CONSILIUL CONCURENŢEI

RAPORT PRIVIND PIAŢA SERVICIILOR

DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ DIN ROMÂNIA
ŞI A ACTIVITĂŢILOR CONEXE ACESTORA

Cuprins
Motivaţia şi scopul derulării unei investigaţii sectoriale pe piaţa serviciilor de asistenţă medicală din România şi a

activităţilor conexe acestora ........................................................................................................................................ 5
Glosar de termeni ........................................................................................................................................................ 6
Recomandări.............................................................................................................................................................7

CAPITOLUL 1. CARACTERISTICI GENERALE ALE ASISTENŢEI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ................................................. 14

1.1. Autorităţile sistemului de sănătate publică ............................................................................................... 15
1.2. Controlul în sănătatea publică ................................................................................................................... 16
1.3. Dimensiunea sectorului serviciilor medicale în cadrul economiei naţionale ............................................. 16
CAPITOLUL 2. ASISTENŢA MEDICALĂ ÎN ROMÂNIA ŞI ACTIVITĂŢILE CONEXE ACESTEIA ........................................... 21
2.1. Definirea conceptului de asistenţă medicală ............................................................................................. 21
2.2. Principii pentru definirea pieţelor relevante ............................................................................................. 23
2.3. Analiza SWOT a sectorului asistenţă medicală şi a activităţilor conexe acesteia ........................................... 27
2.4. Identificarea activităţilor şi a segmentelor de activitate ................................................................................ 28
2.5. Cabinete medicale .......................................................................................................................................... 29
2.6. Finanţarea cabinetelor medicale .................................................................................................................... 32
2.7. Controlul în cadrul cabinetelor medicale ........................................................................................................ 32
2.8.Cabinete în cadrul cărora se desfăşoară activităţi conexe serviciilor medicale, actului medical şi activităţi şi
practici de medicină complementară/alternativă ................................................................................................. 32
2.9. Profesiile liberale ............................................................................................................................................ 35
2.10. Definirea conceptului de întreprindere şi analiza includerii în categoria întreprinderilor a cabinetelor
medicale, a cabinetelor de liberă practică şi a altor forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare a
serviciilor medicale în unităţi tip cabinet ............................................................................................................... 36
2.11. Piaţa cabinetelor medicale, cabinetelor de liberă practică şi a altor forme de desfăşurare a activităţilor
de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet ........................................................................................ 37
2.12. Prezentarea segmentelor de activitate desfăşurate prin cabinete medicale, cabinete de liberă practică şi
alte forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet ....................... 39
CAPITOLUL 3. ASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ ......................................................................................................... 51
3.1. Considerente prealabile .................................................................................................................................. 51
3.2. Medicul de familie .......................................................................................................................................... 51
3.3. Cabinetul de medicina familiei ........................................................................................................................ 51
3.4. Finanţarea medicinii de familie ....................................................................................................................... 53
3.5. Piaţa cabinetelor medicale de familie ............................................................................................................. 53
3.6. Structura pieţei cabinetelor de medicină de familie ....................................................................................... 54
CAPITOLUL 4. ASISTENŢA MEDICALĂ ACORDATĂ PRIN CABINETELE MEDICILOR DENTIŞTI ...................................... 59
4.1. Piaţa cabinetelor de medicină dentară ........................................................................................................... 59
4.2. Structura pieţei cabinetelor de medicină de dentară ..................................................................................... 60
CAPITOLUL 5. TEHNICIENI DENTARI ........................................................................................................................... 64

CAPITOLUL 6. ASISTENŢA ASIGURATĂ PRIN CABINETE DE PSIHOLOGIE SAU ALTE FORME DE EXERCITARE A
PROFESIEI ................................................................................................................................................................... 69

CAPITOLUL 7. CABINETE ÎN CARE SE DESFĂŞOARĂ ACTIVITĂŢI ŞI PRACTICI DE MEDICINĂ
COMPLEMENTARĂ/ALTERNATIVĂ ............................................................................................................................. 72
CAPITOLUL 8. ASISTENŢA MEDICALĂ PROFILACTICĂ ŞI CURATIVĂ ASIGURATĂ PRIN ALTE TIPURI DE UNITĂŢI ........ 74
CAPITOLUL 9. SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ DE URGENŢĂ ŞI DE PRIM AJUTOR CALIFICAT ......... 78
9.1. Aspecte generale privind asistenţa medicală publică de urgenţă ................................................................... 78
9.2. Asistenţa medicală privată de urgenţă ........................................................................................................... 79
9.3. Serviciile de ambulanţă judeţene şi ale municipiului Bucureşti ...................................................................... 81
9.4. Aspecte generale privind serviciile mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare (SMURD) ........................ 81
9.5. Structura serviciilor de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat .......................................... 82
CAPITOLUL 10. ASISTENŢA AMBULATORIE DE SPECIALITATE .................................................................................... 87
CAPITOLUL 11. ASISTENŢA MEDICALĂ BALNEARĂ ŞI DE RECUPERARE ..................................................................... 90
11.1. Societăţi comerciale de turism balnear şi de recuperare ............................................................................. 91
CAPITOLUL 12. UNITĂŢI SANITARE CU PATURI PUBLICE ŞI PRIVATE ......................................................................... 95
12.1. Spitalele ........................................................................................................................................................ 95
12.2. Piaţa spitalelor .............................................................................................................................................. 95
12.3. Aplicarea conceptului de întreprindere în cadrul spitalelor publice din România ........................................ 96
12.4. Finanţarea spitalelor publice ........................................................................................................................ 98
12.5. Principalele categorii de spitale şi structura acestora .................................................................................. 99
12.6. Indicatori de utilizare şi dotare a spitalelor ................................................................................................ 106
CAPITOLUL 13. STRUCTURA ŞI EVOLUŢIA PIEŢEI SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ ŞI A ACTIVITĂŢILOR
CONEXE ACESTORA, AVÂND ÎN VEDERE CODURILE CAEN DIN ACEST SECTOR DE ACTIVITATE ............................... 109
CAPITOLUL 14. CONSIDERAŢII ASUPRA DESCENTRALIZĂRII SISTEMELOR DE SĂNĂTATE ........................................ 113
14.1. Descentralizarea serviciilor de sănătate ..................................................................................................... 113
14.2. Finanţarea serviciilor de sănătate ............................................................................................................... 114
14.3. Constrângerile care cauzează eşecul unei pieţe libere a serviciilor medicale ............................................. 114
14.4. Coplăţile ...................................................................................................................................................... 115
14.5. Alte modalităţi de colectare a fondurilor pentru finanţarea serviciilor de sănătate .................................. 116
CAPITOLUL 15. PREZENTAREA PRINCIPALELOR ORGANISME/ORGANIZAŢII PROFESIONALE DIN DOMENIUL
SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ ŞI A ACTIVITĂŢILOR CONEXE ACESTORA .................................................... 117
15.1. Colegiul Medicilor din România .................................................................................................................. 117
15.2. Colegiul Medicilor Dentişti din România ..................................................................................................... 119
15.3. Ordinul Tehnicienilor Dentari din România ................................................................................................ 120
15.4. Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă ............................................................... 121
15.5. Colegiul Psihologilor din România ............................................................................................................... 122
15.6. Societatea Naţională de Medicina Familiei ................................................................................................. 122

15.7. Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie ........................................................................... 123

CAPITOLUL 16. ASISTENŢA MEDICALĂ TRANSFRONTALIERĂ ÎN CONTEXTUL DIRECTIVEI 2011/24/UE ...................
124
16.1. Cardul European de Sănătate ..................................................................................................................... 126
16.2. Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate ........................................................................................ 126
CAPITOLUL 17. RECOMANDĂRI PRIVIND ADAPTAREA CADRULUI LEGAL DE REGLEMENTARE A PIEŢEI SERVICIILOR
DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ DIN ROMÂNIA ŞI A ACTIVITĂŢILOR CONEXE ACESTORA, ÎN VEDEREA FACILITĂRII
DEZVOLTĂRII PIEŢEI ŞI A CONCURENŢEI .................................................................................................................. 127

Motivaţia şi scopul derulării unei investigaţii sectoriale pe piaţa serviciilor de

asistenţă medicală din România şi a activităţilor conexe acestora

În baza atribuţiilor legale, Consiliul Concurenţei a declanşat în luna mai 20131 o investigaţie pentru
cunoaşterea pieţei serviciilor de asistenţă medicală din România şi a activităţilor conexe acesteia.
Investigaţia pentru cunoaşterea unui anumit sector economic (denumită în continuare investigaţie
sectorială) reprezintă un instrument de monitorizare pro-activă a pieţei, o analiză complexă prin care
este evaluată, la un moment dat, situaţia concurenţei pe o piaţă naţională sau într-un sector de activitate.
Scopul acestor investigaţii sectoriale este obţinerea de informaţii privind modul de funcţionare a unei
anumite pieţe, precum şi identificarea măsurilor adecvate pentru a rezolva problemele de concurenţă din
domeniul analizat.
Consiliul Concurenţei poate utiliza investigaţia privind un anumit sector economic atât în exercitarea
unei funcţii sancţionatorii, cât şi a unei importante funcţii preventive. Funcţia sancţionatorie constă în
posibilitatea de a corecta eventuale disfuncţionalităţi de natură concurenţială, identificate în urma
investigaţiei sectoriale, prin deschiderea unor investigaţii de încălcare a regulilor de concurenţă. Funcţia
preventivă se realizează prin asigurarea vizibilităţii autorităţii de concurenţă pe piaţa investigată, ancheta
sectorială fiind astfel un element important al promovării culturii concurenţei în cadrul unor sectoare
economice cheie.
Derularea unei investigaţii sectoriale se poate dovedi utilă şi necesară nu doar autorităţii naţionale de
concurenţă, dar şi altor instituţii sau autorităţi competente care, prin raportul final al investigaţiei, pot
primi o serie de recomandări din partea autorităţii naţionale de concurenţă.
Necesitatea declanşării unei investigaţii sectoriale pentru cunoaşterea sectorului serviciilor de asistenţă
medicală din România şi a activităţilor conexe acestora a fost motivată de importanţa sectorului sănătate
în cadrul economiei naţionale, care se reflectă şi în evoluţia serviciilor de asistenţă medicală şi a
activităţilor conexe acestora.
Sectorul serviciilor de asistenţă medicală este în plină dezvoltare, având în vedere scăderea numărului
de spitale de stat, şi ponderea mare a investiţiilor private în acest domeniu în ultimii ani. În acest
context, structura şi mărimea pieţei se poate modifica de la un an la altul, în funcţie de intrările
capitalului privat în acest sector.
Serviciile de asistenţă medicală şi activităţile conexe acestora au un puternic impact asupra stării de
sănătate a populaţiei şi asupra dezvoltării economice.
Investigaţia sectorială pentru cunoaşterea pieţei serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe
acestora are în vedere identificarea mecanismelor de funcţionare a pieţei, cu scopul de a descoperi şi
corecta eventuale disfuncţionalităţi de natură anticoncurenţială.Pentru perioada următoare, se estimează,
pe de o parte, creşterea ponderii sectorului privat în acest domeniu, iar pe de altă parte, o reaşezare a
acestei pieţe prin achiziţii şi fuziuni, astfel încât cunoaşterea situaţiei reale este utilă şi din perspectiva
analizei concentrărilor economice în sectorul serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe
acestora.
Evoluţia pieţei serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe acestora este influenţată de
fiecare din pieţele care o cuprind (piaţa cabinetelor medicale, piaţa spitalelor, piaţa serviciilor de
asistenţă medicală de urgenţă etc.).
Pentru a atinge obiectivele propuse în cadrul investigaţiei sectoriale, au fost solicitate informaţii de la
instituţiile abilitate din domeniu, de la organizaţii profesionale/patronale, precum şi de la întreprinderi
publice sau private care îşi desfăşoară activitatea pe această piaţă.
Având în vedere poziţia exprimată de anumite instituţii şi organisme profesionale care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe, ce comportă discuţii cu
privire la existenţa pieţei în cadrul acestor servicii, raportul de investigaţie prezintă principalele
elemente care demonstrează existenţa acesteia.

1

Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 239/14.05.2013;
5


Investigaţia a avut în vedere stabilirea, delimitarea şi analiza pieţelor care fac parte integrantă din piaţa
serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe acestora. Stabilirea, delimitarea şi analiza
pieţelor a fost realizată neexhaustiv, raportul având în vedere o prezentare cu caracter general a pieţei
serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe.
Analiza de faţă nu include asistenţa medicală de hemotransfuziologie, transfuzie sanguină sau alte
servicii de asistenţă medicală şi prestaţii autorizate asigurate prin unităţi specializate, asistenţa medicală
preventivă din colectivităţile de copii preşcolari, şcolari şi studenţi şi asistenţă farmaceutică.

Glosar de termeni 2
Spitale - instituţii medicale (publice şi private) cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică şi
care furnizează servicii medicale persoanelor internate sau în ambulatoriu. În conformitate cu legea
reformei în domeniul sănătăţii, acestea acordă servicii preventive, curative, de recuperare şi paleative.
Structura organizatorică a unui spital poate cuprinde după caz: secţii, laboratoare, servicii de diagnostic
şi tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice sau administrative, serviciu de
asistenţă prespitalicească şi transport urgenţe, structuri de primiri urgenţe. Spitalele pot avea în structura
lor servicii ambulatorii de specialitate, servicii de spitalizare de zi, îngrijiri la domiciliu şi servicii
paraclinice ambulatorii.
Unităţi medico-sociale - sunt instituţiile publice specializate, cu paturi, cu personalitate juridică, în
subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, care asigură persoanelor cu nevoi medico-sociale
servicii de îngrijire, servicii medicale, precum şi servicii sociale.
Sanatoriile - sunt unităţile sanitare cu paturi care asigură asistenţă medicală, utilizând factorii curativi
naturali, asociaţi cu celelalte procedee, tehnici şi mijloace terapeutice.
Sanatoriile balneare - sunt unităţi sanitare cu paturi care asigură asistenţă medicală, utilizând factorii
curativi naturali, asociaţi cu celelalte procedee medicale, tehnici şi mijloace terapeutice. Sunt organizate
sanatorii balneare pe diverse profiluri de specialitate (deficienţi motori, boli psihice, boli cardio-
vasculare, digestive, renale etc.).
Policlinicile - sunt unităţi sanitare cu sau fără personalitate juridică, care asigură asistenţa medicală de
specialitate bolnavilor ambulatorii. Ele funcţionează în sistem public (cu şi fără plată) sau în sistem
privat, furnizând servicii de asistenţă medicală preventivă, curativă şi de urgenţă.
Centrele de diagnostic şi tratament - sunt unităţi sanitare care acordă asistenţă medicală de
specialitate, dispunând de paturi de zi. Acestea au atribuţii, în principal, în stabilirea diagnosticului,
recomandări terapeutice şi tratament ambulatoriu.
Centrele medicale de specialitate - sunt unităţi de asistenţă medicală de specialitate în care se
desfăşoară şi activităţi de învăţământ şi cercetare medicală, de îndrumare şi coordonare metodologică pe
domeniile lor de activitate, precum şi de educaţie medicală continuă.
Dispensarele medicale - sunt unităţi medicale pentru acordarea asistenţei medicale generale şi de
specialitate profilactice şi curative, precum şi monitorizarea bolnavilor, de către medici şi personal
sanitar mediu.
Cabinetele medicale - sunt unităţi sanitare cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii
publice de stat sau private, de asistenţă umană preventivă, curativă, de recuperare şi de urgenţă.
Serviciile de sănătate acordate de cabinetele medicale se realizează de către medici de medicină
generală, medici de familie, medici stomatologi, medici specialişti şi alte categorii de personal sanitar
autorizat. Cabinetele medicale pot fi: cabinete medicale şcolare sau studenţeşti, cabinete medicale de
medicină generală, cabinete medicale de familie, cabinete medicale de specialitate, cabinete
stomatologice.
Cabinetele medicale de medicină generală - furnizează servicii medicale primare pacienţilor
indiferent de vârstă sau de starea de sănătate. Un medic generalist recomandă pacienţilor, în funcţie de
simptome, un medic specialist, dacă este necesar.

2

Institutul Naţional de Statistică – Metodologia cercetării statistice a sistemului sanitar;
6


Cabinetele medicale de familie - furnizează servicii medicale de asistenţă medicală primară către
pacienţii asiguraţi prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate, înscrişi pe lista proprie (fără plată) sau
pe listele altor cabinete medicale de familie şi pentru pacienţii neasiguraţi (cu plată). Cabinetele
medicale de familie au ca reprezentant legal/ titular, un medic de familie.
Societăţile medicale civile - sunt entităţi juridice care furnizează servicii medicale în ambulatoriu.
Cabinetele stomatologice - furnizează servicii stomatologice de prevenire şi/sau curative. Există
cabinete stomatologice singulare, dar şi clinici de stomatologie, în care activitatea medicilor stomatologi
este grupată în mai multe cabinete medicale.
Societăţile stomatologice civile medicale - sunt entităţi juridice care furnizează servicii de stomatologie
medicale în ambulatoriu.
Cabinetele medicale de specialitate - sunt unităţile medicale destinate în special pentru îngrijirea
sănătăţii în ambulatoriu. Aceste cabinete medicale furnizează servicii de tratament pentru specialitatea
medicală pentru care au fost destinate. În general, aceste cabinete au o singură specialitate, dar se
întâlnesc situaţii în care sunt grupate mai multe specializări.
Societăţile civile medicale de specialitate - sunt entităţi juridice care furnizează servicii medicale în
ambulatoriu.
Ambulatoriile de specialitate - sunt unităţile sanitare, cu şi fără personalitate juridică, care acordă
asistenţă medicală de specialitate pacienţilor în ambulatoriu. Funcţionează în sistem public, asigurând
servicii de asistenţă medicală preventivă, curativă, de recuperare şi de urgenţă. În acest tip de unitate se
desfăşoară şi activităţi de învăţământ medical.
Ambulatoriile de spital - reprezintă o structură în cadrul spitalului care acordă servicii medicale în
ambulatoriu. Furnizarea acestor servicii se negociază şi se contractează în mod distinct cu casele de
asigurări sociale de sănătate.
Centrele de sănătate - sunt unităţi sanitare cu paturi care asigură asistenţa medicală de specialitate
pentru populaţia din mai multe localităţi apropiate, în cel puţin două specialităţi.
Laboratoarele medicale - sunt unităţi medicale destinate testelor de sănătate şi care pot funcţiona
independent sau în cadrul altor unităţi medicale.
Laboratoarele de tehnică dentară - sunt laboratoarele în care sunt executate proteze dentare.

Recomandări

Analiza efectuată cu privire la piaţa serviciilor de asistenţă medicală din România şi a activităţilor
conexe acestora, a relevat unele aspecte care pot influenţa în mod negativ dezvoltarea pieţei şi a
concurenţei.

În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, republicată (denumită în
continuare Legea concurenţei), atunci când o investigaţie privind un anumit sector economic este
finalizată prin identificarea unor disfuncţionalităţi ale pieţei care afectează procesul concurenţial,
Consiliul Concurenţei va lua măsurile necesare în scopul de a crea condiţii de concurenţă efectivă prin:
a) emiterea de recomandări către mediul de afaceri, autorităţile publice sau consumatori, pentru
facilitarea dezvoltării pieţei şi a concurenţei;
b) promovarea unor reglementări specifice, dacă se constată că disfuncţionalităţile pieţei au fost
generate de acte normative în vigoare;
c) impunerea, prin decizie, a măsurilor necesare, adecvate şi proporţionale pentru remedierea
disfuncţionalităţilor pieţei3.

1. Emiterea de recomandări, în baza art. 25 alin. (5) lit. a) din Legea concurenţei către Guvernul
României

În conformitate cu prevederile art. 117 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, serviciile de reparaţii auto, aprovizionare, alimentare cu carburanţi, alimentare cu oxigen
medical, piese auto şi curăţenie pot fi externalizate de serviciile de ambulanţă judeţene şi al municipiului
Bucureşti, prin contract de parteneriat public-privat, contract de asociere prin participaţiune sau
închirieri, sumele rezultate constituind venituri proprii ale serviciului de ambulanţă contractant.

Art. 4 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice (denumită în continuare Legea achiziţiilor)
respectiv art. 9 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii
(denumită în continuare Legea concesiunilor), include serviciile de ambulanţă judeţene şi al
municipiului Bucureşti în categoria autorităţilor/ contractante.

Recomandăm Guvernului României, modificarea art. 117 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, în sensul asigurării aplicării regulilor stabilite prin Legea achiziţiilor respectiv Legea
concesiunilor şi în cazul externalizării de către serviciile de ambulanţă judeţene şi al municipiului
Bucureşti, a serviciilor de reparaţii auto, aprovizionare, alimentare cu carburanţi, alimentare cu oxigen
medical, piese auto şi curăţenie.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) şi ale art. art. 141 din O.G. nr. 109/20004,
cabinetele de liberă practică care realizează activităţi de asistenţă medico-balneară şi de recuperare, pot
să îşi desfăşoare activitatea numai în acele localităţi în care nu există spitale care au în ambulatoriul de
specialitate cabinete de asistenţă medico-balneare şi de recuperare.

Recomandăm Guvernului României, abrogarea alin. (3) şi (4) ale art. 141 din O.G. nr. 109/2000,
deoarece excluderea de pe piaţa serviciilor de asistenţă medico-balneară şi de recuperare a cabinetelor
de liberă practică în localităţile în care există spitale care au în ambulatoriul de specialitate cabinete de
asistenţă medico-balneare şi de recuperare, reprezintă o barieră majoră la intrarea pe piaţă dar şi o
posibilă restrângere a concurenţei.

3
Potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, măsurile prevăzute la alin. (5) lit. c) sunt supuse consultării publice anterior adoptării unei decizii. Întreprinderile faţă
de care se impun aceste măsuri au dreptul de acces la documentele din dosarul Consiliului Concurenţei, în conformitate cu prevederile art. 45, şi pot prezenta
în scris punctul lor de vedere. În observaţiile scrise, părţile implicate pot solicita organizarea de audieri de către Consiliul Concurenţei. Data până la care se
trimit observaţiile, respectiv data audierii, după caz, este stabilită de Consiliul Concurenţei.
4
O.G. nr. 109/2000 privind staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice şi asistenţa medicală balneară şi de recuperare (denumit în continuare O.G. nr.
109/2000);

Art. 111 alin. (3) şi (4) din Anexa nr. 2 a H.G. 161/20165 precizează faptul că, tariful minim
negociat pe solicitare pentru consultaţiile de urgenţă la domiciliu acordate de către unităţile specializate
private, devine tariful la care se contractează consultaţiile de urgenţă la domiciliu cu toţi furnizorii, iar
tariful minim negociat pentru serviciile de transport sanitar neasistat acordate de către unităţile
specializate private, devine tariful la care se contractează serviciile de transport sanitar neasistat cu toţi
furnizorii.

Recomandăm Guvernului României modificarea prevederilor legale menţionate anterior, în sensul

negocierii tarifelor pentru consultaţiile de urgenţă la domiciliu şi pentru serviciile de transport sanitar
neasistat, acordate de unităţile specializate private, cu fiecare furnizor al acestor servicii, având la baza
costurile unor astfel de servicii.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) a Anexei nr. 2 din H.G. 161/2016, comisia care
stabileşte numărul minim de persoane asigurate, înscrise pe listele medicilor de familie din mediu rural
şi care decide în fapt, intrarea pe piaţă a unor noi medici de familie, are în componenţă şi patronatele
judeţene ale medicilor de familie, respectiv asociaţiile profesionale judeţene ale medicilor de familie.

Deoarece afilierea medicului de familie la una dintre aceste organizaţii profesionale este facultativă, iar
criteriile care stau la baza îndeplinirii atribuţiilor comisiilor pot fi şi altele6 decât cele prevăzute în
Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.
772/2016, raportat la condiţiile specifice respectiv având în vedere rolul de decident pe care îl au aceste
organizaţii profesionale cu privire la stabilirea numărului minim de persoane asigurate pe listele
medicilor de familie
Recomandăm Guvernului României, modificarea prevederilor legale menţionate anterior, în sensul
constituirii comisiilor numai din reprezentanţi ai caselor de asigurări de sănătate şi ai direcţiilor de
sănătate publică, rolul pe care ar trebui să îl aibă organizaţiile profesionale în acest caz, fiind doar unul
consultativ.
2. Emiterea de recomandări, în baza art. 25 alin. (5) lit. a) din Legea concurenţei către Guvernul
României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

În urma analizei modalităţilor de contractare a serviciilor medicale de către furnizori cu Casa de

Asigurări de Sănătate, s-a constatat faptul că, deşi în conformitate cu prevederile legale, furnizorii pot
negocia contractele, în fapt negocierea realizată, nu asigură o flexibilitate adecvată, astfel încât aceasta
să vină în întâmpinarea nevoilor furnizorilor.

Astfel, contractele încheiate sunt contracte cu clauze prestabilite de către Casa de Asigurări de Sănătate,
posibilitatea furnizorilor de a discuta/negocia clauzele acestor contracte, rezumându-se, pe de o parte, la
prezentarea unei documentaţii care este de asemenea realizată în baza unor reglementări legale şi, pe de
altă parte, la analiza acestei documentaţii. Remarcăm deasemenea, inegalitatea părţilor contractante,
Casa de Sănătate fiind în măsură să impună furnizorilor încheierea contractelor în anumite condiţii.

Recomandare - Având în vedere cele prezentate, apare ca fiind adecvată intervenţia Guvernului
României, a Ministerului Sănătăţii şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru modificarea
actelor normative ce privesc condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate, în sensul asigurării unei flexibilităţi a negocierilor astfel încât aceasta să vină în
întâmpinarea nevoilor furnizorilor.

5
H.G. nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a
medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017 (denumită în continuare H.G.
161/2016);
6

A se vedea art. 5 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 772/2016;
9


6. odată cu satisfacerea nevoii spitalului pentru un anumit echipament/dispozitiv/aparat medical,

piaţa pentru furnizarea acestora şi pieţele conexe de asigurare a consumabilelor, analizoarelor,

reactivilor precum şi de asigurare de service sau piese de schimb spitalelor publice, este închisă pentru o
perioada mare de timp.

Recomandăm Ministerului Sănătăţii, deoarece legislaţia 11 în domeniu nu înlătură îngrijorările

concurenţiale prezentate anterior, reglementarea modalităţilor de încredinţare a
echipamentelor/dispozitivelor/aparatelor medicale prin contracte de comodat, acte de donaţie sau acte de
dare în folosinţă gratuită/sponsorizare sau prin forme asemănătoare către spitalele publice, în sensul
aplicării unor criterii clare de selecţie a furnizorului şi limitarea perioadei de încredinţare.

În România există spitale publice, care au încheiat contracte cu întreprinderi care au dezvoltat
aplicaţii software pentru analiza şi gruparea codificării clinice. În funcţie de tipul contractului, acestea
au ca obiect:

•Închirierea aplicaţiei software şi pregătirea personalului care îl utilizează;

•Servicii de consultanţă în codificare medicală, verificări şi auditul extern în probleme legate de
codificare şi DRG. Sunt efectuate lunar sau de mai multe ori pe lună, la externările lunii curente, înainte
de raportarea datelor către SNSPMPDS. Acesta presupune verificarea raportului spitalului şi depunerea
de recomandări de îmbunătăţire a codificărilor incomplete şi/sau dezavantajoase pentru spital, precum
şi depunerea de recomandări de schimbare a codificărilor greşite;
• Servicii de analiză a datelor clinice medicale.

Acestea iau forma unor contracte de prestări de servicii, de închiriere sau de furnizare de servicii. Dacă
pentru închirierea aplicaţiei software, menţionată mai sus, spitalul plăteşte o sumă fixă/lună, pentru
contractele ce privesc prestarea de servicii de consultanţă în codificare medicală, verificări şi auditarea
externă, suma plătită de spitalele publice reprezintă între [...]% şi [...]% din realizările spitalului
datorate auditului extern efectuat în luna curentă, dar nu mai mult de o valoare fixă stabilită de
cele două părţi contractante.

Recomandăm Ministerului Sănătăţii:

- analizare impactului economic al contractelor menţionate asupra spitalelor publice;

- introducerea în cadrul de reglementare, a unor prevederi prin care să se asigure faptul că nu este
posibilă nicio modificare a Foilor de observaţie clinică generală (FOCG) sau a Fişelor pentru
spitalizarea de zi (FSZ), după întocmirea acestora;
- interzicerea punerii la dispoziţie de către spitale a unor date şi informaţii privind pacienţii către
întreprinderi de tipul celor menţionate, având în vedere obligativitatea protejării datelor cu
caracter personal ale pacienţilor.

4. Emiterea de recomandări, în baza art. 25 alin. (5) lit. a) din Legea concurenţei către Agenţia
Naţională pentru Achiziţii Publice

În perioada 2010 – 2015, spitalele publice din România au transmis spre publicare în cadrul
S.E.A.P. şi J.O.U.E., un număr de 3 contracte de concesiune.

Recomandăm Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice, efectuarea unor verificări asupra modului de
desfăşurare a procedurilor de atribuire a contractelor de concesiune de către spitalele publice, în
perioada 2010 - 2015.

11
Exemplu - Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1032/14.06.2011 pentru aprobarea normelor privind donaţiile de medicamente, materiale sanitare, dispozitive
medicale, vaccinuri, seruri şi consumabilele aferente;

12


5. Emiterea de recomandări, în baza art. 25 alin. (5) lit. a) din Legea concurenţei către Ministerul
Economiei şi Asociaţiei de Acreditare din România (RENAR)

Având în vedere faptul că, pe de o parte, RENAR este un organism care îndeplineşte funcţia de
reglementare (acreditare) cu drept de control al intrării pe piaţă a organismelor de evaluare a
conformităţii, care la rândul lor controlează intrarea pe piaţă a beneficiarilor serviciilor oferite de aceste
organisme, iar pe de altă parte. faptul că printre membrii RENAR se regăsesc atât organisme de evaluare
a conformităţii cât şi beneficiari ai acestora, există o serie de riscuri concurenţiale12 legate de cumularea
funcţiei de reglementare (acreditare) a RENAR cu funcţia de operare a organismelor de evaluare a
conformităţii şi a beneficiarilor serviciilor acestora.

Recomandăm Ministerului Economiei şi Asociaţiei de Acreditare din România (RENAR), modificarea

Statutului RENAR, astfel încât organismele de evaluare a conformităţii şi beneficiarii acestora să nu
poată avea în acelaşi timp calitatea de membri RENAR, care pot decide intrarea pe piaţa a
întreprinderilor care furnizează produse pentru distribuţie, consum sau utilizare pe piaţa comunitară în
cursul activităţii comerciale şi calitatea de beneficiari ai serviciilor prestate de RENAR.

12
Curtea de Primă de Instanţă s-a pronunţat în sensul că nerespectarea principiului separării funcţiilor de reglementare de cele operaţionale constituie o
încălcare a prevederilor art. 82 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene în cazurile T-133/95 şi T-204/95 International Express Carriers
Conference (IECC) v. Commission;

13


CAPITOLUL 1. CARACTERISTICI GENERALE ALE ASISTENŢEI DE SĂNĂTATE

PUBLICĂ
Asistenţa de sănătate publică reprezintă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/14.04.2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării sănătăţii
populaţiei. Acest efort este realizat printr-un ansamblu de măsuri politico-legislative, programe, strategii
şi prin organizarea instituţiilor în vederea furnizării tuturor serviciilor necesare.
Asistenţa de sănătate publică are ca scop promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor dar şi
îmbunătăţirea calităţii vieţii, fiind o componentă a sistemului de sănătate publică. Activitatea de
asistenţă publică este coordonată de Ministerul Sănătăţii şi se realizează prin toate tipurile de unităţi
sanitare de stat sau private, care sunt constituite şi organizate în conformitate cu prevederile legale.
Asistenţa de sănătate publică este garantată13 de stat, aceasta fiind finanţată din bugetul de stat, bugetele
locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate sau din alte surse în conformitate cu
prevederile legale.
Conceptul de sănătate publică este stabilit ca fiind raportul dintre starea de sănătate a populaţiei şi
determinanţii săi, respectiv: factori socio-economici, factori biologici, factori de mediu şi stil de viaţă,
gradul de asigurare cu servicii de sănătate, precum şi calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate.

Funcţiile principale ale asistenţei de sănătate publică, vizează, printre altele:

- dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor vizând asigurarea sănătăţii publice;

- monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populaţiei;
- planificarea în sănătatea publică;
- supravegherea epidemiologică, prevenirea şi controlul bolilor;
- managementul şi marketingul strategic al serviciilor de sănătate publică;
- reglementarea domeniului sănătăţii publice, aplicarea şi controlul aplicării acestei reglementări;
- asigurarea calităţii serviciilor de sănătate publică;
- prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alertă epidemiologică;
- protejarea populaţiei împotriva riscurilor din mediu;
- mobilizarea partenerilor comunitari în identificarea şi rezolvarea problemelor de sănătate;
- evaluarea calităţii, eficacităţii, eficienţei şi accesului la serviciile medicale.

