12/5/2010

Metabolismul proteinelor & amino acizilor

• Digestia proteinelor
• Absorbţia amino acizilor, di-, tri-peptidelor. Patologie
• Preluarea amino acizilor din sânge
• Degradarea proteinelor endogene
• Viteza de reînnoire a proteinelor
• Rezerva de amino acizi
• Catabolismul amino acizilor
1. Dezaminare
– prin transaminare
– oxidativă
– neoxidativă
2. Transportul NH3
3. Catabolismul α-cetoacizilor rezultaţi prin dezaminare
– Amino acizi gluco-, ceto-, gluco&ceto-formatori
– Exemplificare: amino acizi ramificaţi (Leu, Ile, Val) si aromatici (Phe, Tyr)
– Patologie: boala “urinei cu miros de sirop de arţar”, fenilcetonuria, alcaptonuria
• Sinteza amino acizilor neesentiali

Digestia proteinelor
Proteine exogene
Pepsina
Stomac

Amino acizi Peptide mari Tripsina

Chimotripsina
Lumen intestinal Peptidaze Elastaza
Flora Carboxipeptidaze
bacteriana
NH3 Amino acizi Oligopeptide
Marginea in perie Oligopeptidaze

Intestin
Amino acizi Dipeptide & Tripeptide
Enterocite Dipeptidaze
Tripeptidaze

Amino acizi
Difuzie facilitata
(polul latero-bazal al enterocitelor)
Vena porta

1
 12/5/2010

Digestia proteinelor
Etapă Localizare Agenţi Rezultat
Digestia H+ Denaturare
Stomac
gastrică Pepsină Peptide mari, Aa
Tripsină
Oligopeptide
Chimotripsină (2-8 aminoacizi)
Lumenul intestinal
Digestia Elastază Amino acizi
intestinală Carboxipeptidază
Di & Tripeptide
Marginea în perie Oligopeptidaze
Amino acizi
Membrana Transport în
Sisteme transport
enterocitului celulele epiteliale
Citoplasma Dipeptidaze Clivare peptide
Absorbţie enterocitului Tripeptidaze Aminoacizi
Membrana
Transport Aa în
contraluminală Difuzie facilitată
capilare
a enterocitului

Proteaze digestive gastrice & pancreatice

Protează Sursă Familia Proenzimă Activare Specificitate

Pepsină H+ Tyr, Phe, Trp
Stomac Aspartat Pepsinogen
(endo) Autoactivare Glu

Tripsină Enteropeptidaza
Pancreas Serină Tripsinogen Arg, Lys
(endo) Tripsina

Chimotripsină
Pancreas Serină Chimotripsinogen Tripsina Trp, Phe, Tyr, Met
(endo)

Elastază
Pancreas Serină Proelastază Tripsina Gly, Ser, Ala
(endo)

Carboxi-
Tyr, Phe, Trp
peptidază A Pancreas Zinc Pro-carboxipeptidază A Tripsina
Val, Leu, Ile
(exo)

Carboxi-
peptidază B Pancreas Zinc Pro-carboxipeptidază B Tripsina Arg, Lys
(exo)

2
 12/5/2010

Absobţia Aminoacizilor, Di & Tripeptidelor

Na+
Amino acizi Di-, tri- Lumenul intestinal
peptide

Epiteliul intestinal
Marginea în perie
Dipeptide, tripeptide
Dipeptidaze
Tripeptidaze

Amino acizi 3Na+ 2K+ ATP



 Membrana contraluminală ADP + Pi


 3Na+ 2K+
 Capilare

= Co-transport Na+-dependent = Na+,K+-ATPaza

= Difuzie facilitată

Absorbţia Aa & peptide în enterocite

• Tri & dipeptidele au un transportor specializat comun

• Absorbţia amino acizilor se realizează printr-un mecanism

activ cuplat cu transportul ionilor Na+

• Există sisteme de transport individualizate pentru:

a) Amino acizi neutri (alifatici & aromatici)
b) Amino acizi bazici & Cistină
c) Amino acizi acizi (Asp, Glu)
d) Imino acizi (Pro)

3
 12/5/2010

Transportul Aa din sânge în celule

• Ciclul γGT (pentru Aa neutri, Met)
• Transportori membranari specifici
 Cotransportă Na+
 consumă ATP
 activaţi de insulină
 6 tipuri, specifici pentru:
• Phe, Tyr, Trp & Ala, Ser, Gly
• Ala, Ser, Cys
• Lys, Arg, Orn, Cistina
• Glu, Asp
• Gln, Asn, His (numai în hepatocite)
• Leu, Ile, Val (independent de pompa de Na+)
• Patologie Cistinuria = Defect al transportului Lys, Arg, Orn, cistinei
Imposibilitatea reabsorbţiei renale a cistinei
Precipitarea cistinei → Calculi renali
Diagnostic = excreţia urinară excesivă a Lys, Arg,Orn
Boala Hartnup = Defect al transportorilor Aa monoamino monocarboxilici neutri
Imposibilitatea reabsorbţiei renale a aminoacizilor respectivi
Semne neurologice, tulburari psihice, erupţii cutanate fotosensibile

Degradarea proteinelor endogene

• Proteoliza citoplasmatică
– Activă mai ales în miocite
– Catalizată de proteazom = complex de proteaze
– Sunt degradate doar proteinele endogene marcate prin ubiquitinilare
(condensare a H2N-Lys-Proteină cu HOOC-Ub, cu consum de ATP)
– Timpul de înjumătăţire (t1/2 ) al proteinei depinde de natura Aa N-terminal
• Ser => t1/2 > 20 ore
• Asp => t1/2 = 3 minute
sau de prezenţa secvenţei Pro-Glu-Ser-Thr (PEST) => degradare rapidă

• Proteoliza lizozomală
– Activă mai ales în hepatocite şi celulele sistemului reticulo-endotelial
– Catalizată de proteaze acide (catepsine)

4
 12/5/2010

Proteoliza citoplasmatică

Viteza de reînnoire (“turnover”) a proteinelor

• Majoritatea proteinelor sunt constant sintetizate şi apoi degradate ceea

ce permite îndepărtarea proteinelor anormale sau inutile

• Concentraţia, la un moment dat, a unei proteine poate fi influenţată prin

 reglarea sintezei, degradarea având un rol minor (proteine inductibile)
 reglarea degradării, sinteza fiind relativ constantă (proteine constitutive)

• În cazul unui individ sănătos cantitatea totală de proteine este constantă

=> viteza de degradare = viteza de sinteză

• Viteza de reînnoire (turnover) diferă de la o proteină la alta, t1/2 poate fi:

 Minute → ore (proteine reglatoare, proteine împachetate greşit)
 Zile → săptămâni (majoritatea proteinelor celulare)
 Luni → ani (proteine structurale, metabolic stabile, de exemplu colagen)

5
 12/5/2010

Reglarea echilibrului Sinteză ↔ Degradare

• Postprandial & Perioada de creştere
=> ↑[Insulină] & [Gln, Glu, Leu (cu rol de semnale)]
=> ↑Biosinteza & ↓Degradarea proteinelor

• Inaniţie prelungită
=> ↑[Adrenalină] & [Cortizol]
=> ↑Degradarea proteinelor (muşchi)

• Stres (stare hipercatabolică) ex. infecţie, traumatisme, arsuri

=> ↑[Adrenalină] & [Cortizol]
=> ↑Degradarea proteinelor (muşchi)

Rezerva de Amino acizi

“amino acid pool”

Proteoliza Digestia Sinteza

proteinelor endogene proteinelor exogene Aa neesenţiali
400g/zi 100g/zi variabilă

REZERVA DE AMINOACIZI (100g)

Porfirine
Creatină
Sinteza de novo a Catabolism Sinteza compuşilor Neuromediatori
proteinelor endogene variabil cu rol biologic Purine
400g/zi 30g/zi Pirimidine
Alţi compuşi cu N

Glucoză Corpi cetonici

Glicogen Acizi graşi
CO2 Steroizi

6
 12/5/2010

Catabolismul amino acizilor

Etape
I. Dezaminare prin
 Transaminare

 Dezaminare oxidativă

 Dezaminare neoxidativă

II. Catabolizarea catenei hidrocarbonate

Catabolismul aminoacizilor
Etapa I = Dezaminare
1. Transaminare (citoplasmă)
 Catalizată de aminotransferaze (PALPO dependente) larg distribuite
 Cele mai importante transaminaze: GOT şi GPT
 Toţi aminoacizii, cu excepţia Lys & Thr, pot fi dezaminaţi prin transaminare
 Majoritatea reacţiilor de transaminare au loc în ficat (Tyr transaminaza este exclusiv hepatică)
 Transaminarea Val, Leu, Ile are loc exclusiv în muschi

