalaţia de
desulfurare gaze şi recuperare sulf (DGRS)
24
3.1.5. INSTALAȚIA HIDROFINARE PETROL
Petrolul se hidrotratează când conţinutul de hidrocarburi aromatice este depăşit. În acelaşi timp,
hidrotratarea conduce şi la o reducere a poluanţilor din categoria oxizilor de sulf (SO2 si SO3) şi
implicit scade corozivitatea petrolului asupra elementelor din camera de combustie.
Hidrotratarea petrolurilor a aparut in urma cresterii cerintelor de petrol reactor,care nu mai puteau
fii acoperite prin selectionarea petrolurilor primare.In timp ce un continut redus de sulf putea fii
asigurat printr-o simpla hidrofinare,reducerea continutului de hidrocarburi aromatice impunea
hidrogenarea partiala a acestora prin hidrotratare.
Inasprirea cerintelor calitative impus petrolului lampant,in ceea ce priveste inaltimea minima a
flacarii de fum, a impus reducerea continutului de hidrocarburi aromatice si la aceste
petroluri,largindu-se astfel domeniul de aplicare a hidrotratarii.
25
-Gazele provenite din reacţie cu conţinut ridicat de H2S care sunt dirijate la instalaţia de
desulfurare gaze şi recuperare sulf (DGRS).
26
3.1.6. INATALAȚIA REFORMARE CATALITICĂ
Reformare catalitică (RC) este procesul de prelucrare secundară-termocatalitică, prin care benzina
hidrofinată este transformată în benzină cu cifră octanică superioară, dar şi în hidrocarburi aromatice
(benzen, toluen, orto-xilen, para-xilen, meta-xilen şi etil benzen), materii prime în industria
petrochimică. În acelaşi timp, specificul reacţiilor desfăşurate în reformarea catalitică face ca acest
proces să fie furnizor de hidrogen pentru procese de prelucrare termocatalitică cum sunt:
hidrofinarea/hidrotratarea, hidrocracarea, hidrodezalchilarea.
27
Figura 3.6. Schema bloc a instalaţiei de reformare catalitică
28
3.1.7. INATALAȚIA DE COCSARE
Prin procesul de cocsare intarziata se obtin cocs de petrol, gaze, distilate usoare si medii cu
interval de fierbere de la 40 la 450 0C.Odata cu cresterea ponderii titeiurilor sulfuroase si grele in
productia mondiala de petrol scopul cocsarii s-a diversificat, astfel:
-Prin cocsarea mp. cu continut scazut de sulf, sub 1,5% se obtine cocs pentru mase anodice
(cocs regular) si cocs pentru electrozi utilizati in industria siderurgica (cocs acicular);
-Prin cocsarea mp. cu continut ridicat de sulf, se obtine un cocs de o calitate inferioara, acesta
fiind utilizat drept combustibil in cuptoarele de calcinare a cimentului , sau in amestec cu
carbunele energetic pentru alimentarea termocentralelor.
Cocsul obtinut prin procedeul de cocsare in strat fluidizat este de o calitate inferioara si se utilizeaza
numai drept combustibil.
29
- apa de la vasul acumulator;
- particulele solide de cocs ce se depun în timp şi pot fi antrenate de vânt;
- apa de la tăierea cocsului care este apoi stocată în containere deschise.
30
3.1.8. INSTALAȚIA DE DESULFURARE GAZE ȘI RECUPERARE SULF (DGRS)
Prin procesul de desulfurare se elimină hidrogenul sulfurat din gazele rezultate în urma
proceselor de hidrofinare benzină, hidrofinare motorină, hidrofinare petrol, cracare catalitică,
reformare catalitică. Hidrogenul sulfurat astfel separat se transformă în sulf, iar gazele fără H 2S se pot
utiliza drept combustibil.
Procesul tehnologic constă în eliminarea H2S din gaze prin spălare cu amine şi respectiv din ape prin
stripare cu abur şi recuperarea sulfului .
31
Figura 3.8. Schema bloc a instalaţiei DGRS.
32
3.1.9. INSTALAȚIA IZOMERIZARE
33
Figura 3.9. Schema bloc a instalației Izomerizare.
34
3.1.10. GRUPUL ENERGETIC-COGENERARE
Grupul energetic asigură necesarul intern de energie electrică şi termică în regim de cogenerare.
Sursa de cogenerare este realizată cu o tehnologie modernă, de tipul instalaţie cu turbine cu gaze şi
cazan recuperator de caldură, formată din:
- turbină cu gaze industriale, prevazută cu arzătoare duale pentru combustibil lichid uşor şi gaze
de rafinărie ;
- generator electric răcit cu aer în circuit deschis;
- două cazane recuperatoare de abur cu circulaţie naturală, prevăzute cu ardere suplimentară,
utilizând drept combustibil greu sau gaze de rafinărie, de capacitate instalată (recuperare + ardere
suplimentară).
- doua cazane de abur cu funcţionare pe combustibil lichid greu sau gaze de rafinărie.
35
3.1.11. STAȚII DE EPURARE APE UZATE
O rafinǎrie modernǎ dispune de una sau mai multe staţii de epurare, incluzând, dupǎ caz, treptele de
epurare fizico-mecanicǎ, mecano-chimică şi biologicǎ, corespunzǎtor stadiului de dezvoltare integratǎ
a rafinǎriei .
Accentuarea poluǎrii surselor de apǎ corelatǎ cu necesitatea îmbunǎtǎţirii calitative a condus la
obligativitatea includerii în schema tehnologicǎ a rafinǎriei a proceselor de epurare avansatǎ a apelor
uzate tehnologice.
Secția de tratare ape uzate cuprinde :
- staţiile ECBAR I,II,III;
- staţia defenolore biologică;
- instalaţia de tratare nămol;
- instalaţia de incinerare nămol.
36
CAPITOLUL 4
37
Tratare Gaz Rezidual (TGT- Tail Gas Treatment);
Regenerare Amine, inclusă în TGT;
Incinerare, inclusă în TGT
Desulfurare gaze- gazele provenite din DAV, hidrofinari si cele recuperate din liniile de
facla sunt tratate intr-o coloana de absorbtie cu solutie de MEA; H2S este absorbit de solutia
de MEA, iar gazele ce parasesc coloana (au 0-60 mg/Nmc H2S) sunt dirijate in reteaua de gaze
combustibile. H2S este desorbit in coloana de desorbtie, dupa care merge la RS (recuperare sulf).
Gazele provenite din FG-CC sunt tratate intr-o coloana de absorbtie cu solutie de DEA;
H2S este absorbit de solutia de DEA, iar gazele ce parasesc coloana (au 0-60 mg/Nmc H2S)
sunt dirijate in reteaua de gaze combustibile. H2S este desorbit in coloana de desorbtie, dupa
care merge la RS (recuperare sulf).
Unitatea de stripare a apelor acide(SWS- Sour Water Stripper ) amplasată în cadrul secției
DGRS tratează apele uzate provenite de la instalațiile de Cx, CC, HB,HP, HM și instalația tratare gaz
rezidual, încărcate cu H2S, NH3, hidrocarburi și fenoli. În colana de stripare sunt eliminați amoniacul
liber, H2S și cianurile libere din apa acidă. Apa stripată este răcită și dirijată la stația de epurare
(WABAG), iar gazul acid va fi trimis la instalația de recuperare sulf (SRU), care procesează aceste
gaze plus celelalte existente în rafinărie cu obținere de sulf elementar. Sulful lichid este colectat și
degazat la mai puțin de 10 ppm H2S înainte de a fi solidificat și trimis la depozitare.
Procesul de recuperare sulf(SRU– Sulphur Recovery Unit) constă în conversia termică și
catalitică a H2S din gazele acide, realizându-se în 3 etape succesive:
- etapă termică ce are loc în soba Claus
- 2 etape catalitice care au loc în doua reactoare
După fiecare etapă, vaporii de sulf condensează în cazanul recuperator (după conversia termică)
și în doua condensatoare amplasate după fiecare reactor. Sulful lichid curge gravitațional prin
închizătoare hidraulice în cuva de sulf lichid.
