Fabricarea uleiului din floarea soarelui

1
 CUPRINSUL

CAPITOLUL I
INTRODUCERE...............................................................................................................4

CAPITOLUL II - PROCESUL TEHNOLOGIC............................................................6

2.1 Consideraţii teoretice asupra presării…………………………………...……..6
2.2 FIuxul tehnologic al prelucrării seminţelor de floarea-soarelui……………...11
2.3 Prezentarea principalelor etape din procesul tehnologic.................................13

CAPITOLUL III - SCHEMA DE GENERARE A DEŞEURILOR............................16

3.1. Prezentarea deşeurilor.................................................................................................18
3.1.1. Coji si impurităţi de la seminţele de floarea-soarelui....................................18
3.1.2. Şroturile.........................................................................................................19
3.1.3. Ambalaje…………………………………………………………………....20
3.1.4 Paleţii deterioraţi……………………………………………………………20
3.1.5. Tăvăligii uzaţi si filtrele cu plăci şi rame…………………………………..20

CAPITOLUL IV- GESTIONAREA DEŞEURILOR DE ŞROT DIN PROCESUL DE

OBŢINERE A ULEIULUI DE FLOAREA-SOARELUI………………………..21
4.1. Prezentare deşeu……………………………………………………………………..21
4.2. Modul de colectare a deşeurilor……………………………………………………..22
4.3. Depozitare, transport, valorificare…………………………………………………..23
4.4. Valorificarea şrotului………………………………………………………………..25

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………..27

2
 CAPITOLUL I
INTRODUCERE

Agricultura a avut dintotdeauna un rol deosebit de important in dezvoltarea

economiei, indeplinind o serie de functii cu caracter economic si social.
Un rol aparte in aceasta grupa de materii prime vegetale il constituie uleiul
vegetal. Uleiul vegetal este lipsit de colesterol şi conţine acizi graşi nesaturaţi, stimulează
metabolismul lipidic şi activează ficatul, scade colesterolul, se digeră uşor. Trebuie folosit
cel preparat prin presare la rece, din seminţe neîncălzite (ulei de măsline, de porumb sau
floarea--soarelui - în acest caz, dacă se specifică pe etichetă).
Uleiurile şi grăsimile vegetale (fig.1) se găsesc în natură în ţesutul plantelor, fiind
concentrat în seminţe, în pulpă, în sâmburele fructelor, în tuberculi sau în germeni. Pentru
ţara noastră principală materie primă o reprezintă plantele oleaginoase producătoare de
seminţe.
Dintre plantele oleaginoase în care uleiul este concentrat în seminţe amintim:
floarea soarelui, soia, rapiţa; ca plante producătoare de fructe oleaginoase: măslinul,
cocotierul, palmierul; tuberculi oleaginoşi produc arahidele, iar germeni oleaginoşi
conţine porumbul.
Ca materii prime în întreprinderile de ulei din România se folosesc seminţele
plantelor oleaginoase şi germenii de porumb (deşeuri oleaginoase).
Seminţele oleaginoase se compun din două părţi principale: miezul şi coaja.
Miezul cuprinde embrionul, două cotiledoane şi ţesutul nutritiv, denumit
endosperm. Cotiledoanele şi endospermul cuprind substanţe nutritive de rezervă, care se
consumă în perioada iniţială a dezvoltării plantei noi din embrion.