2. Dezaminare oxidativă (mitocondrie)

 Dezaminarea Glu, catalizată de glutamat dehidrogenază (NAD+& NADP+ dependentă)
 Dezaminarea Gly, catalizată de “complexul de scindare” (NAD+, H4F, PLP) => NH3 + CO2
 Dezaminarea L-aminoacizilor, catalizată de L-aminoacid oxidază (FMN)
 Dezaminarea D-aminoacizilor, catalizată de D-Aminoacid oxidază (FAD)

3. Dezaminare neoxidativă (citoplasmă)

 Dezaminarea Ser & Thr, catalizată de dehidratază = > NH4+ + piruvat & α-cetobutirat
 Dezaminarea Gln, catalizată de glutaminază => Glu + NH3

7
 12/5/2010

1. Dezaminare prin transaminare

Donor Acceptor

Soarta Glu – în muşchi

+ +

Piruvat Alanina

Glutamat -Cetoglutarat
Forma de
transport a NH3
din muşchi → ficat

8
 12/5/2010

Ciclul alanină ↔ glucoză

Soarta Glu – în majoritatea ţesuturilor

Forma de transport a NH3

din majoritatea ţesuturilor → ficat

9
 12/5/2010

Glutamin sintetaza – Reglare

• Allosterică • Prin adenilare / deadenilare

Soarta Gln preluată de ficat & rinichi

10
 12/5/2010

Soarta Glu rezultat din Gln – în ficat (rinichi)

Glutamat
În dezaminarea oxidativă Glutamat DH este
dehidrogenaza NAD+ dependentă !
(mitocondrie)
În aminarea reductivă Glutamat DH este
NADPH dependentă !

Glutamat dehidrogenaza - Reglare

11
 12/5/2010

Transportul NH3 din ţesuturi→ficat

Forma de transport NH3

de la ţesuturi → ficat

Forma de transport NH3

de la muşchi → ficat

Catabolismul amino acizilor

Etapa II – Degradarea catenei hidrocarbonate
• Amino acizii glucoformatori formează:
- piruvat (Ala, Ser, Cys, Gly, Thr,Trp)
- propionil CoA (Val, Ile, Met, Thr) convertibil in succinil CoA
- fumarat (Asp, Phe, Tyr)
- oxalacetat (Asp, Asn)
- α-cetoglutarat (Pro, His, Arg, Gln, Glu)
• Amino acizii cetoformatori formează:
- acetil-CoA (Ile, Thr)
- acetoacetil-CoA (Trp, Lys)
- HMG-CoA (Leu)
- Acetoacetat (Phe, Tyr)
• Amino acizi atât glucoformatori cât şi cetoformatori
- Ile, Thr, Phe, Tyr, Trp

Exclusiv glucoformatori Exclusiv cetoformatori

12
 12/5/2010

Amino acizi gluco & cetoformatori

Clasificarea amino acizilor

În funcţie de:
 soarta catenei hidrocarbonate: gluco-, ceto-, gluco- & ceto-formatori
 capacitatea organismului de a-i sintetiza: neesenţiali, esenţiali (exclusiv exogeni)

Glucoformatori Gluco & Cetoformatori Cetoformatori

Alanina Tirozina
Arginina*
Asparagina
Neesenţiali

Aspartat
Cisteina
Glutamat
Glutamina
Glicina
Histidina*
Prolina
Serina
Esenţiali

Metionina Fenilalanina Leucina

Valina Izoleucina Lizina
Triptofan
Treonina
* Semiesenţiali

13
 12/5/2010

Catabolismul Aa ramificaţi

Catabolismul Phe & Tyr

Oxidaza

14
 12/5/2010

Fenilcetonuria
Boala genetică determinată de absenţa & anormalitatea enzimelor:
 fenilalanin hidroxilază
 dihidrobiopterin reductază
=> catabolizarea Phe pe calea alternativă, catalizată de Phe transaminază

Catabolismul Phe – Calea alternativă

Acumulare în ficat→ sânge → urină

=> encefalopatie, retard mental
= “Idioţia fenilpiruvică”

Urină

15
 12/5/2010

Alcaptonuria
• Deficienţa oxidazei acidului homogentizic (vezi catabolismul Phe &Tyr)
=> acumularea acidului homogentizic care polimerizează
=> pigmenţi care colorează ţesutul conjunctiv (ocronoză), se depun pe discurile
intervertebrale (artropatie ocronotică) şi colorează urina.

Sinteza Aa neesenţiali
• Din precursori cetoacizi prin transaminare
- piruvat → alanină
- oxalacetat → aspartat
• Din precursori aminoacizi prin amidare
- Glu → Gln
- Asp → Asn
• Din precursori amino acizi prin hidroxilare
- Phe → Tyr

16
 12/12/2010

Transformări
Aa→ Compuşi cu rol biologic

• Tyr → Catecolamine
→ Melanină
• Trp → Serotonină
→ Melatonină
• Arg → Creatină
• His → Histamină
• Glu → GABA
• Met → SAM

Catecolamine
• Definiţie dpdv structural = derivaţi ai catecolului

Dopamina Noradrenalina Adrenalina

Catecol

• Definiţie dpdv al rolului biologic

- Neuromediatori → catecolaminele sintetizate în creier (substanţa cenuşie) şi SNC;

- Hormoni reglatori ai metabolismului glucidic & lipidic → catecolaminele în medulosuprarenală

1
 12/12/2010

Transformarea Tyr → Catecolamine

Etapa
limitantă
SNC Medulo-
Ganglioni suprarenală
limfatici

Dioxifenil alanina

Catecolamine - Neuromediatori

Neuron
Vezicule dopaminergic
sinaptice presinaptic

Transportori de pe
butonul terminal

Potenţial Spaţiul
de acţiune sinaptic

Neuron
postsinaptic

2
 12/12/2010

Catecolamine – Hormoni
Frică
Frig = Stres
Efort fizic
Hipoglicemie

Medulosuprarenală

Ţesut adipos
=> TG → AG Răspuns
coordinat pentru a
Noradrenalină Ficat face faţă unei stări
Adrenalină => Glicogen → Glc de urgenţă

↑ Presiunea sângelui “ fight or flight”

↑ Forţa de contracţie a inimii

Degradarea catecolaminelor

În neuron
MAO = “valvă de siguranţă”
Inactivează dopamina, noradrenalina,
serotonina care scapă din veziculele sinaptice
când neuronul este în repaus
Inhibitorii MAO = medicamente antidepresive!

Absenţa din urină = semn al deficienţei de catecolamine

3
 12/12/2010

Boala Parkinson
Cauze
Degenerarea celulelor din substanţa cenusie (encefal) producătoare de
dopamină => ↓ nivelul neuromediatorului

Semne
• Tremor de repaus (gesturi ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor)
• Rigiditate (creştere a rezistenţei la mobilizarea pasiva a muşchilor)
• Bradikinezie (lentoare şi scădere a amplitudinii mişcărilor)
• Instabilitate posturală (tulburări de echilibru şi coordonare)

Tratament
- Administrare de L-DOPA (levodopa)
- Transplant de ţesut fetal din medulosuprarenală

Transformarea Tyr → Melanină

• Localizare: melanocite (piele, păr, ochi)

Tirozinaza
(Cu-dependentă)

• Rol: pigment

4
 12/12/2010

ALBINISM

Cauza: defectul congenital de tirozinază =>

• Lipsa pigmentului (melanina) din ochi, păr, piele
• Scăderea acuităţii vizuale
• Nistagmus (mişcări involuntare & sacadate, de mică amplitudine,
orizontale, verticale sau circulare ale ochilor)
• Fotofobie

Transformarea Trp → Serotonină

Localizare
 SNC
 Celulele mucoasei intestinale
 Trombocite

Rol
 Neuromediator
Rol în
- producerea somnului
- procesele mintale şi afective
- funcţiile motorii
- senzaţia dureroasă
- reglarea presiunii arteriale, a temperaturii,
comportamentului alimentar si sexual

 Stimulează contracţia musculaturii netede

 Stimulează vasoconstricţia

5
 12/12/2010

Serotonina = neuromediator
Serotonina = “hormonul fericirii”
Împreuna cu endorfinele influenţează starea de spirit a indivizilor
Endorfinele sunt eliberate în prezenţa luminii puternice,
ca urmare a consumului ciocolatei (feniletilamină) şi
ardeilor iuţi (capsaicină), în timpul exercitiilor fizice,
râsului, stresului sau a actului sexual.
Indivizii care prezintă ”dependenţă de endorfine” au
tendinţa de a efectua exerciţii fizice intense, de a avea
multiple tatuaje & piercinguri sau de a-şi provoca singuri
tăieturi care declanşeaza eliberarea de endorfine.

