TESTE GRILĂ

1.Activităţile de bază din lanţul de valori după M. Porter sunt:

□ producţia;
□ logistica internă;
□ aprovizionarea;
□ logistica externă;
□ marketingul.

2.Structura de producţie şi concepţie pe obiect are următoarele caracteristici:

□ în fiecare secţie se fabrică un singur produs sau componente ale acestuia, iar secţiile
poartă denumirea produsului pe care-1 fabrică;
□ locurile de muncă sunt specializate în realizarea unei singure operaţii sau a unui
număr foarte mic de operaţii;
□ acest tip de structură este specific tipului de producţie de serie mică sau unicate;
□ amplasarea locurilor de muncă se face sub formă de linii tehnologice
specializate în fabricaţia unui produs sau a unor componente ale acestuia;
□ organizarea secţiilor de producţie este realizată după principiul obiectului de
fabricaţie.

2.Structura de producţie şi concepţie de tip tehnologic are următoarele caracteristici:

□ organizarea secţiilor de bază se face după principiul tehnologic, denumirea
secţiilor de bază fiind dată de procesul tehnologic care se execută în cadrul
acestora (turnatorie, forja, filatură, ţesătorie etc.)
□ în fiecare secţie se fabrică un singur produs sau componente ale acestuia, iar secţiile
poartă denumirea produsului pe care-1 fabrică;
□ în cadrul secţiilor de producţie există locuri de muncă universale a căror
funcţionare este asigurată de forţa de muncă de înaltă calificare;
□ acest tip de structură este specific tipului de producţie de serie mare sau de masă;
□ amplasarea locurilor de muncă universale se face după principiul grupelor
omogene de maşini.

4.Zonarea teritoriului firmei presupune stabilirea următoarelor zone:

□ zona energetică;
□ zona de întreţinere;
□ zona zoster;
□ zona social-administrativă;
□ zona de producţie.

5.Suprafaţa totală de producţie se determină în funcţie de:

□ suprafaţa statică;
□ suprafaţa dinamică;
□ suprafaţa de gravitaţie;
□ suprafaţa de evoluţie;
□ suprafaţa de contact.

6. Rezerva potenţială de producţie se calculează în funcţie de capacitatea de producţie

şi producţia care urmează a fi executată într-o perioadă ca:
□ diferenţă ;
□ sumă;
□ produs;
□ raport procentual;
□ medie.
7.Posibilităţile extensive de creştere a gradului de utilizare a capacităţii de producţie
sunt:
□ folosirea unor mijloace moderne de producţie ;.
□ reducerea timpului de menţinere în reparaţii a utilajelor;
□ reducerea timpilor de întrerupere în funcţionarea maşinilor;
□ automatizarea şi mecanizarea proceselor de producţie;
□ mărirea numărului de schimburi lucrătoare.
8.Posibilităţile intensive de creştere a gradului de utilizare a capacităţii de producţie
sunt:
□ reducerea numărului de schimburi lucrătoare;
□ reducerea timpului de menţinere în reparaţie a utilajelor;
□ automatizarea şi mecanizarea proceselor de producţie;
□ folosirea unor mijloace moderne de producţie;
□ reducerea timpului de lucru prin modernizarea tehnologiilor existente.

9. Avantajele structurii de producţie şi concepţie de tip tehnologic sunt:

□ permite o încărcare completă a locurilor de muncă;
□ are un grad mare de flexibilitate, datorat caracterului universal al locurilor de
muncă;
□ permite realizarea unei varietăţi mari de produse;
□ asigură organizarea liniilor de producţie în flux cu eficienţa ridicată;
□ acest tip de structură este caracteristic tipului de serie mică sau individuală.

