IMPLANTOLOGIE

CHAPTER 17
PAG 742-752
MIRICA MARIA RALUCA
MEDICINA DENTARA
ANUL VI

1
Fig 17.46 Tehnicianul va plasa abutamentul sub foseta centrala a coroanei implantului. ( Misch CE: Dental implant
prosthetics, ed 2 , St Louis , 2015, Mosby)

Numarul ideal de contacte dentare poate varia in functie de schema ocluzala. De exemplu teoria oculzala a lui
Thomas sugereaza ca ar trebui se existe un contact tripodic pe fiecare cuspid ,pe fiecare muchie ocluzala si in foseta
central, cu 15-18 contacte individuale la molarii madibulari si maxilari.(Fig 17.47)

Fig 17.47 Numarul ideal de contacte ocluzale variaza. Intre 15 si 18 contacte tripodice. ( Misch CE: Dental implant
prosthetics, ed 2 , St Louis , 2015, Mosby)

Alte scheme ocluzale au aratat ca numarul de contacte ocluzale poate fi redus la 5-6, incluzand si contactul cu
cuspidul dominator, cele vestibular la mandibula si lingual la maxilare, marginile poroximale si foseta centrala. Cand
este realizata morfologia coronanei , de obicei nu se iau in considerare cate contacte ocluzare ar trebui sau unde ar
trebui sa fie plasate. Este aproape imposibil ca, clinicianul sa poata controla numarul si pozitionarea contactelor
ocluzale.

2
Fig 17.48 (A-C) In medie avem un numar de 2.2 contacte oluzale (poate varia intre 1-3) care pot fi gasite la nivelul
dintilor posteriori naturali. ( Misch CE: Dental implant prosthetics, ed 2 , St Louis , 2015, Mosby)

Numarul mediu de contacte ocluzale gasite pe dintii posteriori la indivizii care nu au beneficitat niciodata de
echilibrare oculzala realizata de un dentist, si care nu prezentata conditii patologice referitare la relatia ocluzala, au fost
in medie de 2,2 contacte. (fig 17.48) cu o variatie intre unu pana la trei contacte ocluzale la nivelul unui dinte. Daca
dintele prezinta o restaurare ocluzala , numarul poate fi redus la o medie de 1,6 contacte. Se pare ca numarul de
contacte ocluzale poate fi redus intre 1 si 3 suprafete de contact fara consecinte. O abordare mai simplista poate fi
facuta decat cea logica. Daca numarul ideal de contacte ocluzale la nivelul unui dinte, ar trebui sa aiba miminum de
sarcini paraaxiale la nivelul corpului implantului, foseta central reprezinta contactul ocluzal primar, de aceea trebuie

3
pozitionat implantul in aceasta regiune. Foseta centrala a coroanei implantului trebuie sa fie de 2-3 mm latime la dintii
posteriori si paralela cu planul ocluzal. Pozitionarea ideala pentru functionare, a corpului implantului, este cel mai des
intalnita sub foseta central la mandibula cat si la maxilar. Contactul ocluzal primar ideal va avea limitele dimensionale
ale implantului la fel ca si fosa central. Contactele ocluzale secundare ar trebui sa fie la 1 mm fata de periferia
implantului, pentru a reduce momentul sarcinilor. Contactele proximale ar trebui sa fie evitate, doar in cazul
implanterilor solidarizate. Cand implantul este pozitionat aproape de un cuspid( vestibular la mandibula si lingual la
maxilare ), angulatia cuspidului este plana ,iar contactul este deasupra implantului.( fig 17.49)

Fig 17.49 Contactele ocluzale sunt pozitionate ideal deasupra inplatului .Cand se afla sub un varf de cuspid ,cuspidul
este mai plan. Coroana implatului este redusa la nivel lingual comparativ cu coaranele dintiilor naturali. ( Misch CE:
Dental implant prosthetics, ed 2 , St Louis , 2015, Mosby)

Pozitionarea posterioara a implantului. Cea mai intalnita pozitionare a implantului atunci cand vorbim despre
implantul posterior este reprezentata de mijlocul crestei alveolare. Interventia chirurgicala incepe astfel cu o osteotomie
in portiunea mijloce, iar diametrul implantului se mentine la 1.5 mm sau mai mult, de ambele parti ale osului. Zona
centrala de la nivelul zonei edentate ,cel mai adesea corespunde cu foseta centrala la nivelul coroanelor posterioare
indiferent de arcada .Ocazional poate corespunde cu cuspidul lingual la dintele natural , destul de rar corespunde cu
cuspidul vestibular la ambele arcade.