3
 Coaja constituie învelişul exterior al seminţelor şi are rolul de a le apăra împotriva
deteriorărilor de ordin mecanic (şocuri), chimic (acţiunea gazelor şi aerului) şi biochimic
(acţiunea enzimelor).
Raportul cantitativ între miez şi coajă variază în limite destul de largi. Astfel: la
seminţele de floarea soarelui, conţinutul de coajă este 23 – 27%.
Compoziţia chimică este alcătuită din:
Lipide sunt esteri ai alcoolilor cu acizii graşi. În funcţie de natura alcoolilor
conţinuţi în molecula lor, lipidele se clasifică astfel: lipide simple şi lipide complexe.
Proteinele se cumulează mai ales în miezul seminţelor, în timp ce coaja conţine o
cantitate mică de proteine. În timpul prăjirii seminţelor, proteinele suferă modificări
structurale, dintre care cea mai importantă o constituie denaturarea termică.
Gliceridele sunt grăsimi vegetale, care după starea lor de agregare se împart în:
grăsimi lichide sau uleiuri şi grăsimi solide la temperatura mediului ambiant. La rândul
lor uleiurile se împart în uleiuri sicative, semisicative şi nesicative. În contact cu aerul,
uleiurile sicative au proprietatea de a se transforma după 5-6 zile într-o peliculă elastică şi
rezistentă la intemperii.
Zaharurile sunt substanţe extractive neazotate, care se găsesc în seminţele
oleaginoase, sunt mai uşor sau mai greu asimilabile, în funcţie de grupa din care fac
parte.
Apa se găseşte în seminţele oleaginoase în proporţie variabilă, în funcţie de
categoria seminţelor şi calitatea lor.
Prin industrializare, dupa extragerea uleiului (fig.1) , rămân şroturile, utilizate ca
sursa de proteină in hrana animalelor si materie primă pentru concentrate de proteine în
industria mezelurilor. Din cojile seminţelor se fabrică furfurolul folosit în industria
fibrelor artificiale, a maselor plastice. Măcinate, cojile se folosesc la fabricarea drojdiei
furajere, circa 150 kg /tonă produs.[1]

4
 Fig. 1: Ulei de floarea-soarelui [7]

CAPITOLUL II
PROCESUL TEHNOLOGIC

2.1 Consideraţii teoretice asupra presării

Presarea este operaţia prin care se separă sub acţiunea unor forţe exterioare
componentul lichid (uleiul) dintr-un amestec lichid-solid ( măcinătură oleaginoasă). La
presare rezultă uleiul brut de presă şi brochenul. Operaţia de presare este cunoscută ca
cea mai veche metodă de obţinere a uleiurilor vegetale comestibile. În prezent ea se
realizează cu prese mecanice de mare randament, cu funcţionare continuă, fiind practic
abandonată utilizarea preselor discontinui, hidraulice. Prin procedeul de presare se poate
obţine o separare a uleiului de până la 80—85%, restul uleiului fiind obţinut prin
extracţie cu dizolvanţi. Din această cauză sunt supuse procesului de presare numai
materiile prime oleaginoase a căror conţinut in ulei depăşeşte 30%. Cele cu un conţinut
mai mic sunt supuse direct procesului de extracţie, deoarece randamentul scăzut nu
justifică cheltuielile materiale generate de această metodă de obţinere a uleiului brut.
Procesul de presare a măcinăturii oleaginoase are loc sub influenta forţelor de
compresiune ce iau naştere in presele mecanice. În aceste condiţii particulele de
măcinătură fiind presate unele de altele, începe procesul de separare a uleiului de faza de
gel. La început au loc separarea uleiului reţinut la suprafaţa particulelor de forţele de
suprafaţă ale câmpului molecular, prin canalele ce se formează intre particule. La o
anumită presiune începe deformarea şi comprimarea puternică a particulelor, ceea ce
provoacă eliminarea uleiului ce se găsea înainte în capilarele particulelor.
Când spaţiul dintre suprafeţele particulelor devine atât de mic încât pelicula de
ulei este supusă forţelor de reţinere exercitată de ambele suprafeţe ale particulelor, uleiul
nu mai poate fi eliminat, pelicula se rupe în mai multe locuri, iar suprafeţele particulelor
se ating şi începe aşa-numita brichetare, adică formarea brochenului .

5
 Presarea măcinăturii reprezinta una dintre cele doua operatii finale ale procesului
tehnologic de obtinere a uleiului brut. Pentru fabricatiile de ulei care nu au extractie,
presarea incheie procesul de obtinere a uleiului brut.
Presarea este operaţia prin care se separă sub acţiunea unor forţe exterioare
componentul lichid (uleiul) dintr-un amestec lichid-solid (măcinatura oleaginoasă). La
presare rezultă uleiul brut de presă şi brochenul.
Operaţia de presare este cunoscută ca cea mai veche metodă de obţinere a
uleiurilor vegetale comestibile. În prezent ea se realizează cu prese mecanice de mare
randament, cu funcţionare continuă fiind practic abandonată utilizarea preselor
discontinui hidraulice.
Prin procesul de presare se poate obtine o separare a uleiului de pana la 80%-
85%, restul uleiului fiind obtinut prin extractie cu dizolvanti.
Utilaje pentru presare
În cazul obţinerii uleuilui numai prin presare:
- la o singura treapta se utilizeaza prese mecanice de prese cu presare
finala, care realizeaza maximum 3-6% ulei remanent in brochen;
- la doua trepte de presare se pot folosi in prima treapta prese cu presare
moderata, iar in a doua, prese de presare finala. In practica sunt
cunoscute tipuri constructive care asigura procesul de presare in doua
trepte in acelas utilaj, cu doua camere de presare.
În figura 2 este reprezentata o presa moderna, pentru presarea preliminara de tipul
celor constrite in prezent in tara noastra. Această presă poate realiza la prelucrarea
seminţelor de floarea-soarelui 150 t seminţe/24 ore, cu 17% ulei remananet în brochen.

