Extracţia

Gazelor

Profesor: Florinel Dinu

Profesor: Iuliana Ghetiu
Modul de învățare
Legile gazelor. Proprietăţile
1 fizice ale gazelor naturale

Cuprins

Obiective
Competențe
Timp de studiu
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1

1.Considerații asupra compoziției chimice ale gazelor provenite din

zăcăminte românești
2.Amestecurile de gaze naturale
3. Legile gazelor perfecte
Exemple
Teste de autoevaluare

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2

4. Proprietățile fizice ale gazelor

4.1. Factorul de neidealitate al gazelor
4.2. Coeficientul de compresibilitate al gazelor
4.3. Vâscozitatea dinamică a gazelor
4.4. Relații între parametri de stare la transformarea adiabatică
Exemple
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control
Bibliografie/webografie

1- 1
 Obiective:
Prezentarea conținutului cursului. Principalele considerații asupra
compoziției chimice a gazelor naturale provenite din zăcăminte
românești. Definirea amestecurilor de gaze. Relații de transformare
între fracția masică, molară și volumică. Legile gazelor perfecte și
mărimi aparente aplicate amestecurilor de gaze. Studierea
proprietățiilor fizice ale gazelor reale.

Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să aibă viziunea
asupra temelor abordate în lucrare și aplicațiile caracteristice, se
imprimă studenților necesitatea respectării disciplinei tehnologice,
precum și rezolvarea problemelor specifice, în scopul reducerii
consumurilor de materiale, energie și combustibil, utilizarea
tehnicilor de calcul moderne și astfel, stabilirea unor parametri ai
regimului de extracție a gazelor naturale, în vederea obținerii
randamentului maxim.

Timpul de studiu
Aceast modul de învățare are un rolul introductiv prezentând
conținutul disciplinei și legătura cu materiile studiate anterior. Se
presupune o durata de studiu de 4 ore.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1

1.1. Consideraţii asupra compoziţiei chimice a gazelor naturale

provenite din zăcăminte românești

Compoziţia chimică a gazelor provenite din zăcăminte, depinde de natura

materialului sursă, de gradul de transformare şi de schimbările survenite în timpul
proceselor de migraţie a acestora.
Acumulările de hidrocarburii gazoase din depresiunea Transilvaniei au
concentraţii în metan cuprinse între 98…99,8% procente volumice, însoţite de mici
cantităţi de hidrocarburi gazoase mai grele de tipul etanului, propanului.
Gazele libere provenite din zăcămintele situate în afara arcului Carpatic conţin
procentaje mai ridicate de hidrocarburi gazoase superioare metanului, iar la Gherceşti
cantităţi sporite de azot.
1- 2
 Gazele asociate cu ţiţei sau condensat, denumite şi gaze bogate se pot întâlni în
zăcămintele de pe structurile Băicoi, Berca, Ţintea, Scăieni, Mihăilești, Sinaia de Mizil,
Bărăitaru, Frasin etc., iar hidrogenul sulfurat în zăcămintele de gaze asociate de pe
aliniamentul Bibeşti-Tulburea-Bulbuceni.
De asemenea, zăcăminte cu un conţinut ridicat de dioxid de carbon sunt
localizate atât în partea estică a depresiuni Transilvaniei la Cuşmed, Benţid, Târceşti şi
Firtuş, cât şi în depresiunea Panonică la Pişcolţ şi Ciocaia.

1.2. Amestecurile de gaze naturale

Amestecurile de gaze naturale sau sisteme de hidrocarburi gazoase sunt constituite din
gaze hidrocarburi şi gaze nehidrocarburi sau impurităţi de tipul, azotului, dioxidului de
carbon, hidrogenului sulfurat, oxigenului etc. Printr-un amestec de gaze se înţelege o
masă omogenă formată prin difuzie în care componenţii gazoşi îşi păstrează
proprietăţile chimice.

Compoziţia cromatografică a unui amestec de gaze se exprimă procentual sau fracţionar

prin concentraţii molare, masice şi volumice.
Convenim să notăm cu:
x – concentraţia sau fracţia fazei lichide;
y – concentraţia sau fracţia fazei gazoase.
a. Definim fracţia molară a unui component i dintr-un amestec format din j
componenţi, ca raportul dintre numărul de moli aparţinând componentului i şi numărul
total de moli ai amestecului.
- pentru gaze,
ni
yi  j
, i  1   j , jN
n
i 1
i

- pentru lichide,
ni
xi  j
, i  1   j , jN .
n
i 1
i

b. Definim fracţia masică a unui component i dintr-un amestec format din j

componenţii ca raportul dintre masa componentului i şi masa totală a amestecului.
- pentru gaze,

1- 3
 mi
y mi  j
, i  1   j , jN
m i 1
i

- pentru lichide,
mi
x mi  j
, i  1   j , jN .
m i 1
i

c. Definim fracţia volumică a unui component i dintr-un amestec format din j

componenţi, ca raportul dintre volumul componentului i şi volumul total al amestecului.
- pentru gaze,
vi
y vi  j
, i  1   j , jN
v
i 1
i

- pentru lichide,
vi
x vi  j
, i  1   j , jN .
v
i 1
i

Ca o consecinţă a legii lui Avogadro care enunţă că, la volume egale de gaze diferite
numărul de moli este acelaşi, pentru condiţiile normale de presiuni şi temperatură.
Astfel,
- pentru ni moli,
vi  ni  VM ,

- pentru n moli amestec total,

j
V0   vi  n  VM
i 1

unde VM este volumul molar, VM = 22,414 m3N/kmol,

rezultă că numai pentru gaze este valabilă egalitatea între fracţia molară şi fracţia
volumică, astfel:

vi niVM
yvi  j
 j
 yi ,
v nV
i 1
i
i 1
i M

1- 4
Pentru lichide, fracţia volumică se poate exprima ca:
mi
i
x vi  j
mi

i 1 i

unde mi, m este masa componentului i, respectiv masa amestecului, iar i,  - densitatea
componentului i, respectiv densitatea amestecului.

Relaţii de transformare între fracţia molară, masică şi volumică

Pentru amestecurile de gaze se aplică următoarele relaţii de transformare,
ymi
M
yi  j i  yvi , i  1   j , jN
ymi
i 1 M i

yi  M i
y mi  j

y
i 1
i Mi

iar pentru lichide:

xmi xvi  i
M Mi
xi  j i 
xmi j
xvi  i
i 1 M i

i 1 Mi

xi  M i xvi   i
x mi  j
 j

x
i 1
i Mi x
i 1
vi  i

xi  M i x mi
i i
x vi  
j
xi  M i j
x mi

i 1 i

i 1 i

1.3. Legile gazelor perfecte

1. Legea Boyle-Mariotte

1- 5
 Se constată că, volumul unei cantităţi de gaz, variază invers proporţional cu
presiunea la temperatură constantă, T = ct.
- pentru o masă m kg de gaz, legea Boyle-Mariotte se scrie,
pV =ct.
- pentru două stări ale gazului perfect, 1 şi 2, legea are forma:
p1V1  p2V2
2. Legea Gay-Lussac
Volumul unei anumite cantităţi de gaz, variază direct proporţional cu temperatura
lui absolută la presiune constantă, p =ct.
- pentru o masă m kg de gaz, legea Gay-Lussac se scrie,
V
 ct .
T
V  V0 (1    t )

1
 - coeficientul de dilatare izobară,
T0

t  T  T0

T  T0 V V
V  V0 (1  )   0  ct .
T0 T T0
- pentru două stări ale gazului perfect, 1 şi 2, legea are forma:
V1 V2

T1 T2

3. Legea Charles
Presiunea unei anumite cantităţi de gaz variază direct proporţional cu temperatura
sa absolută la volum constant, V  ct .
p
 ct .
T
p  p0 (1    t )

1
 - coeficient de dilatare izocoră,
T0

T  T0
t  T  T0  p  p0 (1  )
T0

1- 6
 p p0
  ct .
T T0
- pentru două stări ale gazului perfect, 1 şi 2, legea Charles are forma:
p1 p2

T1 T2

4. Legea Clapeyron-Clausius
pV
 ct .
T
pV  p0V0 (1    t )

1

T0

t = T – T0
pV p0V0
  ct . - ecuaţia lui Clapeyron- Mendeleev
T T0

unde p0 , V0 , T0 sunt parametrii presiune, volum şi temperatură pentru condiţii normale.

j
Conform legii lui Avogadro - V0   vi  n  VM
i 1

pV p0  n VM

T T0
p0VM
 R  8314,35 J / kmol  K
T0

Rezultă ecuaţia termodinamică de stare a gazelor perfecte de forma:

p·V = n·R·T

5. Legea lui Dalton numită şi legea aditivităţii presiunilor

Legea defineşte presiunea unui amestec de gaze ca fiind egală cu suma presiunilor
parţiale pe care le-ar avea fiecare gaz component în parte, dacă ar ocupa singure întregul
volum al amestecului.
 piV  ni RT p i ni n
 (/)    n i  yi
 pV  nRT p n
 ni
i 1

1- 7
 pi  yi p

unde: p este presiunea sistemului (amestecului de hidrocarburi gazoase);

pi – presiunea parţială a componentului i din amestec.

 p1V  n1RT
 (+)  pV  ( p1  p2 )V  (n1  n2 ) RT
 p2V  n2 RT
n
p   pi
i 1

6. Legea lui Raoult

Presiunea parţială a componentului i dintr-un amestec de gaze este egală cu
produsul dintre fracţia molară a componentului i aflat în fază lichidă şi presiunea de
vapori a componentului pur i.
pi  xi  pvi

Presiunea de vapori sau tensiune de vapori a unui component pur i la o

temperatură dată T se defineşte ca presiunea la care fazele de lichid şi vapori ale acestui
component se află la echilibru (coexistă). Noţiunea de presiune de vapori trebuie
aplicată numai în asociere cu componenţii puri.
Presiunea de vapori nu depinde de cantităţile relative ale fazelor de lichid şi vapori
şi depinde numai de temperatură.
Pentru un domeniu de temperatură limitat, presiune de vapori se poate determina
cu ajutorul relaţiei lui Clausius - Clapeyron de forma:
ai
log( pvi )   bi
T
unde ai, bi sunt constante ale componentului gazos i.
Din cele două legi enunţate şi anume a lui Dalton şi Raoult rezultă:
pi  yi p yi p
  vi  k i
p i  x i p vi xi p
Astfel, definim raportul dintre fracţiile molare ale componentului i aflat în fază
vapori, respectiv în fază lichidă, pentru un sistem multicomponent aflat în stare bifazică

1- 8
lichid-vapori în condiţii de echilibru între cele două faze, ca raţie de echilibru,
coeficientul lui Raoult sau coeficientul de echilibru pentru sistemul considerat.
Coeficientul de echilibru ki reprezintă o măsură a abilităţii unui component
oarecare al sistemului de a se vaporiza în prezenţa celorlalţi componenţi.
În practică, coeficienţii de echilibru se folosesc în mod curent în calculul de
separare fazelor în zăcământ, la separatoarele gaze-ţiţei în trepte, la dimensionarea
coloanelor de fracţionare din rafinări etc.
Procesele de separare se consideră procese flash în care compoziţia globală a
sistemului de hidrocarburi rămâne constantă, iar calculul numit flash se realizează de
obicei pentru n moli fluid total.
În urma calcului flash se determină cantităţile de lichid şi vapori existente în cei n
moli de fluid total, compoziţia fazelor lichid-vapori cunoscându-se compoziţia globală,
presiunea şi temperatura sistemului, precum şi calculul presiunilor de condensare,
respectiv de vaporizare la o temperatură dată.
7. Legea lui Amagat numită şi legea aditivităţii volumelor
 pVi  ni RT V n
 (/)  yvi  i  i  yi
 pV  nRT V n

 pV1  n1RT
 (+)  pV  p(V1  V2 )  (n1  n2 ) RT
 pV2  n2 RT
j
V   Vi i  1   j jN
i 1

Mărimi aparente aplicate amestecurilor de gaze

1. Masa molară medie sau aparentă:
j
M   yi M i
i 1

unde Mi este masa molară a componentului i din amestec, în kg/kmol; yi – concentraţia

molară, în %.
2. Densitatea aparentă în condiţii normale de presiune şi temperatură
(p0 = 1,01325·105 Pa, T0 = 273,15 K):

1- 9
 M
 ( p0 ;T0 )  ,
VM
3. Densitatea relativă aparentă:
 ( p0 ; T0 )
 rg  ,
 aer
unde VM este volumul molar, VM = 22,414 m3N/kmol; ρaer - densitatea aerului în condiţii
normale de presiune şi temperatură,  aer  1,293 kg/m3N.

Exemple
1. Se dă volumul unui amestec gazos aflat in conditii normale de presiune si
temperatura egal cu Vo=153 m3
Compoziţia cromatografica a amestecului gazos exprimată în procente masice
(ymi) este urmatoarea:
 metan (C1) – 62%
 etan (C2) – 18%
 propan (C3) – 8%
 normal butan (nC4) – 6%
 izo-pentan (iC5) – 6%
Se cere sa se determine masa amestecului gazos exprimata in kg, mg = ?
Comp
ymi Mi yi
Nr.crt. amestec yi * Mi
(%) (kg / kmol) (%)
gazos
1 C1 62 16,042 79,9 1281,7
2 C2 18 30,068 12,4 372,8
3 C3 8 44,094 3,75 165,35
4 nC4 6 58,12 2,1 122,05
5 iC5 6 72,146 1,7 122,64
100 100 2085,18

1- 10
 y m1
M1
y1 
y m1 y m5
 .......... 
M1 M5
ym
Mi
yi 
y mi
M
i
5
M y
i 1
i M i

mg V0
n 
M VM
M V0
mg 
VM
3
VM  22,414 m
kmol

62
16,042
y1  100  79,9
62 18 8 6 6
   
16,042 30,068 44,094 58,12 72,146
18
30,068
y2  100  12,4
62 18 8 6 6
   
16,042 30,068 44,094 58,12 72,146
8
44,094
y3  100  3,756
62 18 8 6 6
   
16,042 30,068 44,094 58,12 72,146
6
58,12
y4  100  2,1
62 18 8 6 6
   
16,042 30,068 44,094 58,12 72,146
6
72,146
y5  100 1,7
62 18 8 6 6
   
16,042 30,068 44,094 58,12 72,146
5
y  M  y 2  M 2  y3  M 3  y 4  M 4  y5  M 5
M   yi M i  1 1
i 1 100

1- 11
 1281,7  372,8  165,35  122,05  122,64
M  20,64 kg
100 kmol
M V0 20,85 153
m g   140,89 kg
VM 22,414

Teste de autoevaluare

1. Amestecurile de gaze naturale sau sisteme de hidrocarburi gazoase:

a. sunt constituite din gaze hidrocarburi;
b sunt constituite din gaze nehidrocarburi de tipul impurutăților;
c. sunt constituite din gaze hidrocarburi şi gaze nehidrocarburi sau impurităţi de
tipul, azotului, dioxidului de carbon, hidrogenului sulfurat, oxigenului etc..
2. Legea lui Dalton:
a. legea defineşte presiunea unui amestec de gaze ca fiind egală cu suma presiunilor
parţiale pe care le-ar avea fiecare gaz component în parte, dacă ar ocupa singure
întregul volum al amestecului.;
b. legea defineşte temperatura unui amestec de gaze ca fiind egală cu suma
presiunilor parţiale pe care le-ar avea fiecare gaz component în parte, dacă ar ocupa
singure întregul volum al amestecului.
3. Coeficientul de echilibru ki:
a. reprezintă o măsură a abilităţii unui component oarecare al sistemului de a nu se
vaporiza în prezenţa celorlalţi componenţi;
b. reprezintă o măsură a abilităţii unui component oarecare al sistemului de a se
vaporiza în prezenţa celorlalţi componenţi.

1- 12
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2

1.4. Proprietăţile fizice ale gazelor reale

1.4.1. Factorul de neidealitate al gazelor

Curbele de compresibilitatea ale gazelor reale. Toate gazele reale se abat într-o
măsură mai mare sau mai mică de la legea Boyle-Mariotte, pV =ct., astfel abaterile
gazelor reale pot fi puse în evidenţă urmărindu-se variaţia produsului pV, la temperatură
constantă, funcţie de presiune, într-o diagramă pV-p, conform figurii 1.1.
Într-o astfel de diagramă izotermele gazului perfect se reprezintă prin linii drepte,
paralele cu axa absciselor.
Definim temperatura Boyle, TB ca temperatura deasupra căreia toate izotermele
sunt monotone, deci nu au punct de extrem, rezultând că avem o compresibilitate a
gazelor aproape liniară, astfel un gaz real aflat deasupra acestei temperaturi are o
comportare asemănătoare cu cea a gazului ideal.

Fig. 1.1. Izotermele unor gaze reale.

Abaterea de la comportarea ideală a gazelor reale la temperatură constantă, este

pusă în evidenţă prin factorul de neidealitate Z. Pentru factorul Z se mai foloseşte

şi denumirea de factor de compresibilitate, prin preluarea fără discernământ din limba
engleză a termenului compressibility factor, denumire ce este bine să fie evitată.

1- 13
 Factorul de neidealitate Z este o mărime adimensională şi se defineşte ca raportul
între volumul real a n moli de gaz aflat la presiunea p şi temperatura T şi volumul ideal
pentru acelaşi număr de moli în aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură.
În aceste condiţii ecuaţia termodinamică de stare a gazelor reale poate fi scrisă
astfel:
p V  n  Z  R  T
Pentru cazul în care Z = 1 din ecuaţia precedentă se obţine legea de stare a gazelor
perfecte, care admite că:
- volumul ocupat de molecule este nesemnificativ în raport cu volumul
sistemului;
- forţele de interacţiune dintre molecule şi pereţii exteriori sunt neglijabile;
- ciocnirile dintre molecule sunt perfect elastice, fără pierderi de energie.
Ecuaţiile de stare, pe care literatura de specialitate le pune la dispoziţie, sunt de o
mare varietate de forme matematice, de la expresii simple până la expresii foarte
complicate din punct de vedere al numărului de constante. Se constată că, dacă numărul
de constante dintr-o ecuaţie de stare este mai mare şi precizia de redare a comportării
pVT şi a proprietăţilor termodinamice ale fluidelor modelate creşte considerabil. Dintre
tipurile de ecuaţii de stare prezentate frecvent în literatură şi utilizate de specialişti se
amintesc: ecuaţiile cubice, ecuaţiile polinomiale, şi ecuaţiile cu coeficienţi viriali.
Ecuaţia cubică Van der Waals (VdW). Restricţiile impuse ecuaţiei gazelor ideale
au fost, în parte, eliminate de J. D. Van der Waals în urmă cu mai bine de un secol
(1872), în felul următor: presiunea a fost corectată cu un termen pA, care reprezintă
efectul forţelor de atracţie dintre molecule, iar volumul a fost corectat cu un termen Vp,
ce reprezintă volumul propriu al moleculelor (covolumul b).
Cei doi termeni de corecţie au expresiile:
n2
pA  a 
V2
VP  n  b
Ecuaţia de stare scrisă pentru gazul ideal (Z=1) şi n moli de substanţă, ia forma:
 n2 
 p  a  2   V  n  b   n  R  T ,
 V 

1- 14
iar pentru n = 1 moli de substanţă, ecuaţia devine:
 a 
 p  2 (V  b)  RT
 V 
Ecuaţia Van der Waals (VdW) prezintă următoarele caracteristici importante:
- la presiuni mici şi volume mari, parametrul b devine neglijabil în comparaţie cu
volumul V, iar termenul forţelor de atracţie intermoleculară a /V 2 nesemnificativ şi
astfel ecuaţia VdW se reduce la forma ecuaţiei de stare a gazelor ideale;
- la presiuni mari, de exemplu p   , volumul este foarte mic apropiindu-se de
valoarea lui b, devenind actualul volum molecular.
Totodată, ecuaţia VdW prezintă şi unele neajunsuri ca de exemplu:
- la presiuni foarte mari, în zona bifazică sau în zona fazei lichide, constantele a şi
b nu asigură corecţiile necesare.
- în cazul sistemelor multicomponente trebuie folosite constante specifice fiecărui
gaz multicomponent ca o constantă globală (atotal, btotal), fie constante pentru fiecare gaz
component a sistemului multicomponent (ai, bi), alături de alte constante care să
exprime acţiunea dintre componenţii diferiţi ai sistemului multicomponent.
Ecuaţia Van der Waals a creat o serie de facilităţi, ce sunt îndeplinite în continuare
de toate ecuaţiile cubice apărute până în prezent, şi anume:
1. Calculul temperaturii Boyle
a ab
pV  pb    RT
V V2
Din ecuaţia de stare scrisă pentru n = 1 kmol rezulă V  RT p .
Totodată datorită faptului că la presiuni mici, volumul de gaze este mare, a condus
la neglijarea termenului ab V 2 , ceea ce a rezultat expresia:
ap
 pb   0.
RT
Dar cum valoarea presiunii este diferită de zero, expresia temperaturii Boyle
devine:
a
TB 
bR
2. Stabilirea domeniul de comportare de fază
Se ordonează ecuaţia Van der Waals după puterile volumului,
1- 15
 a ab
pV  pb    RT
V V2
pV 3  pbV 2  RTV 2  aV  ab  0
1
pV 3  V 2 ( pb  RT )  aV  ab  0 /
p
obţinându-se o ecuaţie de gradul trei în volum, astfel:
 RT  a ab
V 3  V 2  b    V  0
 p  p p
Reprezentarea grafică a ecuaţiei este arătată în figura 1.2.
Izoterma care trece prin punctul critic C se numeşte izotermă critică. Dacă
temperatura T > Tcr curbele sunt monotone, iar dacă T < Tcr curbele prezintă două
puncte de extrem şi anume punctul de minim B şi punctul de maxim E. Pentru
temperaturile cuprinse în intervalul de presiune al punctelor de extrem notat cu X,
ecuaţia Van der Waals prezintă trei soluţii pentru volum, soluţii ce nu au semnificaţie
fizică datorită neomogenităţii sistemului în acest domeniu.
Domeniul este bifazic, în care au loc procese de vaporizare–condensare,

izotermă, la presiune constantă. Izoterma prezintă un palier de presiune

constantă px notat cu ADF, în care suprafeţele ABD şi DEF sunt egale.

Fig. 1.2. Reprezentarea grafică a izotermelor gazului în diagrama p-V,

aplicând ecuaţia cubică Van der Waals.

1- 16
 Odată cu creşterea temperaturii, palierul se îngustează până când punctele A şi F
vor coincide, adică proprietăţile celor două faze se vor confunda în punctul critic C.
Curba ACF se numeşte curbă de saturaţie vaporizare-condensare.
3. Determinare parametrilor critici, f (pcr,Tcr,Vcr) = 0
a ab
pV  pb    RT
V V2
pV 3  pbV 2  aV  ab  RTV 2

pV 3  V 2 ( pb  RT )  aV  ab  0 , se înmulţeşte cu 1/p

 RT  a ab
V 3  V 2  b    V  0
 p  p p
şi se compară cu trinomul,
(V  Vcr ) 3  0

V 3  3Vcr  V 2  3Vcr2  V  Vcr3  0

rezultă sistemul de ecuaţii:

 a
  3  Vcr2 / Vcr
p
 cr
a b
  Vcr3 / 3
 p cr
 a a b
  Vcr  3
 pcr pcr

Prin rezolvarea sistemului de trei ecuaţii se obţin următoarele expresii ale

a 8 a
parametrilor critici: Vcr  3  b ; pcr  ; Tcr   .
27  b 2 27 b  R
Totodată, se obţine expresiile constantelor specifice a, b şi a constantei universale
a gazelor R, funcţie de parametrii critici:
Vcr 8 pcr  Vcr
a  3 p cr Vcr2 , b , R .
3 3 Tcr
Metoda Cailletet pentru determinarea volumului critic a unui amestec bifazic
Se dau două curbe de comportare de fază: l pentru faza lichid şi g pentru faza
gaz. Pentru un domeniu limitat de temperatură T1 şi T2, curbele au alura a două drepte

1- 17
paralele, corespunzând temperaturii T1 punctele de masă specifică (densitate) a
lichidului l1 şi respectiv a gazului g1, iar temperaturii T2 punctele de masă specifică a
lichidului l2 şi respectiv a gazului g2.
Dar prin creşterea temperaturii până la temperatura critică cunoscută a
amestecului bifazic Tcr, proprietăţile celor două faze se vor confunda în punctul critic de
coordonate C(Tcr; cr) situat pe linia mediană de comportare a fazelor.
Scriind ecuaţia dreptei AB, din figura 1.3 rezultă,

Fig. 1.3. Reprezentarea grafică a curbei de

comportare a fazelor, în coordonate -T.

y  y1 x  x1

y 2  y1 x2  x1
şi explicitând fiecare termen al ecuaţiei, după cum urmează,

 y  cr
 x  Tcr 
  l1   g1
 x1  T1 şi  y1 
x  T  2
 2 2
 l 2   g 2
 y2 
 2
se înlocuieşte în ecuaţia dreptei şi se determină densitatea critică cr a amestecului
l   g
cr  1 1

Tcr  T1
bifazic, 2  ;
l   g l   g T2  T1
2 2
 1 1

2 2
rezultând că expresia volumului critic a amestecului bifazic este:
1- 18
 1
Vcr 
 cr

4. A permis enunţarea Teoremei sau Legii Stărilor Corespondente

a. Teorema Stărilor Corespondente pentru sistemele
monocomponente de gaze
Vom căuta să scriem ecuaţia de stare a lui Van der Waals care să nu depindă de
parametri critici. În acest scop definim parametrii reduşi ca raportul între parametri de
stare (zăcământ, conducta de transport, panou de măsurare a gazelor etc.) şi parametri
critici, astfel:
p T V
pr  ; Tr  ; Vr  ;
pcr Tcr Vcr

sau p  pr  pcr ; T  Tr  Tcr ; V  Vr  Vcr

Înlocuind în ecuaţia lui Van der Waals, rezultă:

 a 
 p  2 (V  b)  RT
 V 

 3 p V 2  8 pcr Vcr
 pr  pcr  cr cr2 Vr Vcr  cr  
V
   Tr  Tcr
 Vr Vcr 
2
3  3 Tcr

 3  1 8
 p r  2 (Vr  )   Tr /3
 Vr  3 3

Ecuaţia redusă a lui Van der Waals

 
 p r  32 (3Vr  1)  8Tr
 Vr 

a permis enunţarea teoremei sau legea stărilor corespondente pentru sisteme
monocomponente care afirmă că, dacă două gaze reale, diferite, au doi parametrii
reduşi identici, atunci şi cel de-al treilea parametru este identic. Se spune despre cele
două gaze că se află în stări corespondente.
Importanţa acestei teoreme constă în faptul că, a permis trasarea diagramelor de
variaţia a factorului de neidealitate în coordonate reduse, de tipul Z = Z (pr; Tr),

conform figurii 1.4.

1- 19
 Totodată, avantajul creat de această teoremă este acela că prin aplicarea ei putem
găsii proprietăţile unui gaz în zone în care experimentele nu pot fi efectuate, utilizându-
se proprietăţile altui gaz pentru care se pot face determinări experimentale cu uşurinţă.
De exemplu cunoscând starea dioxidului de carbon în condiţii normale de presiune şi
temperatură, putem afla starea corespondentă a metanului, adică p = 63 kPa şi
t = -102 0C.
b. Teorema Stărilor Corespondente pentru sistemele
multicomponente de gaze reale
Pentru un amestec format din două gaze reale, notăm cu C1 punctul critic al curbei
de comportare a gazului 1 şi cu C2 punctul critic al curbei de comportare a gazului 2 din
diagrama p-T, reprezentată în figura 1.5. Cu cât cei doi componenţi sunt mai îndepărtaţi,
cu atât curba loc geometric a punctelor critice este mai bombată şi înclinată spre stânga,
adică spre domeniul presiunilor mari.
Convenim să notăm, punctul pseudocritic Cpc ce se află la intersecţia segmentului
ce uneşte cele două puncte critice C1 şi C2, cu linia mediană a curbei de comportare a
amestecului gazos. După cum se poate observa din figura 1.5, coordonatele punctului
pseudocritic Cpc(ppc;Tpc) au valori mai mici decât cele ale punctului critic a amestecului
gazos C(pcr;Tcr). Presiunea critică are valoarea maximă.

Fig. 1.4. Variaţia factorului de neidealitate Z pentru metan.

1- 20
 Fig. 1.5. Reprezentarea grafică a unui amestec din
două gaze reale în coordonate p-T.

Definim parametrii pseudoreduşi ca raportul între parametri de stare şi parametri

pseudocritici, astfel:
p T V
p pr  Tpr  V pr  ,
p pc Tpc V pc
j
în care: p pc   yi pcri i = 1...j; jN
i 1

j j
Tpc   yiTcri ; Vcr   yiVcri
i 1 i 1

unde yi este fracţia molară a componentului i din amestecul format din j. componenţi are
se cunosc compoziţiile amestecului
În cazul în care se cunoaşte compoziţia amestecului de gaze naturale din buletinul
de analiză cromatografică (fracţiile molare, volumice sau masice sunt determinate),
teorema stărilor corespondente a permis, trasarea diagramelor de variaţia a factorului de
neidealitate în coordonate pseudoreduse de tipul Z = Z (ppr; Tpr).
De aceea, o metodă grafică uzuală pentru determinarea rapidă a factorului de

neidealitate a amestecurilor de gaze hidrocarburi este prezentată în figura 1.6.

O altă metodă grafică, rapidă, pentru amestecuri de gaze a căror densitate sau
densitate relativă faţă de aer este cunoscută, poate determina indirect valoarea

1- 21
factorului de neidealitate al gazelor Z, prin citirea raportului T0 Z  T din diagrame de
tipul celei prezentate în figura 1.7 (de exemplu: densitatea relativă este δrg = 0,6).

Fig. 1.6. Variaţia factorului de neidealitate Z

în coordonate pseudoreduse.

Parametrii pseudocritici pot fi determinaţi cu ajutorul diagramei din figura 1.8, iar
corecţia acestora datorată prezenţei gazelor nehidrocarburi sau impurităţi în amestecul

gazos, se face cu ajutorul diagramei din figura 1.9.

1- 22
 T0/Z·
T

Presiunea, bar
Fig. 1.7. Variaţia raportului T0 Z  T pentru un
gaz natural cu densitatea relativă δrg=0,6.

Pentru cazul amestecurilor de gaze hidrocarburi cu gaze nehidrocarburi

(impurităţi), factorului de neidealitate al amestecului gazos Z se calculează cu relaţia:

Z  Z H (1  yimp )  Z NH  yimp

Z NH  yimp  Z N 2  yN 2  ZCO2  yCO2  Z H 2 S  yH 2 S

yimp  yN2  yCO2  yH 2S

unde: Z este factorul de neidealitate al amestecului de gaze hidrocarburi cu gaze

impurităţi; ZH - factorul de neidealitate al gaze hidrocarburi; ZNH – factor de neidealitate
al gaze nehidrocarburi (impurităţi) de tipul, N2, CO2, H2S; yimp – suma fracţiilor molare
de participare în amestecul de gaze a impurităţilor y N 2 , yCO2 , y H 2 S .

1- 23
 Determinarea factorului de neidealitate prin metode analitice
Valorile factorului de neidealitate determinate din diagrame sunt incomod de
folosit în expresii matematice, mai ales atunci când sunt necesare realizarea unor
programe de calculator bazate pe modele informatice.

Fig. 1.8. Corelaţia dintre masa specifică aparentă şi parametri pseudocritici

pentru amestecurile de gaze şi corecţiile acestora pentru gaze
nehidrocarburi sau impurităţi.

Fig. 1.9. Corecţia parametrilor pseudocritici în

funcţie de conţinutul în gaze impurităţi.

1- 24
 Din acest motiv, în literatura de specialitate au fost publicate numeroase relaţii
empirice care descriu dependenţa Z = Z(ppr, Tpr), fiecare cu limitele impuse de valorile
parametrilor de lucru. Dintre acestea se menţionează cele mai cunoscute şi des utilizate.

a. Corelaţia lui A. Z. Istomin

Corelația matematică stabilită pe cale experimentală, se aplică în cazul în care se
cunoaşte densitatea gazului sau densitatea relativă a gazului faţă de aer şi are forma:
 
Z  1  102 0,76  Tpr3  9,36  Tpr  13  8  p pr  p pr

în care, relațiile empirice stabilite pentru parametrii pseudocritici sunt,

p pc  (4,937  0,464   rg )  106 [N/m2]

Tpc  171,5   rg  97 [K]

iar ecuaţiile parametrilor pseudoreduşi au forma:

p T
p pr  ; Tpr  .
p pc Tpc

Corelația lui A. Z. Istomin are aplicabilitate pentru domeniul parametrilor

pseudoreduşi cuprins între 0  p pr  3 şi 1,3  Tpr  1,9 .

b. Corelaţia P. M. Dranchuk, R. A. Purvis şi D. B. Robinson:

 A A   A  2 A A  5
Z  1   A1  2  33    r   A4  5    r   5 6    r 
 Tpr Tpr   Tpr   T 
   pr 

A 2 
 
  37   r  1  A8   r  EXP  A8   r 
2 2
 
 Tpr 

unde  r este densitatea redusă a gazului, definită de relaţia:

0,27  p pr
r 
Z  Tpr

iar coeficienţii A1…A8 au următoarele valori:

A1=0,31506237; A2= -1,0467099; A3= -0,57832729; A4=0,53530771; A5= -0,61232032;
A6= -0,10488813; A7=0,68157001; A8=0,68116519.
Domeniul de aplicabilitate a corelaţiei este pentru valorile parametrilor
pseudoreduşi cuprinse între limitele:

1- 25
 0,20  p pr  3,0 şi 1,05  Tpr < 3,0

Factorul de neidealitate al gazelor Z, ca de altfel şi pentru lichide, se poate

determina folosind şi ecuaţiile de stare polinomiale sau cu coeficienţi viriali care vor fi
prezentate în cele ce urmează.
Ecuaţii polinomiale de stare. Pe baza unui set de 5940 valori experimentale ale
factorului de neidealitate, citite din tabelele după care a fost construită nomograma
Standing-Katz s-au stabilit mai multe expresii analitice, valabile pe domenii particulare
de valori ale parametrilor reduşi de presiune şi temperatură, uşor de aplicat în special în
programele informatice de calculator. În cele ce urmează se vor prezenta câteva ecuaţii
de acest gen.
a. Ecuaţia polinomială de gradul 2, valabilă pentru domeniul presiunii reduse
0,01<pr<6,8 şi a temperaturii reduse 1,25<Tr<1,5, s-a aplicat pentru 325 valori ale lui Z
pentru care a rezultat o eroare medie pătratică de 2,34%.
Ecuaţia se prezintă sub forma:
Z  pr , Tr   0,649118 Tr2  2,539409 Tr  1,283504

  0,05687463 Tr  0,07935253  pr  0,02183045 pr2

b. Ecuaţia polinomială de gradul 4, este valabilă pe domeniul 0,5<pr<6,8 şi
1,5<Tr<2. A fost verificată cu 384 valori ale lui Z, obţinându-se o eroare medie de
pătratică de 0,14 %. Ecuaţia are forma :
Z  pr , Tr   0,98622 pr4  6,633 pr3  16,726  pr2  18,5311 pr  8,6624 

 (0,0796601 pr3  0,254734 pr2  0,0744 pr  0,522036)  pr 

 
 0,0253188 pr2  0,129551 pr  0,143005  Tr2 

 0,00194226 pr  0,0001645501  Tr3  0,00026073 Tr4

Ecuaţii de stare cu coeficienţi viriali. În ultimul timp, dată fiind răspândirea
tehnicilor moderne de calcul, pentru determinarea factorului de neidealitate Z se
utilizează tot mai mult relaţii de forma:
Z  1 B  p  C  p2    
B C
Z 1   
V V2

1- 26
 B C
Z 1 A    
V V2
care reprezintă câteva variante ale ecuaţiei viriale de stare (numele său provine de la
cuvântul latin pentru „forţă”).
Funcţie de măsura în care se consideră valabilă ecuaţia lui Van der Waals,
coeficienţii A, B şi C ce depind de temperatură sunt coeficienţi viriali de ordinul 1,2,3…
şi au expresiile date de relaţiile:
Tc  p 9 V T 3 T V 2
A p, T   ; BT     c c ; C T    c c .
8  pc  T 8 T 8 T

Ecuaţia de stare cu coeficienţi viriali se poate folosii pentru a demonstra că deşi

ecuaţia de stare a unui gaz real poate coincide cu legea gazului perfect la p→ 0, nu toate
proprietăţile coincid în mod necesar cu acele a unui gaz perfect la această limită.
Considerăm de exemplu, valoarea dZ/dp panta curbei factorului de neidealitate în
funcţie de presiune. Pentru un gaz perfect dZ/dp = 0 (deoarece Z=1 la orice presiune),
dar pentru un gaz real:
dZ
 B  2 p  C  ...  B, când p → 0
dp
Cu toate acestea, B nu este în mod necesar 0, iar panta lui Z în funcţie de p nu se
apropie de 0 (valoarea pentru gazul perfect).
Întrucât coeficienţii viriali depind de temperatură, poate exista o temperatură la
care Z → 1 cu panta 0 la presiune mică sau volum molar mare, aşa cum rezultă din
figura 1.10.

Fig. 1.10. Variaţia factorului de neidealitate cu presiunea.

Z → 1 la presiuni mici, dar cu diferite pante.

1- 27
1.4.2. Coeficientul de compresibilitate al gazelor

Definim variaţia volumului cu presiunea la temperatură constantă ca, coeficient de

compresibilitate al gazelor şi are expresia:
1  V 
   
V  p T ct

Din ecuaţia generală de stare a gazelor reale,

p∙V=Z∙n∙R∙T
rezultă relaţia volumului de gaze este
ZnRT
V
p
în care factorul de neidealitate este funcţie numai de presiunea sistemului, astfel:
Z  Z ( p) .
În urma derivării ecuaţiei,

V  Z ( p)   1 Z Z 
 nRT    nRT    2 
p  p   p p p 

p  1 Z Z 
   nRT    2 
ZnRT  p p p 
rezultă expresia coeficientului de compresibilitate:
1 1 Z
  
p Z p

Pentru un amestec de gaze naturale:

p  p pr  p pc ; p pc  ct

1 1 Z
g   
p pr  p pc Z p pc  p pr

1  1 1 Z 
g     
p 
p pc  pr Z p pr 
coeficientului de compresibilitate al gazelor se defineşte ca raportul între coeficientul de
compresibilitate pseudoredus şi presiunea pseudocritică.

1- 28
  pr
g 
p pc

1.4.3. Vâscozitatea dinamică a gazelor naturale

Pentru gazele pure aflate în condiţii normale de presiune şi de temperatură,

valorile vâscozităţilor dinamice sunt determinate în laborator, iar valorile măsurătorilor
sunt tabelate sau reprezentate grafic.
Literatura de specialitate pune la dispoziţie mai multe corelaţii pentru calculul
vâscozităţii dinamice a amestecurilor gazoase, aflate în alte condiţii de presiune şi
temperatură diferite de cele normale, cum sunt: corelaţia N. Carr, R. Kobayashi şi
D. Burrows, corelaţia B. G. J. Lohrentz, corelaţia E. D. Dean şi I. L. Stiel, corelaţia
R. J. Dempsey, corelaţia L. A. Lee, H. M. Gonzales şi E. B. Eachin, corelaţia
B. M. Standing, corelaţia M. Al-Blehed, M. H. Sayyouh şi S. M. Desouky etc.
Pentru amestecurile de gaze hidrocarburi, aflate în alte condiţii de presiune şi
temperatură faţă de cele normale, determinarea valorilor vâscozităţilor dinamice se
realizează prin două metode şi anume: analitice sau grafice.

Aplicarea metodelor analitice

O primă relaţie uzuală, determină vâscozitatea dinamică a amestecului de gaze
format din n componenţi în funcţie de fracţia molară yi, masa molară Mi şi vâscozitatea
dinamică a componentului gazos i din amestec, aflat în condiţii de presiune normală p0

şi temperatură de stare T (zăcământ Tz, conducta de transport Tc, etc.).

n

 y  i gi ( p0 , T )  M i
 g ( p0 , T )  i 1
n

 y M
i 1
i i

în care  gi reprezintă vâscozitatea dinamică a componentului i din amestec aflat în

aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură în care se află determinată vâscozitatea

dinamică a amestecului de hidrocarburi gazoase  g .

1- 29
 O altă relaţia de calcul mai exactă a fost realizată de Herning-Zipperer, astfel:

 y 
i gi ( p0 , T )  M i  Tcri
 g ( p0 , T )  n

y 
i 1
i M i  Tcri

în care Tcri temperatura critică a componentului i din amestecul de gaze hidrocarburi.

Calculul vâscozităţii dinamice a amestecului de gaze hidrocarburi cu ajutorul
relaţiei Herning-Zipperer, chiar şi pentru condiţii de temperatură mai ridicate, au dat
rezultate sensibil apropiate de cele experimentale, conducând la erori medii
de ± 3…5%.
Corelaţia M. Al-Blehed, M. H. Sayyouh şi S. M. Desouky, apărută în literatura de
specialitate, permite calculul vâscozităţii dinamice a amestecului gazos. Ea face
corecţiile necesare ce ţin cont de prezenţa gazelor nehidrocarburi din sistemele gazoase
care provin din zăcămintele de gaze neasociate sau asociate ţiţeiului.
Corelaţia este definită de ecuaţiile:
 g ( p, T )   g ( po , T )  Fp a


Fp a  0,6  1,5 ln  p pr  / Tpr 
g ( po , T )  g ( po , T ) H  g ( po , T ) NH

g ( po , T ) NH  0,008 yN  0,006 yCO  0,003 yH S

2 2 2

 rg
 g ( po , T ) H  1,71105  2 106   rg  Tpr 
Tpr

unde Fpa este factorul de corecţie pentru presiune; ppr – presiunea pseudoredusă a
amestecului gazos; Tpr – temperatura pseudoredusă a amestecului gazos; δrg – densitatea
relativă a amestecului gazos; y N 2 , yCO2 , y H 2 S – fracţiile molare ale gazelor

nehidrocarburi, azot, dioxid de carbon şi hidrogen sulfurat;  g ( po , T ) H - vâscozitatea

dinamică a gazelor hidrocarburi, aflată la presiune normală şi temperaturi diferite. În

acest caz, T este temperatura sistemului; g ( po ,T ) N H - vâscozitatea dinamică a gazelor

nehidrocarburi, aflată la presiune normală şi temperaturi diferite;  g ( p, T ) -

1- 30
vâscozitatea dinamică a amestecului gazos, aflată la presiune şi temperatură diferite. În
acest caz p şi T sunt presiunea şi respectiv, temperatura de stare a sistemului.
Corelația M. Al-Blehed, M. H. Sayyouh şi S. M. Desouky demonstrează creşterea
vâscozităţii amestecului gazos datorită gazelor nehidrocarburi, prezente atât în
compoziţia gazelor libere, cât şi în a celor asociate.
Aplicarea metodelor grafice
Vâscozitatea alcanilor şi a componenţilor nehidrocarburi, întâlniţi în sistemele de
gaze, la presiunea atmosferică şi temperaturi cuprinse între 0 °C şi 200 °C este
prezentată în figura 1.11. Graficul se aplică când se cunoaşte compoziţia cromatografică
a amestecului de gaze naturale.