Domeniile de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică sunt:

- prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile;

- monitorizarea stării de sănătate;
- promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate;
- sănătatea ocupaţională;
- sănătatea în relaţie cu mediul;
- reglementarea primă şi secundară în domeniul sănătăţii publice;
- managementul sănătăţii publice;
- servicii de sănătate publică;
- servicii medicale şi tratament specific în cazul bolilor cu impact major asupra sănătăţii publice

13

Art. 34 şi 47 din Constituţia României;
14


1.1. Autorităţile sistemului de sănătate publică

A. Ministerul Sănătăţii este autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică.
Principalele atribuţii ale Ministerului Sănătăţii :

- stabileşte priorităţile naţionale de sănătate publică;

- elaborează şi avizează reglementările din domeniul sanitar;
- asigurară activitatea de control în sănătatea publică;
- coordonează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic, prin comisiile de specialitate, reţeaua
de asistenţă medicală;
- exercită funcţia de unitate de achiziţii centralizate.

B. Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii

deconcentrate subordonate Ministerului Sănătăţii, care pun în aplicare politica şi programele naţionale
de sănătate publică pe plan local, elaborează şi implementează acţiuni locale ce vizează sănătatea
publică. Acestea au rolul de a identifica problemele de sănătate publică prioritare la nivelul
comunităţilor locale.

Principalele atribuţii ale Direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti:

- controlează şi evaluează modul de asigurare a asistenţei medicale curative şi profilactice;

- controlează aplicarea normelor de funcţionare a unităţilor medicale şi farmaceutice;
- evaluează resursele umane de la nivelul asistenţei medicale în relaţie cu nevoile comunitare;
- organizează acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii;
- coordonează studii asupra problemelor de sănătate ale populaţiei la nivel local;
- colectează şi înregistrează datele privind tipurile, cantitatea şi modul de gestionare a deşeurilor
generate în unităţile medicale de pe raza de competenţă.

Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti colaborează cu autorităţile

administraţiei publice locale pentru asigurarea asistenţei medicale. De asemenea, acestea încheie
contracte cu autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea cheltuielilor aferente medicilor,
medicilor dentişti, asistenţilor medicali.

Autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti coordonează la nivel local

implementarea activităţilor care decurg din obligaţiile asumate prin Tratatul de aderare a României la
Uniunea Europeană şi planurile de implementare a actelor comunitare referitoare la domeniul sănătăţii.

C. Institute/centre naţionale şi/sau regionale sunt instituţii publice în subordinea Ministerului

Sănătăţii, care coordonează tehnic şi metodologic activitatea de specialitate în domeniul fundamentării,
elaborării şi implementării strategiilor privitoare la prevenirea îmbolnăvirilor, controlul bolilor
transmisibile şi netransmisibile şi a politicilor de sănătate publică, la nivel naţional şi/sau regional.

Principalele atribuţii ale institutelor/centrelor naţionale şi/sau regionale:

- asigură îndrumarea tehnică şi metodologică a reţelei de sănătate publică;

- participă la elaborarea strategiilor şi politicilor din domeniul de competenţă;
- elaborează proiecte de acte normative, norme, metodologii şi instrucţiuni privind domeniile
specifice din cadrul sănătăţii publice;
- colectează, analizează şi diseminează date statistice privind sănătatea publică;

15


Sursa Calcule proprii pe baza datelor EUROSTAT

Din acest grafic

observăm faptul că România se află la nivelul mediei europene în ceea ce privește
cheltuielile de sănătate alocate tratamentului pe termen îndelungat, cu o pondere de 11,5% din totalul
cheltuielilor cu serviciile de sănătate. Acest indicator are valoarea cea mai mare în Suedia (40,3%) și
Olanda (34,9%) și cea mai mică în Slovacia (0,3%) și Bulgaria (0,1%).

Dintre țările din afara UE, Norvegia (28,9%) este liderul țărilor dezvoltate în ceea ce privește
cheltuielile cu serviciile de sănătate pe termen lung, urmată de Japonia cu 21,1%.

În concluzie, deși în România cheltuielile cu serviciile medicale dețin un procent foarte mic în PIB în
raport cu celelalte state membre UE, în special în domeniul privat, sunt indicatori precum cheltuieli
publice alocate tratamentelor curative și de reabilitare, asistenței medicale din spitale și cheltuielilor de
sănătate pentru tratament pe termen lung care se încadrează, cel puţin cantitativ, în media europeană.

Chiar dacă în ultimii ani reformele din domeniul sănătății s-au accelerat, accesul la asistența medicală și
utilizarea eficientă a resurselor, în special în zona rurală, reprezintă în continuare o problemă majoră.

Există un decalaj semnificativ între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare în ceea ce privește
cheltuielile cu serviciile de sănătate, acesta având un impact foarte important asupra pacienţilor.
Sectorul serviciilor medicale de sănătate trebuie analizat din dublă perspectivă, cantitativ şi calitativ.
Analiza prezentată mai sus, de natură pur cantitativă, denotă o situaţie deficitară la nivelul României, în
comparaţie cu celelalte state membre UE.

Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 reprezintă baza reformelor din domeniul sănătății.
Principalele aspecte sunt legate de controalele bugetare amănunțite, urmărirea cheltuielilor farmaceutice
prin intermediul rețetelor electronice și fixarea clară a limitelor de cheltuieli. Un aspect foarte important
este cel legat de introducearea cardului electronic de sănătate, ce a avut loc la finalul anului 2014, fapt
ce a condus la o monitorizare mai atentă a serviciilor de sănătate și la eventuala detectare a fraudelor din
Sectorul serviciilor medicale.

Facilitarea accesului la asistența medicală primară, în special în zonele îndepărtate și rurale și sporirea
finanțării, reformarea sistemului de sănătate, îmbunătățirea guvernanței sistemului de sănătate și a
capacității administrative a instituțiilor de sănătate, creșterea investițiilor publice și stimularea
investițiilor private, ar putea constitui pârghii de dezvoltare a sistemului de servicii de sănătate din
România.

Legea nr. 95/14.04.2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, reprezintă cadrul de
reglementare primar al activităţilor desfăşurate în domeniul sănătăţii.

Având în vedere cadrul complex de reglementare al activităţilor desfăşurate în domeniul sănătăţii, care
cuprinde pe lângă cadrul primar de reglementare şi un cadru de reglementare secundar respectiv terţiar,
prezentarea acestora a fost realizată în cadrul Anexei nr. 1.

20


CAPITOLUL 2. ASISTENŢA MEDICALĂ ÎN ROMÂNIA ŞI ACTIVITĂŢILE CONEXE
ACESTEIA
2.1. Definirea conceptului de asistenţă medicală
În legislaţia românească de specialitate termenul de asistenţă medicală nu are o definiţie standard. În
cadrul Titlul I, Capitolul V din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, se definesc
direct tipurile de asistenţă medicală care se desfăşoară în cadrul sistemului de asistenţă de sănătate
publică.

În acest context, definirea termenului de asistenţă medicală este dată de art. 3 lit. (a) din Directiva
2011/24/UE14, astfel:
- asistenţa medicală reprezintă serviciile de sănătate furnizate pacienţilor de către cadrele medicale,
pentru evaluarea, menţinerea sau refacerea stării lor de sănătate, inclusiv prescrierea, eliberarea şi
furnizarea de medicamente şi dispozitive medicale.

Asistenţa medicală în România se desfăşoară pe mai multe paliere, acestea constituind ansamblul
activităţilor prin care este asigurat dreptul pacientului la serviciile de sănătate. Palierele asistenţei
medicale, sunt:

1. Asistenţa medicală profilactică şi curativă – asigurată prin:

a) cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie şi de alte specializări, centre de
diagnostic şi tratament, centre de sănătate, laboratoare şi alte unităţi sanitare publice şi private;
b) unităţi sanitare publice şi private cu paturi.

2. Asistenţa medicală de recuperare – asigurată prin unităţi medicale de specialitate cu

personalitate juridică, secţii, compartimente şi laboratoare de recuperare, unităţi ambulatorii de
recuperare, publice sau private, precum şi prin societăţi de turism balnear şi de recuperare;

3. Asistenţa medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat – asigurată prin unităţi

specializate de urgenţă şi transport sanitar publice sau private, precum şi prin structurile de primire a
urgenţelor;

4. Asistenţa medicală de hemotransfuziologie, transfuzie sanguină sau alte servicii de

asistenţă medicală şi prestaţii autorizate – asigurată prin unităţi specializate în acest scop;

5. Asistenţa medicală preventivă din colectivităţile de copii preşcolari, şcolari şi studenţi –

asigurată prin cabinete medicale organizate în unităţile de învăţământ preşcolar, şcolar sau universitar,
publice sau private, sau prin cabinetele individuale ale medicilor de familie;

6. Asistenţa farmaceutică – asigurată prin prepararea şi eliberarea medicamentelor şi a altor

produse care sunt stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice, cum ar fi: cosmetice, dispozitive
medicale, suplimente alimentare şi alte asemenea produse.

14
Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere,
publicată în JO L88/04.04.2011;

21


Graficul nr. 6 - Reprezentarea asistenţei medicale în România

ASISTENŢA MEDICALĂ ÎN
ROMÂNIA

Asistenţa Asistenţa Asistenţa Asistenţa Asistenţa Asistenţa

medicală de medicală Farmace-
medicală medicală de medicală de utică
profilactică şi recuperare urgenţă hemotransfu- preventivă în
ziologie, colectivităţile
curativă
tranfuzie de copii
sangvină şi alte
servicii

Unităţi sanitare
Cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de
publice şi private
familie şi de alte specialităţi, centre medicale,
cu paturi
centre de sanatate, laboratoare, alte unităţi
sanitare publice şi private

Medici de familie (asistenţa medicală primară în cabinete de

medicină de familie):

a)intervenţii de primă necesitate în urgenţele;

medico-chirurgicale;
b)activităţi de medicină preventivă;
c)activităţi medicale curative;
d)activităţi de îngrijire la domiciliu;
e)activităţi de îngrijiri paliative;
f)activităţi de consiliere;
g)alte activităţi medicale, în conformitate cu atestatele de studii
complementare;
h)activităţi de învăţământ în specialitatea medicină de familie, în
cabinetele medicilor instructori formatori;
i)activităţi de cercetare ştiinţifică;
j)activităţi de suport.

Neasiguraţi
Asiguraţi
• Plata directă de către
• Contracte încheiate cu Casele de
pacienţi pentru serviciile
Asigurări de Sănătate în condiţiile
necontractate cu terţi plătitori
contractului cadru (tarife reglementate
(tarife determinate în mod liber)
prin Contractul cadru)

22


2.2. Principii pentru definirea pieţelor relevante

În cadrul investigaţiilor sectoriale de piaţă, un rol determinant în analiza eventualelor distorsionări ale
concurenţei îl are delimitarea şi definirea pieţelor relevante, ca fiind spaţiile în interiorul cărora se
exercită concurenţa între întreprinderi15. Scopul principal al definirii pieţelor relevante este acela de a
identifica în mod sistematic constrângerile concurenţiale cu care se confruntă întreprinderile în cauză.
Potrivit prevederilor din Instrucţiunile privind definirea pieţei relevante16, emise de către Consiliul
Concurenţei, piaţa relevantă reprezintă piaţa pe care se desfăşoară concurenţa şi este utilizată pentru
identificarea produselor/serviciilor şi a întreprinderilor care se află în concurenţă directă. Piaţa
relevantă în cadrul căreia trebuie evaluată o anumită problemă de concurenţă se determină prin analiza
pieţei relevante a produsului şi a pieţei relevante geografice.
Comisia Europeană identifică constrângeri concurenţiale ce pot acţiona asupra întreprinderilor:
substituibilitatea la nivelul cererii, substituibilitatea la nivelul ofertei şi concurenţa potenţială.
Conceptul de substituibilitate reprezintă cheia definirii pieţei relevante. Serviciile ce ar trebui incluse în
piaţa relevantă precum şi aria geografică a pieţei sunt determinate de măsura în care consumatorii pot
alege cu uşurinţă între produse substituibile (substituibilitatea la nivelul cererii), sau de măsura în care
întreprinderile pot uşor să-şi reorienteze producţia (oferta de servicii), în vederea obţinerii unor astfel de
servicii substituibile (substituibilitatea la nivelul ofertei). Rolul cel mai important în definirea pieţei
relevante îl are substituibilitatea la nivelul cererii, aceasta fiind o forţă de constrângere eficientă şi
imediată.

Analiza substituibilităţi produselor/serviciilor are în vedere următoarele criterii:

• din perspectiva cererii – substituibilitatea din punct de vedere al cererii presupune identificarea
produselor/serviciilor considerate de consumator ca fiind substituibile, din perspectiva următoarelor
criterii:
- utilitatea serviciilor – aptitudinea unui produs/serviciu de a satisface nevoile consumatorilor;
- caracteristicile serviciului;
- preţul serviciului;
- alte criterii: condiţiile de furnizare a produselor/serviciilor, costurile schimbării furnizorului
produsului/serviciului, preferinţele consumatorului.

Cererea de servicii de asistenţă medicală şi de activităţi conexe acestora este formată în principal din
populaţia activă/neactivă. Serviciile de asistenţă medicală şi activităţile conexe acestora sunt
substituibile în funcţie de:
- tipul unităţii medicale;
- activitatea desfăşurată în cadrul unităţii medicale;
- tipologia serviciilor medicale prestate.

În privinţa aptitudinii serviciilor de asistenţă medicală şi activităţilor conexe acestora de a satisface

nevoile consumatorilor, este de menţionat faptul că acest sector este unul reglementat, atât din punct de
vedere al calităţii serviciilor oferite, cât şi în ceea ce priveşte condiţiile de desfăşurare a acestora.
Utilitatea serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe este, din punct de vedere al aptitudinii
acestora de a satisface nevoile consumatorilor, permanent monitorizată de către autorităţile de
reglementare în domeniu.

15
Potrivit Legii Concurenţei, prin întreprindere se înţelege orice operator economic angajat într-o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe
o piaţă dată, independent de statutul său juridic şi de modul de finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa Uniunii Europene;
16

Instrucţiunile privind definirea pieţei relevante, publicate în M.O. nr. 553/05.08.2010;
23


Serviciile de asistenţă medicală şi activităţile conexe acestora sunt caracterizate printr-un grad ridicat de

specializare, fiind servicii investite cu credibilitate - “credence goods”.

Preţul serviciilor de asistenţă medicală şi activităţile conexe este un preţ determinat de:
- piaţă, în cazul serviciilor de asistenţă medicală şi activităţi conexe acestora, asigurate în cadrul
unităţilor private care nu au o relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate, dar şi în cazul
unor unităţi publice, atunci când acestea au posibilitatea legală de a desfăşura activităţi de natură
economică;
- negocierea realizată de către furnizorii de servicii de asistenţă medicală şi activităţi conexe
acestora cu casele de asigurări de sănătate.

Condiţiile de furnizare a serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe acestora sunt

reglementate.

Costurile schimbării furnizorului de servicii de asistenţă medicală şi activităţi conexe acestora sunt
aproape inexistente în cazul pacienţilor asiguraţi, singurul cost suplimentar intervenind în cazul
schimbării furnizorului care se află în raza sa de domiciliu (comună, oraş, municipiu, judeţ) cu unul aflat
în afara acestei arii geografice. În cazul pacienţilor neasiguraţi, sau pentru care serviciile de asistenţă
medicală şi activităţi conexe nu sunt decontate de către casele de asigurări de sănătate, costurile
schimbării furnizorului sunt variabile, având în vedere preţul prestaţiei medicale, acesta crescând
semnificativ în cazul schimbării furnizorului care se află în raza sa de domiciliu (comună, oraş,
municipiu, judeţ) cu unul aflat în afara acestei arii geografice.

Preferinţa consumatorului de a se îndrepta către un anumit furnizor, are în vedere, în cazul asiguraţilor -
tipul unităţii medicale, localizarea acesteia şi notorietatea medicului curant, iar în cazul neasiguraţilor
sau asiguraţilor care plătesc pentru serviciile prestate - tipul unităţii medicale, localizarea acesteia,
notorietatea medicului curant şi preţul.

• din perspectiva ofertei - substituibilitatea din punct de vedere al ofertei apare în cazul
produselor/serviciilor pe care unii producători/furnizori pot să le realizeze uşor şi acceptabil din punct de
vedere economic, prin mărirea sau prin reconvertirea unor capacităţi de producţie, produsele putând
deveni, într-o perioada de timp rezonabilă, substituenţi pentru produsele incluse deja în piaţa relevantă a
produsului, din perspectiva următoarelor criterii:
- disponibilitatea produsului/serviciului;
- barierele la intrarea pe piaţă, respectiv posibilitatea intrării pe piaţa relevantă a
serviciului/produsului a altor operatori.

Oferta în cazul serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe acestora este formată din unităţi
care desfăşoară activităţi de natură medicală, indiferent de modul de organizare, de capitalul implicat
sau de adresabilitatea acesteia.
Oferta de servicii de asistenţă medicală şi activităţile conexe acestora sunt substituibile în funcţie de:
- tipul unităţii medicale;
- activitatea desfăşurată în cadrul unităţii medicale;
- tipologia serviciilor medicale prestate – pentru asiguraţi respectiv pentru neasiguraţi.

Conceptul de barieră la intrarea pe piaţă se referă la capacitatea reală a unor întreprinderi de a intra pe
piaţă.

În luarea deciziei cu privire la intrarea pe o anumită piaţă, întreprinderile trebuie să aibă în vedere o
serie de factori ca:
- studierea comportamentului consumatorilor (pacienţilor);

24


- cunoaşterea nevoilor acestora şi a solicitărilor caracteristice;

- numărul şi mărimea concurenţilor existenţi pe piaţă;
- gradul de reglementare a pieţei;
- analiza existenţei barierelor la intrarea pe piaţă.

Barierele la intrarea pe piaţă reprezintă orice obstacole care împiedică intrarea pe piaţă a unor
întreprinderi.

Evaluarea nivelului barierelor la intrarea pe diverse pieţe reprezintă o componentă cheie a evaluării
impactului regulilor şi reglementărilor asupra concurenţei.
În activitatea desfăşurată de unităţile care prestează servicii de asistenţă medicală şi activităţi conexe
acestora, cele mai multe bariere la intrarea pe piaţă sunt induse de reglementări. Activităţile desfăşurate
de unităţile menţionate anterior sunt strict reglementate în privinţa:
- autorizării;
- funcţionării;
- controlului;
- desfăşurării activităţii;
- calităţii serviciilor prestate;
- zonelor de desfăşurare a activităţii;
- obligativităţii înscrierii în anumite organizaţii profesionale/patronale;
- derulării contractelor cu casele de asigurări de sănătate etc.

Natura activităţilor desfăşurate, prestate în cadrul serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor

conexe acestora, ridică în faţa prestatorilor de servicii o multitudine de bariere la intrarea pe piaţă, care
sunt induse de reglementări la nivel comunitar, naţional şi local.

În cadrul analizei au fost identificate câteva bariere la intrarea pe piaţa serviciilor de asistenţă medicală
şi a activităţilor conexe acestora, bariere care sunt induse de reglementările din domeniu:

A. În conformitate cu prevederile legale17 numai medicii care sunt membri ai Colegiului Medicilor
din România pot exercita profesia de medic, în regim salarial şi/sau independent. Profesia de medic este
exercitată în România în conformitate cu titlul profesional corespunzător calificării profesionale însuşite,
respectiv18:

a) medic de medicină generală;

b) medic specialist, în una dintre specialităţile clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul
specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală19.

În cazul calificărilor profesionale prezentate anterior, profesia de medic se exercită cu drept de liberă
practică20.

Art. 386 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 precizează faptul că medicii care au obţinut certificatul de
membru al Colegiului Medicilor din România pot desfăşura activităţi medicale potrivit pregătirii
profesionale în sistemul public de sănătate sau/şi în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca persoană fizică
independentă pe bază de contract.

Pe lângă Colegiul Medicilor din România există şi alte forme de organizare profesională, la care medicii
au obligativitatea de a adera. Astfel, medicii dentişti au obligativitatea legală21 de a se înscrie în Colegiul

17
Art. 383 alin. (1) şi alin. (11), art. 385 alin. (1) şi art. 416 alin. (1) din Legea nr. 95/2006;
18
Art. 386 alin. (1) Legea nr. 95/2006;
19
Aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 1509/2008 privind aprobarea Nomenclatorului de specialităţi medicale, medico-dentare şi
farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;
20
În acest sens a se vedea art. 386 alin. (11) din Legea nr. 95/2006;
21

Art. 482 alin. (1) din Legea nr. 95/2006;
25


Medicilor Dentişti din România, psihologii cu drept de liberă practică au obligativitatea legală22 de a
adera la Colegiul Psihologilor din România, medicii practicieni ai activităţilor de medicină
complementară au obligativitatea legală 23 de a adera la Ordinul Practicienilor de Medicină
Complementară/Alternativă etc. Pentru aderarea la organizaţiile profesionale menţionate, medicii
plătesc taxe de înscriere, cotizaţii lunare/anuale, iar atribuţiile acestora sunt în cele mai multe cazuri sunt
similare. Totodată, fiecare dintre aceste organizaţii profesionale organizează şi actualizează Registre
unice de evidenţă al propriilor membri.

Prestarea unor servicii de asistenţă medicală sau a unor servicii conexe acestora presupune în primul
rând aderarea obligatorie la o organizaţie profesională, ceea ce reprezintă o condiţie la intrarea pe piaţa
acestor servicii.

B. O altă condiţie pentru accesul pe piaţa serviciilor de asistenţă medicală este cea generată de
necesitatea îndeplinirii formalităţilor privind acreditarea24 spitalelor de către Autoritatea Naţională de
Management al Calităţii în Sănătate. Practic, orice unitate medicală de tip spital din România trebuie să
obţină acreditarea Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate pentru a-şi desfăşura
activitatea.
C. Un alt exemplu de condiţie pentru accesul pe piaţa serviciilor conexe asistenţei medicale îl
reprezintă acreditarea25 laboratoarelor de analize medicale, respectiv a laboratoarelor de radiologie şi
imagistică medicală de către Asociaţia de Acreditare din România – RENAR. Acreditarea acestor
entităţi impune achitarea unor tarife de acreditare a activităţii, ceea ce poate avea ca efect reducerea
numărului de entităţi nou intrate pe această piaţă.
D. Cabinetele medicale sunt supuse autorizării26 de către Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene.
E. Nu pot fi înfiinţate în acelaşi spaţiu cu destinaţia cabinet medical fără personalitate juridică27 sau
cu personalitate juridică28 mai mult de două cabinete medicale şi aceasta numai dacă se îndeplinesc
condiţii de compatibilitate între specialităţile medicale privind serviciile medicale furnizate.

Cerinţele legale identificate mai sus, pe care prestatorii de servicii de asistenţă medicală şi de activităţi
conexe acestora sunt obligaţi să le îndeplinească în vederea obţinerii autorizării, reprezintă cerinţe
administrative la intrarea pe piaţa relevantă identificată. Apreciem faptul că, atâta timp cât o
întreprindere dispune de capitalul iniţial şi obţine toate avizele şi aprobările necesare desfăşurării
activităţii, aceasta nu va întâmpina dificultăţi în ceea ce priveşte accesul pe piaţă. Reglementarea
activităţii de prestare de servicii de asistenţă medicală şi de activităţi conexe acestora are ca scop final
asigurarea unor servicii medicale de un anumit nivel calitativ, dată fiind importanţa acestora pentru
societate.

22
Art. 23 alin. (3) din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Colegiului Psihologilor din România;
23
Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 118 din 2 mai 2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă;
24
Art. 173 din Legea nr. 95/2006;
25
Art. 7 din O.G. nr. 23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii;
26
Art. 2 lit. e) din Anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 153/26.02.2003;
27
Art. 20 alin. (3) din Anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 153/26.02.2003;
28
Art. 25 alin. (3) din Anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 153/26.02.2003;

26


2.3. Analiza SWOT a sectorului asistenţă medicală şi a activităţilor conexe acestora
Analiza SWOT în acest caz presupune identificarea punctelor tari şi a celor slabe, respectiv a
oportunităţilor şi riscurilor din cadrul sectorului de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe acestuia.
Analiza SWOT

Puncte tari Puncte slabe

Gradul de concentrare al pieţei nu reprezintă un element Scăderea numărului de spitale publice

de îngrijorare cu privire la dezvoltarea ulterioară a
sectorului
Posibilitatea oricărui cetăţean de a beneficia de servicii Subfinanţarea sistemului de sănătate
medicale, inclusiv de servicii medicale conexe
Dezvoltarea şi expansiunea continuă a mediului privat în Lipsa personalului calificat, generată de
cadrul sectorului migrarea acestuia din cadrul sectorului.
Deşi statul deţine un procent semnificativ al sectorului, Transferul unor unităţi sanitare către
cel puţin la nivelul unităţilor tip spital, se constată o administraţiile publice locale
creştere a ariilor geografice în care sunt dezvoltate
unităţi private
Posibilitatea pacienţilor de a alege furnizorul de servicii
Accesul dificil al persoanelor din mediul
medicale rural la servicii medicale
Forţa de muncă de înaltă calificare Plăţile informale29
Dezvoltarea sectorului privat de servicii de sănătate şi
Inexistenţa unor compensaţii pentru
crearea de noi locuri de muncă asiguraţii care nu au beneficiat în decursul
unei perioade de timp de asigurările plătite
Creşterea complexităţii serviciilor medicale furnizate Transmiterea de la Ministerul Sănătăţii la
prin utilizarea unor noi tehnologii anumite organizaţii profesionale/patronale a
unor atribuţii ce vizează autoritatea de stat
Implicarea societăţii civile şi a organizaţiilor Externalizarea unor servicii
neguvernamentale medicale/nonmedicale, care pot fi realizate în
cadrul unităţilor sanitare de stat, inclusiv prin
implicarea autorităţilor administraţiei publice
locale

29
plățile informale reprezintă sumele platite de către pacienți medicilor sau altor membri ai personalului medical, în schimbul unor servicii care ar trebui să
fie gratuite prin natura publică a sistemului - D. Balabanova, M. McKee, “Understanding Informal Payments for Health Care: The Example of Bulgaria”,
Health Policy, vol. 62, no. 3, 2002, pp. 243-273, Cătălin Baba, Răzvan Cherecheș , “Informal Payments in the Health Care System – Research, media and
policy”, Transylvanian Review of Administrative Sciences, No. 32/2011, p. 6;

27


Oportunităţi Riscuri

Dezvoltarea economică poate fi realizată doar în Migrarea personalului calificat din cadrul
condiţiile în care se are în vedere sănătatea populaţiei, sectorului
ceea ce impune crearea unui sistem de sănătate modern,
bazat pe realităţile contemporane
Potenţialul de dezvoltare a pieţei, având în vedere că Crearea unor reţele de parteneri ale
starea actuală a serviciilor de sănătate permite acest principalelor unităţi sanitare private creşte
lucru. Piaţa serviciilor de asistenţă medicală permite îngrijorările concurenţiale legate de
intrarea de noi jucători predispunerea pieţei la posibile înţelegeri
anticoncurenţiale
Dezvoltarea unor proiecte noi de infrastructură medicală, Existenţa unor organizaţii profesionale care
de exemplu construcţia de spitale noi, în special la nivel au atribuţii de reglementare şi ai căror
regional şi a unei infrastructuri a serviciilor de asistenţă membrii desfăşoară activităţi economice în
medicală primară la nivel rural aceste domenii
Accesarea fondurilor europene pentru construcţia, Insuficienta implicare a autorităţilor
reabilitarea şi modernizarea unităţilor sanitare administraţiilor publice locale în
dezvoltarea unor noi unităţi medicale la
nivel comunal – rural, precum şi
neimplicarea acestora pentru realizarea unor
scheme de ajutor de stat, în vederea atragerii
de investiţii în sectorul sanitar de pe raza
administrativă

Dispoziţiile constituţionale30 ce vizează exercitarea dreptului la ocrotirea sănătăţii precizează faptul că

acesta este garantat de către statul român. În România, în conformitate cu prevederile legale, asistenţa
medicală şi activităţile conexe acesteia se desfăşoară atât prin instituţii/întreprinderi cu capital de stat,
cât şi prin întreprinderi cu capital privat.
Prezentul raport constată dezvoltarea accelerată a sectorului privat al asistenţei medicale şi al
activităţilor conexe acestora. Cu toate acestea, apreciem că este necesară şi dezvoltarea31 sectorului de
stat din acest domeniu. Necesitatea existenţei unui sistem de sănătate bine echilibrat şi dezvoltat cât mai
uniform, format atât din instituţii/întreprinderi cu capital de stat, cât şi din întreprinderi cu capital privat,
poate asigura mult mai bine consumatorilor, pe de o parte, posibilitatea de a-şi alege furnizorul de
servicii medicale şi pe de altă parte, o asistenţă medicală de calitate.

2.4. Identificarea activităţilor şi a segmentelor de activitate

Serviciile de asistenţă medicală şi activităţile conexe acestora reprezintă un sector de activitate din
cadrul economiei naţionale. Acest sector de activitate este unul complex, având în componenţa sa mai
multe categorii de activităţi. Activităţile desfăşurate în cadrul sectorului asistenţă medicală şi activităţi
conexe acestora, sunt în principal:

1. Activităţi de asistenţă medicală profilactică şi curativă;

2. Activităţi de asistenţă medicală de recuperare;
3. Activităţi de asistenţă medicală de urgenţă.

30
Art. 34 din Constituţia României
31
cel puţin la nivelul spitalelor publice de stat se constată faptul că, acestea sunt în principal, creatoare de piaţă pentru sectorul privat din acest domeniu, prin
externalizarea unor activităţi ca: analize de laborator, investigaţii imagistice, servicii de pază furnizate de autorităţile publice locale, servicii de curăţenie şi
spălătorie proprii, prepararea şi servirea mesei pentru pacienţi, farmacii, recepţie pacienţi, etc.

28


În cadrul activităţilor enumerate anterior se regăsesc segmente de activitate distincte în funcţie de

competenţa materială a serviciilor furnizate în cadrul acestora, astfel:

1. Activităţile de asistenţă medicală profilactică şi curativă au în componenţă ca segmente de activitate:
a) activităţi desfăşurate de cabinetele medicale;
b) activităţi desfăşurate de unităţile sanitare publice sau private cu paturi.

Atât segmentul de activitate desfăşurat prin cabinetele medicale, cât şi cel desfăşurat prin unităţile
sanitare publice cu paturi, au în componenţă pieţe distincte, care pot fi identificate având în vedere tipul
de serviciu prestat cât şi adresabilitatea acestuia.
2. Activităţile de asistenţă medicală de recuperare au în componenţă segmente de activitate care pot fi
identificate după:
a) tipul unităţii sanitare în care se desfăşoară activităţi de asistenţă de recuperare, medicină fizică şi
balneoclimatologie;
b) tipul unităţii de cură din staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice.
Atât segmentul de activitate care poate fi identificat prin tipul unităţii sanitare în care se desfăşoară
activităţi de asistenţă de recuperare, medicină fizică şi balneoclimatologie, cât şi cel identificabil prin
tipul unităţii de cură din staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice, au în componenţă pieţe
distincte.
3. Activităţi de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat au în componenţă ca segmente
de activitate:

a) activităţi desfăşurate de unităţi specializate de urgenţă şi transport publice;

b) activităţi desfăşurate de unităţi specializate de urgenţă şi transport private;
c) activităţi desfăşurate prin structurile de primire a urgenţelor.
Toate segmentele de activitate identificate au în componenţa lor pieţe distincte.

2.5. Cabinete medicale

Cadrul legal principal de reglementare a activităţii cabinetelor medicale este stabilit de Legea nr.
95/14.04.2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, de O.G. nr. 124/29.08.1998 republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale
respectiv de Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 153/26.02.2003 pentru aprobarea normelor metodologice
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale.
În conformitate cu prevederile art. 1 din O.G. nr. 124/29.08.1998 republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de
servicii publice, de stat sau private, de asistenţă medicală umană preventivă, curativă, de recuperare şi
de urgenţă.
Serviciile de sănătate furnizate de cabinetele medicale se realizează de medici de medicină
generală/medici de familie, medici stomatologi, medici specialişti şi alte categorii de personal medical
autorizat.
Activităţile desfăşurate în cadrul cabinetelor medicale reprezintă activităţi desfăşurate pe baza liberei
iniţiative, astfel încât sub acest aspect acestea fac parte din categoria profesiilor liberale32.