6
Fig.2 Presa mecanică pentru presare preliminară moderată de mare capacitate
1-batiu; 2-carcasa sistemului de acţionare; 3-camera de presare; 4-ax cu melci; 5-con de
reglare; 6-şnec de alimentare; 7-şnec de evacuare ulei cu zaţ; 8-evacuare brochen.
Presa este acţionată de un electromotor de 110 kW şi turaţia de 1500 rot/min, prin
intermediul unui reductor de turaţie.
Pe axul cu melci cu turaţia de 18 - 22 rot/min (în funcţie de productivitatea doriă)
sînt montaţi cu pene paralele obişniute, şase melci şi trei inele intermediare. Scheletul
camerei de presare se compune din două jumătăţi simetrice strînse între ele cu 34
şuruburi de blocare. Pentru asigurarea rigidităţii şi rezistenţei camerei de presare la
presiunile înalte care se creazâ în interiorul acesteia în timpul funcţionării, aceasta este
prevăzută cu 20 semibride din oţel. Pentru uşurarea demontării camerei de presare,
aceasta se poate roti în jurul axului sâu.
Camera de presare are şapte trepte de presare (din care prima este camera de
alimentare), pe lungime avînd doar două diametre diferite.
Baghetele camerei de presare sunt de forma regulată, fără şliţuri şi se fixează cu
ajutorul bridelor de strîngere şi a 78 şuruburi cilindrice. Distanţa dintre baghete (şliţuri)
se realizpază cu plăcuţe separatoare şi este de 0,8 mm la treapta I, de 0,65 mm la treapta
II, de 0.45 mm la treapta III, de 0,35 mm la treapta IV şi 0,20 mm la treptele V, VI şi VII.
Pentru evitarea creşterii temperaturii în camera de presare axul este râcit în interior.

7
 Tehnologiile prezentate schematic în figura 3 sunt aplicate la fabricarea uleiului
vegetal, precurăţirea cu 2% si 0,5% impurităţi, presare, măcinare, operaţii preliminare de
obtinere a uleiului din floarea soarelui prin presare.[4]

8
 Seminte de floarea-soarelui cu 40%
ulei,11% umiditate, 4% impuritati

Precurăţire cu 2% impurităţi

Depozitare

Precurăţire cu 0,5% impurităţi

Măcinare

Prăjire la 50º, 30 min

Presare la rece

Filtrare 1

Hidratare

Centrifugare

Uscare

Filtrare 2

Ulei brut de presa

Îmbuteliere

Depozitare

Fig.3 Schema de proces tehnologic de obţinere a uleiului de floarea-soarelui

9
2.2 FIuxul tehnologic al prelucrării seminţelor de floarea-soarelui.

Fabricile de ulei moderne includ în fluxul tehnologic de obţinere a uleiului brut