Contacul cu creasta marginala este de asemenea realizata prin extensia distala, pe coroana unui singur implant,
deoarece nu se afla sub punte, fiind la cativa milimetrii distanta. Daca diametrul implantului este de 5 mm si inlocuieste
un molar de 12 mm in diametrul mezio-distal, contaculul cu corpul puntii poate multiplica momentul fortelor cu 3.5 mm,
in timpul exercitarii fortelor. O forta de 100N va creste pana la 350N intalnita la nivelul crestei marginale.(Fig 17.50)

4
Fig 17.50( A-B) Contactele ocluzale ideale la nivelul unei singure coroane dentare se afla deasupra implantului.
Contactele cu marginea ocluzala realizeaza adesea sarcini paraxiale, asemanatare cele realizate de catre cu cuspidul
lingual al dintilor posteriori. ( Misch CE: Dental implant prosthetics, ed 2 , St Louis , 2015, Mosby)

Diametrul mezio-distal al coroanei unui molar, extinde si diametrul buco-lingual, ceea ce face ca, creasta marginala
sa poata contribuii la riscul biomecanic. In plus in laboratorul de tehnica dentara se reazizeaza un contact exclusive
ceramic, ne prezintand suport metalic pentru a prelua fortele de forfecare. Aceste forte cresc riscul de fracturare a
ceramicii. Fortele ce apar la nivelul crestei marginale pot contribuii la desurubarea abutmentului. Creasta marginala de
la nivelul implantului unidentar sau cea mai meziala sau distala pe implaturile solidarizate , trebuie evitate.

Implanturile solidarizate. Contactele de la nivelul ocluzal nu se realizeaza prin extensie distala, cand se gaseste intre 2
implanturi solidarizate. In plus cadrul metalic /de zirconium al acestora sustine ceramica/ zirconiul in zona marginala,
evitand riscul de fracturare. Acest tip de coroane reduc fortele ocuzale la nivelul crestei osoase, scad riscul de
desurubare, reduc fortele ce apar la nivelul cimentului, cresc retentivitatea coroanei, si reduc fortele de la nivelul os-
implant. Coroanele adiacente implatului trebuie solidarizate intre ele, contactele ocluzale pot fi extins de la cel mai
mezial implant pana la cel mai distal (fara cele doua extensii marginale ale acestora) ( fig 17.51)

Fig 17.51 Atunci cand implaturile sunt solidarizate, contactele

ocluzale ideale sunt la nivelul fosetei central, deasupa corpului
implantului si la nivelul extensiei dintre cele 2 implaturi
dentare.Contactul marginal dintre implamturi pot adesea avea
un contact ocluzal secundar ( Misch CE: Dental implant
prosthetics, ed 2 , St Louis , 2015, Mosby)

5
Fixarea implatului prin insurubare. O agregare posterioara prin insurubare necesita adesea contacte ocluzale cu
extensia distala . Orificile de insurubare sunt rar incarcate, deoarece se uzeaza sau se fractureaza. Ca rezultat contacul
ocluzal al agregarii prin insurubare a coroanei, nu este pozitionat deasupa implatului, ci la cativa milimetrii distata de
acesta. Acest lucru duce la o incarcare a implatului mai tarzie, dar accesul ocluzal pentru orificile de insurubare este cel
mai eficient pentru contactele ocluzale.