32

Profesia liberală este o ocupație intelectuală, exercitată de o persoană pe cont propriu care face parte, în mod obligatoriu, dintr-un ordin profesional;
29


Indiferent de forma de organizare şi funcţionare a cabinetelor medicale, activitatea în cadrul acestor

unităţi medicale se organizează şi se desfăşoară, cu respectarea următoarelor principii fundamentale:

- în cabinetele medicale au dreptul să lucreze numai medici şi personal medical calificat;
- medicul beneficiază de independenţă profesională şi are drept de iniţiativă;
- relaţiile de subordonare privesc doar aspectele legate de organizarea funcţională şi administrativă
a unităţii medicale, ordinea interioară şi disciplina la locul de muncă;
- activitatea este desfăşurată în conformitate cu reglementările în vigoare, a Regulamentului
Colegiului Medicilor din România şi a Codului de Deontologie profesională;
- în cabinetul medical se desfăşoară numai activităţile pentru care acesta a fost autorizat;
- orice litigiu legat de exercitarea profesiei de medic este soluţionat de către Colegiul Medicilor
din România.

Profesia de medic, ca profesie liberală, poate fi exercitată în cadrul cabinetului medical, în una dintre
următoarele forme:
- cabinete medicale individuale;
- cabinete medicale grupate;
- cabinete medicale asociate;
- societăţi civile medicale.

În funcţie de forma juridică de înfiinţare, cabinetele medicale se grupează în cabinete medicale fără
personalitate juridică şi cabinete medicale cu personalitate juridică.

A. Cabinetele medicale fără personalitate juridică se pot înfiinţa de către medicii cu drept de liberă
practică, în una din următoarele forme: cabinete medicale individuale, cabinete medicale grupate,
cabinete medicale asociate, societăţi civile medicale.
- cabinetul medical individual – este forma de exercitare a profesiei de medic, în cadrul căruia îşi
desfăşoară activitatea medicul titular, singur sau împreună cu alţi medici şi cu alte categorii de
personal medical autorizat. Aceştia pot avea calitatea de salariat sau de colaborator.
- cabinetele medicale grupate – sunt constituite în baza contractului dintre două sau mai multe
cabinete medicale individuale, cu scopul de a crea facilităţi economice comune, cum ar fi
folosirea în comun a patrimoniului şi/sau a salariaţilor ori a colaboratorilor. Cabinetele medicale
grupate îşi păstrează individualitatea în relaţiile cu terţii.
- cabinetele medicale asociate – sunt constituite din două sau mai multe cabinete medicale
individuale, în scopul exercitării în comun a activităţii şi al asigurării permanente a pacienţilor la
servicii medicale complete. Medicii titulari ai cabinetelor medicale asociate intră în relaţii cu
terţii în numele asocierii din care fac parte, păstrând drepturile şi responsabilităţile individuale.
Asocierea se realizează în baza unui contract convenit între părţi.
- societatea civilă medicală – este constituită prin contract de societate civilă, încheiat în formă
scrisă între doi sau mai mulţi medici asociaţi. Această formă de organizare a cabinetului medical
este condusă de către adunarea asociaţilor. Societatea civilă este reprezentată în relaţiile cu terţii
de un reprezentant, desemnat prin hotărâre a adunării asociaţilor. Conducerea operativă a
societăţii civile se încredinţează unui director executiv.
Cabinetele medicale individuale, grupate, asociate şi societăţile civile pot angaja, în conformitate cu
prevederile legale, în calitate de salariaţi sau colaboratori, medici şi alte categorii de personal medical
autorizat, precum şi personal auxiliar şi de altă specialitate.

30


Înfiinţarea cabinetelor medicale fără personalitate juridică

Cabinetele medicale
fără personalitate juridică se înfiinţează la cererea medicului titular sau a medicilor
asociaţi din cadrul societăţii civile medicale. Actul de înfiinţare a cabinetului medical ori a societăţii
civile medicale îl constituie certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medicale. Acest
Registru este organizat şi operat de către direcţiile de sănătate publică judeţene.
Certificatul de înregistrare este eliberat în baza următoarelor documente: cerere de înfiinţare, autorizaţia
de liberă practică, dovada deţinerii legale a spaţiului, avizul colegiului medicilor, actul constitutiv şi
statutul, dovada îndeplinirii condiţiilor minime de spaţiu şi circuite funcţionale în concordanţă cu
serviciile medicale furnizate pe specialităţi. În cazul societăţilor civile medicale este necesar ca un
exemplar al actului constitutiv şi al statutului să fie depus şi la colegiul medicilor pentru emiterea
avizului de înfiinţare.
Se constată, pe lângă cerinţele legale, administrative şi formale, existente la intrarea pe piaţă, menţionate
anterior, interdicţia prevăzută la art. 20 alin. (3) din Anexa nr.1 a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr.
153/26.02.2003, referitoare la imposibilitatea înfiinţării, în acelaşi spaţiu cu destinaţia cabinet medical, a
mai mult de două cabinete medicale şi aceasta numai dacă se îndeplinesc condiţiile de compatibilitate
între specialităţile medicale privind serviciile medicale furnizate.
B. Cabinetele medicale cu personalitate juridică
Cabinetele medicale cu personalitate juridică (denumite de legislaţia în domeniu unităţi medicale cu
personalitate juridică) sunt înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, funcţionând cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. Aceste cabinete
medicale sunt înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medicale la direcţiile de sănătate publică
judeţene în a căror rază teritorială funcţionează.
În cazul cabinetelor medicale cu personalitate juridică, avizul colegiului medicilor se eliberează în baza
unor documente şi după îndeplinirea unor condiţii suplimentare faţă de cerinţele aceluiaşi aviz acordat în
cazul cabinetelor medicale fără personalitate juridică.

Se constată, pe lângă cerinţele legale, administrative şi formale existente la intrarea pe piaţă şi interdicţia
prevăzută la art. 25 alin. (3) din Anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 153/26.02.2003,
referitoare la imposibilitatea înfiinţării, în acelaşi spaţiu cu destinaţia cabinet medical, a mai mult de
două cabinete medicale şi aceasta numai dacă se îndeplinesc condiţii de compatibilitate între
specialităţile medicale privind serviciile medicale furnizate.
C. Cabinetele medicale înfiinţate şi organizate în cadrul structurii organizaţiilor nonprofit,
fundaţiilor şi asociaţiilor cu activităţi medicale, asociaţiilor profesionale, cultelor religioase şi
lăcaşelor de cult religios
Organizaţiile nonprofit, fundaţiile şi asociaţiile cu activităţi medicale, asociaţiile profesionale, cultele
religioase şi lăcaşele de cult religios, legal constituite pot înfiinţa şi organiza în structura lor, în baza
hotărârii organelor de conducere, cabinete medicale furnizoare de servicii medicale în regim
ambulatoriu. Aceste cabinetele medicale se înregistrează în cadrul Registrului unic al cabinetelor
medicale organizat de direcţiile de sănătate publică judeţene.

31


2.6. Finanţarea cabinetelor medicale

Cabinetul medical poate realiza venituri din:

Servicii medicale Servicii Donaţii şi Activităţi Activităţi Alte surse

prestate în baza medicale cu sponsorizări de de obţinute
contractului plata directă consiliere învăţământ conform
încheiat cu casa de din partea medicală şi cercetare dispoziţiilor
asigurări de beneficiarilor legale
sănătate ori cu alte
persoane fizice sau
juridice

Cabinetul medical înfiinţat şi organizat în cadrul structurii organizaţiilor nonprofit, fundaţiilor şi

asociaţiilor cu activităţi medicale, asociaţiilor profesionale, cultelor religioase şi lăcaşelor de cult
religios poate realiza venituri din:

Finanţarea Servicii Donaţii sau Servicii medicale Alte surse

organizaţiei sau medicale cu sponsorizări prestate în baza obţinute
asociaţiei în plata directă contractului conform
structura căreia din partea încheiat cu casa de dispoziţiilor
funcţionează beneficiarilor asigurări de legale
sănătate ori cu alte
persoane fizice sau
juridice

2.7. Controlul în cadrul cabinetelor medicale

Controlul privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, indiferent de forma de
organizare, este exercitat de către Ministerul Sănătăţii şi de către Colegiul Medicilor din România.

Controlul privind respectarea normelor legale în furnizarea serviciilor de sănătate de către cabinetele
medicale este exercitat de către Ministerul Sănătăţii şi unităţile sale subordonate, Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România sau alte organe abilitate.

2.8. Cabinete în cadrul cărora se desfăşoară activităţi conexe serviciilor medicale,

actului medical şi activităţi şi practici de medicină complementară/alternativă
În conformitate cu dispoziţiile legale33 în vigoare, casele de asigurări de sănătate nu pot încheia
contracte cu furnizorii de servicii conexe actului medical. În sistemul de asigurări sociale de sănătate
asiguraţii au acces la servicii conexe actului medical furnizate de psihologi, logopezi, kinetoterapeuţi
etc. Aceste servicii sunt suportate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, ca urmare a contractelor
pe care medicii specialiştii din unele specialităţi clinice (aflaţi în relaţie contractuală cu casele de
asigurări de sănătate) le încheie cu furnizorii de servicii conexe actului medical.
A. Cabinete în cadrul cărora se desfăşoară activităţi conexe serviciilor medicale

33

Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 83/200 şi Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Sănătate nr. 1723/950/2007;
32


În conformitate cu prevederile art. 1 din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 527/1999 pentru stabilirea
activităţilor conexe serviciilor medicale, unităţile medico-sanitare (cabinete medicale) cu personalitate
în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
juridică înfiinţate
completările ulterioare, pot presta activităţi care au legătură cu serviciile medicale furnizate şi servesc
realizării acestora.

Activităţile conexe serviciilor medicale sunt:

- Activităţi de tehnică dentară;
- Activităţi de laborator de analize medicale, respectiv biologie, biochimie şi chimie medicală;
- Activităţi de fizică medicală;
- Activităţi de fiziokinetoterapie;
- Activităţi de psihologie medicală;
- Activităţi de logopedie;
- Activităţi de sociologie medicală;
- Activităţi de cultură fizică medicală;
- Activităţi de optometrie şi optică medicală;
- Activităţi de protezare ortopedică;
- Activităţi de protezare auditivă;
- Activităţi de toxicologie;
- Activităţi de informatică medicală;
- Activităţi de bioinginerie;
- Activităţi de consulting medical;
- Activităţi de kinetoterapie şi educaţie fizică adaptată.

B. Cabinete de liberă practică în cadrul cărora se desfăşoară activităţi conexe actului medical
Organizarea şi funcţionarea acestor cabinete este realizată în conformitate cu prevederile O.U.G.
nr. 83/200034, cu modificările şi completările ulterioare.
Cabinetul de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical este o unitate fără
personalitate juridică, furnizoare de servicii necesare în vederea realizării asistenţei medicale
ambulatorii, de tip preventiv, curativ şi de recuperare.
Serviciile conexe actului medical sunt furnizate de persoane autorizate de către Ministerul Sănătăţii,
altele decât medicii. Persoanele autorizate pot exercita în mod independent următoarele profesii:
tehnician dentar, biolog, biochimist, chimist, fizician, fizio-kinetoterapeut, psiholog, logoped, sociolog,
profesor de cultură fizică medicală, optician-optometrist, tehnician de proteze şi orteze, tehnician de
proteze auditive, tehnician de aparatură medicală.
Persoanele autorizate îşi exercită activitatea în mod independent, în cadrul cabinetelor de practică.
Cabinetele de practică pot fi înfiinţate sub forma:
- Cabinetelor de practică individuale;
- Cabinetelor de practică grupate;
- Cabinetelor de practică asociate;
- Societăţi civile de practică pentru servicii publice conexe actului medical.

Cabinetul de practică individual este forma de exercitare a profesiei, în cadrul căruia îşi desfăşoară
activitatea titularul cabinetului de practică.

Cabinetul de practică grupat este constituit în baza unei convenţii, încheiată sub formă scrisă, între
titularii a două sau mai multe cabinete de practică individuală. Condiţiile grupării, durata şi modalităţile

34
O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical;

33


de încetare a acesteia sunt elemente care sunt cuprinse cadrul convenţiei. Scopul grupării este crearea
unor facilităţi economice comune, prin folosirea în comun a patrimoniului şi/sau a salariaţilor sau a
colaboratorilor. Cabinetele de practică grupate îşi păstrează individualitatea în relaţiile cu terţii.
Cabinetele de practică asociate sunt constituite din două sau mai multe cabinete de practică individuale,
cu scopul exercitării în comun a activităţii şi al asigurării accesului permanent al pacienţilor la servicii
conexe actului medical. Relaţia cu terţii a titularilor cabinetelor de practică asociate se realizează în
numele asocierii, cu păstrarea drepturilor şi responsabilităţilor individuale. Asocierea este realizată în
baza unei convenţii scrise, care conţine prevederi privind condiţiile asocierii, durata şi modalitatea de
încetare a acesteia.
Societatea civilă de practică pentru servicii publice conexe actului medical este constituită prin contract
de societate civilă, încheiat în formă scrisă, între doi sau mai mulţi titulari asociaţi. Înfiinţarea societăţii
civile are în vedere dispoziţiile Codului Civil referitoare la societatea civilă particulară. Organul de
conducere al societăţii civile are drept de reprezentare a acesteia în relaţiile cu terţii.
Cabinetele de practică grupate, asociate şi societatea civilă pentru servicii publice conexe actului
medical pot angaja salariaţi sau colaboratori.

Cabinetele de practică pot realiza venituri din:

- Servicii prestate în baza contractelor cu furnizorii de servicii de sănătate sau cu casele de
asigurări de sănătate;
- Servicii prestate cu plata directă din partea beneficiarilor;
- Donaţii şi sponsorizări;
- Activităţi contractate cu unităţile care coordonează activităţile de învăţământ şi cercetare din
reţeaua Ministerului Sănătăţii sau a altor ministere;
- Alte surse.

Cabinetele de practică se înregistrează în Registrul unic al cabinetelor medicale, Registru întocmit în

cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau cele din
subordinea ministerelor cu reţea sanitară proprie.
C. Cabinete în cadrul cărora se desfăşoară activităţi şi practici de medicină
complementară/alternativă
Organizarea şi funcţionarea cabinetelor de medicină complementară/alternativă este realizată în
conformitate cu prevederile Legii nr. 118/200735.
Activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă vizează prevenirea îmbolnăvirilor,
promovarea sănătăţii, vindecarea bolilor şi optimizarea fiinţei umane din punct de vedere biopsihosocial
şi spiritual. Medicina complementară/alternativă cuprinde practici de îngrijiri de sănătate care nu sunt
integrate în sistemul principal al serviciilor medicale de sănătate şi sunt folosite ca terapii adjuvante sau
care pot înlocui terapiile clasice.
Activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă pot fi exercitate de:
- Medici, medici dentişti şi farmacişti;
- Psihologi;
- Absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ superior.

Practicienii de medicină complementară/alternativă trebuie să fie autorizaţi de Ministerul Sănătăţii.

Pentru desfăşurarea activităţii aceştia au obligaţia de a adera la Ordinul Practicienilor de Medicină
Complementară/Alternativă.

35

Legea nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă;
34


Practicarea activităţilor de acupunctură, homeopatie, apiterapiei, fitoterapiei, chiropracticii şi a

osteopatiei, a medicinii tradiţionale orientale este permisă numai medicilor, medicilor dentişti sau
farmaciştilor.
Activităţile, tehnicile şi practicile de medicină complementară/alternativă se pot desfăşura în cabinete de
terapie complementară/alternativă organizate ca societăţi comerciale sau ca activităţi independente
desfăşurate de persoane fizice. Medicii, medicii dentişti sau farmaciştii practicieni de medicină
complementară/alternativă îşi pot organiza cabinete medicale.
Orice persoană are acces liber la tratamente şi practici complementare/alternative. Practicile şi
procedurile de care beneficiază persoanele tratate de medici, medici dentişti sau farmacişti practicieni de
medicină complementară/alternativă ori de practicieni autorizaţi sunt prevăzute în contractul-cadru şi
sunt decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Practicienii de medicină complementară/alternativă sunt înregistraţi în cadrul registrului unic al
practicienilor de medicină complementară/alternativă, registru organizat de Ordinul Practicienilor de
Medicină Complementară/Alternativă.

2.9. Profesiile liberale

Profesiile liberale sunt profesii care necesită o pregătire specială în domeniul ştiinţelor şi artelor liberale,
de exemplu avocaţi, ingineri, notari, arhitecţi, contabili, medici etc. Principala caracteristică a profesiilor
liberale este un grad mai ridicat al reglementărilor, sub forma actelor normative legiferate de către
organele de stat în domeniile de referinţă, şi/sau sub forma autoreglementărilor realizate de asociaţiile
profesionale abilitate special în acest sens.
Autoreglementarea are uneori forţa juridică, dacă guvernul deleagă asociaţiilor profesionale sau unor
organisme reglementatoare profesionale oficiale asemenea puteri, exercitând în acest fel o influenţă
considerabilă asupra intereselor comunităţii în care acţionează.
Serviciile profesionale sunt organizate de regulă în asociaţii, care se bucură de recunoaşterea oficială şi
beneficiază de o relaţie strânsă cu guvernul. Asociaţiile profesionale intervin constant în menţinerea
şi/sau implementarea regulilor de funcţionare a domeniului de activitate pe care îl reprezintă, dar şi în
elaborarea de noi regulamente, care urmează a fi susţinute de organismele reglementatoare ale
autorităţii.
Majoritatea categoriilor de profesiuni liberale funcţionează cu respectarea unui cod de etică. În general,
codurile de etică includ obligaţii de loialitate, competenţă profesională şi confidenţialitate, acestea
interzicând conflictul de interese.
Având în vedere cele prezentate, rezultă următoarele:
- calitatea de medic sau de persoană care desfăşoară activităţi în cadrul serviciilor medicale
necesită o pregătire specială şi complexă;
- domeniul medical are un nivel ridicat de reglementare atât în ceea ce priveşte actele normative
incidente domeniului, dar şi în ceea ce priveşte autoreglementările realizate de către organisme
profesionale oficiale (Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din
România, Colegiul Psihologilor din România etc.);
- organismele profesionale oficiale cu activitate în domeniul medicinei au elaborat coduri de etică
ce includ obligaţii de loialitate, competenţă profesională şi confidenţialitate.

Profesia de medic face parte din categoria profesiilor liberale, cu excepţia exercitării acesteia de către
medicii angajaţi cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, când
intervine calitatea de funcţionari publici (în acest sens a se vedea Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie nr. 19/2015). De asemenea, profesiile exercitate în conformitate cu prevederile O.U.G. 83/2000

35


şi ale Legii nr. 118/2007 fac parte din categoria profesiilor liberale, având în vedere faptul că activităţile
desfăşurate necesită o pregătire specială şi complexă. Domeniul este reglementat atât prin acte
normative, cât şi prin autoreglementări realizate de către organisme profesionale oficiale (Colegiul
Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România, Colegiul Psihologilor din România,
Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă etc.).

Nivelul ridicat al gradului de reglementare al exercitării profesiunilor liberale şi implicit restricţiile

concurenţiale ce decurg din acestea este generat de particularităţile manifestării forţelor pieţei din
domeniul serviciilor de asistenţă medicală şi a serviciilor conexe acestora. Literatura economică de
specialitate menţionează pentru domeniul profesiilor liberale mai multe aspecte ale eşecului pieţei,
principala formă de manifestare a acesteia fiind “asimetria de informaţii” dintre client (pacient) şi
furnizorul de servicii.
Asimetria de informaţii este un rezultat firesc pentru pieţele relevante ale serviciilor profesionale: pe de
o parte practicianul serviciilor profesionale are un nivel ridicat de cunoştinţe tehnice, iar pe cealaltă
latură a pieţei, consumatorii nu dispun de aceste cunoştinţe, fiindu-le deci dificil să evalueze calitatea
serviciilor pe care le achiziţionează. Literatura de specialitate 36 precizează faptul că serviciile
profesionale sunt bunuri investite cu credibilitate “credence goods”.
În cazul serviciilor profesionale prestate de către medic pacientului se constată că acesta din urmă nu
este familiarizat cu prestaţiile efectuate de cadrul medical şi nu este în măsură să evalueze serviciul de
care are nevoie. Chiar şi ex-post, pacientul poate evalua cu dificultate serviciile efectuate. Serviciile
prestate de medici sunt incluse deci în categoria bunurilor investite cu credibilitate “credence goods”.

2.10. Definirea conceptului de întreprindere şi analiza includerii în categoria

întreprinderilor a cabinetelor medicale, a cabinetelor de liberă practică şi a altor
forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip
cabinet
Potrivit art. (2) alin. (1) - (4) din Legea concurenţei, dispoziţiile acesteia se aplică actelor şi faptelor care
restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, săvârşite de întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi –
persoane fizice sau juridice – de cetăţenie, respectiv de naţionalitate română sau străină, săvârşite pe
teritoriul României, precum şi celor săvârşite în afara teritoriului ţării, când produc efecte pe teritoriul
României.
Termenul de întreprindere este definit în Legea concurenţei la art. 2 alin. (2) astfel: „orice entitate
economică angajată într-o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată,
independent de statutul său juridic şi de modul de finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa
Uniunii Europene”.
Subiecţii regulilor de concurenţă sunt întreprinderile, concept care nu este identic cu termenul de
persoană juridică uzitat de legislaţia privind societăţile comerciale sau legislaţia fiscală şi care
asimilează orice activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o anumită piaţă ca fiind una
economică.

Activităţile desfăşurate în cadrul cabinetelor medicale, a cabinetelor de liberă practică şi a altor forme de
desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet, constau în oferirea de
servicii medicale, într-un mod durabil (pe o perioadă lungă de timp) şi contra unei remuneraţii (faptul că
remuneraţia este plătită direct de pacient sau de către Casa de Sănătate din Fondul Naţional de Asigurări
de Sănătate, nu are relevanţă din punct de vedere al conceptului de întreprindere definit în conformitate
cu regulile de concurenţă), exercitând astfel o activitate economică. De altfel, în conformitate cu

36
Winand Emons – Credence gods and fraudulent experts, RAND Journal of Economics Vol. 28, No. 1, Sping 1997, pp. 107-119; Uwe Dulleck and
Rudolf Kerschbamer – On doctors, mechanics, and computer specialists: The Economics of Credence Goods, Journal of Economic Literature, Vol. XLIV,
march 2006, pp. 5-42

36


deciziile37 CEJ, natura complexă a activităţii desfăşurate şi circumstanţa potrivit căreia profesiunea de
medic este reglementată, nu sunt de natură să modifice această concluzie.

Piaţa reprezintă locul în care se întâlneşte cererea cu oferta de produse şi/sau servicii. În cazul de faţă,
cererea de servicii medicale este reprezentată de persoane fizice sau persoane juridice, care au nevoie de
servicii de natură medicală. Oferta de servicii este reprezentată de cabinetele medicale indiferent de
forma de organizare, în funcţie de tipul de activitate desfăşurată.
Cabinetele medicale, cabinetele de liberă practică şi alte forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare
a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet, desfăşoară în conformitate cu regulile de concurenţă o
activitate economică, pieţele pe care acestea îşi desfăşoară activitatea putând fi definite în funcţie de
serviciile medicale prestate.
De exemplu, asistenţa primară în România se desfăşoară prin intermediul activităţilor desfăşurate de
medicii generalişti/medicii de familie, activităţi care au loc în cadrul cabinetelor medicale.
Biroul Regional al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în cadrul Raportului38 privind evaluarea structurii
şi furnizării asistenţei primare în România, precizează39 faptul că: “Marea majoritate a MF/MG40 din
România sunt organizaţi sub formă independentă, având statut de antreprenori (patroni).”
Curtea Europeană de Justiție și Tribunalul European au clarificat, de asemenea, faptul că serviciile
medicale pe care le prestează medicii independenți și alți practicieni privați contra cost și pe propriul
risc, trebuie considerate ca reprezentând o activitate economică41. În acest sens a se vedea şi par. 27 din
cadrul Comunicării Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul
107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (2016/C 262/01).

2.11. Piaţa cabinetelor medicale, a cabinetelor de liberă practică şi a altor forme de

desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet
În cazul cabinetelor medicale, a cabinetelor de liberă practică şi a altor forme de desfăşurare a
activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet, existenţa unor pieţe în acest
domeniu este relevată de următoarele aspecte:

- În accepţiunea regulilor de concurenţă, cabinetele de medicină sunt întreprinderi;

- Există cerere şi ofertă. Persoanele fizice, asigurate şi/sau neasigurate, reprezintă principala cerere
de servicii medicale prestate prin cabinete medicale, cabinete de liberă practică şi alte forme de
desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet. Cabinetele
medicale, cabinetele de liberă practică şi alte forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare a
serviciilor medicale în unităţi tip cabinet reprezintă oferta de servicii medicale.
- Există concurenţă în cadrul fiecărei pieţe în care îşi desfăşoară activitatea cabinetele medicale,
cabinetele de liberă practică şi alte forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor
medicale în unităţi tip cabinet. Concurenţa se manifestă prin posibilitatea persoanelor fizice,
asigurate şi/sau neasigurate de a alege cabinetul medical, cabinetul de liberă practică şi alte
forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet, în
funcţie de serviciile de asistenţă medicală prestate de acestea.
- Există servicii care sunt oferite în piaţă, în cadrul cabinetelor de liberă practică şi a altor forme
de desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet, în funcţie
de activităţile prestate.

37
Ase vedea decizia Wouters, C-309/99, Rec p I-1577, pct. 47 şi 49 (din 19.02.2002); decizia Commission/Italz, C-35/96, pct. 36; Cauzele conexate
C-180/98-C-184/98, Pavlov și alții, Rec., 2000, p. I-6451
38
Raport privind evaluarea structurii şi furnizării asistenţei primare în România, Biroul Regional al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 2011. Raportul
rezumă rezultatele Instrumentului OMS de evaluare a serviciilor medicale primare, lansat în România în 2009 și implementat în 2010, în cadrul Acordului
bienal de colaborare (ABC) 2010-2011 încheiat între Biroul Regional OMS pentru Europa și Ministerul Sănătăţii din România;
39
pag. 18 din Raportul privind evaluarea structurii şi furnizării asistenţei primare în România;
40
MF/MG – medici de familie medici generalişti;
41

A se vedea cauzele conexate C-180-C-184/98 Pavlov și alții, punctele 75 și 77;
37


- Serviciile furnizate de cabinetele medicale, cabinetele de liberă practică şi alte forme de

desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet, sunt servicii
contracost.
furnizate

Definirea pieţei relevante implică definirea celor două componente ale sale, respectiv: piaţa
produsului/serviciului şi piaţa geografică.
Piaţa produsului/serviciului cuprinde toate produsele/serviciile considerate de cumpărători ca
interschimbabile sau substituibile datorită caracteristicilor, preţului şi utilizării acestora.
În cazul de faţă, piaţa serviciului/serviciilor este reprezentată de totalitatea serviciilor prestate de
cabinetele medicale, cabinetele de liberă practică şi alte forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare
a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet, pentru persoane fizice, asigurate şi/sau neasigurate,
indiferent de modul de plată al acestora, în funcţie de activităţile efectiv desfăşurate.
Punctul de plecare al analizei pieţei geografice este reprezentat de activitatea desfăşurată de prestatorii
de servicii pe piaţă. Activitatea desfăşurată de către cabinetele medicale, cabinetele de liberă practică şi
alte forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet, constă în
furnizarea de servicii medicale către persoane fizice, asigurate şi/sau neasigurate.
Întrucât activitatea desfăşurată de către cabinetele medicale, cabinetele de liberă practică şi celelalte
forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet se desfăşoară
cu preponderenţă în cadrul contractelor încheiate de acestea cu Casele judeţene de asigurări de sănătate,
pentru pacienţii asiguraţi din teritoriul geografic delimitat de un judeţ, se poate aprecia faptul că există o
limitare geografică la nivel local/regional.
Cererea pentru serviciile oferite de cabinetele medicale, cabinetele de liberă practică şi celelalte forme
de desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet poate fi apreciată ca
având o limitare geografică la nivel local/regional, având în vedere raportul dintre aria geografică de
adresabilitate a serviciilor de asistenţă medicală furnizate şi posibilitatea de deplasare a persoanelor care
solicită astfel de servicii.
Având în vedere cele prezentate, se poate aprecia faptul că, piaţa relevantă în care îşi desfăşoară
activitatea cabinetele medicale, cabinetele de liberă practică şi celelalte forme de desfăşurare a
activităţilor de furnizare a serviciilor medicale în unităţi tip cabinet este piaţa serviciilor de asistenţă
medicală furnizate de aceste cabinete, putând fi apreciată o limitare geografică a acesteia la nivel
local/regional.

38


Judeţul Neamţ deţine cel mai mare număr de cabinete de practică grupate, 45% din total fiind localizat
în acest judeţ. Acesta este urmat de judeţul Covasna, care are o pondere de 41% din totalul cabinetelor

de practică grupate. De asemenea judeţele Alba şi Botoşani au o pondere de 7% din totalul acestora.
Graficul nr. 18 - Repartizarea societăţilor civile de practică la nivel judeţean la data de 31.08.2014

46%
50%
45%
40%
35%
30% 23% 21%
25%
20%
15%
10% 2% 2% 2% 2% 2%
5%
0%

* Sursa Informaţii obţinute din prelucrarea datelor furnizate de Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

Judeţul Vaslui deţine cel mai mare număr de societăţi civile de practică, respectiv 46% din total.
Urmează judeţele Olt şi Botoşani, care deţin o pondere de 23% respectiv 21% din totalul societăţilor
civile de practică. Prezenţa pe raza judeţelor Bihor, Brăila, Covasna, Dolj şi Gorj a societăţilor civile de
practică este de 2 %.

Graficul nr. 19 - Situaţia cabinetelor de practică individuale şi a societăţilor civile de practică la nivelul
sectoarelor municipiului Bucureşti la data de 31.08.2014
25%
25% 21%
18%
20% 16%
15% 11%
9%
10%
5%
0%
Sectorul Sectorul Sectorul Sectorul Sectorul Sectorul
2 3 1 4 6 5

*Sursa Date furnizate de Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti

45


Graficul nr. 20 - Situaţia pe judeţe a cabinetelor înfiinţate sub forma unor societăţi comerciale, la data
de 31.08.2014

0.33%
SUCEAVA 0.33%
0.33%
IALOMIŢA 0.33%
0.33%
SĂLAJ 0.33%
1%
ALBA 1%
1%
HARGHITA 1%
1%
VRANCEA 1%
1%
NEAMŢ 1%
1%
BISTRIŢA-NĂSĂUD 1%
1%
ILFOV 1%
1%
VÂLCEA 1%
1%
CARAŞ-SEVERIN 1%
1%
BRĂ LA 2%
2%
S BIU 2%
2%
GALAŢI 2%
3%
ARAD 3%
3%
PRAHOVA 3%
3%
BACĂU 3%
3%
DOLJ 3%
4%
TIMIŞ 4%
4%
DÂMBOVIŢA 5%
6% 24%
BUCUREŞTI

0% 5% 10% 15% 20% 25%

* Sursa Informaţii obţinute din prelucrarea datelor furnizate de Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

Municipiul Bucureşti deţine cel mai mare număr de cabinete înfiinţate sub forma unor societăţi
comerciale, respectiv 24% din totalul acestora. Urmează judeţul Constanţa, cu o pondere de 6% din
total. Judeţele Sălaj, Covasna, Ialomiţa, Giurgiu, Suceava şi Mehedinţi sunt judeţele cu cel mai mic
număr de cabinete înfiinţate sub forma unor societăţi comerciale, cu o pondere de sub 1% din total.

