BILIRUBINA SERICǍ

Bilirubina – cel mai important pigment biliar – este catabolitul hemului din hemoglobinǎ,
mioglobinǎ, catalaze şi citocromi. Bilirubina sericǎ se gǎseşte în ser sub formǎ liberǎ (BL) şi sub
formǎ glucurono- sau tauroconjugatǎ (BC).
Bilirubina este produsa in macrofage prin catabolismul enzimatic al fractiunii hem din diverse
hemoproteine. Aproximativ 80 % din bilirubina circulanta deriva din eritrocitele imbatranite. Cand
eritrocitele circulante ating sfarsitul vietii lor normale de aproximativ 120 zile, ele sunt distruse de
celulele reticuloendoteliale. Oxidarea hemului genereaza biliverdina, care este metabolizata la randul
sau in bilirubina. Restul de 15-20 % din bilirubina circulanta provine din alte surse (distrugerea
eritrocitelor mature din maduva osoasa hematogena sau metabolismul altor proteine ce contin hem –
citocromii hepatici, mioglobina muscular, enzyme
Bilirubina astfel formata circula in sange, fiind transportata la ficat sub forma unui complex
solubil bilirubina- albumina. Desi bilirubina este legata destul de puternic de albumina, ea poate fi
extrasa cu usurinta din sange de catre ficat. La nivel hepatic, are loc conjugarea bilirubinei cu acidul
glucuronic, sub actiunea UDP-glucuronil transferazelor. Bilirubina conjugata include bilirubin-
monoglucuronid, care predomina in ficat, si bilirubin-diglucuronid, care predomina in lichidul biliar.
Bilirubina conjugata este transportata in canaliculele biliare, de unde este deversata impreuna cu bila in
caile biliare si apoi in intestin, unde sufera o serie de reduceri succesive cu formare de urobilinogen si
stercobilinogen. Stercobilinogenul si o mica parte din urobilinogen sunt eliminate prin fecale; cea mai
mare parte a urobilinogenului este reabsorbita intestinal, ajunge prin circulatia portala la ficat (circuitul
entero-hepatic), fiind reexcretata prin bila.
Nivelurile bilirubinei serice cresc atunci cand productia depaseste metabolismul si excretia
acesteia. Clinic, hiperbilirubinemia apare ca icter – pigmentarea galbena a tegumentului si
sclerelor, care se instaleaza la valori ale bilirubinei începand de la 2–2.5 mg/dL.
Tulburarile metabolismului bilirubinei pot fi impartite in patru categorii majore:
1. productie crescuta de pigment;
2. preluare hepatica scazuta;
3. conjugare hepatica inadecvata;
4. excretie redusa de pigment conjugat din ficat si bila.

Scopurile dozarii bilirubinei serice:

1. evaluarea functiei ficatului si monitorizarea diverselor afectiuni ale ficatului (hepatitele sau
ciroza) cat si pentru a vedea daca medicamentele administrate au produs leziuni la nivelul
ficatului
2. investigarea unui eventual blocaj al ductelor biliare (litiaza biliara (prezenta si formarea de
calculi la nivelul vezicii biliare), tumori pancreatice;
3. diagnosticarea cauzelor ce duc la o distrugere masiva a hematiilor (celulele rosii), anemia
hemolitica sau o afectiune hemolitica la un nou-nascut;
4. evaluarea si diagnosticul proceselor de colestaza intra- si extrahepatica;
5. identificarea unor defecte familial ale functiei excretorii hepatice – sindromul Dubin-
Johnson, sindromul Rotor).

DOZAREA BILIRUBINEI SERICE PRIN REACTIA VANDEN BERGH

Principiul metodei: Bilirubina conjugatǎ este hidrosolubilǎ. Ea reacţioneazǎ direct cu acidul
diazobenzensulfonic formând un compus azoic de culoare albastrǎ la pH acid sau de culoare
roşie la pH bazic. Aceasta este reacţia Vanden Bergh directǎ sau rapidǎ.
Bilirubina liberǎ nu este hidrosolubilǎ. Ea este menţinutǎ în soluţie apoasǎ (ser, plasmǎ) prin
legarea de albuminele plasmatice. Din acest motiv, ea nu reacţioneazǎ direct cu acidul
1
 diazobenzensulfonic. Practic, este necesarǎ scindarea de proteinele circulante sub acţiunea unor
“acceleratori” cum sunt: cofeina, urea, benzoatul de sodium pentru ca reacţia sǎ aibǎ loc.
Complexul colorat obţinut din reacţia serului tratat cu acceleratori cu acidul
diazobenzensulfonic va reprezenta produsul de reacţie al bilirubinei totale (BT). Valorile
bilirubinei libere (indirecte) se calculeazǎ prin diferenţa dintre valorile bilirubinei totale (BT) şi
cele ale bilirubinei conjugate (BC).
Concentratia plasmatica a bilirubinei neconjugate este determinata de:
• rata cu care bilirubina nou sintetizata intra in plasma (turnover-ul bilirubinei);
• rata eliminarii bilirubinei de catre ficat (clearance-ul hepatic al bilirubinei).

BILIRUBINA DIRECTǍ
Calcul : EP x 6,1 = mg BD/dl ser
Valori normale: maxim 0,2 mg/100 ml ser.