Degradarea serotoninei

Conjugare
acid glucuronic sau H2SO4

6
 12/12/2010

Depresia
Tulburare afectivă

• Cauze
Factori biologici, psihologici şi factori din mediu.
Instalarea depresiei poate fi determinată de nivelul redus al
- serotoninei
- endorfinelor
• Simptome
- pierderea sau scăderea accentuată a interesului, a plăcerii de a munci şi trăi.
- tristeţe, emoţie negativă, autoacuzare, culpabilitate, deznãdejde, lipsa speranţei,
neliniste, descurajare, gol în suflet.

• Tratament
- inhibiţia recaptării serotoninei în neuronul presinaptic (ex. prozac, seroxat)
- intensificarea sintezei serotoninei
• exerciţiul fizic
• dieta bogată în carbohidraţi (insulina facilitează preluarea selectivă a Trp din sânge),
• dieta bogată în banane & papaya (cu conţinut ridicat deTrp, respectiv scăzut de Phe şi Leu)
• lumina puternică (previne transformarea serotoninei în melatonină)

Transformarea Trp → Melatonina

• Localizare → Epifiză
Sinteza
 este maximă noaptea!
 se reduce semnificativ prin expunere la lumină!
 este influenţată şi de somn, postură, dietă, activitate!

• Funcţiile melatoninei
 Reglează ritmul circadian
 Influenţează spermatogeneza şi ciclul menstrual

7
 12/12/2010

Transformarea Arg & Gly → Creatină

Sinteza & Rolul Histaminei

• Localizare (mastocite & bazofile)
 Plamâni
 Piele
 Mucoasa gastrică

Decarboxilaza
Histidina Histamina + CO2
PALPO

• Rol

- Cel mai important mediator al reacţiei alergice.

- Intensifică sinteza acetilcolinei, concomitent inhibă activitatea colinesterazei

- Se găseşte în cantitate mare la nivelul

- pielii,
- tractului respirator & gastro-intestinal
(locuri care sunt cel mai frecvent implicate în patologia alergică)

8
 12/12/2010

Receptorii histaminici
Efectele histaminei diferă în funcţie de tipul de receptori
H1
Localizare: piele, endoteliul capilar, musculatura netedă din căile respiratorii, limfocite, miocard, SNC.
Efecte: prurit, durere, hiperpermeabilizare vasculară, hipersecreţie de mucus la nivelul căilor respiratorii,
bronhoconstricţie, vasodilataţie, eliberare de mediatori ai inflamaţiei, hipersecreţie de prostaglandine,
recrutare a celulelor inflamatorii, hipotensiune arteriala, tahicardie, activarea nervului vag.
H2
Localizare: mucoasa gastrică, miocard, SNC, bazofile, mastocite, limfocite T & B, musculatura netedă a
uterului şi vaselor.
Efecte: hipersecreţie gastrică de HCl, vasodilataţie, hipotensiune arterială, cefalee, tahicardie, hipersecreţie
de mucus in căile aeriene, relaxare a musculaturii bronşice, inhibiţie a bazofilelor şi degranulare a mastocitelor
la nivelul pielii, activare a limfocitelor Ts.
H3
Localizare: creier, musculatura netedă bronsică.
Efecte: vasodilataţie a vaselor cerebrale, prevenire a contracţiei excesive a musculaturii bronşice, suprimare a
sintezei de histamină la nivelul SNC.
H4
Localizare: plamâni, SNC, neutrofile, eozinofile, cord, musculatura scheletică, splină, timus, leucocite.
Efecte: participare la procesul inflamator din alergie, astm bronsic şi bolile autoimmune.

Sinteza & Rolul GABA

• Localizare: creier
Decarboxilaza
Acid glutamic GABA + CO2
PALPO

• Rol: neurotransmiţator de tip inhibitor ( ca şi Gly)

- Fixarea pe receptorii ionotropi (A si C) de la nivelul membranei postsinaptice
măreste permeabilitatea pentru Cl- şi astfel determină hiperpolarizarea şi
reducerea excitabilitatii acesteia
Axonii neuronilor producători de GABA îşi au terminaţiile plasate pe corpurile neuronilor producători
de dopamină cu care fac sinapse inhibitorii.

- Fixarea pe receptori metabotropici (B) presinaptici şi postsinaptici (situaţi mai

ales la nivel hipocampic) cuplaţi proteina Gs şi utilizând ca mesager AMPc are
efect anxiolitic şi antidepresiv

9
 12/12/2010

Transformarea Met → SAM

Metabolismul Met & Homocisteinei

10
 12/12/2010

Definirea & Clasificarea HHCy

Concentratia normala

tHcy = 5-15μmoli/L (media 10μmoli/L)

Hiperhomocisteinemie (HHcy)

tHcy > 15μmoli/L.

Tipuri de HHcy

moderată: 15-30μmoli/L
intermediară: 30-100μmoli/L
severă: >100μmoli/L

Factorii care determină HHcy

-deficienta / defect MTHFR

-deficienta MS
Factori
genetici -transport defectuos B12

-sinteza defectuoasa de coenzima

-deficienta/defect CBS

-varsta >50 ani

-deficienta B6
-sex masculin Factori Factori -deficienta B12
-menopauza fiziologici nutritionali
Hcy totalã -deficienta folat
-rasa alba
din -exces proteine animale

plasmă
-contraceptive orale

-metotrexat -fumat

-oxid nitros
Factori -alcoolism
iatrogeni
-anticonvulsive Factori -disfunctie renala
patologici
-teofilina -psoriazis-cancer

-niacina -transplant renal

11
 12/12/2010

Hiperhomocisteinemia (HHcY)
• Prevalenţa HHcy în
- populaţia generală 2-7%
- cardiopatia ischemică 10-30%
- bolile cerebrovasculare 35-40%
-arteriopatiile periferice 47-59%

• HHcy este considerată un factor independent de risc pentru

- bolile cardiovasculare
-Aterotromboză

•Riscul BCV asociat creşterii cu 5 micromol/L a tHcy plasmatice =

riscul asociat creşterii cu 20 mg/dL a colesterolului plasmatic !

•În HHcy s-a descoperit un model non-lipidic de iniţiere a

aterosclerozei (in absenta hiperlipemiei)

HHcy → Intensificarea stresului oxidativ

12
 12/12/2010

Efectele HHcy la nivel vascular

 Lezarea directă a peretelui vascular

 Disfuncţia & Apoptoza celulelor endoteliale

 Hipertrofia & hiperplazia miointimei vasculare

 Stimularea adezivităţii & agregării trombocitelor

 Stimularea inflamaţiei

 Stimularea coagulării

 Formarea plăcii ateromatoase

 Vasoconstricţie

13
 12/7/2010

Ureogeneza

• Definiţie & Reacţia generală

• Localizare
• Sursele de amoniac
• Toxicitatea amoniacului
• Importanţa ureogenezei
• Reacţii
• Relaţia cu ciclul Krebs
• Reglare
• Patologie

Ureogeneza
Definiţie
• Cale ciclică de transformare a NH3 (toxic) →uree
Reacţia generală:
NH4+ + Asp + HCO3- + 3ATP + H2O → Uree + 2ADP + AMP + 4Pi + Fumarat

Donor gr. NH2

Localizare
• Hepatocite
- mitocondrie (primele 2 reacţii)
- citosol (următoarele 3 reacţii)

1
 12/7/2010

Toxicitatea NH3

• Creştera nivelului plasmatic al amoniacului (hiperamoniemie)

semne neurologice (encefalopatie) comă moarte

• NH3 din sânge traversează bariera hematoencefalică

↑ [NH3] intracelular transformarea excesivă a
α-cetoglutaratului în acid glutamic & glutamină

epuizarea rezervelor de α-cetoglutarat

blocarea ciclului Krebs ↓[ATP] neuronal

Importanţa ureogenezei
Ureogeneza este esenţială pentru organismul uman deoarece:
• 10-15% din aportul caloric (al unei diete echilibrate) şi aminoacizii
esenţiali provin proteinele exogene;