Graficul nr. 21 - Situaţia cabinetelor înfiinţate sub forma unor societăţi comerciale la nivelul
sectoarelor municipiului Bucureşti la data de 31.08.2014
24%
25% 22%
18%
20%
14%
15% 11% 11%

10%

5%

0%
Sector 1 Sector 2 Sector 3 Sector 6 Sector 5 Sector 4

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti

46


- Situaţia cabinetelor medicale înfiinţate în structura unor organizaţii nonprofit la data

Graficul nr. 22
de 31.08.2014

35% 31%
30% 24%
25% 21%
20%
12%
15%
10%
3% 3% 3% 3%
5%
0%

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

În judeţul Caraş-Severin se constată existenţa celui mai mare număr de cabinete medicale înfiinţate în
structura unor organizaţii nonprofit, respectiv 31% din total. Acesta este urmat de judeţele Prahova şi
Iaşi, care au o pondere de 24% respectiv 21%. Judeţele Brăila, Buzău, Giurgiu şi Mehedinţi deţin fiecare
o proporţie de 3% din totalul cabinetelor medicale înfiinţate în structura unor organizaţii nonprofit.
Graficul nr. 23 - Situaţia cabinetelor medicale înfiinţate în structura unor fundaţii sau asociaţii cu
activitate medicală la data de 31.08.2014

SUCEAVA 2%
NEAMŢ 2%
MARAMUREŞ 2%
GORJ 2%
BRAŞOV 2%
ARAD 2%
SIBIU 4%
MUREŞ 4%
HARGHITA 4%
DOLJ 4%
BRĂILA 4%
COVASNA 6%
CLUJ 8%
SĂLAJ 10%
GALAŢI 12%
CONSTANŢA 12%
BIHOR 22%
0% 5% 10% 15% 20% 25%

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

În judeţul Bihor există cel mai mare număr de cabinete medicale înfiinţate în structura unor fundaţii sau
asociaţii cu activitate medicală, respectiv 22% din total. Urmează judeţele Constanţa şi Galaţi, care au
fiecare o pondere de 12%. Judeţele Arad, Braşov, Gorj, Maramureş, Neamţ şi Suceava deţin fiecare
doar 2% din totalul cabinetelor medicale înfiinţate în structura unor fundaţii sau asociaţii cu activitate
medicală.

47


Graficul nr. 24 - Repartizarea la nivel judeţean a unităţilor medicale, a organizaţiilor nonprofit, a

fundaţiilor sau asociaţilor cu activitate medicală, a asociaţiilor profesionale sau a cultelor
religioase/lăcaşurilor de cult care au mai mult de 1 cabinet medical, cabinet de liberă practică şi alte
forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare a serviciilor medicale, în structura proprie, la data de
31.08.2014

MEHEDINŢI 1
CARAŞ-SEVERIN 1
SĂLAJ 2
CONSTANŢA 5
SUCEAVA 7
HARGHITA 10
GIURGIU 10
SIBIU 14
ILFOV 17
BOTOŞANI 18
BISTRIŢA-NĂSĂUD 18
TELEORMAN 21
BRĂILA 27
GORJ 36
GALAŢI 48
VÂLCEA 55
ALBA 62
NEAMŢ 75
PRAHOVA 84
DOLJ 114
MUREŞ 117
ARGEŞ 135 172
IAŞI

0 20 40 60 80 100 120 140 160 180

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

Realizarea unor activităţi de prestare de servicii medicale în unităţii medicale, organizaţii nonprofit,
fundaţii sau asociaţii cu activitate medicală, asociaţii profesionale sau culte religioase/lăcaşuri de cult
care au mai mult de 1 cabinet medical, cabinet de liberă practică şi alte forme de desfăşurare a
activităţilor de furnizare a serviciilor medicale, în structura proprie, arată o dispersie mai pronunţată a
pieţei în acest domeniu. Judeţul Iaşi, unde există un număr de 172 de unităţii medicale, organizaţii
nonprofit, fundaţii sau asociaţii cu activitate medicală, asociaţii profesionale sau culte religioase/lăcaşuri
de cult care au mai mult de 1 cabinet medical, cabinet de liberă practică sau alte forme de desfăşurare a
activităţilor de furnizare a serviciilor medicale, în structura proprie, reprezintă judeţul cu gradul cel mai
mare de dispersie a pieţei.

Graficul nr. 25 – Situaţia primelor 5 judeţe care deţin cel mai mare număr de puncte de lucru de tipul
cabinet medical, cabinet de liberă practică şi alte forme de desfăşurare a activităţilor de furnizare a
serviciilor medicale, la data de 31.08.2014

67%
70%
60%
50%
40%
30%
20% 9% 8% 8% 8%
10%
0%

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

48


CAPITOLUL 3. ASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ

3.1. Considerente prealabile
Locul central în cadrul sistemului de sănătate din România este ocupat de asistenţa medicală primară.
Asistenţa medicală primară este definită în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (2) din Legea nr.
95/2006, ca fiind furnizarea îngrijirilor de sănătate cuprinzătoare, de prim-contact, indiferent de natura
problemei de sănătate, în contextul unei relaţii continue cu pacienţii, în prezenţa bolii sau în absenţa
acesteia.
Legislaţia incidentă domeniului42 a stabilit că asistenţa medicală primară ocupă principala poziţie în
cadrul sistemului naţional de sănătate, ca urmare a necesităţii existenţei unui filtru prin care să fie
evaluate prima facie problemele de sănătate ale pacienţilor, înainte ca aceştia să fie adresabili unui nivel
superior de îngrijire şi/sau tratare.

Asistenţa medicală primară este primul contact al beneficiarului de servicii medicale cu sistemul
naţional de asigurări de sănătate.
În cadrul asistenţei medicale primare, medicina de familie are un rolul determinant în asigurarea acestor
servicii.
Asistenţa primară acordată de medicii de familie reprezintă acel segment de asistenţă medicală care
furnizează îngrijiri cuprinzătoare, de prim-contact, indiferent de natura problemei de sănătate, în
contextul unei relaţii continue cu pacienţii, în prezenţa bolii sau în absenţa acesteia, şi care au ca
furnizor specializat şi de sine stătător cabinetul de medicină a familiei.
Cabinetul de medicină de familie este o unitate sanitară privată, specializat în furnizarea de servicii
medicale de asistenţă medicală primară către o populaţie desemnată.

3.2. Medicul de familie

Medicul de familie coordonează şi integrează serviciile medicale furnizate pacienţilor de către el însuşi
sau de către alţi furnizori de servicii de sănătate. Este cel care asigură accesul în sistemul sanitar pentru
proprii pacienţi, în funcţie de nevoile obiective ale acestora. Rolul medicului de familie este de a acorda
îngrijiri persoanelor în cadrul familiei şi respectiv familiilor în cadrul comunităţilor, fără discriminare.
Asistenţa medicală acordată de către medicul de familie constituie punctul de prim-contact în cadrul
sistemului de sănătate, prin care se oferă acces nediscriminatoriu pacienţilor. Aceasta este orientată către
individ, familie, comunitate şi se bazează pe comunicarea directă medic-pacient, care conduce în timp la
stabilirea unei relaţii de încredere.

O altă cerinţă la care medicul de familie trebuie să răspundă este asigurarea continuităţii asistenţei
medicale primare prin consultaţii de urgenţă înregistrate prin sistemul naţional de urgenţă, în afara
programului normal de lucru al cabinetelor de medicină de familie.

3.3. Cabinetul de medicina familiei

Asistenţa medicală primară se poate asigura în condiţiile legii43, prin practica individuală a medicilor de
familie sau prin diferite forme de asociere a cabinetelor în grupuri de practică, în locaţii comune sau prin
integrarea funcţională a unor cabinete cu locaţii distincte.
În cabinetele de medicină de familie îşi desfăşoară activitatea medici titulari, personal angajat şi
colaboratori externi. Un medic de familie poate fi titularul unui singur cabinet. Orice cabinet de
medicină de familie acreditat poate deschide puncte de lucru.

42
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii;
43
O.G. nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv Ordinul
Ministerului Sănătaţii nr. 153/2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, cu
modificările şi completările ulterioare;

51


Serviciile furnizate în cadrul asistenţei medicale primare

În cadrul unui cabinet de medicină de familie pot fi desfăşurate următoarele activităţi:
- intervenţii de primă necesitate în urgenţele medico-chirurgicale şi în afecţiunile acute;
- activităţi de medicină preventivă;
- activităţi medicale curative;
- activităţi de îngrijire la domiciliu;
- activităţi de îngrijire paliative;
- activităţi de consiliere;
- alte activităţi medicale;
- activităţi de învăţământ în specialitatea medicina de familie;
- activităţi de cercetare ştiinţifică;
- activităţi de suport.

Activităţile enumerate mai sus se pot desfăşura, în principal, la sediul cabinetului, la domiciliul
pacienţilor, în alte locaţii special amenajate şi autorizate sau la locul solicitării.

Cabinetul de medicină de familie poate oferii servicii:

Servicii medicale esenţiale Servicii medicale extinse Servicii medicale

adiţionale

- intervenţii de primă - servicii speciale de - manopere şi tehnici ale

necesitate în urgenţele medico-
chirurgicale;
- asistenţa curentă a
solicitărilor acute;
- monitorizarea bolilor cornice;
- servicii medicale preventive.
consiliere;
- planificare familială;
- proceduri de mică chirurgie;
- servicii medico-sociale.
medicilor practicieni;
- certificate prin atestare de
studii complementare
şi/sau care necesită dotări
speciale.

Serviciile medicale esenţiale sunt acele servicii care sunt oferite de toţi medicii de familie în cadrul
consultaţiei medicale.

Serviciile medicale extinse sunt acele servicii care pot fi furnizate la nivelul asistenţei medicale primare
în mod opţional şi/sau în anumite condiţii de organizare.

Serviciile medicale adiţionale reprezintă manopere şi tehnici însuşite de medicii practicieni, certificate
prin atestate de studii complementare şi/sau care necesită dotări speciale.

52


3.4. Finanţarea medicinei de familie

Medicina de familie
este realizată prin cabinete medicale de familie. Cabinetul de medicină de familie
poate realiza venituri din:
a) contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate din cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate, în condiţiile Contractului-cadru;
b) contracte încheiate cu autorităţile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de planificare
familială, servicii speciale de consiliere, servicii de îngrijiri medicale la domiciliu în fază terminală şi
postspitaliceşti;
c) contracte încheiate cu societăţile de asigurări private de sănătate;
d) contracte încheiate cu autorităţile teritoriale de sănătate publică sau instituţii publice din subordinea
Ministerului Sănătăţii, pentru implementarea programelor naţionale de sănătate publică;
e) contracte încheiate cu autorităţile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de medicină
comunitară;
f) contracte încheiate cu terţi, pentru servicii aferente unor competenţe suplimentare;
g) plata directă de la consumatori, pentru serviciile necontractate cu terţi plătitori;
h) coplata aferentă unor activităţi medicale;
i) contracte de cercetare;
j) contracte pentru activitatea didactică în educaţia universitară şi postuniversitară;
k) donaţii, sponsorizări;
l) alte surse, conform dispoziţiilor legale, inclusiv din valorificarea aparaturii proprii, uzată fizic sau
moral.

Din datele şi informaţiile furnizate de cabinetele medicilor de familie rezultă faptul că mai puţin de 10%
din valoarea totală a veniturilor încasate de aceste cabinete pentru activitatea prestată este realizată din
alte venituri decât cele provenind din contractele încheiate cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

3.5. Piaţa cabinetelor medicale de familie

În cazul cabinetelor medicale de familie, existenţa pieţei este relevată de următoarele aspecte:
- În accepţiunea regulilor de concurenţă, cabinetele de medicină de familie sunt întreprinderi;
- Există cerere şi ofertă. Persoanele fizice, asigurate şi/sau neasigurate, reprezintă principala cerere
de servicii medicale prestate de medicii de familie prin cabinetele de medicină de familie.
Cabinetele de medicină de familie reprezintă oferta de servicii medicale de familie;
- Existenţa concurenţă între cabinetele de medicină de familie. Concurenţa se manifestă prin
posibilitatea persoanelor fizice, asigurate şi/sau neasigurate de a alege cabinetul de medicină de
familie;
- Există servicii care sunt oferite în piaţă, acestea fiind constituite din serviciile oferite de
cabinetele de medicină de familie;
- Serviciile furnizate de cabinetele de medicină de familie sunt servicii furnizate contra cost;
- Substituibilitatea la nivelul cererii în acest caz, respectiv determinarea gamei de produse
considerate de consumatori ca fiind substituibile, este reprezentată de totalitatea serviciilor de
asistenţă medicală furnizate de cabinetele de medicină de familie, într-o arie geografică dată,
care poate fi restrânsă la nivelul unei localităţi/regiuni ca urmare a costurilor de deplasare a
persoanelor fizice care solicită astfel de servicii şi necesităţii furnizării serviciilor de asistenţă
medicală într-un timp cât mai scurt.

Definirea pieţei relevante implică definirea celor două componente ale sale, respectiv: piaţa
produsului/serviciului şi piaţa geografică.
Piaţa produsului/serviciului cuprinde toate produsele/serviciile considerate de cumpărători ca
interschimbabile sau substituibile datorită caracteristicilor, preţului şi utilizării acestora.

53


În cazul de faţă piaţa serviciului/serviciilor este dată de totalitatea serviciilor prestate de cabinetele de
medicină de familie pentru persoane fizice, asigurate şi/sau neasigurate, indiferent de modul de plată al
acestora.

Punctul de plecare al analizei pieţei geografice este reprezentat de activitatea desfăşurată de prestatorii
de servicii pe piaţă. Din acest punct de vedere, activitatea desfăşurată de cabinetele de medicină de
familie este furnizarea de servicii medicale către persoane fizice, asigurate şi/sau neasigurate.
Deoarece activitatea desfăşurată de cabinetele de medicină de familie se desfăşoară cu preponderenţă în
cadrul contractelor încheiate de acestea cu casele judeţene de asigurări de sănătate, pentru pacienţii
asiguraţi din teritoriul geografic delimitat de un judeţ, se poate aprecia faptul că există o limitare
geografică la nivel local/regional.
Având în vedere cele prezentate, se poate aprecia faptul că, piaţa relevantă în care îşi desfăşoară
activitatea cabinetele de medicină de familie este piaţa serviciilor de asistenţă medicală de familie,
furnizate de aceste cabinete, putând fi apreciată o limitare geografică a acesteia, la nivel local/regional.

3.6. Structura pieţei cabinetelor de medicină de familie

În conformitate cu datele furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în anul 2013 în România
exista un număr de 17.300.914 persoane asigurate înscrise pe listele medicilor de familie.
Graficul nr. 30 - Repartizarea persoanelor asigurate înscrise pe listele medicilor de familie la nivel
judeţean

Tulcea 193665
Covasna 195943
Salaj 203179
Giurgiu 205218
Mehedinti 221618
Ialomita 228858
Calarasi 240247
Caras 246118
Ilfov 250193
Bistrita 255037
Harghita 264965
Braila 268886
Vrancea 273121
Satu Mare 291237
Gorj 307608
Botosani 311287
Teleorman 311707
Valcea 317605
Alba 321094
Olt 335609
Arad 366242
Vaslui 367054
Buzau 384469
Sibiu 387334
Hunedoara 394896
Maramures 399728
Dambovita 414984
Neamt 418681
Brasov 486708
Suceava 488239
Galati 501309
Mures 506280
Bihor 512646
Bacau 537961
Arges 567677
Dolj 577087
Cluj 577852
Timis 607482
Constanta 611853
Iasi 644608
Prahova 651377 1653252
Bucuresti

0 200000 400000 600000 800000 1000000 1200000 1400000 1600000 1800000

* Sursa Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la nivelul anului 2013

54


Graficul nr. 31 - Repartizarea la nivel judeţean a persoanelor beneficiare ale pachetelor de servicii
înscrise pe listele medicilor de familie

216092
Tulcea 219567
224565
Sălaj 224706
248626
Ialomiţa 254150
262538
Bistriţa 273023
273496
Ilfov 284483
296319
Harghita 313318
314608
Satu Mare 321645
341708
Gorj 348556
367437
Botoşani 368853
379148
Vaslui 425287
429018
Hunedoara 429993
431448
Buzău 439970
440539
Maramureş 456068
469220
Neamţ 531943
540975
Mureş 558148
560894
Galaţi 561625
580175
Argeş 625830
633011
Bacău 648932
659826
Dolj 678978
701635
Prahova 736899
839873 1820519
Bucureşti

0 200000 400000 600000 800000 1000000 1200000 1400000 1600000 1800000 2000000

* Sursa Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la nivelul anului 2013

Numărul total de persoane beneficiare ale pachetelor de servicii înscrise pe listele medicilor de familie
era la nivelul anului 2013 de 20.527.068 persoane.

55


Graficul nr. 32 - Repartizarea la nivel judeţean a persoanelor beneficiare ale pachetului minimal de
servicii medicale înscrise pe listele medicilor de familie

Bistriţa 17986
Giurgiu 19347
Covasna 20149
Sălaj 21527
Călăraşi 22291
Vrancea 23198
Ialomiţa 25292
Tulcea 25902
Mehedinţi 27008
Caraş-Severin 27378
Teleorman 30001
Satu Mare 30408
Ilfov 34290
Hunedoara 35097
Gorj 40948
Sibiu 44114
Brăila 45722
Alba 46343
Harghita 48353
Mureş 51868
Timiş 52344
Suceava 52736
Dâmboviţa 54236
Cluj 55159
Buzău 55501
Maramureş 56340
Botoşani 57566
Vaslui 58233
Argeş 58474
Galaţi 60316
Vâlcea 61543
Bihor 67529
Braşov 74186
Arad 74297
Prahova 85522
Constanţa 89782
Olt 93409
Dolj 101891
Bacău 110971
Neamţ 113358
Bucureşti 158285 190446
Iaşi

0 20000 40000 60000 80000 100000 120000 140000 160000 180000 200000
* Sursa Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la nivelul anului 2013

Numărul de persoane beneficiare ale pachetului minimal de servicii medicale înscrise pe listele
medicilor de familie era la nivelul anului 2013 de 2.419.34644 persoane.

44

Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;
56


- Repartizarea furnizorilor de asistenţă medicală primară, care aveau încheiate contracte

Graficul nr. 33
de furnizare de servicii de medicină primară cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la nivel
judeţean

Tulcea 93
Covasna 106
Giurgiu 113
Sălaj 114
Călăraşi 115
Ialomiţa 120
Ilfov 137
Bistriţa 140
Harghita 146
Brăila 146
Vrancea 148
Mehedinţi 151
Satu Mare 154
Caraş-Severin 163
Botoşani 165
Teleorman 174
Vaslui 175
Gorj 196
Buzău 203
Alba 207
Vâlcea 219
Maramureş 221
Dâmboviţa 233
Galaţi 234
Hunedoara 237
Olt 242
Neamţ 247
Sibiu 249
Arad 254
Suceava 286
Bacău 293
Mureş 304
Braşov 326
Bihor 340
Cluj 345
Argeş 351
Prahova 354
Constanţa 405
Dolj 415
Timiş 421
Iaşi 433 879
Bucureşti

0 100 200 300 400 500 600 700 800 900

* Sursa Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anul 2013

În anul 2013 exista un număr de 10.25445 de furnizori de asistenţă medicală primară, care aveau
încheiate contracte de furnizare de servicii de medicină primară cu Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate.
În privinţa sumelor decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la nivelul primelor 10 judeţe,
în anul 2013, pentru asigurarea asistenţei medicale primare în cadrul contractelor încheiate cu furnizorii
acestor servicii, situaţia se prezintă astfel:
Tabelul nr. 1
Judeţ Sume decontate în din care sume pentru:
asistenţa medicală
primară pentru plata per capita pentru plata pe serviciu
( mii lei) ( mii lei) ( mii lei)
Bucureşti 108.852,32 54.051,67 54.800,65
Iaşi 47.777,15 22.828,43 24.948,72
Dolj 47.018,19 22.025,99 24.992,20
Timiş 43.416,96 20.342,53 23.074,43
Constanţa 43.205,38 19.573,79 23.631,59
Prahova 42.629,03 22.773,62 19.855,41
Argeş 41.415,22 20.338,78 21.076,44
Cluj 41.009,00 20.161,11 20.847,89
Bihor 38.699,79 18.745,57 19.954,22
Bacău 37.181,83 19.399,77 17.782,06
*Sursa Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

45
Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

57


Suma totală decontată

în anul 2013 de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru serviciile de
asistenţă medicală primare în cadrul contractelor încheiate cu furnizorii a fost de 1.222.495,0446 mii lei,
din care:

• 614.631,3447 mii lei pentru plata per capita48;

• 607.863,7049 mii lei pentru plata pe serviciu.
În Anexa nr. 2 este prezentată situaţia pe categorii de persoane înscrise pe listele medicilor de familie la
data de 31.12.2013.

Situaţia pe categorii de asiguraţi înscrişi pe listele medicilor de familie la data de 31.12.2013, la nivelul
fiecărui judeţ, este prezentată în Anexa50 nr. 3.

46
Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;
47
Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;
48
O sumă fixă pe care medicul o primeşte în funcţie de numărul de pacienţi înscrişi pe lista sa, indiferent de numărul de servicii efectuate;
49
Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;
50

Având în vedere dimensiunea Anexei, aceasta este prezentată sub forma electronică (CD);
58


CAPITOLUL 4. ASISTENŢA MEDICALĂ ACORDATĂ PRIN CABINETELE

MEDICILOR DENTIŞTI

Asistenţa medicală acordată de medicii dentişti poate fi realizată în cadrul sistemului naţional de
asigurări de sănătate sau/şi în sistem privat.
În conformitate cu prevederile art. 239 din Legea nr. 95/2006, serviciile de medicină dentară se acordă
de către medicii de medicină dentară şi de către dentişti în cadrul cabinetelor medicale autorizate, în
cadrul unităţilor sanitare publice de stat sau în cadrul unor unităţi private înfiinţate în conformitate cu
prevederile legale51.
Profesia de medic dentist este o profesie liberală, ce are ca scop asigurarea sănătăţii publice şi a
individului prin desfăşurarea unor activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament.
Medicul dentist are independenţă profesională şi în timpul exercitării profesiei desfăşoară o activitate de
natură umanitară şi liberală.
Profesia de medic dentist, indiferent de forma de exercitare, este profesată numai de medici dentişti
membrii ai Colegiului Medicilor Dentişti din România.

4.1. Piaţa cabinetelor de medicină dentară

În cazul cabinetelor de medicină dentară, existenţa pieţei este relevată de următoarele aspecte:
- În accepţiunea regulilor de concurenţă, cabinetele de medicină dentară sunt întreprinderi;
- Există cerere şi ofertă. Persoanele fizice, asigurate şi/sau neasigurate, reprezintă principala cerere
de servicii medicale prestate de către medicii de medicină dentară prin cabinetele de medicină
dentară. Cabinetele de medicină dentară reprezintă oferta de servicii de medicină dentară;
- Existenţa concurenţă între cabinetele de medicină dentară. Concurenţa se manifestă prin
posibilitatea persoanelor fizice, asigurate şi/sau neasigurate de a alege cabinetul de medicină
dentară;
- Există servicii medicale care sunt oferite în piaţă, acestea fiind constituite din serviciile oferite de
către cabinetele de medicină dentară;
- Serviciile furnizate de cabinetele de medicină dentară, sunt servicii furnizate contra cost;
- Substituibilitatea la nivelul cererii în acest caz, respectiv determinarea gamei de produse
considerate de consumatori ca fiind substituibile, este reprezentată de totalitatea serviciilor de
asistenţă medicală furnizate de cabinetele de medicină dentară, într-o arie geografică dată, care
poate fi restrânsă la nivelul unei localităţi/regiuni, ca urmare a costurilor de deplasare a
persoanelor fizice care solicită astfel de servicii dar şi datorită necesităţii furnizării serviciilor de
asistenţă medicală dentară într-un timp cât mai scurt.

Definirea pieţei relevante implică definirea celor două componente ale sale, respectiv: piaţa
produsului/serviciului şi piaţa geografică.
Piaţa produsului/serviciului cuprinde toate produsele/serviciile considerate de cumpărători ca
interschimbabile sau substituibile datorită caracteristicilor, preţului şi utilizării acestora.
În cazul de faţă, piaţa serviciului/serviciilor este dată de totalitatea serviciilor prestate de cabinetele de
medicină dentară pentru persoane fizice, asigurate şi/sau neasigurate, indiferent de modul de plată al
acestora.
Punctul de plecare al analizei pieţei geografice este reprezentat de activitatea desfăşurată de prestatorii
de servicii pe piaţă. Din acest punct de vedere, activitatea desfăşurată de cabinetele de medicină dentară
constă în furnizarea de servicii medicale către persoane fizice, asigurate şi/sau neasigurate.

51
O.G. nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale şi a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 153/2003 privind aprobarea normelor
metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale;

59


Deoarece activitatea desfăşurată de cabinetele de medicină dentară este asigurată cu preponderenţă

pentru pacienţii din teritoriul geografic delimitat de un judeţ, se poate aprecia faptul că există o limitare

geografică la nivel local/regional.
Piaţa relevantă în care îşi desfăşoară activitatea cabinetele de medicină dentară este piaţa serviciilor de
medicină dentară furnizate de aceste cabinete, putând fi apreciată o limitare geografică a acesteia, la
nivel local/regional.

4.2. Structura pieţei cabinetelor de medicină de dentară

Din datele şi informaţiile furnizate de către Colegiul Medicilor Dentişti din România şi de către
Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică, la data de 01.11.2014 în România
exista un număr de 15.312 unităţi de tip privat, care îşi desfăşurau activitatea în cadrul unor cabinete
medicale de medicină dentară.

Cabinetele medicale de medicină dentară, pot îmbrăca următoarele forme de organizare pentru
desfăşurarea activităţii:
- Cabinete medicale individuale (fără personalitate juridică);
- Cabinete medicale grupate (fără personalitate juridică);
- Cabinete medicale asociate (fără personalitate juridică);
- Societăţi medicale civile (fără personalitate juridică);
- Cabinete medicale înfiinţate în structura unor unităţi medicale înfiinţate în temeiul Legii
nr. 31/1990;
- Cabinete medicale în structura unor organizaţii non-profit;
- Cabinete medicale în structura unor fundaţii/asociaţii cu activitate medicală;
- Cabinete medicale în structura unor asociaţii profesionale;
- Cabinete medicale în structura unor lăcaşuri de cult/culte religioase.

Graficul nr. 34 - Repartizarea la nivel judeţean a cabinetelor medicale individuale de medicină dentară,
la data de 01.11.2014

Tulcea 41
49
Olt 59
65
Covasna 66
69
Teleorman 86
90
Caraș-Severin 90
102
Buzău 102
103
Harghita 106
107
Sălaj 121
125
Vrancea 139
139
Bistrița-Năsăud 148
153
Vâlcea 156
160
Botoșani 164
193
Satu Mare 204
217
Neamț 223
223
Mureș 224
264
Dolj 282
283
Suceava 289
297
Arad 302
329
Constanța 449
500
Timiș 531
635 2234
București

0 500 1000 1500 2000 2500

*Sursa Date furnizate de Colegiul Medicilor Dentişti din România şi Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

60


Cea mai mare densitate de cabinete medicale de medicină dentară din structura unor unităţi medicale
înfiinţate în temeiul Legii nr. 31/1990 se regăseşte în municipiul Bucureşti, urmat de judeţul Neamţ cu

un nivel al densităţii de ≈ 6 ori mai mic. Cele mai puţin reprezentative judeţe din punct de vedere al
numărului de cabinete medicale de medicină dentară din structura unor unităţi medicale înfiinţate în
temeiul Legii nr. 31/1990 sunt judeţele Giurgiu, Caraş Severin, Covasna şi Vaslui, în aria geografică
acoperită de aceste judeţe, regăsindu-se sub 10 astfel de unităţi.
Graficul nr. 39 - Repartizarea la nivel judeţean a cabinetelor medicale de medicină dentară din structura
unor asociaţii/fundaţii, la data de 01.11.2014
3.5 3
3
2.5 2 2 2
2
1.5 1 1 1 1 1
1
0.5
0

* Sursa Date furnizate de Colegiul Medicilor Dentişti din România şi Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

Cabinete medicale de medicină dentară din structura unor asociaţii/fundaţii au fost înfiinţate în 9 judeţe.
După cum se poate observa, cea mai mare densitate de cabinete medicale de medicină dentară din
structura unor asociaţii/fundaţii se regăseşte în judeţul Neamţ. Cele mai puţin reprezentative judeţe din
punct de vedere al numărului de cabinete medicale de medicină dentară din structura unor
asociaţii/fundaţii, sunt judeţele Braşov, Caraş-Severin, Constanţa, Dolj şi Galaţi, cu câte 1 cabinet de
acest tip.
Graficul nr. 40 - Repartizarea la nivel judeţean a cabinetelor medicale de medicină dentară din structura
unor culte religioase/lăcaşe de cult, la data de 01.11.2014

Neamț Bacău Caraș-Severin

* Sursa Date furnizate de Colegiul Medicilor Dentişti din România şi Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

Cabinete medicale de medicină dentară din structura unor culte religioase/lăcaşe de cult au fost înfiinţate
în 3 judeţe. După cum se poate observa, cea mai mare densitate de cabinete medicale de acest tip se
regăseşte în judeţul Neamţ.

63


CAPITOLUL 5. TEHNICIENI DENTARI

Piaţa serviciilor
de asistenţă medicală desfăşurată prin cabinetele de medicină dentară are ca piaţă
complementară piaţa lucrărilor de protetică dentară.
Activităţile de protetică dentară sunt realizate de persoane fizice posesoare ale unui titlu oficial de
calificare în profesia de tehnician dentar.
Cadrul legal principal pentru desfăşurarea activităţii de tehnician dentar este dat de Legea nr. 96/2007
privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, republicată (denumită în continuare Legea nr. 96/2007).

Autorităţile competente în privinţa controlului şi supravegherii exercitării profesiei de tehnician dentar

sunt Ministerul Sănătăţii şi Ordinul Tehnicienilor Dentari din România.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 96/2007, Ordinul Tehnicienilor Dentari din România este
autoritate de reglementare. Acesta avizează/autorizează înfiinţarea/funcţionarea laboratoarelor de
tehnică dentară şi ţine evidenţa separată a tehnicienilor dentari, pentru fiecare formă de exercitare a
profesiei, prin intermediul Registrului Unic al Tehnicienilor Dentari, care include şi Registrul formelor
de exercitare a profesiei de tehnician dentar şi al laboratoarelor de tehnică dentară.
Exercitarea profesiei de tehnician dentar, ca profesie liberală, poate fi realizată în conformitate cu
prevederile art. 5 din Legea nr. 96/2007:
1. în unităţi publice sau laboratoare private şi instituţiile de învăţământ ori de cercetare cu profil de
tehnică dentară;
2. în cabinete de liberă practică pentru servicii conexe actului medical;
3. în cadrul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, asociaţii familiale şi persoane fizice
autorizate.
Cabinetele de liberă practică pot obţine venituri şi din servicii prestate în baza unor contracte cu
furnizorii de servicii medicale (cabinete de medicină dentară) ori cu casele de asigurări sociale/private
de sănătate.
Calitatea de membru al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România este obligatorie pentru
desfăşurarea activităţii de tehnician dentar.
În baza atribuţiilor sale de reglementare, Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a elaborat în data
de 19.04.2013 Regulamentul privind înfiinţarea şi funcţionarea formelor de exercitare în mod
independent a profesiei de tehnician dentar şi de autorizare a laboratoarelor de tehnică dentară.

Tehnicienii dentari execută lucrări de protetică dentară în baza unor comenzi ale medicilor stomatologi,
în funcţie de necesităţile clinice şi posibilităţile financiare ale pacientului. Un cabinet/laborator de
tehnică dentară poate avea relaţii de colaborare cu unul sau mai multe cabinete dentare. Având în vedere
aceste aspecte, piaţa produsului este piaţa lucrărilor de tehnică dentară. Definirea pieţei geografice
trebuie să aibă în vedere posibilităţile geografice de realizare a lucrărilor de tehnică dentară în cel mai
scurt timp şi la costuri competitive. Astfel, se poate aprecia că există o limitare geografică a acestei
pieţe, la nivel local/regional.

64


CAPITOLUL 6. ASISTENŢA ASIGURATĂ PRIN CABINETE DE PSIHOLOGIE SAU ALTE

FORME DE EXERCITARE A PROFESIEI

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea
cabinetelor de liberă practică pentru servicii conexe actului medical, asistenţa medicală psihologică face
parte din activităţile conexe serviciilor medicale.
Legea nr. 213/2004 52 , cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă cadrul legal pentru
desfăşurarea activităţilor de asistenţă medicală psihologică. Exercitarea profesie de psiholog cu drept de
liberă practică este realizată de persoane care au absolvit o instituţie de învăţământ superior de
specialitate şi care au obţinut o diplomă de licenţă în psihologie sau asimilată.
Profesia de psiholog face parte din categoria profesiilor liberale, psihologul cu drept de liberă practică
îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului independenţei profesionale, acesta conferidu-i dreptul la
iniţiativă şi decizie în exercitarea actului profesional.

Activităţile desfăşurate de psihologi, în cadrul acordării asistenţei medicale sunt:

- studiul comportamental uman şi al proceselor mentale;
- investigarea şi recomandarea căilor de soluţionare a problemelor psihologice;
- elaborarea şi aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor
caracteristici umane;
- testarea psihologică, prevenirea şi psihoterapia tulburărilor emoţionale şi de personalitate;
- interpretarea datelor obţinute şi elaborarea recomandărilor necesare.

În conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 213/2004, exercitarea profesiei de psiholog se
desfăşoară:
- în sectorul privat, în regim salarial, sau independent cu drept de liberă practică;
- în sectorul public, unde psihologii au, după caz, statutul de funcţionar public, cadru didactic şi
alte funcţii, potrivit prevederilor legilor speciale şi regulamentelor sau statutelor instituţiei
respective.

Psihologii cu drept de liberă practică pot înfiinţa, la alegere, cabinete individuale, cabinete asociate,
societăţi civile profesionale. Indiferent de forma de înfiinţare, acestea trebuie declarate Colegiului
Psihologilor din România şi înregistrate în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din
România. Acest Registru este înfiinţat şi administrat de Colegiul Psihologilor din România.
Pentru serviciile prestate, psihologul are dreptul la un onorariu sau salariu negociat în mod liber cu
beneficiarul.
Activităţile desfăşurate în cadrul acestei profesii sunt realizate prin prestarea de servicii de psihologie
către persoane fizice sau juridice, servicii furnizate la cerere în baza unor solicitări ad-hoc, programate
sau în baza unor contracte. Având în vedere aceste aspecte, piaţa serviciului este piaţa serviciilor de
psihologie. Se poate aprecia faptul că există o limitare geografică a prestării acestor servicii la nivel
local/regional.

52
Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea şi organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor
din Romănia;

69


Cea mai mare densitate de cabinete de psihologie sau alte forme de exercitare a profesiei se regăseşte în
municipiul Bucureşti, urmat la un nivel al densităţii de ≈ 2 ori mai mic, de judeţul Cluj. Cele mai puţin
reprezentative sunt judeţele Caraş-Severin, Ialomiţa, Bistriţa-Năsăud şi Mehedinţi, cu mai puţin de 1%
din total.
Graficul nr. 51 - Evoluţia înfiinţării de cabinete de psihologie sau alte forme de exercitare a profesiei,
la data de 01.11.2014
900
800
700
600
500
400
300
200
100
0
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor publice ale Colegiul Psihologilor din România

În perioada 2006 - 2008 evoluţia înfiinţării de cabinete de psihologie sau alte forme de exercitare a
profesiei a fost ascendentă, urmând o perioadă de creştere nesemnificativă în perioada 2008 – 2009.
Perioada 2009-2013 reflectă o creştere anuală constantă a numărului de cabinete de psihologie sau alte
forme de exercitare a profesiei înfiinţate, anul 2014 marcând o scădere abruptă, care poate fi determinată
de ajungerea la maturitate a acestei pieţe.

71


CAPITOLUL 7. CABINETE ÎN CARE SE DESFĂŞOARĂ ACTIVITĂŢI ŞI PRACTICI DE

MEDICINĂ COMPLEMENTARĂ/ALTERNATIVĂ

În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 118/200754, activităţile şi practicile de medicină
complementară/alternativă se pot desfăşura numai în cadrul unor cabinete de terapie
complementară/alternativă organizate conform legii ca societăţi comerciale sau activităţi independente
desfăşurate de persoane fizice.
Activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă sunt realizate prin prestarea de servicii
de tip naturist, biologic, de nutriţie, terapii manuale, bioelectromagnetice şi energetice în cadrul unor
cabinete sau al unor activităţi independente. Având în vedere aceste aspecte, piaţa serviciului este piaţa
serviciilor de medicină complementară/alternativă. Se poate aprecia faptul că există o limitare
geografică a prestării acestor servicii la nivel local/regional..
Graficul nr. 52 - Structura pieţei serviciilor de medicină complementară/alternativă la data de
01.07.2014

80%
70%
60% 79%
50%
40%
30%
20% 21%
10%
0%

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă

Graficul nr. 53 - Repartizarea la nivel judeţean la data de 01.07.2014 a cabinetelor şi activităţilor

independente de medicină complementară/alternativă

12 11
10
10

8
6
6 5
4 4 4
4 3 3 3 3
2 2 2 2 2 2 2
2 1 1 1 1 1 1 1

0
Bucureşi

Argeş
Buzău

Harghita
Prahova

Arad

Bihor
Hunedoara

Iaşi

Cluj
Constanţa

Vâlcea

Caraş-Severin
Mureş

Suceava
Timiş

Dolj
Galaţi

Sibiu

Botoşani
Brăila
Olt

Neamţ
Braşov

Călăraşi

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă

Cabinete şi activităţi independente de medicină complementară/alternativă au fost înfiinţate în 25 de

judeţe. Cea mai mare densitate a cabinetelor şi activităţilor independente de medicină
complementară/alternativă se regăseşte în judeţul Buzău. Cele mai puţin reprezentative judeţe din punct

54

Legea nr. 118/02.05.2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă;
72


de vedere al numărului acestora sunt judeţele Botoşani, Brăila, Călăraşi, Caraş-Severin, Mureş, Neamţ şi
Suceava.

Graficul nr. 54 - Repartizarea la nivel urban sau rural a cabinetelor şi activităţilor independente de
medicină complementară/alternativă la data de 01.07.2014

100%
80%
94%
60%
40% 6%
20%
0%
urban rural
* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă

Graficul nr. 55 - Evoluţia înfiinţării de cabinete şi activităţi independente de medicină

complementară/alternativă în perioada 2009 - 01.07.2014
40 35
33
35
30
25
20
15
10 5
3
5 1 0
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă

În perioada 2009 - 2010 evoluţia înfiinţării de cabinete şi activităţi independente de medicină

complementară/alternativă a fost ascendentă, urmând apoi o stagnare în perioada 2010-2011, când nu
au fost înregistrate noi unităţi. În perioada 2012 - 2014 se remarcă o creştere semnificativă a unităţilor
nou înfiinţate.

Un număr de 17 cabinete şi activităţi independente de medicină complementară/alternativă au puncte de

lucru.

73


CAPITOLUL 8. ASISTENŢA MEDICALĂ PROFILACTICĂ ŞI CURATIVĂ ASIGURATĂ

PRIN ALTE TIPURI DE UNITĂŢI

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, asistenţa medicală profilactică şi curativă se poate realiza şi prin unităţi de tipul:
- policlinicilor;
- dispensarelor medicale;
- centrelor de sănătate;
- centrelor de sănătate mintală;
- unităţilor medico-sociale;
- centrelor de diagnostic şi tratament;
- centrelor medicale de specialitate;
- cabinetelor medicale de medicină generală;
- cabinetelor medicale şcolare;
- cabinetelor medicale studenţeşti;
- cabinetelor stomatologice şcolare;
- cabinetelor stomatologice studenţeşti.

În conformitate cu datele şi informaţiile furnizate de Institutul Naţional de Statistică, evoluţia acestor

unităţi în perioada 2008 -2013, se prezintă astfel:

Tabel nr. 2
Denumirea Unităţii Anul ( număr de unităţi)
2008 2009 2010 2011 2012 2013
Policlinici 269 268 311 262 282 298
Dispensare medicale 213 211 204 187 191 191
Centre de sănătate 47 47 40 18 20 18
Centre de sănătate mintală - 71 86 86 84 85
Unităţi medico-sociale 66 68 68 64 64 64
Centre de diagnostic şi tratament 30 28 26 29 34 35
Centre medicale de specialitate 158 171 188 221 243 249
Cabinete medicale de medicină generală 1033 1055 1000 990 988 966
Cabinete medicale şcolare 837 903 1235 1312 1335 1365
Cabinete medicale studenţeşti 52 55 52 54 54 55
Cabinete stomatologice şcolare 447 426 424 433 431 432
Cabinete stomatologice studenţeşti 27 31 29 28 28 31
*Sursa Institutul Naţional de Statistică

- În cazul unităţilor tip policlinică se constată o creştere de 10,8% a numărului acestora în anul
2013, faţă de anul 2008;
- În cazul unităţilor tip dispensar medical se constată o scădere de 10,3% a numărului acestora în
anul 2013, faţă de anul 2008;
- În cazul unităţilor tip centru de sănătate se constată o scădere cu 61,7% a numărului acestora în
anul 2013, faţă de anul 2008;
- În cazul unităţilor tip centru de sănătate mintală se constată o creştere cu 19,7% a numărului
acestora în anul 2012, faţă de anul 2009;
- În cazul unităţilor medico-sociale se constată o scădere cu 3% a numărului acestora în anul 2013,
faţă de anul 2008;
- În cazul unităţilor tip centru de diagnostic şi tratament se constată o creştere cu 16,6% a
numărului acestora în anul 2013, faţă de anul 2008.
- În cazul unităţilor tip centru medical de specialitate se constată o creştere cu 57,5% a numărului
acestora în anul 2013, faţă de anul 2008;
- În cazul unităţilor de tip cabinet medical de medicină generală se constată o scădere cu 6,5% a
numărului acestora în anul 2013, faţă de anul 2008;

74


- În cazul unităţilor de tip cabinet medical şcolar se constată o creştere cu 63% a numărului
acestora în anul 2013, faţă de anul 2008;
- În cazul unităţilor de tip cabinet medical studenţesc se constată o creştere cu 5,7% a numărului
acestora în anul 2013, faţă de anul 2008;
- În cazul unităţilor de tip cabinet stomatologic şcolar se constată o scădere cu 3,3% a numărului
acestora în anul 2013, faţă de anul 2008;
- În cazul unităţilor de tip cabinet stomatologic studenţesc se constată o creştere cu 14,8% a
numărului acestora în anul 2013, faţă de anul 2008.
Evoluţia anuală a numărului de unităţi prezentate mai sus, în perioada 2008 - 2013, în funcţie de tipul de
proprietate:

Tabel nr. 3
Denumirea Forma de proprietate (număr de unităţi)
Unităţii Capital majoritar de stat Capital majoritar privat
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Policlinici 23 15 17 14 11 10 246 253 294 248 271 288
Dispensare
211 210 203 186 190 190 2 1 1 1 1 1
medicale
Centre de sănătate 46 46 38 14 13 13 1 1 2 4 7 5
Centre de sănătate
- 71 86 86 84 85 - - - - - -
mintală
Unităţi medico-
66 68 68 64 64 64 - - - - - -
sociale
Centre de
diagnostic şi 10 6 9 9 7 7 20 22 17 20 27 28
tratament
Centre medicale
29 21 29 30 33 35 129 150 159 191 210 214
de specialitate
Cabinete medicale
de medicină 77 57 60 41 20 21 956 998 940 949 968 945
generală
Cabinete medicale
837 903 1235 1312 1335 1365 - - - - - -
şcolare
Cabinete medicale
52 55 52 54 54 55 - - - - - -
studenţeşti
Cabinete
stomatologice 447 426 424 433 431 432 - - - - - -
şcolare
Cabinete
stomatologice 27 31 29 28 28 31 - - - - - -
studenţeşti
*Sursa Institutul Naţional de Statistică

- În cazul unităţilor tip policlinică cu capital majoritar de stat se constată scăderea accentuată a
numărului acestora, de la 23 în anul 2008 la 10 în anul 2013. În cazul unităţilor tip policlinică cu capital
majoritar privat, se constată o creştere constantă a numărului acestora. Unităţile tip policlinică cu capital
majoritar privat au o pondere de peste 90% din totalul acestui tip de unităţi;
- În cazul unităţilor tip dispensar medical cu capital majoritar de stat, se constată o scădere minoră
a numărului acestora, de la 211 în anul 2008 la 190 în anul 2013. În privinţa unităţilor tip dispensar
medical cu capital majoritar privat, se constată faptul că acestea reprezintă un procent insignifiant din
totalul unităţilor de tip dispensar medical;
- În privinţa unităţilor tip centre de sănătate mintală, unităţi medico-sociale, cabinete medicale
şcolare, cabinete medicale studenţeşti, cabinete stomatologice şcolare şi cabinete stomatologice
studenţeşti, se constată inexistenţa unităţilor cu capital majoritar privat;
- În privinţa unităţilor de tip centru de diagnostic şi tratament, se constată scăderea numărului
unităţilor cu capital majoritar de stat, raportat la anul de referinţă 2008, respectiv creşterea numărului
unităţilor cu capital majoritar privat, în anii 2009, 2012 şi 2013 faţă de anul 2008. Ponderea majoritară,
în cadrul acestui tip de unităţi, este reprezentată de unităţile cu capital majoritar privat;

75


- În privinţa unităţilor tip centru medical de specialitate, se constată creşterea constantă a

numărului de unităţi cu capital majoritar privat. Ponderea semnificativă, în cadrul acestui tip de unităţi
de unităţile cu capital majoritar privat;
este reprezentată
- În privinţa unităţilor tip cabinet de medicină generală, se constată scăderea numărului de unităţi
cu capital majoritar de stat, de la 77 în anul 2008 la 21 în anul 2013. Numărul unităţilor cu capital
majoritar privat a rămas aproximativ constant în perioada 2008 – 2013;
- Se constată de asemenea creşterea semnificativă a numărului de cabinete medicale şcolare, de la
837 în anul 2008, la 1365 în anul 2013.

Numai în cazul unităţilor de tip policlinică, dispensar medical, centru de diagnostic şi tratament, centru
de medicină de specialitate şi cabinet de medicină generală este implicat capitalul privat.
Pieţele pe care îşi desfăşoară activitatea pot fi evidenţiate în funcţie de specificul activităţii desfăşurate
de fiecare dintre aceste unităţi. Pieţele pe care activează aceste unităţi pot fi de asemenea pieţe care se
întrepătrund, astfel activităţile desfăşurate de o unitate tip policlinică pot fi furnizate şi de unităţi de tip
cabinet de medicină generală, dispensar medical etc. Se poate aprecia faptul că există o limitare
geografică a prestării acestor servicii la nivel local/regional.
La nivel de macroregiuni55 geografice, situaţia unităţilor de tip policlinică, dispensar medical, centru de
diagnostic şi tratament, centru de medicină de specialitate şi cabinet de medicină generală, se prezintă
astfel:
Graficul nr. 56

Policlinici

Macroregiunea IV 37

Macroregiunea III 156

Macroregiunea II 21

Macroregiunea I 84

0 20 40 60 80 100 120 140 160 180

*Sursa Date furnizate de Institutul Naţional de Statistică la 31.12.2013

Graficul nr. 57

Dispensare Medicale

Macroregiunea IV 49

Macroregiunea III 46

Macroregiunea II 47

Macroregiunea I 49

1 11 21 31 41 51 61
*Sursa Date furnizate de Institutul Naţional de Statistică la 31.12.2013

55
Macroregiuni: Macroregiunea I – Nord – Vest şi Centru; Macroregiunea II – Nord – Est şi Sud-Est; Macroregiunea III – Sud-Muntenia şi Bucureşti –
Ilfov; Macroregiunea IV – Sud –Vest şi Vest;

76


CAPITOLUL 9. SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ DE URGENŢĂ ŞI

DE PRIM AJUTOR CALIFICAT

Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi prim ajutor calificat reprezintă ansamblul de
structuri, forţe, mecanisme şi relaţii, organizate după aceleaşi principii şi reguli, care utilizează
proceduri integrate de management specializat şi/sau calificat.
Asistenţă medicală de urgenţă este realizată atât în cadrul asistenţei publice integrate de urgenţă, dar şi
în cadrul asistenţei medicale private de urgenţă.
Asistenţă publică integrată de urgenţă reprezintă asistenţa care este asigurată de instituţiile publice de
stat aflate în structurile Ministerului Sănătăţii, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi/sau aflate în
structura autorităţilor publice locale, precum şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale pentru apelul unic
de urgenţă 1-1-2.
Asistenţa medicală privată de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri şi activităţi cu caracter logistic şi
medical, având ca scop păstrarea şi salvarea vieţii, asigurată de serviciile private de urgenţă aparţinând
unor organizaţii nonguvernamentale, cu scop umanitar şi nonprofit, sau unor firme, asociaţii ori
persoane fizice care funcţionează în scop comercial.

9.1. Aspecte generale privind asistenţa medicală publică de urgenţă

Serviciile de ambulanţă judeţene şi cel al municipiului Bucureşti, precum şi echipajele integrate ale
serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare (SMURD) aflate în structura inspectoratelor
pentru situaţii de urgenţă, a autorităţilor publice locale şi a spitalelor judeţene şi regionale, asigură
desfăşurarea activităţii de asistenţă medicală publică de urgenţă în faza prespitalicească.
Personalul care participă la acordarea asistenţei publice integrate de urgenţă prespitalicească, se
compune din:
- medici cu specialitatea medicină de urgenţă;
- medici cu specializarea anestezie terapie intensivă;
- medici cu competenţă/atestat în medicina de urgenţă prespitalicească;
- medici de familie sau de medicină generală;
- medici rezidenţi în specialitatea medicină de urgenţă, medicină de familie şi medicină internă;
- asistenţi medicali cu atestare/cursuri în acordarea asistenţei medicale de urgenţă;
- personal paramedical, ambulanţieri sau voluntari cu instruire specifică.

Personalul menţionat anterior este pregătit în centre de formare acreditate şi autorizate de Ministerul
Sănătăţii. Personalul din centrele de apel unic de urgenţă 1-1-2, precum şi cele din cadrul dispeceratelor
medicale, este pregătit în cadrul centrelor acreditate şi autorizate de Ministerul Sănătăţii, Ministerul
Administraţiei şi Internelor şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
Asistenţă medicală publică de urgenţă în faza prespitalicească se acordă utilizând ambulanţe tip B56 şi
tip C57, precum şi autospeciale de transport al echipajelor medicale, fără capacitate de transport pacient,
nave, aeronave, etc..
Acordarea asistenţei medicale publice de urgenţă la nivel prespitalicesc este asigurată pe de o parte de
serviciile de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, şi pe de altă parte de inspectoratele pentru
situaţii de urgenţă în colaborare cu spitalele judeţene, spitalele din municipiul Bucureşti, Inspectoratul
de Aviaţie, precum şi de autorităţile publice locale prin echipaje integrate de terapie intensivă mobilă şi
echipaje aeriene şi navale de salvare.

56
Ambulanţă destinată intervenţiei de urgenţă şi transportului asistat al pacienţilor, utilizată în acordarea primului ajutor calificat sau al asistenţei medicale
de urgenţă, dotată printre altele cu defibrilator semiautomat sau manual şi medicamentele necesare;
57
Ambulanţă destinată intervenţiei medicale de urgenţă la cel mai înalt nivel şi transportul medical asistat al pacienţilor critici, dotată cu echipamente,
materiale şi medicamente de terapie intensivă, echipajul acetui tip de ambulanţă incluzând în mod obligatoriu un medic specialist;

78


Asistenţa medicală publică de urgenţă în faza spitalicească este asigurată de către spitalele orăşeneşti,
municipale, judeţene şi regionale din structura Ministerului Sănătăţii şi/sau a autorităţilor publice locale.

Acordarea asistenţei medicale publice de urgenţă la toate nivelurile ei este o datorie a statului şi un drept
al cetăţeanului. Aceasta nu poate avea un scop comercial.
Asistenţa medicală publică de urgenţă prespitalicească este coordonată la nivel judeţean sau regional de:
- dispecerate medicale ale serviciilor judeţene de ambulanţă, acolo unde nu funcţionează echipaje
SMURD;
- dispeceratele medicale ale serviciilor de ambulanţă în colaborare cu cele ale inspectoratelor
pentru situaţii de urgenţă, acolo unde funcţionează mai multe echipaje SMURD;
- dispecerate integrate.

Finanţarea acordării asistenţei medicale publice este realizează prin bugetul Ministerului Sănătăţii de la
bugetul de stat şi din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele
ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, prin donaţii şi sponsorizări şi alte surse prevăzute
prin lege. Finanţarea serviciilor de ambulanţă judeţene, respectiv serviciul de ambulanţă Bucureşti –
Ilfov se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii.
Unităţile şi compartimentele de primire a urgenţelor din cadrul spitalelor de urgenţă se finanţează din
bugetul de stat şi din veniturile Ministerului Sănătăţii.
Consultaţiile de urgenţă la domiciliu şi transportul sanitar neasistat pot fi realizate şi de furnizorii privaţi
prin relaţie contractuală directă cu casa de asigurări de sănătate, sub coordonarea serviciilor publice de
ambulanţă.

9.2. Asistenţa medicală privată de urgenţă

Asistenţa medicală privată de urgenţă în faza prespitalicească se asigură prin serviciile private de
ambulanţă, în baza unor contracte directe cu beneficiarii, cu asigurătorul privat al acestora, sau la
solicitarea directă a beneficiarului ori a oricărei alte persoane, cu consimţământul acesteia.
Personalul medical şi nemedical care acordă asistenţa medicală de urgenţă în sistemul privat, în faza
prespitalicească trebuie pregătit în cadrul centrelor de formare acreditate şi autorizate de Ministerul
Sănătăţii.
Asistenţa medicală privată de urgenţă în faza spitalicească este asigurată de spitale private, în baza unui
contract direct cu beneficiarul, cu asigurătorul privat al acestuia sau la solicitarea directă a beneficiarului
ori a aparţinătorilor acestuia.
Ministerul Sănătăţii impune respectarea unor standarde minime de calitate şi operare pentru asistenţa
medicală privată de urgenţă.
Coordonarea medicală în faza prespitalicească se realizează prin dispeceratul propriu, cu respectarea în
principal a următoarelor condiţii:
- serviciile private de ambulanţă au obligaţia să asigure dispecerizarea proprie în privinţa
recepţionării apelurilor şi coordonării activităţii proprii;
- serviciile prestate de serviciile de ambulanţă privată în baza unor contracte cu Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate, respectiv consultaţiile la domiciliu şi transport sanitar, vor fi coordonate
prin dispeceratul medical public sau cel integrat în baza unor protocoale şi acorduri locale;
- asistenţa medicală de urgenţă şi prim ajutor calificat a serviciilor de ambulanţă private non-profit
se coordonează integral prin dispeceratele publice ale inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă
sau prin cele integrate.

Furnizarea de servicii de asistenţă medicală privată de urgenţă în faza prespitalicească se organizează pe

o zonă geografică stabilită de furnizorul de servicii.

79


Serviciile de ambulanţă non-profit acordă asistenţă medicală privată de urgenţă la nivel prespitalicesc,
dacă sunt apelate şi coordonate prin sistemul public de urgenţă 112. Pentru intervenţiile acestui tip de

servicii de ambulanţă trebuie să existe aprobarea Ministerului Sănătăţii şi a Ministerului Afacerilor
Interne.
Fundaţiile şi asociaţiile non-profit ale întreprinderilor cu capital privat nu pot desfăşura activităţile de
acordare a asistenţei medicale privată de urgenţă la nivel prespitalicesc.
Asistenţa medicală privată de urgenţă la nivel prespitalicesc poate fi acordată de serviciile de ambulanţă
private cu activitate comercială, exclusiv în baza unor contracte cu casele private de asigurări de
sănătate, precum şi în baza unor contracte individuale încheiate cu persoane fizice sau juridice, sau la
solicitarea directă adresată de aceste persoane la dispeceratul propriu al serviciului de ambulanţă privată.
Serviciile medicale private spitaliceşti de urgenţă sunt organizate în structura spitalelor private, cu
respectarea standardelor impuse de Ministerul Sănătăţii pentru serviciile publice spitaliceşti de urgenţă.
Serviciile de ambulanţă privată, comerciale şi non-profit, au obligaţia respectării tuturor reglementărilor
prevăzute pentru serviciile publice, în ceea ce priveşte formarea personalului, inclusiv pentru activităţile
finanţate prin casele de asigurări private, sau prin contractare directă cu persoanele fizice sau juridice.
Indiferent de capacitatea financiară a pacientului de a achita costurile tratamentului şi de calitatea de
asigurat, serviciile medicale private de urgenţă spitalicească au obligaţia de a îl stabiliza, acesta putând
fi transportat la un spital public, după restabilirea funcţiilor vitale şi acordarea tratamentului de urgenţă.
Spitalele private pot acorda asistenţă medicală de urgenţă numai în baza unor contracte directe încheiate
cu pacienţii sau familiile acestora, a unor contracte colective cu întreprinderile la care lucrează pacienţii,
a unor contracte cu casele private de asigurări şi/sau la solicitarea directă a pacientului sau a familiei
acestuia. Spitalele private care au în structură servicii de urgenţă au obligaţia să stabilizeze orice pacient
indiferent de posibilitatea acestuia de a achita costurile aferente intervenţiei, până la transferul acestuia
în siguranţă la o unitate publică.
Serviciile de ambulanţă private comerciale desfăşoară activităţi de consultaţii la domiciliu şi activităţi de
transport, în urma contractării directe a acestor servicii cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Decontarea serviciilor prestate va cuprinde numai costurile legate de intervenţiile la care se deplasează
în urma solicitărilor efectuate de dispeceratele medicale publice sau a celor integrate. Acestea pot
deservi zone geografice arondate în baza unor protocoale de cooperare cu serviciile publice de
ambulanţă, activitatea de consultaţii şi de transport sanitar din aceste zone fiind asigurată integral sau
parţial sub coordonarea dispeceratului medical public sau a celui integrat.
Serviciile de ambulanţă privată comerciale prestează activităţi precum:
- acordarea consultaţiilor de urgenţă la domiciliu;
- transport asistat;
- asistenţa medicală de urgenţă cu echipaje ambulanţiere de tip B1/B2 şi C.

Spitalele publice pot contracta 58 în mod direct serviciile de ambulanţă private comerciale pentru
transportul sanitar nemedicalizat prin licitaţie, numai în condiţiile în care costul oferit de serviciile
private este sub costul oferit de serviciile publice, creşterea ulterioară a tarifelor fără o nouă procedură
de licitaţie fiind interzisă.
Serviciile private de ambulanţă sunt acreditate de casele de asigurări de sănătate cu care au contracte şi
sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii prin autorităţile de sănătate publică.

58
Art. 2 alin. (4) din normele metodologice de aplicare ale titlului IV “Sistemul naţional de asistenţă medical de urgenţă şi de prim ajutor calificat” din
Legea nr. 95/2006 aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 2021/1998;

80


9.3. Serviciile de ambulanţă judeţene şi ale municipiului Bucureşti

Serviciile de ambulanţă
judeţene şi al municipiului Bucureşti sunt servicii publice cu personalitate
juridică, care au ca scop principal acordarea asistenţei medicale de urgenţă şi transport medical asistat.

Acestea sunt organizate la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti şi au în componenţă staţii centrale,
substaţii şi puncte de lucru.
Structura serviciilor de ambulanţă judeţene şi a municipiului Bucureşti este formată din două
componente:
1. compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat;
2. compartimentul de consultaţii de urgenţă şi transport sanitar neasistat.

Compartimentul de asistenţă medical de urgenţă are în dotare ambulanţă tip B şi C, precum şi alte
mijloace de intervenţie autorizate. Acest compartiment funcţionează în regim de aşteptare.
Compartimentul de consultaţii de urgenţă şi transport sanitar neasistat are în dotare ambulanţe de tip A1
şi A2, precum şi mijloace de transport şi autoturisme de transport pentru medicii de gardă, în vederea
susţinerii activităţii de consultaţii la domiciliu. Acest compartiment funcţionează în regim de gardă
şi/sau ture.
Finanţarea serviciilor de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti se realizează prin buget global,
precum şi prin decontarea serviciilor efectuate. Bugetul serviciilor publice de ambulanţă este alcătuit din
patru componente:
1. fonduri aferente desfăşurării activităţii compartimentului de asistenţă medicală de urgenţă şi
transport asistat asigurate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, precum şi prin
bugetul Ministerului Sănătăţii;
2. fonduri aferente desfăşurării activităţii compartimentului de consultaţii de urgenţă la domiciliu şi
transport sanitar neasistat asigurate prin decontări de servicii din fondul naţional unic de asigurări
sociale de sănătate, precum şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;
3. sume necesare cheltuielilor administrative finanţate prin buget local şi venituri proprii;
4. fonduri aferente altor cheltuieli.

9.4. Aspecte generale privind serviciile mobile de urgenţă, reanimare şi

descarcerare (SMURD)
Serviciile mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare (denumite în continuare SMURD) sunt structuri
publice integrate de intervenţie, fără personalitate juridică, ce funcţionează în cadrul inspectoratelor
pentru situaţii de urgenţă şi/sau în structura autorităţilor publice locale şi/sau a unor spitale judeţene şi
regionale de urgenţă. Acestea au ca operator aerian structurile de aviaţie ale Ministerului de Interne şi
sunt organizate din punct de vedere medical la nivel judeţean şi regional.

81


În acest sector de activitate lucrează un număr de 12.623 de persoane calificate, repartizarea acestora pe
judeţe la data de 31.12.2014, fiind următoarea:

Graficul nr. 69

BRAŞOV 106
COVASNA 117
GIURGIU 142
SĂLAJ 143
IALOMIŢA 143
MEHEDINŢI 151
GORJ 160
CĂLĂRAŞI 167
BISTRIŢA-NĂSĂUD 167
GALAŢI 175
BUZĂU 186
BOTOŞANI 193
BRĂILA 202
TULCEA 203
ARAD 209
TELEORMAN 213
VASLUI 224
DÂMBOVIŢA 226
VRANCEA 231
HUNEDOARA 236
ALBA 258
OLT 271
BACĂU 290
SATU MARE 314
HARGHITA 322
SIBIU 325
ARGEŞ 326
CARAŞ-SEVER N 373
DOLJ 393
MUREŞ 401
TIMIŞ 435
VÂLCEA 442
CLUJ 456
CONSTANŢA 467
MARAMUREŞ 469
SUCEAVA 476
NEAMŢ 478
PRAHOVA 500
BIHOR 542
IAŞI 639 852
BUCUREŞTI - ILFOV

0 100 200 300 400 500 600 700 800 900

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

Tabel nr. 4 Situaţia sumelor decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la nivelul anului
2013, către întreprinderile care desfăşoară activităţi de ambulanţă privată
Judeţ Suma decontată în anul 2013
- ambulanţe private (mii lei)
Bucureşti 6.591,60
Tulcea 3.064,88
Cluj 2.205,31
Constanţa 1.877,34
Ilfov 1.829,96
Timiş 1.129,43
Bacău 582,70
Sibiu 502,23
Arad 306,57
Braşov 287,96
Hunedoara 240,73
Mureş 230,00
Dolj 158,66
Vâlcea 96,97
Bihor 82,38
Caraş-Severin 33,48
Dâmboviţa 28,50
Prahova 19,38
Brăila 9,65
*Sursa Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

86


CAPITOLUL 10. ASISTENŢA AMBULATORIE DE SPECIALITATE

Asistenţa medicală
ambulatorie de specialitate este asigurată în principal prin servicii medicale clinice
sau paraclinice. Aceasta furnizează servicii preventive, de stabilire a diagnosticului şi efectuare a
tratamentului în regim ambulatoriu şi asigură continuitatea de diagnostic şi terapeutică a serviciilor de
sănătate.
Asistenţa medicală ambulatorie de specialitate se acordă, în principal, prin următoarele tipuri de
structuri medicale:
- cabinete medicale de specialitate;
- unităţi medicale ambulatorii de specialitate care îşi desfăşoară activitatea independent sau
integrat în structura spitalelor;
- furnizori autorizaţi pentru îngrijiri de specialitate la domiciliu (paliative).

În cadrul unităţilor medicale ambulatorii de specialitate care acordă asistenţă medicală ambulatorie sunt
incluse şi următoarele structuri: laboratoare sau centre de radiologie şi imagistică medicală, de analize
medicale şi de explorări funcţionale; centre de diagnostic şi tratament, centre medicale şi centre de
sănătate; ambulatorii de specialitate ale spitalelor precum şi integrate acestora; policlinici balneare;
policlinici cu plată.
Graficul nr. 70 - Situaţia la nivel judeţean a numărului de furnizorii de servicii medicale de tip
ambulatoriu de specialitate cu care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a încheiat contracte la data
de 31.12.2013

7
Bistriţa-Năsăud 8
10
Covasna 15
18
Brăila 18
19
Giurgiu 20
21
Mehedinţi 22
22
Dâmboviţa 24
26
Hunedoara 26
28
Vrancea 30
30
Vaslui 33
34
Gorj 36
36
Sibiu 38
41
Călăraşi 41
43
Maramureş 44
48
Bacău 48
52
Caraş-Severin 55
71
Arad 72
73
Cluj 78
80
Teleorman 88
100
Dolj 110
170
Iaşi 171
184 490
Bucureşti

0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500

*Sursa Date furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Suma decontată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru furnizorii de servicii medicale de tip
ambulatoriu de specialitate, la data de 31.12.2013, a fost de 421.841,11 mii lei, defalcată după cum
urmează: pentru consultaţii 349.275,80 mii lei şi pentru servicii 72.565,31 mii lei.