Ocazional, cand un dinte maxilar posterior este vizibil ,la nivelul mijlocul crestei alveolare implantul trebuie plasta
la 1-2 mm spre partea vestibulara (cand avem oferta osoasa) pentru a fi mai aproape de cuspidul vestibular , pentru a
imbunatatii estetica la acest nivel. Daca aceste conditii sunt respectate, foseta va fi pozitionata mai vestibular, conturul
lingual este mai redus, iar contactele ocluzale ale corpului implantului se vor afla la nivelul lingual (fiind sub foseta
centrala)

Minimalizarea extensiei distale

Extensia distala a implatului dentar este considerat nivelul clasa I. Extensia distala in cazurile in care raportul
coroana-implant nu este ideal, poate fi cauza unei periimplantite si esec protetic. (fractura ceramica, desurubarea
protetica sau fracturarea)

Extensia distala poate fi prezent la nivelul implatului dentar in

multe situatii: ( fig 17.52)

-implatul unidentar aflat intre doi dinti naturali

-malpozitionarea implantului intr-o protezare atipica

-protezare cu extensie distal

-bara pentru un overdenture

Fig 17.52 Posibile extensii distale pe implanturi.(A) intre dintii

naturali, cu forte la nivelul crestei marginale,(B) implanturi
solidarizate posterior cu extensie distala si meziala,(C) forta
aplicata la nivelul unei extensii pe un overdenture. (D) protezare
fiza cu 2 extensii distale bilaterale.

6
Lunginea extensiei distale

Studiile au aratat efectele negative ale extensiei distale. O extensie prea lunga (> 15 mm) a fost asociata cu
esecul protetic mare in comparati cu o lungime mai mica a acesteia (<15 mm).Cand o forta ocluzala este aplicala la
nivelul extensiei distal, axul fortelor si zona de elasticitate se regaseste la abutment in zona distala a lui. De exemplu
daca doua implanturi solidarizate se afla la 10 mm distanta unul de altul, cu extensie de 20 mm, apar urmatoarele
rezultate mecanice: avantajul mecanic al extensie este 20 mm/10 mm, sau 2. Orice forta aplicata pe extensie va dubla
forta aplicata pe zona distala a ultimului abutmentului.

Contacul ocluzal la nivelul extensiei distale

Contactul oculzal pe extensia distala poate rezulta prin supraincarcarea implantului. De exemplu cand o coroana
este plasata deasupra implantului cu extensie linguala( 5 mm corpul implatului inlocuind un molar cu 11 mm diametru),
cuspudul lingual va actiona ca o extensie. Marginea proximala de contact poate realiza suprasolicitarea, prin fortele
date de extensia distala.

Fortele de la nivelul extensie distale

Cu toate ca fortele de la nivelul extensiei distale sunt de tip compresive, la nivelul abutmentului distal se vor
realiza forte de tractiune si de forfecare. Incarcarea cea mai apropiata a abutamentului fata de extensia distala este
suma a celor doua componente si este o forta compresiva (fig 17.53). In acest exemplu ,o forta de 100 N la nivelul
extensiei este egala cu 500 N forta de torsiune pe cel mai distal abutment si de 300 N forta compresiva pe abutment (
punct de sprijin), langa parghie.

Fig 17.53 O extensie de la nivelul a 2 implante poate fi considerat nivelul clasa I. Atunci cand exista 10 mm distanta intre
ele, si cu o extensie de 20 mm, un avantaj mecanic de 2 este realizat. Incarcarea pe extensie va fi multiplicata cu 2
departe de implant, iar implantul aflat cel mai aproape de extensie va primi tot stresul de la cele doua incarcari.( Misch
CE : Dental implant prosthetics, ed 2 , St Louis , 2015, Mosby)
7
 Deoarece cimentul si surubul au torsiunea cea mai mica, abutmentul implatului cel mai indepartat de extensia
distala, de regula nu este sustinut, ceea ce face ca punctul de sprijun sa suporte sarcina . Deoarece implatul este mai
rigid decat un dinte, se comporta ca un punct de sprijin, cu o forta mai mare avand un risc mai crescut.( fig 17.54).Ca o
consecinta, se pierde creasta osoasa, fractura, si esecul in implantare sunt des intalnite dupa ce se pierde suportul
abutmentul distal protetic.

Fig17.54 (A) Un dinte este mai mobil decat un implant. Un implant ca un punct de sprijin transmite mai multe forte de
torsiune si de forfecare la nivelul abutmentului distal de la nivelul extensie, in comparatie cu un dinte. Extensia meziala
duce la descimentare la nivelul moloarului. Punctul de sprijin al implantului, preia toata sarcina, si esecul implantuli.(
Misch CE: Dental implat prosthetics, ed 2 , St Louis, 2015, Mosby).