• în cazul în care necesarul de aminoacizi al organismului este satisfăcut,

excesul de aminoacizi este catabolizat, azotul fiind eliminat, după
conversia în amoniac, sub formă de uree;

• amoniacul poate fi toxic (pentru SNC) dacă nivelul plasmatic > 50μM;
doar o mică parte este utilizată pentru sinteza Gln

• ureogeneza = proces intens endergonic => reprezinta un “lux” pe care

organismul şi-l permite pentru a evita acumularea amoniacului

• ureea = produsul final al catabolismului proteic, este o substanţă

hidrosolubilă, lipsită de toxicitate, care difuzează uşor şi se elimină prin
excreţie renală

2
 12/7/2010

Ureogeneza – Schema simplificată

Provenienţa NH3

3
 12/7/2010

Glu hepatic = sursă de NH4+ pentru ureogeneză

Ureogeneza - Reacţii

4
 12/7/2010

Relaţia Ureogeneză – Ciclul Krebs

Ureogeneza -Reglare
• Etapa limitantă de viteză = sinteza carbamoil fosfatului
– N-Acetilglutamatul = activator al carbamoilfosfat sintetazei (CPS1) (↑afinitatea pentru ATP)
– Glucocorticoizii şi glucagonul activează gena CPS1, via receptorul glucocorticoid, respectiv AMPc.
• Regimul alimentar bogat în proteine induce sinteza tranaminazelor & enzimelor ciclului
ureogenetic (lent)

5
 12/7/2010

De reţinut !

• Valoarea normală a ureei serice 15-40 mg/dl

• Nivelul ureei serice depinde de

– Aportul de proteine
– Sinteza hepatică
– Rata eliminării urinare
– Hipercatabolismul proteic şi reducerea funcţiei renale → ↑nivelul ureei serice

• Cantitatea de uree eliminată în urina este de 15-30 g/24 ore şi variază

proporţional cu cantitatea de proteine ingerate.

• Testul ureei serice poate fi utilizat pentru evaluarea funcţiei glomerulare

Ureogeneza - Patologie
• Hiperamonemia dobândită (afectare hepatică)
Afecţiuni:
hepatotoxice, hepatita virală, ciroza (alcoolism, hepatita, obstructie biliara) => formarea unei
circulaţii colaterale în jurul ficatului
=> sângele portal este trimis direct în circulaţia sistemică

• Hiperamonemia ereditară ([NH3] >> 88mM)

Deficienţa ornitin transcarbamoilazei
=> hiperamonemie în primele săptămâni de viaţă
=> encefalogramă anormală
retardare mintală, alternanţă letargie-iritabilitate,vomă

Tratament
– dietă hipoproteică suplimentată cu Arg
– fenilacetat şi benzoat (intravenos) care se condensează cu Gln şi Gly
fenilacetil-glutamină şi benzoil-glicină = compuşi netoxici care se elimină în urină
se reduce nivelul NH3

6
 12/12/2010

Sinteza hemului
• Definitie
• Localizare
• Etape
• Reactii
• Reglare
• Patologie

STRUCTURA HEMULUI

• Ion feros (Fe2+)

• Protoporfirina IX
4 nuclee pirolice legate prin 4 punti metenil (–CH=)

1
 12/12/2010

Hemo proteine

Hemoglobina
Mioglobina
Citocromi
Catalaza
Unele peroxidaze

Sinteza hemului - Definitie

Cale de sinteza prin care din glicina si succinil CoA => Hem

8
Succinil CoA

8 Glicina

Hem

2
 12/12/2010

Sinteza hemului - Localizare

 Celulara
 85% in celulele eritropoietice din maduva osoasa
 15% in hepatocite (mai ales pentru sinteza Cit P450)
 Intracelulara
 Mitocondrie (prima reactie si ultimele 3) & Citoplasma

Sinteza hemului – Etape

I. Sinteza acidului δ-aminolevulinic (ALA)

II. Transformarea ALA → porfobilinogen (PBG)
III. Transformarea PBG → uroporfirinogeni (I & III)
IV. Transformarea uroporfirinogen III → protoporfirina IX
V. Transformarea protoporfirina IX → Hem

3
 12/12/2010

Sinteza hemului – Etapa I

 Sinteza acidului δ-aminolevulinic (ALA)
= etapa limitanta de viteza

Sinteza hemului – Etapa II

 Transformarea ALA → porfobilinogen (PBG)

Pb
-

ALA dehidrataza = PBG sintaza este inhibata de Pb

!Intoxicatiile cu Pb => Anemie

4
 12/12/2010

Sinteza hemului – Etapa III

 Transformarea PBG → uroporfirinogeni (I & III)

Uroporfirinogen I sintaza = PBG deaminaza = Hidroximetilbilan sintaza

Uroporfirinogen III sintaza = Uroporfirinogen III cosintaza

Sinteza hemului – Etapa IV

• Transformarea uroporfirinogen III→ Protoporfirina IX

 Transformarea gruparilor acetil → metil prin actiunea uroporfirinogen decarboxilazei

=> coproporfirinogen III
 Transformarea a 2 din 4 grupari propionil → vinil prin actiunea coproporfirinogen oxidazei
=> protoporfirinogen IX
 Introducerea de legaturi duble prin actiunea protoporfirinogen oxidazei
=> protoporfirina IX

5
 12/12/2010

Porfirinogenii = 4 piroli uniti prin

punti metilenice –CH2-
nu au sistem extins de duble
legaturi conjugate!
sunt incolori
Porfirinogenii: uro-, copro-, pro-
se deosebesc prin nature
substituentilor: A&P, M&P, M&V&P
Porfirinele = 4 piroli uniti prin
punti metenil –CH=
au sistem extins de duble
legaturi conjugate
porfirinele sunt colorate (rosu)

Sinteza hemului – Etapa V

 Transformarea protoporfirina IX → Hem

Pb

Protoporfirina IX Hem

Ferochelataza este inhibata de Pb => Intoxicatia cu Pb → Anemie

In absenta Fe ferochelataza complexeaza Zn => Zn-protoporfirina IX fluorescenta

6
 12/12/2010

Sinteza hemului – Schema integrala

!
Daca nivelul hemului depaseste nivelul
necesar (sintezei hemoproteinelor),
excesul se transforma in Hemina (Fe3+)

Metabolismul Fe
•↓pH din stomac solubilizeaza compusii ionici cu Fe
• Acidul asorbic faciliteaza reducerea Fe3+ → Fe2+
SangeInestin

• Transportorii Fe2+ faciliteaza absorbtia in sange

• Ceruloplasmina (feroxidaza I) transforma Fe2+ → Fe 3+

• Fe3+ este chelatat de Transferina (Tf).
• Transferina transporta fierul la tesuturi
Sub forma legata de transferina Fe este solubil si nereactiv

• Endocitoza transferinei mediata de receptorul specific(TfR)

• Dupa endocitoza Fe3+ este eliberat si distribuit in regiuni
Celule

topologic distincte ale celulei via transportor si/sau canale (?)

• Fe neutilizat este stocat sub forma de Feritina (Fe2+)
• Cand este in exces formeaza langa feritina depozite amorfe
=> Hemosiderina

7
 12/12/2010

Rolurile fierului in celula

Fe(III)2-Tf Tf

Receptori aiTransferinei
(TfR)

Proteine: Cataliza
Transport de oxigen & electroni
[Fe] Stabilizare structurala
Senzori ai Fe, ROS
Formarea radicalilor legati de proteine

[Fe] Depozitare & Sechestrare: Feritina

[Fe] Toxicitate: Stres oxidativ

Sinteza hemului – Reglare

• Reglarea sintezei hemului depinde de tipul celulei producatoare

• In celula hepatica enzima reglatoare = ALA sintaza 1 (PALPO dependenta)

Reglarea concentratiei prin:
- represie: Hem (Fe2+) sau Hemina (Fe3+)
- inductie: medicamente metabolizate de Cit P450 (ex. fenobarbital)
Inhibitia transportului enzimei in mitocondrie: Hem, Hemina
Reglarea activitatii prin retroinhibitie: Hem