87


CAPITOLUL 11. ASISTENŢA MEDICALĂ BALNEARĂ ŞI DE RECUPERARE

În conformitate cu prevederile art. 31 din Legea nr. 95/2006, activitatea medicală de recuperare este
realizată prin:
- unităţi medicale de specialitate cu personalitate juridică;
- secţii, compartimente şi laboratoare de recuperare;
- unităţi ambulatorii de recuperare publice sau private;
- societăţi de turism balnear şi de recuperare.

Serviciile de asistenţă medicală de recuperare sunt acordate pentru o anumită perioadă de timp, în
concordanţă cu prescripţiile stabilite de medical curant, în cadrul unor unităţi sanitare autorizate de
Ministerul Sănătăţii. Persoanele asigurate au dreptul59 de a beneficia de tratament fizioterapeutic şi de
recuperare.
Asistenţa medicală balneară şi de recuperare cuprinde, în conformitate cu prevederile H.G. 1154/200460
(denumită în continuare cadrul legislativ aplicabil), două activităţi de asistenţă medicală menționate în
continuare.
1. Activitatea de asistenţă de recuperare medicină fizică şi balneologie în unităţi care acordă
servicii medicale spitaliceşti şi ambulatorii de specialitate
Recuperarea medicală reprezintă o activitate complexă care are ca scop restabilirea cât mai deplină a
capacităţii funcţionale pierdute de către un individ, precum şi dezvoltarea unor mecanisme
compensatorii care să îi menţină capacitatea de muncă şi/sau de autoservire.
Unităţile sanitare care au dreptul să desfăşoare activităţi de asistenţă de recuperare, medicină fizică şi
balneoclimatologie sunt:
- Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie;
- unităţi sanitare cu personalitate juridică din subordinea direcţiilor de sănătate publică: spitale de
recuperare, sanatorii balneare şi de recuperare, secţii de profil din spitale, centre medicale de
recuperare şi/sau balneare, unităţi ambulatorii de recuperare din staţiunile balneare, climatice şi
balneoclimatice;
- cabinete medicale de specialitate;
- unităţi sanitare de profil din subordinea altor ministere sau instituţii, autorizate şi acreditate;
- societăţi comerciale de turism balnear care sunt asimilate unor unităţi sanitare.

Tipurile de afecţiuni care pot fi tratate în cadrul activităţilor de asistenţă de recuperare medicină fizică şi
balneologie, precum şi structura şi dotările necesare realizării activităţii se regăsesc în cadrul legislativ
aplicabil.

1. a. Asistenţa de recuperare şi medicină fizică în unităţile sanitare cu paturi

Acordarea asistenţei de recuperare şi de medicină fizică se realizează prin internarea în unităţi cu
paturi, prin internare în baza unor bilete de trimitere eliberate de către medicii de specialitate recuperare,
medicină fizică şi balneologie sau de către medicii de familie.
1. b. Asistenţa de recuperare şi medicină fizică în unităţi ambulatorii
Structurile prin care este asigurată asistenţa de recuperare şi medicină fizică sunt:
- cabinet de consultaţii medicale;
- baze de tratament – laboratoare de recuperare, medicină fizică şi balneologie, laboratoare în care
sunt aplicate proceduri ca: hidrokinetoterapia, kinetoterapia, electroterapie, hidrotermoterapie,
masaj şi terapie ocupaţională;
- structuri ambulatorii de specialitate.

59
Art. 230 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 95/2006;
60
H.G. nr. 1154/23.07.2004 privind aprobarea normelor tehnice unitare pentru realizarea documentaţiilor complexe de atestare a funcţionării staţiunilor
balneare, climatice şi balneoclimatice şi de organizare a întregii activităţi de utilizare a factorilor naturali;

90


În cadrul cabinetelor medicale, medicii de specialitate recuperare, medicină fizică şi balneologie acordă
consultaţii în baza biletelor de trimitere eliberate de către medicii de familie sau de către medicii de
specialitate.
În cadrul bazelor de tratament sunt desfăşurate activităţi de aplicare, urmărire şi supraveghere a unor
tratamente specifice.
2. Activitatea de asistenţa medicală balneară şi de recuperare în staţiunii balneare, climatice
şi balneoclimatice
Asistenţa balneară şi de recuperare reprezintă totalitatea serviciilor de tip medico-sanitar realizate sub
formă de cură în staţiuni balneare, climatice sau balneoclimatice, prin utilizarea factorilor terapeutici
naturali şi/sau fizici produşi artificial, precum şi prin dietă, medicaţie, psihoterapie şi educaţie pentru
sănătate.
Asistenţa de recuperare, medicină fizică şi balneoclimatologie este acordată sub formă de cură. Curele
sunt activităţi de asistenţă medicală care pot fi acordate în cadrul următoarelor unităţi sanitare:
- unităţi din subordinea Ministerului Sănătăţii;
- unităţi din subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;
- societăţi comerciale de turism balnear şi de recuperare;
- unităţi din subordinea organizaţiilor sindicale;
- unităţi private.

Asistenţa medicală balneară şi de recuperare este asigurată în baza unor contracte încheiate cu casele de
asigurări de sănătate, cu unităţi sanitare, cu unităţi turistice, cu instituţii şi organizaţii interesate, precum
şi la cererea pacienţilor care suportă costul serviciilor medicale acordate.
Tipurile de afecţiuni care pot fi tratate în cadrul activităţilor de medicală balneară şi de recuperare,
precum şi structura şi dotările necesare realizării activităţii se regăsesc în cadrul legislativ aplicabil.

11.1. Societăţi comerciale de turism balnear şi de recuperare

Societăţile comerciale de turism balnear şi de recuperare se constituie în conformitate cu prevederile
Legii nr. 31/199061 şi au ca obiect de activitate prestarea cumulată de servicii de cazare, alimentaţie
publică şi asistenţă medicală balneară şi de recuperare, activităţi care sunt autorizate de Ministerul
Sănătăţii.
Prestarea serviciilor de tratament balnear şi de recuperare de către aceste întreprinderi poate fi realizată
prin propriile servicii medico-sanitare înfiinţate şi acreditate, în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea
personal medical şi paramedical angajat.
Societăţile comerciale de turism balnear şi de recuperare pentru desfăşurarea activităţii pot încheia
contracte de parteneriat cu alte structuri medicale, menţionate la pct. 1.

61

Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
91


CAPITOLUL 12. UNITĂŢI SANITARE CU PATURI PUBLICE ŞI PRIVATE

12.1. Spitalele
Parte a sistemelor de servicii sanitare, spitalul este unitatea sanitară cea mai complexă, deoarece dispune
de cea mai importantă dotare cu personal calificat şi de tehnologiile cele mai moderne pentru a asigura
asistenţă persoanelor ce necesită îngrijiri medicale complexe. De asemenea, în multe spitale se
desfăşoară activităţi de învăţământ şi cercetare. Pe lângă funcţiile medicale de diagnostic, tratament şi
îngrijire, spitalul mai îndeplineşte şi funcţii nespecifice, cum ar fi activităţi hoteliere, de alimentaţie
colectivă, spălătorie sau de tip administrativ sau financiar contabil. Astfel, spitalul este şi unitatea
sanitară cea mai costisitoare din sistemul serviciilor de sănătate.

Din punct de vedere legislativ, spitalul este definit ca fiind unitatea sanitară cu paturi, de utilitate
publică, cu personalitate juridică, care furnizează servicii medicale preventive, curative şi paliative.
Potrivit legii, spitalul răspunde pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de
prevenire a infecţiilor nozocomiale62, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.

12.2. Piaţa spitalelor

A. Piaţa relevantă a produsului/serviciului

În sectorul serviciilor de asistenţă medicală realizate la nivel spitalicesc se distinge din punct de vedere
concurenţial o piaţă relevantă a produsului/serviciului, care poate fi structurată în funcţie de natura
activităţilor desfăşurate în cadrul spitalelor.

Pe această piaţă îşi desfăşoară activitatea atât spitale publice, cu capital integral de stat, cât şi spitale
private.

Spitalele, indiferent de tipul de proprietate, sunt supuse autorizării şi acreditării realizate de Ministerul
Sănătăţii respectiv de Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate. Activităţile
organizatorice şi funcţionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate şi supuse
controlului Ministerului Sănătăţii Publice, iar în spitalele din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu
reţea sanitară proprie, controlul este efectuat de structurile specializate ale acestora.

Serviciile spitaliceşti sunt de tip preventiv, curativ, de recuperare, de reabilitare medicală, paliative şi
cuprind: consultaţii medicale de specialitate, investigaţii, tratamente medicale şi/sau chirurgicale,
îngrijire, medicație, monitorizare și supraveghere, cazare și masă.

Serviciile prestate în cadrul spitalelor, vizează în principal:

- Servicii ambulatorii – servicii de asistenţă medicală acordate pacienţilor, fără ca aceştia să fie
internaţi;
- Servicii de spitalizare de zi – servicii de asistenţă medicală realizate prin una sau mai multe
internări de scurtă durată (câteva ore). Aceste servicii pot fi acordate de mai multe ori în interval
de câteva zile sau pot avea caracter periodic. Internarea este exclusiv diurnă și fiecare intrare
acoperă maxim 12 ore. Asistența medicală spitalicească în regim de spitalizare de zi cuprinde
îngrijiri de tip acut și îngrijiri de tip cronic;
- Servicii de spitalizare continuă – servicii de asistenţă medicală realizate în cadrul internărilor
ce depăşesc 24 de ore. Asistența medicală spitalicească în regim de spitalizare continuă cuprinde
îngrijiri de tip acut și îngrijiri de tip cronic.

62
Infecţie nozocomială - este infecţia contractată în spital sau în alte unităţi sanitare cu paturi şi se referă la orice boală datorată microorganismelor, boala ce
poate fi recunoscută clinic sau microbiologic, care afectează fie bolnavul datorită internarii lui în spital sau datorită îngrijirilor primite, fie pacientul spitalizat
sau în tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorită activităţii sale, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu în timp ce persoana respectivă se
află în spital;

95


Piaţa serviciilor desfăşurate în cadru spitalicesc, în funcţie de activităţile realizate şi de caracteristicile

acestor activităţi, este piaţa serviciilor de asistenţă medicală realizate în cadrul spitalelor.

B. Piaţa relevantă geografică

Având în vedere faptul că, pe de o parte condiţiile de concurenţă suficient de omogene în cadrul
serviciilor de asistenţă medicală realizată în cadrul spitalelor se regăsesc numai la nivel local, respectiv
judeţean, iar pe de altă parte faptul că, acestea diferă apreciabil de la un judeţ la altul în principal
datorită necesităţii asigurării serviciilor spitaliceşti “la faţa locului”, dar şi datorită costurilor pe care le
implică deplasarea pacienţilor, costuri medicale (costuri ce vizează starea de sănătate a pacientului dar şi
costuri valorice), se poate aprecia faptul că există o limitare geografică a prestării acestor servicii la
nivel local/regional.
Ca urmare, piaţa relevantă este piaţa serviciilor desfăşurate în cadru spitalicesc, putând fi apreciată o
limitare geografică la nivel local/regional, în funcţie de activităţile realizate şi de caracteristicile acestor
activităţi.

12.3. Aplicarea conceptului de întreprindere în cadrul spitalelor publice din

România
Potrivit art. (2) alin. (1) - (4) din Legea concurenţei, dispoziţiile acesteia se aplică actelor şi faptelor care
restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, săvârşite de întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi –
persoane fizice sau juridice – de cetăţenie, respectiv de naţionalitate română sau străină, săvârşite pe
teritoriul României, precum şi celor săvârşite în afara teritoriului ţării, când produc efecte pe teritoriul
României.

Termenul de întreprindere este definit în Legea concurenţei la art. 2 alin. (2) astfel: „orice entitate
economică angajată într-o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată,
independent de statutul său juridic şi de modul de finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa
Uniunii Europene”.

Subiecţii regulilor de concurenţă sunt întreprinderile, concept care nu este identic cu termenul de
persoană juridică uzitat de legislaţia privind societăţile comerciale sau legislaţia fiscală, şi care
asimilează orice activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o anumită piaţă ca fiind una
economică.
În conformitate cu prevederile63 Comunicării Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în
materie de ajutor de stat în cazul compensației acordate pentru prestarea unor servicii de interes
economic general (2012/C 8/02) (denumită în continuare Comunicarea Comisiei), care are în vedere
deciziile64 Curţii Europene de Justiţie şi ale Tribunalului Uniunii Europene, spitalele care sunt finanţate
direct din contribuțiile de securitate socială și din alte resurse de stat și furnizează serviciile respective
gratuit pentru persoanele afiliate, pe baza principiului acoperirii universale, nu acţionează în calitate de
întreprinderi.
Comunicarea Comisiei precizează de asemenea faptul că, în cadrul sistemelor în care spitalele oferă
serviciile contra unor remunerații obținute direct de la pacienți, există un anumit grad de concurență
între spitale, în ceea ce privește furnizarea serviciilor medicale. Acolo unde se întâmplă acest lucru,
faptul că un serviciu medical este furnizat de un spital public nu este suficient pentru ca activitatea
respectivă să fie clasificată ca fiind neeconomică.
Aceleaşi principii sunt relevate şi în cadrul par. 24 şi 26 din Comunicarea Comisiei privind noțiunea de
ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene (2016/C 262/01).

63
Cap. 2.1.4. Asistența medicală, pct. 22,23,24 din Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul
compensației acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general (2012/C 8/02);
64
Cauza T-319/99 FENIN, Rec. 2003, p. II-357, punctele 39 şi 40, respectiv cauza C-244/94, FFSA, cauza C-67/96, Albany, cauzele conexate C-115/97,
C-116/97 și C-117/97 Brentjens și cauza C-219/97 Drijvende Bokken;

96


În România spitalele publice obţin venituri în afara fondurilor puse la dispoziţie de către stat, din
următoarele surse:
1. Direct de la pacient:
- coplată;
- eliberarea de certificate, adeverinţe şi alte documente similare, servicii prestate pacienţilor care
nu sunt decontate de către Casa de Sănătate;
- servicii prestate pacienţilor pentru care spitalul nu a dorit încheierea unui contract cu Casa de
Sănătate;
- plata unor sume după perioada de 3 zile de la internarea în regim de urgenţă a unui pacient;
- intrarea în spital (în anumite spitale se percepe o taxă) etc..

În stabilirea caracterului economic al activităţii desfăşurate de către un spital public, un rol important îl
ocupă plăţile informale. Astfel, în conformitate cu Sondajul Naţional – Percepţii asupra corupţiei din
sănătate65, coordonat de către Ministerul Sănătăţii şi Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei (AID)
şi aplicat la nivel naţional de institutul CSOP (denumit în continuare Sondaj), un sfert dintre persoanele
care au apelat la servicii medicale în sistemul public de sănătate în anul 2013 au precizat faptul că au
oferit atenţii sau bani personalului medical.
În ceea ce priveşte pacienţii spitalizaţi, sondajul arată faptul că:

- 37% dintre respondenţi au declarat că au oferit bani sau atenţii medicilor;

- 34% dintre respondenţi au declarat că au oferit bani sau atenţii asistentelor;
- 25% dintre respondenţi au declarat că au oferit bani sau atenţii infirmierelor;
- 14% dintre respondenţi au declarat că au oferit bani sau atenţii cadrelor auxiliare – brancardieri,
laboranţi, agenţi de pază etc.

Sondajul evidenţiază faptul că: “În aproximativ 10% dintre cazuri în care pacienţii internaţi au oferit
bani sau atenţii medicilor, aceasta s-a făcut la solicitarea medicului. Un procent similar dintre asistente
şi dintre infirmerele (între 8% şi 10%), care au primit bani sau atenţii, au solicitat acest lucru.”
Condiţionarea acordării asistenţei medicale în cadrul unui spital public, de plata informală a serviciilor,
poate reprezenta un argument în privinţa posibilei calificări a caracterului activităţii desfăşurate de
acesta ca fiind una economică.

2. De la diverşi parteneri:
- redevenţe;
- studii clinice;
- chirii etc.

În condiţiile actuale de finanţare a spitalelor, chiar şi plata din surse publice pe caz rezolvat (DRG, spre
deosebire de bugete istorice sau prospective) implică un anumit grad de concurenţă între spitale.

În conformitate cu prevederile “Documentului de lucru al serviciilor Comisiei Europene”66, care are în

vedere deciziile67 Comisiei Europene, următoarele activităţi sunt considerate activităţi economice:
- serviciile de transport medical de urgență și serviciile de transport calificat de bolnavi;

65
Bună Guvernare prin Integritate şi Responsabilitate în Sistemul de Sănătate Românesc” - Proiect cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul
Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative”- Cod SMIS 35002;
66
Pct. 25 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei - Ghid privind aplicarea normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, achiziţiile publice şi piaţa
internă în cazul serviciilor de interes economic general și, în special, în cazul serviciilor sociale de interes general - Bruxelles, SWD 29.4.2013;
67
Cauza C-475/99, Glöckner, Rec., 2001, p. I-8089, punctul 20; Cauza C-157/99, Smits, Rec., 2001, p. I-5473, punctul 53; cauzele conexate 286/82 și
26/83, Luisi și Carbone, Rec., 1984, p. 377, punctul 16; cauza C-159/90, Societatea pentru protecția copiilor nenăscuți, Rec., 1999, p. I-4685, punctul 18;
cauza C-368/98, Abdon Vanbraekel, Rec., 2001, p. I-5363, punctul 43; cauza T-167/04, Asklepios Kliniken, Rec., 2007, p. II-2379, punctele 49-55;

97


- serviciile medicale furnizate într-un mediu spitalicesc sau în afara acestuia. Cu toate acestea,
spitalele publice pot desfășura, de asemenea, o activitate neeconomică.

Curtea Europeană de Justiţie68 a hotărât că natura „economică” a unei activități nu depinde de statutul
juridic al operatorului sau al organismului (public sau nonprofit) sau de natura serviciului (de exemplu,
faptul că serviciul furnizat este un serviciu de sănătate sau un serviciu social nu exclude, în sine,
aplicarea normelor Tratatului de Funcţionare al Uniunii Europene(TFUE). Caracterul economic al unei
activități nu depinde nici de încadrarea acesteia în conformitate cu legislația națională. Un serviciu
încadrat, conform dreptului intern, ca serviciu „necomercial” poate fi considerat o „activitate
economică” în temeiul TFUE. Faptul că o activitate este desfășurată într-un scop de interes general, nu
afectează neapărat natura economică a acesteia.

În acest context, considerăm că este necesar ca, pentru fiecare caz ce presupune analiza unor posibile
fapte anticoncurenţiale ale unui spital public, abordarea “per se – spital public = instituţie” folosită până
în prezent, să fie înlocuită cu o analiză de la caz la caz a tuturor caracteristicilor activităţilor desfăşurate
în cadrul unui spital public, în special a modului în care serviciul de asistenţă medicală este furnizat,
organizat şi finanţat în mod efectiv. Aceasta este şi abordarea69 Comisiei Europene în domeniu.

12.4. Finanţarea spitalelor publice

În conformitate cu prevederile art. 188 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, spitalele publice sunt instituţii
publice finanţate integral din venituri proprii şi funcţionează pe principiul autonomiei financiare.
Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte
prestaţii efectuate pe bază de contract, precum şi din alte surse.
Autonomia financiară a spitalului public presupune:
a) organizarea activităţii spitalului pe baza bugetului propriu de venituri şi cheltuieli, aprobat de către
conducerea unităţii şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;
b) elaborarea bugetului propriu de venituri şi cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii din anul
bugetar şi a repartizării cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentate ale secţiilor şi compartimentelor
din structura spitalului.
Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări de sănătate este
principala sursă de venit a spitalelor publice. Aceste contracte sunt negociate de către manager cu
conducerea casei de asigurări de sănătate, în condiţiile stabilite în contractul-cadru privind condiţiile
acordării asistenţei medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Veniturile realizate de către unităţile sanitare publice, în baza contractelor de servicii medicale încheiate
cu casele de asigurări de sănătate, pot fi utilizate şi pentru:
a) investiţii în infrastructură;
b) dotarea cu echipamente medicale.
Spitalele publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi ale ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară
proprie, cu excepţia spitalelor din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale, primesc, în
completare, sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care vor fi utilizate numai pentru
destinaţiile pentru care au fost alocate.

68
Cauza C-172/98 Comisia/Belgia. În hotărârea pronunțată în cauza C-157/99 Smits și Peerbooms (punctul 50), Curtea a respins argumentul că o condiție
suplimentară pentru a considera că furnizarea unui serviciu constituie o activitate economică, în sensul articolului 60 din tratat, este aceea ca furnizorul să
aibă drept obiectiv obținerea unui profit şi Cauza C-196/87 Steymann și cauzele conexate C-51/96 și C-191/97 Deliège;
69
În acest sens a se vedea pct. 223 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei - Ghid privind aplicarea normelor Uniunii privind ajutoarele de stat,
achiziţiile publice şi piaţa internă în cazul serviciilor de interes economic general și, în special, în cazul serviciilor sociale de interes general - Bruxelles,
SWD 29.4.2013;

98


Spitalul local - este spitalul general care acordă asistenţă medicală de specialitate în teritoriul în care
funcţionează, respectiv municipiu, oraş sau comună.

În România există un număr de 317 de spitale publice, din care 36 sunt regionale, 72 judeţene şi 263
locale. Graficul următor indică distribuţia spitalelor din România după aşezarea geografică.
Graficul nr. 78 - Distribuţia spitalelor din punct de vedere geografic

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

Ponderea cea mai mare o constituie spitalele locale. Acestea se împart în spitale municipale, orăşeneşti
şi comunale. Astfel, dintre cele 263 de spitale locale, 125 sunt municipale, 107 orăşeneşti şi 31
comunale.

Graficul nr. 79 - Distribuţia spitalelor locale

60%
48%
50% 41%
40%
30%
20% 11%
10%
0%
Spital municipal Spital orăşenesc Spital comunal
* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

Spitalele municipale şi cele orăşeneşti au ponderi relativ egale, de 48% şi respectiv de 41%, în timp ce
procentul spitalelor comunale este de 11%.
Având în vedere criteriul de clasificare al spitalului în funcţie de competenţă, potrivit dispoziţiilor
Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1408/201070, în Anexa nr. 5 este prezentată repartizarea la nivel
judeţean a acestora.

70
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1408/2010 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor în
funcţie de competenţă, spitalele se clasifică pe cinci categorii, astfel:
a)categoria I - nivel de competenţă foarte înalt:
aa)categoria I;
ab)categoria I M;
b)categoria II - nivel de competenţă înalt:
ba)categoria II;
bb)categoria II M;
c)categoria III - nivel de competenţă mediu;
d)categoria IV - nivel de competenţă bază;
e)categoria V - nivel de competenţă limitat.

100


Situaţia spitalelor în funcţie de tipul de proprietate, public sau privat, este următoarea:

Graficul nr. 80 - Proprietate publică

1%
Ialomiţa 1%
1%
Satu-Mare 1%
1%
lfov 1%
1%
Bistriţa-Năsăud 1%
1%
Neamţ 1%
1%
Giurgiu 1%
1%
Caraş-Severin 1%
1%
Brăila 1%
2%
Olt 2%
2%
Gorj 2%
2%
Arad 2%
2%
Sibiu 2%
2%
Botoşani 2%
2%
Mureş 2%
2%
Galaţi 3%
3%
Hunedoara 3%
3%
Dolj 4%
4%
Constanţa 4%
4%
Iaşi 5%
5%
Bucureşti
0% 2% 4% 6% 8% 10% 12% 14%

* Sursa Calcule proprii având în vedere informaţiile publice ale Ministerului Sănătăţii - http //www.ms.ro/?pag=53

Cele mai multe spitale publice sunt grupate la nivelul municipiului Bucureşti.

101


Graficul nr. 81 - Proprietate privată

Prahova 1%
Satu-Mare 1%
Ilfov 1%
Bistriţa-Năsăud 1%
Vrancea 1%
Suceava 1%
Bihor 1%
Dolj 1%
Argeş 1%
Sălaj 3%
Buzău 3%
Sibiu 3%
Maramureş 3%
Vâlcea 4%
Arad 4%
Iaşi 6%
Mureş 8%
Bacău 8%
Braşov 8%
Timiş 8%
Constanţa 10%
Bucureş i

0% 2% 4% 6% 8% 10% 12% 14% 16% 18%

*Sursa Calcule proprii având în vedere informaţiile publice ale Ministerului Sănătăţii - http //www.ms.ro/?pag=53

Cele mai multe spitale private sunt grupate la nivelul municipiului Bucureşti.
b. Analiza spitalelor după forma de proprietate: spitale publice, spitale publice cu secţii
private, spitale private

În funcţie de regimul proprietăţii şi/sau al finanţării, spitalele din România se împart în: spitale publice,
private sau mixte.

În ţara noastră funcţionează un număr de 317 spitale publice, 104 spitale private şi 3 spitale publice cu
secţii private.

În graficul următor se poate observa distribuţia spitalelor după forma de proprietate.

Graficul nr. 82 - Distribuţia spitalelor după forma de proprietate

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

102


Spitalele publice cu secţii private reprezintă o mică pondere din total de numai 1%, în timp ce spitalele
publice reprezintă în continuare o pondere semnificativă respectiv 74%. Spitalele private au atins la
nivelul anului trecut un procent de 25% din numărul total al spitalelor din ţara noastră.

Graficul nr. 83 - Situaţia finanţării la nivel judeţean a spitalelor publice în funcţie de contractele
încheiate cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la nivelul anului 2013

Tulcea 1%
Ilfov 1%
Giurgiu 1%
Bistriţa-Năsăud 1%
Vaslui 1%
Sălaj 1%
Mehedinţi 1%
Ialomiţa 1%
Dâmboviţa 1%
Covasna 1%
Brăila 1%
Botoşani 1%
Vrancea 1%
Satu Mare 1%
Olt 1%
Neamţ 1%
Harghita 1%
Călăraşi 1%
Caraş-Severin 1%
Vâlcea 2%
Teleorman 2%
Buzău 2%
Bacău 2%
Arad 2%
Sibiu 2%
Maramureş 2%
Gorj 2%
Suceava 3%
Mureş 3%
Galaţi 3%
Constanţa 3%
Alba 3%
Hunedoara 3%
Braşov 3%
Bihor 3%
Dolj 3%
Argeş 3%
Timiş 4%
Prahova 5%
Iaşi 5%
Cluj 5% 14%
Bucureşti

0% 2% 4% 6% 8% 10% 12% 14%

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la nivelul anului 2013

Graficul nr. 84 - Situaţia finanţării la nivel judeţean a spitalelor private în funcţie de contractele
încheiate cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la nivelul anului 2013

103


secţii este încadrat cel puţin un cadru didactic universitar, prin integrare clinică. Pentru activitatea
medicală, diagnostică şi terapeutică, personalul didactic este în subordinea administraţiei spitalului, în
conformitate cu prevederile contractului de muncă.

Distribuţia spitalelor din România în funcţie de patologie

Graficul nr. 86 - Distribuția spitalelor în funcţie de patologie

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

Din punct de vedere al dreptului de proprietate al spitalelor din România, acestea se pot afla în
subordinea Ministerului Sănătăţii, a Managementului transferat unităţilor administrativ-teritoriale sau a
altor ministere sau instituţii publice.

Graficul de mai jos arată o imagine a apartenenţei unităţilor sanitare publice din România.
Graficul nr. 87 - Apartenenţa unităţilor sanitare publice

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

12.6. Indicatori de utilizare şi dotare a spitalelor

Graficul nr. 88 - Distribuția sectoarelor de intervenţie din spitale

106


* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

În ceea ce priveşte sectorul intervenţiilor, din cele 441 de unităţi ale sectorului investigaţii, 277 sunt
sectoare de intervenţii şi 164 bloc naşteri.
Graficul de mai jos arată distribuţia procentuală a acestora.
Graficul nr. 89 - Sectorul de intervenţii din cadrul spitalelor

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

În ceea ce priveşte sectorul terapie, cele 315 de unităţi sunt aproximativ egal distribuite între serviciul de
urgenţe (158 unităţi) şi serviciul recuperare medicală şi fizioterapie (157 unităţi).

Graficul de mai jos arată distribuţia procentuală a sectorului terapie.

Graficul nr. 90 - Sectorul de terapie din cadrul spitalelor

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

Tipurile de servicii medicale prestate în spitale se împart în trei categorii respectiv: spitalizare continuă,
ambulatoriu şi spitalizare de zi. Potrivit graficului de mai jos, din cele 1108 de servicii medicale

107


existente în spitalele din România, 357 sunt de tip ambulatoriu, 365 sunt de zi, iar 386 reprezintă
spitalizarea continuă.

Graficul nr. 91 - Tipurile de servicii medicale

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

În ceea ce priveşte dotarea spitalelor cu autoturisme, distribuţia acestora este prezentată în următorul
grafic.

Graficul nr. 92 - Dotarea cu ambulanţe a spitalelor

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

La nivelul întregii ţări există 1 avion/elicopter la Spitalul clinic Judeţean din Iaşi, 12 autospeciale pentru
consultaţii la domiciliu, 24 de autospeciale de intervenţie rapidă a medicului de urgenţă şi 120 de
autoturisme.
În spitalele din România există un număr de 3.869 de cabinete medicale în cadrul spitalelor, 56 de
unităţi de primire a urgenţelor (UPU), 82 de compartimente de primire a urgenţelor (CPU) şi 28 de
puncte de primire a urgenţelor acordate de spitalul privat, aşa cum reiese din graficul următor.
Graficul nr. 93 - Asistenţa spitalicească de urgenţă

* Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică

108


De asemenea, numărul secţiilor medicale din spitalele din România este de 3.197, iar numărul total de
paturi este de 119.023. Personalul calificat din aceste spitale este de 136.379 de persoane angajate.

CAPITOLUL 13. STRUCTURA ŞI EVOLUŢIA PIEŢEI SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ

MEDICALĂ ŞI A ACTIVITĂŢILOR CONEXE ACESTORA, AVÂND ÎN VEDERE
CODURILE CAEN DIN ACEST SECTOR DE ACTIVITATE
Activităţile desfăşurate în cadrul pieţei serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe acestora,
aveau la data de 31.12.2014, în conformitate cu clasificarea activităţilor din economia naţională
(CAEN), următoarele indicative numerice specifice: 8610 – Activităţi de asistenţă spitalicească; 8621 –
Activităţi de asistenţă medicală generală; 8622 – Activităţi de asistenţă medicală specializată; 8623 –
Activităţi de asistenţă stomatologică; 8690 – Alte activităţi referitoare la sănătatea umană; 8710 –
Activităţi ale centrelor de îngrijire medicală.
Tabel nr. 8 Situaţia primelor 15 întreprinderi din cadrul codului CAEN 8610 - activităţi de asistenţă
spitalicească, având în vedere cifra de afaceri realizată în anul 2014
Judeţ Denumire întreprindere Cifra de afaceri Cota de piaţă
2014 (%)
(Euro)
BUCUREŞTI DELTA HEALTH CARE SRL 10,364,388.12 [...]
BUCUREŞTI CENTRUL MEDICAL POLICLINICO DI MONZA SRL 9,441,611.30 [...]
BIHOR PELICAN IMPEX SRL 7,287,970.37 [...]
BUCUREŞTI EUROCLINIC HOSPITAL SA 6,398,868.61 [...]
BRAŞOV TEO HEALTH SA 5,809,361.68 [...]
BUCUREŞTI MEDICOVER HOSPITALS SRL 4,942,757.86 [...]
IAŞI ARCADIA HOSPITAL SRL 4,247,012.78 [...]
ARAD GENESYS MEDICAL CLINIC SRL 4,148,095.98 [...]
CONSTANŢA EUROMATERNA SA 3,864,853.97 [...]
MUREŞ NOVITA HOSPITAL SA 3,783,226.61 [...]
BRAŞOV CLINICILE ICCO SRL 3,534,412.66 [...]
BRAŞOV C.ONCO CARD SRL 3,136,104.95 [...]

109


CONSTANŢA ISIS MEDICAL CENTER SRL 2,991,443.97 [...]