Fig. 1.11. Vâscozitatea alcanilor şi a componenţilor

nehidrocarburi ai gazelor naturale la presiunea
atmosferică şi la temperaturi cuprinse între 0°C şi 200°C.

Pentru amestecuri de gaze, vâscozitatea se poate determina cu ajutorul diagramei

din figura 1.12, în care vâscozitatea dinamică la diferite temperaturi între 10 °C

şi 200 °C şi presiunea atmosferică este dată în funcţie de densitatea relativă a gazelor
sau respectiv, masa molară aparentă.

1- 31
 Fig. 1.12. Vâscozitatea gazelor în funcţie de densitatea relativă la presiunea
atmosferică şi la temperaturi cuprinse între 10°C şi 200 °C.

În situaţia în care, în compoziţia amestecului de gaze hidrocarburi există şi gaze

impurităţi, vâscozitatea dinamică a amestecului gazos va creşte datorită prezenţei
gazelor nehidrocarburi, conform relaţiei:
g ( po , T )  g ( po , T ) H  g ( po , T ) NH

g ( po ,T ) NH  g ( po ,T ) N  g ( po ,T )CO  g ( po ,T )H

2 2 2S

Pentru convertirea vâscozităţii dinamice a gazelor din condiţii de presiune

normală şi temperatura de stare  g ( p0 , T ) , în condiţii de presiune de stare şi

temperatură de stare  g ( p, T ) , se utilizează figurile 1.13 şi 1.14, cunoscând

valorile parametrilor reduşi sau pseudoreduşi.

1.4.4. Relaţii între parametrii de stare la transformarea adiabată

Admiţând valabilitatea expresiei diferenţiale a primului principiu al

termodinamicii se scrie: dq = dL + du
unde: dL - lucrul mecanic al variaţiei de volum; dL = p·dV
du – variaţia energiei interne; du = cv dT
dq - variaţia căldurii primite de sistem, care pentru transformarea adiabatică este
nulă.
1- 32
 dq = 0
– dL = du
– p·dV = cv dT
Din ecuaţia generală de stare a gazelor reale, pentru Z = 1 şi n=1, rezultă:
RT
V
p
dV cV dT
şi înlocuim    .
V R T
Se scrie constanta universală a gazelor ca,
R = cp - cV
în care, cp este căldura specifică molară la presiune constantă, iar cV – căldura specifică
molară la volum constant.
Notăm raportul căldurilor specifice molare la presiune, respectiv volum constant
ca exponent adiabatic:
cp
k
cV

dV cV dT
  
V c p  cV T

dV 1 dT
  
V cp T
1
cV
V2 T
dV 1 2 dT

k  1 T1 T

V1
V
V1 T
dV 1 2 dT
 V k  1 T T
V2

1

V1  1  T2
ln   ln
V2  k  1  T1
1
k 1
V1  T2  k 1 T2  V1 
  sau  
V2  T1  T1  V2 

Ecuaţia Clapeyron-Mendeleev scrisă pentru două stări, 1 şi 2, are forma:

1- 33
p1V1 p2V2
  ct .
T1 T2
k 1
p1V1 T1 T1  V2 
  ct . , dar  
p2V2 T2 T2  V1 
k 1 k 1
p1V1  V2  p1  V2  V2 
  ,    
p2V2  V1  p2  V 1  V1 
1
K
p1  V2  V2  p1  K
  sau  
p2  V1  V1  p 2 
1 1
V2  T1  K 1  p1  K
    
V1  T2   p2 
K K 1
p1  T1  K 1 T1  p1  K
  sau  
p 2  T2  T2  p 2 

Fig. 1.13. Corelarea raportului  1 cu temperatura pseudoredusă

pentru diferite presiuni pseudoreduse.

1- 34
 Fig. 1.14. Corelarea raportului  1 cu presiunea pseudoredusă
pentru diferite temperaturi pseudoreduse.

- explicații suplimentare la clasă.

Exemple
1. Se se calculeze valoarea lui Z pentru un amestec gazos aflat la p z= 75 bar
tz C, pentru cazurile
a) Se cunoaste compoziţia amestecului gazos exprimată în procente molare
şi date în tabel
b) Nu se cunoaşte compoziţia amestecului gazos dar din analiza Debro, ρ =
0,92 kg/m3N, iar fracţiile molare de participare a gazelor nehidrocarburi
sunt:
N2 = 10%
1- 35
 CO2 = 8%
H2S = 7%
a) Z  Z H (1  yimp )  Z NH  yiimp  0,831 0,25  0,201 0,823

yiimp  yiCO  yi N  yi H S
2 2 2

Z H  Z H ( p prH ,TprH )  0,83

Z NH  Z NH  pZ , TZ 

Z N  yiimp  Z N  yi N  ZCO2  yiCO  Z H 2 S  yiH S

2 2 2

Z N 2  Z N 2  pZ ,TZ 1,02

ZCO2  ZCO2  pZ ,TZ  0,63

Z H 2 S  Z H 2 S  pZ ,TZ  0,7

pZ 75
p prH    2,24 bar
p pcr 33,46
H

n
p pcr   yi  pcri  33,46 bar
H H
i 1

TZ 50  273,15
TprH   1,55 K
Tpcr 207,95
H

n
Tp cr   yi Tcri  207,95 K
H H
i 1

Componenţi yi% Mi pcri Tcri (K) yi Mi yi pcri yi Tcri

(kg/kmol) (bar)
C1 35 16.042 45.7 190.66 5.61 15.99 66.731
C2 20 30.068 49.0 305.86 6.01 9.80 61.172
C3 12 44.094 42.0 370.0 5.29 5.04 44.4
i-C4 8 58.12 35.0 408.14 4.64 2.80 35.651
N2 10 28.016 33.49 126.16 2.80
CO2 8 44.011 73.0 304.2 3.52
H2S 7 34.08 89.0 373.56 2.38
Sumă 30.28 33.63 207.95

30,28
g  1,34 kg 3
0
22,414 mN

Z = 0,83

1- 36
 b)  g0  0,92 kg
m3 N
yiN  0,1
2

yiCO  0,08
2

yi H S  0,07
2

p pcr  p pcr  p pcr  p pcr  p pcr  46  1,4  2,5  3  51,4 bar

cor x N2 CO2 H 2S

Tpcr  Tpcr  Tpcr  Tpcr  Tpcr  252 13 4  5  240 K

cor x N2 CO2 H 2S

p pcr  46bar
X

Tpcr  252 K
X

pZ 75
p p cr    1,29
cor
p p cr 50,1
cor

TZ 323,15
Tpcr   1,34
X
Tpcr 240
cor

Z  0,805
Diferenţa între valorile lui Z apare datorită valorii densităţii.

Teste de autoevaluare

4. Abaterea de la comportarea ideală a gazelor reale la temperatură constantă:

a. este pusă în evidenţă prin factorul de neidealitate Z;
b este pusă în evidenţă prin factorul de compresibilitate.
5. Pentru cazul amestecurilor de gaze hidrocarburi cu gaze nehidrocarburi (impurităţi),
factorului de neidealitate al amestecului gazos Z se calculează cu relaţia:
a. Z  Z H (1  yimp )  Z NH  yimp ;
b. Z = Z (ppr; Tpr).

6 Corelația lui A. Z. Istomin:

a. 0,20  p pr  3,0 şi 1,05  Tpr < 3,0;

1- 37
b. valabilă pentru domeniul presiunii reduse 0,01<pr<6,8 şi a temperaturii reduse
1,25<Tr<1,5;
c. are aplicabilitate pentru domeniul parametrilor pseudoreduşi cuprins între
0  p pr  3 şi 1,3  Tpr  1,9 .

7. Vâscozitatea dinamică a amestecului gazos:

a. în situaţia în care, în compoziţia amestecului de gaze hidrocarburi există şi gaze
impurităţi, vâscozitatea dinamică a amestecului gazos va creşte datorită prezenţei
gazelor nehidrocarburi;
b. în situaţia în care, în compoziţia amestecului de gaze hidrocarburi există şi gaze
impurităţi, vâscozitatea dinamică a amestecului gazos va scădea datorită prezenţei
gazelor nehidrocarburi;
c. în situaţia în care, în compoziţia amestecului de gaze hidrocarburi există şi gaze
impurităţi, vâscozitatea dinamică a amestecului gazos va rămâne neschimbată.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

1-c, 2-a, 3-b, 4-a, 5-a, 6-c, 7-a

Lucrare de control

1. Definiți fracţia masică a unui component i dintr-un amestec format din j

componenţii – 1 punct.
1. Enunțați Legea Gay-Lussac – 1 punct.
2. Dați definiția presiunii de vapori– 1 punct.
3. Definiți factorul de neidealitate Z – 1 punct.
4. Enunțați teorema sau legea stărilor corespondente pentru sisteme
monocomponente – 1 punct.
5. Care sunt parametri pseudoreduși și cum îi definim – 1 punct.
6. Care sunt cele mai utilizate corelații de calcul pentru factorul de neidealitate Z –
1 punct.
7. Care este expresia coeficientului de compresibilitate al gazelor – 1 punct.
8. Exemplificați metodele analitice pentru calculul vâscozității dinamice a gazelor -
1 punct.
Un punct din oficiu.

1- 38
Bibliografie/webografie

1. Al-Blehed, M., Sayyouh, H. M., Desouky, M., - New approch

estimates viscosity of natural gases, Petroleum
Engineer International, July, 1991;
2. Albulescu, M., Trifan, C., - Hidraulica, transportul şi depozitarea
produselor petroliere şi gazelor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999;
3. Beggs, H.D., Robinson, J. R., - Estimating the Viscosity of Crude Oil
Systems, JPT, September 1975, 1140-1141;
4. Bulău, L., - Colectarea, transportul şi depozitarea ţiţeiului,
Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1978;
5. Creţu, I., - Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi, Vol. I şi II,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987;
6. Dinu, F., - Extracţia gazelor naturale, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2 ;
7. Dinu, F., - Contribuţii la perfecţionarea proceselor tehnologice de
exploatare a zăcămintelor de gaze cu condensat, Teză
de doctorat, Universitatea “Petrol-Gaze” Ploieşti,
1998;
8. Dinu, F., Popa, C., - Optimizarea parametrilor unei ecuaţii cubice
de stare, Sesiunea Jubiliară 1948-1998, Secţia 2,
Ingineria Zăcămintelor de Hidrocarburi, Mai 1998, U.
P. G. Ploieşti;
9. Dranchuck, M. P., Purvis, R. A., Robinson, D. B., - Computer
calculations of natural gas compressibility factors
using the Standing and Katz correlation, I. P. T.
Series, Nr. IP 74-008/1974;

1- 39
10. Dranchuck, M. P., Abu Kassem, J. H., - Calculation of Z – factors
for natural gases using equations of state, JCPT, July-
September, 1975, 34-36;
11. Minescu, F., - Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, vol. 1, Editura
Universităţii din Ploieşti, 1994;
12. Minescu, F., - ,,Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi", vol. 2,
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2 ;
13. Niculescu, N., Goran, N., - Tehnologia extracţiei gazelor,
Îndrumar de Laborator, I. P. G. Ploieşti, 199 ;
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2 ;
14. Neacşu , S., - Comprimarea şi lichefierea gazelor, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2 3;
15. Ştefănescu, D. P., - Practica extracţiei gazelor naturale, vol. I,
Editura Universităţii „L. Blaga” Sibiu, 1996;

1- 40
Modul de învățare
UMIDITATEA GAZELOR
2 NATURALE

Cuprins
Obiective
Competențe
Timp de studiu
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3

1. Sisteme de hidrocarburi şi apă

2. Consideraţii generale asupra umidității gazelor naturale

Exemple
Teste de autoevaluare

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4

3. Mecanismul apariţiei şi stabilitatea criohidraţilor

4. Aplicarea efectului Joule – Thomson la sondele de gaze

Exemple
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control
Bibliografie/webografie

Obiective:

O importanţă deosebită o constituie, cunoaşterea relaţiei dintre

sistemele de hidrocarburi gazoase şi apa aflată în fază de vapori,
atât în industria extractivă de gaze naturale, cât şi în cazul
sectorului de transport şi distribuţie a acestora. Datorită condiţiilor

1- 1
 de presiune şi temperatură, toate gazele naturale conţin apă sub
formă de vapori. Prezenţa apei în gaze este cunoscută sub numele
de umiditate şi se exprimă în g/m3N.

Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să aibă viziunea
asupra temelor abordate în lucrare și aplicațiile caracteristice, se
imprimă studenților necesitatea respectării disciplinei tehnologice,
precum și rezolvarea problemelor specifice, în scopul reducerii
consumurilor de materiale, energie și combustibil, utilizarea
tehnicilor de calcul moderne și astfel, stabilirea unor parametri ai
regimului de extracție a gazelor naturale, în vederea obținerii
randamentului maxim.

Timpul de studiu
Aceast modul de învățare are un rolul introductiv prezentând
conținutul disciplinei și legătura cu materiile studiate anterior. Se
presupune o durata de studiu de 4 ore.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3

3.1. Sisteme de hidrocarburi şi apă

O importanţă deosebită o constituie, cunoaşterea relaţiei dintre sistemele de hidrocarburi

gazoase şi apa aflată în fază de vapori, atât în industria extractivă de gaze naturale, cât şi
în cazul sectorului de transport şi distribuţie a acestora.

Solubilitatea gazelor în apă este dată de raţia de soluţie notată r, care reprezintă volumul
de gaze dizolvate în soluţie, în m3N, în unitatea de volum de apă, pentru o anumită
presiune şi temperatură dată.

Considerente:
1. Solubilitatea gazelor în apă creşte cu creşterea temperaturii, în afara domeniului
de temperaturi și presiuni mari, conform figurii 3.1.

1- 2
 Fig. 3.1. Solubilitatea gazelor în apă, funcţie
de presiune şi temperatură.

2. Solubilitatea gazelor în apă scade cu creşterea mineralizaţiei apei, aşa cum se

prezintă în figura 3.2.
3. Solubilitatea apei în gaze depinde de presiune şi temperatură şi într-o măsură
mai mică, dar nu de neglijat, de compoziţie amestecului gazos.

Fig. 3.2. Influenţa mineralizaţiei apei asupra

solubilităţii gazelor în apă.

3.2. Consideraţii generale asupra umidității gazelor naturale

Datorită condiţiilor de presiune şi temperatură, toate gazele naturale conţin apă

sub formă de vapori. Prezenţa apei în gaze este cunoscută sub numele de umiditate şi
se exprimă în g/m3N. Din figura 3.3, se constată că la presiune constantă umiditatea
1- 3
gazelor creşte cu creşterea temperaturii, iar la temperatură constantă, umiditatea
gazelor creşte cu scăderea presiunii. În aceiaşi figură este reprezentată şi corecţia
datorată mineralizației apei, respectiv datorită salinității.

Fig. 3.3. Umiditatea gazelor în funcţie de presiune şi temperatură;

corecţia conţinutului de apă cu salinitatea apei.

Umiditatea gazelor naturale reprezintă cantitatea de apă conţinută în unitatea de

masă de gaz. Acest conţinut poate fi exprimat prin:

3.2.1. Umiditatea absolută

Umiditatea absolută se notează cu Us, deoarece se mai numeşte şi umiditate de
saturaţie şi reprezintă raportul dintre masa vaporilor de apă şi masa gazului uscat,

conform relaţiei:
mH 2O kg H 2 O
Us  ,
mg kg gaz uscat

Conţinutul în apă al gazelor se mai poate exprima şi în raport cu masa gazului

umed, astfel:

1- 4
 mH 2 O kg H 2 O
U s1  ,
mH 2 O  mg kg gaz umed

Considerând că vaporii de apă şi gazul au o comportare ideală, rezultă:

mH 2O mg
p H 2O  V   RT şi pg  V   RT
M H 2O Mg

mH 2O  mg
deci p V   RT
M
unde p H 2O este presiunea parţială a vaporilor de apă Pa, iar la echilibru putem

considera ca p H 2O  p Ht 2O , iar pHt 2O este presiunea de vapori a apei la temperatura t

dedusă din ecuaţia de echilibru,

p H 2O  p  y H 2O  p t H 2O

scrisă în condiţiile admiterii valabilităţii legii Dalton şi a legii Raoult, în care y H 2O este

fracţia molară a vaporilor de apă în gaz.

Presiunea totală a sistemului în Pa, se scrie
p  pH 2 O  p g

în care pg este presiunea parţială a gazului în Pa, mH 2O şi mg - masa vaporilor de apă şi

respectiv masa gazului în kg; M H 2O , Mg şi M - masa molară a apei, a gazului şi

respectiv masa molară aparentă a amestecului în kg/kmol, iar T - temperatura absolută

a sistemului în K. Din relaţiile anterioare rezultă:
mH 2 O p H 2O  M H 2O
Us  
mg pg  M g

pt H 2O M H 2O
sau Us  .
p  pt H 2O M g

iar umiditatea de saturaţie exprimată în raport cu masa gazului umed este,

mH 2 O pt H 2O  M H 2O
U s1  
mH 2 O  mg 
pt H 2O  M H 2O  p  pt H 2O M g 
dar este mai utilizată şi sub forma:

1- 5
 1
U s1 
Mg  p 
1   1
M H 2O  pH 2O
t 

Dacă unitatea de măsură se exprimă în grame vapori de apă pe metru cub de gaz
uscat, relaţia de calcul devine:
pHt 2O M H 2O 103 pHt 2O g
Us    803,74 apă

p p t
H 2O VM p p t
H 2O m 3
N gaz uscat

pHt 2O M H 2O 103 pHt O g

şi respectiv: U s    803,74 2 3
apă

p VM p m N gaz umed

kg
în care s-a luat masa molară a apei M H 2O  18,0153 şi volumul molar
kmol

m3 N
VM  22,414 .
kmol
La presiuni mici şi temperaturi care nu depăşesc 20C, presiunea de vapori a
apei este mica în raport cu presiunea sistemului, astfel că umiditățile de saturaţie se
consideră aproximativ egale, Us Us.

3.2.2. Umiditatea relativă

Umiditatea relativă U este raportul dintre umiditatea reală Ur şi umiditatea

maximă la echilibru sau de saturaţie Us şi reprezintă gradul de saturare a gazului.

Ur U r'
U  1 sau U  1
Us U s'

care, pentru comportarea ideală, se poate scrie şi sub forma:

pHr O
U  t
2
 1 , unde p Hr 2 O reprezintă presiunea parţială reală (efectivă)
p H 2O

a vaporilor de apă în faza gazoasă ( p Hr 2 O  p Ht 2 O ).

Dacă se cunoaşte umiditatea relativă U se poate calcula umiditatea reală cu

relaţia:

1- 6
 p r H 2O M kgapa
U r  U U s   H 2O ,
p  p H 2O M g
t
kg gazuscat

Caracterizarea umidităţii gazelor este sugestiv exprimată de temperatura de rouă,

numită şi punct de rouă. Pentru o anumită presiune, temperatura de rouă este
temperatura la care apare prima picătura de apă prin condensare. Temperatura de
rouă este pentru o presiune dată, temperatura de saturaţie.

În condiţiile admiterii că abaterea de la comportarea ideală a vaporilor de apă şi a

gazului este mică, cunoscându-se umiditatea absolută (maximă de echilibru sau de
saturaţie) Us, se poate calcula presiunea de vapori a apei ptH2O la temperatura t.

Este evident că temperatura de rouă este cu atât mai mare, cu cât conţinutul în apă al
gazelor este mai mare. Cantitatea de apă sub formă de vapori conţinută de un gaz
sărac, pentru diferite condiţii de presiune şi temperatură, poate fi determinată cu

ajutorul diagramei din figura 3.4,

t ºC
Fig. 3.4. Cantitatea de vapori de apă reţinută de un gaz sărac
pentru diferite condiţii de presiune şi temperatură.

1- 7
 Us  M g  p
p t H 2O 
U s  M g  M H 2O

iar pentru gazele bogate cu diferite mase molare aparente, cuprinse între

16…60 kg/kmol, se va utiliza diagrama din figura 3.5.

Fig. 3.5. Cantitatea de vapori de apă reţinută de gazele bogate,

în diferite condiţii de presiune şi temperatură.

3.2.3. Metode de măsurarea a umidităţii gazelor naturale

Determinarea cantităţii de apă aflată sub formă de vapori din gazele naturale se poate
face prin metode directe sau prin metode indirecte.

Metode directe. Constau în măsurarea directă a cantităţii de apă conţinută în volume

cunoscute de gaze, prin metode chimice sau fizico-chimice (adsorbţie şi absorbţie).

a. Metodele chimice se bazează pe detectarea şi determinarea cantitativă a

produşilor de reacţie chimică a unor substanţe cu apa, conţinută în volume sau mase
determinate de gaze. Aceste metode prezintă dezavantajul că nu pot fi aplicate decât

1- 8
în condiţii de laborator. Ca reactant se poate utiliza, spre exemplu, carbidul CaC2 din a
cărui reacţie cu apa, rezultă acetilena C2H2 şi hidroxidul de calciu Ca(OH)2:
CaC2 + 2H2O  C2H2 + Ca(OH)2
b. Metodele bazate pe adsorbţie constau în trecerea unor volume determinate de
gaze prin tuburi de sticlă ce conţin un adsorbant (silicagel, clorura de calciu etc.), apoi
se determină prin cântărire creşterea în greutate a tuburilor cu adsorbant. Aceste
metode au precizie nesatisfăcătoare în cazul unor gaze cu umidităţi mici, ca în toate
cazurile după destinderea gazului la presiune atmosferică, deoarece reţinerea apei prin
adsorbţie nu este totală.

c. Metodele bazate pe absorbţie permit determinarea cantităţii de apă din gaze,

după ce această apă a fost reţinută într-o substanţă absorbantă, fie printr-un procedeu
colorimetric, fie prin cântărire, în funcţie de natura absorbantului folosit. Spre
exemplu, dacă absorbţia se face într-un glicol, cantitatea de apă din glicol se poate
determina prin titrare cu reactivul Fischer (metoda colorimetrică), procedeu uşor de
realizat în condiţii de laborator.
Ca absorbanţi se pot folosi şi alte substanţe care prezentate în ordinea calităţilor

higroscopice sunt:
- anhidrida fosforică:
P2O5 + 3H20  2H3PO4

5
g
apă remanentă în gaze după absorbţie 2  10
H 2O
3 ;
m gaz

- percloratul de magneziu:
Mg(ClO4)2 + 6H2O  Mg(ClO4)2·6H2O

4
g H 2O
apă remanentă în gaze după absorbţie 5  10 ;
m3 gaz

- acidul sulfuric:
H2SO4 + nH2O  H2SO4·nH2O

3
g
apă remanentă în gaze după absorbţie 3  10
H 2O
3 ;
m gaz

1- 9
 - clorura de calciu:
CaCl2 + nH2O  CaCl2·nH2O
g H 2O
apă remanentă în gaze după absorbţie 0,14...0,25 3 .
m gaz

Mai pot fi utilizate şi alte substanţe ca hidroxidul de potasiu sau amestecul de

acid sulfuric cu trioxid de sulf. La măsurarea umidităţii gazelor naturale pot fi utilizate
fără restricţii toate aceste substanţe.
În cazul măsurării umidităţii gazelor care rezultă din unele procese industriale şi
în a căror compoziţie sunt şi hidrocarburi nesaturate, nu poate fi utilizată anhidrida
fosforică, deoarece hidrocarburile nesaturate pot polimeriza sub acţiunea acidului
fosforic.
Metode indirecte. Metodele indirecte sunt numeroase şi unele din ele au permis
realizarea unor aparate utilizate pentru controlul permanent al umidităţii gazelor, în
fluxurile tehnologice în care este necesară cunoaşterea punctului de rouă. Principiile

de funcţionare al acestor aparate se bazează pe:

- schimbarea conductivităţii termice a gazului umed;
- măsurarea căldurii consumate pentru evaporarea apei din gaze;
- măsurarea căldurii absorbite pentru condensarea apei din gaze etc.
În continuare se vor prezenta unele dintre cele mai performante aparate
(higrometre) utilizate atât la noi în ţară, cât şi în străinătate. Cei mai importanţi
producători sunt Michell Instruments, Daniel Flow Product Inc., etc.

a. Higrometrul portabil – CERMAX. Pentru determinarea punctului de

condensare al vaporilor de apă existenţi în gazele naturale şi a umidităţii gazelor
naturale la toate punctele de predare-primire comerciale între S.N.G.N. ROMGAZ şi
S.N.T.G.N. TRANSGAZ, precum şi în alte puncte din sistem unde se impun aceste
măsurători se folosesc aparate de tip CERMAX I.S.

1- 10
 Aparatul funcţionează pe principiul adsorbţiei vaporilor de apă pe un strat poros,
neconductiv, situat între două strate conductive (senzor ceramic de tip capacitiv).
Vaporii de apă întrând în dielectricul senzorului, modifică capacitatea acestuia, funcţie
de cantitatea de apa adsorbită.

b. Higrometru cu rezistenţă - CERMET II numit şi higrometrul de

impedanţă on-line.
Higrometru cu rezistenţă se compune dintr-un cilindru confecţionat dintr-un
material ceramic electroizolant, înfăşurat cu pânză de mătase îmbibată cu clorură de
litiu. La o anumită distanţă unul de altul, sunt înfăşuraţi doi electrozi metalici care se
conectează la o sursă de curent electric. Pe măsură ce tubul se încălzeşte, clorura de
litiu pierde apă, se cristalizează realizând o rezistenţă electrică mai mare, iar curentul
se întrerupe. După un timp t, clorura de litiu absoarbe apa din gaze, circuitul se
reînchide până când se stabileşte un echilibru.

1- 11
Valoarea temperaturii se citeşte la un termocuplu care are termoelemenţii montaţi în
interiorul cilindrului, iar scala este etalonată pentru a indica direct valorile temperaturii
de rouă. Aceste aparate permit înregistrarea continuă a umidităţii, dar în timp se
modifică calităţile higroscopice ale substanţei absorbante necesitând înlocuirea
cilindrului cu un strat activ sau reetalonări repetate ale aparatului.
c. Higrometru cu condensare – DEWMET numit şi
Dewpointmetru cu oglindă răcită

Higrometru cu condensare, constă în citirea temperaturii în momentul în care apare

roua pe oglinda metalică, ca urmare a condensării apei din curentul de gaze. Oglinda
este răcită, fie cu o instalaţie frigorifică sau folosind gheaţă carbonică, fie prin
laminarea gazului într-o duză, etc. DEWMET are un interval de măsurare până la 55 oC
la temperatura normală a camerei şi până la 80 oC la temperaturi mai înalte. Dacă se
foloseşte blocul opţional cu lichid de răcire, măsurătorile pot fi făcute până sub -50 oC
temperatura punctului de condensare. Acest tip de aparat, permite determinarea
punctului de rouă cu o precizie de  0,2 ºC.

3.2.4. Corelaţii pentru calculul umidităţii absolute a gazelor

a. Corelaţia lui J. M. Campbell
Autorul, propune o corelaţie pentru determinarea conţinutului de apă din gaze, pentru
sistemele în care sunt prezente gazele impurităţi nehidrocarburi de tipul dioxidului de

carbon şi hidrogenului sulfurat:

1- 12
 U s  U sH  yH  U sCO2  yCO2  U sH 2 S  yH 2 S
unde Us este umiditatea absolută (conţinutul de apă) a amestecului de gaze hidrocarburi
cu gaze nehidrocarburi, kg apă/m3N gaze; UsH – conţinutul de vapori de apă din
hidrocarburile gazoase; UsCO2, UsH2S – conţinutul de vapori de apă din dioxidul de
carbon, respectiv din hidrogenul sulfurat determinat din diagrame; yH, yCO2, yH2S –
fracţiile molare de participare a gazelor hidrocarburi, a dioxidului de carbon şi a
hidrogenului sulfurat în amestecul de gaze.

b. Corelaţia S. Sharma şi J. M. Campbell

Corelaţia propusă de cei doi autori, are la bază conceptul de fugacitate şi metoda de
determinare a condiţiilor critice elaborată de W. R. McLeod şi J. M. Campbell, care au
utilizat refracţia moleculară Eykman în vederea determinării parametrilor critici,
presiune şi temperatură. Testele efectuate au confirmat valabilitatea corelaţiei.
Se citește din grafice valoarea constantei K sau se calculează cu ajutorul ecuaţiei:
0 , 0049
 pHt 2O   f Ht 2O pHt 2O   p 
K    
 p   f p   p t 
   H 2O   H 2O 

unde p este presiunea sistemului; pHt 2O - presiunea de vapori a apei la temperatura T a

sistemului; f Ht 2O - fugacitatea apei la presiunea vapori a apei pHt 2O şi temperatura T;

f H 2O - fugacitatea apei la presiunea p şi temperatura T; 0,0049 – constantă

semiempirică, reprezentând factorul de neidealitate mediu al apei.

În final, se calculează conţinutul în apă al gazelor cu relaţia:
Z
 fH O 
y H 2O  K  2 
 f 
 g 
unde y este fracţia molară a vaporilor de apă.
Corelaţia propusă de S. Sharma şi J. M. Campbell, poate fi aplicată pentru o gamă largă
de compoziţii, presiuni şi temperaturi şi, conform autorilor, poate determina conţinutul
în apă cu o eroare ± 6%. Corelaţia este aplicabilă şi pentru gaze conţinând H 2S şi
maximum 20% CO2. Rezultate destul de exacte au fost obţinute la testarea sistemelor de
gaze cu presiuni de până la 200 bar şi temperaturi de până la 70 ºC.

1- 13
 c. Corelaţia Institutului de Cercetare pentru Tehnologia Gazelor - USA
Corelaţia pentru determinarea conţinutului de vapori de apă din gazele naturale
aparţine Institutului de Cercetare pentru Tehnologia Gazelor, prezentată în lucrarea
„Conţinutul umidităţii gazelor naturale aflate la echilibru”, publicată în Buletinul de
cercetare nr. 8/1995. Ea este utilizată de firma ABB Automation din USA, pentru
corectarea debitului de gaze, evaluat cu soft-ul implementat în calculatorul de debit
Totalflow.
La baza cercetărilor efectuate au stat 17 lucrări de referinţă, care în final au condus la
următoarea ecuaţie fundamentală:
A
Us  B
p
unde: Us este conţinutul de vapori de apă din gaze, în lb apă/MMSCF gaz la 14,73 psia
şi 60 ºF (echivalentul condiţiilor standard pst=101325 Pa şi Tst=288,7 K); p - presiunea
statică a sistemului, în psia (1 psi = 14,5038 bar); A şi B – variabile determinate şi
tabelate funcţie de temperatura sistemului T exprimată în grade Fahrenheit (
1F  1,8  C  32 ).
Corelaţiile pentru determinarea variabilelor A şi B sunt de forma:
  k 2 
 k 1 T  k 3  
Ae   

  k 5 
 k 4  T  k 6  
Be   

unde constantele k1…k6 au următoarele valori:

k1=25,3679422700 k3=389,5293906 k5=7737,37631961

k2=7170,42747964 k4=15,97666211 k6=483,287781050

Deoarece, practic, gazele naturale nu sunt perfect uscate, chiar după un proces
performant de deshidratare în staţiile de uscare, valoarea determinată pentru Us se va
corecta astfel:
U sc  16,018463565 106  U s  U ad 
unde Usc este valoarea corectată a conţinutului de vapori de apă din gazele naturale în
kg/m3st, iar Uad – conţinutul admis de apă a gazului în conductele de transport, în lb
apă/MMSCF gaz.

1- 14
 Limita admisă a conţinutului de apă în gaze din conductele de transport este
aproximată la 7 lb apă /MMSCF, ceea ce reprezintă 0,112 g apă/m3st.
Cunoscând valoarea Usc se poate determina factorul vapori de apă folosit pentru a
corecta volumul de gaze măsurate datorită vaporilor de apă conţinuţi în fluidul măsurat.
Acest factor adimensional este descris de relaţia:
c  1  Ct  U sc
unde Ct este constantă de transformare în unităţi ale Sistemului Internaţional.
Astfel, volumul de gaze corectat va avea următoarea formă:
Vcorectat  1  Ct U sc  Vmasurat

d. Corelaţia lui Richard W. Miller

În ipoteza că, vaporii de apă se comportă ca un gaz ideal la presiunea de saturaţie a
amestecului de gaze, apelând la ecuaţia fracţiei molare definită de legea lui Dalton, se

poate obţine densitatea relativă a gazului umed  ag , astfel:

p  pHt 2O pHt 2O
 ag   g    H 2O
p p

unde  g este densitatea relativă a gazului uscat,  H 2O - densitatea relativă a vaporilor

de apă, p – presiunea sistemului, iar pHt 2O - presiunea de vapori a apei la temperatura t,

ale cărei valori sunt determinate în funcţie de temperatură.

Considerând că densitatea relativă a vaporilor de apă este  H 2O = 0,6220, ecuaţia poate fi

scrisă sub forma:

 pHt O  0,6220 
 ag  1  2   1   g
  
 p  g 
Factorul de neidealitate al gazelor umede poate fi estimat ca o medie a fracţiilor molare,
astfel:
p  pHt 2O pHt 2O
Z ag   Zg   Z H 2O
p p

1- 15
unde Zg este factorul de neidealitate al gazului uscat, iar Z H 2O - factorul de neidealitate

al vaporilor de apă. Pentru valori scăzute ale presiunii de vapori a apei, factorul Z H 2O

poate fi considerat ca fiind egal cu unitatea.

Pe baza legii lui Amagat se poate scrie că volumul gazelor umede Vag are expresia:
Vag  Vg  VH2O

unde Vg este volumul gazelor uscate, iar V H 2O - volumul vaporilor de apă.

Coeficientul de corecţie a debitului volumic al gazelor umede cV se scrie:

Vg VH 2O
cV   1
Vag Vag

care se poate exprima şi sub forma:

pHt 2O
cV  1
p

e. Corelaţia F. Dinu şi V. Grigore

Metoda corelează conţinutul de apă funcţie de compoziţia sistemului de gaze
hidrocarburi, prezenţa gazelor nehidrocarburi (CO2 şi H2S), salinitatea apei, presiunea
de saturaţie a vaporilor de apă în gaze pentru diferite presiuni şi temperaturi de lucru.
Pornind de la corelaţia lui J. M. Campbell, autorii propun utilizarea unei relaţii
îmbunătăţite pentru determinarea conţinutului de apă din gaze în condiţiile sistemelor în
care sunt prezente gazele impurităţi nehidrocarburi de tipul dioxidului de carbon şi/sau

hidrogenului sulfurat şi de gradul de mineralizaţie (săruri) a vaporilor de apă:

U s  U sH  yH  U sCO2  yCO2  U sH 2 S  yH 2 S   Fsal
unde Us reprezintă umiditatea absolută a amestecului de gaze hidrocarburi cu gaze
nehidrocarburi şi vapori de apă mineralizată; UsH – conţinutul de vapori de apă din
hidrocarburile gazoase; UsCO2, UsH2S – conţinutul de vapori de apă din dioxidul de
carbon, respectiv din hidrogenul sulfurat; yH, yCO2, yH2S – fracţiile molare de participare
a gazelor hidrocarburi, a dioxidului de carbon şi a hidrogenului sulfurat în amestecul de
gaze; Fsal – factor de corecţie datorat salinităţii (mineralizaţiei) vaporilor de apă.

1- 16
Conţinutul vaporilor de apă aflat la echilibru cu sistemul de hidrocarburi gazoase în
punctul de condensare, se poate calcula cu relaţia:
D
U sH  G
p
unde p reprezintă presiunea statică a sistemului, în bar;
Corelaţiile pentru determinarea variabilelor D şi G sunt de forma:
pst  M H 2O  g
D  pHt 2O 
Z stag  R  Tst
3083,87
  6 , 69449
G  10 1,8T

unde R reprezintă constanta universală a gazelor, iar Tst, T - temperatura standard şi,
respectiv temperatura sistemului, în Kelvin.
Factorul de neidealitate al gazelor umede pentru condiţiile standard Zstag, se determină
astfel:
pst  pHt 2O pHt 2O
Z ag
st  Z  g
st  Z stH 2O
pst pst

unde Zstg este factorul de neidealitate al gazului uscat, iar Z st 2 - factorul de neidealitate
H O

al vaporilor de apă.
Pentru determinarea presiunii de saturaţie a vaporilor de apă în gaze funcţie de
temperatura sistemului, corelaţia propusă este de tip polinomială şi are forma:
pHt 2O  a  b  t  c  t 2  d  t 3  e  t 4  f  t 5

în care temperatura sistemului t se introduce în grade Celsius, iar constantele a…f au

valorile:

a=612,78 c=1,4999 e=0,0003

b=43,527 d=0,0247 f=0,000003

Conţinutul vaporilor de apă se corectează cu un factor de corecţie datorat salinităţii

apei stabilit de Dinu-Grigore, a cărui ecuaţie este:

Us
Fsal  apă sarată
 a  b  S  c  S2  d  S3
Us apă dulce pură

1- 17
unde S este salinitatea apei, în grame pe litru, iar constantele a…d au următoarele valori:

5
a=1,00010981605 c=1,9253922  10
7
b=- 0,0023923719 d=- 3,3755886 10

Deoarece, gazele naturale nu sunt perfect uscate, chiar după un proces performant de
deshidratare în staţiile de uscare, valoarea determinată pentru Us se va corecta astfel:
U sc  U s  U ad
unde Usc este valoarea corectată a conţinutului de vapori de apă din gazele naturale, iar
Uad – conţinutul admis de apă a gazului în conductele de transport.
În literatura de specialitate americană, limita admisă a conţinutului de apă în gaze din
conductele de transport este aproximată la 7 lb apă /MMSCF, ceea ce reprezintă 0,112 g
apă/m3st. Standardele româneşti în vigoare nu prevăd o astfel de corecţie, cu toate că ea
este necesară şi nu poate fi neglijată. În conformitate cu standardelor româneşti, pentru
tranzacţiile comerciale dintre societăţi, se impune pentru temperatura de rouă valoarea
de -15 ºC.
Factorul de corecţie folosit pentru a corecta volumul de gaze calculat datorită vaporilor

de apă conţinuţi în fluidul măsurat este descris de următoarea relaţie:

c  1  Kt  U sc

unde constanta dimensională Kt are valoarea: Kt  1,31246669.

În felul acesta, volumul de gaze corectat, în m3st va avea următoarea expresie:
Vcorectat  1  1,31246669 U sc   Vmasurat

1- 18
 Exemple
1. Metoda F. Dinu – V. Grigore

Datele iniţiale de calcul sunt:

TR = 18,5 ºC = 291,65 K – temperatura de rouă la umidometru;
Uam = 1,41 g vapori de apă/m3N – umiditatea absolută la umidometru;
pstatic = 11 barg = 12,013 bara – presiunea sistemului la debitmetru;
t = 19,93 ºC – temperatura sistemului la debitmetru.
În afara acestor date se mai cunosc:
– salinitatea apei condensate rezultată din analiză, S= 62 g/l;
– compoziţia amestecului de gaze exprimată în procente molare, conform
buletinului de analiză cromatografică nr. 79/2003: C1 – 99,5725 %; C2 – 0,0957 %; C3 –
0,0181 %; iC4 – 0,0043 %; nC4 – 0,0022 %; iC5 – 0,0022 %; nC5 – 0,0007 %; C6 – 0,0017
%; C7 – 0,0013 %; C8 – 0,0001 %; O2 – 0,0026 %; CO2 – 0,1186 %; N2 – 0,18 %; H2S – 0
%.
 Din ecuaţia (1.43) se determină presiunea de saturaţie a vaporilor de apă din
gaze funcţie de temperatura sistemului:
H 2O  a  b  t  c  t  d  t  e  t  f  t  2328,3378 Pa
p19,93 2 3 4 5

 Se calculează masa molară medie a amestecului de gaze:

Mag  MH  yH  MCO2  yCO2  MH 2S  yH 2S  16,120 kg / kmol
 Se calculează masa specifică a amestecului de gaze şi densitatea relativă a
gazelor:
g  0,7192 kg / m3 N şi rg  0,5562
 Cu relaţia (1.42) se calculează factorul de neidealitate al gazelor umede pentru
condiţiile standard:
pS  p19 , 93
p19 , 93
ZS 
ag H 2O
 ZS 
g H 2O
 ZSa  0,99830
pS pS
unde Z Sg  0,99829 , iar Z Sa  1 .
 Se calculează variabilele D şi G folosind relaţiile (1.9), respectiv (1.10):
, 93 9,81  p S  M a 9,81  101325 18,0153
D  p19H 2O   2328,3378  1,74327 104
ZS  R  TS
ag
0,9983 8314,34  288,15
3083,87 3083,87
  6 , 6945   6 , 6945
G  10 1,8T  10 1,8293,08  7,05973
 Conţinutul vaporilor de apă aflat la echilibru cu sistemul de hidrocarburi
gazoase se calculează cu relaţia (1.39):
D 
U aH    G   c v
p 
 1,74327 104 
U aH    7,05973  1,693  105  1,8133 103 kg apă / mS3 gaze umede
 12,01325 14,5038 

1- 19
 unde presiunea p se introduce în psia, iar cv reprezintă coeficientul de transformare din
lb H2O/MMscf în kg apă/ m3S gaze umede.
 Se calculează cu relaţiile (1.44…1.46) valorile umidităţilor absolute UaCO2 şi
UaH2S, reprezentând conţinutul de vapori de apă din dioxidul de carbon şi, respectiv, din
hidrogenul sulfurat, obţinându-se UaCO2 = 2,05291·10-3 kg/m3S şi UaH2S = 2,24909·10-3
kg/m3S.
 Din relaţia (1.16) se calculează factorul de corecţie datorat salinităţii apei:
fsal  a  b  S  c  S2  d  S3  0,84523
 Utilizând relaţia (1.38) se determină umiditatea absolută a amestecului de
gaze hidrocarburi cu gaze nehidrocarburi şi vapori de apă:
UaS  UaH  yH  UaCO2  yCO2  UaH 2S  yH 2S   fsal  1,5301103 kg vapori de apă / mS3
 Din ecuaţia (1.20) se calculează factorul de corecţie fc:
f c  1  cdS  U aS  1  1,31246 0,0015301 0,99799
Pentru cazul în care umidităţile absolute sunt exprimate în condiţii normale de
presiune şi temperatură, aşa cum sunt măsurate cu umidometrele existente în şantier,
se obţin următoarele valori:
UaCO2 = 2,1656·10-3 kg/m3N şi UaH2S = 2,3726·10-3 kg/m3N.
U aN  UaH  yH  U aCO2  yCO2  U aH 2S  yH 2S   f sal  1,6142103 kg vapori de apă / mN3
În aceste condiţii factorul de corecţie fc are valoarea:
f c  1  cdN  U aN  1  1,24414 0,0016142 0,99799

Teste de autoevaluare
1. Umiditatea gazelor crește astfel:
a. se constată că la presiune constantă umiditatea gazelor creşte cu creşterea
temperaturii, iar la temperatură constantă, umiditatea gazelor creşte cu scăderea
presiunii;
b se constată că la presiune constantă umiditatea gazelor scade cu creşterea
temperaturii, iar la temperatură constantă, umiditatea gazelor creşte cu scăderea
presiunii;
c. se constată că la presiune constantă umiditatea gazelor creşte cu creşterea
temperaturii, iar la temperatură constantă, umiditatea gazelor scade cu scăderea
presiunii.
2. Legea lui Dalton:
a. Este evident că temperatura de rouă este cu atât mai mică, cu cât conţinutul în
apă al gazelor este mai mare;

1- 20
b. Este evident că temperatura de rouă este cu atât mai mare, cu cât conţinutul în
apă al gazelor este mai mare.