• In celulele eritroide sinteza hemului este controlata de eritropoietina

si disponibilitatea Fe

8
 12/12/2010

Succinil-CoA + Glicocol
Aporepresor
1. ALA sintetaza
ALA

2. ALA dehidrataza
Porfobilinogen

3. Uroporfirinogen I
sintaza Hidroximetilbilan

Reglarea sintezei hepatice

4. Uroporfirinogen III
sintaza Uroporfirinogen III
Represia
5. Uroporfirinogen
enzimei
decarboxilaza Coproporfirinogen III
Retroinhibitie
6. Coproporfirinogen
oxidaza Protoporfirinogen III

7. Protoporfirinogen
oxidaza Fe2+ + Protoporfirina III

8. Ferochelataza
Hem
Proteine

Hemoproteine

In celulele eritroide hemul stimuleaza

exprimarea genelor globinelor

↑[Hem] => inactivarea inhibitorului controlat de hem (HCI), proteina care

inactiveaza (prin fosforilare) factorul de transcriere eIF-2
=> Stimularea transcrierii genelor globinelor

9
 12/12/2010

Sinteza hemului - Patologie

• Boli dobandite: intoxicatia cu Pb

• Boli congenitale: porfirii

Intoxicatia cu Pb

Simptome
Iritabilitate Apetit cazut
Letargie Dureri abdominale (± voma)
Insomnie Dureri de cap
Constipatie

Patofiziologie
Pb se leaga de orice compus cu grupari -SH
Inhiba multiple enzime, inclusiv PBG sintaza si ferochelataza
=> cresterea concentratiei ALA fara cresterea PBG
=> ↓[Hem] → ↓[Hb] si [Cit] => anemie

10
 12/12/2010

Enzimele afectate de Pb

Pb
Pb

Pb

Porfirii
Grup de boli rare determinate de deficiente ale enzimelor implicate in
sinteza hemului

Majoritatea sunt autosomal dominante => afecteaza indivizii care au

50% din nivelul normal al enzimelor, deci celulele mai pot sintetiza hem

La indivizii afectati se observa o acumulare a intermediarilor care

sunt toxici pentru sistemul nervos => simptome neuropsihiatrice

Porfirinogenii acumulati sunt convertiti in prezenta luminii in porfirine

care transforma O2 in specii reactive ale oxigenului (SRO)
SRO ataca membranele => eliberarea enzimelor lizozomale care distrug
componentele celulare => fotosensibilitate

Simptomele sunt exacerbate de anumite medicamente, chimicale,

alimente si de expunerea la soare

Administrarea heminei, inhibitor feedback al caii de sinteza a hemului,

previne acumularea precursorilor hemului

11
 12/12/2010

Cauzele biochimice ale

semnelor & simptomelor majore ale porfiriilor

Mutatii in ADN

Anormalitati ale enzimelor implicate in sinteza hemului

ALA & PBG si/sau [Hem] Acumularea porfirinogenilor

din celule & lichide biologice in piele si tesuturi

Semne & simptome Oxidarea spontana a

neuropsihiatrice porfirinogenilor & porfirinelor

Fotosensibilitate

Transformarea porfirinogeni → porfirine

in prezenta luminii
Porfobilinogen
Uroporfirinogen I
sintaza

Hidroximetilbilan
Uroporfirinogen III
cosintaza
Spontan Citosol

lumina lumina
Uroporfirina III Uroporfirinogen III Uroporfirinogen I Uroporfirina I

6H Decarboxilaza 6H
4CO2 4CO 2

lumina lumina
Coproporfirina III Coproporfirinogen III Coproporfirinogen I Coproporfirina I

6H
Coproporfirinogen
6H
oxidaza

Protoporfirinogen III
lumina Protoporfirinogen
in vitro oxidaza Mitocondrie

Protoporfirina III
+2
Fe Ferochelataza

HEM

12
 12/12/2010

Porfirii – Clasificare
in functie de localizarea enzimei deficitare

• Hepatice
– Acute
• Porfiria acuta intermitenta (AIP): deficienta de HMB sintaza
• Coproporfiria ereditara (HCP): deficienta de COPRO oxidase
• Porfiria variegata (VP): deficienta de PROTO oxidase
– Cronice
• Porfiria cutanea tarda (PCT): deficienta de URO decarboxylase

• Eritropoetice
• Anemia sideroblasica asociata cromozomului X (XLSA): deficienta de
ALA sintaza
• Porfiria eritropoietica congenitala (CEP): deficienta de URO sintaza
• Protoporfiria eritropoietica (EPP): deficienta de ferochelataza

Porfirii

13
 12/12/2010

Porfiria acuta intermitenta

Hepatica, autosomal dominanta

Determinata de deficienta porfobilinogen deaminazei implicata in

conversia PBG in uroporfirinogen III
=> PBG, uroporfirina, si ALA se acumuleaza in plasma & urina

Pacientii prezinta simptome neuropsihiatrice si dureri abdominale

(neuroviscerale)

Simptomele sunt exacerbate de consumul barbituricelor si alcoolului,

substante care induc sinteza Cit P450 => ↓[Hem] => ↑sinteza ALA sintazei

Porfira cutanea tarda

Cea mai comuna porfirie, bola cronica a ficatului si tesuturilor eritroide

Determinata de deficienta uroporfirinogen decarboxilazei implicata in

conversia uroporfirinogen III in coproporfirinogen III
Uroporfirinogenul se acumuleaza in urina => culoare brun-roscata

Semnele clinice apar in decada 4 sau 5 a vietii

Expresia clinica este influentata de supraincarcarea hepatica cu Fe,

expunerea la lumina, prezenta hepatitelor B, C si HIV

Pacientii prezinta simptome cutanate (vezicule, eroziuni)

=> fotosensibilitate cutanata

Simptome cutanate Urina normala patologica

14
 12/12/2010

Porfiria => Licantropie & Vampirism

• Sensibilitate extrema la lumina (expunerea la soare  eritem vezicular)

• Urina brun-roscata
• Dinti brun-roscati
• Ulceratii care distrug cartilagiul si oasele
 deformarea nasului, urechilor, degetelor
• Aberatii mentale: isterie, psihoza maniaco-depresiva, delir

Aspectul fizic in conjunctie cu aberatiile mentale si preferinta pentru intuneric

au fost considerate ca dovezi ale vampirismului (werewolfism)
Cazuri frecvente in anumite regiuni, de-a lungul unor vai din Elvetia si Suedia.

15
 Catabolismul etanolului
Hepatic 85 – 98% & Renal sau Respirator 2 – 15%

10 – 20%
CYP2E1

90%
 Soarta acetatului
Acetatul este transformat în Acetil-CoA sub actiunea
• ACSI - din citosolul hepatocitelor, unde acetil-CoA → sinteza AG, colesterol;
• ACSII - din mitocondriile celulelor din musculatură striată & cardiacă, unde
acetil-CoA ciclul Krebs
Alcoolemia
0,03% - 0,12% - limita afectării sistemului nervos
0,5% => COMĂ → MOARTE

Efectele toxice ale consumului de etanol

• Acumularea NADH-ului citoplasmatic
- inhibă gliceraldehid DH => acumularea glicerol 3-fosfatului şi afectarea glicolizei
- determină transformarea piruvatului în lactat => ↓gluconeogeneza din piruvat
=> hipoglicemie
lactat acidemie → gută
- intensificarea sintezei (în dauna β-oxidării) acizilor graşi (AG) → ↑sinteza TG
=> acumulare TG în ficat = sindromul ficatului gras
hiperlipidemie (↑VLDL în sânge)

• Producerea CH3-COOH şi acumularea NADH în mitocondrie

- inhibiţia ciclului Krebs → acumularea CH3-CO-CoA şi a citratului → ↑citrat citosol
=> ↑sinteza AG
=> ↑TG în ficat = sindromul ficatului gras
50% dintre orientali prezintă intoleranţă la etanol
din cauza AlDH anormale
 Examen morfopatologic

Ciroză alcoolică

0,5% => COMĂ / MOARTE

Ciroză virală
Patologie – Osteomalacie & Rahitism
Osul se formează prin mineralizarea osteoidului (amestec
proteic, predominant colagen tip I) secretat de osteoblaste.
O insuficientă mineralizare sau disfuncţia osteoblastelor
conduce la osteomalacie
Osteomalacia, prezentă la copii este denumită rahitism