DOLJ ONCOLAB 2,747,753.51 [...]
IAŞI RED HOSPITAL SRL 2,500,356.53 [...]
Rata de concentrare (CR15) 51.30
*Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea bazei de date (compusă din totalitatea datelor rezultate din bilanţul contabil depus de către întreprinderile din
România) transmise Consiliului Concurenţei de către Ministerul Finanţelor Publice în anul 2015

Tabel nr. 9 Situaţia primelor 15 întreprinderi din cadrul codului CAEN 8621 - activităţi de asistenţă
medicală generală, având în vedere cifra de afaceri realizată în anul 2014
Judeţ Denumire întreprindere Cifra de afaceri Cota
2014 de
(Euro) piaţă
(%)
BUZĂU CLINICA SANTE SRL 11,009,869.03 [...]
BUCUREŞTI AMBULANTA BGS MEDICAL UNIT SRL 7,041,467.17 [...]
BUCUREŞTI CLINICA MEDICALA HIPOCRAT 2000 5,942,509.31 [...]
BUCUREŞTI PETROMED SOLUTIONS SRL 5,684,735.28 [...]
CONSTANŢA MEDIMAR IMAGISTIC SERVICES SRL 2,660,299.19 [...]
BUCUREŞTI CENTRELE DE EXCELENTA ARES SRL 2,399,005.15 [...]
TELEORMAN SPITALUL ORASENESC SRL 2,143,538.30 [...]
TIMIŞ MEDICIS SRL 1,880,953.35 [...]
VÂLCEA SANMED SRL 1,815,296.40 [...]
BUCUREŞTI LIFE LINE MEDICAL CENTER SRL 1,468,564.96 [...]
CLUJ SCANDIA IMAGISTICA CLUJ SRL 1,278,021.24 [...]
CLUJ MEDISPROF SRL 1,274,459.96 [...]
BUCUREŞTI BIO MEDICA INTERNATIONAL SRL 1,249,210.64 [...]
PRAHOVA ALFA MEDICAL CENTER 1,208,426.85 [...]
BUCUREŞTI ALICIA MEDICAL EXPERT SRL 1,176,590.21 [...]
Rata de concentrare (CR15) 36.82
*Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea bazei de date (compusă din totalitatea datelor rezultate din bilanţul contabil depus de către întreprinderile din
România) transmise Consiliului Concurenţei de către Ministerul Finanţelor Publice în anul 2015

Tabel nr. 10 Situaţia primelor 15 întreprinderi din cadrul codului CAEN 8622 - activităţi de asistenţă
medicală specializată, având în vedere cifra de afaceri realizată în anul 2014
Judeţ Denumire întreprindere Cifra de afaceri Cota
2014 de
(Euro) piaţă
(%)
BUCUREŞTI SC MED LIFE SA 56,021,071.37 [...]
BUCUREŞTI FFRESENIUS NEPHROCARE ROMANIA SRL 47,344,072.64 [...]
BUCUREŞTI CENTRUL MEDICAL UNIREA SRL 44,826,084.65 [...]
BUCUREŞTI SANADOR SRL 39,439,186.54 [...]
BUCUREŞTI INTERNATIONAL HEALTHCARE SYSTEMS 24,066,679.24 [...]
BUCUREŞTI DIAVERUM ROMANIA SRL 20,132,359.83 [...]
TIMIŞ AVITUM SRL 17,628,853.44 [...]
SIBIU CLINICA POLISANO SRL 13,946,311.77 [...]
BUCUREŞTI MEDICOVER SRL 13,129,111.35 [...]
BUCUREŞTI EUROMEDIC ROMANIA SRL 12,406,025.97 [...]
BUCUREŞTI NEFROMED DIALYSIS CENTERS SRL 11,970,705.70 [...]
BRAŞOV CENTRUL MEDICAL MED-AS 2003 SRL 9,086,457.46 [...]
BRAŞOV POLICLINICA DE DIAGNOSTIC RAPID SA 8,340,794.94 [...]
BUCUREŞTI MEDCENTER SRL 6,888,056.49 [...]
BUCUREŞTI R.T.C. RADIOLOGY THERAPEUTIC CENTER SRL 5,694,475.80 [...]
Rata de concentrare (CR15) 52.87
*Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea bazei de date (compusă din totalitatea datelor rezultate din bilanţul contabil depus de către întreprinderile din
România) transmise Consiliului Concurenţei de către Ministerul Finanţelor Publice în anul 2015

Tabel nr. 11 Situaţia primelor 15 întreprinderi din cadrul codului CAEN 8623 – Activităţi de asistenţă
stomatologică, având în vedere cifra de afaceri realizată în anul 2014

110


Judeţ Denumire întreprindere Cifra de afaceri Cota

2014 de
(Euro) piaţă
(%)
BUCUREŞTI DENT ESTET CLINIC SRL 3,928,562.06 [...]
BUCUREŞTI DENTALMED-CLINICA STOMATOLOGICA 2,624,333.46 [...]
ARGEŞ MEDICAL TOURS COMPANY SRL 2,015,645.34 [...]
CONSTANŢA IMPLANTODENT MEDICAL SRL 1,642,286.21 [...]
ILFOV NICOLESCU SI AGATSTEIN SRL 1,568,934.87 [...]
BACĂU STOMDAS SRL 1,070,742.06 [...]
ARGEŞ VICTORIA DENTAL OFFICES SRL 923,348.88 [...]
MUREŞ COSAMEXT SRL 913,969.34 [...]
TIMIŞ DENTCOF SRL 806,255.10 [...]
BUCUREŞTI CRYSTAL DENTAL CLINIC SRL 795,936.28 [...]
BUCUREŞTI CITY DENT SRL 724,099.42 [...]
BACĂU SMILE DENT SRL 719,462.97 [...]
BUCUREŞTI GREEN DENTAL CLINIC SRL 716,880.03 [...]
BRAŞOV DENTALMED COM SRL 714,510.61 [...]
ARAD VIVAS DENT SRL 700,684.05 [...]
Rata de concentrare (CR15) 15.57
*Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea bazei de date (compusă din totalitatea datelor rezultate din bilanţul contabil depus de către întreprinderile din
România) transmise Consiliului Concurenţei de către Ministerul Finanţelor Publice în anul 2015

Tabel nr. 12 Situaţia primelor 15 întreprinderi din cadrul codului CAEN 8690 – Alte activităţi
referitoare la sănătatea umană, având în vedere cifra de afaceri realizată în anul 2014
Judeţ Denumire întreprindere Cifra de afaceri Cota
2014 de
(Euro) piaţă
(%)
BUCUREŞTI SYNEVO ROMANIA SRL 31,081,133.17 [...]
BUCUREŞTI GRAL MEDICAL SRL 19,099,148.84 [...]
BRAŞOV HIPERDIA SA 14,949,346.73 [...]
TIMIŞ BIOCLINICA SA 8,936,757.55 [...]
PRAHOVA MEDICAL CENTER GRAL SRL 3,475,048.75 [...]
TIMIŞ LABORATOARELE BIOCLINICA SRL 3,345,126.61 [...]
BUCUREŞTI REGINA MARIA -BANCA CENTRALA DE CELULE 3,337,733.21 [...]
STEM SA
CLUJ CORD BLOOD CENTER MEDICAL SRL 3,302,718.15 [...]
CONSTANŢA POZITRON MEDICAL INVESTIGATION SRL 3,095,232.59 [...]
BUCUREŞTI LABORATOARELE SYNLAB SRL 2,957,293.68 [...]
CLUJ CBC LABORATORIES SA 2,939,194.13 [...]
BUCUREŞTI PHARMACEUTICAL RESEARCH ASSOCIATES SRL 2,892,820.33 [...]
BUCUREŞTI IDS LABORATORIES SRL 2,784,389.01 [...]
BUCUREŞTI CENTRUL MEDICAL MATEI BASARAB SRL 2,286,534.44 [...]
BACĂU VASILIADA SRL 2,115,337.90 [...]
Rata de concentrare (CR15) 39.60
*Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea bazei de date (compusă din totalitatea datelor rezultate din bilanţul contabil depus de către întreprinderile din
România) transmise Consiliului Concurenţei de către Ministerul Finanţelor Publice în anul 2015

Tabel nr. 13 Situaţia primelor 15 întreprinderi din cadrul codului CAEN 8710 – Activităţi ale centrelor
de îngrijire medicală, având în vedere cifra de afaceri realizată în anul 2014

111


Judeţ Denumire întreprindere Cifra de afaceri Cota

2014 de
(Euro) piaţă
(%)
DOLJ CENTRUL MEDICAL SAMA SA 742,709.67 [...]
TIMIŞ MIRAFLOR SRL 512,697.62 [...]
ARGEŞ LAZA MEDVET FARM SRL 159,470.34 [...]
BIHOR NEOKLINIK SRL 96,468.84 [...]
ARGEŞ DASINA SENIORI SRL 68,633.01 [...]
ILFOV CLINICA SF. DUMITRU SRL 59,913.43 [...]
IAŞI ALEX CLINIC SRL 57,684.12 [...]
SĂLAJ MEDI SERV 2 SRL 56,783.65 [...]
ARGEŞ INCAMED SERV MEDICAL SRL 55,890.77 [...]
SUCEAVA GINECO MED SRL 55,152.50 [...]
TIMIŞ SOCRATES CLINIC SRL 42,708.55 [...]
CLUJ CENTRUL MEDICAL SINA SRL 40,521.41 [...]
OLT DELTA MED SRL 35,524.64 [...]
HUNEDOARA CENTRUL SOCIO MEDICAL PENTRU VARSTNICI SRL 31,118.90 [...]
VÂLCEA MEDICAL GOVORA SA 30,856.07 [...]
Rata de concentrare (CR15) 94.15
*Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea bazei de date (compusă din totalitatea datelor rezultate din bilanţul contabil depus de către întreprinderile din
România) transmise Consiliului Concurenţei de către Ministerul Finanţelor Publice în anul 2015

Prin definiţie, rata de concetrare (CR) este un indicator sectorial, folosit în evaluarea concentrării unei
pieţe, acesta oferind indicii cu privire la caracterul de oligopol72 al acestora.
Acest indicator reprezintă suma cotelor de piaţă ale celor mai mari „n” întreprinderi de pe piaţă.
Valoarea sa variază între 0 (concurență perfectă) și 100 (oligopol dacă n > 1 și monopol dacă n = 1).

Analiza comparativă a gradului de concentrare, calculat având în vedere indicatorul rata de concentrare
(CR15) pentru fiecare dintre cele 6 coduri CAEN, scoate în evidenţă următoarele aspecte:

- în cadrul codului CAEN 8710 – activităţi ale centrelor de îngrijire medicală, gradul de
concentrare al pieţei este foarte ridicat, fiind de ≈ 2 ori mai mare decât în cazul codurilor CAEN
– 8610 activităţi de asistenţă spitalicească, respectiv 8622 activităţi de asistenţă medicală
specializată;
- în cadrul codurilor CAEN - 8610 activităţi de asistenţă spitalicească, respectiv 8622, activităţi de
asistenţă medicală specializată, gradul de concentrare este unul ridicat, fiind de ≈3 ori mai mare
decât în cazul codului CAEN 8623 – activităţi de asistenţă stomatologică;
- în cadrul codurilor CAEN – 8621 activităţi de asistenţă medicală generală, respectiv 8690, alte
activităţi referitoare la sănătatea umană, gradul de concentrare este unul mediu, fiind de ≈ 2 ori
mai mare decât în cazul codului CAEN 8623 – activităţi de asistenţă stomatologică;
- în cadrul codului CAEN 8623 - activităţi de asistenţă stomatologică, gradul de concentrare este
mic, fiind de ≈6 ori mai mic decât în cazul codului CAEN 8710 – activităţi ale centrelor de
îngrijire medicală.
Tabel nr. 14 Evoluţia numărului de întreprinderi în perioada 2011 – 2014, pe fiecare cod CAEN din
domeniul serviciilor de asistenţă medicală şi activităţilor conexe acestora
Cod Denumire Cod CAEN Număr întreprinderi
CAEN Anul 2014 Anul 2013 Anul 2012 Anul 2011
8610 Activităţi de asistenţă 203 240 216 202

72
un număr mic de întreprinderi controlează o parte semnificativă a pieţei

112


spitalicească
8621 Activităţi de asistenţă 1530 1810 1759 1692
medicală generală
8622 Activităţi de asistenţă 2918 3146 2992 2764
medicală specializată
8623 Activităţi de asistenţă 3220 3745 3666 3556
stomatologică
8690 Alte activităţi referitoare 1811 2271 2132 2085
la sănătatea umană
8710 Activităţi ale centrelor de 29 44 42 39
îngrijire medicală
*Sursa Informaţii obţinute prin prelucrarea bazei de date (compusă din totalitatea datelor rezultate din bilanţul contabil depus de către întreprinderile din
România) transmise Consiliului Concurenţei de către Ministerul Finanţelor Publice, în anii 2012, 2013, 2014 şi 2015

În urma dezvoltării sistemului privat de servicii de asistenţă medicală, există posibilitatea ca şi sistemul
de asigurări private de sănătate să înregistreze o evoluţie pozitivă. Subfinanţarea sectorului public,
plăţile informale precum şi posibilitatea pacienţilor asiguraţi de a alege, la aceleaşi costuri, prestatorul
de servicii de asistenţă medicală, sunt cauze care vor determina diminuarea activităţilor de asistenţă
medicală desfăşurate în cadrul unităţilor sanitare de stat şi dezvoltarea accelerată a serviciilor de
asistenţă medicală desfăşurate în cadrul unităţilor sanitare private.

CAPITOLUL 14. CONSIDERAŢII ASUPRA DESCENTRALIZĂRII SISTEMELOR DE

SĂNĂTATE

14.1. Descentralizarea serviciilor de sănătate

Descentralizarea serviciilor de sănătate este considerată ca fiind un concept cheie în reformarea
sistemelor sanitare din numeroase ţări, inclusiv în România. Este apreciată ca un mijloc eficient de
stimulare a iniţiativei locale/individuale, care să faciliteze astfel o mai bună alocare a resurselor în
conformitate cu nevoile de sănătate, ducând, prin implicare comunitară, la luarea mai eficientă a
deciziilor şi la reducerea inechităţii în asistenţa de sănătate. Interesul crescut în descentralizarea
autorităţii centrale este determinat de aspecte ca:
i) rezultatele planificării şi controlului centralizat în sectorul public în ultimii 40-50 de ani;
ii) concepţia conform cărei complexitatea crescândă a societăţilor moderne nu mai poate fi administrată
eficient de la “centru”;
iii) dificultatea din ce în ce mai mare pentru mobilizarea sprijinului în favoarea unor acţiuni determinate
central.
Deşi des menţionată, descentralizarea serviciilor sanitare are deseori înţelesuri diferite pentru diferiţii
actori implicaţi în sfera politicilor de sănătate; de multe ori cele patru mari forme ale descentralizării
(deconcentrarea, delegarea, devoluţiunea, privatizarea) sunt desemnate prin acelaşi termen generic al
descentralizării, deşi există diferenţe majore între ele.
Din punct de vedere politic, termenul de descentralizare se referă la organizarea locală opusă
centralizării (care presupune concentrarea tuturor sarcinilor administrative la nivel naţional în persoana
statului, sarcini care sunt îndeplinite printr-un sistem ierarhizat şi unificat). În general, descentralizarea
nu este un scop în sine însăşi, ci este mai degrabă un mijloc pentru atingerea anumitor obiective: ca o

113


regulă, descentralizarea este o parte componentă a mai multor procese de reformă comprehensive. Ea
vizează transferul unor atribuţii care revin structurilor administrative centrale, unor autoritaţi locale sau
subordine care funcţionează în teritoriu.
unor instituţii din
În general, se consideră că descentralizarea poate lua 4 forme majore:
- deconcentrarea (se referă la un transfer parţial al autorităţii administrative centrale către biroul
local al unui minister, în cazul de faţă Ministerul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate locală);
- devoluţia (această formă implică crearea sau consolidarea nivelului administrativ sub-naţional
autonom, care trebuie să beneficieze de o mai mare independenţă faţă de eşalonul naţional,
respectivele autorităţi fiind alese la nivel local şi nu numite de către centru);
- delegarea (această metodă se bazează pe transferul responsabilităţilor manageriale ce aparţin
unui număr de poziţii bine-definite, unei anumite organizaţii aflată în afara structurii
administrative centrale şi care este controlată indirect de cea de a doua);
- privatizarea (descentralizarea procesului de luare a deciziilor prin utilizarea unui sistem de
preţuri ca un set de semnale pe care consumatorii şi producătorii le pot utiliza pentru a lua
decizii).

14.2. Finanţarea serviciilor de sănătate

Plata directă de către consumator

Un astfel de sistem este unul în care consumatorii ar trebui să plătească pentru serviciile directe ori de
câte ori utilizează aceste servicii. Atât în România, cât şi în celelalte ţări membre UE, aceasta nu este
singura modalitate de plată.

În multe ţări, inclusiv în România, există cabinete, policlinici sau spitale private unde pacienţii au acces
direct la serviciile medicale în schimbul achitării integrale a preţului acestora. În acest caz, preţurile sunt
determinate de piaţă, fapt ce conduce la ipoteza potrivit căreia toate preţurile serviciilor de sănătate
alocate ar putea fi determinate exclusiv prin mecanismul pieţei. Identificarea unui număr de constrângeri
fundamentale care fac imposibilă alocarea resurselor de sănătate prin intermediul mecanismelor de piaţă
liberă, răspund acestei ipoteze.

14.3. Constrângerile care cauzează eşecul unei pieţe libere a serviciilor medicale
Motivele principale pentru care serviciile medicale nu pot fi alocate exclusiv printr-o piaţă liberă sunt
următoarele:
a) nu toate persoanele îşi pot permite accesul la servicii medicale
Întrucât veniturile persoanelor nu sunt uniform distribuite, unele ar putea să îşi permită servicii de
sănătate mai bune, iar altele deloc. În sectorul sanitar se aplică conceputul de echitate pentru ca
îngrijirile medicale să se facă în funcţie de nevoi şi nu de capacitatea de plată.
b) incertitudinea în legătură cu anticiparea nevoilor medicale
Bugetul pentru consum medical este foarte greu de planificat, deoarece este dificil de anticipat pentru un
individ estimarea riscului îmbolnăvirii.
c) externalităţi
Anumite servicii de sănătate generează o serie de beneficii, atât pentru pacient cât şi pentru cei din jurul
lui. Atunci când un pacient se vindecă de o boală contagioasă, împrejurarea este benefică nu numai
persoanei respective, ci şi celor din jurul său, ce ar fi putut fi contaminaţi. În acest caz, externalităţile
pozitive sunt foarte mari. De exemplu, dacă un pacient sărac refuză să se trateze din lipsă de bani, atunci
efectele negative pe care boala lui le-ar putea produce se pot extinde şi la ceilalţi, în special la membrii
familiei sale.

114


d) ignoranţa pacienţilor
O piaţă concurenţială
poate funcţiona numai dacă clienţii/pacienţii au suficiente informaţii pentru a
alege.
În sistem există o asimetrie informaţională, cele mai informate persoane din sistem fiind medicii, care
pot induce comportamentul consumatorilor. Mai exact, consumatorii de servicii medicale se bazează de
cele mai multe ori pe informaţiile date de medic.
Lipsa de informaţie ar putea conduce la apariţia următoarelor probleme:

• Medicii ar putea prescrie (recomanda) un tratament mai scump decât ar fi necesar, iar companiile
farmaceutice ar putea convinge consumatorii de superioritatea produselor de marcă în detrimentul unor
produse generice similare, dar mai ieftine.
• Pacienţii ar putea să nu consulte medicul decât în stadii avansate ale bolii, când intervenţia ar fi
tardivă sau tratamentul prea scump pentru a şi-l mai putea permite.
Piaţa este una reglementată având în vedere existenţa unui sistem social de sănătate. Se constată
existenţa unui monopson, statul fiind principalul achizitor de servicii şi echipamente.

14.4. Coplăţile
Coplăţile sunt plăţi suplimentare efectuate de pacienţi, pentru serviciile pe care le primesc în cadrul
asigurării sau sistemelor de finanţare prin taxe.
În cadrul serviciilor de sănătate din România, în ultimii ani au fost introduse sau extinse astfel de plăţi în
vederea creşterii veniturilor sau ca un mecanism de alocare a resurselor, în scopul încurajării folosirii
înţelepte a resurselor medicale limitate.

Coplăţile reprezintă doar una dintre variantele ce se pot folosi pentru finanţarea sistemelor de sănătate.
Alte surse de finanţare sunt:
- Impozitare generală (pe venit personal, profituri comune, TVA etc.);
- Impozite specifice (ex. accize pe mărfuri);
- Contribuţii de asigurări sociale;
- Prime de asigurări private;
- Contribuţii caritabile.

În România asistenţa medicală se finanţează printr-o combinaţie a unora din aceste surse.
Există o varietate de argumente pentru a justifica şi susţine folosirea coplăţilor în serviciile de sănătate.
Acestea accentuează potenţiala creştere a veniturilordin coplăţi şi a beneficiilor lor, prin mecanismul de
alocare eficientă a resurselor.
Astfel, introducerea sau creşterea taxelor la serviciile de sănătate finanţate public generează mai multe
venituri pentru serviciile de sănătate. Pe scurt, veniturile din coplăţi pot fi folosite pentru a acoperi o
parte din costurile de funcţionare ale programelor curente, în special acelea care acorda îngrijiri curative
simple. Mai multe venituri permit ca servicii de sănătate de baza subfinanţate, dar cu eficacitate, să se
extindă şi astfel să asigure îmbunătăţirea alocării resurselor.
Coplăţile pentru serviciile publice ar putea ajuta să stimuleze dezvoltarea sectorului medical privat.
Când taxele sunt uzuale în sectorul public, pacienţii sunt interesaţi mai mult de modalităţi alternative de
plata pentru servicii de sănătate (ex. asigurări de sănătate private).
În România, coplăţile acoperă doar o mică parte a costurilor, aceasta reprezentând nu mai mult de 5%
din totalul cheltuielilor. Un argument puternic împotriva coplăţilor este că acestea dezavantajează

115


categoria cea mai expusă din punct de vedere social - persoanele cu venituri scăzute, astfel că pot să
apară aspecte legate de echitatea introducerii acestei măsuri.

14.5. Alte modalităţi de colectare a fondurilor pentru finanţarea serviciilor de
sănătate
În afara celor trei opţiuni utilizate pentru finanţarea serviciilor de sănătate, şi anume: venituri de la
bugetul de stat, asigurări private, asigurări sociale (cel mai des întâlnite), în multe ţări din UE s-au
experimentat forme inovative de finanţare în încercarea de a opri escaladarea costurilor cu sănătatea, de
a largi accesul la îngrijiri medicale al populaţiei neasigurate, de a spori concurenţa între case de asigurări
şi între prestatorii de servicii, precum şi pentru a-i recompensa pe cei cu performanţe mai bune în
termeni de preţ, calitate si satisfacţie pentru pacienţi. Astfel de mecanisme inovative sunt: Managed
Care, concurenţa dirijată (Managed Competition) şi depozitele de economii cu destinaţie specială pentru
sănătate.
Analiza celor trei forme de finanţare
1. Managed Care
Managed Care este un concept nou, care integrează finanţarea cu furnizarea de servicii de sănătate şi
care presupune furnizarea serviciilor într-un sistem integrat, cuprinzător, responsabil şi competitiv.
Principiile care stau la baza organizării şi funcţionării “managed care” sunt următoarele:
- selectarea furnizorilor de servicii şi stabilirea unor contracte cu aceştia;
- negocierea plăţilor;
- managementul utilizării (acceptarea de către furnizori a unor modalităţi explicite de utilizare a
resurselor pentru a rezulta costuri cât mai scăzute);
- managementul calităţii.

Cu toate că sunt din ce în ce mai răspândite, îngrijirile de sănătate sub formula managed care sunt foarte
controversate. Criticile cele mai frecvente vin din partea medicilor, care sunt preocupaţi de faptul că
plata prin capitaţie ar stimula în fapt o "subfurnizare" de servicii de sănătate (efect contrar celui de
"suprafurniziare" specific plăţii per serviciu). Studiile făcute până acum nu au evidenţiat însă diferenţe
semnificative între calitatea îngrijirilor furnizate în sistemul tradiţional şi cel al managed care.
2. Concurenţa dirijată ("managed competition")
Concurenţa dirijată este un mecanism de finanţare a sănătăţii care a apărut iniţial în SUA şi s-a adoptat
ulterior în Olanda şi Rusia. Acest mecanism reprezintă o formă de organizare a pieţei asigurărilor
medicale. Prin acest mecanism se creează o formă de organizare care coordonează cumpărătorii de
servicii medicale (casele de asigurări) dintr-o regiune. Obiectivul principal îl constituie organizarea
pieţei asigurărilor, astfel încât:

a) indivizii să fie mai bine informaţi atunci când cumpără poliţa de asigurare;
b) indivizii să fie mai responsabili din punct de vedere financiar, atunci când consumă serviciile
medicale - combaterea hazardului moral.

Pentru ca un astfel de mecanism să funcţioneze efectiv este nevoie ca veniturile care alimentează
sistemul (indiferent de sursă) să fie colectate într-un singur fond, care să fie apoi distribuit către casele
de asigurări, pe baza unei scheme ajustate în funcţie de risc (casele de asigurări să primească un volum
mai mare de resurse pentru persoanele cu risc sporit). Numai astfel casele de asigurări pot fi determinate
să asigure persoanele cu risc sporit.
3. Depozite bancare de economii pentru sănătate

116


Acest fapt presupune ca indivizii să economisească bani într-un cont special din care să plătească
îngrijirile medicale. Printr-un astfel de mecanism, la fel ca şi în cazul plăţii directe a serviciilor de către

consumatori, indivizii devin foarte conştienţi de costul serviciilor şi astfel problema hazardului moral
este combătută. De asemenea, prin astfel de depozite de economii, indivizii au libertatea de a alege
furnizorul de servicii. În plus, prin încurajarea economiilor, pot fi atinse şi alte obiective legate de
dezvoltarea economică.

Unul din avantajele importante ale acestui sistem este acela că încurajează prudenţa în consumul
medical, deoarece sumele necheltuite sunt folosite în interesul titularului de depozit, şi nu în interesul
companiei de asigurări sau al guvernului.

Acest model nu este folosit pentru acoperirea tuturor serviciilor medicale, ci este mai degrabă utilizat ca
un mecanism complementar. Este evident că un astfel de mecanism de asigurare împotriva riscului de
îmbolnăvire poate fi folosit numai de cei care doresc şi au posibilitatea să economisească.

CAPITOLUL 15. PREZENTAREA PRINCIPALELOR ORGANISME/ORGANIZAŢII

PROFESIONALE DIN DOMENIUL SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ ŞI A
ACTIVITĂŢILOR CONEXE ACESTORA
În România, există o plajă largă de organisme/organizaţii profesionale care îşi desfăşoară activitatea în
domeniul serviciilor de asistenţă medicală şi a activităţilor conexe acestora. În acestă categorie se includ
organisme profesionale cu responsabilităţi delegate de statul roman, organizaţii profesionale de interes
public şi organizaţii profesionale sau patronale.

15.1. Colegiul Medicilor din România

Colegiul Medicilor din România (denumit în continuare CMR) este un organism profesional, de drept
public şi fără scop patrimonial, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, în privinţa autorizării,
controlului şi supravegherii profesiei de medic ca profesie liberală.
CMR are autonomie instituţională în domeniul său de competenţă, normativ şi jurisdicţional. Ministerul
Sănătăţii urmăreşte modul de respectare a activităţii desfăşurate de CMR.
CMR cuprinde toţi medicii care exercită profesia de medic în baza Legii nr. 95/2006 şi care îndeplinesc
condiţiile stabilite la art. 376 din Legea nr. 95/2006. Acesta este organizat şi funcţionează pe criterii
teritoriale, la nivel naţional şi judeţean, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti. Raporturile dintre
CMR şi structurile sale teritoriale sunt de natură funcţională, organizatorică şi financiară.

CMR este format din totalitatea medicilor înscrişi în colegiile teritoriale. CMR are personalitate juridică,
patrimoniu şi buget propriu. Colegiile teritoriale contribuie la bugetul CMR cu o cotă fixă de 20% din
cuantumul cotizaţiilor, iar patrimoniul CMR poate fi folosit şi în activităţi generatoare de venituri.

Organele de conducere ale CMR sunt:

117


- Adunarea generală naţională;

- Consiliul naţional;
- Biroul executiv;
- Preşedinte.

Organizarea teritorială a CMR presupune înfiinţarea la nivelul fiecărui judeţ, respectiv la nivelul
municipiului Bucureşti, a unui colegiu al medicilor care este format din toţi medicii care îşi exercită
profesia în unitatea administrativ-teritorială. Colegiile create la nivelul fiecărui judeţ poartă denumirea
de colegiu teritorial. Acestea au personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.
Organele de conducere ale colegiilor teritorială sunt: adunarea generală, consiliul, biroul consiliului şi
preşedinte.

CMR are în principal următoarele atribuţii:

- asigură aplicarea regulamentelor şi normelor care organizează şi reglementează exercitarea
profesiei de medic, indiferent de forma de exercitare şi de unitatea sanitară în care se desfăşoară;
- apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de
activitate; apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a medicului, precum şi dreptul
acestuia de decizie în exercitarea actului medical;
- atestă onorabilitatea şi moralitatea profesională a membrilor săi;
- întocmeşte, actualizează permanent Registrul unic al medicilor, administrează pagina de
internet73 pe care este publicat acesta şi înaintează trimestrial Ministerului Sănătăţii un raport
privind situaţia numerică a membrilor săi, precum şi a evenimentelor înregistrate în domeniul
autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de medic;
- asigură respectarea de către medici a obligaţiilor ce le revin faţă de pacient şi faţă de sănătatea
publică;
- elaborează şi adoptă Statutul Colegiului Medicilor din România şi Codul de deontologie
medicală;
- acordă aviz consultativ ghidurilor şi protocoalelor de practică medicală elaborate de comisiile de
specialitate ale Ministerului Sănătăţii;
- stabileşte şi reglementează regimul de publicitate a activităţilor medicale;
- promovează interesele membrilor săi în cadrul asigurărilor de răspundere civilă profesională;
- colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea reglementărilor din domeniul medical sau al
asigurărilor sociale de sănătate.

CMR colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi cu alte instituţii, autorităţi şi organizaţii, în principal în

privinţa: formării, specializării şi perfecţionării profesionale a medicilor; elaborării criteriilor şi
standardelor de dotare a cabinetelor de practică medical independentă; promovării şi asigurării cadrului
necesar desfăşurării activităţii în condiţii de concurenţă loială bazate exclusiv pe competenţa
profesională; reprezentării medicilor cu practică independentă care desfăşoară activităţi medicale în
cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

CMR avizează înfiinţarea cabinetelor medicale private, indiferent de forma juridică.

În România, exercitarea profesiei de medic, presupune obligativitatea74 înscrierii în CMR. Înscrierea se

poate realiza la colegiul teritorial în a cărui rază teritorială se află unitatea în care îşi va desfăşura
activitatea sau la colegiul teritorial în a cărui rază îşi are reşedinţa sau domiciliul solicitantul. Orice
medic luat în evidenţa unui colegiu trebuie să anunţe orice alt colegiu în care desfăşoară activităţi
medicale.

73
http://www.cmr.ro/ro/;
74

Art. 385 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006;
118


CMR poate obţine venituri din: taxe de înscriere, cotizaţii lunare ale membrilor, contravaloarea
serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice şi juridice, inclusiv din organizarea de cursuri şi

alte forme de educaţie medicală continuă, donaţii şi sponsorizări, legate, drepturi editoriale, încasări din
vânzarea propriilor publicaţii, fonduri obţinute din desfăşurarea unor manifestări culturale şi ştiinţifice,
alte surse.

Atribuţiile CMR nu pot fi exercitate de nici o altă asociaţie profesională.

15.2. Colegiul Medicilor Dentişti din România

Profesia de medic dentist este exercitată pe teritoriul României de persoane fizice care deţin un titlu
oficial de calificare în medicina dentară. Aceasta are ca scop asigurarea sănătăţii publice şi a individului
prin activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament al maladiilor şi anomaliilor oro-dento-maxilare şi ale
ţesuturilor adiacente. Activităţile desfăşurate trebuie să fie conforme cu prevederile Codului
Deontologic al medicului dentist. Specificitatea activităţilor desfăşurate de către medicul dentist
individualizează, distinge şi separă profesia de medic dentist de profesia de medic. Profesia de medic
dentist este o profesie liberală.
Profesia de medic dentist, indiferent de forma de exercitare, este exercitată numai de medici dentişti
membrii ai Colegiului Medicilor Dentişti din România (denumit în continuare CMDR).