prin presare utilaje de mare capacitate, cu randamente ridicate şi un înalt grad de
mecanizare şi automatizare. Utilajele folosite depind şi de natura materiei prime
oleaginoase trecute la prelucrare.
Pentru obţinerea prin presare a uleiului brut din floarea-soarelui, fluxul tehnologic
este prezentat schematic în fig.4.
Din celulele silozului, seminţele sînt dirijate cu transportorul 1 şi elevatorul 2 la
cîntarul 3 şi de acolo, în buncârul tampon 4. Din acesta, seminţele trec prin curăţitorul 5,
electromagneţii rotativi 6, cîntarul 7 în buncărul tampon 8. Cu ajutorul elevatorului 9
seminţele sînt ridicate deasupra tobelor de spargere 11 şi repartizate în ele cu ajutorul
transportorului 10. Prin câdere liberă, materialul trece pe sitele plane 12, de unde, cu
transportorul 13, tocâtura este trecutâ direct la valţuri, în timp ce restul materialului trece
la separatoarele cu aspiraţie 14. Din acestea, miezul spart cu coajă, coaja cu miez şi coaja
curată sînt dirijate cu redlerele 15, 16 şi 22, la maşinile de control 19, în timp ce miezul
întreg, cu transportoarele 17 şi 22, elevatorul 25 şi transportorul 26 este trecut direct la
valţuri.
De la separatoarele de control, coaja curată este dirijată la suflanta 28, care o
transportă la centrala termică. Amestecul de seminţe întregi şi coajă întreagă, prin
intermediul elevatorului 32, se trece înapoi la toba de spargere pentru retur 33. Praful
uleios captat de filtrele cu saci 30 este preluat de transportorul 22, care-1 duce la piciorul
elevatorului 20 şi de aici la valţuri.
De la secţia de descojire, materialul descojit este dirijat cu transportorul 26 în
buncărul 35 pentru miezuri. Cu elevatorul 36, materialul descojit este ridicat la cîntarul
37, trece peste electromagnetul 38 în transportorul 39, care îl repartizează la valţurile 40.
Măcinătura rezultatâ la valţuri este adusă cu transportorul 41 la prăjitoarele 46 cu ajutorul
elevatorului 42 şi al trans portoarelor 43 şi 45. Din prăjitoare, măcinătura prăjită trece în
presele mecanice 47, din care rezultă ulei şi brochen.
Uleiul cu reziduuri se colectează în transportorul 48, care îl duce la rezer-vorul cu

10
agitator 49. Din acesta, cu pompa cu roţi dinţate 50, uleiul este adus pe sita vibratoare 51
pentru îndepârtarea zaţului. Uleiul purificat parţial de reziduri trece la rezervorul cu
agitator 52, se filtrează în filtrele 54 şi se pompeazâ la depozit, după ce în prealabil a fost
cîntârit la cîntarul 55.

Fig. 4. Fluxul tehnologic de obţinere a uleiului brut de floarea-soarelui prin presare

1, 10, 13, 15. 16, 17, 18, 21, 22, 23, 24, 26, 27, 32, 34, 39, 41, 43, 45, 48- transportor
redler sau elicoidal; 2, 9, 25, 31, 32, 36. 42-elevator; 3, 7, 27- cîntar cu cupă; 4, 8, 35-
buncăr tampon; 5-curăţitor seminţe; 6, 38, 44-electromagneţi; 11, 33 - tobe de spargere;
12 - site plane; 14- separator pneumatic; 19, 20 - maşini de control; 28-suflantă pentru
coajă; 29- conductă pentru transport coajă; 30 - filtre cu saci; 40 - valţ; 46 – prăjitoare; 47
– presă mecanică; 49, 52, 56- rezervor colector ulei; 50, 53, 57-pompe de ulei; 51-sită
vibratoare;54- utilaj pentru separarea zaţului; 55-rezervor basculă. [3]