Semnificatii clinice.Extensia distala creste stresul de la nivelul sistemului implantului. Cu cat forta de la nivelul extensiei
distale este mai mare cu atat cresc si fortele de la nivelul implantului, deoarece extensia distala actioneaza ca o un
amplificator de forte. Sarcinile parafunctionale sunt deosebit de periculoase, creeaza o supraincarcare biomecanica. Cu
cat lungimea extensie distale este mai mare cu atat creste avantajul mecanic si supraincarcarea implantului. Cu cat este
mai mica distanta intre implanturi, cu atata avem avantajul mecanic si forta mai mari la nivelul implantului va fi.(fig
17.55)

8
Fig 17.55 (A) Radiografia panoramica a implanturilor de la nivelul maxilarului si a mandibulei cu protezare fixa.
Restaurarea mandibulara prezinta o extensie la nivelul implantulrilor pozitionate intraforaminal.(B) Teleradiografia
demonstreaza ca distanta antero-postrioara a implaturilor este de, aproximativ 6 mm. Extensia este de 4 ori mai mare
fata de distanta antero-posterioara.Sarcinile ocluzale posterioare sunt multiplicatate de 4 ori la nivelul implanturilor
anterioare, iar implatului cel mai distal va primii suma totala a sarcinilor. In plus arcada antagonista este sprijinita de
implanturi si cu mai putine senzatii propioceptive si o forta de muscare superiora fata de dintii naturali.Toti acesti factori
de risc fac ca restaurarile la nivelul mandibula mai putin predictibile.Extensia ar trebui sa fie redusa , contactele ocluzale
ar trebuii si ele sa fie reduse, iar in timpul noptii sa se poarte guriere , si preventiv sa se schimbe suruburile o data la 4
ani. ( Misch CE: Dental implat prosthetics, ed 2 , St Louis, 2015, Mosby).

Se urmareste la nivelul extensiei sa se reduca fortele de la niveul corpului de punte din regiunea de parghie, in
comparatie cu abutmentrile implanturilor, deasupra si intre ele .Pentru a reduce forta multiplicata de catre extensie , se
recurge la reducera contactelor ocluzale pe extensia protetica.Un gradient de forta care scade treptat de-a lungul
fortelor ocluzale la nivelul extensia , este benefic . In plus nu este aplicata o sarcina laterala pe extensia (indiferent daca
este posterior sau anterior). Cu toate ca fortele functionale la nivel ocluzal, in timpul masticatiei, pot fi nemodificate de
catre tehnica , fortele parafunctionale (care sunt cele mai daunatoare) sunt reduse semnificativ prin gradientul de forte
ocluzale.

9
Evitarea realizarii unei coroane prea inalte

Distanta dintre cele doua arcade dentare este definita ca dimensiunea verticala dintre cele doua maxilare in
anumite conditii ( cu mandibula in repaus sau in ocluzie). Inaltinea unei singure arcade nu are o anumita definire in
protetica, pentru acest lucru, Misch propune termenul de “crown height space/ spatiul inaltimii coronare”(CHS). CHS in
implantologie incepe de la nivelul crestei osoase pana la planul de ocluzie, in zona posterioara si pana la marginea
incizala in zona anterioara a arcadei (fig 17.56).In zona anterioara, cand avem o ocluzle adanca , este mai mare decat
spatiul dintre creasta osoasa si marginea incizala a antagonitilor.In general cand dintii anteriori sunt in contact CO,
exista o o ocluzie adanca. La mandibula este de regula masurata de la nivelul crestei si pana la marginea incizala. Oricum
la nivelul maxilarului anterior CHS este masurata de la nivelul crestei osoase si pana la marginea incizala si nu pana la
punctul de contact ocluzal. CHS ideal cerut in implantologia protetica ar trebui sa fie intre 8-12 mm. Masuratorile ”
latimii biologice”, inaltinea abutmentului dupa cimentare sau dupa insurubare , puterea materialulul ocluzal, estetica si
igienizarea sunt luate in functie de coroana abutmentului.(fig 17.57)

Fig 17.56 Inaltinea coroanei este masurata de la nivelul planului de ocluzie pana la creasta ososa.Spatiul ideal pentru un
RP-1, este cuprins intre 8-12mm .CT, tesutul conjunctiv atasat, JE jonctiunea epiteliala .(Misch CE: Dental implat
prosthetics, ed 2 , St Louis, 2015, Mosby).