3. Corelaţia F. Dinu şi V. Grigore:

a. U s  U sH  yH  U sCO2  yCO2  U sH 2 S  yH 2 S   Fsal ;
b. U s  U sH  yH  U sCO2  yCO2  U sH 2 S  yH 2 S .

1- 21
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4

4.1. Mecanismul apariţiei şi stabilitatea criohidraţilor

În anumite condiţii de presiune şi temperatură sistemele hidrocarburi gazoase cu

apa formează criohidraţi. Criohidraţii sunt substanţe solide, cu aspectul gheţii sau al
zăpezii, mai uşoare ca apa şi apar la temperaturi mai mari de 0 ºC. Criohidraţii sunt
compuşi chimici metastabili de forma CnH2n+2×mH2O, unde n=1...4, iar m=6...7.
Metanul formează criohidraţi cu şase molecule de apă, iar etanul, propanul şi butanul
formează criohidraţi cu şapte molecule de apă. Criohidraţii se formează numai atunci
când în sistem este prezentă apa liberă.
La sondele de gaze naturale, criohidraţii pot apare în zonele de detentă, în aval de
o porţiune ştrangulată, în coloanele de ţevi de extracţie (fig. 2.6), în zonele unde apar
depuneri sub forma unor dopuri pe interiorul tubingului, în capul de erupţie, după duza
capului de erupţie, în interiorul conductelor de aducţie sau transport, în punctele unde
există ventile parţial deschise sau ştrangulări ale conductelor.
Explicaţia constă în faptul că, scăderea presiunii în zonele de detentă fiind fără
efectuare de lucru mecanic (destindere izoentalpică) este însoţită de răcirea gazului,
răcire care permite apariţia apei libere de condensare a vaporilor de apă existenţi în
gazele naturale.

Fig. 4.1. Formarea criohidraţilor în ţevile de extracţie de sub capul de erupție.

1- 22
 Apa liberă de condensare este prima condiţie necesară formării criohidraţilor, dacă
condiţiile de presiune şi temperatură sunt îndeplinite. Există trei tipuri distincte de
structuri de legătură ale cristalelor de criohidrat și anume: I, II și H. Două structuri de
legătură ale cristalelor de criohidrat, de tipul I și II sunt prezentate în figura 2.7.

Fig. 4.2. Structurile de legătură I și II ale cristalelor de criohidrat.

Formarea criohidraţilor, atât în sondele de gaze, cât şi în instalaţia tehnologică de

suprafaţă şi conductele de transport, poate conduce la distrugerea integrităţii
echipamentelor, instalaţiilor anexe şi a conductelor, ca urmare a impactului cu dopul
de criohidrat devenit liber, în momentul restabilirii fluxului de gaze naturale către
consumatori.
În figura 4.3 este prezentată diagrama de echilibru pentru sistemul metan-apă.

Punctul C este punctul critic în care metanul în cele două faze lichid, vapori se
află în echilibru cu apa.
Curba BC separă domeniul metanului gazos şi cel lichid, în echilibru cu apa.
Punctul B reprezintă punctul de echilibru pentru patru faze şi anume: hidrat, apă,
metan lichid şi metan gazos.

1- 23
 Fig. 4.3. Diagrama de echilibru metan-apă:
L1 - apă în stare lichidă; L2 - hidrocarbura în stare lichidă;
V2 - hidrocarbura în fază gazoasă; H - hidrat; G - gheaţă.

Curba AB este curba de echilibru între criohidrat, apă şi metan gazos şi indică, pentru o
temperatură dată, de la ce presiune începe formarea criohidratului.
Din analiza diagramelor de echilibru a criohidraţilor diferitelor hidrocarburi parafinice,

prezentate în figurile 4.3 şi 4.4, se deprind următoarele observaţii:

- criohidraţii se formează la temperaturi mai mari de 0 ºC;
- există o temperatură TCH peste care oricât de mare ar fi presiunea, criohidratul nu
se mai formează;
- domeniul de temperaturi în care se formează criohidraţii este mai mare în cazul
metanului şi scade cu creşterea numărului de atomi de carbon din molecula
hidrocarburii.
Stabilitatea criohidraţilor creşte de la metan la butan, iar în cadrul butanului, izo-
butanului formează cu uşurinţă criohidraţi faţă de normal-butan, care formează
criohidraţi numai la temperaturi mai mici. Criohidraţii se formează la temperaturi relativ
mici, dar nu sub 0 ºC şi nu se mai formează la temperaturi mai mari de 21,5 ºC pentru
metan şi de 25 ºC pentru amestecul de hidrocarburi gazoase (TCH = 21,5 ºC).
Prezenţa componenţilor gazoşi nehidrocarburi sau impurităţi de tipul CO2 şi H2S,
determină o stabilitate mărită criohidraţilor, iar mineralizaţia (salinitatea) apei determină
o micşorare a temperaturii de formare a acestora.

1- 24
 Fig. 4.4. Diagrama de echilibru a criohidraţilor
diferitelor hidrocarburi parafinice:
L1-apa în stare lichidă; L2--hidrocarbura în stare lichidă; V2-
hidrocarbura în stare gazoasă, H-hidrat;G - gheaţă

Prevenirea formării criohidraţilor la sondele de gaze naturale şi în conductele de

transport

Datorită faptului că, formarea dopurilor de criohidraţi conduce la oprirea şi chiar

scoaterea din producţie a sondelor, este de preferat să se aplice unele măsuri tehnologice
de prevenire a formării acestora. Prevenirea se poate face fie prin:
- stabilirea unui ritm de extracţie adecvat, dacă condiţiile geologo-tehnice permit
(tendinţa de mărire a debitului produs de sonde);
- montarea duzelor de fund în interiorul coloanei de ţevi de extracţie;

1- 25
 - uscarea gazelor înainte de a fi introduse în conductele de transport în
instalaţii de deshidratare;
- izolarea elementelor componente ale instalaţiei tehnologice de suprafaţă ale
sondelor de gaze cu vată minerală, plută sau cochilii din poliuretan expandat;
- încălzirea gazelor după destinderea acestora în duza capului de erupţie cu
ajutorul încălzitoarelor sau caloriferelor cu care sunt echipate unele instalaţii de
suprafaţă;
- în perioadele reci ale anului, se recomandă injecția în sondă sau în conducte, a
unor cantităţi de lichid cu afinitate mare la apă, cum sunt glicolii (etilenglicolul,
dietilenglicolul), amoniacul, metanolul etc.
În figura 4.5 se prezintă schema instalaţiei de introducere a acestor substanţe în
coloana de ţevi de extracţie a sondelor de gaze.

-
Fig. 4.5. Schema instalaţiei de introducere a
metanolului în coloana de extracţie.

În cazul sondelor de metan, se poate calcula cu precizie temperatura de formare a

criohidraţilor cu relaţia lui Hammerschmidt: tCH = 20 log p – 28, - unde tCH este
temperatura în ºC la care apare criohidratul, dacă presiunea gazului metan p se introduce

în bar. Valorile temperaturilor sub care criohidraţii metanului sunt stabili, pentru
1- 26
domeniul de presiuni cuprinse între 30 şi 250 bar, sunt calculate şi tabelate astfel,
pentru p = 250 bar, rezultă temperatura a criohidratului de 19,9 ºC.
În figura 4.6. se prezintă efectul dietilenglicol-ului asupra condiţiilor de formare a
criohidraţilor.

Fig.4.6. Influenţa dietilenglicol-ului asupra

condiţiilor de formare a criohidraţilor.

Dispunem de diagrama de determinare a cantităţii necesare de metanol pentru

dizolvarea dopului de hidrat, în kg/1000 m3N, conform figurii 4.7.

Fig. 4.7 Diagrama de determinare a cantităţii necesare

de metanol pentru dizolvarea dopului de hidrat.

1- 27
 4.2 Încercări experimentale privind stabilirea productivităţii
sondelor de gaze

Încercările de productivitate se efectuează prin determinare producţiei de gaze pe

diferite debite stabilizate, măsurate cu debitmetrul diferenţial montat pe panoul de
măsură al fiecărei sonde sau cu ajutorul încercătorului de debit, în condiţiile executării
de măsurători pe durată scurtă.

Încercătorul de debit a fost proiectat şi introdus în practica curentă, în vederea cercetării

sondelor de gaze, pe de o parte, pentru încercarea izocronală a sondei pe o serie de
debite crescătoare, iar pe de altă parte pentru măsurarea debitului când încep să fie
antrenate particule de rocă ce provin din stratul productiv.

Fig. 4.8. Dispozitiv pentru determinarea debitului maxim al sondei de gaze.

Aşa cum este prezentat în figura 4.8, încercătorul de debit se compune din corpul 1
prevăzut cu locaşul 5 pentru termometru şi cu ştuţul 6 pentru manometru de precizie.

1- 28
La capete este prevăzut cu cepuri filetate. În partea de jos se asamblează pe flanşa
ventilului superior al capului de erupţie, iar la partea superioară se montează manşonul 2
care strânge discul cu orificiul calibrat 3. În continuare, la o distanţă convenabilă
(aproximativ 60 mm), se montează panoul de observare 4. Panoul de observare 4
conţine două discuri rotunde din metal şi, respectiv din placaj, peste care se fixează un
al treilea disc din textolit în formă de coroană circulară. Sub acest disc se introduce o
foaie de carton poros pe care se urmăresc depunerile ce pot proveni atât din fluidul de
foraj cu care a fost deschis şi traversat stratul productiv, cât şi particule de rocă, ce pot
proveni din stratul productiv de gaze naturale.

În figura 4.9 se prezintă schema de montare a încercătorului de debit pe capul de erupţie

al unei sondei de gaze.

Fig.4.9. Schema de montare a încercătorului de debit.

1 –ventil principal; 2 –ventil de siguranţă; 3, 4 –
manometre presiune ţevi extracţie, respectiv
coloană; 5 –ventil cap erupţie; 6 –încercător de
debit;7 –termometru încercător; 8 – manometru
încercător.

1- 29
Operaţiile se efectuează după următorul algoritm:
- se citeşte la manometrul de la capul de erupţie 3 valoarea presiunii din
tubing, pt = p1;
- se citeşte la manometrul montat la coloană 4 valoarea presiunii din coloană pcol,
(manometrele sunt de clasă de precizie  0,5%). Dacă valorile presiunilor de la ţevi şi
coloană sunt egale pt = pcol, rezultă că sonda este curată şi produce gaze ,,uscate”, fără
apă în sondă.
- de la începutul operaţiei, se echipează încercătorul de debit cu un disc cu
orificiul calibrat normalizat de diametru mic, pentru ca gazul ce curge liber să nu
antreneze nisip sau alte particule de rocă din strat.

Ventilul de siguranţă al capului de erupţie 2 este permanent deschis, iar ventilul

principal al capului de erupţie se deschide treptat pentru a nu se crea dezechilibre ale
presiunii.
- se deschide total ventilul principal 1 al capului de erupţie, astfel gazele ating în
interiorul discului calibrat viteza de propagare a sunetului prin gaze;
- se lasă o perioadă de timp să treacă gazele prin încercătorul de debit, după care
se notează presiunile pcol, pt, (manometrul 8) şi temperatura T1 (termometrul 7) la
intervale de timp de 15, 30, 45…60 minute. Debitul de gaze este limitat de diametrul
orificiului calibrat şi se calculează în funcţie de compoziţia gazului măsurat, presiunea
p1 şi temperatura T1, măsurate la încercătorul de debit. Se urmăreşte permanent la
panoul de observare 6, dacă sonda aduce fragmente de rocă sau nisip din stratul
productiv, iar la manometre, dacă apar dezechilibre între presiunile din ţevi şi coloană.
- se înlocuieşte discul calibrat cu altul de diametru imediat superior şi se repetă
operaţia.

Sonda trebuie imediat oprită, dacă apar scăderi anormale de presiune sau dacă începe să
antreneze particule de rocă ce provin din stratul productiv, particule care pot fi
observate la panoul 6.

Debitul corespunzător acestui ultim disc montat se consideră excesiv şi de aceea, sonda
va fi exploatată cu un debit mai mic, obişnuit 90 % din valoarea ultimului debit
1- 30
corespunzător, la care sonda nu a antrenat particule solide din strat. Aceasta fiind
debitul limită maxim pe care îl poate produce sonda de gaze.

În concluzie, debitul maxim al sondei este debitul la care gazele în mişcare lor, nu au
acţiune mecanică asupra rocilor existente în stratul productiv.
Diametrul orificiului calibrat normalizat pentru care s-a determinat valoarea debitului
limită maxim, va corespunde diametrului echivalent al duzei reglabile sau diametrul
duzei fixe montate în dispozitivul port duză al capului de erupţie, prin care va fi
exploatată sonda.
Rezultatele pot fi comparate cu cele obţinute prin interpretarea curbelor de restabilire a
presiunii în zăcământ.

Metode de calcul a debitului de gaze pentru încercătorului de debit

a. Regimul de curgere sonic (critic)

k
p ps  2  k 1 p
     0,56
p1 p1  k  1  p1
unde k este exponentul adiabatic (k = 1,30…1,32) şi are relaţia de calcul,
cp
k ;
cv

iar ps – presiunea în secţiunea minimă a discului calibrat normalizat:

p1 = pt
O primă relaţie da calcul a debitului de gaze are forma:
c  p1
Qg 
Z1  rg  T1

unde p1 este presiunea gazelor la intrare în încercătorul de debit; c – coeficientul de

debit pentru orificii calibrat normalizate ale cărui valori sunt determinate şi tabelate; T1
– temperatura gazelor la intrare în încercător;  rg  densitatea relativă a gazelor.

O a doua relaţie se utilizează pentru calculul rapid a debitului de gaze, astfel:

Qg  c x  pt

1- 31
 T0
x
Z1  T1

în care valorile factorului de corecţie x le putem citi cu uşurinţă din diagrama

prezentată în figura 4.10.

b. Regimul de curgere subsonic (necritic)

p
 0 ,56
p1

Q g  c * p( p1  p)

c*  c* (d , T1 ,  rg , 1 )

1  1  1  Z1
unde  este coeficientul de frecare;  - coeficientul de laminare; Z1 – factor de
neidealitate.

Fig. 4.10. Valoarea factorului de corecţie x în funcţie

de presiune, la temperaturi diferite.

1- 32
 4.3. Aplicarea efectului Joule – Thomson la sondele de gaze

Laminarea care se manifestă la curgerea gazelor prin secţiuni înguste (duze, diafragme,
ajutaje etc.), însoţită totodată de scăderea presiunii statice a acestuia, este un proces
ireversibil care se caracterizează prin menţinerea cantitativ constantă a entalpiei (i= ct.).
Calitativ însă, secţiunile înguste, strangulările, implică o modificare a entalpiei, care
după laminare se găseşte la un nivel de presiune mai scăzut.

Joule şi Thomson au demonstrat că laminarea gazelor reale, la curgerea acestora prin

duze sau diafragme, este însoţită totdeauna de scăderea presiunii şi de variaţia
temperaturii, fără producere de lucru mecanic din exterior (destindere izoentalpică).

Coeficientul efectului Joule – Thomson se notează cu μ(p, T) şi se defineşte:

 T  1   V  
  p, T      T   V 
 p ict c p   T  pct 
unde i este entalpia sistemului; cp – căldura specifică molară la presiune constantă; p, V,
T – parametrii de sistem, presiune, volum şi temperatură.
Variaţia totală a temperaturi ΔTi în procesul de laminare izoentalpică a gazelor, la o
scădere finită a presiunii gazului, se scrie:
  V  
Ti  T1  T2 ict     p, T dp 
p2 1 p2

p1 cp 
p1 T  T   V dp
   
Dacă -   p, T   0  laminarea este însoţită de o scădere a temperaturii gazului, deci

are loc o răcire a gazului (T1 > T2);

-   p, T   0  laminarea este însoţită de o creştere a temperaturii
gazului, deci are loc o încălzire a gazului (T1 < T2);
 Ti 
-   p, T      0 , rezultă că Ti  0 , ceea ce înseamnă că
 p ict
laminarea nu mai este însoţită de o variaţie a temperaturii. În acest punct, gazul real se
comportă ca un gaz ideal, caracterizat de faptul că laminarea este un proces izoentalpic,

1- 33
izotermic, iar punctul respectiv se numeşte punct de inversiune. Temperatura
corespunzătoare acestui punct se numeşte temperatură de inversiune, Tinv.

La temperaturi ale sistemului mai mari decât temperatura de inversiune, T > Tinv ,
laminarea produce o creştere a temperaturii gazului deci o încălzire, iar la temperaturi
ale sistemului mai mici decât temperatura de inversiune, T < Tinv, laminarea produce o
scădere a temperaturii gazului, deci o răcire.
Admiţând valabilă teorema stărilor corespondente privind definirea parametrilor reduşi

p T
avem: pr  ; Tr  ,
p cr Tcr

există o sumă de puncte ale căror loc geometric formează curba de inversiune care
îndeplineşte următoarea condiţie:
prinversare  12 12  Trinversare  12  Trinversare  27 ;

Curba de inversiune a efectului Joule – Thomson în coordonate reduse pentru gazele

nehidrocarburi He, H2 şi N2 şi curba limită pentru N2 este prezentată în figura 2.16.
 Ti 
Curba admite un maxim în punctul în care    0 de coordonate, prinv  10 şi
 p 
Trinv  2 . Pentru fiecare presiune mai mică decât valoarea prinv  10 , există două puncte
de inversiune, unul în domeniul lichidului şi al doilea în domeniul gazului.

Fig. 4.11. Curba de inversiune a efectului

Joule-Thomson în coordonate reduse,
pentru He, N2, H2 şi curba limită pentru N2.

1- 34
În concluzie, curba de inversiune a efectului Joule-Thomson uneşte stările pentru care
  p, T   0 . În domeniul delimitat de curba de inversiune şi de axa temperaturilor,
laminarea are ca efect răcirea gazului (μ>0), iar în domeniul situat în afara curbei de
inversiune, laminarea are ca efect încălzirea gazului (μ<0).

Pentru amestecurile de gaze hidrocarburi, coeficientul efectului Joule – Thomson poate

fi studiat pe baza diagramei temperatură – entropie (T - S) şi entalpie - temperatură (i –
T).
Aplicarea efectului Joule – Thomson la sondele de gaze, constă în determinarea
temperaturii T2 la ieşirea gazelor din elementele deprimogene (ajutaje, diafragme), în
urma laminării izoentalpice a gazelor, cunoscând valorile parametrilor de intrare
presiune p1 şi temperatură T1 şi presiunea de ieşire p2.

T2  T1    p1;T1    p1  p2 
Pentru determinarea coeficientului efectului Joule – Thomson se apelează la graficul
din figura 4.12. În figura 4.13 se prezintă nomograma ce permite citirea directă a
diferenţei de temperatură care însoţeşte destinderea izoentalpică, pornind de la o
presiune iniţială, cu diferite valori ale căderii de presiune. Pentru amestecurile de gaze,

se poate lucra cu   p, T    yi  i  p, T  .

Fig. 4.12. Variaţia coeficientului efectului Joule-Thomson

1- 35
 μ(p;T) cu presiunea, pentru metan.

Fig. 4.13. Scăderea temperaturii în urma destinderii

izoentalpice a metanului de la o anumită presiune
iniţială cu diverse diferenţe de presiune.

- explicații suplimentare la clasă.

Exemple
1. Se se calculeze valoarea lui Z pentru un amestec gazos aflat la p z= 75 bar
tz= 0 C, pentru cazurile:
a) Se cunoaste compoziţia amestecului gazos exprimată în procente molare
şi date în tabel
b) Nu se cunoaşte compoziţia amestecului gazos dar din analiza Debro, ρ =
0,92 kg/m3N, iar fracţiile molare de participare a gazelor nehidrocarburi
1- 36
 sunt:
N2 = 10%
CO2 = 8%
H2S = 7%
a) Z  Z H (1  yimp )  Z NH  yiimp  0,831 0,25  0,201 0,823

yiimp  yiCO  yi N  yi H S
2 2 2

Z H  Z H ( p prH ,TprH )  0,83

Z NH  Z NH  pZ , TZ 

Z N  yiimp  Z N  yi N  ZCO2  yiCO  Z H 2 S  yiH S

2 2 2

Z N 2  Z N 2  pZ ,TZ 1,02

ZCO2  ZCO2  pZ ,TZ  0,63

Z H 2 S  Z H 2 S  pZ ,TZ  0,7

pZ 75
p prH    2,24 bar
p pcr 33,46
H

n
p pcr   yi  pcri  33,46 bar
H H
i 1

TZ 50  273,15
TprH   1,55 K
Tpcr 207,95
H

n
Tp cr   yi Tcri  207,95 K
H H
i 1

Componenţi yi% Mi pcri Tcri (K) yi Mi yi pcri yi Tcri

(kg/kmol) (bar)
C1 35 16.042 45.7 190.66 5.61 15.99 66.731
C2 20 30.068 49.0 305.86 6.01 9.80 61.172
C3 12 44.094 42.0 370.0 5.29 5.04 44.4
i-C4 8 58.12 35.0 408.14 4.64 2.80 35.651
N2 10 28.016 33.49 126.16 2.80
CO2 8 44.011 73.0 304.2 3.52
H2S 7 34.08 89.0 373.56 2.38
Sumă 30.28 33.63 207.95

1- 37
 30,28
g  1,34 kg 3
0
22,414 mN

Z = 0,83

b)  g0  0,92 kg
m3 N
yiN  0,1
2

yiCO  0,08
2

yi H S  0,07
2

p pcr  p pcr  p pcr  p pcr  p pcr  46  1,4  2,5  3  51,4 bar

cor x N2 CO2 H 2S

Tpcr  Tpcr  Tpcr  Tpcr  Tpcr  252 13 4  5  240 K

cor x N2 CO2 H 2S

p pcr  46bar
X

Tpcr  252 K
X

pZ 75
p p cr    1,29
cor
p p cr 50,1
cor

TZ 323,15
Tpcr   1,34
X
Tpcr 240
cor

Z  0,805
Diferenţa între valorile lui Z apare datorită valorii densităţii.

Teste de autoevaluare

4. Abaterea de la comportarea ideală a gazelor reale la temperatură constantă:

a. este pusă în evidenţă prin factorul de neidealitate Z;
b este pusă în evidenţă prin factorul de compresibilitate.
5. Pentru cazul amestecurilor de gaze hidrocarburi cu gaze nehidrocarburi (impurităţi),
factorului de neidealitate al amestecului gazos Z se calculează cu relaţia:
a. Z  Z H (1  yimp )  Z NH  yimp ;
b. Z = Z (ppr; Tpr).
1- 38
6 Corelația lui A. Z. Istomin:
a. 0,20  p pr  3,0 şi 1,05  Tpr < 3,0;
b. valabilă pentru domeniul presiunii reduse 0,01<pr<6,8 şi a temperaturii reduse
1,25<Tr<1,5;
c. are aplicabilitate pentru domeniul parametrilor pseudoreduşi cuprins între
0  p pr  3 şi 1,3  Tpr  1,9 .

7. Vâscozitatea dinamică a amestecului gazos:

a. în situaţia în care, în compoziţia amestecului de gaze hidrocarburi există şi gaze
impurităţi, vâscozitatea dinamică a amestecului gazos va creşte datorită prezenţei
gazelor nehidrocarburi;
b. în situaţia în care, în compoziţia amestecului de gaze hidrocarburi există şi gaze
impurităţi, vâscozitatea dinamică a amestecului gazos va scădea datorită prezenţei
gazelor nehidrocarburi;
c. în situaţia în care, în compoziţia amestecului de gaze hidrocarburi există şi gaze
impurităţi, vâscozitatea dinamică a amestecului gazos va rămâne neschimbată.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

1-b, 2-b, 3-a, 4-a, 5-a, 6-c, 7-a

Lucrare de control

1. Definiți Umiditatea absolută – 1 punct.

2. Enunțați definiția , temperaturii de rouă – 1 punct.
3. Metode de măsurarea a umidităţii gazelor naturale – 2 punct.
4. Corelaţii pentru calculul umidităţii absolute a gazelor – 2 puncte.
5. Corelaţia F. Dinu şi V. Grigore –2 puncte.
6. Aplicarea efectului Joule – Thomson la sondele de gaze– 1 punct.

Un punct din oficiu.

1- 39
Bibliografie/webografie

1. Al-Blehed, M., Sayyouh, H. M., Desouky, M., - New approch

estimates viscosity of natural gases, Petroleum
Engineer International, July, 1991;
2. Albulescu, M., Trifan, C., - Hidraulica, transportul şi depozitarea
produselor petroliere şi gazelor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999;
3. Beggs, H.D., Robinson, J. R., - Estimating the Viscosity of Crude Oil
Systems, JPT, September 1975, 1140-1141;
4. Bulău, L., - Colectarea, transportul şi depozitarea ţiţeiului,
Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1978;
5. Creţu, I., - Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi, Vol. I şi II,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987;
6. Dinu, F., - Extracţia gazelor naturale, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2000;
7. Dinu, F., - Contribuţii la perfecţionarea proceselor tehnologice de
exploatare a zăcămintelor de gaze cu condensat, Teză
de doctorat, Universitatea “Petrol-Gaze” Ploieşti,
1998;
8. Dinu, F., Popa, C., - Optimizarea parametrilor unei ecuaţii cubice
de stare, Sesiunea Jubiliară 1948-1998, Secţia 2,
Ingineria Zăcămintelor de Hidrocarburi, Mai 1998, U.
P. G. Ploieşti;
9. Dranchuck, M. P., Purvis, R. A., Robinson, D. B., - Computer
calculations of natural gas compressibility factors
using the Standing and Katz correlation, I. P. T.
Series, Nr. IP 74-008/1974;
10. Dranchuck, M. P., Abu Kassem, J. H., - Calculation of Z – factors

1- 40
 for natural gases using equations of state, JCPT, July-
September, 1975, 34-36;
11. Minescu, F., - Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, vol. 1, Editura
Universităţii din Ploieşti, 1994;
12. Minescu, F., - ,,Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi", vol. 2,
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 200 ;
13. Niculescu, N., Goran, N., - Tehnologia extracţiei gazelor,
Îndrumar de Laborator, I. P. G. Ploieşti, 1990;
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 200 ;
14. Neacşu , S., - Comprimarea şi lichefierea gazelor, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2003;
15. Ştefănescu, D. P., - Practica extracţiei gazelor naturale, vol. I,
Editura Universităţii „L. Blaga” Sibiu, 1996;

1- 41
Modul de învățare
PARTICULARITĂŢI LA DESCHIDEREA

3 ŞI TRAVERSAREA PRIN FORAJE A

STRATELOR PRODUCTIVE DE GAZE

Cuprins
Obiective
Competențe
Timp de studiu
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5

1. Căile de pătrundere a gazelor în fluidul de foraj

2. Tipuri de contaminări ale stratelor productive de gaze

Exemple
Teste de autoevaluare

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6

3.Imperfecţiunii întâlnite în timpul procesului de

cimentare a sondelor de gaze

Exemple
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control
Bibliografie/webografie

Obiective:

Pentru deschiderea şi traversarea stratelor productive de gaze

naturale, se stabilesc tehnologi de foraj astfel încât, să se lucreze cu
diferenţe de presiune sondă – strat de 10…20 bar, pentru a preveni
contaminarea fluidelor de foraj cu fluidele conţinute de roca poros
permeabilă traversată.
Problema cea mai frecvent întâlnită este aceea de contaminare a
1- 1
 fluidului de foraj cu gaze.

Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să aibă viziunea
asupra temelor abordate în lucrare și aplicațiile caracteristice, se
imprimă studenților necesitatea respectării disciplinei tehnologice,
precum și rezolvarea problemelor specifice, în scopul reducerii
consumurilor de materiale, energie și combustibil, utilizarea
tehnicilor de calcul moderne și astfel, stabilirea unor parametri ai
regimului de extracție a gazelor naturale, în vederea obținerii
randamentului maxim.

Timpul de studiu
Aceast modul de învățare are un rolul introductiv prezentând
conținutul disciplinei și legătura cu materiile studiate anterior. Se
presupune o durata de studiu de 4 ore.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5

5.1. Căile de pătrundere a gazelor în fluidul de foraj

a. În urma procesului de dislocare a rocii de către sapa de foraj (prin segregarea

detritusului), gazele care saturează porii rocilor colectoare rămân în masa fluidului.

Fig. 5.1. Contaminarea cu gaze a fluidului de foraj.

1- 2
 b. Prin difuzie, în porţiunea găurii de sondă aflată imediat deasupra sapei şi care
nu a fost încă colmatată, gazele pătrund în masa de fluid.
c. Prin efuzie, gazele se strecoară în masa fluidului de foraj prin crusta (turta) de
colmatare, care se comportă ca o membrană mai mult sau mai puţin permeabilă.
Gazele care pătrund în fluidul de foraj pot fi:
- în stare liberă sub formă de bule;
- absorbite în fluidul de bază al noroiului de foraj;
- adsorbite la suprafaţa solidelor existente în fluidul de foraj.

Efectele contaminării fluidului de foraj cu gaze sunt următoarele:

- creşterea volumului fluidului de foraj în sistemul de circulaţie, se explică prin
faptul că are loc o creştere a volumului de gaze pătruns în fluid datorită schimbării
condiţiilor de presiune, de la presiunea de talpă a sondei pz, la presiunea normală p0;
- scăderea masei specifice a fluidului de foraj, provoacă o scădere a presiunii
exercitată de coloana hidrostatică a fluidului pe talpa sondei, intensificând astfel
procesul de contaminare cu gaze;
- creşterea vâscozităţii dinamice a fluidului de foraj, se explică prin adsorbirea
gazelor la suprafaţa solidelor existente în fluidul de foraj, mărind astfel diametrul
aparent al acestora, fapt pentru care fluidul se ca comporta ca un fluid cu o dispersie
necorespunzătoare sau ca un fluid cu solide în exces.
Susceptibilitatea fluidului la contaminarea cu gaze este dată de capacitatea de
adsorbţie şi de absorbţie a gazelor. Dacă solubilitatea gazelor în fluidul de bază al
noroiului de foraj este mare, atunci capacitatea de absorbţie este mare, astfel fluidul de
foraj este susceptibil contaminării cu gaze absorbite. Dacă dimensiunile solidelor
existente în fluidul de foraj sunt mici, adică aceste solide au suprafaţă interfacială mare,
atunci şi capacitatea de adsorbţie va fi mare. Deci, fluidele de foraj care au solide de
dimensiuni coloidale sunt mai susceptibile la contaminarea cu gaze adsorbite.
Gazele libere din fluidul de foraj pot fi eliminate cu ajutorul elementelor
instalaţiei de curăţire a fluidului de foraj (site vibratoare, hidrocicloane), dar gazele
absorbite şi cele adsorbţie se elimină foarte greu şi în timp, astfel în cele mai multe
cazuri continuarea forajului nu este posibilă, decât după prepararea unui alt fluid de
foraj şi înlocuirea acestuia.
1- 3
 5.2. Tipuri de contaminări ale stratelor productive de gaze

La traversarea stratelor productive formate din roci cu permeabilităţi foarte mici,

asemănătoare zăcămintelor de gaze, dacă nu se folosesc fluide de foraj corespunzătoare,
zona adiacentă sondei poate fi blocată prin contaminare. Contaminarea zonei adiacente
a unui strat productiv de gaze se poate face:
- cu filtrat;
- cu solide;
- cu fluide de foraj.

5.2.1. Contaminarea cu filtrat

Constă în pătrunderea filtratului în zona adiacentă sondei, în reţeaua de canale
capilare a rocii colectoare, ca urmare a unei diferenţe de presiune sondă – strat.
Distanţa până la care a pătruns filtratul, măsurată de la axul sondei, se numeşte
rază de contaminare cu filtrat şi este cu atât mai mare, cu cât diferenţa dintre presiunea

fluidului din sondă şi presiunea fluidelor din porii stratului este mai mare.
Dificultăţi:
Zona inundată de filtrat reprezintă un blocaj pentru curgerea fluidelor din strat în
sondă şi constă în apariţia unor presiuni:
a) - pentru fiecare menisc interfacial dintr-un capilar, conform figurii 5.2,
2
pJa min   cos
r
unde r este raza capilarului în care se află meniscul de filtrat; σ – tensiunea interfacială
filtrat-gaz; θ – unghiul de udare măsurat de la suprafaţa capilarului cu un plan tangent la
menisc de partea fazei mai dense, adică a filtratului.
b) - pentru un dop de filtrat, (fig. 3.3) diferenţa de presiune este:
2
p  cos r  cos p 
r
unde  e este unghiul de udare la echilibru,  p - unghiul de udare progresiv, iar  r -

unghiul de udare regresiv.

1- 4
 Fig. 5.2. Formarea meniscului interfacial
filtrat-gaz într-un capilar.

În roca poros permeabilă reţeaua de canale capilare este foarte complexă,

determinând un număr foarte mare de interconexiuni.

Fig. 5.3. Cazul unui dop de filtrat.

c) - pentru o succesiune de dopuri de filtrat, s-au efectuat studii pe modele.

Studiile dezlocuirii fazelor nemiscibile au fost efectuate pe modele Iffly –
Manolescu alcătuite dintr-o succesiune de conuri, care în prezenţa celor două faze tind
să se fragmenteze astfel încât, faza mai umezitoare, respectiv filtratul, să ocupe la
limită, chiar ca o diafragmă, fiecare constricţie, rezultând că frecvenţa dopurilor este

egală cu frecvenţa constricţiilor.

Pentru deplasarea unei succesiuni de dopuri de filtrat cu frecvenţa n dopuri pe
unitatea de lungime, este necesar un gradient de presiune mai mare, astfel:
2
grad  p  grad  p Ja min   n  cos r  cos p 
r

1- 5
 Efectul constricţiilor, la care se adaugă influenţa interconexiunilor canalelor
capilare din rocile reale, reprezintă cauzele de formare în zona adiacentă sondei a unui
număr foarte mare de meniscuri interfaciale. Pentru deplasarea acestor meniscuri sunt
necesari gradienţi de presiune motori foarte mari, astfel încât, practic nu pot fi realizaţi

în timpul operaţiei de punere în producţie a sondei de gaze naturale.

Fig. 5.4. Modelul Iffly- Manolescu.

Stabilitatea acestor meniscuri este cu atât mai mare, cu cât diferența dintre
proprietăţile celor două faze este mai mare, iar dacă în roca invadată de filtrat sunt
prezente şi minerale argiloase, acestea se umflă şi micşorează permeabilitatea absolută a
rocii colectoare.

Combaterea efectelor de blocare a stratelor productive gazeifere

Înlăturarea efectelor blocajului se face prin:
a. Tratamente chimice, care sunt:
a.1. Cu substanţe tensioactive;
a.2. Prin acidizare.
a.1. În cazul tratamentului cu substanţele tensioactive (STA), se acţionează asupra
tensiunii interfaciale σ, micşorând valoarea acesteia şi uneori asupra unghiului de udare
 ca urmare a efectului de spălare.
a.2. În cazul tratamentului de acidizare, se iau probe de carote din stratul
productiv şi se urmăreşte dizolvarea unor fracţii din roca poros permeabilă
determinându-se:

1- 6
 - cantitatea de minerale solubile existentă în masa de rocă, indicat este să fie de
aproximativ 10…20 % minerale solubile, deoarece la un conţinut mai mic de 10%
efectul acidizării este neînsemnat, iar la conţinut mai mare de 20% mineralele solubile,
acidul clorhidric se consumă prea repede, necesitând operaţii succesive de acidizare.
- interesează textura rocii, adică poziţia mineralelor solubile în raport cu reţeaua
de canale capilare.
Dacă în rocă sunt prezente mineralele care conţin fier sau aluminiu, în urma
reacţiei de acidizare, apar hidroxizii care la un pH > 4…5 precipită, blocând reţeaua de
canale. Pentru eliminarea hidroxizilor de fier şi aluminiu, se procedează la spălarea
stratului cu acizi organici slabi, de regulă cu acid acetic cu un pH = 2…3.
Dacă în urma aplicării tratamentelor chimice, nu se depăşeşte raza de contaminare
cu filtrat, atunci se apelează la metodele moderne de perforare pe distanţe mari a zonei
adiacente sondei.
b. Perforarea stratului productiv se poate face:
b.1. Cu ajutorul proiectilelor;
b.2. Cu jet, care poate fi:
b.2.1. Abraziv;
b.2.2. Exploziv (gloanţe).
Ca fluid de perforare se utilizează de regulă solventul cloroform cu tetra clorură
de carbon (   1200...1500 kg/m3) sau cu azot lichid.

5.2.2. Contaminarea cu solide sau prin colmatare

Contaminarea cu solide se realizează, dacă dimensiunile canalelor rocilor
colectoare sunt mai mari decât dimensiunile solidelor existente în fluidul de foraj, deci
când utilizăm fluide cu solide de dimensiuni coloidale, adică diametrul solidelor este
mai mic de 0,1 μm.
Crusta de colmatare sau turta, formată pe pereţii găurii de sondă împiedică

pătrunderea solidelor adânc în zona adiacentă sondei.

Cu cât permeabilitatea turtei este mai mică, cu atât şi raza de contaminare cu
filtrat şi solide scade.

1- 7
 Distribuţia pe dimensiuni a solidelor din fluidul de foraj
Se supun la analiză două probe și anume, o probă de fluid de foraj şi o probă de
rocă poros permeabilă prelevată din stratul productiv şi se trasează pe acelaşi grafic,
curba de analiză granulometrică a solidelor existente în fluidul de foraj, precum şi curba
de distribuţie poromeritică pentru proba de carotă, aşa cum se prezintă în figura 5.5. În
conformitate cu figura 5.5 s-au făcut următoarele notaţii:  i este diametrul mediu al

clasei granulometrice;  V i - fracţia cumulativă a volumului porilor existenţi în roca

colectoare;  S i - fracţia cumulativă a solidelor existente în fluidul de foraj;  X % -

diametrul de pori care împreună cu porii de dimensiuni mai mari, reprezintă x % din
totalul de canale ce pot fi contaminate cu solide.

Fig. 5.5. Distribuţia pe dimensiuni a solidelor din fluidul de foraj.

5.2.3. Contaminarea cu fluide de foraj

Contaminarea cu fluide de foraj, se întâlneşte în cazul traversării rocilor
colectoare cu porozităţi şi permeabilităţi mari (de exemplu: cazul calcarelor unde pot
avea loc pierderi parţiale sau totale ale fluidului de foraj) şi în cazul unor presiuni
diferenţiale sondă – strat foarte mari.
Dintre cele trei tipuri de contaminări, contaminarea cu filtrat este cea mai greu de
combătut, la aceasta adăugându-se şi fenomenul de histereză, de udare, al cărui efect
creşte cu cât timpul de contact între rocă şi fluidul contaminant este mai mare.
1- 8
 Efectele contaminărilor justifică utilizarea unor fluide speciale tip emulsie inversă,
inhibitori etc., chiar dacă costul acestora este foarte mare.
Blocajele pot fi uneori atât de stabile, încât realizarea comunicaţiei între sondă şi
stratul deschis să fie compromisă total, conducând la abandonare sondei.

Exemple
1. Sa se determine ρn contaminat cu gaze in conditii de zacamant si la T0 si P0
stiind ca pe ultimii 3 metri forati in stratul productiv gazeifer au fost detectate
gaze la statia de gaz cromatrograf.

Se cunosc:

H=2000 m

h = 3 m (grosimea stratului productiv gazeifer deschis cu sapa de foraj)

Sai = 30% (saturatia in apa interstitiala)

m= 30%

δ rg = 0,721

ρ n=1250kg/m 3

ha =415 m (lungimea coloanei de ancoraj)

dea=133/8in (diametrul burlanelor)

HCI=1320 m (lungimea coloanei intermediare)

DECI=95/8in (diametrul exterior)

DICI=220,5 mm

depf=51/2in = 139,7 mm

1- 9
dipf=124,2 mm

Ds=61/2in = 165,1 mm

Obs.

1. Se vor lua in calcul doar prezenta gazelor libere existente in porii rocilor
colectoare deschise cu sapa de foraj (segregarea detritusului).
2. Nu se vor lua in considerare efectele de efuzie si difuzie la patrunderea
gazelor in fluidul de foraj.
3. Se va neglija prezenta prajinilor grele si a racordurilor de imbinare.

Sa se determine:

1. Vrb =?
2. Vgz=?
3. Ρgz=?
4. Vn=?
 n...Vn   g Vg
 ng 
Vn  V g

1- 10
  n..  Vn   gz ( p z ,Tz )  Vgz
 ngz 
Vn  Vgz ( p z , Tz )

  Ds2
vrb   h  0,064 m3
4

vgz= vrb·m (1-Sai) = 0,0134 m3

ρgz =ρg0 / ρaer =0,932 kg/m3N

Vgz z  TZ P0
bgz    
Vgo T0 PZ

tZ=tgt + H·gradt =69,60C

Tz= tZ+273,15 =342,75 K

Pz= ρn·g·H =245,25 bar

Ppc =(4,936 – 0,464·δrg)·10-6 =46,01 bar

Tpc =(171,5·δrg +97) =220,65 K

pz
p prz  = 5,33
p pc

Tz
T prz  = 1,55
T pc

Z = 1-10-2(0,76·Tpred – 9,36· Tpred+13)(8-Pprz)· Pprz

Vgz z  TZ P0
Z = +,812 → bgz     0,0041
Vgo T0 PZ

ρgz =ρg0 / bgz =227,31m3

Vn =Vci+VDS-Vpf

1- 11
   DICI
2

VCI   H CI  50,38 m3
4

  DS2
VDS   ( H  H CI )  14,55 m3
4


V pf   (d epf
2
 d ipf2 ) H  6,42 m 3
4

Vn = 58,51 m3

 n...Vn   g 0Vg 0
 ng 0 
Vn  Vg 0

Vgz Vgz
bgz   Vgo   3,35 m3N
Vgo bgz

 ng 0 =1185,98 kg/m3

Teste de autoevaluare
1. Efectele contaminării fluidului de foraj cu gaze sunt următoarele:
a. - creşterea volumului fluidului de foraj în sistemul de circulaţie, se explică prin
faptul că are loc o creştere a volumului de gaze pătruns în fluid datorită schimbării
condiţiilor de presiune, de la presiunea de talpă a sondei pz, la presiunea normală p0;
b - scăderea masei specifice a fluidului de foraj, provoacă o scădere a presiunii
exercitată de coloana hidrostatică a fluidului pe talpa sondei, intensificând astfel
procesul de contaminare cu gaze;
c. - creşterea vâscozităţii dinamice a fluidului de foraj, se explică prin adsorbirea
gazelor la suprafaţa solidelor existente în fluidul de foraj, mărind astfel diametrul
aparent al acestora, fapt pentru care fluidul se ca comporta ca un fluid cu o dispersie
necorespunzătoare sau ca un fluid cu solide în exces.
2. Distanţa până la care a pătruns filtratul, măsurată de la axul sondei, se numeşte rază
de contaminare cu filtrat şi:

1- 12
a. este cu atât mai mare, cu cât diferenţa dintre presiunea fluidului din sondă şi
presiunea fluidelor din porii stratului este mai mica;
b. este cu atât mai mare, cu cât diferenţa dintre presiunea fluidului din sondă şi
presiunea fluidelor din porii stratului este mai mare.