10.Cheltuielile generale ale întreprinderii se repartizează pe unitatea de produs, având

drept cheie de repartiţie :
□ salariile indirecte
□ costul complet;
□ salariile directe;
□ costul de secţie;
□ amortizarea.
11.Gradul de utilizare a capacităţii de producţie se calculează în funcţie de producţia
care urmează a fi executată într-o perioadă şi capacitatea de producţie medie anuală ca:
□ diferenţă ;
□ sumă;
□ produs;
□ raport procentual;
□ medie.

12.Cheltuielile comune ale secţiei se repartizează pe unitatea de produs, având drept

cheie de repartiţie :
□ suprafaţa secţiei;
□ salariile directe;
□ salariile indirecte;
□ costul de secţie;
□ amortizarea.

13.Asupra mărimii capacităţii de producţie a întreprinderilor de producţie

industrială acţionează direct următorii factori de influenţă:
□ mărimea suprafeţelor de producţie ;
□ numărul de utilaje existente în întreprindere;
□ normele tehnice de folosire a utilajului de producţie şi a suprafeţelor de
producţie;
□ lungimea liniei de fabricaţie;
□ sortimentul optim de fabricaţie.
14.Indicatorii în funcţie de valoarea cărora se stabileşte tipul liniei de fabricaţie în flux
sunt:
□ cadenţa liniei ;
□ ritmul liniei;
□ coeficientul de încărcare a liniei;
□ viteza liniei;
□ coeficientul de inegalizare a fluxurilor;

15.Costurile calităţii depind de:

□ cheltuielile de prevenire a apariţiei defectelor;
□ cheltuielile de defectare internă - ocazionate de corectarea tuturor
neconformităţilor depistate înainte de livrarea produsului la beneficiar;
□ cheltuielile cu amortizarea;
□ cheltuielile excepţionale;
□ cheltuielile ocazionate de corectarea neconformităţilor după livrarea produselor.

16. Sunt cheltuieli indirecte:

□ cheltuielile cu materiile prime ;
□ cheltuielile cu energia electrică pentru forţa motrice;
□ cheltuielile generale ale întrepriderii;
□ CAS-ul şi CASS-ul calculate la salariile directe;
□ cheltuielile comune ale secţiei.

17.Principalele trăsături ale producţiei în flux sunt:

□ divizarea procesului de producţie în operaţii complexe, inegale şi neproporţionale din
punctul de vedere al timpului necesar efectuării lor;
□ repartizarea certă pe fiecare loc de muncă a unei operaţii sau grupă de operaţii de
execuţie;
□ concordanţă deplină între amplasarea locurilor de muncă şi fluxul tehnologic;
deplasarea reperelor între operaţii se face bucată cu bucată sau în loturi mici de transport;
□ numărul locurilor de muncă existente la fiecare operaţie trebuie să asigure menţinerea
ritmului, a cadenţei stabilite pentru linia respectivă de lucru;
□ este specifică producţiei de serie mică şi individuală.

18.Avantajele structurii de producţie şi concepţie pe obiect sunt:

□ asigură organizarea liniilor de producţie în flux cu eficienţa ridicată;
□ prezintă o flexibilitate ridicată la schimbările sortimentale;
□ reduce volumul de transport intern;
□ reduce durata ciclului de fabricaţie şi a costurilor de producţie;
□ determină o reducere substanţială a stocurilor de producţie neterminată.

19.Principalele posibilităţi de reducere a costurilor de producţie sunt următoarele:

□ creşterea normelor de consum de materii prime şi materiale;
□ scăderea productivităţii muncii;
□ îmbunătăţirea folosirii capacităţii de producţie;
□ reducerea cheltuielilor cu caracter administrativ;
□ reducerea cheltuielilor cu penalizări, amenzi, rebuturi.