Fig 17.57 O inaltine coronara excesiva , ducand la o sarcina ocluzla marita.Spatiul coronar marit actioneaza ca o extensie
verticala.

10
 Piesele protetice mobilizabile , de cele mai multe ori necesita CHS mai mare de 12 mm. CHS este masurat de la
nivelul crestei osoase pana la nivelul planului de ocluzie in regiunea posterioara si pana la marginea incizala la nivelul
anteriora.Inaltimea coronara a implantului este de regula mai mare fata de coroana anatomica a dintelui. Daca implantul
este incarcat ideal pe axul lung al acestuia , inalimea coroanei nu va multiplica forta( fig 17.58). Oricum, inaltimea
coronara este un factor de multiplicare a fortelor( extensia verticala ), cand este realizata o sarcina laterala , forta
unghiulara, sau este aplicata o extensiei .(fig 17.59) .O corona inalta intr-o astfel de conditie, actioneaza ca un
amplificator al stresului la nivelul intregului implant.( cimentat sau fixat prin insurubare , coroana, abutmentul , creasta
osoasa, si contactul implantului cu osul). Cu cat este mai inalta coroana, cu atat momentul crestal este mai mare,orice
componenta a fortei laterale, incluzand fortele ce rezulta datorita unei incarcari angulate. Incarcarea abutmentul
angulat imediata, in directia acestulia si cu o coroana inalta fac subiectul unui moment crestal similar , datorita incarcarii
laterale pe corpul implantului si la cresterea efectului de parghie realizat de catre coroana cu inaltime mare.

Fig 17.58 Inaltinea coroanei nu multiplica stresul la nivelul sistemului implatului cand forta este aplicata in axul lung al
implantului. .( Misch CE: Dental implat prosthetics, ed 2 , St Louis, 2015, Mosby).

Fig 17.59 Sarcina extensie de la nivelul implantului realizeaza 6 momente diferite care actioneaza la nivelul corpului
implantului. Daca se mareste inaltimea coronara, se maresc doua din cele 6 momente de forta.(Misch CE: Dental implat
prosthetics, ed 2 , St Louis, 2015, Mosby).

11
 Sarcina ocluzala poate fi condusa de sistemul implatului, cu o crestere a CHS, daca cele ce urmeaza apar: angulatie
de 30 de grade incarcata pe orice tip de corp de implant, o coroana pe implant cu o angulatie de 30 de grade sau o
angulatie de 30 de grade a cuspizilor.In asftel de conditii 50% din incarcarile ocluzale sunt transformate in cele orizontale
si in componentele de forfecare la nivelul sistemului implantului. Oricum angulatia la nivelul implantului reprezinta un
risc mai mare pentru creasta osoasa, fata de angulatia corpului implatului, deoarece inaltimea coroanei actioneaza
asupra extensie verticale. Orice sarcina este aplicata la nivel ocluzal (sau la nivelul unui cuspid) este amplificat de catre
inaltimea coroanei. De exemplu , o angulatie de 12 grade duce la o sarcina de 100 N , pe coroana implantului , rezultand
in plus 21 N de forta laterala. Daca coroana este de 15 mm inaltime, sarcina finala la nivelul crestei osoase si surubului
abutmentului este de 21 N A~15 mm=315 N momentul de forta. Dentistul trebuie sa fie constient de efectul nociv a unei
alegeri nefavorabile in privinta cuspizilor sau a angulatiei coroanei implantului , pentru ca va fi amplificata de catre
inaltimea coronara .(fig 17.60)

Fig 17.60 Inaltimea coranei creste in mod direct efectul unei forte angulare. De exemplu o sarcina de 100 N , cu o
inclinare de 12 grade duce la actiunea unor forte laterale si de forfecare mai mari cu 21 N. O coroana cu o inaltine de 15
mm mareste forta de 21 N, la o forta de 315 N .(Misch CE: Dental implat prosthetics, ed 2 , St Louis, 2015, Mosby).

Daca sarcina este perpendiculara pe curba lui Wilson sau Spee este aplicata pe un corp de implant angulat, sarcina
nu este marita de catre inaltimea coroanei. Angulatia implantului va mari forta dar nu va fi multiplicata de catre
inaltimea coronara. Angulatia incarcarii de la nivelul ocluzal este mult mai importanta de controlat decat pozitia
angulatiei corpului implantului .