Controlul şi supravegherea profesiei de medic dentist este realizată de către Ministerul Sănătăţii şi
CMDR, care sunt autorităţi competente. Exercitarea profesiei de medic dentist pe teritoriul României se
poate realiza numai în baza certificatului de membru al CMDR, avizat anual.
CMDR este un organism profesional, fără scop patrimonial, de drept public, cu responsabilităţi delegate
de autoritatea de stat în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de medic dentist ca
profesie liberală, de practică publică autorizată.
CMDR are autonomie normativă şi jurisdicţional profesională în domeniul său de competenţă.
Urmărirea modului de respectare a prevederilor legale în activitatea CMDR este atributul Ministerului
Sănătăţii.
CMDR are în componenţă toţi medici dentişti din România care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art.
477 din Legea nr. 95/2006. Legislaţia aplicabilă 75 prevede obligativitatea înscrierii oricărui medic
dentist în cadrul CMDR.
CMDR este organizat şi funcţionează pe criterii teritoriale, la nivel naţional şi judeţean, respectiv la
nivelul municipiului Bucureşti.
CMDR are în principal următoarele atribuţii:
- colaborează în domeniul său de competenţă cu Ministerul Sănătăţii, prin asigurarea controlului
aplicării regulamentelor şi normelor care organizează şi reglementează exercitarea profesiei de
medic dentist, indiferent de forma de exercitare şi de unitatea sanitară în care se desfăşoară;
- apără demnitatea, promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de activitate,
apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a medicului dentist în exercitarea
profesiei;
- întocmeşte, actualizează permanent Registrul unic al medicilor dentişti din România,
administrează pagina de internet de publicare a acestuia şi înainteză trimestrial Ministerului
Sănătăţii, un raport privind situaţia numerică a membrilor săi, precum şi a evenimentelor
înregistrate în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii exercitării profesiei de medic
dentist;

75

Art. 482 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
119


Profesia de tehnician dentar poate fi exercitată pe teritoriul României numai dacă condiţia de
apartenenţă 78 la ODTR este îndeplinită. ODTR este o organizaţie profesională, nonprofit, cu
personalitate juridică de drept privat, de interes public care are patrimoniu şi buget propriu. Această
organizaţie este autonomă şi independentă.

Principalele atribuţiile ale ODTR sunt:

- apără şi promovează interesele profesionale ale membrilor;

- emite norme cu caracter intern;
- elaborează Codul de etică şi deontologie profesională;
- elaborează reglementările privind înregistrarea în Registrul unic al tehnicienilor dentari din
România;
- colaborează cu Ministerul Sănătăţii în scopul elaborării normelor specifice şi a reglementărilor
privind profesia de tehnician dentar;
- întocmeşte şi actualizează permanent Registrul unic al tehnicienilor dentari din România şi
administrează pagina de internet pe care Registrul este publicat.

Toţi membrii ODTR sunt înscrişi în registrul unic al tehnicienilor dentari din România. ODTR este
organizat atât la nivel naţional cât şi la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.

Organele de conducere ale conducere ale ODTR, atât la nivel naţional, cât şi la nivel judeţean, respectiv
al municipiului Bucureşti, sunt:
- adunarea generală naţională, judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti;
- consiliul naţional respectiv consiliul judeţean al municipiului Bucureşti;
- birourile executive naţionale respectiv biroul executiv al municipiului Bucureşti.
ODTR poate obţine venituri din:
- taxe de înscriere şi cotizaţii lunare ale membrilor;
- donaţii şi sponsorizări;
- contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice sau juridice;
- legate;
- drepturi editoriale;
- vânzarea publicaţiilor proprii;
- manifestări culturale şi ştiinţifice:
- cursuri de educaţie profesională continuă;
- alte surse.

15.4. Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă

În conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2007 79 , Ordinul Practicienilor de Medicină
Complementară/Alternativă (denumit în continuare OPMCA) este o organizaţie profesională,
neguvernamentală, care are ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de
practician de medicină complementară/alternativă. Principalul obiect de activitate este constituit din
avizarea profesională a practicienilor în vederea obţinerii autorizării de liberă practică din partea
Ministerului Sănătăţii şi vizează modul de aplicare a legilor şi regulamentelor care organizează şi
reglementează profesia de practician de medicină complementară/alternativă.
Pentru exercitarea medicinii complementare/alternative toţi practicieni acestei activităţi din România au
obligaţia80 aderării la OPMCA.

78
Art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 96/2007;
79
Legea nr. 118/02.05.2007 privind orgaanizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă;
80

Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 118/2007;
121


OPMCA este organizat şi funcţionează atât la nivel naţional, cât şi la nivel teritorial. La nivel teritorial
atribuţiile sunt exercitate de filiale locale ale OPMCA. Filialele au personalitate juridică, patrimoniu şi
buget propriu, respectiv autonomie organizatorică şi financiară.

În cadrul OPMCA îşi desfăşoară activitatea comisii de specialitate pentru fiecare domeniu de practică de
medicină complementară/alternativă, comisii care reglementează activitatea profesională a
practicienilor. OPMCA elaborează Codul de etică profesională.

15.5. Colegiul Psihologilor din România

În conformitate cu prevederile Legii nr. 213/200481 Colegiul Psihologilor din România (denumit în
continuare CPR) este o organizaţie profesională, cu personalitate juridică, de drept privat şi de interes
public. CPR are patrimoniu şi buget propriu.
CPR este constituit din totalitatea psihologilor cu drept de liberă practică din România. Orice psiholog
cu drept cu de liberă practică are dreptul să adere şi la alte forme de asociere profesională.

Principalele atribuţii ale CPR sunt:

- asigură respectarea cadrului organizatoric pentru exercitarea profesiei;
- elaborează norme deontologice şi instituie standarde de calitate;
- atestă dreptul de liberă practică al psihologilor şi gestionează Registrul unic al psihologilor cu
drept de liberă practică din România.

CPR organizează şi actualizează Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.
Registrul cuprinde lista psihologilor, fiind un document public, format cu scopul de a certifica dreptul de
liberă practică şi domeniile de competenţă ale membrilor CPR.
Conducerea CPR este formată din :
- convenţia naţională;
- consiliul colegiului;
- comitetul director;
- preşedintele colegiului.

CPR deţine filiale teritoriale, la nivel de judeţ şi în municipiul Bucureşti. Conducerea acestora este
asigurată de: convenţia filialei, comitetul filialei şi preşedintele filialei. Finanţarea CPR se realizează
prin cotizaţii, taxe, donaţii şi sponsorizări şi alte surse.

15.6. Societatea Naţională de Medicina Familiei

Societatea Naţională de Medicina Familiei (denumită în continuare SNMF) este o organizaţie
profesională, nonguvernamentală de drept privat, cu personalitate juridică. SNMF este constituită din
organizaţii judeţene cu personalitate juridică ale medicilor de familie din judeţele României şi a
municipiului Bucureşti.

SNMF are ca obiective principale :

- participarea la elaborarea şi îmbunătăţirea pachetelor de servicii medicale furnizate de către
medicii de familie;
- participarea la negocierea contractării condiţiilor de furnizare de servicii de medicina familiei şi
a tarifelor acestora;
- participarea la elaborarea programului de pregătire în specialitatea medicină de familie pentru
medicii cu drept de liberă practică în contract cu casele judeţene de asigurări de sănătate.

Membrii ai SNMF sunt organizaţiile judeţene cu personalitate juridică ale medicilor de familie din
judeţele României şi din municipiul Bucureşti.

81
Legea nr. 213/27.05.2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului
Psihologilor din România;

122


Conducerea SNMF are în componenţă senatul SNMF, biroul executiv şi preşedintele SNMF.

SNMF poate obţine venituri din:
- cotizaţii ale organizaţiilor judeţene;
- dobânzi şi dividende;
- dividende ale societăţilor comerciale la care SNMF deţine titluri de proprietate;
- editarea de publicaţii, cărţi, materiale informative;
- organizarea de conferinţe şi simpozioane;
- donaţii, sponsorizări, comisioane;
- alte surse.

Graficul nr. 94 - Situaţia numărului membrilor SNMF cu personalitate juridică în anul 2014

[...]
* Sursa date şi informaţii furnizate de SNMF

15.7. Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie

Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie (denumită în continuare FNPMF) este o
asociere realizată de Patronatul Naţional al Medicilor de Familie şi Patronatul Medicilor de Familie din
Bucureşti şi judeţul Ilfov. FNPMF are un caracter non-profit şi neguvernamental şi este membră a
Confederaţiei UGIR-1903.

Activităţile desfăşurate în principal de FNPMF sunt:

- promovarea concurenţei loiale în scopul asigurării de şanse egale fiecăruia dintre membrii;
- desfăşurarea de acţiuni pentru întărirea potenţialului pieţei naţionale;
- asigurarea de informaţii, servicii de consultanţă şi asistenţă de specialitate membrilor săi;
- propune autorităţilor competente şi susţine acte normative şi măsuri tehnice sau administrative în
interesul membrilor săi.

Membrii FNPMF sunt organizaţiile patronale ale medicilor de familie. Structura şi organele de
conducere FNPMF sunt: adunarea generală, consiliul director, preşedinte, vicepreşedinţi şi cenzorul.

123


Veniturile şi sursele de finanţare ale FNPMF sunt formate din:

- cotizaţii ale membrilor;
- taxe de înscriere a membrilor;
- dobânzi bancare;
- sponsorizări şi donaţii;
- taxe de participare la acţiuni de promovare, cursuri, conferinţe şi congrese;
- venituri din activităţi economice la care FNPMF este asociată;
- diverse venituri extraordinare.

CAPITOLUL 16. ASISTENŢA MEDICALĂ TRANSFRONTALIERĂ ÎN CONTEXTUL

DIRECTIVEI 2011/24/UE82

Directiva 2011/24/UE privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cazul asistenţei medicale

transfrontaliere (denumită în continuare Directiva) stabilește norme pentru facilitarea accesului la
asistență medicală transfrontalieră sigură și de înaltă calitate și promovează cooperarea în domeniul
asistenței medicale între statele membre, cu deplina respectare a competențelor naționale în materie de
organizare și prestare a serviciilor de sănătate și de asistență medicală. Această directivă este aplicabilă
prestării de servicii de asistenţă medicală pacienţilor, fără a ține seama de modul de organizare, de
furnizare și de finanțare a acesteia.

În contextul Directivei, asistența medicală reprezintă serviciile de sănătate furnizate pacienților de către
cadrele medicale pentru evaluarea, menținerea sau refacerea stării lor de sănătate, inclusiv prescrierea,
eliberarea și furnizarea de medicamente și dispozitive medicale, iar persoana asigurată reprezintă
persoanele, inclusiv membrii familiilor și supraviețuitorii acestora, care sunt asigurate, respectiv a unor
categorii de resortisanți ai unei țări terțe.
De asemenea, Directiva defineşte furnizorul de servicii medicale ca fiind orice persoană fizică sau
juridică sau orice altă entitate care furnizează în mod legal asistență medicală pe teritoriul unui stat
membru şi pacientul ca orice persoană fizică care solicită să primească sau primește asistență medicală
într-un stat membru al Uniunii Europene.

82
Directiva 2011/24/UE a Parlamentului şi a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cazul asistenţei medicale
transfrontaliere;

124


Directiva reprezintă o alternativă pentru pacienţii din ţări cu graniţă comună, pentru pacienţii din ţările
cu o populaţie redusă, precum şi pentru pacienţii care au nevoie de tratamente specializate în cazul
de date Orphanet).
bolilor rare (baza

Această Directivă aduce în prim plan accesul pacienţilor la informaţii gratuite despre drepturile şi
serviciile medicale de care pot beneficia. În scopul conformării obligaţiilor de constituire de puncte
naţionale de prim contact, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a înfiinţat punctul naţional de contact
pentru asistenţă medical transfrontalieră, sub forma unei structuri fără personalitate juridică. În cadrul
punctului naţional de contact, pacienţii pot accesa informaţii ce vizează tipul de asistenţă medicală ce
face obiectul autorizării prealabile şi criteriile ce trebuie îndeplinite în vederea obţinerii acesteia,
metodologia de rambursare a preţurilor/tarifelor reprezentând contravaloarea asistenţei medicale
transfrontaliere, inclusiv nivelul acestora, precum şi datele de contact ale tuturor punctelor naţionale de
contact din statele membre ale Uniunii Europene.

Posibilitatea alegerii ţării unde pacientul va beneficia de servicii medicale este condiţionată de alegerea
unor servicii care nu includ spitalizare, diferenţa dintre costurile serviciilor medicale prestate
transfrontalier şi costurile aceluiaşi tip de servicii realizate în România fiind suportată către de pacient.
Aceste costuri pot fi semnificative pentru pacienţii români, având în vedere faptul că valoarea acestor
servicii în România este de regulă mai mică decât cea prestată pentru un serviciu similar în sistem
transfrontalier.

Serviciile care nu includ spitalizare sunt realizate în ambulator. În principiu, aceste servicii sunt de un
grad de dificultate şi complexitate mai mic decât serviciile care sunt realizate cu internarea pacientului.
Directiva nu susţine alegerea unor servicii în ambulator. Din aceasta cauza, este prevăzut sistemul de
autorizare prealabila, în special pentru serviciile care presupun internarea pentru cel puțin o noapte sau
utilizarea unor facilități sau echipamente medicale costisitoare și foarte specializate.

Statul de afiliere poate refuza să acorde această autorizare pacientului în cazuri foarte clar specificate.
Această autorizare se oferă în mod automat, dacă asistența medicală respectivă nu poate fi acordată pe
teritoriul pacientului într-un termen acceptabil din punct de vedere medical, dată fiind starea de sănătate
a pacientului. Mai mult, statul membru de afiliere are posibilitatea de a rambursa cheltuielile conexe, și
anume cheltuielile cu cazarea sau cu deplasarea.

În conformitate cu prevederile legale83, orice trimitere a unui pacient român pentru asistenţă medicală în
afara sistemului sanitar românesc, este necesar să fie aprobată de către Ministerul Sănătăţii pentru
pacienţii cu afecţiuni care nu pot fi tratate în România. Trimiterea pacientului pentru tratament în
străinătate este realizată în baza unor acte medicale care sunt întocmite de către Direcţiile judeţene de
sănătate publică.

În conformitate cu prevederile Directivei, autorităţile naţionale pot introduce un sistem de autorizare

prealabilă în special pentru anumite cazuri:
- asistenţa medicală necesită spitalizare de noapte;
- asistenţa medicală este foarte scumpă şi necesită un grad mare de specializare;
- serviciile medicale furnizate într-un alt stat membru au un grad ridicat de risc cu privire la
calitatea sau siguranţa acestora.

Orice pacient care solicită acordarea de asistenţă medicală în afara sistemului de sănătate din România
trebuie să fie înscris pe lista unui medic de familie şi trebuie să fi parcurs toate etapele de acordare a
asistenţei medicale primare şi de specialitate. Preluarea costurilor de către Casa Naţională de Asigurări

83

Ordinul nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a bolnavilor la tratament în străinătate;
125


de Sănătate pentru serviciile de asistenţă medicală realizate transfrontalier se realizează numai dacă
serviciile medicale solicitate sunt acoperite de sistemul de asigurări de sănătate şi dacă acestea nu pot fi

realizate în România. Rambursarea costurilor tratamentului realizat transfrontalier se realizează în
România în conformitate cu prevederile H.G. nr. 304/2014 privind aprobarea normelor metodologice
privind asistenţa medical transfrontalieră.

Directiva stabileşte faptul că, principiul nediscriminării din motive de naţionalitate este aplicabil tuturor
pacienţilor din statele membre ale Uniunii Europene.

Anexa nr. 6 prezintă situaţia la nivel judeţean a asiguraţilor înscrişi pe listele medicilor de familie,
pacienţii din statele membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European/Elveţia, beneficiari ai
formularelor europene/documentelor europene, la data de 31.12.2013.

16.1. Cardul European de Sănătate

Orice tratament neplanificat realizat transfrontalier este acoperit în totalitate, din punct de vedere al
costurilor, de Cardul european de asigurări sociale de sănătate. Cardul european de sănătate este
documentul care conferă titularului asigurat dreptul la prestaţii medicale necesare în cadrul şederi
temporare într-un stat membru al Uniunii Europene. Acest document se eliberează la cererea persoanei
asigurate, numai în situaţia deplasării asiguratului pentru şedere temporară într-un stat membru al
Uniunii Europene şi este valabil 1 an de la data emiterii.

Pot beneficia de card european de asigurat toţi cetăţenii care au calitatea de asigurat în sistemul de
asigurări sociale de sănătate şi fac dovada achitării la zi a contribuţiei la FNUAS 84 .

Cardul european de asigurat conferă dreptul de a beneficia de asistenţă medicală necesară în cursul unei
şederi temporare într-un stat membru al Uniunii Europene, dar nu acoperă situaţia în care un asigurat se
deplasează într-un stat membru Uniunii Europene, în scopul de a beneficia de tratament medical pentru
afecţiuni preexistente deplasării.

Serviciile medicale acordate în statele membre ale Uniunii Europene, în baza cardului, în timpul şederii
temporare, sunt cele prevăzute de legislaţia fiecărui stat şi nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar
din punct de vedere medical.

Având în vedere faptul că, de la data intrării în vigoare a Directivei, rata de accesibilitate a pacienţilor
români la servicii medicale transfrontaliere a fost extrem de scăzută, se poate aprecia faptul că există o
limitare geografică a prestării acestor servicii la nivel local/regional.

16.2. Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate

Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate (denumit în continuare card) este documentul care
dovedeşte că titularul acestuia este asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România.
Acesta este un card electronic, distinct de cardul european de asigurări sociale de sănătate.

Cardul este emis pentru dovedirea calităţii de asigurat pentru furnizarea unor servicii medicale,
Implementarea acestuia este un proiect de utilitate publică de interes naţional.

Pe card şi în memoria electronică a acestuia sunt imprimate următoarele informaţii:

- numele şi prenumele asiguratului;

- codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
- numărul de identificare al cardului (CID);

84
FNUAS - Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate;

126


întreprinderile producătoare sau de la întreprinderile agreate de producător, fiind posibilă împiedicarea

concurenţei;
8. pentru funcţionarea şi obţinerea unor rezultate în conformitate cu cele specificate de producător,
piesele de schimb pentru echipamente/dispozitive/aparate medicale se asigură, în general, de către acesta
(piese de schimb originale). Acest faptul presupune realizarea de către spitalele publice cărora le-au fost
încredinţate în formele prezentate, de achiziţii de piese de schimb numai de la producător, aspect ce
constituie o posibilă denaturare a concurenţei;
9. chiar şi în cazul donaţiilor sau folosinţei gratuite/sponsorizărilor, cele prezentate mai sus sunt
aplicabile având în vedere faptul că, odată cu satisfacerea nevoii spitalului pentru un anumit
echipament/dispozitiv/aparat medical, piaţa pentru furnizarea acestora şi pieţele conexe de asigurare a
consumabilelor, analizoarelor, reactivilor precum şi de asigurare de service sau piese de schimb
spitalelor publice, este închisă pentru o perioada mare de timp.

Recomandare - Deoarece legislaţia88 în domeniu nu înlătură îngrijorările concurenţiale prezentate şi

având în vedere competenţele Ministerului Sănătăţii, apare ca fiind adecvată intervenţia acestei instituţii
pentru reglementarea modalităţilor de încredinţare a echipamentelor/dispozitivelor/aparatelor medicale
prin contracte de comodat, acte de donaţie sau acte de dare în folosinţă gratuită/sponsorizare sau prin
forme asemănătoare către spitalele publice, în sensul aplicării unor criterii clare de selecţie a
furnizorului şi limitarea perioadei de încredinţare.

3. Sistemul de clasificare în grupe de diagnostice (denumit în continuare DRG89) este o schema de

clasificare a pacienţilor în funcţie de diagnostic, care are în vedere pe lângă alte criterii de clasificare
referitoare la patologie şi criteriul costului de resurse pentru îngrijirea pacientului. Acest sistem
realizează asocierea tipurilor de pacienţi cu cheltuielile spitaliceşti efectuate pentru tratarea acestora.

Prin sistemul DRG sunt analizate particularităţile90 fiecărui pacient externat dintr-un spital, în funcţie de
acestea fiind clasificat într-o grupă de diagnostic. Acest sistem are în vedere standardizarea rezultatelor
activităţii spitalelor.

În România, sistemul DRG a fost iniţiat în anul 2000, odată cu implementarea “Proiectului Naţional
DRG” pentru 23 de spitale pilot. În lume, printre ţările care au adoptat sistemul DRG, regăsim91:

• SUA – la finanţarea retrospectivă a spitalelor pentru pacienţii din programul Medicare şi de la

alte asigurări private. Spitalele folosesc sistemul în principal la evaluarea activităţii;
• Belgia – la evaluarea activităţii spitalelor şi la standardizarea duratei medii de spitalizare;
• Franţa, Irlanda, Spania, Ungaria, Germania, Singapore – la finanţarea prospectivă a spitalelor
publice;
• Norvegia, Finlanda, Suedia, Danemarca – la finanţarea prospectivă a spitalelor publice şi pentru
decontări regionale;
• Portugalia, Australia – la finanţarea prospectivă a spitalelor publice precum şi la finanţarea
retrospectivă a spitalelor private şi pentru decontări regionale.

Centrul de Cercetare şi Evaluare a Serviciilor de Sănătate (denumit în continuare CCESS) este o

structură a Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar
(denumită în continuare SNSPMPDS), căreia i-a fost încredinţată colectarea şi gestionarea setului
minim de date la nivel de pacient, în regim de spitalizare continuă şi de zi, de la toate spitalele din
România. SNSPMPDS este instituţia care validează fişele DRG şi stabileşte indicele de complexitate a
cazurilor.

88
Exemplu - Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1032/14.06.2011 pentru aprobarea normelor privind donaţiile de medicamente, materiale sanitare, dispozitive
medicale, vaccinuri, seruri şi consumabilele aferente;
89
DRG - Diagnosis Related Groups;
90
vârsta, sex, durata de spitalizare, diagnostice principale şi secundare, proceduri, starea la externare şi greutatea la nastere;
91
http://www.drg.ro/experienta internationala.html;

131


- înmulţirea unui număr de puncte realizat în funcţie de numărul de ore prestate;

- analizarea documentaţiei depuse;
-
încheierea un proces verbal semnat de furnizor şi Casa de Asigurări de Sănătate.

În urma analizei modalităţilor de contractare a serviciilor medicale de către furnizori, s-a constatat faptul
că, deşi în conformitate cu prevederile legale, furnizorii pot negocia contractele încheiate cu Casele de
Asigurări de Sănătate, în fapt negocierea realizată nu asigură o flexibilitate adecvată, astfel încât aceasta
să vină în întâmpinarea nevoilor furnizorilor.

Astfel, contractele încheiate sunt contracte cu clauze prestabilite de către Casa de Asigurări de Sănătate,
posibilitatea furnizorilor de a discuta clauzele acestor contracte, rezumându-se, pe de o parte, la
prezentarea unei documentaţii care este de asemenea realizată în baza unor reglementări legale şi, pe de
altă parte, la analiza acestei documentaţii. Remarcăm deasemenea, inegalitatea părţilor contractante,
Casa de Sănătate fiind în măsură să impună furnizorilor încheierea contractelor în anumite condiţii.

Recomandare - Având în vedere cele prezentate, apare ca fiind adecvată intervenţia Guvernului
României, a Ministerului Sănătăţii şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru modificarea
actelor normative ce privesc condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate, în sensul asigurării unei flexibilităţi a negocierilor astfel încât aceasta să vină în
întâmpinarea nevoilor furnizorilor.

8. În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 109/2000100 asistenţa de recuperare,
medicină, medicină fizică şi balneoclimatologie se poate realiza numai prin:

a) Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie;

b) unităţi sanitare cu personalitate juridică în subordinea direcţiilor de sănătate publică, precum spitale
de recuperare, sanatorii balneare şi de recuperare, secţii de profil din spitale, centre medicale balneare şi
de recuperare, unităţi ambulatorii de recuperare-reabilitare din staţiunile balneoclimatice;
c) cabinete medicale de specialitate, în condiţiile legii;
d) unităţi sanitare de profil din subordinea altor ministere sau instituţii, autorizate şi acreditate, conform
legii.

Art. 141 din acelaşi act normativ precizează :

- orice cabinet de asistenţă medico-balneară şi de recuperare din localităţile în care există spitale
face parte din ambulatoriul de specialitate al spitalului respectiv (a se vedea alin. (3));
- în localităţile în care nu există spitale cabinetele de asistenţă medico-balneară şi de recuperare se
organizează, conform legii, în cabinete de liberă practică medicală. Casele de asigurări de
sănătate sunt obligate să încheie contracte de furnizare de servicii medicale cu aceste cabinet (a
se vedea alin. (4)).

Potrivit acestor prevederi legislative, cabinetele de liberă practică care realizează activităţi de asistenţă
medico-balneară şi de recuperare, pot să îşi desfăşoare activitatea numai în acele localităţi în care nu
există spitale care au în ambulatoriul de specialitate cabinete de asistenţă medico-balneare şi de
recuperare.

Aceasta reprezintă o barieră majoră la intrarea pe piaţa serviciilor de asistenţă medico-balneară şi de

recuperare a cabinetelor de liberă practică. Totodată, interdicţia desfăşurării de servicii de asistenţă
medico-balneară şi de recuperare de către cabinetele de liberă practică în localităţile în care există
spitale, indiferent de tipul acestora, de stat sau privat, reprezintă o restrângere a concurenţei.
Restrângerea concurenţei vizează în acest caz, pe de o parte, limitarea posibilităţi consumatorului de a
alege prestarea serviciilor de asistenţă medico-balneară şi de recuperare din totalitatea unităţilor

100

O.G. nr. 109/2000 privind staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice şi asistenţa medicală balneară şi de recuperare;
136


- să aleagă şi să fie aleşi în toate structurile de conducere ale Asociaţiei;

- să participe la activităţile Asociaţiei;
- să aibă acces cu prioritate la activităţi de documentare şi instruire în domeniu;
- să aibă acces la activităţile şi serviciile specifice ale Asociaţiei, altele decât acreditarea, cu
prioritate şi un tarif redus cu 15% în raport cu nemembrii.
Având în vedere faptul că, pe de o parte, RENAR este un organism care îndeplineşte funcţia de
reglementare (acreditare) cu drept de control al intrării pe piaţă a organismelor de evaluare a
conformităţii, care la rândul lor controlează intrarea pe piaţă a beneficiarilor serviciilor oferite de aceste
organisme, iar pe de altă parte. faptul că printre membrii RENAR se regăsesc atât organisme de evaluare
a conformităţii cât şi beneficiari ai acestora, există o serie de riscuri concurenţiale103 legate de cumularea
funcţiei de reglementare (acreditare) a RENAR cu funcţia de operare a organismelor de evaluare a
conformităţii şi a beneficiarilor serviciilor acestora.
Recomandare - Apare ca fiind adecvată intervenţia Ministerului Economiei şi a Asociaţiei de
Acreditare din România (RENAR) pentru modificarea Statutului RENAR, astfel încât organismele de
evaluare a conformităţii şi beneficiarii acestora să nu poată avea în acelaşi timp calitatea de membri
RENAR, care pot decide intrarea pe piaţa a întreprinderilor care furnizează produse pentru distribuţie,
consum sau utilizare pe piaţa comunitară în cursul activităţii comerciale şi calitatea de beneficiari ai
serviciilor prestate de RENAR.

10. Analiza prevederilor H.G. nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a
Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a
dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017
(denumită în continuare H.G. 161/2016), precum şi a celor din cadrul Ordinului Ministrului Sănătăţii
respectiv al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 763/377/2016 privind aprobarea
Normelor metodologice de aplicare în anul 2016 a Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea
pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale,
a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate
pentru anii 2016 - 2017 (denumit în continuare Ordinul 763/377/2016), a relevat următoarele aspecte:

A. În conformitate cu prevederile art. 111 alin. (3) şi (4) din Anexa nr. 2 a H.G. 161/2016, tariful minim
negociat pe solicitare pentru consultaţiile de urgenţă la domiciliu acordate de către unităţile specializate
private, devine tariful la care se contractează consultaţiile de urgenţă la domiciliu cu toţi furnizorii, iar
tariful minim negociat pentru serviciile de transport sanitar neasistat acordate de către unităţile
specializate private, devine tariful la care se contractează serviciile de transport sanitar neasistat cu toţi
furnizorii.
În acest context, prevederea de la art. 107 alin t), care nu permite încasarea unor sume pentru serviciile
medicale furnizate prevăzute în pachetele de servicii decontate din Fond şi pentru serviciile/documentele
efectuate/eliberate în strânsă legătură sau necesare acordării serviciilor medicale, pentru care nu este
stabilită o reglementare în acest sens, conduc la limitarea/reglementarea preţurilor (tarifelor) încasate de
către operatorii din domeniul sanitar pentru serviciile furnizate pacienţilor, la un nivel fix, egal cu suma
decontată de casele de asigurări de sănătate din FNUASS104. În situaţia în care, pentru un furnizor, suma
decontată nu ar acoperi nivelul costurilor reale pentru serviciul respectiv, acesta ar fi împiedicat să ofere
serviciul în cauză la un preţ corespunzător pragului de rentabilitate. O asemenea măsură ar putea avea
ca efect ieşirea furnizorilor privaţi din contractele cu casele de asigurări de sănătate şi oferirea de
servicii sanitare care nu implică o componentă de decontare. Astfel, libertatea pacienţilor de a-şi alege
furnizorul de servicii de sănătate ar fi limitată. În condiţiile în care un asigurat plăteşte lunar o
contribuţie pentru asigurările de sănătate, în cazul în care alege să folosească serviciile unui furnizor
privat de servicii sanitare, contribuţia lunară a acestuia devine superfluă. În această situaţie, dacă un

103
Curtea de Primă de Instanţă s-a pronunţat în sensul că nerespectarea principiului separării funcţiilor de reglementare de cele operaţionale constituie o
încălcare a prevederilor art. 82 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene în cazurile T-133/95 şi T-204/95 International Express Carriers
Conference (IECC) v. Commission;
104
Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

138


Exemplu:
În zona administrativă X există un număr de 5000 de asiguraţi. În condiţiile în care este stabilit un
număr minim de 100 de asiguraţi/medic de familie, rezultă faptul că, în zona administrativă X vor exista
pentru o perioada mare timp un număr de 50 de medici de familie. În acest fel este restricţionată intrarea
unor noi medici de familie în zona administrativă X în care îşi desfăşoară activitatea107 cei 50 de medici
de familie.
Recomandare - Având în vedere cele prezentate, apare ca fiind adecvată intervenţia Guvernului
României, a Ministerului Sănătăţii şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru abrogarea
prevederilor legale referitoare la stabilirea unui număr minim de persoane asigurate înscrise pe listele
medicilor de familie, precum şi a celor care vizează denunţarea unilaterală de către casa de asigurări de
sănătate a contratelor încheiate cu cabinetele de medicină de familie, în condiţiile prevederilor legale
actuale108.
C. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) a Anexei nr. 2 din H.G. 161/2016, comisia care
stabileşte numărul minim de persoane asigurate, înscrise pe listele medicilor de familie din mediu rural
şi care decide în fapt, intrarea pe piaţă a unor noi medici de familie, are în componenţă şi patronatele
judeţene ale medicilor de familie, respectiv asociaţiile profesionale judeţene ale medicilor de familie.
Recomandare - Având în vedere:
- faptul că afilierea medicului de familie la una dintre aceste organizaţii profesionale este
facultativă;
- criteriile care stau la baza îndeplinirii atribuţiilor comisiilor pot fi şi altele109 decât cele prevăzute
în Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate nr. 772/2016110, raportat la condiţiile specifice. Aceste criterii sunt stabilite de comisie;
- rolul de decident pe care îl au aceste organizaţii profesionale cu privire la stabilirea numărului
minim de persoane asigurate pe listele medicilor de familie;
apare ca fiind adecvată intervenţia Guvernului României pentru modificarea prevederilor legale
menţionate anterior, în sensul constituirii comisiilor numai din reprezentanţi ai caselor de asigurări de
sănătate şi ai direcţiilor de sănătate publică, rolul pe care ar trebui să îl aibă organizaţiile profesionale în
acest caz, fiind doar unul consultativ.

Având în vedere constatările prezentului Raport, Consiliul Concurenţei va continua să acorde o atenţie
deosebită acestui domeniu în activitatea viitoare, pentru a se asigura că pieţele nu sunt afectate de
posibile practici anticoncurenţiale sau de reglementări care le-ar putea distorsiona.

107
Cu excepţia cazurilor în care numărul de pacienţi aflaţi pe lista acestora scade sub 20% din numărul minim stabilit;
108
Cazul în care numărul de persoane asigurate înscrise pe lista proprie se menţine timp de 6 luni consecutiv la un nivel mai mic cu 20% din numărul minim
stabilit pe unitate administrativă/zonă urbană şi utilizarea în cadrul contractării a numărului optim (aşa cum este acesta stabilit la art. 1 alin. (9) al Anexei nr.
2 din H.G. 161/2016) de persoane înscrise pe lista medicului de familie, din punctul de vedere al asigurării unor servicii de calitate;
109
A se vedea art. 5 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 772/2016;
110
Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 772/2016 privind aprobarea criteriilor ce stau la
baza îndeplinirii atribuţiilor comisiilor constituite în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a
Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017

140