20. Un sistem de producţie flexibil automatizat trebuie să respecte următoarele

principii:
□ principiul calităţii de integrabilitate;
□ principiul armonizării sistemului informaţional cu sistemul organizaţional;
□ principiul adaptabilităţii;
□ principiul concepţiei dinamice;
□ principiul adecvării;
B. Completaţi conceptele corespunzătoare definiţiilor în spaţiile punctate:

1. Secţiile .................................... sunt acele verigi structurale în cadrul cărora se execută

activităţi de producţie ce se constituie ca servicii atât pentru secţiile de bază, cât şi pentru
secţiile auxiliare, cum ar fi spre exemplu secţia reţele energetice (pentru transportul
diferitelor tipuri de energie către diferiţii consumatori din cadrul întreprinderii industriale),
secţia depozite şi secţia transport intern.

2. Secţiile ..................................... sunt verigile organizatorice destinate valorificării

deşeurilor în acele întreprinderi în care rezultă o cantitate mare de materiale refolosibile.
Se constituie ca astfel de secţii ale întreprinderii şi standurile de prezentare a produselor
din expoziţii şi târguri sau magazinele proprii de desfacere.

3..................................................................... este acea activitate de studiere a soluţiilor şi

aspectelor sub care un produs, o lucrare sau un serviciu urmează a fi realizat, efectuarea
calculelor respective şi fundamentarea soluţiei din punct de vedere tehnic şi economic,
concretizată sub forma unei documentaţii ce include piese scrise şi desenate.

4............................................................... se referă la numărul şi componenta

unităţilor de producţie, de control şi cercetare, mărimea şi amplasarea lor pe teritoriul
întreprinderii, modul de organizare internă a acestora şi legăturile funcţionale care se
stabilesc între ele în cadrul procesului de producţie şi cercetare.

5..........................................................este o examinare sistematică şi independentă,

efectuată pentru a determina dacă activităţile şi rezultatele lor, referitoare la calitate,
corespund dispoziţiilor prestabilite, dacă aceste dispoziţii sunt efectiv implementate şi
corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor.

6...............................................................este definit drept o maşina unealtă controlată de un

calculator, capabilă sa execute un număr de tipuri de operaţii diferite.

7................................................................... reprezintă producţia maximă ce poate fi

obţinută într-o perioadă dată, într-o anumită calitate şi structură sortimentală, în condiţiile
folosirii intensive şi extensive a mijloacelor de producţie şi a celui ai eficient regim de lucru
al acestora.

8.................................................................... reprezintă producţia ce se poate obţine într-o

unitate de timp, pe unitatea caracteristică dimensională a unui utilaj sau suprafaţă de
producţie.

9...........................................................................este acea aptitudine a sistemului de producţie

de a se adapta cu cheltuieli minime la sarcina de producţie variabila, astfel incit intr-o
perioada prelungita, sistemul sa funcţioneze economic, cu schimbări mici in structura sa.

10.Veriga.............................................. este subunitatea de producţie cu ponderea

cea mai mare în manopera întreprinderii.

11......................................................................... cuprinde totalitatea lucrărilor ce se execută,

de regulă, înaintea unei reparaţii curente sau capitale, în scopul determinării stării tehnice a
maşinilor, instalaţiilor şi utilajelor precum şi a principalelor reparaţii ce vor fi executate.
12 .............................................................................. este un indicator care ţine
seama de numărul utilajelor intrate sau ieşite din funcţiune, precum şi de utilajele
modernizate în cursul perioadei considerate.

13.............................................................sunt acele verigi organizatorice în care activitatea

se apreciază valoric în funcţie de veniturile realizate (compartimentul de vânzări al
întreprinderii).
. ...................................................................... este produsul cu cea mai mare normă
de timp sau produsul care se fabrică în cantitatea cea mai mare;

14...............................................................sunt acele verigi organizatorice în care se obţin

produse sau servicii care generează costuri şi pe baza cărora se poate calcula eficacitatea şi
eficienţa activităţii centrelor. Aceste centre pot fi reprezentate de o secţie, un atelier sau un
serviciu funcţional care utilizează cheltuieli indirecte.

15............................................................. este format din ansamblul operaţiilor tehnologice

prin care se realizează un produs sau repere componente ale acestuia