• Rahitism carenţial
Deficitul sintezei tegumentare de vitamina D (expunere UV insuficientă)
• Rahitism rezistent la tratament cu vitamina D
Deficit de1-hidroxilază renală (boala autosomal recesivă)
• Rahitism secundar
Boli digestive (cu alterarea absorbţiei vit. D): deficit de lipază pancreatică
cu steatoree, obstrucţii ale căilor biliare, malabsorbţie & maldigestie.
Boli hepatice (deficit de 25-hidroxilază): hepatită cronică, ciroză
Insuficienţă renală cronică => osteodistrofie renală
Hipoparatiroidism
 Rahitism & Osteomalacie
• Definiţie
Tulburare de mineralizare a oaselor
=> creştere deficitară & modificări osoase
• Mecanism
Carenţa vitaminei D

↓Absorbţia
intestinală a Ca2+

Osteoliză ↑PTH Hipocalcemie ↓Calciuria & ↑Fosfaturia

< 4,5mEq/L

Eliberare Ca2+ => Hipofosfatemie

Demineralizare
osoasă ↓Mineralizarea osoasă
+
Fracturi Osteoblaste
Deformări osoase Ţesut osteoid Fosfataza
↑alcalină
 Modificari post-translationale
catalizate enzimatic
A. Clivari proteolitice
 Indepartarea fMet din capatul N-terminal

 Indepartarea unor fragmente din:

- capatul N-terminal (peptida semnal preproinsulina, preprocolagen)
- capetele N- si C-terminale (propeptidele procolagenului)
- interiorul lantului polipeptidic (peptida C proinsulina)

 Scindarea lantului polipeptidic in mai multe fragmente cu

rol biologic specific (familia POMC)
 Modificari post-translationale
catalizate enzimatic
B. Modificari covalente ale radicalilor, capetelor N- si C-
terminale
Hidroxilare Acetilare

Fosforilare Acilare (cu acizi grasi)

Carboxilare Oxidare + condensare (cross-linking)

Metilare ADP-ribozilare

Glicozilare Ubiquitinilare

Formarea -S-S-
Cu scopul:
- cresterii stabilitatii structurii tertiare si/sau cuaternare,
- modificarii functiei (activare/inactivare),
-marcarii in vederea recunoasterii de catre alte proteine
 Biosinteza colagenului
Exemplu de modificari post-traducere

• Initierea sintezei lanturilor pro-α, incepand cu peptida semnal

• Clivarea peptidei semnal
• Hidroxilarea unor Pro, Lys
• Glicozilarea unor Ho-Lys Reticul endoplasmic rugos (RER)
• Alinierea lanturilor procolagen,
formarea -S-S-, formarea procolagenului

• Completarea oligozaharidului (atasarea Glc de Gal)

Aparat Golgi
• Impachetarea in vezicule secretoare, exocitoza

• Indepartarea propeptidelor terminale => tropocolagen

• Asocierea moleculelor de tropocolagen => fibrile
• Oxidarea unor lizine & hidroxilizine
• Formarea legaturilor transversale intra si inter fibrile Spatiul extracelular
• Agregarea fibrilelor => fibre stabilizate
Hidroxilare Pro/Lys
Oxidare Lys
Condensare Allys-Lys
Formarea lizinonorleucinei
Biosinteza colagenului
 Colagenoze
• Sindromul Ehlers Danlos
Cauze: deficienta de Lys-hidroxilaza, Lys-oxidaza, procolagen peptidaza
mutatii in colagenul de tip I, III, V
(colagenul mutant este degradat sau acumulat in compartimentele celulare)

Efecte: piele laxa, hiperextensibila, hipermobilitate a articulatiilor,

fragilitate a peretilor arteriali, intestinali, a pielii
 Colagenoze
• Osteogenesis imperfecta (sindromul oaselor de sticla)
Cauze - tipul I (tarda)
- mutatii punctiforme in gena pro1 sau pro2 colagen tip I
=> inlocuirea Gly cu Aa cu radical voluminos, aparita codonului STOP => lant α1(I) scurt)
=> triplu helix suicidar => scaderea sintezei colagen tip I normal
Efecte
- oase fragile, multiple fracturi
- deformarea oaselor
- sclera albastra
 10/22/2012

Metabolismul integrat
• Caile metabolice majore. Punctele cheie de jonctiune.
• Destinul metabolic al biomoleculelor
• Biochimia organelor
- Creier
- Muşchi scheletic
- Muşchi cardiac
- Rinichi
- Ficat
• Reglarea hormonala a metabolismului
• Interelaţiile metabolice în diferite stări
- postprandială
- interprandiala “de post”
- “de înfometare”
• Stări metabolice anormale
- Obezitate
- Diabet

Căile metabolice majore

1
 10/22/2012

• Ficatul reprezintă “centrul metabolic” (este

singurul organ în care se desfăşoară toate
căile metabolice majore)

• Punctele cheie de joncţiune sunt:

- glucozo-6-fosfatul
- piruvatul
- acetil-CoA

Glucoza

Glucozo-6-fosfat

Glucozo-1-fosfat Fructozo-6-fosfat 6-Fosfogluconat

Glicogen Piruvat Ribozo-5-fosfat

Ficatul = “tampon al glucozei”

2
 10/22/2012

Glucozo-6-fosfat Lactat

Piruvat
Oxaloacetat Alanina

HMG-CoA Acetil-CoA Acizi graşi

Colesterol Corpi cetonici CO2

Destinul metabolic al biomoleculelor

Fiecare clasa de biomolecule are un destin alternativ
în funcţie de starea metabolică a organismului

Destinul glucozei
• Intracelular se transformă în glucozo-6-fosfat (Glc-6-P)
• Numai ficatul (rinichiul) posedă glucozo-6-fosfataza
• Glc-6P poate fi
- oxidat pentru a produce ATP şi echivalenţi reducători
- oxidat pentru a genera NADPH şi ribozo-5-fosfat
- depozitat (când este în exces) sub formă de glicogen
- convertit în acetil-CoA şi apoi în acizi graşi

3
 10/22/2012

Destinul metabolic al biomoleculelor

Destinul acizilor graşi
• Intracelular (citoplasmă) sunt activaţi (=> acil-CoA)
Acil-CoA poate fi
- oxidat la acetil-CoA şi echivalenţi reducători
- convertit în corpi cetonici (combustibili extrahepatici)
- transformat în acizi mono- şi polinesaturaţi
- depozitat (excesul) sub forma de TG în ţesutul adipos
• Sunt precursori ai
- eicosanoidelor
- colesterolului şi derivaţilor lui (acizi biliari, hormoni steroizi)

Destinul metabolic al biomoleculelor

Destinul amino acizilor

• Sub formă de aminoacil-ARNt sunt utilizaţi pentru sinteza
enzimelor, transportorilor şi a altor proteine utile
• Sunt precursori ai
- hormonilor peptidici (ex. insulină, glucagon)
- catecolaminelor
- neuromediatorilor
- hemului
- bazelor azotate din nucleotide
• Pot fi catabolizaţi la acetil-CoA, piruvat sau intermediari ai
ciclului Krebs pentru a fi oxidaţi complet (=> CO2 + H2O)

4
 10/22/2012

Creierul

• Consumă preferenţial glucoză (120g/zi) pentru obţinerea

energiei necesare: 70% pentru menţinerea potenţialului de
membrană şi 30% pentru sinteza neuromediatorilor şi a
receptorilor. La o glicemie < 2,2mM (≈ KM GLUT3) devine
disfuncţional => coma urmată de deces
• Consumul de glucoză şi O2 este constant indiferent de starea
organismului
• Nu depozitează glucoză sau lipide
• În lipsa glucozei poate utiliza corpi cetonici (acizii graşi nu pot
depăşi bariera hemato-encefalică)

Muşchiul scheletic
Se deosebeşte de creier prin faptul că:
• necesarul de combustibil depinde de intensitatea activităţii:
- în repaus consumă acizii graşi ca şi combustibil, respectiv
50% din O2
- în timpul contracţiei consumă glucoză ca sursă de energie,
respectiv > 90% din O2; în absenţa glucozei pot consuma corpi cetonici
• poate depozita glicogen (75% din total) care poate fi hidrolizat
când glucoza nu este disponibilă
Energia necesară pentru un sprint de 100m provine din ATP, fosfocreatină şi glicoliza
anaerobă; după 10sec de efort intens => ↑[lactat] → ↓pH => inhibiţia PFK1 => ↓[ATP];
Energia necesară pentru susţinerea unui efort de durată (maraton) provine din
fosforilarea oxidativă (mai lentă decât glicoliza) => ritmul de alergare trebuie să fie mai
lent pentru a rezista! Maratoniştii antrenaţi au depozite mari de glicogen şi consumă
cantităţi egale de acizi graşi (corpi cetonici) şi glucoză => este necesară cooperarea
ficatului, muşchiului şi a tesutului adipos!