3. Înlăturarea efectelor blocajului se face prin:

a. Tratamente chimice;
b. Perforarea stratului productiv.

4. . Contaminarea cu fluide de foraj:

a. se întâlneşte în cazul traversării rocilor colectoare cu porozităţi şi permeabilităţi
mari (de exemplu: cazul calcarelor unde pot avea loc pierderi parţiale sau totale ale
fluidului de foraj) şi în cazul unor presiuni diferenţiale sondă – strat foarte mari.;
b. se întâlneşte în cazul traversării rocilor colectoare cu porozităţi şi permeabilităţi şi
în cazul unor presiuni diferenţiale sondă – strat foarte mari.

1- 13
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6

6.1. Imperfecţiunii întâlnite în timpul procesului de

cimentare a sondelor de gaze

La sondele de gaze naturale cimentarea tuturor coloanelor se face până la

suprafaţă, datorită mobilităţii gazelor pe de o parte, cât şi datorită imperfecţiunilor
privind etanşarea dintre piatra de ciment atât cu peretele exterior al coloanei de
burlane, cât şi cu peretele găurii de sondă.
Piatra de ciment Portland, are permeabilitatea de ordinul 3…6 mD, astfel încât în
anumite condiţii se pot crea căi de migrare a gazelor între stratele cu presiuni diferite.
Piatra de ciment care conţine cenuşă în scop de întârzietor de priză poate ajunge la
permeabilităţi de 8…9 mD.
În timpul procesului de cimentare, imperfecţiunile care pot apare sunt:
- la etanşarea dintre piatra de ciment, rocă şi peretele coloanei de burlane;
- legate de desfăşurarea fenomenului de priză a laptelui de ciment;
- datorate efectului exoterm de formare al pietrei de ciment;
- legate de profilul găurii de sondă.

6.2. Imperfecţiuni întâlnite la etanşarea dintre piatra de ciment,

peretele sondei şi peretele exterior al coloanei de burlane
Între piatra de ciment şi rocă (strat productiv). Înaintea operației de tubare a
coloanelor de burlane, se face un marș de corectare a pereţilor găurii de sondă și se
aplică un tratament specific fluidul de foraj. Fluidul de foraj joacă un rol important,
deoarece pe pereţii găurii de sondă, în timpul forajului, se formează turta de colmatare,
astfel că la operaţia de cimentare trebuie să se realizeze un regim de curgere turbulent a
laptelui de ciment pompat, pentru a îndepărta turta de colmatare în scopul realizării unei

suprafeţe de aderenţă cât mai bună a pietrei de ciment. Totodată, îndepărtarea

crustei (turtei) de colmatare de pe pereţii găurii de sondă se realizează şi prin la
1- 14
montarea de-a lungul coloanei de burlane a unor inele metalice prevăzute cu perii de
sârmă numiţi scarificatori (se recomandă, de la caz la caz, câte un scarificator pe bucata
de burlan tubată). Înaintea începerii operaţiei de tubare a sondei, se vor verifica cu
şablonul pe rampă instalaţiei de foraj, fiecare bucată de burlan de tubare atât ca
diametrul interior să corespundă, cât şi starea suprafeţelor interioare şi exterioare a
acestora.

6.3. Imperfecţiuni legate de desfăşurarea fenomenului de priză a laptelui de ciment

În timpul de prizare, care se defineşte ca timpul scurs de la prepararea laptelui de
ciment până la întărirea acestuia, laptele de ciment se comportă ca o suspensie
coloidală.

Formarea pietrei de ciment are loc în mai multe faze:

a) faza apariţiei în laptele de ciment a unor centrii de întărire formaţi din
carbonaţi de calciu CaCO3 şi oxizi de siliciu SiO2 ce sunt uniform dispuşi în faza fluidă
a laptelui de ciment şi se deplasează odată cu aceasta.
b) faza apariţiei între centrii de întărire a unor legături de tip lanţ sau bare, care au
aceeaşi compoziţie, conferind astfel laptelui de ciment proprietăţile unui lichid cu
structură intergranulară.
În interiorul legăturilor formate avem lichid intergranular cu densitatea  li ce se
poate deplasa cu uşurinţă, înainte de tipul de prizare.

Fig. 6.1. Formarea legăturilor de tip lanţ sau bare

şi deplasarea lichidului intergranular.

1- 15
 Dezavantajele acestei faze:
- lichidul intergranular are masa specifică mai mică decât cea a laptelui de ciment,
astfel că laptele de ciment per ansamblu, va exercita o presiune mai mare asupra
lichidului intergranular, înainte de timpul de prizare.
- lichidul din spaţiul intergranular este relativ mobil deoarece, o parte din solide
au trecut în reţelele de legătură, iar curgerii lichidului intergranular opunându-se forţe
de tip electrostatic.
- lichidul intergranular dacă ar fi înlocuit de un alt fluid, s-ar forma o piatră de
ciment poroasă. Este faza cea mai nefavorabilă pentru sondele de gaze, deoarece gazele
pot dezlocui apa din spaţiul intergranular, fenomenul putând avea loc pe distanţe mari,
rezultând astfel o piatră de ciment poroasă.
c) faza în care barele se unesc între ele formând suprafeţe plane, ce unesc centrii
de întărire, stopând astfel circulaţia lichidului intergranular (nu avem această înlocuire a
lichidului cu gaze).
d) faza finală de formare a pietrei de ciment în condiţiile de presiune şi
temperatură din sondă, constă în faptul că, timpul de întărire a pietrei de ciment se va
considera a fi de la două zile la şase zile, dar poate dura în anumite situaţii chiar ani
de zile.

6.4. Imperfecţiuni datorită efectului exoterm de formare a pietrei de ciment

cu exteriorul coloanei de burlane şi peretele găurii de sondă

Ca urmare a imperfecţiunilor datorate efectului exoterm de formare a pietrei de

ciment cu peretele găurii de sondă şi cu exteriorul coloanei de burlane, în piatra de
ciment pot apare tensiuni care să conducă la apariţia fisurilor radiale sau concoidale.

- Cazul fisurilor radiale

1- 16
 Fig. 6.2. Apariţia fisurilor radiale în piatra de ciment.

Fisurile sunt concoidale când există o priză bună a pietrei de ciment atât cu pereţii
găurii de sondă, cât şi cu cei ai coloanei de burlane, sau fisuri radiale ce pot apare când
avem o priză bună a pietrei de ciment cu pereţii găurii de sondă sau cu pereţii coloanei

de burlane tubate.
- Cazul fisurilor concoidale:

Fig. 6.3. Apariţia fisurilor concoidale în piatra de ciment.

1- 17
 6.5. Imperfecţiuni legate de profilul găurii de sondă

Fig. 6.4. Coloane de burlane plasate excentric

– formarea găurilor „cheie”.

Pentru prevenirea apariţiei acestor tipuri de imperfecţiuni, se recomandă folosirea

centrorilor realizaţi din lamele de arc care se amplasează pe exteriorul coloanei de
burlane, aproximativ 1…2 bucăţi centrori la 2…3 bucăţi de burlan, ca în figura 3.10.
Pentru realizarea unui regim de curgere turbulent a laptelui de ciment, în timpul
operaţiei de cimentare a sondei de gaze, se recomandă montarea unor girocentrori-
turbulizatori.

Diagrafiile de sondă
După operaţia de cimentare se execută o serie de diagrafii de sondă care au
următorul scop:
- carotajul sonic furnizează informaţii asupra cantităţi de pastă de ciment
utilizată, precum şi localizarea mufelor de îmbinare a burlanelor. Această ultimă
informaţie este necesară la operaţia de perforare a sondei, când se impune evitarea
zonelor de îmbinare a burlanelor.
- termometria furnizează informaţii asupra calităţi operaţiei de cimentare prin
înregistrarea continuă a variaţiei temperaturii de-a lungul timpului de prizare a laptelui
de ciment.

1- 18
 Fig. 6.5. Montarea centrorilor pe coloana de burlane.
Curăţirea coloanei de burlane tubate în scopul îndepărtării crustei de ciment ce
poate apare în interiorul acestora ca urmare a operaţie de cimentare a sondei, precum şi
înlăturarea eventualelor resturilor metalice de pe suprafaţa interioară a burlanelor se
realizează practic, cu un dispozitiv numit Rotovert. Rotovert-ul numit şi curăţitor
extensibil de coloană, are diametrul egal cu cel al şablonului utilizat pentru probarea
coloanelor de burlane pe rampă la operaţia de şablonare, şi este un niplu cilindric,
prevăzut cu un lamele de arc elastice, uniform distribuite pe exteriorul niplului, astfel
încât la o mişcare de translaţiei a coloanei de ţevi de extracţie, lamelele elastice să
măture întreaga suprafaţă interioară a coloanei de burlane.

- explicații suplimentare la clasă.

Teste de autoevaluare

5 În timpul procesului de cimentare, imperfecţiunile care pot apare sunt:

a. la etanşarea dintre piatra de ciment, rocă şi peretele coloanei de burlane;
b - legate de desfăşurarea fenomenului de priză a laptelui de ciment;
c - datorate efectului exoterm de formare al pietrei de ciment;
d - legate de profilul găurii de sondă.

6. La operaţia de cimentare trebuie să se realizeze un regim de curgere:

a. turbulent a laptelui de ciment pompat, pentru a îndepărta turta de colmatare în
scopul realizării unei suprafeţe de aderenţă cât mai bună a pietrei de ciment.
1- 19
b. neted a laptelui de ciment pompat, pentru a îndepărta turta de colmatare în
scopul realizării unei suprafeţe de aderenţă cât mai bună a pietrei de ciment.

7. Imperfecţiuni de formare a pietrei de ciment cu exteriorul coloanei de burlane şi

peretele găurii de sondă:
a. sunt datoarate efectului izoterm;
b. sunt datoarate efectului exoterm.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

1-a,b,c, 2-b, 3-a,b, 4-a, 5-ab,c,d,, 6-a, 7-b

Lucrare de control

1. Definiți raza de contaminare cu filtrat – 1 punct.

2. Ce se urmareste in cazul tratamentului de acidizare – 2 punct.
3. Cand se realizeaza contaminarea cu solide – 1 punct.
4. Cand se intalneste contaminarea cu fluide de foraj –1 punct.
5. Cum se face cimentarea coloanelor la sondele de gaze –1 punct.
6. Definiti timpul de prizare– 1 punct.
7. Care sunt fazele de formare a pietrei de ciment – 2 puncte.

Un punct din oficiu.

Bibliografie/webografie

1. Al-Blehed, M., Sayyouh, H. M., Desouky, M., - New approch

estimates viscosity of natural gases, Petroleum
Engineer International, July, 1991;
2. Albulescu, M., Trifan, C., - Hidraulica, transportul şi depozitarea
produselor petroliere şi gazelor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999;

1- 20
3. Beggs, H.D., Robinson, J. R., - Estimating the Viscosity of Crude Oil
Systems, JPT, September 1975, 1140-1141;
4. Bulău, L., - Colectarea, transportul şi depozitarea ţiţeiului,
Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1978;
5. Creţu, I., - Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi, Vol. I şi II,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987;
6. Dinu, F., - Extracţia gazelor naturale, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2000;
7. Dinu, F., - Contribuţii la perfecţionarea proceselor tehnologice de
exploatare a zăcămintelor de gaze cu condensat, Teză
de doctorat, Universitatea “Petrol-Gaze” Ploieşti,
1998;
8. Dinu, F., Popa, C., - Optimizarea parametrilor unei ecuaţii cubice
de stare, Sesiunea Jubiliară 1948-1998, Secţia 2,
Ingineria Zăcămintelor de Hidrocarburi, Mai 1998, U.
P. G. Ploieşti;
9. Dranchuck, M. P., Purvis, R. A., Robinson, D. B., - Computer
calculations of natural gas compressibility factors
using the Standing and Katz correlation, I. P. T.
Series, Nr. IP 74-008/1974;
10. Dranchuck, M. P., Abu Kassem, J. H., - Calculation of Z – factors
for natural gases using equations of state, JCPT, July-
September, 1975, 34-36;
11. Minescu, F., - Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, vol. 1, Editura
Universităţii din Ploieşti, 1994;
12. Minescu, F., - ,,Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi", vol. 2,
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
13. Niculescu, N., Goran, N., - Tehnologia extracţiei gazelor,
Îndrumar de Laborator, I. P. G. Ploieşti, 1990;

1- 21
 Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
14. Neacşu , S., - Comprimarea şi lichefierea gazelor, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2003;
15. Ştefănescu, D. P., - Practica extracţiei gazelor naturale, vol. I,
Editura Universităţii „L. Blaga” Sibiu, 1996;

1- 22
Modul de învățare
PUNEREA ÎN PRODUCŢIE A
4 SONDELOR DE GAZE NATURALE

Cuprins
Obiective
Competențe
Timp de studiu
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 7

1. Metoda punerii în producţie prin injecţie

de gaze comprimate
2. Metoda punerii în producţie prin circulaţie de ţiţei cu gaze
3. Parametrii determinaţi în urma probelor de producţie a sondelor de
gaze

Exemple
Teste de autoevaluare

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 8
4. Echiparea sondelor de gaze pentru producţie
Exemple
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control
Bibliografie/webografie

Obiective:
Ansamblul de lucrări efectuate în vederea realizării afluxului
de gaze din stratul productiv în gaura de sondă se numeşte punere
în producţie. Condiţia necesară care se impune este îndeplinirea
valabilităţii inecuaţiei:

1- 1
 pstrat  p f  p fr

unde: pf este presiunea coloanei de fluid exercitate la nivelul

perforaturilor sondei de gaze; pfr – pierderile de presiune datorate
frecărilor liniare pfrL şi a celor locale pfrl.

Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să aibă viziunea
asupra temelor abordate în lucrare și aplicațiile caracteristice, se
imprimă studenților necesitatea respectării disciplinei tehnologice,
precum și rezolvarea problemelor specifice, în scopul reducerii
consumurilor de materiale, energie și combustibil, utilizarea
tehnicilor de calcul moderne și astfel, stabilirea unor parametri ai
regimului de extracție a gazelor naturale, în vederea obținerii
randamentului maxim.

Timpul de studiu
Aceast modul de învățare are un rolul introductiv prezentând
conținutul disciplinei și legătura cu materiile studiate anterior. Se
presupune o durata de studiu de 4 ore.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 7

Ansamblul de lucrări efectuate în vederea realizării afluxului de gaze din stratul

productiv în gaura de sondă se numeşte punere în producţie. Condiţia necesară care se
impune este îndeplinirea valabilităţii inecuaţiei:
pstrat  p f  p fr

unde: pf este presiunea coloanei de fluid exercitate la nivelul perforaturilor sondei de

gaze; pfr – pierderile de presiune datorate frecărilor liniare pfrL şi a celor locale pfrl.
p fr  p frL  p fre

w2 L
p frL     
2 D
unde:  - coeficientul pierderilor liniare de presiune care depinde de numărul
Reynolds, vâscozitatea dinamică, starea suprafeţelor ţevilor de extracţie, rugozitate şi

1- 2
excentricitatea conductei; w – viteza fluidului; L – lungimea coloanei de ţevi de
extracţie; D – diametrul interior al garniturii de ţevi de extracţie.

w2 n
p frl      i
2 i 1

în care  i este coeficientul pierderilor locale de presiune (datorat unui ventil parţial

deschis, coturi, fitinguri, etc.).

p f  pstrat  p fr

Rezultând  f  g  H  pstrat  p fr
Pentru a îndeplinii condiţia de punere în producţie a unei sonde, se va modifica
ori densitatea fluidului, ori înălţimea coloanei de fluid existentă în sondă.
1. Metoda de punere în producţie prin scăderea masei specifice a fluidului
existent în sonda. Aceasta se realizează atât prin circulaţie de fluide mai uşoare ca de
exemplu: apă mineralizată, apă dulce, ţiţei şi azot lichid, cât şi prin circulaţie de ţiţei cu
gaze, adică prin gazeificarea ţiţeiului.
2. Metoda de punere în producţie prin denivelare. Aceasta se realizează prin
pistonat, prin lăcărit sau prin injecţie de gaze comprimate.

7.1. Metoda punerii în producţie prin injecţie

de gaze comprimate

Metoda punerii în producţie prin injecţie de gaze comprimate are ca scop scăderea
înălţimii coloanei de fluid din sondă, prin denivelare. Această metodă prezintă
dezavantajul că este necesară prezenţa unei surse de gaze comprimate la sondă.
Denivelarea se poate realiza atât prin injecția sub presiune a gazelor prin spaţiul
inelar dintre coloana de exploatare şi garnitura de ţevi de extracţie, adică prin circulaţie
directă, cât şi prin injecția sub presiune a gazelor prin garnitura de ţevi de extracţie,

adică prin circulaţie indirectă.

1- 3
 Ne propunem în continuare să analizăm, care din cele două cazuri de injecție a
gazelor în sondă este cel mai avantajos.
A. Injecția gazelor sub presiune prin spaţiul inelar dinte coloană şi ţevile de
extracţie, adică prin circulaţie directă.
Presiunea de acumulare în coloană datorată injecţiei de gaze pac, realizează o
denivelare dinamică a cărui înălţime o vom nota cu hd, astfel nivelul fluidului din
spaţiul inelar va fi delimitat de suprafaţa AB, așa cu se prezintă în figura 4.1.
pac   f  g  hd

Fluidul va fi evacuat prin garnitura de ţevi de extracţie, iar după scurgerea

presiunii la presiunea normală, se va restabilii un nou nivel al fluidului, delimitat de
suprafaţa A’B’ şi de înălţime hos, atât în spaţiul inelar, cât şi în ţevile de extracţie.

Din egalarea volumelor delimitate de suprafeţele AB şi A’B’ va rezulta:

 
4
D i
2

 d e2 hd 
4
D i
2

 d e2  d i2 hos

Di2  de2  di2

hd  hos
Di2  de2
Expresia presiunii de acumulare în coloana sondei este:
Di2  de2  di2
pac   f  g  hos
Di2  de2
unde di este diametrul interior al ţevilor de extracţie; de – diametrul exterior al ţevilor de
extracţie; Di – diametrul interior al coloanei de exploatare.

1- 4
 Fig. 7.1. Injectarea gazelor sub presiune prin circulaţie directă.

B. Injecția gazelor sub presiune prin coloana de ţevi de extracţie, adică prin
circulaţie indirectă.
Presiunea de acumulare din ţevile de extracţie datorată injecţiei de gaze paţ,
realizează o denivelare dinamică mai mare decât în cazul anterior, a cărui înălţime o
vom nota cu hd, astfel nivelul fluidului din ţevile de extracţie va fi delimitat de suprafaţa
AB din figura 4.2.

pat  p f  g  hd

Fluidul va fi evacuat prin spaţiul inelar, iar după scurgerea presiunii de acumulare
în ţevi la presiunea normală, se va restabilii acelaşi nivel al fluidului atât în spaţiul
inelar, cât şi în ţevile de extracţie, delimitat de suprafaţa A’B’ şi de înălţime hos. Din
egalarea volumelor delimitate de suprafeţele AB şi A’B’ va rezulta:
 2 
4
 
d i  hd  Di2  d e2  d i2  hos
4
Di2  de2  di2
hd  hos
di2
Expresia presiunii de acumulare în ţevile de extracţie sondei este:

1- 5
 Di2  d e2  d i2
pat   f  g  hos
d i2

Fig. 7.2. Injectarea gazelor sub presiune prin circulaţie indirectă.

Din condiţia de punere în producţie a sondei la echilibru,

pstrat   f  g  H  hos   pCE

a rezultat expresia înălţimii coloanei statice de fluid din sondă, de forma:

pstrat  pCE
hos  H 
f  g
în care pCE este presiunea din capul de erupţie în care s-au inclus toate pierderile
datorate frecărilor liniare şi locale.
Dar, pentru a ne asigura că sondă îndeplineşte condiţiile sigure de punere în
producţie, se recomandă să se realizeze o denivelare mai mare în sondă, de înălţime:
hos real  hos  50...100 m
Din compararea celor două metode de denivelare prin injecţie de gaze
comprimate, rezultă că pac <<pat presiunea de acumulare în coloană are valori mult mai
mici faţă de cea din ţevile de extracţie pentru realizarea aceleaşi denivelări statice reale
de înălţime hosreal. Toate acestea conduc la un consum de energie mult mai redus, surse
1- 6
de gaze comprimate de presiuni mai mici, protejarea echipamentului de adâncime etc.
Astfel se explică, de ce în activitatea practică de şantier, metoda denivelării prin injecţie

de gaze comprimate se realizează prin circulaţie directă.

7.2. Metoda punerii în producţie prin circulaţie de ţiţei cu gaze

În cazul aplicării metodei de punere în producţie prin circulaţie de ţiţei cu gaze

este nevoie de aducerea la sondă şi montarea unui echipament specific ca în figura 4.3.

Fig. 7.3. Schema de montaj a echipamentului pentru punerea

în producţie prin circulaţie de ţiţei cu gaze.
1 – sonda de gaze; 2 – capul de erupţie; 3 – gazeificator;
4 – habă de ţiţei; 5 – agregat de circulaţie; 6a, 6b –
debitmetre diferenţiale de gaze; 7 – duză reglabilă;
8 – sursă de gaze comprimate; 9 – separator vertical de
gaze – ţiţei; 10 – coş; 11 – staţie de compresoare.

Dacă în cazul în care s-a ajuns să se circule numai ţiţei în sondă şi sonda nu a
pornit (adică nu s-a realizat condiţia de punere în producţie), atunci se procedează la
gazeificarea ţiţeiului prin introducerea de gaze în ţiţeiul circulat în sondă.
Gazeificarea ţiţeiului se face gradat, putându-se realiza în final, o circulaţie numai
de gaze comprimate.

1- 7
 Pomparea ţiţeiului din haba 4 se face cu agregatul de circulaţie 5 cu un debit de
10…20 t/zi, iar gazele asigurate de sursa 8 sunt măsurate cu ajutorul unui debitmetru

diferenţial 6b, fiind introduse în gazeificatorul 3.

Cantităţile de gaze sunt pentru început de 10 m3N/tone de ţiţei şi cresc gradat,
urmând ca ţiţeiul să fie evacuat la separatorul 9 unde are loc separarea fazelor ţiţei
şi gaze.
În timpul operaţiei se urmăresc continuu valorile presiunii la ţevile de extracţie pţe
şi la coloana de exploatare pcol, iar pentru a vedea dacă sonda a realizat condiţia de
punere în producţie se determină în mod continuu cantităţile de gaze introduse în sondă
la debitmetrul 6b şi cele extrase prin circulaţie din sondă, la debitmetrul 6a.
Când debitul de gaze injectate în sondă Qg injectat(6b), va avea o valoare mai mică
decât debitul de gaze extrase din sondă Qg extrase(6a), măsurat la separatorul 9, înseamnă
că sonda a pornit, şi deci condiţia de punere în producţie a fost realizată.

7.3. Parametrii determinaţi în urma probelor de

producţie a sondelor de gaze

1) Debitul liber al sondei de gaze este debitul pe care îl produce sonda dacă este
deschisă pe liber la separatorul de joasă presiune.
2) Debitul limită maxim. Condiţia este ca în timpul extracţiei gazelor să nu
depăşim această valoare. Debitul limită maxim reprezintă valoarea limită a debitului
căruia îi corespunde o viteză în zona adiacentă, în care gazele nu au acţiune mecanică
asupra rocilor din stratul productiv ( v gaze  10 m/s).

Pentru determinarea debitului limită maxim se utilizează încercătorul de debit. Se

măsoară presiunea la ţevi, la coloană, debitul de apă dacă sonda produce cu apă şi
debitul limită maxim.
3) Debitul nominal este un debit economic şi se stabileşte în raport cu frecvenţa şi
costul lucrărilor de intervenţie executate pentru menţinerea sondelor în producţie. Se
măsoară presiunea la ţevi şi la coloană.

1- 8
 Tot în perioada probelor de producţie se recoltează probe de adâncime din stratul
productiv gazeifer pentru studiul în autoclavă, astfel se determină factorul de
neidealitate al gazelor, coeficientul de compresibilitate, se face analiza cromatografică
a gazelor pentru determinarea componenţilor existenţi în amestecul de gaze prelevat de
la sondă.
Totodată, se determină şi prezenţa agenţilor corozivi şi se calculează raţia de gaze
– apă dacă sonda produce cu apă.

Exemple
1. Sa se realizeze operatia de punere in productie a unei sonde de gaze cunoscand
urmatoarele date:
H=2000 m
PS=165 bar
PCE=30 bar
ρn=1250kg/m3N
Di=124,2 mm
de=27/8in = 73 mm
di=62 mm
a. Prin circulatia fluidelor
a.1. apa mineralizata : ρa=1075 kg/m3
a.2. apa dulce : ρad =1000 kg/m3
a.3. titei: ρt =840 kg/m3

pstrat  p f  pCE

 n  g  H  p strat  pCE

b. Prin injectie de gaze comprimate:

b.1. circulatie directa
b.2. circulatie indirecta

1- 9
 Injectarea gazelor sub presiune prin spaţiul inelar dinte coloană şi ţevile de
extracţie, adică prin circulaţie directă.
Presiunea de acumulare în coloană datorată injecţiei de gaze pac, realizează
o denivelare dinamică a cărui înălţime o vom nota cu hd, astfel nivelul fluidului
din spaţiul inelar va fi delimitat de suprafaţa AB
pac   f  g  hd

Fluidul va fi evacuat prin garnitura de ţevi de extracţie, iar după scurgerea

presiunii la presiunea normală, se va restabilii un nou nivel al fluidului atât în
spaţiul inelar, cât şi în ţevile de extracţie delimitat de suprafaţa A’B’ şi de înălţime
hos. Din egalarea volumelor delimitate de suprafeţele AB şi A’B’ va rezulta:
 2 
4
  
Di  d e2 hd  Di2  d e2  d i2 hos
4

Di2  de2  di2
hd  hos
Di2  de2

Di2  d e2  d i2
pac   n  g  hos
Di2  d e2

Injectarea gazelor sub presiune prin coloana de ţevi de extracţie, adică prin

1- 10
circulaţie indirectă.

pat  p f  g  hd

 2 
4
 
d i  hd  Di2  d e2  d i2  hos
4
Di2  de2  di2
hd  hos
di2
Expresia presiunii de acumulare în ţevile de extracţie sondei este:
Di2  d e2  d i2
pat   f  g  hos
d i2
Fluidul va fi evacuat prin spaţiul inelar, iar după scurgerea presiunii de
acumulare în ţevi la presiunea normală, se va restabilii acelaşi nivel al fluidului
atât în spaţiul inelar, cât şi în ţevile de extracţie delimitat de suprafaţa A’B’ şi de
înălţime hos. Din egalarea volumelor delimitate de suprafeţele AB şi A’B’ va
rezulta:
 2 
4
 
d i  hd  Di2  d e2  d i2  hos
4

1- 11
 Di2  de2  di2
hd  hos
di2
Din condiţia de punere în producţie a sondei la echilibru,
pstrat   f  g  H  hos   pCE

a rezultat expresia înălţimii coloanei statice de fluid din sondă, de forma:

pstrat  pCE
hos  H 
f  g
în care pCE este presiunea din capul de erupţie în care s-au inclus toate pierderile
datorate frecărilor liniare şi locale.
Dar, pentru a ne asigura că sondă îndeplineşte condiţiile sigure de punere în
producţie, se recomandă să se realizeze o denivelare mai mare în sondă, de
înălţime:
hos real  hos  50...100 m
Din compararea celor două metode de denivelare prin injecţie de gaze
comprimate, rezultă că pac <<pat presiunea de acumulare în coloană are valori
mult mai mici faţă de cea din ţevile de extracţie pentru realizarea aceeaşi
denivelări statice reale de înălţime hosreal. Toate acestea conduc la un consum de
energie mult mai redus, surse de gaze comprimate de presiuni mai mici,
protejarea echipamentului de adâncime etc. Astfel se explică, de ce în activitatea
practică de şantier metoda denivelării prin injecţie de gaze comprimate se
realizează prin circulaţie directă.

Teste de autoevaluare
1. Cum se realizeaza metoda de punere în producţie prin scăderea masei specifice
a fluidului existent în sonda.
2. Dacă în cazul în care s-a ajuns să se circule numai ţiţei în sondă şi sonda nu a
pornit (adică nu s-a realizat condiţia de punere în producţie), atunci la ce se
procedează ?

1- 12
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 8

8. ECHIPAREA SONDELOR DE GAZE PENTRU PRODUCŢIE

8.1. Echipamentul de adâncime al sondelor de gaze naturale

8.1.1. Coloana de exploatare

Coloana de exploatare are ca scop protejarea pereţilor găurii de sondă pe toată
durata exploatării, precum şi crearea posibilităţilor de exploatare simultană a mai
multor orizonturi gazeifere.
După poziţia de tubare a şiului coloanei de exploatare faţă de stratul productiv
gazifer există două cazuri de echipare:
a. Tubarea şiului coloanei de exploatare deasupra stratului productiv în acoperiş
(echiparea corespunzătoare a stratelor consolidate).
Aceste scheme pot fi realizate în variantele prezentate în figura 5.1. Varianta a
constă în tubarea şi cimentarea coloanei de exploatare deasupra stratului productiv, apoi
se sapă stratul productiv pe toată înălţimea lui. Pentru exploatare, sonda rămâne
netubată în dreptul stratului productiv. Din punct de vedere hidrodinamic sonda este
perfectă.
Această schemă prezintă avantajele:
- asigură suprafaţă mare de filtrare;
- permite utilizarea fluidelor speciale pentru deschiderea;
- se elimină operaţia de perforare.
Dezavantajele acestei scheme sunt: nu poate fi aplicată decât în cazul stratelor
consolidate; nu permite efectuarea tratamentelor selective; nu sunt posibile cimentările
de izolare a acviferelor; reclamă curăţiri dese; nu poate fi aplicată decât la stratele

inferioare ale complexelor productive.

1- 13
 Sonda poate fi completată cu un filtru special, construit la suprafaţă şi prins în
coloana de exploatare cu un pacher (schema b din figura 5.1) ori cu un filtru împachetat
cu nisip sau pietriş (Gravel-Packing) realizat în spatele filtrului special construit la
suprafaţă (schema c din figura 5.1). Aceste scheme sunt foarte răspândite pentru
completarea sondelor de gaze și în mod special la sondele destinate înmagazinării
subterane a gazelor naturale.

Fig. 8.1. Scheme de tubare la care şiul coloanei de exploatare este poziţionat
deasupra acoperişului stratului productiv.

Pentru că epuizarea unui complex de strate productive se face de jos în sus, pe

unităţi hidrodinamice distincte, practic schemele prezentate în figura 8.1 (a, b, c) nu
pot fi realizate decât pentru stratul cel mai de jos, în dreptul stratelor superioare
acestuia, gaura este tubată şi cimentată. Filtrul sondei se realizează prin perforare.
b. Tubarea şiului coloanei de exploatare sub culcuşul stratului productiv.
În majoritatea cazurilor, sondele de gaze sunt echipate ca în figura 8.2 a, având
şiul coloanei de exploatare poziționat sub culcuşul startului productiv.
Dacă stratul productiv este neconsolidat sau slab consolidat, sonda se echipează
cu un filtru special construit la suprafaţă – schema b din figura 8.2.
Aceste scheme prezintă dezavantajul că sonda nu este perfectă după modul de
deschidere. Datorită faptului că, la ascensiunea gazelor au loc modificări ale
parametrilor de stare, există posibilitatea ca în coloana de ţevi de extracţie să

1- 14
condenseze apa. Pentru că raţia de apă este foarte mică, aceasta nu poate fi evacuată
din sondă şi în timp, apa se acumulează la talpa sondei. La această apă se mai poate
adăuga şi apa de zăcământ antrenată în sondă. Pentru a facilita evacuarea apei din
sondă se recomandă ca şiul coloanei de ţevi de extracţie să fie poziţionat sub baza
perforaturilor. Din această cauză, specific sondelor de gaze se realizează oglinda de
ciment din coloana de exploatare, cu 10…30 m mai jos față de baza intervalului
perforat. Această porţiune cuprinsă între baza intervalului perforat şi oglinda de
ciment se numeşte sacul sondei. Sacul sondei asigură prima separare dintre fluidele din

sondă şi particulele solide.

Fig. 8.2. Scheme de tubare la care şiul coloanei de exploatare

este poziţionat sub culcuşul stratului productiv.

În cazul echipării sondei cu un filtru special preîmpachetat, construit şi introdus

de la suprafaţă, este de dorit ca acesta să acopere întregul interval perforat, precum şi o
porţiune din sacul sondei, astfel încât să asigure o suprafaţă de filtrare mai mare.
Totodată, se fixează şiul coloanei de ţevi de extracţie mai jos decât baza perforaturilor.
Mai rar se folosesc la sondele de gaze, filtrele construite direct în gaura de sondă,
adică împachetate direct, datorită contaminărilor posibile cu fluidele utilizate la
realizarea filtrelor. Dintre filtrele construite la suprafaţă cele mai utilizate sunt filtrele
metalice simple. Acestea sunt confecţionate din burlane de tubare a sondelor sau din ţevi

1- 15
de extracţie de diametru mare, în pereţii căruia se practică o serie de deschideri astfel
dimensionate, încât să reţină nisipul antrenat din strat spre sondă. Aceste filtre pot fi: cu
orificii circulare, cu şliţuri sau fante, cu sârmă, cu butoane, cu inele şi cu nisip sau
pietriş împachetat de la suprafaţă. Pentru stabilirea dimensiunilor optime ale orificiilor
sau fantelor filtrului metalic este necesară efectuarea în prealabil a unei analize
granulometrice a nisipului prelevat din stratul productiv gazifer.

8.1.2. Cazuri specifice de echipare a sondelor de gaze

a. Duzele de fund. În cazul în care, sonda de gaze produce cu presiune mare, în
vederea protejării echipamentului de fund şi de suprafaţă, precum şi pentru prevenirea
formării criohidraţilor, se echipează coloana de ţevi de extracţie cu duze de fund.
Duzele de fund se fixează între ţevile de extracţie şi se introduc în sondă
împreună cu acestea, la adâncimea stabilită prin calcul. Faţă de duzele montate la

suprafaţă, duzele de fund prezintă unele avantaje:

- realizarea unui randament superior de utilizare a energiei de expansiune a
gazelor;
- protejarea capul de erupţie prin trecerea gazelor la o presiune mai mică;
- reducerea frecvenţelor descărcărilor periodice ale gazelor acumulate în spaţiul
inelar;
- împiedicarea formării de criohidraţi în ţevile de extracţie şi în instalaţia
tehnologică de suprafaţă. Acest fenomen se explică prin faptul că, temperatura de
zăcământ este preluată de gazul care circulă prin ţevile de extracţie, astfel că detentă ce
se produce într-o zonă cu temperatură ridicată conduce la prevenirea formării
criohidraţilor.
Constructiv, există patru tipuri de duze de fund şi anume: fixe, reglabile, mobile şi

diferenţiale.
- Duza de fund fixă constă dintr-un corp cilindric masiv, prevăzut cu un inel
exterior şi un canal cilindric interior. Acesta se intercalează între două ţevi de extracţie
la adâncimi stabilite printr-un calcul prealabil.

1- 16
 Dezavantaj: duza fixă de fund nu se poate controla decât după extragerea ţevilor
de extracţie din sondă.
- Duza de fund reglabilă se fixează tot între ţevile de extracţie, numai că specific
acestui tip de duză, secţiunea de curgere a gazelor poate fi modificată prin rotirea de la
suprafaţă a garniturii de ţevi de extracţie sau prin introducerea unor tije de la
suprafaţă.
- Duza de fund mobilă poate fi introdusă şi extrasă din sondă pentru a fi
controlată, fără a extrage ţevile de extracţie (cea mai utilizată este de tip OTIS).
Se compune din două părţi:
- o parte fixă reprezentată de un niplu de fixare ce se introduce în sondă odată
cu ţevile de extracţie;
- o parte mobilă, compusă din ansamblul de introducere format din:
- ansamblul duzei propriu zise;
- capul de lansare;
- două articulaţii;
- o geală hidraulică lansată cu cablul pentru fixarea duzei în niplu prin
”bătaie” în jos.
- o tijă grea cu racord pentru cablu.
Pentru extragerea duzei în locul capului de lansare se montează o coruncă.
- Duza de fund diferenţială prezintă avantajul că se închide automat când debitul
fluidelor produse de sondă depăşeşte o anumită valoare admisă.
b. Packerele de coloană. Dacă sonda produce cu presiuni mai mari sau egale cu
presiunea admisibilă a coloanei de exploatare şi/sau agenţi corozivi, se va echipa
coloana de exploatare cu packere de coloană. Pentru sondele de gaze naturale,
packerele de coloană utilizate sunt de tip nerecuperabil, realizate din materiale uşor
frezabile (aluminiu, bronz, alamă, cauciuc, plastic etc.), de exemplu Becker model D,
Halliburton şi altele.
Proprietăţile fluidului de armare a packerului:
- să fie stabil în timp (pH = 7 – neutru);
- să aibă capacitate de conservare;

1- 17
 - să nu fie corosiv;
- să fie ieftin.
În lipsa fluidului de packer se introduce motorină sau petrol lampant.
c. Dimensionarea coloanelor de ţevi de extracţie

Se calculează un diametru orientativ al ţevilor de extracţie cu relaţia:

Q g 0  Tz
d  0,078 (mm)
p siu

unde Qg0 debitul volumic pe care îl produce sonda de gaze, în m3N/zi; Tz – temperatura

de zăcământ la nivelul perforaturilor, în K; pşiu – presiunea la şiul ţevilor de extracţie, în

bar. Cu diametrul astfel calculat d, se alege diametrul imediat superior ca valoare din
SR EN ISO 11960:2005/AC 2007, respectiv diametrul exterior de STAS şi diametrul interior

al ţevilor di STAS.
Condiţia care se impune la dimensionarea ţevilor de extracţie este ca viteza de
ascensiune a gazelor de-a lungul coloanei de ţevi de extracţie, din zona şiului până în
capul de erupţie, să aibă valoarea mai mică de 10 m/s. S-a constatat din experienţa de
şantier că, la viteze mai mari de 10 m/s, gazele antrenează particule solide din strat în
sondă devenind un amestec abraziv gaz-rocă şi, totodată, au acţiune mecanică asupra
stratului productiv provocând dărâmări ale acestuia.
d. Echiparea sondelor de gaze în vederea exploatării simultane a mai multor

orizonturi gazeifere

Sondele echipate în acest scop se mai numesc şi sonde multiple şi se pot realiza:
1. Cu o coloană de exploatare;
2. Cu două sau mai multe coloane de exploatare.
Pentru realizarea exploatării simultane a două sau a mai multor orizonturi
productive, se poate echipa coloana de exploatare cu:
a. O coloană de ţevi de extracţie;
b. Mai multe coloane de ţevi de extracţie.

1- 18
 1a. Sondă multiplă cu o singură coloană de exploatare şi o coloană de ţevi de
extracţie. Cea mai simplă schemă de sondă multiplă, realizată cu o singură coloană de
extracţie este prezentată în figura 6.3. Cele două intervale perforate sunt separate
printr-un pacher prevăzut cu valvă de circulaţie laterală. Gazele produse de stratul
inferior sunt extrase prin interiorul coloanei de extracţie, iar gazele produse de stratul
superior sunt extrase prin spaţiul inelar.

Fig. 8.3. Schema unei sonde multiple cu o singură coloană de exploatare

şi o singură coloană de extracţie pentru exploatarea simultană
şi separată a două strate de gaze diferite.
Schema de echipare 8.3 se aplică atunci când p1  p2, iar în compoziţia gazelor
extrase din stratul inferior 1 există agenţi corozivi.
O altă variantă de echipare corespunzătoare cazului 1a este prezentată în figura
5.4. Această schemă prezintă o instalaţie care asigură exploatarea simultană a două
strate de gaze având presiuni diferite şi agenţi corozivi în compoziţia gazelor extrase
prin aceeaşi coloană de ţevi de extracţia. Instalaţia prevede două pachere cu duze şi o

supapă de contrapresiune.

1- 19
 Fig. 8.4. Schema instalaţiei cu două pachere şi o coloană de

extracţie care permite exploatarea simultană şi cumulată

a două strate gazeifere de presiuni diferite.

Ansamblul de duze şi supape de contrapresiune are funcţia unui compresor cu jet,

în care fluxul gazelor de mare presiune provenite din stratul inferior antrenează în
corpul dispozitivului gazele provenite din stratul superior p2, ascensiunea gazelor
făcându-se printr-o singură coloană de ţevi de extracţie.
1b. Sonde multiple cu mai multe coloane de ţevi de extracţie
Pentru aceste sonde, coloanele de extracţie pot fi concentrice, paralele şi
încrucişate.
Această echipare se realizează în situaţiile în care există presiunii diferite ale
stratelor productive şi agenţi corozivi în componenţa gazelor extrase din stratele
exploatate.
După modul de echipare a ţevilor de extracţie notăm: I. paralel; II. concentrice;
III. încrucişate.
1bI. În figura 8.5 se prezintă schema de echipare cu trei coloane de ţevi de
extracţie paralele şi trei pachere de coloane.

1- 20
 Fig. 8.5. Schema instalaţiei cu trei pachere şi
trei coloane de extracţie paralele.

În toate stratele avem agenţi corozivi, iar presiunile sunt diferite p1  p2  p3.

1bII. În figura 8.6 se prezintă schema de echipare cu două coloane de

extracţie concentrice şi două pachere de coloane.