Semnificatii clinice Incarcarea in axul lung la nivelul implantului este absolut necesara , atunci cand vorbim de cresterea
in inlatime a coroanei, intensificarea fortelor, sau durata actiunii creste( parafunctii).Inaltimea coroanei nu este un
multipicator de forte atunci cand nu sunt prezente extensii sau sarcini laterale. O sarcina de 100 N in axul lung este
similara sistemului implantului, cand coroana are 10 mm sau 20 mm in inaltime.Schema ocluzala sau morfologia
coronara ar trebui sa coduca sarcinile la nivelul corpului implantului, iar cand nu pot fi aplicate ar trebuii sa se considere
un mecanism de a indeparta efectele nocive ale sarcinilor laterale. Deoarece sarcinile orizontale sau laterale realizeaza o

12
crestele fortelor de tensiune si fortelor de forfecare, aceate sarcini pot fi reduse printr-o schema ocluzala , in speciala la
nivelul sistemelor mecanice care cresc magnitudinea sarcinii biomecanice.

Mentinerea unei suprafete ocluzale inguste

In regiunea posterioara, realizarea unei suprafete ocluzlale mari, poate avea multe complicatii. O extensie orala sau
vestibulara in regiunea posterioara poarta denumirea de sarcina neechilibrata, iar suma fortelor de forfecare clasa I este
marita. Cu cat este mai mare forte paraxiala, cu atat este mai mare sarcina la nivelul implantului. Aceste forte paraxiale
pot de asemenea rezulta de la nivelul contactelor ocluzale vestibulare sau linguale si crearea unor momente de forta,
care cresc fortele compresive, de tractiune, si de forfecare la nivelul intregului sistem implantar.(fig 17.61)

Fig 17.61 Contacul ocluzal de la nivelul unei extensii, la nivel lingual sau vestibular, poarta denumirea de sarcina
paraxiala. Extensia sau sarcina paraxilala creste pe masura ce sa mareste parghia sau fortele de forfecare. Cel mai
adesea, un implant posterior este plasat sub foseta centrala a coroanei implantului. Cuspidul vestibular prezinta o
sarcina paraxiala sau pe extensie. Un contact ideal se gasestie deasupra corpul implantului. B, Buccal; F force , L
lingual.(Misch CE: Dental implat prosthetics, ed 2 , St Louis, 2015, Mosby).

Etiologie

Coroanele mandibulare posterioare. Dupa pierderea dintilor mandibulari posteriori, resorbtia duce la o creasta
reziduala, care se va pozitiona mai lingual. Resorbtia la nivelul crestei se face lingual, iar diviziunea osoasa se va schimba
de la diviziunea A la B. Ca rezultat, implanturile dentare (fara grefa osoasa) vor fi pozitionate mai lingual, decat dintii
pierduti anteriori.Trebuie avuta grija in plasarea implantului dentar in aceasta zona, deoarece acest lucru poate conduce
la aparitia unor forte nonaxiale si ingustarea spatiului limbii.

Cu cat mandibula se resoarbe mai mult, creasta va evolua de la diviziuna B la C , iar mai apoi spre diviziunea D. Oricum
datorita angulatiei mandibulare, creasta isi va schimba din nou pozitia sper vestibular.

Implanturile intraosoase de regula nu poate fi aplicat in astfel de cazuri, in care osul este neadecvat , fiind pozitionat
deasupra nervului mandibular(fig 17.62)

13
Fig 17.62 Resorbtia arcadele edentate maxilare si mandibulare in timpul divizilor A sper B, B fata latime sper C fara
latime.Arcada mandibulara posterioara prezinta o resorbtie vestibulara, iar locul devine C fara inaltime, D volum osos
.(Misch CE: Dental implat prosthetics, ed 2 , St Louis, 2015, Mosby).

Prevenirea complicatiilor

Pentru a putea prevenii fortele nonaxiale si lingitudinale ale implantului si ale elementului protetic , clinicianul va trebui
sa evalueze situatia clinica cu ajurul unui CT , pentru a realiza un plan de tratament interactiv in pozitionarea implantului
si a elementului protetic. Daca implantul nu poate fi pozitionat in pozitia ideala, se va apela la augumentare osoasa la
nivelul vestibular inaintea pozitionarii implantului.