11
2.3 Prezentarea principalelor etape din procesul tehnologic

Precurăţirea- seminţele sunt curaţate pentru îndepartarea impurităţilor organice

neoleaginoase, organice oleaginoase( seminţe seci, seminţe carbonizate, spărturi sau
seminţe din alte sorturi decat cel receptionat). Curăţirea se face in doua etape: inainte de
depozitare si la trecerea in fabricatie. Procedeele de separare a impuritatilor sunt
urmatoarele : separarea pe baza diferentei de marime, pe site cu miscarea rectilinie,
circulara, vibratorie si separarea pe baza de masa volumica cu ajutorul aerului. Utilajele
folosite la curăţarea seminţelor sunt urmatoarele : vibroaspiratorul Sagente, care se
foloseste la precurăţire si care indeparteaza 50% din impuritati, postcuratitorul Buhler,
etc.
Măcinarea- măcinarea este operaţia obligatorie in pregatirea materialului pentru
extragerea uleiului. Măcinarea realizeaza ruperea membranelor si destramarea structurii
oleoplasmei celulare care contine uleiul. Tehnic macinarea realizeaza o deteriorare a 70-
80% din celule. Utilajul de măcinare îl reprezinta valtul al carui organ de lucru este
tavalugul de macinare – un cilindru gol in interior – cu peretele gros pentru sporirea
rezistentei la uzura. Semintele care cad intre doi tava ligi sunt macinate in functie de felul
suprafetei tavaligilor si de viteza acestora. Procesul de macunare se realizeaza in trei
etape : deformatia elastica, care are loc pana la aparitia primei crapaturi ; deformatia
plastica, cand materialul se aplatizeaza si se compacteaza ; destramarea materialului si
aparitia de celule sparte.
Prăjirea- are drept scop : să imbunatateasca conditiile de separe a uleiului sin
macinatura, prin realizarea ulei plasticitai optime ; reducerea vascozitatii si tensiunii
superficiale ale uleiului din macinatura la presare ; realizarea unei elasticitati suficiente a
macinaturii. Utilajele de prăjire folosite sunt urmatoarele : prăjitori verticali cu corp
cilindric, prajitoare orizontala, prajitoare cu pat fluidizat, etc.
Presarea- se realizeaza cu ajutorul unei prese mecanice moderată de mare
capacitate. Presarea este operaţia prin care se separă sub acţiunea unor forţe exterioare
componentul lichid (uleiul) dintr-un amestec lichid-solid (măcinatura oleaginoasă). La
presare rezultă uleiul brut de presă şi brochenul.

12
 Filtrarea – este operaţia de separare a fazelor ului amestec eterogen solid-lichid
prin trecerea amestecului printr-o suparafata sau printr-un strat filtrant, care retine faza
dispersa (sedimentul solid) si lasa sa treaca faza dispersanta (filtratul). Viteza de filtrare
depinde de mai multi factori, ca : presiune, structura si grosimea stratului de sediment,
varcozitate, respectiv temperatura la care se face filtararea. Viteza de filtrare scade o data
cu cresterea vascozitatii care, la randul ei, variaza invers proportional cu temperatura
lichidului. In practica, cresterea temperaturii de filtrare este limitata de considerente
tehnologice. Astfel la filtrarea uleiului brut de presa, temperatura maxima de filtrare
trebuie sa fie de 70ºC. In cazul filtrarii uleiului brut, zatul ud (impuritatile) astupa repede
porii filtrului si opreste filtrarea. Filtrele de presa sunt de doua feluri : cu placi si cu rame
si placi. Pentru uleiul de presa se intrebuinteaza, de obicei, filtre presa cu rame si placi.
Uscarea- pentru uscarea seminţelor se foloseste ca agent termic aerul. La toate
tipurile de uscatoare, conditia de baza este reducerea umiditatii semintelor la –4%, cu
consum energetic scazut, fara ca semintele sa depaseasca temperatura de 70ºC , deoarece
peste acesata valoare ar avea loc o crestere a indicelui de peroxid al uleiului sin seminte.
Tipurile de uscatoare utilizate sunt urmatoarele : uscatorul rotativ, coloana de uscare
Buhner, uscatorul sub vid, etc.
Îmbutelierea- dozarea uleiului de face in ambalaje din plastic de 2L si 5 L
utilizându-se maşina de dozat fără presiune ( fig. 5). [4]

Fig. 5: Ambalarea uleiului de floarea soarelui [6]

13
 Depozitarea – se realizează prin sistemul paletizare, în magazii răcoroase,
aerisite, curate, ferite de îngheţ, depozitate la intuneric sau la lumina zilei la temperatura
de 20-210 C şi o umiditate relativă a aerului de maxim 85-90% (fig. 6).

Fig 6 : Paletarea ambalajelor de ulei floarea soarelui[6]

14
 CAPITOLUL 3
SCHEMA DE GENERARE A DESEURILOR

Schema de generare a deşeurilor obţinute în cadrul procesului de obţinere a

uleiului de floarea-soarelui este prezentată în figura 7.