Fig. 8.6. Schema instalaţiei cu două pachere şi două

coloane de extracţie concentrice.

Schema de echipare se aplică atunci când p1  p2, dar presiunile sunt mari, iar în
ambele strate sunt agenţi corozivi.

1- 21
 1bIII. În figura 8.7 se prezintă schema de echipare cu o singură coloană de ţevi de
extracţie şi două pachere, unul cu circulaţie încrucişată, iar celălalt de coloană.

Fig. 8.7. Schema instalaţiei cu două pachere, unul cu

circulaţie încrucişată şi celălalt de coloană.

Se utilizează când presiunea din stratul superior 2 este mai mare decât presiunea
din stratul inferior 1, p2  p1, iar în startul superior 2 sunt întâlniţi agenţi corozivi.
2. Sonde multiple cu mai multe coloane de exploatare
În figura 8.8 şi 8.9 se prezintă schemele unor astfel de sonde multiple.

Fig. 8.8. Schema instalaţiei cu două Fig. 8.9. Schema instalaţiei cu trei
coloane de exploatare. coloane de exploatare.

1- 22
 Se sapă o gaură de sondă de diametru mare şi se introduc două sau mai multe
coloane de exploatare. Se tubează coloanele de exploatare de diametru mai mic decât
cel normal, la adâncimile corespunzătoare stratelor productive gazeifere. Se
cimentează în bloc toate coloanele de exploatare, după care se perforează orientat şi

separat fiecare coloană de exploatare corespunzătoare stratelor productive.

Pentru că de cele mai multe ori diametrele acestor coloane sunt mici, extracţia
gazelor se face direct prin coloanele de exploatare, motiv pentru care aceste sonde se
mai numesc şi sonde multiple fără tubing.

8.2. Echiparea sondelor de gaze în vederea evacuării fazei lichide

din sacul sondelor de gaze

În mişcarea ascendentă a gazelor prin ţevile de extracţie prin scăderea temperaturii

gazelor şi datorită umidităţii acestora, gazele pot condensa apărând o cantitate de apă
liberă. Pe lângă această apă de saturaţie devenită liberă, pe traseul de curgere, gazele
mai pot antrena în curgerea lor din strat şi apă liberă de formaţie care spre deosebire de
apa de saturație liberă, aceasta este puternic mineralizată.
Apa acumulându-se treptat în sacul sondei, poate duce uneori la imposibilitatea
exploatării sondei, din această cauză fiind necesare măsurile tehnologice de evacuare a
apei care pot fi continue sau intermitente.
Metode de evacuare a fazei lichide din sondele de gaze.
I. Metoda de evacuare a apei prin modificarea parametrilor regimului de curgere –
purjarea sondei (metodă intermitentă).
II. Metoda de evacuare a apei cu ajutorul coloanelor de ţevi de extracţie (tip
macaroane) – metodă intermitentă.
III: Echiparea ţevilor de extracţie cu celule de acumulare – evacuare prin sifonare
(metodă continuă).
IV. Utilizarea agenţilor de spumare lichizi sau solizi (metodă continuă sau
intermitentă).
V. Evacuarea automată prin plungere – lift (piston liber).

1- 23
 Avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre metodele expuse mai sus sunt în
general cunoscute din experienţa de şantier. Alegerea celei mai bune metode, implică
pentru perioada în care este folosită, în primul rând avantajele economice.

Domeniile de aplicabilitate ale unor metode practice, de evacuare a lichidelor

menţionate anterior, se pot observa în diagrama Ql=f(Qg), reprezentată în figura 5.10.

Fig. 8.10. Reprezentarea funcţiei Ql=f(Qg).

Explicarea punctelor caracteristice de pe diagrama Ql=f(Qg) este următoarea:

- în punctul A, debitul de gaze qgA este foarte mic, astfel încât apa nu poate fi
antrenată la suprafaţă numai datorită presiuni proprii a sondei;
- în punctul B, există raţia optimă de gaze-lichid;
- în punctul C, există debitul maxim de lichid;
- în punctul D există debitul foarte mare de gaze, iar qapă  0.
În cazul în care există apa liberă, aceasta este proiectată pe pereţii coloanei de ţevi
de extracţie sub forma unei pelicule subţiri, iar gazele se scurg prin interiorul acestei
pelicule cu o viteză mult mai mare.

1- 24
 În sistemul strat productiv – ţevi de extracţie, curgerea poate fi de două feluri:

curgere monofazică şi curgere bifazică.

La curgerea bifazică, pierderile de energie rezultate din fenomenul de strecurare a
gazelor prin apă se numesc pierderi prin alunecare, iar viteza relativă a fazei gazoase
faţă de lichid se numeşte viteza de alunecare sau de strecurare.
În structura amestecului bifazic se disting trei zone de curgere după cum urmează:
a) curgere tip BULE – întâlnită la presiuni mici, faza continuă este faza
lichidă, gazele aflându-se sub formă de bule mici dispersate în masa lichidului.
b) curgerea tip DOP – se întâlneşte la debite mari de gaze în care avem o
alternanţă de dopuri de lichid cu dopuri de gaze.
c) curgerea tip CEAŢĂ – se întâlneşte la presiuni şi respectiv debite mari de
gaze, lichidul se află dispersat în gaz sub formă de picături şi sub forma unei pelicule

subţiri pe pereţii ţevilor de extracţie.

I. Modificarea parametrilor regimului de curgere – se aplică pentru curgerea tip

dop A1 şi constă în producerea sondei cu debite mai mari de gaze prin două variante:
a) periodic se fixează diametrul duzei reglabile la o valoare mai mare decât cel de
lucru;
b) se echipează capul de erupţie cu un dispozitiv port duză, cu duze fixe de
diametru mai mare astfel încât, se aduc la suprafaţă cantităţi corespunzătoare punctelor
optim, respectiv maxim de lichid.
Se pune sonda pe liber la separatorul de joasă presiune (sau într-o habă ecologică).

II. Cu ajutorul coloanelor auxiliare de ţevi de extracţie – pentru curăţire.

Se aplică în domeniul B2 şi se evacuează apa din sondă, prin injectarea de gaze de
la o sondă vecină sau cu ajutorul unei surse de gaze comprimate, printr-o coloană
auxiliară de ţevi de extracţie de curăţire, de diametru mai mic decât cel al coloanei de
ţevi de extracţie iniţială (de diametru ţevilor de extracţie între 1/4"…1”), numite în
şantier şi tip macaroane. Mai nou, în practica de șantier se utilizează tubingul flexibil.
Această coloană de curățire, se introduce de la suprafaţă prin coloana de ţevi de

1- 25
extracţie existentă în sondă. Evacuarea apei şi a eventualelor fragmente de rocă depuse

în sacul sondei se face printr-un proces de gaz-lift.

III. Echiparea ţevilor de extracţie cu celule de acumulare-evacuare. Metoda se

mai numeşte şi prin sifonare şi se aplică pentru domeniul B3 al debitelor mari de gaze şi
a cantităţilor reduse de lichid.
Dispozitivul realizează funcţionarea normală a sondelor de gaze, cu extragerea
continuă şi completă a lichidului produs, fără folosirea aditivilor şi fără modificarea
parametrilor de funcţionare ai sondei. Se elimină lichidul prin ţevile de extracţie
conducând la o modificare a regimului de curgere, de la regimul de curgere de tip ceaţă
la un regim de tip dop. Se foloseşte o ţeavă scurtă pentru dirijarea peliculei de lichid.
Țeava sifon comunică cu interiorul ţevilor de extracţie printr-un orificiu şi poate fi

substituită cu o supapă de gaz-lift neechilibrată (vezi fig.8.11).

La operaţia de introducere a ţevilor de extracţie în sondă, celulele de acumulare-
evacuare (sifonul) trebuie amorsate de la suprafaţă cu apă.
Nu trebuie să se depăşească limita de curgere de tip dop, deoarece prin trecerea la
curgerea tip bule, dopul de lichid va fi străpuns de bulele de gaz, iar lichidul va reveni în

sacul sondei. Pentru aceasta se recomandă dimensionarea şi alegerea

diametrului ţevii sifon, în funcţie de raţie apă – gaze pe care o produce sonda şi
presiunea acesteia.

1- 26
 Fig. 8.11. Schema constructivo-funcţională a
unei celule de acumulare-evacuare.
1- coloană de exploatare; 2- coloană de ţevi de extracţie; 3-
reducţie; 4-ţeavă scurtă de dirijare jetului de lichid; 5- ţeavă
exterioară; 6- ţeavă interioară; 7- ţeava tip „sifon”; 8- camera
de acumulare; 9- dop de lichid; 10- orificiu de evacuare a
lichidului; 11- peliculă (film) de lichid proiectată pe pereţii
interiori ai ţevilor de extracţie.

IV. Utilizarea agenţilor de spumare lichizi şi solizi.

Metoda oferă posibilitatea evacuării apei acumulate sub forma unei coloane de
spumă. Antrenarea în coloană a spumei fiind asigurată de către gazele produse de sondă.
Materiale spumogene pot fi introduse prin tubing sau prin spațiul inelar dintre
tubing și coloană.
La introducerea prin spațiul inelar tubing-coloană, se folosesc spumanţi lichizi,
lansarea realizându-se cu ajutorul unui lubricator de aproximativ 30 l, montat la unul
din cei doi robineţi ai spaţiului inelar sau cu ajutorul unei pompe dozatoare acţionată de
gazele naturale produse de sondă.
Prin tubing se introduc de preferinţă spumanţii solizi (sticksuri), iar spumanţii
lichizi sunt încapsulaţi într-o manta de polietilenglicol care se dizolvă apoi în apă.
1- 27
Sticks-urile spumante solide, cât şi cu agenţi spumanți lichizi se produc la Mediaş.

Materialele spumante solide sunt substanţe solide turnate în formă de baton

cilindric cu diametrul de 32 mm şi lungimea de 50…60 mm, temperatura de topire este
de 57…60 0C, iar densitatea   1700 kg/m3.
În funcţie de scopul pentru care au fost fabricate, sticks-urile pot fi:
1. Gas sticksuri – pentru eliminarea apei din sondele de gaze sau pentru pornirea
sondelor de gaze inundate;
a) Gas sticksuri din hidrură de calciu (CaH2);
b) Gas sticksuri spumante.
2. Slick sticksuri pentru a putea fi folosite ca agenţi de spumare şi reducători de
frecare în ape sărate sau dulci.

1a. Gas-sticksurile din hidrură de calciu (CaH2) – pot elimina apa din sondă prin
creşterea volumului de gaze produs de sondă, într-o perioadă scurtă de timp. Ele nu au
nevoie de o agitare a apei de talpă, fiind folosite atât la sondele de producţie, cât şi la
sondele oprite şi inundate. Deci şi la operațiile de pornire a sondelor omorâte în
vederea efectuării unui tratament de stimulare sau pentru reparaţii capitale.
CaH 2  H 2 O  Ca(OH ) 2  2H 2
1 kg CaH2  15 m3 H2 condiţii standard.
Pentru a nu reacţiona imediat cu apa până la atingerea adâncimii sondei, sticksul
este confecţionat dintr-o teacă etanşă de polietilenglicol, în care se introduce sub formă
de pulbere 300…400 g substanţă activă de CaH2.
Reacţia cu apa este exotermă şi imediată.
Ca modalitate de folosire la sondele inundate ce trebuie repornite:
- înaintea introducerii sticksurilor se deschide sonda pe liber la batal;
- se introduc sticksurile pe rând, lansarea următorului sticks se face după ce
primul sticks a atins nivelul apei.
- se lasă sonda deschisă la batal 1…3 ore.
Pentru mărirea eficienţei liftării, gas-sticksurile de CaH2 se introduc împreună cu
sticksurile din materiale spumante.
1- 28
 2. Slick sticksurile conţin surfactanţi anionici şi cationici şi sunt singurele produse
care îmbină proprietăţile de spumare cu cele de reducere a pierderilor prin frecare.
Sunt utilizate atât la evacuarea apei din sondele de gaze, cât şi pentru tratarea apei de
injecţie, în vederea reducerii pierderilor prin frecări cu efect atât pentru apele dulci, cât
şi pentru cele sărate.
Timpul de dizolvare este de 4…6 ore. Temperatura de topire de 55 0C şi
solubilitatea 100% în apă şi insolubile în produse petroliere.
Datorită proprietăţilor de reducere a frecărilor, slick sticksurile se folosesc la
operațiile de pistonare, prelungind astfel durata de funcţionare a garniturii pistonului.
Timpul de închidere a sondei după introducerea acestora în sondă este cuprins
între 3 ore și 6 ore.
Materialele spumante lichide. Se introduc în sondă cu ajutorul lubricatorului sau
a pompelor dozatoare acţionate de presiunea proprie a gazelor produse de sondă.
Agenţii de spumare lichizi utilizaţi:
1. Ionici: a) anionici (D4; D5);
b) cationici SINTAM.
2. Neionici: IOF9; IOF15; STN2; STN3.
În şantier, uzual, se foloseşte amestecul dintre emulgatorul E961 şi agentul aditiv
spumant AAS15 în concentraţie de 10 %. Pentru evacuarea din sondă a 1 m3 de apă, se
foloseşte de regulă 13,5 l de agent spumant lichid preparat, de concentraţie 10 %.
Schema de montaj a instalaţiei de evacuare a apei cu pompe dozatoare acţionate

de presiunea proprie a sondei de gaze este prezentată în figura 8.12.

1- 29
Fig. 8.12. Schema de montaj a instalaţiei de injecţie a agentului spumant lichid cu ajutorul
pompei dozatoare acţionată de presiunea proprie a sondei de gaze:
1.-sonda de gaze; 2.-separator gaze-lichid-spumă; 3.-vas compresor;
4.-rezervor de alimentare cu agent spumant lichid; 5.-filtru; 6.-sticlă de
nivel; 7.- pompă dozatoare; R-regulator de presiune; M-manometru de
presiune.

- explicații suplimentare la clasă.

Exemple
1. Aplicaţie

Să se calculeze şi să se aleagă garnitura de ţevi de extracţie pentru o sondă la care

cunoaştem următoarele date:

Qg0= 95000 m3N/zi

H=2000 m

1- 30
PCE=23 bar

tCE=200C

∆P=10 bar/1000m

Ρg0=0,901 kg/m3

yIc1=85%

yIc2 =10%

yIc3 =5%

a. Să se determine diametrul interior STAS a garniturii de extracţie când se

cunoaşte compoziţia amestecului gazos
b. Să se determine diametrul interior STAS a garniturii de extracţie când nu
se cunoaşte compoziţia amestecului gazos, dar se cunoaşte densitatea

a. Se determină diametrul orientativ

Qg  Tz
d  0,078 0

psiu

Punem condiţia de dimensionare.

Condiţia care se impune la dimensionarea ţevilor de extracţie este ca viteza de

ascensiune a gazelor de-a lungul coloanei de ţevi de extracţie, din zona şiului
până în capul de erupţie, să aibă valoarea mai mică de 10 m/s.

Vgşiu ≤ 10 m/s

VgCE ≤ 10 m/s

Qgsiu
Vgşiu ≤ 10 m/s
AintSTAS

QgCE
VgCE A ≤ 10 m/s
intSTAS

1- 31
 4Qgsiu psiu  Tz
vgsiu   10m / s
  d int STAS

Psiu= pCE + ∆P·H =45 bar

tZ=tgt + H·gradt =69,60C

Tz= tZ+273,15 =342,75 K

95000  342,75
d  0,078  66,34 bar
45

Se alege

Di=69,9 mm

Dext= 88,9 mm

z siu  Tsiu  p0
bg siu   0,026
T0  psiu

3
p pc   yi  pci  0,85·45,7+0,1·49+0,05·42=45,84 bar
1

3
Tpc   yi  Tci =0,85·190,66+0,1·305,86+0,05·370=211,14 K
1

psiu
p pr  =0,98
p pc

Tsiu
Tpr  =1,62
Tpc

Din diagramă se citeşte Zsiu = 0,94

1- 32
Qgsiu= Qg0· bgsiu =2489 m3/zi

Se fac înlocuirile în relaţie si se obţine

Vgsiu =7,5 m/s

pCE
p pr  =0,54
p pc

TCE
Tpr  =1,39
Tpc

Din diagramă se citeşte Zsiu = 0,9

QGce = 3670 m3/zi

vgCE = 11,23 m/s ( nu se îndeplineşte condiţia)

Se va alege Di=74,2 mm şi se refac calculele

Se va obţine

vgCE = 9,82 m/s

b. δrg=δg/δaer= 0,70 → X=1,06 (rezultat din grafic)

x = 1/ZCE·T0/TCE

ZCE =0,87

zCE  TCE  p0
bg CE  =0,031
T0  pCE

QgCE= Qg0· bgCE =2480 m3/zi

vgCE = 9,50 m/s

1- 33
 Teste de autoevaluare
4. . Cum sunt echipate sondele de gaze în vederea exploatării simultane a mai multor
orizonturi gazeifere?

5 Care sunt cazurile specifice de echipare a sondelor de gaze?

6. Materialele spumante solide?

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 9

Echipamentul de suprafaţă a sondelor de gaze se compune din următoarele

elemente prezentate în figura 9.1, astfel:
1. Echipamentul de la gura sondei format din:
a) ansamblul capetelor de coloană;
b) capul de erupţie;
c) duzele de suprafaţă ce pot fi:
- fixe: - normale;
- convergente;
- reglabile;
- autoreglabile;
2. Instalaţia tehnologică de suprafaţă:
- conducta de aducţiune;
- separator;
- calorifer;
- poligonul de măsurare.

1- 34
 Fig. 9.1. Echipamentul de suprafaţă al sondelor de gaze.
1-cap de erupţie; 2-duză reglabilă; 3- conductă de
aducţiune; 4-separator orizontal; 5- conductă de evacuare a
lichidului din separator; 6- rezervor (habă) de lichid;
7-încălzitor (calorifer); 8–arzătorul caloriferului; 9-poligon
de măsură;10-rampă colectoare; 11-conductă colectoare;
12- conductă magistrală.

Echipamentul de la gura sondei

a. Capul de coloană este un ansamblu de flanşe duble care serveşte la susţinerea
coloanelor de burlane tubate şi totodată, de a realiza etanşarea spaţiului inelar dintre
ele. Se cunosc diferite tipuri de capete de coloane, practic pentru toate dimensiunile de
coloane tipizate.
În funcţie de presiunea pentru care sunt dimensionate, capetele de coloană
(tubing-head) acoperă o gamă largă de presiuni şi anume 140, 210, 350, 700, 1050 bar
(STAS 12100/8 - 90). Ansamblul capetelor de coloană este prezentat în figura 5.14 şi se
compune din flanşa cu mufă 6, peste care se montează flanşa dublă 5, apoi o flanşă
intermediară, dispozitivul pentru suspendare a ţevilor de extracţie 4 prevăzut cu piatra 3

şi boneta capului de erupţie 2.

Flanşele capetelor de coloană, în funcţie de presiunile nominale pentru care sunt
construite, sunt prevăzute cu ieşiri laterale cu legături de 2 in pentru presiunile de 140,
210 şi 350 bar şi cu legături de 2 116 in pentru presiuni mai mari.

Flanşa cu mufă are la partea inferioară, fie o mufă sau cep pentru înşurubarea la
burlan, fie o mufă dreaptă, în care situaţie asamblarea la burlan se face prin sudură.
1- 35
Flanşa cu mufă este prevăzută cu ieşiri laterale, iar în interior are un locaş tronconic

pentru suspendarea în pene a burlanelor

Fig. 9.2. Cap de coloană.

Părţile componente sunt:

- flanşă cu mufă: simplă sau cu placă/picior de susţinere;
- flanşă dublă: egală sau redusă;
- flanşă intermediară;
- dispozitivul de susţinere a ţevilor de extracţie;
- boneta capului de erupţie.
Coloana de burlane se suspendă în capul de coloană prin flanşele de etanşare care
pot fi de tip T, utilizate mai mult la sondele de ţiţei sau de tip G utilizate la sondele de
gaze. La flanşele de tip T suspendarea colonei se face în pene fixate în corpul tronconic
din partea interioară a flanşei de etanşare. La flanşele de tip G în interior este parte
cilindrică filetată în care se înşurubează un niplu special, înşurubat în corpul coloanei.

Flanşa intermediară serveşte pentru trecerea de la o flanşă dublă la alta sau de la

o presiune mai mică la o presiune mai mare. Flanşa intermediară are pe faţa superioară
două canale concentrice pentru inelele de etanşare, canalul interior fiind pentru presiune
mai mare. Prin acest canal se poate introduce, sub presiune, un fluid special de etanşare.

1- 36
 Dispozitivul pentru susţinerea ţevilor de extracţie este o flanşă dublă care se
montează pe capul coloanei de exploatare având rolul de a susţine coloana de extracţie
în condiţii de etanşeitate a interiorului coloanei de ţevi de extracţie faţă de spaţiul inelar

dintre coloana de extracţie şi coloana de exploatare.

Dispozitivul pentru susţinerea

Fig. 9.3. Dispozitiv de tip T pentru susţinerea
ţevilor de extracţie.
ţevilor de extracţie este prevăzut cu
două ieşiri laterale prin care se
poate circula pentru pornirea sau
omorârea sondei. Se construiesc
două tipuri de dispozitive de
susţinere, tip T prezentat în figura
9.2 şi tip G prezentat în figura 9.3.
Dispozitivul tip T pentru susţinerea
ţevilor de extracţie se foloseşte la
sonde de ţiţei sau la sonde de gaze
de mare adâncime.

Mufa 1 este presată în locaş de către greutatea coloanei de extracţie şi asigurată cu

ajutorul piuliţei 3. În partea de jos a mufei 1 se prind prin înfiletare ţevile de extracţie 4,
iar în partea de sus, se prinde prin înfiletare protectorul 5. Pe dispozitivul de susţinere se
montează boneta 6. Ieşirile laterale 7 servesc pentru realizarea legăturilor la coloana de
exploatare. Dispozitivul tip G pentru susţinerea ţevilor de extracţie din figura 5.16 este
de asemenea o flanşă dublă redusă, prevăzută în interior cu filet în care sunt susţinute
prin înfiletare ţevile de extracţie. Dispozitivele tip G se construiesc numai pentru
presiuni mai mici de 350 bar.

1- 37
 Dispozitivele tip T se construiesc şi pentru presiuni mai mari. În cazul sondelor de
mare presiune şi în special în timpul operaţiilor de punere în producţie se pot folosi şi
dispozitive de susţinere a ţevilor de extracţie de construcţie specială. Ţevile de extracţie
se înşurubează în partea de jos a pietrei speciale. Etanşarea spaţiului inelar din coloană
se face cu garnituri confecţionate din cauciuc.
În interior piatra este prevăzută cu un filet
special în care se montează supapa de reţinere
C.

În partea de sus piatra are de asemenea

un filet în care se poate monta un protector
sau un suvei pentru manevrarea coloanei se
extracţie. Avantajul acestui dispozitiv de
susţinere a ţevilor de extracţie constă în
Fig. 9.4. Dispozitiv de tip G pentru susţinerea
faptul că permite manevrarea sub presiune a
ţevilor de extracţie.
ţevilor de extracţie.

b. Capul de erupţie este un ansamblu de armături de presiune fitinguri, cruci,

teuri, ventile, flanşe, supape de reţinere etc., cu care închidem gura sondei, făcând
posibile operaţiile de punere în producţie şi extracţie prin ţevile de extracţie, prin
coloana de exploatare şi simultan ţevi-coloană de exploatare în condiţii de siguranţă
pentru personalul operator. Ele se construiesc din oţeluri aliate de calitate superioară
pentru a rezista la presiunea statică a gazelor din sondă, la acţiunea corozivă a apelor
sărate ce însoţesc gazele, precum şi la acţiunea abrazivă a fragmentelor de rocă

antrenate de gaze din stratele productive. Totodată, capul de erupţie mai are rolul
de a controla debitul sondei prin alegerea corespunzătoare a diametrului duzelor fixe sau
reglabile care se montează pe braţul de exploatare şi pentru a dirija producţia sondei.
Clasificarea capetelor de erupţie:
Constructiv, capetele de extracţie pot fi asamblate prin flanşe CEA sau monobloc
CEM.
Capetele de erupţie asamblate sunt:
- forma 1 cu un braţ (CEA-1);

1- 38
 - forma 2 cu două braţe (CEA-2), iar după poziţia de montare sunt simetrice,
conform figurii 5.17 și asimetrice, conform figurii 5.18.
Capetele de erupţie monobloc sunt:
- cu un braţ şi un singur robinet pe linia principală (CEM-11);
- cu două braţ şi două robinete pe linia principală (CEM-12).

Fig. 9.5. Cap de erupţie cu două braţe simetric.

Fig. 9.6 Cap de erupţie cu două braţe

asimetric.

După presiunea de lucru, capetele de erupţie sunt standardizate astfel: 140, 210,
350, 700, 1050 şi 1500 bar.
Simbolizarea capului de erupţie cuprinde iniţialele CE (de la cap de erupţie) şi
iniţialele A sau M (asamblat sau monbloc), cu câte braţe este echipat, câte robinete
sunt pe linia principală, ce diametre au acestea, precum şi presiunea nominală.

1- 39
 Exemplu: CEA(c) 11-21/2-210, înseamnă cap de erupţie asamblat prin flanşe,
pentru fluide corozive (c), cu un braţ şi un ventil principal, diametru de 2 1/2
in şi
presiunea nominală de 210 bar.
CEM(c) 12-2-350  înseamnă cap de erupţie monobloc, pentru fluide corozive,
cu un braţ şi două robinete pe linia principală, diametrul 2 in şi presiunea nominală de
350 bar.
Capetele de erupţie se aleg în funcţie de presiunea statică de fund a sondei de
gaze şi se probează în atelier la o presiune dublă față de presiunea de lucru, iar la sondă
după montare la 1,5 ori presiunea de lucru.
La sondele de gaze cu presiuni mari/agenţi corozivi, toate elementele de închidere
(robinete, ventile) se vor dubla.

Bibliografie/webografie

1. Al-Blehed, M., Sayyouh, H. M., Desouky, M., - New approch

estimates viscosity of natural gases, Petroleum
Engineer International, July, 1991;
2. Albulescu, M., Trifan, C., - Hidraulica, transportul şi depozitarea
produselor petroliere şi gazelor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999;
3. Beggs, H.D., Robinson, J. R., - Estimating the Viscosity of Crude Oil
Systems, JPT, September 1975, 1140-1141;
4. Bulău, L., - Colectarea, transportul şi depozitarea ţiţeiului,
Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1978;
5. Creţu, I., - Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi, Vol. I şi II,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987;
6. Dinu, F., - Extracţia gazelor naturale, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2000;
7. Dinu, F., - Contribuţii la perfecţionarea proceselor tehnologice de
exploatare a zăcămintelor de gaze cu condensat, Teză

1- 40
 de doctorat, Universitatea “Petrol-Gaze” Ploieşti,
1998;
8. Dinu, F., Popa, C., - Optimizarea parametrilor unei ecuaţii cubice
de stare, Sesiunea Jubiliară 1948-1998, Secţia 2,
Ingineria Zăcămintelor de Hidrocarburi, Mai 1998, U.
P. G. Ploieşti;
9. Dranchuck, M. P., Purvis, R. A., Robinson, D. B., - Computer
calculations of natural gas compressibility factors
using the Standing and Katz correlation, I. P. T.
Series, Nr. IP 74-008/1974;
10. Dranchuck, M. P., Abu Kassem, J. H., - Calculation of Z – factors
for natural gases using equations of state, JCPT, July-
September, 1975, 34-36;
11. Minescu, F., - Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, vol. 1, Editura
Universităţii din Ploieşti, 1994;
12. Minescu, F., - ,,Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi", vol. 2,
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
13. Niculescu, N., Goran, N., - Tehnologia extracţiei gazelor,
Îndrumar de Laborator, I. P. G. Ploieşti, 1990;
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
14. Neacşu , S., - Comprimarea şi lichefierea gazelor, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2003;
15. Ştefănescu, D. P., - Practica extracţiei gazelor naturale, vol. I,
Editura Universităţii „L. Blaga” Sibiu, 1996;

1- 41
Modul de învățare Variaţia parametrilor de stare la curgerea
gazelor .

5 Ascensiunea gazelor în lungul coloanelor de

extracţie

Cuprins
Obiective
Competențe
Timp de studiu

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 11
3 Variaţia parametrilor de stare la curgerea gazelor

Exemple
Teste de autoevaluare

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 12
Ascensiunea gazelor în lungul coloanelor de extracţie

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Lucrare de control
Bibliografie/webografie

Obiective:
Ţiţeiul – este un produs constituit în principal din hidrocarburi
intermediare şi grele. Se găseşte în fază lichidă atât în condiţii de
zăcământ, cât şi în condiţii de suprafaţă. Gazele naturale lichide –
reprezintă un amestec de hidrocarburi, ce apar ca un produs lichid
constituit din fracţii cu presiune de vapori intermediară şi scăzute,

1- 1
 fracţii care în condiţii de zăcământ le putem găsii sub formă de
gaze libere sau gaze dizolvate, iar la suprafaţă pot fi separate în
stare lichidă prin procese de condensare, adsorbţie, absorbţie sau
separare fizică. Locale.

Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să aibă viziunea
asupra temelor abordate în lucrare și aplicațiile caracteristice, se
imprimă studenților necesitatea respectării disciplinei tehnologice,
precum și rezolvarea problemelor specifice, în scopul reducerii
consumurilor de materiale, energie și combustibil, utilizarea
tehnicilor de calcul moderne și astfel, stabilirea unor parametri ai
regimului de extracție a gazelor naturale, în vederea obținerii
randamentului maxim.

Timpul de studiu
Aceast modul de învățare are un rolul introductiv prezentând
conținutul disciplinei și legătura cu materiile studiate anterior. Se
presupune o durata de studiu de 4 ore.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 11
VARIAŢIA PARAMETRILOR DE STARE LA CURGEREA GAZELOR

11.1. Curgerea gazelor în zona de drenare a sondei:

11.1.1. După o lege liniară de filtrare;
11.1.2. După o lege neliniară de filtrare.
11.2. Ascensiunea gazelor în lungul coloanei de țevi de extracţie:
11.2.1. Variaţia presiunii;
1.2.1. Variaţia temperaturii.

11.1. Curgerea gazelor în zona de drenare a sondei

Curgerea gazelor în zona de drenare a sondei, după o lege liniară de filtrare
Variaţia presiunii în zăcământ este prezentată în figura 6.1.

1- 2
 Fig. 11.1. Variaţia presiunii în zăcământ.
h - grosimea stratului productiv; K –
permeabilitatea stratului productiv; rs -
raza sonde; rc - raza pe conturul de
alimentare; ps - presiunea din sondă la
nivelul perforaturilor; pc - presiunea pe
conturul de alimentare; pd - presiunea
dinamică.

Legea lui Darcy, scrisă sub forma:

k dp
w  ,
 dr
semnul (+) se ia atunci când presiunea creşte în acelaşi sens cu raza.
Legea liniară de filtrare pentru curgerea gazelor în zona de drenare a sondei se
scrie:
dp
 aw
dr
unde a este un parametru de proporţionalitate a cărui valoare depinde de proprietăţile
fluidului şi de permeaţie şi are expresia:

a
k

Ecuaţia de continuitate scrisă pentru debitul de gaze:

k dp
q  w  A  w  2  r  h    2  r  h
 dr
q T p
bg  Z  0
q0 T0 p

1- 3
 ZT p0 k dp
q  q0      2  r  h
T0 p  dr

dr k 2    h  T0
rc pc

q0     pdp
rs
r  Z  T  p0 ps

rc 2  k  h  T0 pc2  p s2
q0 ln  
rs   Z  T  p0 2

  k  h  T0   pc2  ps2 
q0 
rc
  Z  T  p0  ln
rs
Indici de productivitate, Ip
q0  I p  p 2

unde: p 2  pc2  ps2

  k  h  T0
Ip 
rc
  Z  T  p0  ln
rs

q0
Ip 
p 2
Definim indicele de productivitate, Ip ca raportul dintre debitul produs de sondă şi
diferenţa pătratelor presiunilor sub care este produs acest debit. Valoarea indicelui de
productivitate permite estimarea productivităţii sondelor.
Din cercetarea sondei, însemnând măsurarea debitului qo şi a presiunii dinamice
de fund pd, prin schimbarea diametrului duzelor de la capul de erupţie şi trasarea

valorilor înregistrate într-o diagramă qo=qo(Δp2).

1- 4
 Fig. 11.2. Determinarea dreptei ce trece prin
punctele de măsură debit - diferenţa
pătratelor presiunilor.

Cu ajutorul ecuaţiilor analitice se scrie ecuaţia dreptei şi se determină:

- panta α:
  k  h  T0
tg  I p ;  Ip 
rc
  Z  T  p0  ln
rs

– capacitatea de curgere a stratului productiv, k·h:

rc
I p  p0    Z  T  ln
rs
k h 
  T0
- permeabilitatea stratului productiv, k:
k h
k
h
Pentru sondele ce deschid strate de grosimi diferite, definim indicele de

productivitate specific cu ajutorul expresiei:

IP   K  T0
Ip s  
h rc
  Z  T  p0  ln
rs
Perfecţia sondelor de gaze

1- 5
 Dacă gaura de sondă traversează şi produce de pe întreg stratul productiv, sonda

se numeşte perfectă din punct de vedere hidrodinamic:

a) după modul de deschidere
b) după gradul de deschidere
c) după modul şi gradul de deschidere.
a) Imperfecţia după modul de producţie - sonda tubată, cimentată şi perforată,
traversează tot stratul productiv, dar nu produce după toată suprafaţa deschisă.
b) Imperfecţie după gradul de deschidere - sonda nu străbate întreg stratul
productiv, dar produce de pe întreaga suprafaţă netubată, parţial traversată.
c) Sondă imperfectă după modul şi gradul de deschidere, îmbină cazurile a şi b.
Debitul sondei imperfecte se scrie astfel:
  k  h  T0   pc2  ps2 
qi 
rc
  Z  T  p0  ln
rr
rs
unde rr este raza redusă şi are expresia: rr  , iar c – coeficient de imperfecţie care
ec
este: c  cmod  cgrad .

rc rc
Deci  .
rs rr
Valorile coeficient de imperfecţie c sunt date de relaţiile de calcul ale lui Muskat,

Kotzeny, precum şi nomogramele lui Scelkacev.

11.1.2. Curgerea gazelor în zona de drenare a sondei,

după o lege neliniară de filtrare
Legea neliniară de filtrare pentru curgerea gazelor în zona de drenare a sondei se
scrie:
dp
 a  w  b  w2
dr

1- 6
 
unde a este un parametru ce ţine cont de proprietăţile fluidelor şi permeaţie, a  ,
k
w - viteza de filtrare a gazelor, iar b - parametru ce depinde de regimul de curgere,
având relaţia:
b  D
în care D este coeficientul de turbulenţă, iar   masa specifică a gazelor.
dp 
  w    D  w2
dr k
Din ecuaţia de continuitate, rezultă:
G  S w 
G  2  r  h  w  
G

2   r  h  w
G
 w 
2   r  h
dp 
      w  D   w
2

dr k
dp  G G2
    D
dr k 2    r  h 4  2  r 2  h2
0
bg 

T0 p
  0  
ZT p 0

T0 p dp  G G2
0       D
ZT p0 dr k 2    r  h 4  2  r 2  h2
Separăm variabilele:


p r r
T0 c
G c
dr DG 2 c
dr
0    p  dp     2  2

ZT  p0 ps k 2    h rs r 4  h   rs r
2

T0 p 2  p s2  G r DG 2  1 1
0   c   ln c     
Z  T  p0 2 k 2    h rs 4   2  h 2  rc rs 
1 1
dar, rc  rs   ;
rc rs
1- 7
 Expresia debitului masic este:
G   0  q0

Notăm: pc2  ps2  p 2 şi introducem în relaţia de mai sus, astfel:

T0  0  q rc D  q02   0 Z  T  p0
0  p  
2
 ln  
Z  T  p0 k  h rs 2   2  h 2  rs T0  q0

rc
p0  Z  T    ln
p 2
rs D  Z  T  p0  0
   q0
q0   k  h  T0 2   2  h 2  T0  rc
În aceste condiții, scriem ecuaţia dreptei de forma:
p 2
 A  B  q0
q0
Din cercetarea sondei, adică prin măsurarea debitului produs pe diferite
dimensiuni de diametru ale duzelor montate în capul de erupţie şi la diverse valori ale
presiuni dinamice se obţine o dreaptă trasată printre puncte, ca în figura 6.3.

Fig. 11.3. Determinarea dreptei ce trece prin punctele de măsură.

Din interpretarea graficului obţinut în figura 6.3, se obţine:

- valoarea indicelui de productivitate, Ip
rc
p0  Z  T    ln
rs 1
A 
  k  h  T0 IP

1- 8
 q0   k  h  T0
Ip  
p 2 rc
  Z  T  p0  ln
rs
- capacitatea de curgere a stratului productiv gazeifer, k·h
rc
p0  Z  T    ln
rs
k h 
A  h  T0

- permeabilitatea stratului productiv, K

rc
p0  Z  T    ln
k h rs
K 
h A  h  T0
- expresia coeficientului de turbulenţă, oferă indicaţii cu privire la cât de mare
este abaterea de la legea liniară de filtrare (de curgere) a gazelor.
Din graficul prezentat în figura 11.3 rezultă că, tg α = B
2   2  h 2  T0  rs
D  B
p0  T  Z   0

- explicații suplimentare la clasă.

Exemple
1. Aplicaţie

O sondă de gaze a fost cercetată asupra afluxului pe calea variaţiei

regimului de lucru schimbând duza şi măsurând debitul şi presiunea dinamică
pentru fiecare regim, în condiţii staţionare de mişcare (sonda este stabilizată).
Se cunosc următoarele date:
- grosimea startului productiv, h= 30 m
- raza sondei, rs= 0,124 m
- raza pe conturul de alimentare, Rc=250 m
- presiunea pe conturul de alimentare, pc= 283 bar

1- 9
 - temperatura de zăcământ, T=70 C
- vâscozitatea dinamică, μ=14,2 x 10-6 Pa s
- densitatea relativa, δ = 0,7.
Se cere: IP, IPs, kh, k.
Diametru Duză,
Qgo x 106, m3N/zi pd, bar pc2-pd2
mm
1 1,57 271 6648
2 2,5 263 10920
3 3,44 256 14553
4 4,16 250 17589
5 5,21 241 22008

  k  h  T0   pc2  p d2 
q0 
Rc
  Z  T  p0  ln
rs

q0  I p  p 2

p 2  pc2  pd2

  k  h  T0
Ip 
Rc
  Z  T  p0  ln
rs

q0
Ip 
p 2
Z=1/x∙ T0/TZ = 0,85
x = 0,93 (interpretat din diagrama pe baza valorii densitatii relative a gazului)

Valoarea indicelui de productivitate permite estimarea productivităţii sondelor.

1- 10
 Din cercetarea sondei, însemnând măsurarea debitului qo şi a presiunii
dinamice de fund pd prin schimbarea diametrului duzelor de la capul de erupţie şi
trasarea valorilor înregistrate într-o diagramă qo=qo(Δp2).
Cu ajutorul ecuaţiilor analitice se scrie ecuaţia dreptei şi se determină:
- panta α:
  k  h  T0
tg  I p ;  Ip 
rc
  Z  T  p0  ln
rs
– capacitatea de curgere a stratului productiv, kh:
rc
I p  p 0    Z  T  ln
rs
kh  = 1,171∙10-12 m3
  T0
- permeabilitatea stratului productiv, k:
kh
k = 3,9∙10-14 m2 = 39∙10-15 m2 = 39 Md
h

Teste de autoevaluare

1. Ce reprezinta perfecţia sondelor de gaze?

2 Care este ecuaţia de continuitate scrisă pentru debitul de gaze?
6. Pentru sondele ce deschid strate de grosimi diferite, definim indicele de productivitate
specific cu ajutorul carei expresiei?
1- 11
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 12
Ascensiunea gazelor în lungul coloanelor de extracţie
Variaţia presiunii la ascensiunea gazelor printr-o coloană
de ţevi de extracţie înclinată
Considerăm un element de lungime dl dintr-o coloană de ţevi de extracţie ce face
unghiul  cu orizontala, aflat la o diferenţă de cotă dh între secţiunea de intrare h1 şi
secţiunea de ieşire a gazelor h2, având diametrul interior al coloanei de ţevi de extracţie
D. Notăm 1-1’ secţiunea de intrare a gazelor şi 2-2’ secţiunea de ieşire a gazelor din
elementul de lungime dl, prin care se vehiculează debitul volumic de gaze q0.
Se scrie ecuaţia de bilanţ energetic, datorată curgerii unui kilogram de gaz de la
secţiunea 1-1’ la secţiunea 2-2’, astfel:
w12 w22
gh1  p1V1  u1   gh2  p2V2  u2   q  Fr
2 2
 2
w22 
gh1  gh2    p1V1  p2V2   u1  u2    w1    q  Fr  0
 2 2 

Fig. 12.1. Schema conductei înclinate ce face unghiul  cu planul orizontal.

unde gh este variaţia energiei potenţiale;

pV – variaţia energiei de stare;
u – variaţia energiei interne;

1- 12
 w2
- variaţia energie cinetice;
2
q - căldura schimbată cu mediul înconjurător.

Deoarece, h1  h2 rezultă că variaţia energiei potenţiale este – gdh;

u1 = u2, chiar şi în cazul unor amestecuri de gaze nu apar substanţe
(componenţi) noi, variaţia energiei interne este u1 – u2 = 0;
V = ct, rezultă că variaţia energiei de stare are expresia Vdp;
w1 = w2, rezultă că variaţia energiei cinetice este nulă;
q  0 , deoarece se consideră proces adiabatic, adică fără schimb de
căldură cu mediul înconjurător;
Variaţia energiei totale datorată frecărilor are expresia:
w2 dl
Fr    
2 D
în care  este coeficientul pierderilor liniare de sarcină sau presiune.
w2 dl
V  dp  g  dh      0
2 D
Ecuaţia de continuitate scrisă pentru debit masic este:
G
G   g wS  w 
gS
Expresia densităţii gazelor în condiţii de presiune p şi temperatură T de referinţă

(sistem, zăcământ, conductă etc.) are forma:

pM
g 
Z  R T
iar viteza gazelor este,
G  Z  R T
w
S  pM
Volumul specific al gazelor se scrie astfel:
1 Z  R T
V  Se scrie diferenţa de cote dh funcţie de lungimea
g pM

elementului de conductă dl, ca:

dh  dl  sin
1- 13
 Ipoteze simplificatoare:
Se consideră că factorul de neidealitate Z şi temperatura de referinţă T nu variază
cu presiunea de referinţă p, fapt pentru care se va lucra în continuare cu factorul de
neidealitate mediu Zm şi temperatura de referinţă medie Tm, astfel:
Z  Z(p) Z = Zm
T  T(p)  T = Tm
Rezultă astfel,

pM  p2  M 2   G2 
 dp   2 2 2  g sin   dl  0
Z m  R  Tm  Z m  R  Tm 2  S 2  D 

Se notează:
 p2  M 2   G2 
u   2 2 2  g  sin   
 Z m  R  Tm 2  S 2  D 

deci u = u(p)
2  p  M 2  g  sin Z m2  R 2  Tm2
atunci du   dp  dp   du
Z m2  R 2  Tm2 2  p  M 2  g  sin 

M dp
  dl
Z m  R  Tm  p 2  M 2   G2 
 2 2 2 g sin   
 Z m  R  Tm 2  S 2  D 

Z m2  R 2  Tm2
p0 
2  p  M 2  g  sin
2 u l2
M
Z m  R  Tm u1
  du   dl
u l1

Z m  R  Tm Z m  R  Tm
u2 l
du 2 u
2  M  g  sin   u  l dl
u1

2  M  g  sin
 ln 2  l2  l1
u1
1

u2 2  M  g  l2  l1   sin
ln 
u1 Z m  R  Tm
Se face următoarea particularizare:
l 2  0  l1  L
2M  g  Lsin 

Z m RTm
u2  u1  e

1- 14
 2M  g  Lsin 
Z m  RTm
u1  u2  e
2M  g Lsin 
G 2  Z m2  R 2  Tm2  2MZ gRLTsin  
p  p e
2 2 Z m RTm
  e m m  1
2  S 2  D  M 2  g  sin  
1 2

Relaţia anterioară reprezintă ecuaţia generală de variaţie a presiuni la
ascensiunea gazelor printr-o conductă înclinată ce face un unghi  cu orizontala.