5
 10/22/2012

Muschiul scheletic în timpul maratonului

Muşchiul cardiac

Spre deosebire de muşchiul scheletic, muşchiul cardiac

- este mai bogat în mitocondrii (50% din volumul celular)
- funcţionează numai în condiţii aerobe (blocarea oxigenării
=> infarct miocardic)
- nu depozitează glicogen
- preferă acizi graşi ca sursă de energie
- poate utiliza corpi cetonici şi lactat în condiţii de stres

6
 10/22/2012

Ţesutul adipos

• Depozitează trigliceride (50-70% din rezerva energetică a

corpului)
• Trigliceridele sunt continuu sintetizate şi degradate
– Când glicemia este scăzută, glucagonul activează lipaza
hormon sensibilă => hidroliza TG depozitate
• glicerolul este exportat către ficat
• acizii graşi sunt eliberaţi în circulaţie
– Când glicemia este mare, insulina facilitează preluarea
glucozei din sânge şi resinteza TG din acizi graşi care
provin mai ales din TG exportate de ficat sub formă de
VLDL (lipoprotein lipaza este activată de insulină)

Rinichiul

• Sarcina majoră a rinichiului este producerea urinei, vehicul al

“reziduurilor” hidrosolubile
• Compoziţia finală a urinei este realizată după câteva cicluri de
filtrare şi reabsorbţie (pentru a preveni pierderea substanţelor
utile)
• Energia necesară pentru această funcţie este produsă prin
catabolizarea glucozei şi a acizilor graşi
• În timpul inaniţiei sintetizeză glucoză prin gluconeogeneză

7
 10/22/2012

Ficatul

• Este “centrul metabolismului”

• Menţine nivelul glicemiei şi reglează concentraţia metaboliţilor
din sânge
• Când glicemia este mare sintetizează glicogen, acizi graşi şi
TG (pe care le exportă sub formă de VLDL)
• Interprandial sintetizează glucoză şi corpi cetonici (pentru
muşchiul scheletic şi cardiac)
• Sintetizează colesterol şi acizi biliari
• Absoarbe majoritatea amino acizilor exogeni din sânge pentru
a sintetiza proteine
• Preferă acizii graşi şi α-ceto acizii ca sursă de energie
• Catabolizează amino acizi numai când sunt în exces

Ficatul = “TAMPON AL GLUCOZEI”

• Prin:
– Glicogenogeneza
– Glicogenoliza
– Gluconeogeneza
– Glicoliza anaeroba si aeroba
– Transformarea glucozei in produsi neglucidici (AG, AA)
• Controlat de hormoni şi acţiunea sistemului nervos:
– Hipoglicemianţi
• Parasimpatic
• Insulina
– Hiperglicemianţi • Când glicemia este crescută:
• Simpatic – Glucoza→ glicogen (la persoanele cu
• Hormonii hipofizari afectare hepatică – glicemia postprandială
• Hormonii CSR
• Hormoniii tiroidieni creşte de 2-3 ori mai mult decât la normali)
• Glucagon • Când glicemia este scăzută:
– Glicogen → glucoza
– AA, glicerol → glucoza

8
 10/22/2012

Reglarea hormonala a metabolismului

Adrenalina
• Produsă de medulo-suprarenală
• Este un derivat al tirozinei
• Pregăteşte organele periferice pentru a face faţă la stres
Glucagon
• Secretat de celulele α ale pancreasului
• Este un hormon peptidic
• Are efect hiperglicemiant
Insulina
• Secretată de celulele β ale pancreasului
• Este un hormon peptidic
• Are efect hipoglicemiant
Cortizol
• Semnalizeaza stresul (anxietate, frica, durere, infectie, hipoglicemie cronica) de
lunga durata
• Actioneaza asupra muschiului, ficatului si tesutului adipos
• Altereaza metabolismul prin modificarea expresiei genelor enzimelor reglatoare =>
– stimularea lipolizei (in tesutul adipos)
– proteoliza si exportul amino acizillor (in muschi )
– gluconeogeneza (↑ concentratia piruvat carboxilazei in ficat)

Reglarea glicemiei

9
 10/22/2012

Insulina
Ţesuturi ţintă: muşchi (M), ţesut adipos (A), ficat (F)

Enzime ţintă Efecte metabolice

(+) Transportorul glucozei GLUT 4
(+) Glucokinaza
(+) Glicogen sintetaza
(-) Glicogen fosforilaza
(+) PFK2
(+) Complexul PDH
(+) Preluarea glucozei (M, A)
(+) Preluarea glucozei (F)
(+) Glicogenosinteza (F, M)
(-) Glicogenoliza (F, M)
(+) Glicoliza (F, M)
(-) Gluconeogeneza (F)
(+) Producerea acetil-CoA (F, M)

Insulina

• Enzime activate prin defosforilare

– Glicogen sintetaza
– Piruvat kinaza
– Piruvat dehidrogenaza
– Acetil-CoA carboxilaza
– HMG-CoA reductaza
• Gene induse
– Glut 4
– Glucokinaza
– Piruvat kinaza & Fosfofructo kinaza1 (PFK1)
– Lipoprotein lipaza

10
 10/22/2012

Glucagon

Ţesuturi ţintă: ficat (F), ţesut adipos (A)

Enzime ţintă Efecte metabolice

(+) Glicogen fosforilaza (+) Glicogenoliza (F)
(-) Glicogen sintetaza (-) Glicogenosinteza (F)
(+) F2,6 bis-fosfataza (+) Gluconeogeneza (F)
(-) Glicoliza (F)

(-) Piruvat kinaza (-) Glicoliza (F)

11
 10/22/2012

Glucagon

• Enzime activate prin fosforilare

– Glicogen fosforilaza
– Fructozo-2,6-bisfosfataza (PFKII)
– Glucozo-6-fosfataza
• Gene induse
– Fosfoenolpiruvat carboxikinaza & Piruvat carboxilaza
– Fructozo-2,6-bisfosfataza (PFKII)
– Glucozo-6-fosfataza

12
 10/22/2012

Adrenalina
Ţesuturi ţintă: muşchi (M), ţesut adipos (A), ficat (F)

Enzime ţintă Efecte metabolice

(+) Glicogen fosforilaza (+) Glicogenoliza (F, M)
(-) Glicogen sintetaza (-) Glicogenosinteza (F, M)
(+) PFK2 (+) Glicoliza (M)
(-) PFK2 (-) Glicoliza (F)
(+) Gluconeogeneza (F)
(+) Lipaza hormon sensibilă (+) Lipoliza (A)
(+) Secreţia glucagonului
(-) Secreţia de insulinei

Adrenalina
• Enzime activate prin fosforilare
– Lipaza hormon sensibila
– Glicogen fosforilaza

Cortizolul
• Enzime activate prin fosforilare
– Lipaza hormon sensibila
– Glicogen fosforilaza

• Gene induse
– Fosfoenolpiruvat carboxikinaza

13
 10/22/2012

In conditii de stres

Relaţiile metabolice dintre ţesuturi

14
 10/22/2012

Adaptarea metabolică
• Modificarea raportului insulină / glucagon
• Post prandial
Glicemia ≈ 6mM. Ficatul şi muşchiul sintetizează glicogen.
Ficatul utilizează amino acizi şi acizi graşi
Ţesutul adipos depozitează trigliceride.
• După 6-12h
Glicemia ≈ 4,5mM. Ficatul produce glucoză din amino acizii
eliberaţi din muşchi (prin proteoliză) şi glicerolul eliberat din ţesutul
adipos (prin lipoliză). Acizii graşi sunt utilizaţi de ficat şi muschi.
• După 3 zile de înfometare
Ficatul produce corpi cetonici (ciclul Krebs este încetinit);
descreşte viteza proteolizei musculare.