Scopul conversiei termice este de a asigura disocierea 𝐻2 𝑆 la temperatură ridicată, cu formare
de vapori de sulf, în vederea obținerii unui raport optim 𝐻2 𝑆/𝑆𝑂2 = 2/1, necesar asigurării de condiții
optime pentru procesul de recuperare a sulfului din gaze. În această treaptă se asigură și
descompunerea 𝑁𝐻3 𝑙𝑎 𝑁2 ș𝑖 𝑂2.
Soba Claus prelucrează două fluxuri de materii prime:
- un flux de gaze acide provenite de la instalația de Stripare Ape acide;
- un flux de gaze acide de la instalațiile de Desulfurare gaze.
38
Instalația de Tratare Gaze reziduale(TGT- Tail Gas Treatment) este o instalație integrată în
Instalația de Recuperare Sulf. Toate componentele cu sulf prezente în gazul rezidual vor fi
transformate în H2S și sunt reciclate în instalația de Recuperare Sulf. Gazul care se separa în răcitorul
final de sulf este trimise la un reactor de hidrogenare cu catalizator de Co-Mo, unde orice urmă de sulf
remanent este hidrogenată la H2S. Gazul intră apoi într-un sintem de absorbție/regenerare cu metil-
dietanaol-amina ( MDEA). Gazul bogat în H2S este recirculat în alimentarea instalațiilor Claus, în timp
ce gazele impure sunt arse într-un incinerator. După ce gazul rezidual este tratat în instalația de Tratare
Gaze Reziduale, eficiența globală de recuperare a sulfului ajunge la 99,9%.
Secția de regenerare amine
Soluția de amină bogată de la coloana de spălare este preîncălzită prin schimb de căldură cu
soluția de amină săracă, în schimbătorul de căldură, înainte de a intra în coloana de regenerare. H2S din
soluția de amină bogată este îndepărtat în coloana de regenerare, iar căldura necesară procesului de
regenerare a aminei este asigurată de refierbătorul cu abur de la baza coloanei.
Coloana de regenerare are un sintem convențional de refux, care folosește un răcitor cu aer.
Astfel gazele de la vârful coloanei intră în vasul de refux, iar lichidul se reintroduce în coloană cu
ajutorul pompelor de reflux și H2S stripat este trimis la instalația SRU.
Secția de incinerare
În incinerator se realizează procesul de oxidare a H2S și a altor compuși cu sulf neoxidați din
gazele reziduale și din gazele evacuate la cuva de degazare. Temperatura la incinerator este controlată
prin reglarea debitului de gaze naturale la arzătorul incineratorului ce se reglează în funcție de debitul
de aer. Gazele fierbinți de la incinerator se răcesc prin intermediul unui flux de aer și se evacuează la
coș. Produsul obținut în cadrul proceselor desfășurate în instalație este sulful[11].
39
4.2. NOXE PREZENTE ÎN INSTALAȚIA DGRS ȘI EFECTELE LOR
După punerea în funcţiune a instalaţiei de Stripare ape uzate (SWS) nu vor exista surse continue
de emisii de poluanţi în atmosferă. Procesul are loc în circuit închis şi etanş, integrat în fluxul
tehnologic al rafinăriei.
apa stripată , după racire, este trimisă la instalaţia de tratare apă fenolică exsitentă în rafinărie ;
gazele acide cu H2S şi NH3 rezultate la vârful coloanei de stripare a apei acide uzate sunt
dirijate la soba Claus din instalaţia de Recuperare Sulf cu obţinere de sulf lichid[11].
Deoarece procesul are loc în circuit închis şi etanş, integrat în fluxul tehnologic de desulfurare
gaze cu Stripare ape uzate, Recuperare Sulf şi Tratare Gaze Reziduale emisiile de SO2 dezvoltate nu se
evacuează în atmosferă ci sunt dirijate la instalaţia de Tratare Gaz Rezidual unde sunt hidrogenate la
H2S, absorbite în soluţie de MDEA, desorbite şi apoi se recirculă la RS [15].
Pentru calculul emisiilor de SO2 la funcţionarea instalaţiei de SRU s-a putut folosi metodologia
CORINAIR, pentru un randament de recuperare de 99,9%, rezultând:
TFEIP (Task Force on Emission Inventories and Projections) este astăzi responsabil pentru conținutul
tehnic și EEA(The European Environment Agency) pentru găzduirea Ghidul EMEP(European
Monitoring and Evaluation Programme)/ EEA. Ghidul conține acum setul cu cele mai influente
40
metode de estimare a emisiilor utilizate în studiile de poluare a aerului în Europa. Ea a evoluat pe o
perioadă lungă de timp și a devenit un instrument esențial pentru compilarea stocurilor de emisii de aer
care urmează să fie raportate în conformitate cu protocoalele Convenției LRTAP(Long-range
Transboundary Air Pollution) și Directiva NEC(National Emission Ceilings).[12]
Hidrogenul sulfurat
Hidrogenul sulfurat se prezintă sub forma de gaz incolor, cu miros specific neplăcut de ouă
clocite.
Concentrația maxim admisă este stabilită prin Normele de Securitatea Muncii la 15mg/m3,iar
cea medie de 10 mg/m3 .Hidrogenul sulfurat este un gaz inflamabil care poate forma amestecuri
explozive cu aerul în limite de 4.5 la 45.5 % volume. Hidrogenul sulfurat pătrunde în organism,în
special pe cale respiratorie.
Intoxicația acută și subacută sunt cele mai frecvente și se manifestă prin:
- semne de iritație oculară, conjuctivite dureroase, lăcrimare, fotofibie;
- tulburări nervoase, cefalee cu amețeli, somnolență, amnezie și febră;
- tulburări pulmonare;
- tulburări gastrointestinale.
Dioxidul de carbon
Dioxidul de carbon este un gaz incolor cu gust acrisor, solubil în apă. Nu arde și nu intreține
arderea .
Se găsește normal în aerul atmosferei în proporție de 0.3-0.7 volume la litru. Intoxicațiile cu
CO2 sunt de obicei accidentale sau profesionale.Toxicitatea începe să se manifeste la o concentrație de
0.5-2%,când apar primele simptome de dificultate respiratorie însoțită de iritarea și înroșirea pielii și
mucoaselor. Concentrația de 12% este mortală.
Hidrocarburile gazoase
Hidrocarburile gazoase saturate au acțiune paralizantă asupra sistemului nervos central și aceasta
acțiune crește cu greutatea moleculară a gazului.
Intoxicația cu hidrocarburi saturate aciclice și ciclice poartă denumirea de petrolism.
41
Inhalarea masivă de hidrocarburi poate provoca moartea; mai frecvent este petrolismul cronic
caracterizat prin tulburări respiratorii, conjuctivită și edem pulmonar.
Tot din cadrul acestor instalații pot exista și emisii de dietanolamină.
Dietanolamina
Dietanolamina inspirată sub formă de picături foarte fine dispersată în atmosferă este nocivă,
concentrația maximă admisibilă fiind de 1 mg/mc aer [13].
42
CAPITOLUL 5
Datorită costurilor mari şi a problemelor de poluare care apar în desulfurarea gazelor arse, pentru
combustibilii lichizi şi gaozşi, mai atractivă este eliminarea sulfului din combustibili prin procese de
hidrofinare. Sulful prezent în combustibili în diferite combinaţii (mercaptani, sulfuri, disulfuri, tiofani,
tiofeni) este transformat prin reacţii de hidrogenoliză în H S. Hidrogenul sulfurat din gazele de la
2
hidrofinare, dar şi cel din gazele naturale şi din gazele de cocserie este recuperat prin procedee de
absorbţie în soluţii de amine şi transformat apoi în sulf elementar prin procedeul Claus.
Procedeului Claus convenţional i s-au adus numeroase modificări într-un efort de a dezvolta un sistem
optim pentru un anumit set de condiţii.