15
 Impuritati ( coji. resturi
Seminte floarea-soarelui Seminte de floarea-soarelui cu 40% din floarea soarelui)
ulei,11% umiditate, 4% impuritati

Seminte floarea-soarelui
Precurăţire cu 2% impurităţi Seminte, coji, impuritati

Seminte floarea-soarelui
fara 2% impuritati
Seminţe pierdute
Depozitare
Seminte floarea-soarelui
fara 2% impuritati
Seminte, coji, impuritati
Precurăţire cu 0,5% impurităţi

Seminte floarea-soarelui
fara impuritati
Seminte, coji, miez
Măcinare
Seminte floarea-soarelui
fara impuritati Seminte, coji, miez
Prăjire la 50º, 30 min

Seminte floarea-soarelui Seminte

Presare la rece
fara impuritati

Ulei, srot
Filtrare 1
Ulei, crud
Hidratare Ulei, suspensii
Ulei, crud

Centrifugare
Ulei, crud
Ulei
Ulei , agent Uscare
termic

Filtrare 2 Ulei, suspensii

Ulei

Ulei filtrat
Ulei brut de presa Ulei pierdut

Ambalaje deteriorate,
Îmbuteliere etichete, ulei
Ulei , ambalaje

Ambalaje cu Depozitare Paleti stricati,

ulei, paleti ambalaje uzate, ulei

Fig 7. Schema de generare a deşeurilor.

16
 3.1. Prezentarea deşeurilor

3.1.1. Coji si impurităţi de la seminţele de floarea-soarelui se găsesc în

proporţie de 8-12% din totalul cantităţii de materie primă .

Caracteristicile semintelor de floarea-soarelui se pot observa în figura 8:

- marime: mica-medie;
- formă: uşor alungită;
- culoare: cenuşiu spre negru;
- textura: fină.

Fig. 8. Coji de seminţe [7]

În industria uleiurilor si grasimilor vegetale a tarii noastre cojile semintelor de

floarea – soarelui constituie primul deseu valoros pentru economia nationala, deseu care
apare in procesul tehnologic de prelucrare a semintelor in vederea obtinerii uleiului, in
urma operatiei de decorticare.
La decorticare, însa nu toate cojile se indeparteaza din miezul oleaginous, ci,
functie de procesul tehnologic aplicat in miez se lasa 8 – 12 % coaja. Semintele de
floarea – soarelui cu continut ridicat de ulei, asa cum este cazul soiului romanesc
“Record” care se prelucreaza curent in fabricile noastre contin 22 – 27 % coji. Masa
hectolitrica a cojilor este 15 – 20 kg/hl.
În general cojile seminţelor de floarea – soarelui se folosesc la ora actual drept
combustibil ieftin in cazanele generatoare de aburi din centralele termice ale fabricilor si
in focarele instalatiilor de uscare a semintelor cu gaze de ardere. [2]
Compozitia chimica elemetara a cojilor ( in % ) :

17
- carbon 51,0
- hidrogen 5,9
- oxygen si azot 45,0
- sulf 0,1
3.1.2. Şroturile (fig. 9) sunt subprodusele cele mai importante ale industriei
uleiurilor vegetale. Aceasta se explica prin cantitatile mari rezultate ( 30 – 40 % la
semintele decorticabile si 60 – 70 % l cele nedecorticabile ), precum si prin faptul ca
sriturile contin un procent mare de substante nutritive, proteine si hidrati de carbon
(glucide), usor asimilabile de organismul animal constituind astfel nutreturi valoroase.
În ce priveste compozitia calitativa a sroturilor ele contine totdeauna aceleasi
component principale si anume : proteine, glucide, ulei, apa, celuloza si saruri minerale.
Afara de aceste componente, in unele sroturi se gasesc substante specifice.
Proprietatile fizice ale şrotului:
- deseu: nepericulos;
- aspect/ stare fizica: turta/ turta;
- culoare: maro spre negru;
- miros: de seminţe. [3]

Fig. 9. Şrot din seminţe floarea-soarelui [7]

18
 3.1.3. Ambalaje care intră în categoria deşeurilor sunt acele pet-uri care se
deteriorează în urma procesului de îmbuteliere, şi în timpul depozitării. Acestea se
depozitează într-un container de formă cubică cu dimensiunea de 1 m. Pet-urile sunt
transportate la fabrica de obţinere a acestora la o perioadă de 30 zile.

3.1.4. Paleţii deterioraţi.

Paleţii (fig.9) deterioraţi se repară la atelierul de tâmplărie, iar resturile rămase se
vor depozita în magazia de lemn şi se vor transporta ulterior la o fabrica de lemn pentru
construcţia mobilei sau a altor obiecte din lemn.