Nivelul seric al hormonilor şi

substratelor în diferite faze
Hormon sau Înfometare
Postprandial După 12 ore După post 3 zile
Substrat 5 săptămâni
Insulină (μU/mL) 40 15 8 6
Glucagon (pg/mL) 80 100 150 120
Insulină/Glucagon
0,50 0,15 0,05 0,05
(μU/pg)
Glucoză (mM) 6,10 4,80 3,80 3,60
Acizi graşi (mM) 0,14 0,60 1,20 1,40
Acetoacetat (mM) 0,04 0,05 0,40 1,30
β-Hidroxibutirat
0,03 0,10 1,40 6,00
(mM)
Lactat (mM) 2,50 0,70 0,70 0,60
Piruvat (mM) 0,25 0,06 0,04 0,03
Alanină (mM) 0,80 0,30 0,30 0,10
ATP (mM) 313 290 380 537

15
 10/22/2012

În general, în metabolismul glucidic:

 fosforilare = hiperglicemie
 defosforilare = hipoglicemie

O enzimă nu este niciodată TOTAL

INACTIVĂ, ci doar FOARTE PUŢIN ACTIVĂ !

Cele 5 faze ale homeostaziei glucozei

16
 10/22/2012

Metabolismul Postprandial
Starea “hrănit” (“fed-state”)

Care este semnalul care determină schimbarea de

direcţie în metabolism, la 12h după alimentaţie ?

Raportul INSULINĂ/GLUCAGON !

17
 10/22/2012

Metabolismul interprandial
Starea “de post” (“fasting state”)

Metabolismul în inaniţie
Starea “înfometat” (“Starvation state”)

18
 10/22/2012

Ciclul Cori

Ciclul glucoză - alanină

19
 10/22/2012

Obezitate - Definiţie
Obezitatea = disfuncţie a sistemelor reglatoare ale organismului
caracterizată prin acumularea în organism a unui exces de TG

Obezitate -Evaluare
1. Indicele de masă (BMI) = masa (kg) / înălţime2 (m2)

20
 10/22/2012

Obezitate -Evaluare
2. Diferenţele anatomice & biochimice în depozitele adipoase

Există o corelaţie între localizarea zonei de ţesut

adipos şi riscul asociat unei boli.

Grăsimea asociată organelor viscerale potenţează

riscul pentru hipertensiune, rezistenţă la insulină,
diabet, dislipidemie, boli cardiovasculare.

Celulele adipoase abdominale sunt mai mari şi au un

metabolism mai intens, fiind totodata mai sensibile
la acţiunea hormonilor.

Bărbaţii acumulează mai multă grăsime abdominală

=> slăbesc mai uşor.

Grăsimea viscerală ajunge direct în sistemul port

hepatic => creşte riscul rezistenţei la insulină.

Obezitate -Evaluare
3. Numărul de celule adipoase

-expansiunea celulelor adipoase este limitată

- la atingerea unei valori limită se iniţiaza formarea

de noi adipocite care nu mai dispar

- pacienţii care au fost obezi întâmpina probleme în

menţinerea masei corporale

=> PREVENŢIA obezităţii este de preferat!

21
 10/22/2012

Obezitate - Cauze
1. Mecanisme genetice
Au rol major, fiind extinse dincolo de dorinţa fiecaruia de a avea
un corp atletic. Nu pot fi rezumate la simpla moştenire Mendeliana,
deoarece presupun interactiuni între multiple gene şi mediu.
2. Contribuţii comportamentale şi de mediu
Epidemia obezităţii nu poate fi explicata prin factori genetici.
Populaţia japoneză care a migrat în SUA a suferit o creştere medie a indicelui de
masa corporală cu 4 unitati (20 > 24)!

1980
330 cal.

2009
600 cal.

Obezitate - Cauze
2. Contribuţii comportamentale şi de mediu – continuare
Stil de viaţă sedentar

22
 10/22/2012

Reglarea apetitului – Ghrelina & Leptina

AgRP= “agouti-related peptide”

NPY = “neuropeptide Y”

Nucleul arcuat al hipotalamusului este ţinta principală a:

• ghrelinei = semnal periferic orexigenic secretat de stomac,
• leptinei = semnal periferic anorexigenic secretat de ţesutul adipos.
Ghrelina stimulează, iar leptina reprimă eliberarea neuropeptidei Y care reglează apetitul
şi greutatea corporală.

Reglarea apetitului – Ghrelina & Leptina

Obezitate
Caşexie

Exces
de peptide
anorexigenice Exces
Leptina de peptide
orexigenice
Ghrelina

23
 10/22/2012

Leptina
Produsă de ţesutul adipos
Suprimă apetitul
Reducerea ţesutului
adipos → reducerea
nivelului leptinei =>
creşterea apetitului
Hormonul PYY
Secretat de intestinul
subţire, postprandial
Contracarează efectul
ghrelinei
Ghrelina
Secretată de peretele
stomacului, semanlizează
foamea când se apropie
momentul de luat masa.
Reducerea greutăţii corporale
→ creşterea nivelului ghrelinei
Insulina
Secretat de pancreas,
postprandial
Suprima apetitul actionand
la nivelul creierului

A slăbi – o provocare?

A. Activitate fizică
B. Restricţie calorică
- folosita solitar pe termen lung nu dă rezultate
C. Tratament farmacologic
- sibutramina – inhibitor al apetitului
- orlistat – inhibitor al lipazelor gastrice
D. Tratament chirurgical – are randamentul cel mai bun
pe termen lung dar prezintă riscul unor complicaţii

24
 10/22/2012

Tulburările metabolismului glucidic

Hipoglicemia
• Hipoglicemia = scădere a glucozei sanguine sub 40 mg/100ml.
• Tipuri (cauze):
·hipoglicemia indusă de insulină şi de antidiabeticele orale
·hipoglicemia reactivă (secreţie excesivă şi trecătoare de insulina).
·hipoglicemia “a jeun” - insuficienţă a mecanismelor de mobilizare a
glucozei din rezerve sau o deficienţă a proceselor de gluconeogeneză.
·hipoglicemia indusă de alcool - la persoane cu rezerve hepatice de
glicogen epuizate şi cu gluconeogeneza blocată de alcool.
·insulinom (adenom al celulelor ) - tumoră insulino-secretantă, cu
caracter benign.

Tulburările metabolismului glucidic

Hiperglicemia
 Hiperglicemia = creşteri ale nivelului glicemiei “a jeun” la valori de peste
120 mg/100ml
 Cauza hiperglicemiei = deficitul de insulină
 Relativ - în urma descărcărilor de catecolamine şi glucocorticoizi
(stări emoţionale, stress chirurgical, stări de şoc)
 Absolut – diabetul zaharat
 scăderea pătrunderii glucozei în celule;
 scăderea utilizării glucozei de către diferitele ţesuturi;
 creşterea producţiei de glucoză (gluconeogeneza) de către
ficat şi în mai mică măsură de către rinichi;
 depleţia de proteine în ţesuturi.
 mobilizarea lipidelor din zonele de depozitare;

25
 10/22/2012

Diabetul zaharat
• Este o afecţiune cronică care implică starea de nutriţie a
întregului organism
• Ca urmare a deficitului cantitativ sau calitativ de insulină se
perturbă metabolismul tuturor principiilor alimentare: glucide,
lipide, proteine
• Poate fi:
– insulino-dependent (tip 1, juvenil), cauzat de distrugerea autoimună a
celulelor β din insulele Langerhans;
– insulino-independent (tip 2) asociat adultului obez, cauzat de
rezistenţa la insulină
– autoimun latent al adultului tânăr (tip 1.5 sau LADA)
– gestaţional
– secundar, asociat altor boli

Metabolismul în timpul diabetului

• Glicoliza ↓
• Gluconeogeneza ↑
• Proteoliza ↑
• Lipoliza ↑
• Cetogeneza ↑
• pH-ul sangelui ↓
=> Cetoacidoză

26
 10/22/2012

Interrelaţiile metabolice în diabetul

insulino-dependent

Incapacitatea tesuturilor insulino-dependente de a prelua glucoza si gluconeogeneza (hepatica)

accelerata => hiperglicemie
Intensificarea lipolizei (in tesutul adipos) si oxidarea AG in ficat => cetoacidoza
Reducerea nivelului lipoproteinlipazei (sinteza insulin-dependenta) => hiperchilomicronemie

Interrelaţiile metabolice în diabetul

insulino-independent

Insulina nu este absenta, problema majora =rezistenta la insulina!

Nu exista suficienta insulina pentru a contracara rezistenta la insulina datorata obezitatii!
=> Preluare redusa a glucozei de tesuturile periferice, in special muschi
Nu apare cetoacidoza (pentru adipocite exista suficienta insulina pentru a preveni lipoliza)
Sinteza hepatica de novo a AG => Hipertrigliceridemia (VLDL↑) fara hiperchilomicronemie

27