43
Prima reconsiderare în determinarea procedeului optim de recuperare a sulfului o constituie
compoziţia fluxului de gaz acid care trebuie procesat. un flux gazos de alimentare bogat pentru o
instalaţie Claus conţine cel puţin 50% vol H S (50 - 60% este considerată limita de jos). Instalaţia
2
Claus convenţională poate fi utilizată pentru recuperarea primară a sulfului dintr-un astfel de flux de
gaz acid bogat. Din nefericire, conţinutul de H S al gazului acid este uneori foarte scăzut (5 – 50%
2
Prima categorie de gaz de alimentare discutată este gazul acid bogat, sau o alimentare
conţinând 50% mol H S. A doua categorie este gazul acid sărac, sau o alimentare conţinând mai puţin
2
de 50% mol H S. Ultimul tip de alimentare considerat este gazul acid conţinând amoniac. Sunt
2
Acest proces se realizează prin arderea cu aer a cca. 1/3 din hidrogenului sulfurat din gazele de
alimentare în arzătorul sobei Claus.În arzător au loc următoarele reacţii, egalitatea 5.2.:
𝐻2 𝑆 + 3/2𝑂2 = 𝑆𝑂2 + 𝐻2 𝑂 (5.2.)
Procesul are loc la temperatura de ardere de cca. 14000C asigurându-se un raport stoechiometric
de 2 la 1 H2S/ SO2.
44
Reacţia termică are loc cu deficit de aer pentru a asigura transformarea parţială a H2S în SO2.
Recuperarea sulfului într-o unitate Claus convențională depinde de numărul de etape catalitice din
unitate.
O instalație Claus medie cu trei trepte catalitice poate recupera aproximativ 95-97% din sulful
conținut în gazule de acide ce alimentează unitatea, eliminându-se aproximativ 3-5% sulf în aer, sub
formă de gaze arse după incinerare. Odată cu creșterea preocupări pentru calitatea aerului, această
practică devine inacceptabilă [15].
Practic în soba Claus randamentul de formare a sulfului este de 50-70%,restul de până la 96-
97% se realizează în treapta catalitică şi 99,9% după tratarea gazelor reziduale de la secția de
recuperare sulf în instalația de tratare gaze reziduale (TGT). Conversia catalitică are loc pe catalizator
de oxid de titan ( TiO2) pe suport de alumină şi silice, pe baza următoarelor reacţii, egalitățile 5.3., 5.4.:
2𝐻2 𝑆 + 𝑆𝑂2 = 3/𝑛 𝑆𝑛 + 2 𝐻2 𝑂 (5.3)
Reacţiile sunt exoterme, fiind favorizate de temperaturi mai reduse. Uzual, temperatura la
intrare în primul reactor R1 este de 230-250 ℃, în al doilea de 200-220℃ , iar în ultimul reactor de
190-210℃ pentru a asigura conversia maximă a H2S. Efluentul din ultimul condensator, ce conține
urme de H2S şi SO2, este tratat în instalaţia TGT (Tail Gas Treatment) unde gazele rezultate conțin
mai puțin de 1500 ppm SO2.
45
5.2.2. INSTALAȚIA DE TRATARE GAZE REZIDUALE
Instalația de tratare gaz rezidual face parte din cadrul instalației de Recuperare sulf.Instalatia
are ca scop conversia în H2S a compușilor cu sulf rezultați de la soba Claus.
Gazele rezultate din Unitatea de stripare a apelor acide si Unitatea de tratare a aminelor, sunt
evacuate periodic la sistemul de facla existent în rafinărie. Emisiile de gaze reziduale rezultate de la
Absorber vor fi dirijate la incinerator, în vederea îndepărtării urmelor de sulf. Această instalație
reprezintă un sistem de protecție al mediului deoarece gazele reziduale cu conținut de sulf rezultate de
la instalația Claus sunt tratate în vederea scăderii continuțului de sulf până la o valoare permisă de
legislația în vigoare. Din cauza că H2S rămâne în efluentul de la Claus, chiar după ultima recuperare,
acesta trebuie să fie incinerat pentru oxidarea acestui H2S nedorit la SO2; aceast lucru se realizează în
incinerator înainte de a fi evacut în atmosferă. Se garantează un conţinut de SO2 (NOx, CO) în aerul
evacuat la coş de max.500 mg/Nm3 gaze uscate [13].
Pe baza proiectului tehnologic conform licenţei firmei „Le Gas integral”, Franţa, se prevăd
următoarele :
arderea controlată a gazelor cu H2S în arzătoarele sobei Claus şi incineratorului de gaze
reziduale;
47
desfăşurarea controlată a reacţiilor şi în cele două reactoare ale instalaţiei SR, cu separarea
sulfului format în treapta termică şi în cele două trepte catalitice prin condensare;
alimentarea arzătoarelor sobei Claus la pornire şi oprire, precum şi a incineratorului cu gaz
natural, cu eliminarea gazelor arse formate la coşul incineratorului proiectat;
procesul tehnologic va funcţiona în sistem etanş închis;
regenerarea catalizatorului se va face ex-situ. Având în vedere faptul că, catalizatorul uzat este
piroforic, manipularea lui se face sub pernă de azot. După purjarea cu azot, catalizatorul va fi încărcat
în containere şi transportat la unităţi specializate în regenererea acestuia sau se returnează la furnizor;
instalaţia va fi prevăzută cu supape de siguranţă care în caz de necesitate vor permite
evacuarea gazelor la faclă;
la oprirea instalaţiei se va asigura arderea completă a urmelor de H2S din echipamentul
tehnologic, precum şi purjarea acestora cu abur înainte de deschiderea utilajelor;
aerisirile utilajelor sunt racordate la sistemul de faclă al rafinăriei;
instalaţia are un sistem complex de automatizare, care în caz de avarie va asigura evacuarea
produselor gazoase în linia de faclă existentă a rafinăriei [17].
Cele mai bune tehnici disponibile (Best Available Technologies -BAT) reprezintă stadiul de
dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de
exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor
limită de emisie în scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru reducerea
globală a emisiilor şi a impactului asupra mediului în întregul său. Asociate BAT-urilor sunt Reference
Document - BREF – urile (documentele de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile).
BREF în domeniul rafinăriilor de petrol şi gaze reflectă schimbul de informaţii care s-a
desfăşurat conform art. 16(2) al Directivei Consiliului 96/61/CE. Rezumatul introductiv - care trebuie
citit împreună cu Explicaţiile di prefaţa BREF cu privire la obiective, utilizare şi termeni juridici –
descrie principalele constatări, principalele concluzii cu privire la BAT şi nivelul emisiilor asociat
acestora. El poate fi citit şi înţeles ca document de sine stătător, dar, ca rezumat, nu prezintă toate
complexităţile textului BREF integral. De aceea el nu-şi propune să se substituie textului BREF ca
instrument pentru luarea deciziilor referitoare la BAT.
48
BAT pentru gestionarea gazelor reziduale presupune:
reducerea potențială a emisiilor în procesul de producție;
cele mai bune sisteme de colectare a deșeurilor adecvate;
cele mai bune sisteme de control al emisiilor corespunzătoare;
cele mai bune sisteme de monitorizare pentru a verifica respectarea obiectivelor sau
reglementările legale [18];
cuantificarea emisiilor de sulf provenite de la diferite surse din rafinărie în vederea
cuantificării principalilor emiţători în fiecare caz în parte . Această cuantificare este un
element al bilantului sulfului;
operarea eficientă a instalaţiei de recuperare a sulfului;
intensificarea utilizării gazelor care nu conţin sulf (GPL, gaze naturale etc.);
reducerea conţinutului de sulf al combustibililor utilizaţi (reducerea conţinutului de
H2S din gazele combustibile de rafinărie prin tratare cu amină, gazeificarea
combustibililor grei, hidrotratarea combustibililor);
utilizarea ţiţeiului cu conţinut redus de sulf;
creşterea eficienţei Instalaţiilor de recuperare a sulfului;
aplicarea tehnicilor la capătul conductei pentru captarea SO2 din emisiile fumigene (şi
anume desulfurarea gazelor de coş);
reducerea emisiilor de SO2 din surse de obicei mici atunci când acestea reprezintă o
parte semnificativă a emisiilor totale.
De exemplu, în cazul rafinăriilor de gaze, imaginea generală a emisiilor de sulf se modifică
deoarece sursele mici din rafinăriile în care se ard lichide devin semnificative [19]. Pentru a se încadra
în baza presupunerilor menționate în cadrul BAT-urile instalația DGRS a fost supusă unui proiect de
modernizare.