Fig. 10. Paleţi[6]

3.1.5. Tăvăligii uzaţi si filtrele cu plăci şi rame

Tăvălugii uzaţi sunt confecţionati din material inoxidabil, iar filtrele cu placi si
rame sunt confectinate din fonta si panza. Tavalugii rupti dar si filtrele cu placi si rame se
colectează şi depozitează (separat) într-un container de formă cubică cu dimensiunea de
1m, după care se transportă la o secţie de fabricare a acestora. [4]

19
 CAPITOLUL IV

GESTIONAREA DEŞEURILOR DE SROT DIN PROCESUL DE

OBŢINERE A ULEIULUI DE FLOAREA-SOARELUI

4.1. Prezentare deşeu

Şroturile sunt subprodusele cele mai importante ale industriei uleiurilor vegetale.
Aceasta se explica prin cantitatile mari rezultate ( 30 – 40 % la semintele decorticabile si
60 – 70 % l cele nedecorticabile ), precum si prin faptul ca sriturile contin un procent
mare de substante nutritive, proteine si hidrati de carbon (glucide), usor asimilabile de
organismul animal constituind astfel nutreturi valoroase.
În ce priveşte compoziţia calitativa a sroturilor ele contine totdeauna aceleasi
component principale si anume : proteine, glucide, ulei, apa, celuloza si saruri minerale.
Afara de aceste componente, in unele sroturi se gasesc substante specifice.
Proprietatile fizice ale şrotului:
- deseu: nepericulos;
- aspect/ stare fizica: turta/ turta;
- culoare: maro spre negru;
- miros: de seminţe. [3]

Instalaţiile pentru obţinerea uleiului de floarea-soarelui funcţionează doar 5

zile/săptămână în trei schimburi a câte 8 ore fiecare.

Total zile lucrate într-un an = 5 x 53 saptămâni = 265 zile (1)

Pentru o funcţionare continuă a instalaţiilor este necesară o cantitate de 1 tona/zi

de materie primă (seminţe).
Din această cantitate de materie primă se obtine 550kg şrot.

1t/zi floarea-soarelui= 550 kg şrot/zi (2)

20
  Cantitatea de şrot/ oră

550  24  22.91kg / h (3)

22,91  8  183,28kg / tura (4)

4.2. Modul de colectare a deşeurilor

Colectarea deşeurilor industriale reprezintă operaţia ce însumează activităţile de

strângere, prelucrare şi transport a acestor deşeuri în vederea reutilizării sau valorificării
lor.
Operaţia de colectare a deşeurilor industriale se realizează sub următoarele forme:
 Precolectarea, care este o operaţie de strângere şi depozitare pe timp limitat a
deşeurilor industriale, realizată prin servicii organizate îm cadrul întreprinderii
industriale;
 Colectarea propriu-zisă, care este operaţia de ridicare şi transport a deşeurilor de
la punctele de precolectare la centrele de colectare sau instalaţiile de valorificare,
realizată prin servicii sau întreprinderi de colectare realizate. [2]

Şrotul este colectat în containere speciale de formă cilindrică cu diametru de 1 m

şi înălţimea de 1,6 m, confecţionat din metal şi 4 roţi pentru un transport mai uşor.
Golirea containărului se face zilnic.

Vcilindru  Abazei  h  Vcilindru    r 2  h (5)

Vcilindru    50 2  160  1.256.000cm 3

Vcilindru  1,2m 3

Căderea şrotului în container se face imediat dupa ce acesta a trecut prin faza de
presare.

21
 4.3. Depozitare, transport, valorificare

Depozitarea primară a şrotului se face în containere de 6 m 3 în hală de depozitare

având următoarele dimensiuni: lungimea de 7 m, lăţimea de 4m, înălţimea de 4 m.
Containere sunt achiziţionate din comerţ şi sunt prevăzute cu roţi pentru un
transport mai uşor şi confecţionate din metal.

Cantitatea de şrot colectat în 5 zile:

550 kg şrot/zi x 5 zile/săptămână = 2750 kg sâmburi colectaţi/săptămână (6)

m
 (7)
V

ρ=500kg/ m3 (8)
Volumul de şrot colectat pe zi:

m m
 V  (9)
V 

550
V   1,1m 3 şrot/zi (10)
500

Din relaţia (10) se observă că volumul de şrot colectat pe zi încape în containerul

de 1,1 m3. Pentru a colecta cantitatea de şrot pe parcursul întregii săptămâni sunt necesare
5 containere de 1,1 m3.