Cazuri particulare de exploatare a sondei de gaze

1. Sonda de gaze verticală şi închisă
Sondă verticală,   90 0 ; sin  1 ;
Debitul masic al sondei închise, G = 0;
MgL

p1  p2  e Z m RTm
- ecuaţia lui Laplace

2. Sonda de gaze deschisă – extracţia se face prin ţevile de extracţie

Sondă verticală,   90 0 ;
Debitul masic al sondei deschise, G  q0   0  0
Diametrul interior al ţevilor de extracţie, D = di

Suprafaţa interioară a ţevilor de extracţie, S  d i2
4
2 4
S2  di
16

8  q02  02  Z m2  R 2  Tm2  Z m RTm 

2M  g L 2M  g L

p  p e
2 2 Z m RTm
 e  1
1 2
 2  di5  M 2  g  

3. Sonda de gaze deschisă – extracţia gazelor se face prin spaţiul inelar
Sondă verticală,   90 0 ;
Diametrul interior al secţiunii de curgere se determină în două cazuri, astfel:
3.1. Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul echivalent Dechivalent care se
defineşte ca fiind diametrul secţiunii circulare ce are aceeaşi arie de curgere ca şi
secţiunea analizată,
 
4
2
Dechivalent 
4
D i
2
 d e2 
1- 15
rezultă: Dechivalent  Di2  d e2

2
S  2

16
D i
2
 de2 
2

2M  g L
8    q02  02  Z m2  R 2  Tm2  Z2MRgTL 
p12  p22  e Z m RTm   e m m  1
 2 Di2  d e2  Di  d e  M  g  
2 2 2 2

3.2. Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul hidraulic Dhidraulic care
reprezintă raportul dintre patru arii ale secţiunii de curgere şi perimetrul udat.


4 Di2  d e2 


Dhidraulic  
4   Di  d e Di  d e   D  d
  Di    d e Di  d e
i e

Particularizăm astfel:
Se înlocuieşte lungimea l = L, în care L este lungimea coloanei de exploatare până
la adâncimea medie a perforaturilor;
Sondă verticală,   90 0 ;
Debitul masic al sondei deschise, G  q0   0  0 ;

Dh  Di  d e ;

  
2 2
S   Dh2  
2
Di  de 4 ;
4  16
2M  g  L
 Z2MR gTL 
8    q02  02  Z m2  R 2  Tm2
p  p e
2 2 Z m  RTm
  e m m  1 ;
1 2 2
 4

 Di  d e Di  d e   M  g 
2 

4. Sonda de gaze deschisă - extracţia gazelor se face simultan prin coloana
de ţevi de extracţie şi prin spaţiul inelar dintre ţevi şi coloana de exploatare
Se înlocuieşte, l = L, în care L este lungimea coloanei de exploatare până la
adâncimea medie a perforaturilor;
Sondă verticală,   90 0 ;
Debitul masic al sondei deschise, G  q0   0  0 ;

 2
Suprafaţa de curgere a gazelor, S 
4

Di  d e2  d i2 . 
4.1. Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul echivalent Dechivalent, astfel:

1- 16
  2  2
4

De  Di  d e2  d i2
4

De  Di2  d e2  di2
2M  g L
8    q02  02  Z m2  R 2  Tm2  Z2MRgTL 
p  p e
2 2 Z m RTm
  e m m  1
 2 Di2  d e2  di2  Di  d e  di  M  g  
1 2 2 2 2 2 2

4.2. Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul hidraulic Dhidraulic, astfel:
 2
4 
Di  d e2  di2
Di2  d e2  di2
   Di2  d e2  di2 
2

Dh  4  ; iar S h   
  Di    d e    di Di  d e  di 4  Di  d e  di 

8    q02  02  Z m2  R 2  Tm2  Z m RTm 

2 M  g  L 2 M  g  L


Z m  R Tm
p  p e
2
1
2
2  5  e  1
2  Di  d e  d i   
2 2 2
   M  g2

 Di  d e  di 
5. Sonda de gaze orizontală sau curgerea gazelor prin conducta de

aducţiune pozată orizontal

Sondă sau conductă orizontală:   0 sin  0 ;
Pentru ridicarea nedeterminării din relaţia generală de variație a presiunii la
ascensiunea gazelor printr-o garnitură de țevi de extracție înclinată, vom dezvolta
paranteza din membrul drept în serie Taylor, din care vom considera primii doi termeni,
astfel:
 2 3
e  1     
1! 2! 3!
2M  g l sin 
Z m RTm 2  M  g  l  sin 
e  1
Z m  R  Tm 1!

Debitul masic al sondei deschise, G  q0   0  0 .

Se înlocuieşte l cu lungimea conductei de aducţiune la, iar diametrul D cu
diametrul interior al conductei de aducţiune dc.

Suprafaţa secţiunii de curgere este S  d c2
4

  q02  02  Z m2  R 2  Tm2  2  M  g  la  sin  

p12  p22  1   1
2  S 2 D  M 2  g  sin   Z m  R  Tm 
1- 17
 Ecuaţia de variaţie a presiunii la curgerea gazelor prin sonda orizontală sau
conducta de aducţiune orizontală este:
  q02  02  Z m  R  Tm
p12  p22  16 la
 2  dc5  M
Altfel scrisă ecuaţia anterioară, se obține:
16    q02  02  Z m  R  Tm
2
pCE  p 2parc   la
 2  dc5  M
unde pCE este presiunea sondei din capul de erupţie, reprezentând şi punctul iniţial al
conductei în aval de duză (după duză). Presiunea pCE este funcţie de debitul sondei,
diametrul duzei şi presiunea gazelor din amonte de duză.
Cu relaţia de mai sus putem calcula, presiunea necesară în punctul iniţial al
conductei, urmând să stabilim ceilalţi parametrii (diametrul duzei de la capul de erupţie
etc.) pentru a asigura transportul gazelor de la capul de erupţie la parc, în condiţiile unor
pierderi minime de presiune.

12.2 Coloane dinamice de gaze.

Curgerea neomogenă a amestecului gaze cu solide
La stabilirea tehnologiei de extracţie, se va urmării ca debitul sondei, să fie în aşa
fel stabilit încât, în zona adiacentă sondei, gazele în mişcarea lor să nu aibă acţiune
mecanică asupra rocilor şi deci să nu antreneze particule de rocă (nisip, fragmente de
calcar etc.) în sondă. Dar din cauza mai multor factori geologo-tehnici şi în timp
suficient de mare, gazele antrenează în sondă nisip sau fragmente de rocă şi o parte din
aceste particule sunt transportate în lungul coloanei de ţevi de extracţie, în instalaţia de

suprafaţă, modificând astfel, parametrii de curgere la ascensiune.

Pentru acest caz, când sonda de gaze produce cu nisip, se înlocuieşte masa
specifică a gazelor  0 cu masa specifică aparentă a amestecului gaze cu nisip ρap a
cărui expresie este:
pM
ap   1  rn 
Z m  R  Tm

unde rn este raţia de nisip definită ca,

1- 18
 Gn
rn 
G
în care G este debitul masic de gaze, în kg/zi, iar Gn – debitul masic de nisip antrenat la
suprafaţă, în kg/zi.
2 M 1 rn  g L 2 M 1 rn  g L
8  s  q02   ap
2
 Z m2  R 2  Tm2  
p  p e
2 2 Z m RTm
 2 5 e Z m RTm
 1 ;
  di  M 2  1  rn 2  g  
1 2

unde s este coeficientul pierderilor liniare de presiune corectat pentru curgerea
gazelor cu solide, a cărui expresie este dată de relaţia Uspenski – Hao Lu Lin.
s    1  1,1 rn  ;
în funcţie de coeficientul de pierderi de presiune  , când gazul curge fără solide.
Utilizarea relaţiei
a. Pentru determinarea diametrul nisipului, dn ce poate fi evacuat din sondă, când
sonda produce cu un anumit debit de gaze căruia îi corespunde o viteză ascensională w,
se utilizează relaţia lui Rittinger:

 w  3 c
2
g
dn     
 K  4  g r   g
unde: dn este diametrul particulelor de nisip sau rocă, în m;
w – viteza ascensională a gazelor, în m/s;
K – factorul de corecţie, ce ţine seama de alunecare: K  1,2...1,3 ;
g – acceleraţia gravitaţională, în m/s2;
 g  masa specifică a gazului, în kg/m3;
 r  masa specifică a rocii, în kg/m3;
c – coeficientul de rezistenţă aerodinamică, ce are valori în funcţie de forma
particulelor. Astfel se recomandă: - pentru fragmente de gresie şi nisip: c = 0,805;
- pentru fragmente de calcar: c = 1,4.
b. Relaţia poate fi utilizată pentru a determina debitul de gaze necesar pentru a
asigura evacuarea nisipului de o anumită granulaţie din sacul sondei.
Exemplu: Pentru condiţia limită de alegere a diametrului coloanei de ţevi de
extracţie ca viteza gazelor să fie: w  10 m/s, utilizând relaţia lui Rittinger, rezultă:

1- 19
 2
 10  3  0,805 g
dn       1,23  103 m .
 1,25  4  9,81  r   g
În concluzie, pe baza calcului efectuat, pot fi evacuate din sondă particule de
gresie sau nisip cu diametrul de până la: d n  1,23  103 m ,

dacă densitățile au valorile:  g  0,75 kg/m3N şi  r  2400 kg/m3.

12.3.. Rezolvarea ecuaţiei de variaţie a presiunii într-o coloană statică de gaze.

Cazul amestecurilor de gaze
În cazul amestecurilor de gaze, ecuaţia de variaţie a presiunii într-o coloană statică

de gaze are expresia:

MgL

p1  p2  e Z m RTm

Dacă se înlocuieşte p1  p siu şi p 2  pCE , rezultă ecuaţia lui Laplace de forma:

MgL

pşiu  pCE  e Z m RTm

Se propune în continuare următorul algoritm de calcul:

1. Se admite valoarea lui p1  p1'siu , valoare ce se aproximează
p  3...5 bar/1000 m.

p1'siu  pCE  p  H
2. Se calculează valoarea medie a presiunii cu relaţia:

2 ' p2 
pm   p1siu  ' 2 
3 p1siu  p 2 

3. Se calculează valoarea medie a temperaturii cu relaţia:

TZ  TCE
Tm 
2
4. Se calculează parametrii pseudocritici, astfel,
p pcr   yi  pcri ;

T pcr   yi  Tcri ;

1- 20
unde: yi este concentraţia molară a componentului i din amestecul de gaze, fracţie care
are presiunea critică pcr i şi temperatura Tcr i.
5. Se calculează parametrii pseudoreduşi,
pm
p pr  ;
p pcr

Tm
T pr  .
T pcr

6. Se determină factorul de neidealitate, Z prin metode analitice sau pe cale grafică

Zm  Zm  p pr ; Tpr 

7. Se determină masa molară aparentă

n
M   yi  M i ;
i 1

8. Se calculează:
MgL

p1siucalculat  pCE  e Zm RTm

;

Se pune condiţia ca: p1şiucalculat  p1siuestimat  

unde   1 bar şi reprezintă precizia de calcul impusă.

Dacă între p1 şiu calculat şi p1.şiu estimat este o diferenţă mai mică decât precizia de
calcul admisă,   1 bar, atunci se consideră calculul încheiat, iar dacă diferenţă este
mai mare   1 , atunci se reia calculul iterativ de la pasul 2 când se consideră p1"şiu.estimat

= p1 şiu calculat.

12.4. Determinarea coeficientului de pierderi liniare de presiune

1. Regimul de curgere laminar al gazelor este atunci când este îndeplinită
condiţia:
Re  Re cr  2260
a) Curgerea prin ţevile de extracţie. Se calculează numărul Reynolds, astfel
  w  di w  di
Re   ;
 
În acest caz, valoarea coeficientului de pierderi liniare de presiune este funcţie de

1- 21
    Re 
unde:  est vâscozitatea dinamică, în Nm/s;   masa specifică, în kg/m3; w – viteaza
gazelor, în m/s; di – diametrul interior al ţevilor de extracţie, în m;  - vâscozitatea
cinematică, în m2/s.
b) Curgerea prin spaţiul inelar ţevi de extracţie – coloana de exploatare
b.1. Se va înlocui diametrul interior di cu diametrul hidraulic dhidraulic, astfel:
dhidraulic = Di – de
  w  d h   w  Di  d e 
Re   ;
 
b.2. Se va înlocui diametrul interior di cu diametrul echivalent dechiv., astfel:

dechiv = Di2  d e2

  w  d echiv   w  Di  d e
2 2

Re   ;
 
c) Cazul sondelor înclinate sau deviate
La curgerea prin spaţiile inelare excentrice, pentru cazul când sonda nu este
perfect verticală, adică coloana de extracţie se sprijină pe coloana de exploatare, se
defineşte excentricitatea absolută e, ca diferenţa între axele de simetrie ale coloanelor
de ţevi de extracţie şi de exploatare.
În acest caz, valoarea coeficientului de pierderi liniare de presiune este funcţie de
valoarea numărului Reynolds şi excentricitatea relativă e , definită în continuare,
   Re, e 
e e
c.1. e  
d hidraulic D  de

e e
c.2. e  
d echiv D  d e2
2

2. Regimul de curgere turbulent al gazelor se realizează atunci când este

îndeplinită condiţia: Re  Re cr şi este de trei feluri:

2.1. Regim turbulent neted   K ;

2.2. Regim turbulent mixt (tranzitoriu);
2.3. Regim turbulent rugos.

1- 22
 2.1. Regimul turbulent neted: Re  Re cr se caracterizează când grosimea stratului
laminar δ este mai mare decât înălţimea rugozităţilor ţevilor de extracţie sau conductei
de transport, numită rugozitate absolută K. În acest caz, conducta se numeşte netedă din
punct de vedere hidraulic, iar regimul de curgere neted.
Curgerea poate avea loc :
Pentru cazurile a şi b, curgerea gazelor prin ţevile de extracţie şi prin spaţiul
30  d i
inelar, calculându-se astfel grosimea stratului laminat cu relaţia:  
Re 
În ambele situaţii, coeficientul pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de
valoarea numărului Reynolds,
   Re 
Pentru determinarea lui λ, se propune următorul algoritm aplicând metoda de
încercare-eroare, după cum urmează:
1. Se determină Re şi se compară cu Recr 1 (cunoscut);
 
2. Se determină  ' ;
3. Se calculează  şi se verifică cu K,
iar dacă Re  Re cr1 şi   K , atunci   ' .

c. Pentru cazul curgerii gazelor prin spaţiile inelare excentrice, coeficientul

pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de valoarea numărului Reynolds şi de
excentricitatea relativă, astfel:    Re; e  .
2.2. Regimul turbulent mixt sau tranzitoriu: Re cr1  Re  Re cr2 , se caracterizează

prin faptul că unele rugozităţi sunt în curentul de mişcare, iar altele sunt în stratul
laminar, deci la limită   K .
În acest caz, se măsoară rugozitatea absolută, K şi se calculează rugozitatea
relativă K cu relaţiile:
K
a. Pentru curgerea gazelor prin ţevile de extracţie, K 
di

K K
b. Pentru curgerea gazelor prin spaţiul inelar, K   , sau
d hidraulic Di  de

1- 23
 K K
K  .
dechiv D  de2
i
2

În ambele situaţii, coeficientul pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de

valoarea numărului Reynolds şi rugozitatea relativă, astfel:
   Re; K 
c. Pentru curgerea gazelor prin spaţiile inelare excentrice, coeficientul
pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de valoarea numărului Reynolds, rugozitatea
relativă şi excentricitatea relativă, astfel
   Re; K ; e  .
2.3. Regimul turbulent rugos: Re  Re cr2 , se caracterizează prin faptul că, practic

toate rugozităţile se află în curentul de mişcare al fluidului, deci   K .

Se calculează K rugozitatea relativă ca în exemplul 2.2.
Curgerea poate avea loc :
Pentru cazurile a şi b, curgerea gazelor prin ţevile de extracţie şi prin spaţiul
inelar, coeficientul pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de valoarea rugozităţii
relative, astfel
   K 
c. Pentru cazul curgerii gazelor prin spaţiile inelare excentrice, coeficientul
pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de valoarea rugozităţii relative şi
excentricitatea relativă, astfel:
   K ; e  .
Din practica de șantier, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. Mediaş, având la bază
măsurătorile efectuate în perimetrele de extracţie a gazului metan, recomandă
următoarele relaţii de calcul pentru calculul coeficientul pierderilor liniare de presiune
λ. Toate relaţiile sunt valabile pentru condiţii de coroziune moderată a ţevilor de
extracţie.
Rugozităţile absolute ale ţevilor de extracţie:
Ţevi din oţel laminate noi: K  1,5  10 3 mm;

Ţevi din oţel sudate noi: K  45  10 3 mm;

Ţevi din fier galvanic: K = 0,15 mm;
1- 24
 Ţevi din fontă: K = 0,25 mm;
Ţevi din oţel (exploatate la coroziune moderată): K = 0,1…0,2 mm.
1. Pentru: Re  2190, relaţia de calcul a coeficientului pierderilor liniare de
64
presiune λ este:  .
Re
2. Pentru: 2190  Re  3000, relaţia de calcul a coeficientului pierderilor liniare
de presiune λ este:   0,0135 103  Re .

3. Pentru: 3000  Re  105 , relaţia de calcul a coeficientului pierderilor liniare

de presiune λ este:   0,316  Re 0, 25 .

4. Pentru: 105  Re  8  105 , relaţia de calcul a coeficientului pierderilor liniare

de presiune λ este:   0,0944 d e0,33 .

5. Pentru: 8  105  Re  4,5  106 , relaţia de calcul a coeficientului pierderilor

liniare de presiune λ este:   0,224  Re 0,185 .

O relaţie rapidă şi simplu de aplicat, dar care nu depinde de valoarea numărului
Reynolds ci numai de diametrul exterior al conductei sau țevilor de extracție este:
  0,0944 d e0,3 .

12.5 Variaţia temperaturii la ascensiunea gazelor prin țevile de extracție

Importanţa cunoaşterii temperaturii gazelor la ascensiunea prin coloanele de

extracţie este deosebită pentru determinarea cantităţilor de apă condensată ca urmare a
modificărilor parametrilor de stare, precum şi pentru cunoaşterea posibilităţilor de
exploatare a sondelor de gaze într-un regim, astfel stabilit, încât să nu existe pericolul
formării criohidraţilor.
Nu poate fi neglijat faptul că, alegerea elementelor componente ale instalaţiilor de
suprafaţă ale sondelor de gaze se face în raport cu valorile parametrilor de stare ai

gazelor produse.
Extracţia gazelor se poate face prin ţevi şi în acest caz temperatura gazelor la
capul de erupţie este mai mare, deoarece schimbul de căldură cu zona adiacentă sondei
este mai mic, dar extracţia gazelor se poate face şi prin coloana de exploatare în acest
1- 25
caz temperatura gazelor la capul de erupţie este mai mică deoarece, pierderea de căldură
în zona adiacentă sondei este mai intensă.
Fenomenul de schimb de căldură cu zona adiacentă este complex şi valoarea
coeficientului de schimb de căldură nu poate fi corect determinată pe cale analitică.
Din această cauză este necesară cercetarea sondei pentru obţinerea datelor necesare
determinării coeficientului de schimb de căldură pe baza unor măsurări în şantier.
Pentru stabilirea relaţiei de calcul considerăm un element de ţeavă de extracţie
într-o sondă de gaze, care produce cu un debit q, un gaz cu masa specifică  şi căldură
specifică molară la presiune constantă cp.

Fig. 12.3 Schema unui element de ţeavă de

extracţie aflat într-o sondă de gaze.

Ecuaţia de bilanţ energetic este:

q    c p  dT  dTp  t    D  dl  K  T  Ts   t  0

în care dT este variaţia temperaturii între secţiunile 1 şi 2, ca urmare a schimbului de

căldură cu zona adiacentă, dTp - scăderea temperaturii ca urmare a scăderii presiunii la
curgerea gazului între secţiunile 1 şi 2, t - timpul în care gazul parcurge spaţiul dintre
secţiunile 1 şi 2, D - diametrul interior al ţevilor de extracţie, T - temperatura gazului în
secţiunea 1 aflată la distanţa l măsurată de la şiul ţevilor de extracţie, pe care l-am
considerat la nivelul perforaturilor, unde temperatura gazelor este Tz şi egală cu
temperatura de zăcământ; K este coeficientul global de schimb de căldură, iar Ts -
temperatura în zona adiacentă sondei la cota secţiunii 1.

1- 26
 Considerând că variaţia temperaturii dTp ca urmare a variaţiei presiunii în
elementul de lungime dl este proporţională cu T p , ce reprezintă răcirea gazului ca

urmare a scăderii presiunii la parcurgerea întregii coloane de extracţie de lungime L.

- prin peretele coloanei de țevi de extracţie avem conducţie termică, adică
fenomenul de propagare a căldurii din aproape în aproape prin masa ţevilor de extracţie.
- prin coloana de gaze avem convecţie liberă a căldurii, adică transmiterea
căldurii prin curenţi de gaze aflaţi la o anumită temperatură;
- prin coloana de exploatare şi inelul de ciment avem conducţie termică.
dTp T p

dl L
T p
rezultând dTp  dl
L
Dacă valoarea gradientului geotermic este grad T este evident:
Ts  Tz  L  l grad T  Tz  l  grad T

pentru cazul l  L – 10, în legătură cu această condiţie se vor face precizări ulterioare.
Notăm cu  raportul,
  D  K wd   d
 
q  cp   a

pe care-l numim factor complex de schimb de căldură care reprezentă raportul dintre
viteza de disipare a căldurii wd şi produsul dintre coeficientul de ecranare termică  d

şi difuzivitatea echivalentă a . Ecuația devine:

dT  T 
   T     p  Tz  l  grad T   0
dl  L 
Ecuaţia de mai sus, admite o soluţie de forma,
T   e  l
unde    l, deci:
dT d   l
 e   e   l
dl dl
astfel rezultă că,

1- 27
 d   l  T 
e    p  Tz   l  grad T  0
dl  L 
care integrată ne dă expresia lui :

 Tp   l  l e  l
  
 
 Tz e  l  e grad T   grad T  C
  l  
iar valoarea constantei de integrare C este dată de relaţia obţinută, pentru:
l = 0, T = Tz = 
Tp grad T
C 
 l 
Rezultă că soluţia ecuație are forma finală,
 T 
T  Ts 
1


1  e   grad T 
  l p

 L 
care reprezintă ecuația generală de variație a temperaturii la ascensiunea gazelor prin
țevile de extracție.
Această relaţie permite calcularea temperaturii gazelor în lungul coloanei de
extracţie, de la şiu până la capul de erupţie.
De notat este faptul că temperatura în zona adiacentă sondei până la adâncimea de
10 m este influenţată de temperatura atmosferică.
Această variaţie este prezentată sugestiv în figura 6.6.
De la adâncimea de 10 m, creşterea temperaturii este dată de produsul dintre
adâncime şi gradientul geotermic, astfel că temperatura de zăcământ se calculează cu
relaţia:
Tz = T0 + 12 + (H - 10) grad T
unde H este adâncimea la care se calculează Tz, iar T0 = 273,15 K.

Particularități
1. Cu ajutorul ecuației generale de variație a temperaturii la ascensiunea gazelor
prin țevile de extracție, se poate calcula temperatura gazelor (TCE) la intrarea în capul
de erupţie, dacă se cunoaşte temperatura Ts şi făcând l = L, unde L este adâncimea de
fixare a şiului ţevilor de extracţie.

1- 28
 Fig.12.4. Variaţia temperaturii solului cu adâncimea pentru
diferite temperaturi medii lunare.

1  Tp 
T  Ts  
 L
 
 grad T  e  l  1 - cazul general pentru calculul

temperaturii gazelor în lungul coloanei de extracţie de la şiu către capul de erupţie,
până la capul de erupţie.
La debite mici, raportul Tp L este mic în comparaţie cu gradientul de

temperatură geotermică, deci poate fi neglijat fără a se introduce erori în timp, deci
Tp L  grad T .

TCE  Ts 
1

1  e  grad T
  l

Pentru determinarea temperaturi la capul de erupţie se înlocuieşte:

l = L şi se obţine Ts = Tgt;
T
 neglijabil
L
T = TCE; Ts = Tgt; l = L;

TCE  Tgt 
grad T

e   l

 1  Tgt 
grad T

1  e 
  l

TCE  Tgt 
1  e   grad T ;
  l

1- 29
 De fapt este necesar, ca la sonda considerată reprezentativă, să se determine
viteza de disipare a căldurii pe structura respectivă, astfel
 q   K e
wd   
di   cp  d
Raportul wd este constant, urmând ca pentru o alta sondă j valoarea factorului
complex j să se determine cu relaţia:
dij
 j  wd
qj

unde dij este diametru interior al coloanei de ţevi de extracţie al sondei j care produce cu
debitul de gaze qj. Se poate observa că Tp este o funcţie de pătratul debitului, deci, Tp
creşte cu atât mai mult cu cât debitul sondei este mai mare.
La debite mici raportul Tp /L este mic în comparaţie cu grad T şi poate fi neglijat
fără a se introduce erori semnificative, astfel că se obține relația:


T  Ts  1  e l  grad

T

În literatura de specialitate, se prezintă curbele din figura 6.7 care au fost trasate
prin măsurători de temperatură şi efectuări de calcule pentru sondele de gaze echipate
cu coloane de extracţie de 23/8 in.

Fig. 12.5. Temperatura gazelor în capul de erupţie pentru

diferite debite extrase de la diferite adâncimi pentru
o structură cu grad T = 0,0245 grad / m.

1- 30
 2. Variaţia temperaturii gazelor printr-o conductă de aducţiune subterană

Fig. 12.6. Conducta de aducţiune pozată subteran (orizontală).

Ecuaţia de bilanţ energetic:

q    c p dT    D  K  dl  T  Ts   0 ;

unde Ts este temperatura solului la adâncimea de îngropare, în K. În sezonul friguros Ts

este de +4 …+5 0C.
De regulă, conducta de aducţiune are lungimi mici de ordinul zecilor de metri
până la sute de metrii.
 DK
dT   dlT  Ts   0
q    cp

Notăm coeficientul complex de schimb de căldură astfel,

 DK
 
q    cp

dT    dlT  Ts   0

dT
   dl  0
T  Ts
T final ca l
dT
 T  Ts
Tinitial
   0 dl  0
lnT  Ts  T f     lca
T
i

T f  Ts
 e   lca
Ti  T f

1- 31
 Ti  Ts 
T f  Ts 
e  lca
TCE  Ts 
sau: T  Ts 
e  lca
unde: lca este lungimea conductei de aducţiune măsurată de la ieşirea din capul de
erupţie;
Ti = TCE - temperatura măsurată la ieşirea din capul de erupţie;
  se calculează prin măsurători la intrarea şi ieşirea din conductă.
Faţă de cele prezentate mai sus se pot formula următoarele concluzii:
1. La debite mici, temperatura gazelor la gura sondei are valori apropiate de
temperatura zonei adiacente, iar în capul de erupţie pozat la suprafaţa solului,
temperatura gazelor are valori apropiate de temperatura atmosferică; în raport cu
variaţia temperaturii atmosferice, în anotimpul rece pot apare condiţii de formare a
criohidraţilor.
2. La debite mari, temperatura gazelor în ascensiune poate fi suficient de mare (cu
puţin mai mică decât temperatura de zăcământ) pentru a nu fi posibilă formarea
criohidraţilor.
3. Temperatura gazelor la gura sondei variază cu creşterea debitului după o curbă
care are alura prezentată în figura 6.8. Astfel de curbe ridicate pentru diferite sonde,
facilitează stabilirea cu ușurință a debitului, astfel încât temperatura gazelor pentru o
presiunea dată, să nu scadă sub valoarea temperaturii de formare a criohidraţilor.
4. Pentru prevenirea formării criohidraţilor în situaţiile prezentate la punctul 1
sunt necesare măsuri pentru intensificarea ritmului de extracţie (consolidări, echiparea
sondelor cu filtre speciale) dacă condiţiile geologo-tehnice permit, precum și izolarea
capului de erupţie şi a porţiunilor de conducte pozate aerian, astfel încât variaţiile
temperaturii atmosferice să influențeze cât mai puţin temperatura gazelor extrase.

1- 32
 Fig12.7. Temperatura gazelor în capul de erupţie în funcţie de debitul extras.

3. Determinarea coeficientului global de schimb de căldură

3.1. Cazul conductei de aducţiune pozată aerian şi izolată:

K
1 1 d 1 d 1
 ln e  ln iz 
  di 2c di 2iz de  e  diz
unde:   coeficientul de transmisibilitate de la gaz la peretele conductei; se poate lucra
pentru conductele de transport gaz metan cu valoarea,   418,7 kJ/m·h·K;
di – diametrul interior al conductei, m;
 c  conductivitatea termică a oţelului;
c  195,8 kJ/m·h·K;
de – diametrul exterior al conductei, m;
iz  conductivitatea termică a materialului utilizat pentru izolarea conductei;
Pentru izolarea conductei se folosesc următoarele materiale:
1. vată minerală cu carton bitumizat pe exterior;
 vată minerală = 0,287 kJ/m·h·K;
2. poliuretan expandat;
 poliuretan = 0,067 kJ/ m·h·K; (se foloseşte până la 2000C);
3. plută;
 plută = 0,09 kJ/ m·h·K;
diz – diametrul exterior al izolaţiei;
1- 33
  e  coeficientul de transfer de căldură către exterior. Se foloseşte expresia
empirică:
 1
 1 1
 0,9 
 T T 4 5,7  e  e    aer    3,9 w 
 T  4  T  4
 e  3,6  1,31 e aer   
  diz  Te  Taer  100   100   diz2 
   
unde: Te – temperatura absolută pe peretele exterior al izolaţiei;
Taer – temperatura aerului;
e – coeficient de emisie (valoarea sa depinde de starea suprafeţei exterioare şi de
culoare); e = 0,6…0,9;
w – viteza vântului; pentru condiţiile reci, viteza vântului se consideră 30 m/s.
3.2. Pentru conducte îngropate:

K
1 1 d 1 d 1 4h
 ln e  ln iz  ln
  di 2c di 2iz de 2sol diz
unde: h – adâncimea de îngropare a conductei;
 sol  4,18 kJ/m·h·K - conductivitatea termică a solului.

Măsurarea debitului de gaze cu debitmetrul diferenţial

În industria extractivă de gaze se folosesc cu precădere debitmetrele
(manometrele) diferenţiale. Principiul de măsurare rezultă din relaţia care se poate
stabili între debitul de gaze scurs prin conductă şi căderea de presiune realizată la
curgerea gazului printr-un element deprimogen de tip diafragmă sau ajutaj. Pentru a
găsi această relaţie, considerăm un cupon de măsurare echipat cu o diafragmă (figura
6.9), în care considerăm secţiunea 1 în amonte de diafragmă, secţiunea 0 diafragma şi
secţiunea 2 în aval de zona de contracţie maximă a vânei de fluid.

1- 34
 Fig. 12.7 Curgerea gazului printr-o diafragmă.

Aplicând legea lui Bernoulli între secţiunile 1 şi 2 (figura 6.9), se obţine:

p1 w12 p2 w22
    h fr ;
 2  2

w22
h fr    ;
2
în care am notat cu w viteza gazului, cu p presiunea gazului,  masa specifică, hfr
pierderile de presiune prin frecare la trecerea gazelor prin discul calibrat, exprimate în
înălţime coloană de fluid; iar  coeficientul de pierdere locală de (sarcină) presiune.
Notăm rapoartele:
S0
m
S1
S2

S0

unde m este coeficientul de strangulare geometrică, iar  este coeficientul de

contracţie a vânei de fluid. Ecuaţia continuităţii este:
w1·S1 = w2·S2
şi evident w1 = w2·m·
astfel încât, din cele două relaţii rezultă,

w2 
1
2
 p1  p2  .
1   m 2 2 

În relaţia anterioară se notează cu

1- 35
 1

1    m 2 2

unde  este coeficientul de viteză, iar  factor de corecţie, astfel viteza w2 devine

2 p1  p2 
w2    
1
şi debitul este
Q = w2·S2 = w2··S0

2· p1  p2 ·Z ·T1· p0

Q        S0
0· p1·T0
În unele lucrări de specialitate nu se mai lucrează cu coeficientul de viteză, ci cu
un alt coeficient care se numeşte coeficient de debit notat , având expresia
  ·
2· p1  p2 ·Z ·T1· p0
Q      S0
0· p1·T0
Dacă se dorește ca debitul să se exprime în condiţii normale de presiune și
temperatură, atunci relația devine are forma:

2 p1  p2 Z  T1  p0 p T
Q0      S0  1 0
0  p1  T0 Z  T1  p0

În această relaţie se înlocuiesc următorii parametri:

p1  h1  B·Hg  g

p2  h2  B·Hg  g

p1  p2  h   Hg  g

T1  t1  T0  t1  273,15 - în care T0 este temperatura absolută

p0  760 103· Hg  g - în care p0 este presiunea absolută

Iar ecuația debitului devine:

Q0  A h·h1  B 
în care expresia parametrului A este:

2  T0
2
dd
A    
4  0  760 103 t1  T0 ·Z
1- 36
 Valorile parametrului A pot fi în prealabil calculate pentru condiţiile de livrare
(raportare) a gazelor, şi prezentate în grafice sau tabele pentru diferite diametre de
conductă şi diferite diametre ale diagramei. De asemenea, valoarea acestui parametru
poate fi stabilită astfel încât, debitul să se obţină direct în m3N/zi, iar presiunea
diferenţială pd şi cea statică p1 să se introducă direct în bar.
Q0  A1 pd  p1  1

Pentru un zăcământ se pot stabilii expresii generale ale debitului de gaze pentru
condiţiile normale de presiune și temperatură, de forma

hh1  B 
Q0  A1 
t1  T0   Z
sau Q0  A2i ,v  hh1  B 

unde: A2i – valoarea constantei pe timp de iarnă;

A2v – valoarea constantei pe timp de vară.
Aceste constante se pot calcula astfel încât, presiunea să se introducă direct în bar,
iar debitul să se obţină direct în m3N/zi,
Q0  A3i ,v  p d   p s  1

iar dacă presiunea statică ps = p1 , adică presiunea statică din amonte, atunci
Q0  A3  p d   p s  1
'

În cazul debitelor mici de gaze, vehiculate prin conducte de presiune mică (reţele
de distribuție gaze pentru uz casnic), relaţia de calcul a debitului este
Qg  A  pd   ps  1  A1  pd (m3N/zi)

dacă se consideră că ps + 1  pd.

Constantele A și A1 sunt astfel calculate, încât să se introducă presiunea în bar şi
debitul să se obţină în m3N/zi.
Instalaţia de montare a debitmetrului diferenţial cuprinde următoarele elemente
componente: cuponul de măsură, conductele de legătură la aparat şi aparatul
propriu-zis. Cuponul de măsură poate fi realizat conform schemei din figurile 6.9 sau
6.10, iar dacă căderea de presiune se obține prin montarea unei diafragme ca element
deprimogen, aceasta este prezentată în figura 6.11. Dacă căderea de presiune se obține

1- 37
prin montarea unor ajutaje ca elemente deprimogene, conform figurilor 6.12, 6.13 şi
6.14, atunci cuponul de măsură se prezintă conform schemei din figura 6.15.
Conductele de legătură între cuponul de măsură şi aparat sunt astfel concepute
încât, să fie posibilă măsurarea presiunilor în amonte și aval, aducerea aparatului la zero
pe ramura amonte şi respectiv aval şi posibilitatea de a curăţa conductele în atmosferă.
Dificultatea constă în faptul că, valorile presiunii nu sunt constante şi orice
variaţie a presiunii conduce la variaţii ale volumului de gaze vehiculat.
Înregistrarea se face pe diagrame specifice, timp de 24 ore şi se calculează media
debitului, deci se consideră valoarea medie a presiunii, raza de cerc a cărei suprafeţe
este egală cu suprafaţa înscrisă de curba de variaţie a presiunii în 24 de ore.
La debite de gaze măsurate cu astfel de tehnologii, se înregistrează erori mari dacă
lucrăm cu valori instantanee, de aceea, în practică se lucrează cu valori înregistrate pe
diagrame circulare acţionate de un mecanism de ceasornic, pentru un interval orar de 24
de ore.

F
F    r 2  pd 

Suprafaţa F se determină prin planimetrare.

Fig. 12.8. Diafragmă. Fig.12.9. Cuponul cu diafragmă.

a- cu legătură (by pas) directă;
b - fără legătură directă.

1- 38
 Pe diagramă, aparatele înregistrează variaţia presiuni statice şi a presiuni
diferenţiale în timp. S-a convenit, pentru a distinge mai uşor cele două curbe să se
folosească cerneala albastră pentru curba presiunii statice şi cerneală roşie pentru
curba presiunii diferenţiale. Totodată, variantele noi de debitmetre diferențiale sunt
prevăzute cu un al treilea ac cu cerneală verde, pentru înregistrarea zilnică a variației
temperaturii gazelor în cuponul de măsurare.

Fig. 12.10. Ajutaj cu rază mare şi cu Fig. 12.11. Ajutaj normal.

raport mare de deschidere.

Fig. 12.12. Ajutaj cu rază mare şi cu Fig.12.13. Cupon cu ajutaj fără legătură
raport mic de deschidere. directă (by - pas) pentru măsurarea
debitului de gaze.

Pe diagramă sunt trasate circa 50…100 cercuri concentrice ce pot fi:

a) echidistante, înregistrându-se h în mm col H2O şi p în bar;

b) neechidistante, citindu-se h (Ih) şi p  1 (Ip).

Planimetrarea celor două curbe înregistrate pe diagramă se poate face:
1. cu planimetrul radial;
1- 39
 2. cu planimetrul cu rădăcină pătrată (în şantier).
Acesta este prevăzut cu o rolă rostogolitoare şi cu un dispozitiv prevăzut cu un ac
cu care se urmăreşte traseul curbei. Printr-o rotaţie completă pe conturul cu vernier al

aparatului se indică valorile suprafețelor h (Ih) şi p  1 (Ip) care se introduc în

ecuaţia debitului de gaze. Manometrul diferenţial cu plutitor, se construieşte pentru:
– presiuni statice: 1; 1,6; 2,5; 4; 6,3; 10; 16; 25; 40; 63; 100 bar;
– presiuni diferenţiale: 400; 600; 1000; 1600; 2500; 4000; 6300 mm col H2O.
Sisteme moderne de măsurarea a debitului de gaze
Sistemele moderne de măsurare corectă și rapidă a debitului de gaze sunt
conectate la calculatoare de proces și au la bază diverse principii de funcționare. De
exemplu, pe principiul măsurării presiunii statice și diferențiale prin montarea
elementelor deprimogene (diafragme, duze, ajutaje etc.), cele mai utilizate debitmetre în
țara noastră sunt Scanner 1140 C Barton (vezi fig. 6.16) și Floboss. Pe alte principii de
funcționare sunt realizate debitmetrele de tip Vortex, debitmetrele cu turbină și cu
pistoane rotative, debitmetrele Coriolis și cele cu Ultrasunete care datorită preciziei
ridicate de măsurare, se montează în panourile fiscale predare-primire de comercializare
a gazelor (în stațiile de comprimare a gazelor, în sistemul de transport etc.).
La calculatorul de debit Scanner 1140 se conectează o celulă DPE. Celula DPE
are propriile ei conexiuni și terminale, ce asigură atât măsurarea presiunii statice, cât și
pe cea diferențială.

Fig. 6.16. Schema unui panou de măsură de tip Barton – Scanner 1140 C.

1- 40
 Exemple
2. Aplicaţie: Rezolvarea ecuaţiei de variaţie a presiunii a
amestecurilor de gaze. Cazul coloanelor statice de gaze.

Să se calculeze presiunea la nivelul perforaturilor unei sonde de gaz

metan închisă cunoscându-se:
H= 2000 m
PCE=40 bar
tCE=300C
ΔP=10 bar/1000m
C1 – 80%
C2 – 15%
C3 – 5%
Sondă verticală,   900 ; sin  1 ;
Debitul masic al sondei închise, G = 0;

S
4
d i
2

l=L
D= di
2 MgL sin  2 MgL sin 
G 2 Z m2 R 2Tm2  Z m RTm 
p  p e
2 2 Z m RTm
 2 2 2 e  1
2S D M g sin  
1 2

MgL

p1  p2  e Z m RTm
- ecuaţia lui Laplace
Se estimeaza
1. P1siu estima t= pCE + ΔPH = 60 bar

2 2
pCE 
2. 
p m   p1siuestimat   = 50,60 bar
3 p1siuestimat  pCE 
TZ  TCE
Tm  = 322,95 K
2

1- 41
 TZ =(tgt + grad tH) + T0 = (9,6 + 0,03∙2000) + 273,15 =
342,75 K
n 3
3. p pc   yi pci  0,0  45,7  0,15  49  0,05  42  46,01
i 1

bar
n 3
T pc   yi Tci  0,8  190,66  0,15  305,86  0,05  370  216,9
i 1
K
p m 50,66
4. pr    1,1
pcr 46,01

Tm 322,95
Tr    1,5
Tcr 216,9

 
5. Z m  Z m p pr ; Tpr =0,89 (se citeste din nomograma)
n 3
6. M   yi  M i = 19,54 kg/Kmol
i 1

MgL

7. p1siucalculat  pCE  e Zm RTm

= 46,64 bar

8. Se pune condiţia ca: p1şiucalculat  p1siuestimat  

  1 bar şi reprezintă precizia de calcul impusă

Dacă între p1 şiu calculat şi p1.şiu estimat este o diferenţă mai mică decât
  1 bar precizia de calcul admisă, atunci se consideră calculul încheiat,
iar dacă diferenţă este mai mare   1 , atunci se reia calculul iterativ de la
pasul 2, când se consideră p1"şiu.estimat = p1 şiu calculat.