Proiectul pentru Instalaţia Recuperare Sulf s-a realizat pe baza tehnologiei furnizate de firma
„Le GAZ Integral” Franţa, care este o tehnologie BAT şi care asigură:
- concentraţia de SO2 în fluxul de gaze după incinerare este de max. 500 mg/Nm3 gaze uscate
la un conținut de 3% O2 în gazele reziduale uscate, faţă de BAT for Sulphur Recovery Unit, unde se
prevede un conţinut de SO2 în fluxul de gaze după incinerare de 400 ÷2000 mg/Nm3, , iar AIM nr.15
revizuită prevede ca începând cu anul 2014 emisiile de SO2 în gazele evacuate după incinerator să fie
de 2000 mg/Nm3 [18].
49
CAPITOLUL 6
b) Automonitorizarea este obligația operatorului conform O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția
mediului – aprobată prin Legea nr. 265/2006, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 164/2008 și are următoarele componente:
monitorizarea emisiilor și calității factorilor de mediu;
monitorizarea tehnologică /monitoringul variabilelor de proces;
monitorizarea post-inchidere.
50
6.2. BILANȚUL GLOBAL AL SULFULUI DIN CADRUL RAFINĂRIEI
Bilanţul de masă al sulfului, figura 6.1., în întreaga rafinărie este utilizat pentru a identifica
principalele fluxuri de sulf şi procentul general de sulf recuperat în formă inertă sau captat în produse
sub formă inertă.
Cunoașterea acestui bilanț furnizează informații în ceea ce privește pierderile înregistrate și
indică instalațiile asupra cărora monitorizarea trebuie executată riguros.
Unde: 𝑆 = 𝑆2 + 𝑆3 + 𝑆4 + 𝑆5 + 𝑆6 + 𝑆7 + 𝑆8 + 𝑆9
O monitorizare atentă fără acceptarea unor abateri de la normlele impuse de legislația în vigoare
ar putea ajuta la reducerea emisiilor totale anuale de dioxid de sulf (SO 2) în conformitate cu
prevederile Programului Național de Reducere a Emisiilor.
51
În talelul 6.1 se prezintă centralizat cantitatea de emisii de (SO2) conform în HG nr. 541/2003,
modificată şi completată prin HG nr. 322/2005.
400000
200000
0
2007 2008 2010 2013 2015 2016 2017
Niveluri de emisie SO2 * 540000 530000 336000 148000
Emisii țintă SO2 (tone) 534698 512043 328052 144000 95281 102560 95280
52
CAPITOLUL 7
1. Date de intrare:
53
2. Schema de funționare
Yn+1, Y1 –concentraţiile solutului (H2S) în etan, kmoli solut/kmol gaz purtător la intrarea/ieşirea din
coloană;
54
Xo,Xn –concentraţia solutului (H2S) în absorbant, kmoli solut/kmol absorbant la intrarea/iesirea
din coloană;
Tn+1, T1 –temperatura fluxului de gaz impurificat la intrarea/ieşirea din coloană;
T0, Tn –temperatura fluxului de absorbant la intrarea/iesirea din coloană.
55
Cunoscând din datele de intrare concentrația H2S în gazul bogat , se calculează debitul molar de H 2S,
respectiv de gaz purtător:
yn 1 0, 09
Yn 1 0, 0989 kmoli H2S/gaz purtător (7.4)
1 yn 1 1 0, 09
Concentraţia H2S se cunoaște din datele de proiectare X0=0,05 kmol H2S/ kmol DEA,iar
concentrația Xn se alege astfel încât la determinarea numărului de talere teoretice prin metoda grafică
să rezulte un număr rezonabil de talere (2-3 talere). Se consideră Xn=0,4 kmol H2S/ kmol DEA.
Debitul molar L0 se calculează prin bilanţ material în jurul coloanei de absorbţie (contur I) din figura
7.2.
Yn 1 Y1
G0 Yn1 L0 X o G0 Y1 L0 X n L0 G0 (7.7)
Xn Xo
0, 0989 0, 00198
L0 812,5 224.9 kmol/h
0, 4 0, 05
M H 2 S 34 kg/kmol
56
Debite și concentrații în fluxul de gaz bogat la intrare în coloană
GH1 2 S 1, 608
y1 0, 00197 fr.molare H2S (7.13)
G0 G 1
H2S 812,5 1, 608
Cunoscând concentraţia soluţiei de amină (20% masă) se poate calcula debitul de soluţie apoasă de
DEA:
100 100
LOS LO 23645,99 118229,95 kg/h soluție DEA (7.14)
conc( sol.apoasãDEA) 20
57
94583,96kg / h apa
LOS LO 118229,95 23645,99 5254, 66kmol / h apa
18
L1H2S L0 X 0 224,9 0,05 11, 245 kmoli / h H2S (7.15)
L10 S L0 L1H2S 224,9 11, 245 236,145 kmoli / h absorbant sărac (7.16)
224.9
xDEA 0, 041 fractii molare DEA (7.17)
224.9 5254, 66
xapa 1 xDEA 1 0, 041 0,959
fractii molare apa (7.18)
LnH 2 S 89,96
xn 0.286 fr. molare H2S (7.21)
n
L
H2S LO 89,96 224,9
În funcție de acestea, și pe baza indicațiilor din literatură 20 , se estimează temperatura la vârful
T1 T0 3...100 C (7.22)
Tn Tn 1 10...300 C (7.23)
58
În scopul verificarii temperaturii Tn din baza coloanei de absorbție, se efectuează un bilanț
termic pe conturul I și în figura 7.2, conform relației:
n 1
G0n 1 H GTn01 GH2S H H2S
Tn1
L0 S hLT0 G01 H GT10 GH2S
1
H H2S
T1
GH2S
R
hH2S
Tn
L0 S hLTn (7.24)
0 0
unde:
G0n1 ,G01 reprezintă debitul de gaz purtător (etan) la intrarea/ieşirea din coloană, kg/h;
H GTn0 1 , H GT10 –entalpia în fază vapori a gazului purtător la temperatura Tn+1, respectivT1,kJ/h
n111
GH2S ,GH2S –debitul de H2S la intrarea/ieşirea din coloană, kg/h;
Tn 1
H H2S T1
, H H2S –entalpia în fază vapori a H2S la temperatura T n+1, respectiv T1, kJ/h;
hLT0 , hLTn –entalpia în fază lichidă a absorbantului la temperatura T0, respectiv T n, kJ/h;
0 0
R
GH2S –debitul de H2S absorbit, kg/h;
Tn
hH2S –entalpia în fază lichidă a H2S absorbit la temperatura T n, kJ/h.
Considerând că atât gazul purtător (etanul) cât şi soluţia de absorbant sărac au aceeaşi
compoziţie la intrarea şi ieşirea din coloană, se poate scrie:
G0 ( H GT10 H GTn01 ) G0 c pG 0 (T1 Tn1 ) (7.25)
unde:
c pG 0 reprezintă căldura specifică medie izobară a gazului purtător, kJ/kg ºC, care se calculează cu
relaţii din literatură [21];
c pL 0 –căldura specifică medie a soluţiei de absorbant sărac, kJ/kgºC, care se citeşte din graficele
din literatură [20];
T1 – temperatura la vârful coloanei;
59
GHR2S H R L0 s c pl 0 T0 G0 c pG 0 (T1 Tn 1 )
Tn Tb (7.28)
L0 s c pl 0
Căldura specifică medie izobară a gazului purtător s-a calculat cu ajutorul programului de
calcul PRO II la temperatura medie aritmetică între T1 și Tn+1
T1 Tn 1 45 29
T 37 C o
2 2
37 C
c pG0 2, 263 kJ / kg C
c pL 0
Căldura specifică medie a soluției de absorbant se citește din grafice din literatură [21
T0 Tn 42 49
Tm 45,50 C
2 2
C
c45,5
pL 0 3,85 kJ/kg ;
Căldura de reacție a H2S cu DEA se citește din tabelele din literatură și se obține, [21, pag.141] :
H R =1190 kJ/kg H2S
Valoarea în baza coloanei de absorbție este în bună concordanță cu valoarea propusă Tn=49 C o
60
T1 Tn 45 49
Tm 47o C
2 2
Tabelul 7.1. Calculul curbei de echilibru pentru coloana de absorbție a H2S în soluție de DEA 20% masă.