BILIRUBINA TOTALǍ
Calcul: EP x 9,04 = mg BT/dl ser
Valori normale: 0,1-1 mg/dl ser.

Variaţii fiziologice: La nou-nǎscutul normal, existǎ o imaturitate a UDP-glucuroniltransferazei,

enzima necesarǎ formǎrii bilirubinei conjugate. Valoarea bilirubinei serice creşte pânǎ la 8
mg/100ml ser la 3-6 zile. Pentru nou-nǎscuţii prematuri valoarea poate creşte pânǎ la 12-
15mg/100 ml ser. Aceastǎ modificare cantitativǎ este cunoscutǎ ca icterul fiziologic al nou-
nǎscutului.

Semnificaţie diagnosticǎ:
Atunci când concentraţia bilirubinei serice creşte peste 2,5mg/100 ml ser, pigmentul începe sǎ
se depoziteze în sclere şi tegument, fapt ce devine evident pentru un observator experimentat
deoarece aceste zone capǎtǎ o coloraţie galbenǎ cunoscutǎ sub numele de icter.
Apariţia icterului poate fi de cauzǎ:
a) prehepaticǎ – prin încǎrcarea excesivǎ a ficatului cu bilirubinǎ ca în boala hemoliticǎ;
- transport deficitar în hepatocite – boala Gilbert;
- deficienţa UDP-glucuroniltransferazei (icterul Crigler-Najjar);
b) intrahepaticǎ – hepatitǎ viralǎ, hepatitǎ toxicǎ (intoxcatie cu medicamente, fosfor, arsenic,
solvenţi, CCl4, cloroform), hepatită alcoolică, cirozǎ hepaticǎ, icter hepatocelular;
- colestazǎ intrahepaticǎ, afectarea transportului bilirubinei conjugate spre canaliculele
biliare.
c) posthepaticǎ – obstrucţia fluxului biliar spre intestin (calculi biliari, colecistitǎ, cancer de cap
de pancreas).
Valori cescute ale bilirubinei totale:
 Sub 5 mg/dl ser – boli hemolitice; anemie hemoliticǎ cronicǎ;
 Între 10-30 mg/dl ser – leziuni şi afecţiuni hepatocelulare;
 Între 10-60/ dl ser pânǎ la 170-1000mg/dl ser – colestazǎ intra- sau extrahepaticǎ.
Valori crescute ale bilirubinei libere apar în : icterele nou-nǎscutului, hemolizǎ, în 30-50% din
afecţiunile hepatocelulare sau în colestazǎ, incompatibilitate Rh sau AOB, reacţii la transfuzii
sanguine, sepsis, sindrom Gilbert.
Valori crescute ale bilirubinei conjugate apar în afecţiunile hepatocelulare (calculi biliari,
cancer – hepatic, pancreatic sau al ductelor biliare, ciroza, pancreatita acuta) şi colestazǎ.
Valorile scǎzute ale bilirubinei serice nu au semnificaţie diagnosticǎ.

2
 IDENTIFICAREA UROBILINOGENULUI URINAR

Urobilinogenul rezultǎ prin reducerea bilirubinei. În condiţii fiziologice normale, el este

present în urinǎ în cantitǎţi mic. În condiţii patologice, el poate fi crescut sau absent.

IDENTIFICAREA UROBILINOGENULUI URINAR PRIN METODA EHRLICH

Principiul metodei:
Urobilinogenul condenseazǎ cu para-dimetilaminobenzaldehida în mediu acid, formând un
compus de culoare roşie, uşor solubil în cloroform.
Mod de lucru:
 Într-o eprubetǎ se mǎsoarǎ 5 ml de urinǎ proaspǎtǎ.
 Se adaugǎ 3-4 picǎturi de reactive Ehrlich.
 Se amestecǎ şi se lasǎ în repaus 5 minute.
 Dacǎ nu apare o coloraţie roşie la temperature camerei, proba se încǎlzeşte uşor pe baie
de apǎ.

Interpretarea rezultatelor:
 Apariţia culorii roşii numai dupǎ încǎlzirea probelor indicǎ existenţa urobilinogenului
în cantitate normalǎ.
 Apariţia culorii roşii chiar la temperatura camerei indicǎ existenţa urobilinogenului în
cantitǎţi crescute.
 În cazul absenţei urobilinogenului, culaorea roşie nu apare nici dupǎ încǎlzire.
Semnificaţia diagnosicǎ a urobilinogenului urinar:
 Urobilinogenul este crescut în:
 tumori, steatozǎ, abces hepatic;
 ictere hemolitice congenitale sau dobâdite (toxice, infecţioase);
 ictere parenchimatoase hepatice (existǎ bilirubinurie, colalurie, urobilinogenurie),
hepatite virale, toxice sau alergice, cirozǎ hepaticǎ; boli infecţioase – pneumonie, septicemia,
febrǎ tifoidǎ, mononucleozǎ infecţioasǎ.
 În icterele obstructive urobilinogenul este absent – bilirubinuria şi colaluria sunt
prezente; ele apar din cauza unor calculi, tumori sau parazitoze biliare.
! Colaluria reprezintǎ prezenţa acizilor biliari in urina.