9. P*1 siu estimat = p1 siu calculat

2 * pCE2


10. p   p 1siuestimat  *
*
 = 44,03
p 1siuestimat  pCE
m
3 
11. T*m=Tm =322,95 K
p * m 44,03
12. p p r    0,95
*

pcr 46,01
13. T*prm=Tprm

1- 42
 14. Z * m  Z * m  p pr ; T pr 
MgL

15. p *
1siucalculat  pCE  e Z m RTm

16. Se pune condiţia ca: p1şiucalculat  p1siuestimat  

17. P*1 siu estimat = p1 siu calculat

Bibliografie/webografie

1. Al-Blehed, M., Sayyouh, H. M., Desouky, M., - New approch estimates

viscosity of natural gases, Petroleum Engineer
International, July, 1991;
2. Albulescu, M., Trifan, C., - Hidraulica, transportul şi depozitarea
produselor petroliere şi gazelor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999;
3. Beggs, H.D., Robinson, J. R., - Estimating the Viscosity of Crude Oil
Systems, JPT, September 1975, 1140-1141;
4. Bulău, L., - Colectarea, transportul şi depozitarea ţiţeiului, Institutul
de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1978;
5. Creţu, I., - Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi, Vol. I şi II, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1987;
6. Dinu, F., - Extracţia gazelor naturale, Editura Universităţii din Ploieşti,
2000;
7. Dinu, F., - Contribuţii la perfecţionarea proceselor tehnologice de
exploatare a zăcămintelor de gaze cu condensat, Teză de
doctorat, Universitatea “Petrol-Gaze” Ploieşti, 1998;
8. Dinu, F., Popa, C., - Optimizarea parametrilor unei ecuaţii cubice de
stare, Sesiunea Jubiliară 1948-1998, Secţia 2, Ingineria
Zăcămintelor de Hidrocarburi, Mai 1998, U. P. G. Ploieşti;
9. Dranchuck, M. P., Purvis, R. A., Robinson, D. B., - Computer
calculations of natural gas compressibility factors using

1- 43
 the Standing and Katz correlation, I. P. T. Series, Nr. IP
74-008/1974;
10. Dranchuck, M. P., Abu Kassem, J. H., - Calculation of Z – factors for
natural gases using equations of state, JCPT, July-
September, 1975, 34-36;
11. Minescu, F., - Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, vol. 1, Editura
Universităţii din Ploieşti, 1994;
12. Minescu, F., - ,,Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi", vol. 2, Editura
Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
13. Niculescu, N., Goran, N., - Tehnologia extracţiei gazelor, Îndrumar
de Laborator, I. P. G. Ploieşti, 1990; Editura
Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
14. Neacşu , S., - Comprimarea şi lichefierea gazelor, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2003;
15. Ştefănescu, D. P., - Practica extracţiei gazelor naturale, vol. I,
Editura Universităţii „L. Blaga” Sibiu, 1996;

1- 44
Modul de învățare

6
SEPARAREA GAZELOR NATURALE.
TRATAREA GAZELOR DE SONDĂ

Cuprins
Obiective
Competențe
Timp de studiu
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 13

1. Separarea gazelor naturale

2. Clasificarea separatoarelor de gaze
3. Calculul hidrodinamic a separatorului cilindric vertical
4. . Calculul hidrodinamic a separatorului cilindric orizontal
Exemple
Teste de autoevaluare

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 14
5. Tratarea gazelor de sondă
6. Uscarea gazelor naturale

Exemple
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control
Bibliografie/webografie

Obiective:

Prin procesul de uscare a gazelor se urmăreşte reducerea

conţinutului de apă din gaze, până la limitele impuse de siguranţa
transportului pe conductele magistrale şi de prevenire a
fenomenului de coroziune, precum şi de cerinţele unor procese
tehnologice de separare a gazului natural sau asociat în componente

1- 1
 pure, la temperaturi foarte joase sau a unor catalizatori de reacţie în
unele procese petrochimice etc.

Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să aibă viziunea
asupra temelor abordate în lucrare și aplicațiile caracteristice, se
imprimă studenților necesitatea respectării disciplinei tehnologice,
precum și rezolvarea problemelor specifice, în scopul reducerii
consumurilor de materiale, energie și combustibil, utilizarea
tehnicilor de calcul moderne și astfel, stabilirea unor parametri ai
regimului de extracție a gazelor naturale, în vederea obținerii
randamentului maxim.

Timpul de studiu
Aceast modul de învățare are un rolul introductiv prezentând
conținutul disciplinei și legătura cu materiile studiate anterior. Se
presupune o durata de studiu de 4 ore.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 12

SEPARAREA GAZELOR NATURALE

Clasificarea separatoarelor de gaze

Clasificarea separatoarelor de gaze se face după următoarele criterii:

1. După treapta de presiune (presiunea nominală, pn):
a) de joasă presiune: pn = 2 bar;
b) de medie presiune: pn = 8 bar;
c) de înaltă presiune: pn  8 bar; pn = 12; 16; 24; 32; 40; 70; 100 bar.
2. După forma geometrică:
a) sferice – se întâlnesc în rafinării;
b) tronconice – se utilizează la sondele de înaltă presiune;
c) cilindrice: - verticale;
- orizontale.
3. După numărul de separare a fazelor:
1- 2
 a) bifazice: lichid + gaz;
b) trifazice: lichid + lichid + gaz.
4. După principiul de funcţionare (modul de depunere a particulei):
a) gravitaţional;
b) inerţial;
c) mixt.
La un conţinut mare de lichide în gaze pot fi folosite separatoarele verticale sau
orizontale, iar pentru cazul creşterii eficienţei separării se montează în serie în două sau
trei trepte. Numărul de separatoare se stabileşte după efectuarea calcului hidrodinamic.
Separatoarele sunt standardizate STAS 8801-71

Schema constructivă de principiu a unui separator gravitaţional

cilindric vertical bifazic a şi trifazic b.

Fig. 12.1. Separatorul gravitaţional cilindric vertical bifazic a şi trifazic b.

1 - conducta de amestec; 2 - conducta de evacuare apă;
3 - conducta de purjare (curăţire) la decantor; 4 - conducta de
evacuare gaze; 5 - dispozitiv de descărcare automată a fazei lichide;
6 - debitmetru diferenţial; 7 - manometru; 8 - termometru; 9 -
supapă de siguranţă; 10 - sticla de nivel; 11 - calorifer; 12 -
conducta de evacuare ţiţei sau condensat.

Calculul hidrodinamic a separatorului cilindric vertical

1- 3
 Considerăm o picătură de lichid de formă sferică situată într-un curent de gaz
asupra căreia acţionează două viteze şi anume (fig. 7.2):

Fig. 12.2. Picătură de lichid situată într-un curent de gaz

în cazul separatorului vertical.
wl – viteza de cădere gravitațională a picăturii de lichid;
wg – viteza ascensională a curentului de gaz prin care cade picătura.
Separarea are loc dacă este îndeplinită condiţia: wl  wg

wl
După A.P.I. se consideră:  1,25
wg

d 2  g  l   g 
wl  - Stockes
18    g   g

wl
După GOST se consideră:  1,5
wg

unde: d este diametrul picăturii, în m;

l ;  g  masa specifică a lichidului, gazului, în kg/m3;
 g  vâscozitatea cinematică a gazului, în m2/s;
18 – parametru numeric ce ţine cont de rezistenţa la înaintare sau
de cădere a picăturii de lichid;
  factor de corecţie ce ţine seama de faptul că:
- picătura nu este perfect sferică;
- traiectoria ei nu este perfect rectilinie.
 - din grafice sau din nomograme, este funcţie de numărul Reynolds calculat
pentru curentul ascensional de gaze,  = 1…2;
 g  wg  Dsep wg  Dsep
Re  
g g
1- 4
 Din ecuaţia de continuitate:
qsep
wg 
A K f

unde: Dsep –este diametrul interior al separatorului;

Qsep – debitul de gaz pentru condiţiile din separator;
A – secţiunea interioară a separatorului;
Kf – factor de corecţie ce ţine seama de faptul că o parte din secţiunea
separatorului este ocupată de diferite elemente: calorifer, şicane, paravan de ceaţă,
dispozitive de descărcare automată etc.; Kf = 0,6…0,8;
qsep q0  p0  Z sep  Tsep 4
wg   
A K f T0  psep   Dsep
2
K

(p, T)sep – parametrii de lucru ai separatorului;

Zsep - factorul de neidealitate al gazelor, pentru condiţiile de lucru din separator;
q0 – debitul volumic de gaze în condiţii normale de presiune şi temperatură;
d 2  g l   g  4  q0  p0  Z sep  Tsep
 1,25 
18    g   g   Dsep
2
 psep  T0  K f

  T0  K f  d 2  g Dsep
2
 psep  l   g 
q0  
v
1,25  4 18    p0 Z sep  Tsep  g   g

Capacitatea separatorului vertical are expresia:

2
Dsep  psep  l   g 
q0 v  cv 
Z sep  Tsep  g   g

unde cv este constanta separatorului vertical, de forma:

  T0  K f  d 2  g
cv 
1,25  4 18    p0
Constanta separatorului vertical are expresia:
K f  d 2  g  T0
cv  0,035
  p0
De exemplu: Se dau următoarele valori ale parametrilor:
  1,3 ;

p0  1,01325105 N/m2;

1- 5
 g = 9,806 m/s2;
Kf = 0,7;
T0 = 273,15 K.
În urma calculului rezultă că, separarea este bună, dacă diametrul particulei de
lichid antrenat în curentul de gaze este mai mic de 0,2 m  0,2  106 m. Adică

d  2  107 m. Numărul necesar de separatoare verticale se calculează ca raportul între

debitul produs de sondă/sonde q0sonda și capacitatea de separare a separatorului vertical

q0sonda
q0 v , astfel: nv  În funcție de numărul de separatoare rezultate din calcul,
q0v
acestea se vor conecta în paralel.
Tabelul 12.1
Alegerea separatoarelor verticale

12.3. Calculul hidrodinamic a separatorului cilindric orizontal

1- 6
 Considerăm picătura de lichid în centrul secţiunii de intrare a separatorului, la
înălţimea h faţă de nivelul de lichid din separator (fig. 7.3).
Ecuaţiile de mişcare sunt:
x  wg  t
y  h  wl  t
Separarea se consideră că se realizează, dacă sunt îndeplinite condiţiile:
y = 0; și x = l.
l
rezultând 0  h  wl 
wg

wl h
Deci 
wg l

qsep q0  Z sep  Tsep  p0  4

wg   ;
A K f psep  T0    Dsep
2
K

wl 
  T0  K f  d 2  g  l Dsep  psep  l   g

2
 
4 18  p0    h Z sep  Tsep  g   g

Fig. 12.3. Picătură de lichid situată într-un curent de gaz,

în cazul separatorului orizontal.

Se notează constanta separatorului orizontal cu:

1- 7
   T0  K f  d 2  g l
c0  
4 18  p0    h
Capacitatea de separare a separatorului orizontal este dată de expresia:

q0O  c0 
2
Dsep 
 psep  l   g 
Z sep  Tsep  g   g

Semnificația tuturor parametrilor din relațiile de calcul hidrodinamic a

separatorului orizontal sunt aceleași cu cele prezentate în cazul anterior de calcul a
separatorului vertical.
La separatoarele cilindrice orizontale se admite că:
hmax = (0,6…0,8)∙D;
lmax = (3…7)∙D.
Tabelul 12.2
Alegerea separatoarelor orizontale

1- 8
 Din STAS 8801-71, se alege pentru un separator orizontal sau vertical
corespunzător presiunii și debitului de gaze produs de sondă, rezultând astfel diametrul
separatorului D.
Cu ajutorul expresiei capacităţii de separare a separatorului orizontal q0O se

determină numărul de separatoare necesare, care se vor lega în paralel:

q0sonda
n0 
q0O

Dezavantajele separatorului orizontal față de cel vertical sunt:

- ocupă o suprafaţă mai mare decât cel vertical;
- prezintă în secţiunea orizontală suprafaţă mai mare şi deci necesită
dispozitive de descărcare automată mult mai sensibile.
Cel mai adesea se stabileşte înălţimea de intrare a amestecului gaz-lichid în
separator h, ca o cotă din diametrul separatorului D. Diametrul separatorului se
stabileşte funcţie de grosimea de perete și presiunea de lucru a acestuia.
Observaţie: Pentru aceleaşi condiţii de separare şi acelaşi diametru al
separatorului, capacitatea de separare a separatorului orizontal este mai mare decât cea a
separatorului vertical. q0  qv

Exemple
1. Aplicaţie. Calculul hidraulic al separatoarelor gravitaţionale
Vom considera un separator gravitaţional
In aceste condiţii:
 p = 24 [bar];
 T = 293 [K];
 Q = 30800 [m3N/zi] = 0,356 [m3N/s];
24
 p pr   0,537 [bar ] ;
44,7

293
 Tpr   1,614 [ K ] ;
181,5

1- 9
 In funcţie de parametrii pesudoredusi se aleg:
Z = 0,965
 = 1,424·10-5
24  105  22,89
g   23,589 [ Kg / m 3 ] ;
0,956  8314  293

d  1,224  3
1,424 10 5 2
 0,025  103 [m] ;
23,589  1000  23,589

1,424  105
w 0 p  8,17  3  0,0241 [ m / s] ;
23,5892
0,025  10 3
Re  23,589  0,024   0,998
1,424  105
12
Re  1  c   12,12  k  1
0,99

2 0,025  10 3  1000  23,589  9,81

w 0c    0,0236 [ m / s]
3 12,12  23,589

Separatorul orizontal:
47,2  0,356  0,956  293
D  0,289 [m] ;
24  105  0,0236

I = 7·0,289 = 2,023 [m];

wg = 10·0,0236 = 0,236 [m/s];
Separatorul vertical:
wg = 0,75·0,0236 = 0,0177 [m/s];
0,356  293 0,956  86400
D  85,4  103   1,082 [m] ;
0,0236 24  105  1

Teste de autoevaluare
1. Calculul hidrodinamic a separatorului cilindric orizontal
2. Calculul hidrodinamic a separatorului cilindric vertical

1- 10
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 13

TRATAREA GAZELOR DE SONDĂ

Uscarea gazelor naturale
Prin procesul de uscare a gazelor se urmăreşte reducerea conţinutului de apă din
gaze, până la limitele impuse de siguranţa transportului pe conductele magistrale şi de
prevenire a fenomenului de coroziune, precum şi de cerinţele unor procese tehnologice
de separare a gazului natural sau asociat în componente pure, la temperaturi foarte joase
sau a unor catalizatori de reacţie în unele procese petrochimice etc.
Deoarece punctul de rouă al gazelor caracterizează umiditatea lor şi defineşte
temperatura de saturaţie (adică momentul apariţiei primelor picături de apă), când se
urmăreşte uscarea gazelor se vorbeşte de ,,depresiunea punctului de rouă”, care se
defineşte ca numărul de grade cu care scade temperatura de saturaţie a gazului când
presiunea amestecului rămâne constantă.
Pentru realizarea uscării gazelor se cunosc următoarele metode:
1. Metodele de uscare prin comprimare şi/sau răcire.
2. Metoda de uscare prin absorbţie în lichide higroscopice, de exemplu: glicolii
(ETG, DEG, TEG ThEG), soluţiile de clorură de calciu şi litiu etc.
3. Metoda de uscare prin adsorbţie pe substanţe solide, de exemplu: silicagel,
alumină activată (aluminosilicați), site moleculare sau zeoliţi.

8.2. Procedeul de uscare a gazelor prin metoda adsorbţiei

Prin adsorbţie pe alumină activată, silicagel, dar mai ales pe site moleculare se
poate reduce umiditatea (punctul de rouă), până la valori foarte mici cerute de unele
procese tehnologice, astfel sitele moleculare pot realiza depresiuni ale punctului de
rouă de peste 80 0C, în comparaţie cu glicolii care realizează depresiuni ale punctului
de rouă de 40…500C.

1- 11
 Schema tehnologică a instalaţiei de uscare a gazului natural prin adsorbţie pe site
0 0
moleculare de 4 A sau 5 A (sitele comerciale disponibile pentru uscare sunt din sodiu
0 0
de 4 A şi de 5 A din calciu, pentru uscare recomandându-se în general din calciu) sau
silicagel este prezentată în figura 8.1.

Fig. 8.1. Schema tehnologică a instalaţiei de uscare a gazelor naturale pe principiul adsorbţie.

Gazul natural trece mai întâi prin vasul separator 3 şi apoi alimentează primul
adsorber pe la partea superioară. În general, instalaţia este prevăzută cu două adsorbere
(deoarece timpul necesar adsorbţiei este diferă de cel al desorbţiei sau regenerării),
astfel în timp ce în primul adsorber are loc operaţia de adsorbţie, în celălalt se
efectuează operaţia de regenerare sau desorbţie. Unele instalaţii mari de uscare (1…3
milioane m3N/zi) sunt prevăzute chiar cu trei adsorbitoare pentru a preîntâmpina orice
defecţiune tehnică în procesul de uscare, ce ar putea conduce la oprirea întregii
instalaţii.
Circuitul gazului în adsorbitor, se face totdeauna de la partea superioară spre
bază, pentru a elimina fenomenul de fluidizare şi de canalizare a apei.
La adsorberele pe silicagel, cantitatea de gel de silice pentru instalaţia cu trei
adsorbere este de 1,6 tone. Adsorbţia durează 12 ore, încălzirea şi uscarea 8 ore, iar
răcirea 4 ore. Durata de funcţionare a unui adsorber pe silicagel este de 3 ani.
Prima etapă a regenerării constă în desorbţia apei.

1- 12
 Aceasta se realizează cu gazul natural umed, încălzit în cuptorul 4 la 250…300 0C
în funcţie de calitatea sitei moleculare sau la 130…150 0C în funcţie de calitatea
silicagelului. Gazul cald se introduce întotdeauna de jos în sus deoarece, partea din
adsorbant saturată cu apă se află în zona superioară adsorbitorului şi la regenerare,
vaporii de apă eliminaţi din această zonă nu vor mai avea de parcurs întregul strat
adsorbant, ceea ce va conduce la diminuarea consumului de gaze calde.
Vaporii de apă împreună cu gazele calde sunt trecuţi prin condensatorul 5,
separatorul 6, unde pe la bază se separă apa, iar pe la partea superioară gazul umed se
recirculă în conducta principală de gaz natural umed.
În continuare adsorbantul se răceşte cu gaz natural rece, care circulă în conducta
principală. Uscarea şi răcirea adsorbantului are o mare importanţă asupra capacităţii de
adsorbţie a silicagelului sau sitelor moleculare.

Fig. 8.2. Schema de detaliu a unui adsorber

cu umplutură de silicagel.

Deoarece, sitele moleculare sunt adsorbanţi foarte buni şi pentru hidrogenul

sulfurat H2S prezent în unele amestecuri de gaze naturale, prin folosirea aceleiaşi
0 0
instalaţii cu site de sodiu 4 A sau de calciu 5 A se poate realiza simultan uscarea şi

1- 13
eliminarea H2S din gaze, încărcarea comercială a acestora fiind de 17% fracţie masică
H2O şi 3…6% fracţii masice de H2S. În ceea ce priveşte desorbţia H2S şi a apei, aceasta
se face cu gaze încălzite la 200…250 0C.

8.3. Degazolinarea gazelor de sondă

Fracţiile C5 la C7+ (gazolina) se separă de fracţiile mai uşoare C1…C4 fiind

întrebuinţate ca amestec superior în benzine, operaţie numită degazolinare.
Gazele ce părăsesc separatorul de gaze-ţiţei conţin în medie 90…250 g
gazolină/m3N.
Pentru folosirea economică a gazolinei este necesar ca ea să fie stabilizată,
constând în eliminarea fracţiunilor C3 şi parţial C4 care rămân în gazolină după
degazolinare şi se execută în continuarea primului proces.
Gazele rezultate de la stabilizarea gazolinei se fracţionează adânc, obţinându-se
concentraţii mari de fracţiuni C2, C3 şi C4 care se folosesc drept combustibili superiori,
denumiţi gaz petrolier lichefiat (GPL).
Degazolinarea gazelor şi stabilizarea gazolinei trebuie să fie condusă astfel încât:
- eliminarea propanului C3 să fie completă, deoarece are presiune de vapori mare
şi în timpul depozitării duce la pierderi mari de gazolină;
- butanii să fie eliminaţi parţial, rămânând pe cât posibil n-butanii, deoarece
creşterea cifrei octamice la înglobarea totală a lor nu poate compensa ridicarea presiunii
de vapori a gazolinei;
- reţinerea pentanilor C5 să fie completă, deoarece în privinţa lor nu se impune
restricţie benzinei finite.
Gazele obţinute după dezbenzinare sunt la rândul lor separate în gaze sărace sau
uscate şi gaze lichefiabile.
Metodele de degazolinare a gazelor de sondă sunt:
1. Degazolinarea prin comprimare şi răcire;
2. Degazolinarea prin adsorbţie pe cărbune activ (degazolinarea cu cărbune activ
în instalaţii cu fracţionare continuă);

1- 14
 3. Degazolinarea prin absorbţie în ulei sau motorine.

Degazolinarea prin adsorbţie pe cărbune activ

Se bazează pe proprietatea cărbunelui activ de a adsorbi selectiv, din aceiaşi clasă
de hidrocarburi, mai intens pe cele cu temperaturi de fierbere (presiune de vapori) mai
ridicate, iar din clasele diferite de hidrocarburi sunt adsorbite mai repede moleculele cu
polaritate mare.
Cărbunele activ se obţine artificial sau natural prin distilarea uscată a diferiţilor
cărbuni, prin carbonizarea lemnului de esenţă tare: nuc, cireş, măslin etc.
Activarea cărbunelui se face în cuptoare speciale prin diverse procedee:
a) aditivarea chimică – foloseşte clorura de zinc, acidul fosforic etc.
b) aditivarea cu gaze – foloseşte gazele de ardere (monoxidul de carbon şi vapori
de apă).
Schema tehnologică a instalaţiei de dezbenzinare a gazelor bogate prin adsorbţie
pe cărbune activ este prezentată în figura 8.3.

Fig. 8.3. Schema tehnologică a instalaţiei de dezbenzinare

a gazelor bogate prin adsorbţie pe cărbune activ.

În timpul treceri unui gaz bogat prin adsorber, în partea de jos a adsorberului, vor
fi adsorbite hidrocarburile cele mai grele.

1- 15
 Pe măsură ce gazele se ridică în adsorber, adsorbţia se face în ordinea greutăţii lor
moleculare. Treptat, straturile inferioare vor fi saturate cu componenţii mai grei
adsorbiţi tot în ordinea greutăţii molare. Astfel, metanul va fi înlocuit de etan, etanul de
propan etc. Această înlocuire se numeşte rupere.
La un moment dat, tot adsorbantul va fi saturat cu compuşii grei (gazolinei) ai
amestecului gazos.
În filtrul 4 viteza nu trebuie să depăşească 0,35 m/s. Umplutura filtrului este
formată din straturi de cocs mare, alternând cu talaş de lemn. Se poate combina
operaţia de filtrare cu cea de epurare a compuşilor cu sulf. Pentru acest caz, în partea
inferioară a filtrului se va aşeza cocs uzat, inele ceramice, iar deasupra aşchii de fier
ruginit.
Adsorberele 2 şi 3 au 1…3 m în diametru, 1…2,5 m înălţime şi sunt încărcate cu
4 tone de cărbune activ.
Cărbunele este aşezat într-unul sau două straturi. Pentru a evita supraîncărcarea
cărbunelui, înălţimea acestuia în adsorbitorul este limitată la 2,5 m şi nu depăşeşte 2 m
pe poduri formate dintr-un schelet din grinzi de oţel acoperite cu plăci de filtru, făcute
din cocs metalurgic, mărunt aglomerat cu mortar de ciment.
Mersul normal al operaţiei este: adsorbţia; desorbţia; uscarea şi răcirea.
Procesul de adsorbţie este oprit în momentul în care încep sa iasă din stratul de
cărbune butanii. Umiditatea reduce calitatea de adsorbţie a cărbunelui activ prin
saturarea capilarelor de către apa condensată.
Adsorbţia fiind un proces exoterm, este îngreunată şi de creşterea temperaturii
cărbunelui, provocată de degajarea căldurii de adsorbţie, creşterea temperaturii
reducând efectul de condensare capilară. Pentru preîntâmpinarea creşterii
temperaturii, viteza de adsorbţie trebuie astfel aleasă încât cantitatea de căldură
degajată la condensarea capilară să fie egală cu cantitatea de căldură preluată de
gazul sărac în momentul ruperii. Această viteză variază după conţinutul în gazolină al
gazelor şi cu capacitatea de adsorbţie a cărbunelui.
După saturarea cărbunelui în măsura cerută de calitatea prescrisă gazolinei se
opreşte trecerea gazelor şi se face încălzirea cărbunelui, introducând în adsorbitor abur
supraîncălzit la 220…260 0C şi la presiunea de 2…5 bar (abur uscat).

1- 16
 La ridicarea temperaturi, gazolina se vaporizează şi este antrenată sub formă de
vapori. Uscarea se face cu gaze sărace preîncălzite la 120…150 0C.
Trebuie avut în vedere ca umiditatea cărbunelui să fie sub 6%, fără însă ca la
terminarea operaţiei cărbunele să fie prea cald, pentru ca răcirea cu gaze sărace reci să
fie suficientă şi eficientă.
Umiditatea măreşte încărcarea remanentă. Pentru a evita încărcările remanente
prea mari, trebuie avut în vedere ca încărcările nete să fie mici, cuprinse între 6…14 %
şi să se utilizeze în procesul de desorbţie abur uscat supraîncălzit.
8.4. Separarea condensatului din amestecurile de gaze

Exploatarea zăcămintelor de gaze cu condensat se face cu urmărirea strictă a

presiunii de zăcământ şi chiar în zonele adiacente sondelor, pentru că orice scădere a
presiunii sub valoarea presiunii de început de condensare retrogradă, implică apariţia
fazei lichide în strat. Apariţia fazei lichide la scara zăcământului duce la realizarea unor
factori de extracţie mult mai mici, decât în cazul în care fluidele s-ar menţine în faza
mică gazoasă.
În zona adiacentă, unde presiunea scade, cu cât distanţa de la axul sondei este mai
mică, apariţia fazei lichide provoacă căderi suplimentare de presiune, deoarece roca are
o permeabilitate efectivă faţă de lichid mult mai mică. În cazurile apariţiei
condensatorului în zona adiacentă, sonda se comportă ca o sondă contaminată.
Din aceste motive, exploatarea zăcămintelor de gaze cu condensat este legată de
menţinerea presiunii de strat la o valoare superioară presiunii de început de condensare.
În scopul menţinerii presiunii, gazele rezultate după separarea fazei lichide sunt
comprimate şi injectate în zăcământ.
Avantajele acestui sistem de recirculare a gazelor separate (practic alcătuite din
peste 98% metan) în scopul menţinerii presiunii de strat la valori superioare presiunii de
început de condensare sau în scopul modificării compoziţiei sistemului multicomponent
(implicând restrângerea domeniului de comportare retrogradă) sunt următoarele:
a) atingerea unor factori finali de extracţie mari prin menţinerea sistemului în
fază unică gazoasă;

1- 17
 b) se împiedică avansarea neregulată a apelor de zăcământ şi crearea conurilor de
apă;
c) utilizarea ulterioară a zăcământului de gaze cu condensat, ca zăcământ pentru
înmagazinarea subterană a gazelor.
Instalaţiile concepute pentru exploatarea zăcămintelor de gaze cu condensat sunt
adoptate acestor cerinţe.
Pentru separarea condensatului se folosesc două scheme tehnologice principale:
1. Prin scăderea presiunii;
2. Prin adsorbţia.

Separarea condensatului prin scăderea presiunii

Separarea condensatului prin scăderea presiunii se poate face fără răcire sau cu
răcire.
a. Separarea condensatului prin scăderea presiunii fără răcire. Schema unei
astfel de instalaţii este prezentată în figura 8.4. Gazele din sonda 1 sunt dirijate în
separatorul de înaltă presiune 2 în care sunt reţinute fracţiile lichide, apoi şi condensatul
care sunt dirijate către decantoarele 3, pentru decantarea apei care este dirijată către
staţia de epurare a apelor de zăcământ.

1- 18
 Fig.8.4. Schema instalaţiei de separare a condensatului prin scăderea presiunii fără răcire.
Condensatul din decantoarele 3 este dirijat către rezervorul 4. Gazul din
separatorul 2 trece prin schimbătoarele de căldură 5 şi 6 şi este introdus în separatorul 7
în care se menţine o presiune egală cu presiunea de sfârşit de condensare retrogradă
(corespunzătoare volumului maxim de fază lichidă).
Gazele din 7 sunt dirijate prin schimbătorul de căldură 6, în treapta a II-a staţiei de
compresoare 8. Condensatul din separatorul 7 este destins în 2…3 trepte în separatoarele
9 şi 10. Condensatul din 9 şi 10 este dirijat la rezervorul 4, iar gazele spre staţia de
compresoare 8 de unde după comprimare sunt dirijate prin intermediul separatorului de
ulei 11 în sonda de injecţie de gaze 12. Răcirea staţiei de compresoare şi a
schimbătorului 5 este realizată cu apă 13 în care circulaţia apei este asigurată cu pompa
centrifugă 14.

b. Separarea condensatului prin scăderea presiunii cu răcire

Schema instalaţiei este prezentată în figura 8.5.
Gazele din sonda 1 sunt răcite cu apă în schimbătorul de căldură 2 până la
aproximativ 20C, apoi sunt destinse în separatorul 3. Din separatorul 3, gazele sunt
dirijate prin schimbătoarele de căldură 4 şi 5 şi răcite până la -20C şi reintroduse în
1- 19
conducta de condensat spre acumulatorul 6, în care temperatura se menţine între -20C
şi -7C. Din acumulatorul 6, gazele uscate reci sunt trecute prin schimbătorul de căldură
4 şi apoi comprimate în staţia de compresoare 7 şi injectate în sonda 9. După ce au fost
trecute din separatorul 6, sunt trecute prin schimbătorul de căldură 10 în separatorul 11,
din care poate fi depozitate în rezervorul 13, după ce eventual a fost supuse unui proces
de stabilizare în coloana 12. Răcirea schimbătoarelor 5 şi 10 se face cu o instalaţie 14 cu
amoniac sau cu propan lichid.

1- 20
1- 21
Fig. 8.5. Schema instalaţiei de separare a condensatului prin scăderea presiunii cu răcire.
1- 22
- explicații suplimentare la clasă.

Teste de autoevaluare

Exemple

Bibliografie/webografie

1. Al-Blehed, M., Sayyouh, H. M., Desouky, M., - New approch

estimates viscosity of natural gases, Petroleum
Engineer International, July, 1991;
2. Albulescu, M., Trifan, C., - Hidraulica, transportul şi depozitarea
produselor petroliere şi gazelor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999;
3. Beggs, H.D., Robinson, J. R., - Estimating the Viscosity of Crude Oil
Systems, JPT, September 1975, 1140-1141;
4. Bulău, L., - Colectarea, transportul şi depozitarea ţiţeiului,
Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1978;
5. Creţu, I., - Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi, Vol. I şi II,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987;
6. Dinu, F., - Extracţia gazelor naturale, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2000;
7. Dinu, F., - Contribuţii la perfecţionarea proceselor tehnologice de
exploatare a zăcămintelor de gaze cu condensat, Teză
de doctorat, Universitatea “Petrol-Gaze” Ploieşti,
1998;
8. Dinu, F., Popa, C., - Optimizarea parametrilor unei ecuaţii cubice

1- 23
 de stare, Sesiunea Jubiliară 1948-1998, Secţia 2,
Ingineria Zăcămintelor de Hidrocarburi, Mai 1998, U.
P. G. Ploieşti;
9. Dranchuck, M. P., Purvis, R. A., Robinson, D. B., - Computer
calculations of natural gas compressibility factors
using the Standing and Katz correlation, I. P. T.
Series, Nr. IP 74-008/1974;
10. Dranchuck, M. P., Abu Kassem, J. H., - Calculation of Z – factors
for natural gases using equations of state, JCPT, July-
September, 1975, 34-36;
11. Minescu, F., - Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, vol. 1, Editura
Universităţii din Ploieşti, 1994;
12. Minescu, F., - ,,Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi", vol. 2,
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
13. Niculescu, N., Goran, N., - Tehnologia extracţiei gazelor,
Îndrumar de Laborator, I. P. G. Ploieşti, 1990;
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
14. Neacşu , S., - Comprimarea şi lichefierea gazelor, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2003;
15. Ştefănescu, D. P., - Practica extracţiei gazelor naturale, vol. I,
Editura Universităţii „L. Blaga” Sibiu, 1996;

1- 24
 EXTRACȚIA GAZELOR NATURALE – PARTEA aII-a

5. ECHIPAREA SONDELOR DE GAZE PENTRU

PRODUCŢIE

5.1. Echipamentul de adâncime al sondelor de gaze naturale

5.1.1. Coloana de exploatare

Coloana de exploatare are ca scop protejarea pereţilor găurii de sondă pe toată
durata exploatării, precum şi crearea posibilităţilor de exploatare simultană a mai
multor orizonturi gazeifere.
După poziţia de tubare a şiului coloanei de exploatare faţă de stratul productiv
gazifer există două cazuri de echipare:
a. Tubarea şiului coloanei de exploatare deasupra stratului productiv în acoperiş
(echiparea corespunzătoare a stratelor consolidate).
Aceste scheme pot fi realizate în variantele prezentate în figura 5.1. Varianta a
constă în tubarea şi cimentarea coloanei de exploatare deasupra stratului productiv, apoi
se sapă stratul productiv pe toată înălţimea lui. Pentru exploatare, sonda rămâne
netubată în dreptul stratului productiv. Din punct de vedere hidrodinamic sonda este
perfectă.
Această schemă prezintă avantajele:
- asigură suprafaţă mare de filtrare;
- permite utilizarea fluidelor speciale pentru deschiderea;
- se elimină operaţia de perforare.
Dezavantajele acestei scheme sunt: nu poate fi aplicată decât în cazul stratelor
consolidate; nu permite efectuarea tratamentelor selective; nu sunt posibile cimentările
de izolare a acviferelor; reclamă curăţiri dese; nu poate fi aplicată decât la stratele
inferioare ale complexelor productive.

1
 Sonda poate fi completată cu un filtru special, construit la suprafaţă şi prins în
coloana de exploatare cu un pacher (schema b din figura 5.1) ori cu un filtru împachetat
cu nisip sau pietriş (Gravel-Packing) realizat în spatele filtrului special construit la
suprafaţă (schema c din figura 5.1). Aceste scheme sunt foarte răspândite pentru
completarea sondelor de gaze și în mod special la sondele destinate înmagazinării
subterane a gazelor naturale.

Fig. 5.1. Scheme de tubare la care şiul coloanei de exploatare este poziţionat
deasupra acoperişului stratului productiv.

Pentru că epuizarea unui complex de strate productive se face de jos în sus, pe

unităţi hidrodinamice distincte, practic schemele prezentate în figura 5.1 (a, b, c) nu pot
fi realizate decât pentru stratul cel mai de jos, în dreptul stratelor superioare acestuia,
gaura este tubată şi cimentată. Filtrul sondei se realizează prin perforare.
b. Tubarea şiului coloanei de exploatare sub culcuşul stratului productiv.
În majoritatea cazurilor, sondele de gaze sunt echipate ca în figura 5.2 a, având
şiul coloanei de exploatare poziționat sub culcuşul startului productiv.
Dacă stratul productiv este neconsolidat sau slab consolidat, sonda se echipează
cu un filtru special construit la suprafaţă – schema b din figura 5.2.
Aceste scheme prezintă dezavantajul că sonda nu este perfectă după modul de
deschidere. Datorită faptului că, la ascensiunea gazelor au loc modificări ale
parametrilor de stare, există posibilitatea ca în coloana de ţevi de extracţie să
condenseze apa. Pentru că raţia de apă este foarte mică, aceasta nu poate fi evacuată din
sondă şi în timp, apa se acumulează la talpa sondei. La această apă se mai poate adăuga

2
şi apa de zăcământ antrenată în sondă. Pentru a facilita evacuarea apei din sondă se
recomandă ca şiul coloanei de ţevi de extracţie să fie poziţionat sub baza perforaturilor.
Din această cauză, specific sondelor de gaze se realizează oglinda de ciment din coloana
de exploatare, cu 10…30 m mai jos față de baza intervalului perforat. Această porţiune
cuprinsă între baza intervalului perforat şi oglinda de ciment se numeşte sacul sondei.
Sacul sondei asigură prima separare dintre fluidele din sondă şi particulele solide.

Fig. 5.2. Scheme de tubare la care şiul coloanei de exploatare

este poziţionat sub culcuşul stratului productiv.

În cazul echipării sondei cu un filtru special preîmpachetat, construit şi introdus

de la suprafaţă, este de dorit ca acesta să acopere întregul interval perforat, precum şi o
porţiune din sacul sondei, astfel încât să asigure o suprafaţă de filtrare mai mare.
Totodată, se fixează şiul coloanei de ţevi de extracţie mai jos decât baza perforaturilor.
Mai rar se folosesc la sondele de gaze, filtrele construite direct în gaura de sondă,
adică împachetate direct, datorită contaminărilor posibile cu fluidele utilizate la
realizarea filtrelor. Dintre filtrele construite la suprafaţă cele mai utilizate sunt filtrele
metalice simple. Acestea sunt confecţionate din burlane de tubare a sondelor sau din ţevi
de extracţie de diametru mare, în pereţii căruia se practică o serie de deschideri astfel
dimensionate, încât să reţină nisipul antrenat din strat spre sondă. Aceste filtre pot fi: cu
orificii circulare, cu şliţuri sau fante, cu sârmă, cu butoane, cu inele şi cu nisip sau
pietriş împachetat de la suprafaţă. Pentru stabilirea dimensiunilor optime ale orificiilor
sau fantelor filtrului metalic este necesară efectuarea în prealabil a unei analize
granulometrice a nisipului prelevat din stratul productiv gazifer.

3
 5.1.2. Cazuri specifice de echipare a sondelor de gaze
a. Duzele de fund. În cazul în care, sonda de gaze produce cu presiune mare, în
vederea protejării echipamentului de fund şi de suprafaţă, precum şi pentru prevenirea
formării criohidraţilor, se echipează coloana de ţevi de extracţie cu duze de fund.
Duzele de fund se fixează între ţevile de extracţie şi se introduc în sondă împreună
cu acestea, la adâncimea stabilită prin calcul. Faţă de duzele montate la suprafaţă,
duzele de fund prezintă unele avantaje:
- realizarea unui randament superior de utilizare a energiei de expansiune a
gazelor;
- protejarea capul de erupţie prin trecerea gazelor la o presiune mai mică;
- reducerea frecvenţelor descărcărilor periodice ale gazelor acumulate în spaţiul
inelar;
- împiedicarea formării de criohidraţi în ţevile de extracţie şi în instalaţia
tehnologică de suprafaţă. Acest fenomen se explică prin faptul că, temperatura de
zăcământ este preluată de gazul care circulă prin ţevile de extracţie, astfel că detentă ce
se produce într-o zonă cu temperatură ridicată conduce la prevenirea formării
criohidraţilor.
Constructiv, există patru tipuri de duze de fund şi anume: fixe, reglabile, mobile şi
diferenţiale.
- Duza de fund fixă constă dintr-un corp cilindric masiv, prevăzut cu un inel
exterior şi un canal cilindric interior. Acesta se intercalează între două ţevi de extracţie
la adâncimi stabilite printr-un calcul prealabil.
Dezavantaj: duza fixă de fund nu se poate controla decât după extragerea ţevilor
de extracţie din sondă.
- Duza de fund reglabilă se fixează tot între ţevile de extracţie, numai că specific
acestui tip de duză, secţiunea de curgere a gazelor poate fi modificată prin rotirea de la
suprafaţă a garniturii de ţevi de extracţie sau prin introducerea unor tije de la suprafaţă.
- Duza de fund mobilă poate fi introdusă şi extrasă din sondă pentru a fi
controlată, fără a extrage ţevile de extracţie (cea mai utilizată este de tip OTIS).
Se compune din două părţi:

4
 - o parte fixă reprezentată de un niplu de fixare ce se introduce în sondă odată
cu ţevile de extracţie;
- o parte mobilă, compusă din ansamblul de introducere format din:
- ansamblul duzei propriu zise;
- capul de lansare;
- două articulaţii;
- o geală hidraulică lansată cu cablul pentru fixarea duzei în niplu prin
”bătaie” în jos.
- o tijă grea cu racord pentru cablu.
Pentru extragerea duzei în locul capului de lansare se montează o coruncă.
- Duza de fund diferenţială prezintă avantajul că se închide automat când debitul
fluidelor produse de sondă depăşeşte o anumită valoare admisă.
b. Packerele de coloană. Dacă sonda produce cu presiuni mai mari sau egale cu
presiunea admisibilă a coloanei de exploatare şi/sau agenţi corozivi, se va echipa
coloana de exploatare cu packere de coloană. Pentru sondele de gaze naturale,
packerele de coloană utilizate sunt de tip nerecuperabil, realizate din materiale uşor
frezabile (aluminiu, bronz, alamă, cauciuc, plastic etc.), de exemplu Becker model D,
Halliburton şi altele.
Proprietăţile fluidului de armare a packerului:
- să fie stabil în timp (pH = 7 – neutru);
- să aibă capacitate de conservare;
- să nu fie corosiv;
- să fie ieftin.
În lipsa fluidului de packer se introduce motorină sau petrol lampant.
c. Dimensionarea coloanelor de ţevi de extracţie
Se calculează un diametru orientativ al ţevilor de extracţie cu relaţia:
Q g 0  Tz
d  0,078 (mm)
p siu

unde Qg 0 debitul volumic pe care îl produce sonda de gaze, în m3N/zi; Tz – temperatura

de zăcământ la nivelul perforaturilor, în K; pşiu – presiunea la şiul ţevilor de extracţie, în

bar. Cu diametrul astfel calculat d, se alege diametrul imediat superior ca valoare din SR

5
EN ISO 11960:2005/AC 2007, respectiv diametrul exterior de STAS şi diametrul interior
al ţevilor di STAS.
Condiţia care se impune la dimensionarea ţevilor de extracţie este ca viteza de
ascensiune a gazelor de-a lungul coloanei de ţevi de extracţie, din zona şiului până în
capul de erupţie, să aibă valoarea mai mică de 10 m/s. S-a constatat din experienţa de
şantier că, la viteze mai mari de 10 m/s, gazele antrenează particule solide din strat în
sondă devenind un amestec abraziv gaz-rocă şi, totodată, au acţiune mecanică asupra
stratului productiv provocând dărâmări ale acestuia.
d. Echiparea sondelor de gaze în vederea exploatării simultane a mai multor
orizonturi gazeifere
Sondele echipate în acest scop se mai numesc şi sonde multiple şi se pot realiza:
1. Cu o coloană de exploatare;
2. Cu două sau mai multe coloane de exploatare.
Pentru realizarea exploatării simultane a două sau a mai multor orizonturi
productive, se poate echipa coloana de exploatare cu:
a. O coloană de ţevi de extracţie;
b. Mai multe coloane de ţevi de extracţie.
1a. Sondă multiplă cu o singură coloană de exploatare şi o coloană de ţevi de
extracţie. Cea mai simplă schemă de sondă multiplă, realizată cu o singură coloană de
extracţie este prezentată în figura 6.3. Cele două intervale perforate sunt separate
printr-un pacher prevăzut cu valvă de circulaţie laterală. Gazele produse de stratul
inferior sunt extrase prin interiorul coloanei de extracţie, iar gazele produse de stratul
superior sunt extrase prin spaţiul inelar.