Umplerea containerului se face:

Vcontainer / Vsrot = perioada în care se umple containerul (11)

22
 6m 3

1,1
 5 zile (12)

Transportul deşeului aflat în containere se face cu ajutrul unui motostiviutor ce se

află în cadrul societăţii, până la container mai mare.

Depozitarea finală se face în containere mari (fig 11) cu o capacitate de umplere

de aproximativ 20 m3. Transportul acestora se face cu o maşină specială până la ferma de
porci.

Fig. 11. Container cu capacitate de 20 m3 .[6]

23
 4.4. Valorificarea şrotului

Şroturile au fost utilizate in ultima vreme ca furaj cu precadere sub forma

amestecurilor in nutreturi combinate.
În procesul de obtinere si prelucrare a uleiurilor vegetale rezulta o serie de
subproduse si deseuri, care se utilizeaza astazi pe scara mare. Despre o valorificare
rationala a acestora in tara noastra se poate vorbi abia dupa nationalizare. Valorificarea
complexa a intregii game de subproduse si deseuri are ca urmare o sensibila reducere a
pretului de costal uleiului finit si mareste rentabilitatea intreprinderilor din ramura
industriei de uleiuri vegetale. In plus, in cantitati importante de subproduse si produse de
valorificare a deseurilor sunt livrate la export.
Şroturile se folosesc in zootehnie ca unul din componentele de baza ale furajelor
concentrate pentru hrana animalelor. Unele sroturi contin substante cu character toxic sau
cu gust neplacut ceea ce impune ca la desolventizare si toastare sa se faca un tratament
hidrotermic suplimentar.
Există o mare variabilitate a compoziţiei chimice a şroturilor şi a turtelor.
Aşa după cum se observă, dacă seminţele de floarea soarelui nu sunt decorticate,
şroturile care rezultă după extragerea uleiului au un conţinut mai redus în proteină şi mai
ridicat în celuloză. Proteina din aceste şroturi este deficitară în lizină, dar are un conţinut
ridicat în metionină.
Calitatea acestor şroturi depinde de cantitatea de coji pe care o conţin, acestea
fiind bogate în celuloză şi chiar în lignină.
La monogastrice, acest conţinut în celuloză are efect negativ asupra digestibităţii
substanţelor nutritive şi a energiei şi din această cauză se recomandă utilizarea acestora în
hrana rumegătoarelor. Şroturile de floarea soarelui au un conţinut redus în Ca.
Comparativ cu alte oleaginoase, seminţele de floarea soarelui nu conţin factori
antinutritivi. Condiţiile tehnice de calitate ale şrotului de floarea soarelui, utilizat ca
materie primă în industria de furaje combinate, impun respectarea următoarelor
caracteristici: un aspect de masă măcinată, fără particule arse sau mucegăite, de culoare
alb-cenuşie, cu un miros specific (nu de mucegai, de acru sau încins), cenuşă brută
maximum 9% şi minimum 30% proteină brută. [5]

24
În figura 12 este prezentat schema de valorificare a srotului.

Depozitare

Valorificare

Container 20 m3

Ferma de animale

Fig. 12: Schema de valorificare a şrotului

25
Bibliografie

1. Brabie G. – “Procedee şi tehnologii mecanice de prelucrare şi valorificare a deşeurilor

industriale” – note de curs pentru cicluri de studii postuniversitare, Bacău, 1999;
2. Ciobanu D. – “Minimizarea scăzămintelor tehnologice în industria alimentară prin
valorificarea subproduselor şi deşeurilor”- vol II, Iaşi, Ecozone, 2005;
4. Nedeff V., Raveica I., Moşneguţu E. – “Maşini şi instalaţii pentru protecţia factorilor
de mediu şi prelucrarea şi valorificarea deşeurilor”,(catalogul european de deşeuri)
Bacău, 1999 ;
5. Boeru G., Puzdrea D. –“ Tehnologia uleiurilor vegetale’, Bucuresti, Ed. Tehnică, 1980;
6. xxx – images.google.ro;
7. xxx - www.scribd.com.

26