Unde :
pH2 S
pH2 S P yH 2 S y (7.30)
P
yH 2 S
Y (7.31)
1 yH 2 S
61
Tabelul 7.2. Calculul curbei de operare pentru coloana de absorbţie a H2S în soluție de DEA 20% masă.
Se reprezintă în acelaşi grafic, în coordonate Y-X, atât curba de echilibru cât şi curba de operare
şi se duc orizontale şi verticale pornind de la punctul B la punctul A. Numărul de orizontale reprezintă
necesarul de echilibre pentru absorbţia respectivă. S-au obţinut aproximativ 1.2 talere teoretice figura
7.3
62
Dimensionarea coloanei de absorbţie
Coloana de absorbție este prevăzută cu talere cu supape, iar calculul diametrului se face
conform metodologiei Glitsch,cu relațiile (7.36...7.38) aplicate în condițiile de regim și de debite din
baza coloanei de absorbție.
Debitele implicate au fost calculate în subcapitolul 7.1.
GT 27895,36 kg / h gaz impurificat
M v 30,97 kg / kmol
Densitatea vaporilor se calculează cu relaţia :
Pv M v 12 30,97
v 14,83 kg/m3; (7.32)
R Tn1 0, 083 273 29
Aplicând legea generală a gazelor se calculează debitul volumic de vapori:
GT 27895,36
V 0,522 m3/s (7.33)
v 14,83 3600
Densitatea soluţiei de DEA 20 % masă la ieşirea din coloană se citeşte din grafice din literatură
[20 pag. 158] la temperatura din bază : l 1016 kg/m3.
Se calculează debitul maxim de vapori corectat:
0,5
V
0,5
14,83
VC V Vc 0,522 0, 0635 m3 / s (7.34)
l V 1016 14,83
Unde:
Vc reprezintă debitul maxim de gaz impurificat m3 / s ;
V debitul maxim de gaz m3 / s ;
l ; V densitățile fluxurilor de gaz și lichid kg/m3.
63
Se aplică relaţiile (7.36...7.38):
Unde:
vd =0,118; Î=0,65; =0,7; =1
L 1,9896
B 0, 05575 0, 05575 0,55405 (7.36)
NP FÎ FS CAF 1 0, 65 0, 7 0, 44
L 3, 28 V c 1,9896 3, 28 0, 0635
C 1.6024 (7.37)
30 vd FÎ FS CAF 30 0,118 0, 65 0, 7 0, 44
Ib înălțimea de la baza coloanei la primul taler din bază ,care se alege intre 1-1,5m [22].
s-0.609
Em-15%
Nt 1, 2
Nr = ; Nr 8 talere reale
Em 0,15
I v =1 m ; I b =1,5m
64
Calculul pierderilor de absorbant
La vârful coloanei de absorbție au loc pierderi de absorbant datorită antrenari cu gaz inert. Acestea se
calculează cu relația(7.40).
Constantele de echilibru ale apei si DEA în amestec cu absorbant ,temperatura și presiunea de
la vârful coloanei s-au calculat cu programe de calcul [23].
K x i i
1, 047 102 0,959 4, 605 107 0, 0410
LP G1 i 1
814,11 8, 26kmol / h (7.40)
c
1 (1, 047 102 0,959 4, 605 10 7 0, 0410)
l Ki xi
i 1
Unde :
Lp reprezintă debitul molar de absorbant (apă și DEA) pierdut pe la vîrful coloanei de
absorbție;
G1 debitul de gaz purificat pe la vârful coloanei de abosorbție, kmoli/h;
Xi fracția molară a componentului i din amestecul absorbant;
KI constanta de echilibru a componentului i din amestecul absorbant la temperatură și
presiunea de la vârful coloanei.
65
kmoli kg kg 1
LPapa 8, 26 18 148, 68 6,195kg / zi
h kmoli h 24h
LPa min a ( LP G1 ) ya min a (8, 26 814,11) 1,89 108 1,554 105 kmoli / h (7.43)
kg 1
LPa min a 1.554 105 kmoli / h 105,14kg / kmoli 0, 001634 6,8 10 5 kg / zi
h 24h
Realizarea unui anumit grad de stripare a gazului acid din soluția de absorbant bogat ce
alimentează colana de desorbție, pentru un debit de abur de stripare dat, necesită un numar de talere
sau un strat de umplutură de o anumită inalțime.Calculul acestora se face în funcție de numarul de
talere teoretice, se aplică pentru determinarea numarului de talere teoretice metoda grafică
simplificată.
În practica industrială striparea gazelor acide se face cu abur indirect folosind un refierbător.
Aburul de stripare care părăsește coloana pe la vîrf se condensează și se reîntoarce în coloană ca reflux.
Fluxurile din coloana de stripare şi concentraţiile lor sunt cele prezentate în figura 7.4:
V0, yv, Tv
QC
H2S
L0, xn, Tf
I
V, yb ,TB QR
L’,x1
II
L0, x0, TB
Figura 7.4. Fluxurile şi concentraţiile lor în coloana de fracţionare.
66
În figura 7.4 semnificaţia simbolurilor este:
L0 reprezintă debitul soluției de absorbant, kmoli/h;
LR refluxul, concentrat în apă, kmoli/h;
Xn- concentraţia H2S în absorbantul bogat, kmoli solut /kmol DEA;
X0 concentraţia H2S în absorbantul sărac, kmoli solut /kmol DEA;
Yb concentraţia H2S în abur la ieşirea din refierbător, kmoli solut/kmol abur;
Yv concentraţia H2S în abur la ieşirea din coloană, kmoli solut /kmol abur.
67
Bilanțul termic și regimul de temperaturi
unde:
PV reprezintă presiunea la vârful coloanei de desorbţie, bar (din datele de proiectare)
PV =0.9 bar
TV
Papa - presiunea de vapori a apei la temperatura de vârf.
68
Temperatura medie pe coloană se calculează ca medie aritmetică între temperatura din vârf şi
temperatura din bază (din datele de proiectare):
TB TV 126 89,15
Tm 107,580 C (7.49)
2 2
Presiunea medie se calculează ca medie aritmetică între presiunea din vârf şi presiunea din bază
(din datele de proiectare): Pm 0,95 bar.
PB PV 1 0,9
Pm 0,95 bar (7.50)
2 2
Se calculează sarcina termică a refierbătorului cu relaţia
unde:
T
hL f reprezintă entalpia soluţiei de absorbant la temperatura Tf, kJ/kg;
0s
V0
LR –debitul de reflux (apă), kmoli/h ( = LR ),kg/h;
h LTR –entalpia refluxului la temperatura TR, kJ/kg;
R
Se calculează sarcina termică a refierbatorului utilizând datele din tabelul 7.4 cu ajutorul
interpolării.
69
Tabelul 7.4. Entalpia vaporilor de apă în funcție de temperatură.
toC HVTOV
80 2677,8
90 2697,8
TR 50O C
[21. pag169]
TR
hLR 209,3
lvTBB lapa
TB
y laTBmin a (1 y) (7.56)
QB
VB (7.57)
lvTB
unde:
l vTB reprezintă căldura latentă de vaporizare a lichidului cu compoziţia vaporilor VB în kJ/h
şi se calculează cu relaţia (7.12);
TB
l apa –căldura latentă de vaporizare a apei la temperatura TB, kJ/kg [21];
70
Fracţia molară a apei în vaporii VB la echilibru cu soluţia apoasă de DEA se determină astfel:
pentru o soluţie de 20 % masă DEA, care conţine 80% masă apă în fază lichidă, adică fracţia molară de
apă în faza lichidă este:
80
yapă 18 0,9589 fr.molare apă (7.58)
80 20
18 105.14
iapă 3153,399 29,13765 393 0,1224973 3932 2,984568 104 3933 3, 632168 107 3934
10
1, 785296 10 3935 503,31 kJ / kg
iab 6010, 277 47, 493 393 0, 2388416 3932 5, 704046 10 4 3933 6, 772865 107 3934
3, 264862 1010 3935 2628, 60 kJ / kg
lvTBB lapa
TB
y laTBmin a (1 y)
Concentraţia Yb se citeşte din curba de echilibru X-Y la valoarea lui X0=0,05 kmoli H2S/kmol
DEA [20, pag.325]; şi se găseşte H2S/kmol abur.