Coroanele maxilare posterioare. Creasta maxilara este pozitionata usor mai spre vestibular fata de mandibula
echivalandu-se.Cand dintii maxilari se pierd creasta edentata se resoarbe intr-o directie mediala , evoluand dinsper
divizai A sper B , divizia B sper C si divizia C spre D. Ca rezultat, mocoasa maxilara din jurul implantului se indreapta spre
linia mediala atunci cand creasta osoasa se resoarbe. Datorita resorbtiei in latime , mucoasa din jurul implatul maxilar
posterior poate sa ajunga chiar si palatinal fata de dintii mandibulari antagonisti.

In zona estetica (un zambet gingival) la nivelul vestibular al coroanei implantului trebuie sa fie asemanator cu dintele
natural. Acest lucru aduce o imbunatarire a esteticii si prevenirea muscarii obrazului , precum si mentinerea plenitudinii
obrazului. Exact ca si la nivelul dintilor naturali si se va realiza contact ocluzal la nivelul cuspidului vestibular. Ideal atunci
cand aveam implanturi maxilare psterioare in zona estetica vor fi pozitionate mai vestibular fata de creasta ososasa.
Pozitia ideala a implantului maxilar posterior se regaseste la nivelul fosetei centrale , unde zona cervicala nu se afla in
zona estetica.

Prevenirea complcatiilor. Cu toate ca augumetarea sinuzala permite plasarea unor implanturi intraosose in zona
posterioara maxilara , exista de regula o discrepanta fata de creasta. Clinicianul ar trebuii sa evalueze pozitia axiala al
locului implantului ales si in unele cazuri este necesara o augumentare orizontal (latime) in asociate cu augumntarea de
sinus.

Conturul lingual al coroanei implantului maxilar ar trebui sa fie redus deoarece este in afara zonei estetice si este un
cuspid stabil in ocluzie(fig 17.63).Cuspidul lingual la nivelul extensie implantului este similar cu cuspidul vestibular al
zonei posterioare mandibulare.Astfel se reduc si fortele paraxiale care actioneaza in aceasta regiune.(fig 17.64)

14
Fig 17.63 (A) Un implant maxilar posterior plasta intr-o zona vizibila din punct de vedere estetic , este poitionat mai sper
vestibular fata de foseta centrala.(B) Conturul coroanei implantului primului molar este modelata similar cu dintele
vecin.(C)Conturul lingual al primului molar are o marime mai redusa in comparatie cu dintele vecin.(Misch CE: Dental
implat prosthetics, ed 2 , St Louis, 2015, Mosby).

15
Fig 17.64 Implanturile posterioare maxilare sunt de regula pozitionate sub foseta centrala, unde zona cervicala nu
intereseaza estetica. Conturul fetei linguale de regula este redus in volum din motive igienice, si mai putine forte
paraxiale pe implanturilor. B bucal, L lingual (Misch CE: Dental implat prosthetics, ed 2 , St Louis, 2015, Mosby).

Preventie

Un implant dentar mai mare. O latime mai mare a implantului poate accepta un contact ocluzal vertical , transmitand o
forta mai mica in jurul perimucoasei implantului. Un implant mai ingust este mai vulnerabil la fortele ocluzale. Cu
protectia implantului, conceptul ocluzal, latimea fetei ocluzale este direct proportionala cu diametrul implantului.( fig
17.65)

Fig 17.65 Un implant ingust , unde se poate observa o mare discrepanta intre fata ocluzala si corpul implantului.
16
Constuctia protetica

De regula tehnicianul are tendinta sa realizele fata vestibulala si linguala asemanatoare cu cea a dintilor vecini. Cand
nu este interesata zona estetica , coroana protetica ar trebui sa aiba fata ocuzala redusa in latime , in comparatie cu
dintii naturali (fig 17.66). Spatiul ocluzal ingust reduce riscul de fracturare a ceramicii, prin reducerea ceramicii
nesustinute.O reproducere similara cu cea a dintilor vecini, pe un implant cu un diametru mic (10 mm dinte iar implant
4-6 mm) se va realiza cu o extensie meziala si distala .Prin urmare extensia este realizata ca o creasta pontica a unei
restaurari dentare partiale fixe( fig 17.67). Ceramica de la nivelul vestibular nu este sustinuta de un suport metalic,
deoarece regasim ceramica si la nivelul cervical. Ca rezultat fortele de forfecare rezultate la nivelul cuspidului vestibular
al coroanei mandibulare sau cuspidul lingual al coroanei maxilare, cresc riscul de fractura a ceramicii. Extinderea
conturului coroanei nu doar ca maresc fortele, dar afceteaza creasta. Acesta se realizeaza prin compunerea unei forte
mai mari pe abutmentul implantului fata de dintele natural ( fig 17.68)

Fig 17.66 (A)O coroana mandibulara postreioara cu o fata ocluzala prea mare.(B-C) Fata ocluzala mica, scade cantitatea
de forta aplicata pe implant

17
Fig 17.66 (A)Extensia vestibulara, la nivelul bazei acesteia, este rezultatul resorbtie si plasarii prea linguale a implantului,
decat dintele natural. (B) Unde suporta implanul o restaurate protetica fixa sper lingual sau palatinal a platformei
oculzale, atentia la nivel vertical este tendinta de a se roti in jurul puntului de spijin a implantului.(B, From Hobkirk JA,
Occlusion and Principles of oral Implant Restarotion.In Klineberg I, Eckerr S: Functional occlusion in restaurative
dentistry and prosthodontics, St Louis, 2016, Mosby)

Management

Ca rezultat , ingrijirea creastei si extensiei de ceramica in regiunea sulculara a implantului este afectata de catre
supraconturarea coroanei. Ata dentara poate ajunge intre acestea zona, pana la marginea libera gingivala, dar nu poate
accesa sulcusl gingival. Igiena dentara zilnica este aproape imposibila de realizat . Fata ocluzala ingusta realizeaza o
accesarea zilnica a sulcusului gingival acasa. O fata ocluzala mica combinata cu o reducere a conturului vestibular (in
zona posterioara madibulara),favorizeaza igienizarea zilnica, imbunatateste sarcina axiala, si reduce riscul de fracturare a
portelanului. In zona estetica designul crestei poate fi necesar pentru a restabilii implantul decat indepartarea lui,
augumentarea osoasa, si repunerea implantului. Se poate observa o crestere a igienei orale.

La nivelul mandibulei, corpul protetic trebuie redus pe fata vestibulara, iar la maxilar trebuie redusa partea linguala.
Cuspizii trebuie redusi si ei. Reducerea dimensiunii la nivelul posterior mandibular nu este consecinta data de muscarea
obrazului, deoarece suprapunera vestibulara orizontala este mentinuta. Conturul lingual la nivelul mandibulei trebuie sa
fie similar cu dintii vecini(fig 17.69), acest lucru indeparteaza limba in timpul ocluzie (la fel ca si la dintii naturali). La fel
ca si la dintii naturali, cuspizii linguali nu prezinta contacte ocluzale.

In zona mandibulara posterioara , cu cat scade diametrul implantului, se reduce si volumul cuspidului vestibular. Astfel
se reduce sarcina extensiei. Conturul lingula ramane asemanator cu cel al dintilor naturali, indiferet de diametrul
implantului. Conturul lingual permite o suprapunere orizontala cu , cuspizii maxilari linguali, asadar limba este
indeparatata de la nivelul fetei ocluzale in timpul functie. Cuspidul lingual nu prezinta sarcina ocluzala (ca la dintii
naturali) (fig 17.70). In timpul masticatiei, cantitatea de forta folosita pentru a zdrobii alimentele poate fi in legatura cu
latimea suprafatei ocluzale. De exemplu , o forta mai mica este necesata pentru a taia o bucata de carne cu un cutit

18
ascuti( supratata ocluzal redus) fata de un cutit neascutit( suprafata ocluzala mare). Cu cat creste suprafata ocluzala ,se
mareste si forta pentru a avea rezultate asemanatoare. O latime ocluzala mare , realizeaza forte mari pentru a putea
zdrobii bolul alimentar. Cu toate ca aceste forte functionale necesita 30 pis , in cazul parafunctiilor ele pot fi 10 pana la
20 mai mari.

19