71
Concentraţia X1 se calculează cu relaţia (7.60) :
VB
X1 YB X 0
L0
851, 75
X1 2,338 103 0, 05 0, 058 kmoli H2S/kmoli DEA
224,9 (7.60)
Pentru reprezentarea curbei de operare sunt necesare şi alte puncte intermediare în afara
punctelor extreme A şi B. Calculul lor se face cu ecuaţia dreptei de operare (7.61) dând valori lui X
între X1 şi Xn.
LO
Y ( X X 1 ) YB (7.61)
V
În relația (7.61) se va ține cont că în zona de stripare debitul de vapori scade liniar între V B și
V0. S-a reprezentat grafic în figura 7.5 variația liniară a debitului vapori cu concentrația X între
punctele de coordonate A (0,4 ;236,25) și B (0.058; 851,75) din acest grafic se citesc valorile lui V
pentru diferite valori ale lui X cuprinse intre X1 si Xn și se introduce în ecuația dreptei de operare .
Tabelul 7.5. Calculul curbei de echilibru pentru coloana de desorbție a H2S în soluție de DEA 20% masă.
kmoliH 2 S pH 2 S y fractii molare kmoliH 2 S
X Y
kmoliDEA kmoli abur
X 0 0,058 3,5 10
3
2,338 10
3
YB 2,338 10 3
2 2 2
0,1 7,5 10 7,89 10 8,56 10
1 1 1
0,2 1 10 1,05 10 1,17 10
1 1 1
0,3 3 10 3,15 10 4,6 10
X n 0, 4 6,5 10
1
6,84 10
1
2,16 10
0
pH 2 S Pv Pb 1 0,9
y Pm 0,95 bar
Pm 2 2
Tabelul 7.6. Calculul dreptei de operare pentru coloana de desorbție a H2S în soluție de DEA 20% masă.
X, kmoli H2S/kmol DEA Y kmoli H2S/kmol abur, V, kmoli/h
X1=0,05 YB= 2,3387 10 3
VB 851,75
2
0,1 1,47 10 760
2
0,2 5,34 10 625
1
0,3 1,304 10 425
Xn=0,4 Yf=0,333 VO 236, 25
72
Figura 7.5. Variația liniară a debitului de vapori în raport cu X
Se reprezintă în acelaşi grafic, în coordonate Y-X, atât curba de echilibru cât şi curba de
operare şi se duc orizontale şi verticale pornind de la punctul B la punctul A. Numărul de orizontale
reprezintă necesarul de echilibre pentru absorbţia respectivă şi s-a obţinut 7 talere teoretice figura 7.6.
73
Dimensionarea coloanei de desorbție
Diametrul coloanei de desorbție
Calculul diametrului se face conform metodologiei Glisch cu relaţiile (7.36…7.38) aplicate pe rând
la vârful şi la baza coloanei de stripare.
Unde: (7.65)
Pv M v 0,9 22
v 0, 6587 kg/m3; (7.66)
R Tv 0, 083 273 89,15
Aplicând legea generală a gazelor se calculează debitul volumic de vapori:
Vmax M v 315 22
V 2.92 m3/s (7.67)
v 3600 0,6587 3600
Densitatea refluxului este: l 995 kg/m3 şi s-a citit din literatură [20, pag.158] la temperatura
refluxului Tf=90oC.
Se calculează debitul maxim de vapori corectat:
v
0,5
0,6587
Vc V ( ) 0,5
2,92 0,0752 m3/s (7.68)
l v 995 0,6587
Se calculează debitul volumic de soluţie de absorbant sărac:
LnOS 121288,59
L 2, 032 m3/min (7.69)
60 l 60 995
74
Din grafice din literatură [20 pag.448] se citeşte CAF pentru v =0,6587 kg/m3 şi s=0,609 m şi se
obţine: CAF=0,41
Se aplică relaţiile (7.36…7.38):
2, 032
B 0, 05575 0, 6073
1 0, 65 0, 7 0, 41
2, 032 3, 28 0, 0752
C 1,8962
30 0,118 0, 65 0, 7 0, 41
Dc 1,98 m
1,571
Debitul maxim de lichid este: Lmax L1os 118612, 28 kg / h soluție absorbant sărac.
Densitatea vaporilor se citeşte din literatură [21 pag. 75] la temperatura din bază 126 0 C
considerând că vaporii sunt alcătuiţi numai din abur: V =0,89170 kg/m3.
Aplicând legea generală a gazelor se calculează debitul volumic de vapori:
VB 15331, 47
Vmax 4, 7759 m3/s (7.70)
v 0,89170 3600
Densitatea soluţiei de DEA la temperatura din bază (1260C) este:
l =970kg/m3[20, pag.158];.
Cu relaţia (7.71) se calculează debitul maxim de vapori corectat:
0,5
0,89170
Vc 4,7759 0,1448 m3/ (7.71)
970 0,89170
Se calculează debitul volumic de soluţie de absorbant:
Lmax 118612, 28
L 2, 038 m3/min (7.72)
l 60 970 60
Din grafice din literatură [20, pag. 448] se citeşte CAF pentru v =0,89170 kg/m3 şi
s=0,609 m şi se obţine: CAF=0,43.
Se aplică relaţiile (7.36…7.38):
75
2, 038
B 0, 05575 0,5807
1 0, 65 0, 7 0, 43
2, 038 3, 28 0,1448
C 3, 0032
30 0,118 0, 65 0, 7 0, 43
Dc 2,36 m
1,571
s-0.609
Em-25%
Nt 7
Nr 28 talere reale
Em 0, 25
I v =1 m
I b =1,5m
76
Calculul schimbului termic absorbant sărac-absorbant bogat
Deoarece absorbantul sărac iese din refierbatorul coloanei de fracționare ca lichid la punct de
fierbere cu temperatura TX și trebuie să intre la vârful coloanei de absorbție cu temperatura T0 , se
impune ca acest flux termic să fie valorificat pentru a realiza schimbul de caldură cu absorbantul bogat
care iese de la baza coloanei de absorbție cu temperatura T0 si care trebuie sa intre ca flux de
alimentare la coloana de stripare cu temperatura Tf.
Temperatura cu care iese absorbantul sărac din schimbatorul de căldura se presupune și apoi se
verifica prin bilanț termic în jurul schimbatorului de caldura 3 din schema din figura 7.2.
Deoarece în literatură nu există date de entalpii pentru soluţiile de amine, ci numai date de
călduri specifice [21, pag.165]:
L0 S (hLT0BS hLT0xS ) L0 S c pl 0 (Tb Tx ) (7.74)
unde:
L0 S reprezintă debitul absorbant sărac de la baza coloanei de desorbţie, kg/h;
c pl 0 –căldura specifică medie a absorbantului bogat, respectiv sărac, kJ/kg ºC, care se
citeşte din grafice din literatură la temperatura medie aritmetică a temperaturilor
respective [20, pag.165].
Astfel :
T0 42 o C ; Tn 49 o C
Tf 90 o C;TB 126 o C
77
Ln0 S 121288,59 kg / h
c pL 0 3,5kJ / kg C[20. pag165]
90 49
Tm 69,5 o C
2
LOS 118612, 28 kg / h
c pL 0 4, 0 kJ / kg C[20. pag165]
126 90
Tm 108 o C
2
Relația (7.32) devine :
121288,59 3,5 (90 49) 118612, 28 4, 0 (126 90)
17404912, 67 17080168,32
Calculam eroare :
17404912, 67 17080168,32
100 1,86%
17404912, 67
L0 s c pL0 (Tx T0 )
Gapă TE
hapa hapa
TI
78
Determinarea necesarului de abur saturat la refierbător
QB 31723579,8
GB 15258,32 kg / h
H Ti
abur h apa 2753,3 674, 2
TE
(7.78)
Ti
H abur Te
, hapă entalpia aburului/apei la intrarea/ ieşirea în refierbator de citeşte din tabele din
literatură [21].
Investiția cu capital fix reprezintă costul total cu proiectarea, costruirea, montarea instalației și
modificările necesare pentru a pregăti amplasamentul. Investiția cu capital fix cuprinde:
Unde:
79
–cheltuieli și servicii de teren, asigurarea construcției, costurile cu angajații);
OSBL –costul offsite ce include costuri pentru pregatirea amplasamentului instalației;
CE –costurile cu ingineria (contractori, proiectare detaliată și alte servicii de inginerie);
CO –taxe de urgență.
În această lucrare ISBL include doar costurile directe. Prin urmare ISBL este redus la costul capitalului
fix (C), care se bazează pe estimarea costurilor de achiziție al echipamentelor majore necesare
procesului și alte costuri cum ar fi : costul echipamentelor de ridicare, conductelor, materialelor
auxiliare.
Metoda utilizată pentru estimarea costurilor este „ Metoda Hand”, ce propune calcularea
costului capitalului fix C, pentru o instalație să fie calculat în funcție de costurile totale ale
echipamentelor achiziționate, cu relația:
𝐶 = ∑𝑖=𝑀
𝑖=1 (𝐹 ∙ 𝐶𝑒 ) (7.80)
unde:
𝐶𝑒 = 𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑆 𝑛 (7.81)
unde:
80
Constantele a,b și parametrul n se regăsesc în tabelele următore
Estimarea costurilor echipamentelor se face considerându-se că acestea sunt construite din oțel
carbon 304. Pentru a calcula costul echipamentelor achiziționate, construite din diferite materiale se
utilizează un factor de corecție pentru material fm=1,3.
Pentru actualizarea costurilor, deoarece metoda a fost elaborată pe baza prețurilor din 2006,
este folosit indexul CEPCI din „ Revista de Inginerie chimica” august 2011, în conformitate cu relația:
81
Calculul pentru coloane de absorbție
Investiția OSBL include costurile adiționale ce trebuiesc făcute pentru amenajarea site-ului
instalației. Pentru proiecte tipic petrochimice, costurile OSBL sunt de obicei între 20-50% din ISBL,
40% fiind de obicei folosit dacă nu se cunosc detalii despre amplasament.
82
Tabelul 7.10. Factorii de corecție pentru material.
Costurile de inginerie denumite uneori costuri de birou sau taxe de contract, cuprind costurile
pentru proiectarea detaliată și alte servicii de inginerie necesare pentru realizarea proiectului. Costurile
de inginerie reprezintă 30% din ISBL plus costurile OSBL în cazul proiectelor mici și 10% din ISBL+
OSBL în cazul proiectelor mari.
Taxele de urgență implică costuri suplimentare adăugate în bugetul proiectului pentru a permite
o variație de estimare a costurilor.
Capitalul de lucru reprezintă bani suplimentari în afara de cei folosiți pentru construirea
instalației, necesari pentru pornirea instalației și pentru acoperirea cheltuielilor până la obținerea de
venit. Acesta reprezintă aproximativ 15% din ISBL+OSBL.
Pentru a estima costul total al instalației de absorbție și regenerare amine formată din
urmatoarele echipamente:
coloană de absorbție;
colană de stripare;
vas de detentă orizontal;
vas de reflux orizontal;
vas de completare amină (rezervor pentru toată soluția);
pompe de reflux și recirculare amină;
condensator;
schimbator de căldură amine;
răciror amină;
refierbător,
trebuie realizată dimensionare acestora după cum urmează.
83
Costul pentru coloana de absorbție
Pentru a determina costul coloanei de absorbție cu ajutorul relației 7.81, trebuie să se cunoască
parametrul S, care reprezintă masa totală a coloanei. Pentru aflarea acestui parametru se efectuează
următoarele calcule:
℉ = (℃ ∙ 1,8) + 32 (7.83)
𝑁 𝑁
S (𝜎𝑎 ) = 20 𝑘𝑠𝑖 = 20 ∙ 6,8948 = 137,896 𝑚𝑚2 ∙ 1000000 = 137896000 𝑚2
𝑁
Observație: 1𝑘𝑠𝑖 = 1000 𝑝𝑠𝑖 = 6,8948 𝑚𝑚2
𝑃 ∙𝐷
𝑖 𝑖
𝑡(𝑠𝑛𝑒𝑐 ) = 2∙𝑆∙𝐸−1,2∙𝑃 (7.84)
𝑖
1450000 ∙ 1,82
𝑡= = 0,009629𝑚
2 ∙ 137896000 ∙ 1 − 1,2 ∙ 1450000
La această grosime de perete se adaugă 3,2 mm pentru coroziune și 8,1 pentru rigidizare, astfel rezultă:
𝑡 = 0,0209 𝑚
Masa coloanei se calculează cu relația:
84
𝑀𝑐𝑜𝑙 = 3,14 ∙ 𝐷𝑒 ∙ 𝐻 ∙ 𝑡 ∙ 𝜌 (7.85)
𝐷𝑒 = 𝐷𝑖 + 2 ∙ 𝑡 (7.86)
3,14
𝑉𝑐𝑜𝑙 = ∙ (𝐷𝑒 2 − 𝐷𝑖 2 ) ∙ 𝐻 (7.87)
4
3,14
𝑉𝑐𝑜𝑙 = ∙ (1,8622 − 1,822 ) ∙ 6,763 = 0,820998 𝑚3
4
4 𝐷𝑒 3 𝐷𝑖 3
𝑉𝑓 = (3 ∙ 3,14) ∙ ( 23 − ) (7.88)
23
4 1,8623 1,823
𝑉𝑓 = ( ∙ 3,14) ∙ ( 3 − 3 ) = 0,223498𝑚3
3 2 2
𝑉𝑇 = 1,044496 𝑚3
𝑀𝑇 = 𝑉𝑇 ∙ 𝜌 (7.90)
Costul talerelor se estimează ținând cont de numărul total de talere (16), diametru și valorile
constantelor din tabelul 7.7, utilizând ecuația 7.81.
3,14
𝑉𝑐𝑜𝑙.𝑟𝑒𝑔. = ∙ (2,3782 − 2,362 ) ∙ 18,94 = 1,2679939 𝑚3
4
86
Diametrul exterior se calculează cu (7.86) și rezultă:
4 2,3783 2,363
𝑉𝑓 𝑐𝑜𝑙.𝑟𝑒𝑔. = ( ∙ 3,14) ∙ ( 3 − 3 ) = 0,1586004 𝑚3
3 2 2
Costul mantalei coloanei de regenerare se calculează cu relația (7.81) , utilizând constantele din talelul
(7.7) :
Costul talerelor se estimează ținând cont de numărul total de talere (16), diametru și valorile
constantelor din tabelul (7.7), utilizând ecuația (7.81):
87
Costul vaselor orizontale din instalație
- Se consideră L/D=3.
- Pentru presiunea atmosferică sau presiuni moderate densitatea vaporilor se poate neglija față de
densitatea lichidului;
- Volumele fundurilor elipsoidale se neglijează.
Conform ipotezelor de mai sus calculul separatoarelor orizontale decurge astfel:
4∙𝑄 0,5
𝐷 = ( 𝜋𝑣 𝑣) [𝑚] (7.94)
𝑟
̅ = 42,46 𝑘𝑔/𝑘𝑚𝑜𝑙
𝑀
𝑉 = 3116 𝑁𝑚3 /ℎ
1,5∙42,46
𝜌𝑣 = 0,083∙(273+30) = 2,53 𝑘𝑔/𝑚3 , iar densitatea în fază vapori 𝜌𝑙 = 1016 𝑘𝑔/𝑚3
1016−2,53 0,5
Cu ajutorul relației (7.91) se determină: 𝑣𝑚𝑎 = 0,069 ∙ ( ) = 1,38 𝑚/𝑠
2,53
3116 0,083∙(273+30)
𝑄𝑣 = 22,4∙3600 ∙ = 6,48𝑚3 /𝑠
1,5
4∙6,48 0,5
Diametrul se calculează cu (7.94) și se obține: 𝐷 = (3,14∙0,69) = 1,09 𝑚
165000 ∙ 1,1
𝑡 = 𝑠𝑛𝑒𝑐 = = 0,000659 𝑚
2 ∙ 137896000 ∙ 1 − (1,2 ∙ 165000 )
89
Se adaugă 3 mm pentru coroziune ( minim admis 5 mm pt vase cu diametru de peste 1m) și se
obține: 𝑡 = 0,009𝑚
3,14
𝑉𝑣𝑎𝑠 𝑑𝑒𝑡𝑒𝑛𝑡ă = ∙ (1,1182 − 1,12 ) ∙ 3,3 = 0,103423𝑚3
4
4 1,1182 1,13
𝑉𝑓 𝑣𝑎𝑠 𝑑𝑒𝑡𝑒𝑛𝑡ă = ( ∙ 3,14) ∙ ( 3 − 3 ) = 0,034757 𝑚3
3 2 2
Costul vasului de detentă se calculează cu relația (7.81) , utilizând constantele din talelul (7.7):
90
Se calculează densitatea în fază vapori cu relația (7.96) și se obține:
1,4 ∙ 34
𝜌𝑣 = = 1,77 𝑘𝑔/𝑚3
0,083 ∙ (273 + 50)
985−1,77 0,5
Cu ajutorul relației (7.91) se determină: 𝑣𝑚𝑎 = 0,069 ∙ ( ) = 1,63 𝑚/𝑠
1,77
4∙0,42 0,5
Diametrul se calculează cu relația(7.94) și se obține: 𝐷 = (3,14∙0,81) = 0,8 𝑚
154000 ∙ 1,1
𝑡 = 𝑠𝑛𝑒𝑐 = = 0,000373 𝑚
2 ∙ 103422000 ∙ 1 − (1,2 ∙ 154000 )
91
Masa vasului se calculează cu relația(7.85) și se obține:
3,14
𝑉𝑣𝑎𝑠 𝑟𝑒𝑓𝑙𝑢𝑥 = ∙ (0,8182 − 0,82 ) ∙ 2,4 = 0,054869𝑚3
4
Diametrul exterior se calculează cu relația (7.86) și rezultă:
4 0,818 0,83
𝑉𝑓 𝑣𝑎𝑠 𝑟𝑒𝑓𝑙𝑢𝑥 = ( ∙ 3,14) ∙ ( 3 − 3 ) = 0,018496 𝑚3
3 2 2
Costul vasului de detentă se calculează cu relația (7.81), utilizând constantele din talelul (7.7):
36,762
𝑄𝑙𝑣 = = 0,0102 𝑚3 /𝑠
3600
3,14∙1,572
𝑉= ∙ 4,72 = 9,13𝑚3 ( se majorează la 10𝑚3 ).
4
Unde
𝛥𝑡𝑀 −𝛥𝑡𝑚
𝛥𝑡𝑚𝑙 = 𝛥𝑡𝑀 , (7.98)
𝑙𝑛
𝛥𝑡𝑚
93
Tabelul 7.12. Temperaturile fluxurilor fiecărui echipament.
Unde:
unde : k = coeficient global de transfer de căldură [20, 𝑝𝑎𝑔. 180], de unde rezultă [26]:
𝑄
𝐴 = 𝛥𝑡 , [𝑚2 ] (7.100)
𝑚𝑙 ∙𝑘
94
Costul schimbătoarelor de căldură
Folosind relația (7.81) se determină costul fiecărui echipament, apoi se realizează corecția de
material ( de la oțel carbon la oțel inoxidabil).
1000
𝐿𝑅 = 1,6372𝑚3 /ℎ = 1,6372 ∙ = 0,4548𝑙/𝑠
3600
Pentru estimarea costului motorului pompei este necesară cunoasterea puterea acestuia,
P=1,55kW și cu ajutorul relației (7.81) se determină prețul.
95
2. Pompe de recirculare (o pompă în lucru și o pompă de rezervă)
Se cunoște debitul de soluție de absorbant sărac care se recirculă ( calculat în cap. 7.1),
1000
𝐿 = 0,6127 𝑚3 /ℎ = 36,762 𝑚3 /𝑠 ∙ = 10,2116 𝑙/𝑠
3600
Pentru estimarea costului motorului pompei este necesară cunoașterea puterii acestuia,
P=1,55kW și cu ajutorul relației (7.81) se determină prețul.
pentru coloane
Tabelul 7.15. Costul total al coloanelor.
96
pentru vasele separatoare
Tabelul 7.16. Costul total al vaselor separatoare.
pentru pompe
Tabelul 7.18 Costul total al pompelor
𝐼𝑆𝐵𝐿 = 𝐶𝑜𝑠𝑡 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐𝑜𝑙𝑜𝑎𝑛𝑒 + 𝑐𝑜𝑠𝑡 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑣𝑎𝑠𝑒 + 𝑐𝑜𝑠𝑡 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏ă𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒
+ 𝑐𝑜𝑠𝑡 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑜𝑚𝑝𝑒
97
Tabelul 7.19 Costul total al instalației
Se actualizează costurile conform relației (7.82), utilizând indicele de cost pentru instalații
petrochimice din [24]și rezultă:
567,6
𝐼𝑆𝐵𝐿 𝑎𝑐𝑡𝑢𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑛𝑢𝑙 2014 = 1956577,831 ∙ = 2320421 $
478,6
567,6
𝑂𝑆𝐵𝐿 𝑎𝑐𝑡𝑢𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡 = 586973,349 ∙ = 696126,354 $
478,6
98
CAPITOLUL 8
CONCLUZII FINALE
Proiectul de față reprezintă o sinteză privind activitatea din cadrul instalației DGRS urmărindu-
se controlul poluării aerului cauzat de emisiile generate, precum și prezentarea unor modalități de
reducere a acestor emisii.
Structurat pe baza a 8 capitole, proiectul tratează sintetic problematica actulă a poluării aerului
și protecția mediului în cadrul procesului de desulfurare gaze și recuperare sulf.
Capitolul 1 se ocupă cu studiul legislației în vigoare atât la nivel european cât și la modul de
transpunere a acesteia în plan național, cu privire la principalele reglementări și acte legislative în
vederea reducerii și limitării emisiilor sub forma oxizilor de sulf.
Capitolul 2 cuprinde sursele generale de poluare ale aerului în cadrul rafinăriilor, efectele
agenților poluanți și măsurile generale de combatere a poluării.
Capitolul 3 cuprinde o parte din fluxurile tehnologice din cadrul unui rafinării pe profil de
combustibil din România asociate cu sursele principale de poluare ale aerului din cadrul fiecărei secții.
Capitolul 4 prezintă instalația DGRS din cadrul unei rafinării din România cu emisiile
specifice fiecărei secții.
Capitolul 5 este destinat prezentării metodelor privind controlul poluării în cadrul DGRS,
prezentrea procedeului Claus urmat de Tratarea Gazelor Reziduale și menționarea soluțiilor propuse de
BAT.
99
Proiectarea tehnologică se referă la determinarea numărului de talere teoretice necesare
absorbției și respectiv desorbției hidrogenului sulfurat, la calculul diametrelor și înălțimii coloanelor,
iar în final se estimează necesarul de agenți termici pentru aparatele de schimb de căldură din
instalație.
100
BIBLIOGRAFIE
101
20. Strătulă, C. – Purificarea gazelor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.
21. Şomoghi, V. ş.a. – Proprietăţi fizice utilizate în calcule termice şi fluidodinamice, U.P.G.,
Ploieşti, 1997.
22. Mihaela Neagu – Calculul proceselor de purificare a gazelor industriale, Editura
Universității Petrol-Gaze din Ploiești, 2010.
23. PRO/II, Reference Manual.
24. www.chemeng.queensu – Economic Indicators - Chemical Engineering March 2014.
25. Gavin Towler, Ray Sinnott – Chemical engineering design - Principles, Practice and
Economics of Plant and Process Design, Elsevier, 2008.
26. Strătulă, C. – Vaporizarea și condensare, principii și metode de calcul, Editura Tehnică,
București, 1988.
27. Dobrinescu, D. – Procese de transfer termic și utilaje specifice, Editura Didactică și
pedagogică, București, 1985.
28. Pavel, A. – Elemente de inginerie mecanică , Editura Didactică și Pedagogică, București,
1981, pagina 143.
102