Fig. 5.3. Schema unei sonde multiple cu o singură coloană de exploatare

şi o singură coloană de extracţie pentru exploatarea simultană
şi separată a două strate de gaze diferite.

6
 Schema de echipare 5.3 se aplică atunci când p1  p2, iar în compoziţia gazelor
extrase din stratul inferior 1 există agenţi corozivi.
O altă variantă de echipare corespunzătoare cazului 1a este prezentată în figura
5.4. Această schemă prezintă o instalaţie care asigură exploatarea simultană a două
strate de gaze având presiuni diferite şi agenţi corozivi în compoziţia gazelor extrase
prin aceeaşi coloană de ţevi de extracţia. Instalaţia prevede două pachere cu duze şi o
supapă de contrapresiune.

Fig. 5.4. Schema instalaţiei cu două pachere şi o coloană de

extracţie care permite exploatarea simultană şi cumulată
a două strate gazeifere de presiuni diferite.

Ansamblul de duze şi supape de contrapresiune are funcţia unui compresor cu

jet, în care fluxul gazelor de mare presiune provenite din stratul inferior antrenează în
corpul dispozitivului gazele provenite din stratul superior p2, ascensiunea gazelor
făcându-se printr-o singură coloană de ţevi de extracţie.
1b. Sonde multiple cu mai multe coloane de ţevi de extracţie
Pentru aceste sonde, coloanele de extracţie pot fi concentrice, paralele şi
încrucişate.
Această echipare se realizează în situaţiile în care există presiunii diferite ale
stratelor productive şi agenţi corozivi în componenţa gazelor extrase din stratele
exploatate.
După modul de echipare a ţevilor de extracţie notăm: I. paralel; II. concentrice;
III. încrucişate.

7
 1bI. În figura 5.5 se prezintă schema de echipare cu trei coloane de ţevi de
extracţie paralele şi trei pachere de coloane.

Fig. 5.5. Schema instalaţiei cu trei pachere şi

trei coloane de extracţie paralele.

În toate stratele avem agenţi corozivi, iar presiunile sunt diferite p1  p2  p3.
1bII. În figura 5.6 se prezintă schema de echipare cu două coloane de extracţie
concentrice şi două pachere de coloane.

Fig. 5.6. Schema instalaţiei cu două pachere şi două

coloane de extracţie concentrice.

Schema de echipare se aplică atunci când p1  p2, dar presiunile sunt mari, iar în
ambele strate sunt agenţi corozivi.
1bIII. În figura 5.7 se prezintă schema de echipare cu o singură coloană de ţevi de
extracţie şi două pachere, unul cu circulaţie încrucişată, iar celălalt de coloană.

8
 Fig. 5.7. Schema instalaţiei cu două pachere, unul cu
circulaţie încrucişată şi celălalt de coloană.

Se utilizează când presiunea din stratul superior 2 este mai mare decât presiunea
din stratul inferior 1, p2  p1, iar în startul superior 2 sunt întâlniţi agenţi corozivi.
2. Sonde multiple cu mai multe coloane de exploatare
În figura 5.8 şi 5.9 se prezintă schemele unor astfel de sonde multiple.

Fig. 5.8. Schema instalaţiei cu două Fig. 5.9. Schema instalaţiei cu trei
coloane de exploatare. coloane de exploatare.

Se sapă o gaură de sondă de diametru mare şi se introduc două sau mai multe
coloane de exploatare. Se tubează coloanele de exploatare de diametru mai mic decât

9
cel normal, la adâncimile corespunzătoare stratelor productive gazeifere. Se cimentează
în bloc toate coloanele de exploatare, după care se perforează orientat şi separat
fiecare coloană de exploatare corespunzătoare stratelor productive.
Pentru că de cele mai multe ori diametrele acestor coloane sunt mici, extracţia
gazelor se face direct prin coloanele de exploatare, motiv pentru care aceste sonde se
mai numesc şi sonde multiple fără tubing.

5.2. Echiparea sondelor de gaze în vederea evacuării fazei lichide

din sacul sondelor de gaze

În mişcarea ascendentă a gazelor prin ţevile de extracţie prin scăderea temperaturii

gazelor şi datorită umidităţii acestora, gazele pot condensa apărând o cantitate de apă
liberă. Pe lângă această apă de saturaţie devenită liberă, pe traseul de curgere, gazele
mai pot antrena în curgerea lor din strat şi apă liberă de formaţie care spre deosebire de
apa de saturație liberă, aceasta este puternic mineralizată.
Apa acumulându-se treptat în sacul sondei, poate duce uneori la imposibilitatea
exploatării sondei, din această cauză fiind necesare măsurile tehnologice de evacuare a
apei care pot fi continue sau intermitente.
Metode de evacuare a fazei lichide din sondele de gaze.
I. Metoda de evacuare a apei prin modificarea parametrilor regimului de curgere –
purjarea sondei (metodă intermitentă).
II. Metoda de evacuare a apei cu ajutorul coloanelor de ţevi de extracţie (tip
macaroane) – metodă intermitentă.
III: Echiparea ţevilor de extracţie cu celule de acumulare – evacuare prin sifonare
(metodă continuă).
IV. Utilizarea agenţilor de spumare lichizi sau solizi (metodă continuă sau
intermitentă).
V. Evacuarea automată prin plungere – lift (piston liber).
Avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre metodele expuse mai sus sunt în
general cunoscute din experienţa de şantier. Alegerea celei mai bune metode, implică
pentru perioada în care este folosită, în primul rând avantajele economice.

10
 Domeniile de aplicabilitate ale unor metode practice, de evacuare a lichidelor
menţionate anterior, se pot observa în diagrama Ql=f(Qg), reprezentată în figura 5.10.

Fig. 5.10. Reprezentarea funcţiei Ql=f(Qg).

Explicarea punctelor caracteristice de pe diagrama Ql=f(Qg) este următoarea:

- în punctul A, debitul de gaze qgA este foarte mic, astfel încât apa nu poate fi
antrenată la suprafaţă numai datorită presiuni proprii a sondei;
- în punctul B, există raţia optimă de gaze-lichid;
- în punctul C, există debitul maxim de lichid;
- în punctul D există debitul foarte mare de gaze, iar qapă  0.
În cazul în care există apa liberă, aceasta este proiectată pe pereţii coloanei de ţevi
de extracţie sub forma unei pelicule subţiri, iar gazele se scurg prin interiorul acestei
pelicule cu o viteză mult mai mare.
În sistemul strat productiv – ţevi de extracţie, curgerea poate fi de două feluri:
curgere monofazică şi curgere bifazică.
La curgerea bifazică, pierderile de energie rezultate din fenomenul de strecurare a
gazelor prin apă se numesc pierderi prin alunecare, iar viteza relativă a fazei gazoase
faţă de lichid se numeşte viteza de alunecare sau de strecurare.
În structura amestecului bifazic se disting trei zone de curgere după cum urmează:

11
 a) curgere tip BULE – întâlnită la presiuni mici, faza continuă este faza
lichidă, gazele aflându-se sub formă de bule mici dispersate în masa lichidului.
b) curgerea tip DOP – se întâlneşte la debite mari de gaze în care avem o
alternanţă de dopuri de lichid cu dopuri de gaze.
c) curgerea tip CEAŢĂ – se întâlneşte la presiuni şi respectiv debite mari de
gaze, lichidul se află dispersat în gaz sub formă de picături şi sub forma unei pelicule
subţiri pe pereţii ţevilor de extracţie.

I. Modificarea parametrilor regimului de curgere – se aplică pentru curgerea tip

dop A1 şi constă în producerea sondei cu debite mai mari de gaze prin două variante:
a) periodic se fixează diametrul duzei reglabile la o valoare mai mare decât cel de
lucru;
b) se echipează capul de erupţie cu un dispozitiv port duză, cu duze fixe de
diametru mai mare astfel încât, se aduc la suprafaţă cantităţi corespunzătoare punctelor
optim, respectiv maxim de lichid.
Se pune sonda pe liber la separatorul de joasă presiune (sau într-o habă ecologică).

II. Cu ajutorul coloanelor auxiliare de ţevi de extracţie – pentru curăţire.

Se aplică în domeniul B2 şi se evacuează apa din sondă, prin injectarea de gaze de
la o sondă vecină sau cu ajutorul unei surse de gaze comprimate, printr-o coloană
auxiliară de ţevi de extracţie de curăţire, de diametru mai mic decât cel al coloanei de
ţevi de extracţie iniţială (de diametru ţevilor de extracţie între 1/4"…1”), numite în
şantier şi tip macaroane. Mai nou, în practica de șantier se utilizează tubingul flexibil.
Această coloană de curățire, se introduce de la suprafaţă prin coloana de ţevi de
extracţie existentă în sondă. Evacuarea apei şi a eventualelor fragmente de rocă depuse
în sacul sondei se face printr-un proces de gaz-lift.

III. Echiparea ţevilor de extracţie cu celule de acumulare-evacuare. Metoda se

mai numeşte şi prin sifonare şi se aplică pentru domeniul B3 al debitelor mari de gaze şi
a cantităţilor reduse de lichid.
Dispozitivul realizează funcţionarea normală a sondelor de gaze, cu extragerea
continuă şi completă a lichidului produs, fără folosirea aditivilor şi fără modificarea

12
parametrilor de funcţionare ai sondei. Se elimină lichidul prin ţevile de extracţie
conducând la o modificare a regimului de curgere, de la regimul de curgere de tip ceaţă
la un regim de tip dop. Se foloseşte o ţeavă scurtă pentru dirijarea peliculei de lichid.
Țeava sifon comunică cu interiorul ţevilor de extracţie printr-un orificiu şi poate fi
substituită cu o supapă de gaz-lift neechilibrată (vezi fig. 5.11).
La operaţia de introducere a ţevilor de extracţie în sondă, celulele de acumulare-
evacuare (sifonul) trebuie amorsate de la suprafaţă cu apă.
Nu trebuie să se depăşească limita de curgere de tip dop, deoarece prin trecerea la
curgerea tip bule, dopul de lichid va fi străpuns de bulele de gaz, iar lichidul va reveni în
sacul sondei. Pentru aceasta se recomandă dimensionarea şi alegerea diametrului ţevii
sifon, în funcţie de raţie apă – gaze pe care o produce sonda şi presiunea acesteia.

Fig. 5.11. Schema constructivo-funcţională a

unei celule de acumulare-evacuare.
1- coloană de exploatare; 2- coloană de ţevi de extracţie; 3-
reducţie; 4-ţeavă scurtă de dirijare jetului de lichid; 5- ţeavă
exterioară; 6- ţeavă interioară; 7- ţeava tip „sifon”; 8- camera
de acumulare; 9- dop de lichid; 10- orificiu de evacuare a
lichidului; 11- peliculă (film) de lichid proiectată pe pereţii
interiori ai ţevilor de extracţie.

13
 IV. Utilizarea agenţilor de spumare lichizi şi solizi.
Metoda oferă posibilitatea evacuării apei acumulate sub forma unei coloane de
spumă. Antrenarea în coloană a spumei fiind asigurată de către gazele produse de sondă.
Materiale spumogene pot fi introduse prin tubing sau prin spațiul inelar dintre
tubing și coloană.
La introducerea prin spațiul inelar tubing-coloană, se folosesc spumanţi lichizi,
lansarea realizându-se cu ajutorul unui lubricator de aproximativ 30 l, montat la unul
din cei doi robineţi ai spaţiului inelar sau cu ajutorul unei pompe dozatoare acţionată de
gazele naturale produse de sondă.
Prin tubing se introduc de preferinţă spumanţii solizi (sticksuri), iar spumanţii
lichizi sunt încapsulaţi într-o manta de polietilenglicol care se dizolvă apoi în apă.
Sticks-urile spumante solide, cât şi cu agenţi spumanți lichizi se produc la Mediaş.
Materialele spumante solide sunt substanţe solide turnate în formă de baton
cilindric cu diametrul de 32 mm şi lungimea de 50…60 mm, temperatura de topire este
de 57…60 0C, iar densitatea   1700 kg/m3.
În funcţie de scopul pentru care au fost fabricate, sticks-urile pot fi:
1. Gas sticksuri – pentru eliminarea apei din sondele de gaze sau pentru pornirea
sondelor de gaze inundate;
a) Gas sticksuri din hidrură de calciu (CaH2);
b) Gas sticksuri spumante.
2. Slick sticksuri pentru a putea fi folosite ca agenţi de spumare şi reducători de
frecare în ape sărate sau dulci.

1a. Gas-sticksurile din hidrură de calciu (CaH2) – pot elimina apa din sondă prin
creşterea volumului de gaze produs de sondă, într-o perioadă scurtă de timp. Ele nu au
nevoie de o agitare a apei de talpă, fiind folosite atât la sondele de producţie, cât şi la
sondele oprite şi inundate. Deci şi la operațiile de pornire a sondelor omorâte în
vederea efectuării unui tratament de stimulare sau pentru reparaţii capitale.
CaH 2  H 2 O  Ca(OH ) 2  2 H 2
1 kg CaH2  15 m3 H2 condiţii standard.

14
 Pentru a nu reacţiona imediat cu apa până la atingerea adâncimii sondei, sticksul
este confecţionat dintr-o teacă etanşă de polietilenglicol, în care se introduce sub formă
de pulbere 300…400 g substanţă activă de CaH2.
Reacţia cu apa este exotermă şi imediată.
Ca modalitate de folosire la sondele inundate ce trebuie repornite:
- înaintea introducerii sticksurilor se deschide sonda pe liber la batal;
- se introduc sticksurile pe rând, lansarea următorului sticks se face după ce
primul sticks a atins nivelul apei.
- se lasă sonda deschisă la batal 1…3 ore.
Pentru mărirea eficienţei liftării, gas-sticksurile de CaH2 se introduc împreună cu
sticksurile din materiale spumante.

2. Slick sticksurile conţin surfactanţi anionici şi cationici şi sunt singurele produse

care îmbină proprietăţile de spumare cu cele de reducere a pierderilor prin frecare.
Sunt utilizate atât la evacuarea apei din sondele de gaze, cât şi pentru tratarea apei de
injecţie, în vederea reducerii pierderilor prin frecări cu efect atât pentru apele dulci, cât
şi pentru cele sărate.
Timpul de dizolvare este de 4…6 ore. Temperatura de topire de 55 0C şi
solubilitatea 100% în apă şi insolubile în produse petroliere.
Datorită proprietăţilor de reducere a frecărilor, slick sticksurile se folosesc la
operațiile de pistonare, prelungind astfel durata de funcţionare a garniturii pistonului.
Timpul de închidere a sondei după introducerea acestora în sondă este cuprins
între 3 ore și 6 ore.
Materialele spumante lichide. Se introduc în sondă cu ajutorul lubricatorului sau
a pompelor dozatoare acţionate de presiunea proprie a gazelor produse de sondă.
Agenţii de spumare lichizi utilizaţi:
1. Ionici: a) anionici (D4; D5);
b) cationici SINTAM.
2. Neionici: IOF9; IOF15; STN2; STN3.
În şantier, uzual, se foloseşte amestecul dintre emulgatorul E961 şi agentul aditiv
spumant AAS15 în concentraţie de 10 %. Pentru evacuarea din sondă a 1 m3 de apă, se
foloseşte de regulă 13,5 l de agent spumant lichid preparat, de concentraţie 10 %.

15
 Schema de montaj a instalaţiei de evacuare a apei cu pompe dozatoare acţionate
de presiunea proprie a sondei de gaze este prezentată în figura 5.12.

Fig. 5.12. Schema de montaj a instalaţiei de injecţie a agentului spumant lichid cu ajutorul
pompei dozatoare acţionată de presiunea proprie a sondei de gaze:
1.-sonda de gaze; 2.-separator gaze-lichid-spumă; 3.-vas compresor;
4.-rezervor de alimentare cu agent spumant lichid; 5.-filtru; 6.-sticlă de
nivel; 7.- pompă dozatoare; R-regulator de presiune; M-manometru de
presiune.

5.3. Echipamentul de suprafaţă al sondelor de gaze

Echipamentul de suprafaţă a sondelor de gaze se compune din următoarele

elemente prezentate în figura 5.13, astfel:
1. Echipamentul de la gura sondei format din:
a) ansamblul capetelor de coloană;
b) capul de erupţie;
c) duzele de suprafaţă ce pot fi:

16
 - fixe: - normale;
- convergente;
- reglabile;
- autoreglabile;
2. Instalaţia tehnologică de suprafaţă:
- conducta de aducţiune;
- separator;
- calorifer;
- poligonul de măsurare.

Fig. 5.13. Echipamentul de suprafaţă al sondelor de gaze.

1-cap de erupţie; 2-duză reglabilă; 3- conductă de
aducţiune; 4-separator orizontal; 5- conductă de evacuare a
lichidului din separator; 6- rezervor (habă) de lichid;
7-încălzitor (calorifer); 8–arzătorul caloriferului; 9-poligon
de măsură;10-rampă colectoare; 11-conductă colectoare;
12- conductă magistrală.

Echipamentul de la gura sondei

a. Capul de coloană este un ansamblu de flanşe duble care serveşte la susţinerea
coloanelor de burlane tubate şi totodată, de a realiza etanşarea spaţiului inelar dintre
ele. Se cunosc diferite tipuri de capete de coloane, practic pentru toate dimensiunile de
coloane tipizate.
În funcţie de presiunea pentru care sunt dimensionate, capetele de coloană
(tubing-head) acoperă o gamă largă de presiuni şi anume 140, 210, 350, 700, 1050 bar

17
(STAS 12100/8 - 90). Ansamblul capetelor de coloană este prezentat în figura 5.14 şi se
compune din flanşa cu mufă 6, peste care se montează flanşa dublă 5, apoi o flanşă
intermediară, dispozitivul pentru suspendare a ţevilor de extracţie 4 prevăzut cu piatra 3
şi boneta capului de erupţie 2.
Flanşele capetelor de coloană, în funcţie de presiunile nominale pentru care sunt
construite, sunt prevăzute cu ieşiri laterale cu legături de 2 in pentru presiunile de 140,
210 şi 350 bar şi cu legături de 2 116 in pentru presiuni mai mari.

Flanşa cu mufă are la partea inferioară, fie o mufă sau cep pentru înşurubarea la
burlan, fie o mufă dreaptă, în care situaţie asamblarea la burlan se face prin sudură.
Flanşa cu mufă este prevăzută cu ieşiri laterale, iar în interior are un locaş tronconic
pentru suspendarea în pene a burlanelor

Fig. 5.14. Cap de coloană.

Părţile componente sunt:

- flanşă cu mufă: simplă sau cu placă/picior de susţinere;
- flanşă dublă: egală sau redusă;
- flanşă intermediară;
- dispozitivul de susţinere a ţevilor de extracţie;
- boneta capului de erupţie.
Coloana de burlane se suspendă în capul de coloană prin flanşele de etanşare care
pot fi de tip T, utilizate mai mult la sondele de ţiţei sau de tip G utilizate la sondele de
gaze. La flanşele de tip T suspendarea colonei se face în pene fixate în corpul tronconic

18
din partea interioară a flanşei de etanşare. La flanşele de tip G în interior este parte
cilindrică filetată în care se înşurubează un niplu special, înşurubat în corpul coloanei.

Flanşa intermediară serveşte pentru trecerea de la o flanşă dublă la alta sau de la

o presiune mai mică la o presiune mai mare. Flanşa intermediară are pe faţa superioară
două canale concentrice pentru inelele de etanşare, canalul interior fiind pentru presiune
mai mare. Prin acest canal se poate introduce, sub presiune, un fluid special de etanşare.

Dispozitivul pentru susţinerea ţevilor de extracţie este o flanşă dublă care se

montează pe capul coloanei de exploatare având rolul de a susţine coloana de extracţie
în condiţii de etanşeitate a interiorului coloanei de ţevi de extracţie faţă de spaţiul inelar
dintre coloana de extracţie şi coloana de exploatare.

Dispozitivul pentru susţinerea

Fig. 5.15. Dispozitiv de tip T pentru susţinerea
ţevilor de extracţie.
ţevilor de extracţie este prevăzut cu
două ieşiri laterale prin care se
poate circula pentru pornirea sau
omorârea sondei. Se construiesc
două tipuri de dispozitive de
susţinere, tip T prezentat în figura
5.15 şi tip G prezentat în figura
5.16. Dispozitivul tip T pentru
susţinerea ţevilor de extracţie se
foloseşte la sonde de ţiţei sau la
sonde de gaze de mare adâncime.

Mufa 1 este presată în locaş de către greutatea coloanei de extracţie şi asigurată cu

ajutorul piuliţei 3. În partea de jos a mufei 1 se prind prin înfiletare ţevile de extracţie 4,
iar în partea de sus, se prinde prin înfiletare protectorul 5. Pe dispozitivul de susţinere se
montează boneta 6. Ieşirile laterale 7 servesc pentru realizarea legăturilor la coloana de
exploatare. Dispozitivul tip G pentru susţinerea ţevilor de extracţie din figura 5.16 este
de asemenea o flanşă dublă redusă, prevăzută în interior cu filet în care sunt susţinute
prin înfiletare ţevile de extracţie. Dispozitivele tip G se construiesc numai pentru
presiuni mai mici de 350 bar.

19
 Dispozitivele tip T se construiesc şi pentru presiuni mai mari. În cazul sondelor de
mare presiune şi în special în timpul operaţiilor de punere în producţie se pot folosi şi
dispozitive de susţinere a ţevilor de extracţie de construcţie specială. Ţevile de extracţie
se înşurubează în partea de jos a pietrei speciale. Etanşarea spaţiului inelar din coloană
se face cu garnituri confecţionate din cauciuc.
În interior piatra este prevăzută cu un filet
special în care se montează supapa de reţinere
C.

În partea de sus piatra are de asemenea

un filet în care se poate monta un protector
sau un suvei pentru manevrarea coloanei se
extracţie. Avantajul acestui dispozitiv de
susţinere a ţevilor de extracţie constă în
Fig. 5.16. Dispozitiv de tip G pentru susţinerea
faptul că permite manevrarea sub presiune a
ţevilor de extracţie.
ţevilor de extracţie.

b. Capul de erupţie este un ansamblu de armături de presiune fitinguri, cruci,

teuri, ventile, flanşe, supape de reţinere etc., cu care închidem gura sondei, făcând
posibile operaţiile de punere în producţie şi extracţie prin ţevile de extracţie, prin
coloana de exploatare şi simultan ţevi-coloană de exploatare în condiţii de siguranţă
pentru personalul operator. Ele se construiesc din oţeluri aliate de calitate superioară
pentru a rezista la presiunea statică a gazelor din sondă, la acţiunea corozivă a apelor
sărate ce însoţesc gazele, precum şi la acţiunea abrazivă a fragmentelor de rocă
antrenate de gaze din stratele productive. Totodată, capul de erupţie mai are rolul de a
controla debitul sondei prin alegerea corespunzătoare a diametrului duzelor fixe sau
reglabile care se montează pe braţul de exploatare şi pentru a dirija producţia sondei.
Clasificarea capetelor de erupţie:
Constructiv, capetele de extracţie pot fi asamblate prin flanşe CEA sau monobloc
CEM.
Capetele de erupţie asamblate sunt:
- forma 1 cu un braţ (CEA-1);
- forma 2 cu două braţe (CEA-2), iar după poziţia de montare sunt simetrice,
conform figurii 5.17 și asimetrice, conform figurii 5.18.

20
 Capetele de erupţie monobloc sunt:
- cu un braţ şi un singur robinet pe linia principală (CEM-11);
- cu două braţ şi două robinete pe linia principală (CEM-12).

Fig. 5.17. Cap de erupţie cu două braţe , Fig. 5.18. Cap de erupţie cu două braţe
simetric. asimetric.

După presiunea de lucru, capetele de erupţie sunt standardizate astfel: 140, 210,
350, 700, 1050 şi 1500 bar.
Simbolizarea capului de erupţie cuprinde iniţialele CE (de la cap de erupţie) şi
iniţialele A sau M (asamblat sau monbloc), cu câte braţe este echipat, câte robinete sunt
pe linia principală, ce diametre au acestea, precum şi presiunea nominală.
Exemplu: CEA(c) 11-21/2-210, înseamnă cap de erupţie asamblat prin flanşe,
pentru fluide corozive (c), cu un braţ şi un ventil principal, diametru de 2 1/2
in şi
presiunea nominală de 210 bar.
CEM(c) 12-2-350  înseamnă cap de erupţie monobloc, pentru fluide corozive,
cu un braţ şi două robinete pe linia principală, diametrul 2 in şi presiunea nominală de
350 bar.
Capetele de erupţie se aleg în funcţie de presiunea statică de fund a sondei de
gaze şi se probează în atelier la o presiune dublă față de presiunea de lucru, iar la sondă
după montare la 1,5 ori presiunea de lucru.
La sondele de gaze cu presiuni mari/agenţi corozivi, toate elementele de închidere
(robinete, ventile) se vor dubla.

21
 5.4. Clasificarea hidrocarburilor fluide extrase din zăcământ

1. Hidrocarburile lichide se împart în:

1.1. Ţiţeiuri
1.2. Gazele naturale lichide:
a. Condensatul
b. Gazolina:
– nestabilizată la (p0;T0) = starea de agregare gazoasă;
– stabilizată la (p0;T0) la T 0C.
c. Gazele lichefiate (GPL).
2. Hidrocarburile gazoase (gazele naturale) se clasifică astfel:
2.1. Gaze neasociate cu hidrocarburi lichide
2.2. Gaze asociate cu hidrocarburi lichide
2.3. Gaze dizolvate (ieşite din soluţie)
2.4. Gaze injectate.

1.1. Ţiţeiul – este un produs constituit în principal din hidrocarburi intermediare şi

grele. Se găseşte în fază lichidă atât în condiţii de zăcământ, cât şi în condiţii de
suprafaţă.
1.2. Gazele naturale lichide – reprezintă un amestec de hidrocarburi, ce apar ca un
produs lichid constituit din fracţii cu presiune de vapori intermediară şi scăzute, fracţii
care în condiţii de zăcământ le putem găsii sub formă de gaze libere sau gaze dizolvate,
iar la suprafaţă pot fi separate în stare lichidă prin procese de condensare, adsorbţie,
absorbţie sau separare fizică.
Gazele naturale lichide cuprind următoarele subgrupe:
a Condensatul (C5…C16) – este constituit din produse lichide cu presiuni de
vapori mici;
- apare în urma condensării retrograde sau normale;
- se recuperează la suprafaţă prin procese de separare fizică, separatoare
gravitaţionale şi centrifugale;
- se colectează şi se manipulează împreună cu ţiţeiul.

22
 b. Gazolina (C2…C5+) – cuprinde hidrocarburi cu presiuni de vapori mari şi
intermediare;
– se recuperează prin procese de separare prin comprimare şi răcire, adsorbţie,
absorbţie;
– se utilizează la îmbunătăţirea calităţilor benzinelor neetilate;
– se colectează şi se manipulează separat;
– prin stabilizare gazolinei sunt separaţi componenţi care în condiţii normale au
starea de agregare gazoasă C2, C3 şi C4 şi se manipulează numai în sistem închis.
c. Gazele lichefiate – gazele obţinute în urma procesului de stabilizare a gazolinei
(gazele C2; C3 și C4 ) sunt lichefiate prin comprimare şi răcire.
– au presiune de vapori mare fiind fracţii uşoare;
– sunt colectate în rezervoare sub presiune.
Cifra octanică este un număr care indică puterea antidetonantă a unei benzine şi
care reprezintă fracţia volumică de izooctan dintr-un amestec de izooctan şi normal-
heptan, amestec care detonează la fel cu benzina cercetată în aceleaşi condiţii de
încercări. Încercarea se face într-un motor special standardizat.
2.1. Gazele neasociate cu hidrocarburi lichide:
– se găsesc în condiţii de zăcământ sub formă liberă;
– nu conţin şi nu sunt în contact cu hidrocarburile lichide (ţiţei sau
condensat);
– provin din zăcăminte de gaze sărace.
2.2. Gaze asociate cu hidrocarburi lichide:
– sunt constituite din hidrocarburi gazoase aflate în stare liberă în zăcământ şi
în contact cu o zonă saturată cu hidrocarburi lichide, reprezentate de ţiţei sau condensat;
– pot provenii prin exploatarea unui cap primar sau secundar de gaze a unui
zăcământ de ţiţei saturat;
– din punct de vedere al compoziţiei sunt gaze bogate;
– odată extrase sunt supuse procesului de degazolinare.
2.3. Gaze dizolvate sau gaze ieşite din soluţie:
– alcătuite tot din hidrocarburi gazoase, care în condiţii de zăcământ se
găsesc dizolvate în soluţie;

23
 – la suprafaţă, după separare sunt supuse procesului de degazolinare, având
aceeaşi compoziţie ca şi a gazelor bogate.
2.4. Gazele injectate sunt alcătuite în principal din metan şi sunt destinate injecţiei
în zăcământ în scopuri energetice, în scopul creşterii factorului de recuperare (prin
restrângerea domeniului de comportare retrogradă) sau injecţie de înmagazinare
efectuată pentru acoperirea vârfurilor de consum sezonier.

5.5. Determinarea ecuaţiei şi a debitului de gaze ce trece

prin duză capului de erupţie

a) Tipuri de curgere a gazelor prin duze

Fixarea regimului de exploatare a unei sonde de gaze, constă în reglarea
presiunii, şi respectiv a debitului sondei, prin alegerea corespunzătoare a diametrului
orificiului duzei reglabile numită și ventil colţar sau prin montarea de duze fixe la
ieşirea din capul de erupţie sau pe conducta de aducţiune, în apropiere de sondă.
La trecerea gazelor prin orificiul duzei, pot avea loc două tipuri de curgeri:
1. Regim sonic sau critic
2. Regim subsonic sau necritic.
1. Regimul de curgere sonic (critic), se realizează atunci când la trecerea gazelor
prin duză, acestea ajung la o valoare a vitezei de curgere a gazelor egală cu viteza de
propagare a sunetului prin gaze (la gazele naturale această viteză este de 400 m/s ). În
regim de curgere sonic, valoarea raportului presiunilor p2 în aval de duză şi p1 în amonte
de duză sunt mai mici şi numai la limită valoarea devine egală cu 0,56.
p2
 0,56
p1
În acest caz, valoarea contrapresiunii din conducta de aducţiune nu influenţează
debitul de gaze, sonda comportându-se ca şi când ar produce pe liber.
2. Regimul de curgere subsonic (necritic), se obţine în cazul când gazele, la
trecerea prin orificiul duzei, curg cu o viteză mai mică decât viteza de propagare a
sunetului prin gaze.

24
 Debitul sondei în acest caz scade odată cu creşterea contrapresiunii din conducta
de aducţiune. Această situaţie atrage după sine creşterea presiunii în întreaga reţea de
conducte, ceea ce duce la scăderea debitului tuturor sondelor, la care raportul presiunilor
este:
p2
 0,56...1
p1
b) Stabilirea ecuaţiei de curgere a gazelor prin duze
La exploatarea normală a unei sonde de gaze, curgerea gazelor prin duze şi pe
conducta de aducţiune se consideră de tip staţionar, putând fi scrisă ecuaţia de bilanţ
energetic prin două secţiuni notate cu 1, ca fiind secţiunea din amonte de duză şi cu 2
secţiunea din aval de duză.
w12 w2
gh1   p1  V1  u1  gh2  2  p2  V2  u2  q p
2 2
unde: gh este energia potenţială a unui kg de gaz, N m/kg;
w2/2 - energia cinetică a unui kg de gaz, N m/kg;
u - energia internă a unui kg de gaz, N m/kg;
p V - energia de stare a unui kg de gaz, N m/kg;
qp - energia termică rezultată din transformarea energiei de curgere la trecerea
prin duză a unui kg de gaz, N m/kg;
p - presiunea gazelor în conductă, Pa;
V –volumul specific al gazelor, m3.
Ipoteze simplificatoare:
Ip.(1) Durata de timp cât o bulă de gaz se află în duză este foarte mică, comparativ
cu lungimea conductei de aducţiune, astfel curgerea gazului prin orificiul duzei
poate fi considerată ca un proces adiabatic, adică fără schimb de căldură cu mediul
înconjurător
qp=0
Ip.(2) Curgerea în duză este practic orizontală, deci:
h1=h2 , rezultă gh1=gh2, egalitatea energiilor potenţiale
Ip.(3) Deoarece : p V+u=i, în care i este conţinutul în căldură sau entalpia
sistemului, se poate scrie:

25
 w12 w2
 i1  2  i2
2 2
sau
w22 w12
  i1  i2
2 2
Ecuaţia de curgere a gazelor între două secţiuni este:
2
q  i2  i1   V  dp
1

unde q este cantitatea totală de căldură realizată în urma curgerii unui kg de gaz de la
secţiunea 1 la secţiunea 2. Dar, cantitatea totală de căldură este:
q = qp+qfr
în care qfr este cantitatea de căldură datorată frecărilor, care se neglijează qfr=0.
Transformarea fiind adiabatică: qp = 0
rezultă, q=0
2
i2  i1   V  dp
1

2 1
w22 w12
  i2  i1     Vdp   Vdp
2 2 1 2

Dar ecuaţia de stare pentru gazele perfecte în condiţii adiabatice este :

1 1
pV  p V
k
1 1
k
sau p  V  p  V1
k
1
k

în care k este exponentul adiabatic.

1
p1k
V  V1  1
1
k
k
p
1 k 1

 k   k  pk
2 2 1 k 1 1 k 1 k 1
1
w w p dp
2
   V1 
1
 dp  p  V1   1  p  V1  
1 k
   p1  p2 k   1k 1 
k

 k 1 
1 1 1
2 2 2
p 2 k
pk  pk
1

 k 1

 k   
  p1  V1  1    
 p k
 2

  
  1  
k 1 p

26
  k 1

   

  2  p1  V1 1    
k p k
w2  w1  
2 2 2

 k 1
  1  
p

 k 1

  
 p1  V1  1    

2 k p k
w2  w1 
2 2
k 1   p1  
 

Ip.(4) Deoarece viteza gazului în amonte de duză w1 este mică în comparaţie cu

cea din aval w2, rezultă că şi valoarea energiei cinetice în bilanţul total de energie nu
este mare, ceea ce se poate considera w1=0,

 k 1

2k  
 p1V1  1     , ecuaţia de curgere a gazelor prin duză
 p k
w2  2
k 1   p1  
 

unde: w2 este viteza gazului din aval, m/s;

k – exponent adiabatic;
p1, p2 – presiunea gazului în amonte şi aval, Pa;
V – volumul specific al gazului, m3.

c) Determinarea debitului de gaze ce trece prin duză capului de erupţie

- pentru regimul de curgere sonic sau critic, deci când p2/p1  0,56:
Duze fixe normale. Cantitatea de gaze ce trece prin duză la atingerea vitezei
critice este,
q  c  k  p1 , (m3N/s)
în care c este un coeficient ce depinde de diametrul duzei, ale cărui valori sunt tabelate;
k - factor ce depinde de parametrii de intrare a gazelor în duză,
1
k 
Z1

c1
c , iar c1 = c1 (δrg, T1, D, μ)
  T1
unde Z1 este factorul de neidealitate ce depinde de tipul gazului, presiunea p1 şi
temperatura t1 de intrare a gazelor în duză, iar γ – greutatea specifică a gazelor.
Duze fixe cu un filet.

27
 C1  p1
q , (m3N/s)
 rg  T1

unde C1  163,8  D2,0289

Duze fixe cu două filete.
13,152  C1  p1
q , (m3N/s)
 rg  T1

La atingerea vitezei critice, debitul depinde numai de presiunea din amonte de

duză p1. Cu creşterea presiunii p1, cantitatea de gaze ce trece prin duză creşte, fără să
depindă de scăderea presiunii de după duză, p2.
Presiunea critică în secţiunea de după duză se calculează cu relaţia:
k
 2  k 1
p  p1  
cr

 k  1
2

p 
Reprezentând grafic q  q 2  pentru o valoare oarecare a presiunii p1, se obţine
 p1 
o curbă (figura 5.19), care are maxim pentru p2/p1=0,56.

Fig. 5.19. Dependenţa debitului de gaze ce trece

prin duză de valoarea raportului p2/p1.

Între p2/p1=0 şi p2/p1=0,56 debitul de gaze produs de sondă este în creștere,

funcție de valoarea exponentului adiabatic. Acest se domeniu numeşte domeniu sonic
sau critic.
p2 p
În zona  0,56 debitul scade continuu şi este zero la 2  1 .
p1 p1

28
 - pentru regimul subsonic sau necritic de curgere, caracterizat prin valoarea
p2
raportului  0,56, relaţia de calcul a debitului de gaze este:
p1

q  C * p2  p1  p2 

a 10900  1  D 2
în care: C*  , iar a
 rg  T1  rg

unde 1     Z1 , depinde de frecare φ, de laminare ψ şi de factorul de neidealitate Z1.

Metoda grafică utilizată pentru calculul rapid a debitului de gaze ce trece prin
duza capului de erupţie se bazează pe graficul din figura 5.20.

Fig. 5.20. Nomogramă pentru calcularea debitului de gaze prin metoda orificiilor calibrate.

29
 6. VARIAŢIA PARAMETRILOR DE STARE LA
CURGEREA GAZELOR

6.1. Curgerea gazelor în zona de drenare a sondei:

6.1.1. După o lege liniară de filtrare;
6.1.2. După o lege neliniară de filtrare.
6.2. Ascensiunea gazelor în lungul coloanei de țevi de extracţie:
6.2.1. Variaţia presiunii;
6.2.1. Variaţia temperaturii.

6.1. Curgerea gazelor în zona de drenare a sondei

6.1.1. Curgerea gazelor în zona de drenare a sondei,

după o lege liniară de filtrare
Variaţia presiunii în zăcământ este prezentată în figura 6.1.

Fig. 6.1. Variaţia presiunii în zăcământ.

h - grosimea stratului productiv; K –
permeabilitatea stratului productiv; rs -
raza sonde; rc - raza pe conturul de
alimentare; ps - presiunea din sondă la
nivelul perforaturilor; pc - presiunea pe
conturul de alimentare; pd - presiunea
dinamică.

30
 Legea lui Darcy, scrisă sub forma:
k dp
w  ,
 dr
semnul (+) se ia atunci când presiunea creşte în acelaşi sens cu raza.
Legea liniară de filtrare pentru curgerea gazelor în zona de drenare a sondei se
scrie:
dp
 aw
dr
unde a este un parametru de proporţionalitate a cărui valoare depinde de proprietăţile
fluidului şi de permeaţie şi are expresia:

a
k
Ecuaţia de continuitate scrisă pentru debitul de gaze:
k dp
q  w  A  w  2  r  h    2  r  h
 dr
q T p
bg  Z  0
q0 T0 p

ZT p0 k dp
q  q0      2  r  h
T0 p  dr

dr k 2    h  T0
rc pc

q0     pdp
rs
r  Z  T  p0 ps

rc 2  k  h  T0 p c2  p s2
q 0 ln  
rs   Z  T  p 0 2

  k  h  T0   pc2  ps2 
q0 
rc
  Z  T  p0  ln
rs
Indici de productivitate, Ip
q0  I p  p 2

unde: p 2  pc2  p s2

  k  h  T0
Ip 
rc
  Z  T  p0  ln
rs

31
 q0
Ip 
p 2
Definim indicele de productivitate, Ip ca raportul dintre debitul produs de sondă şi
diferenţa pătratelor presiunilor sub care este produs acest debit. Valoarea indicelui de
productivitate permite estimarea productivităţii sondelor.
Din cercetarea sondei, însemnând măsurarea debitului qo şi a presiunii dinamice
de fund pd, prin schimbarea diametrului duzelor de la capul de erupţie şi trasarea
valorilor înregistrate într-o diagramă qo=qo(Δp2).

Fig. 6.2. Determinarea dreptei ce trece prin

punctele de măsură debit - diferenţa
pătratelor presiunilor.

Cu ajutorul ecuaţiilor analitice se scrie ecuaţia dreptei şi se determină:

- panta α:
  k  h  T0
tg  I p ;  Ip 
rc
  Z  T  p0  ln
rs
– capacitatea de curgere a stratului productiv, k·h:
rc
I p  p0    Z  T  ln
rs
k h 
  T0
- permeabilitatea stratului productiv, k:
k h
k
h
Pentru sondele ce deschid strate de grosimi diferite, definim indicele de
productivitate specific cu ajutorul expresiei:

32
 IP   K  T0
Ip s  
h rc
  Z  T  p0  ln
rs
Perfecţia sondelor de gaze
Dacă gaura de sondă traversează şi produce de pe întreg stratul productiv, sonda
se numeşte perfectă din punct de vedere hidrodinamic:
a) după modul de deschidere
b) după gradul de deschidere
c) după modul şi gradul de deschidere.
a) Imperfecţia după modul de producţie - sonda tubată, cimentată şi perforată,
traversează tot stratul productiv, dar nu produce după toată suprafaţa deschisă.
b) Imperfecţie după gradul de deschidere - sonda nu străbate întreg stratul
productiv, dar produce de pe întreaga suprafaţă netubată, parţial traversată.
c) Sondă imperfectă după modul şi gradul de deschidere, îmbină cazurile a şi b.
Debitul sondei imperfecte se scrie astfel:
  k  h  T0   pc2  ps2 
qi 
rc
  Z  T  p0  ln
rr

rs
unde rr este raza redusă şi are expresia: rr  , iar c – coeficient de imperfecţie care
ec
este: c  cmod  cgrad .

rc rc
Deci  .
rs rr
Valorile coeficient de imperfecţie c sunt date de relaţiile de calcul ale lui Muskat,
Kotzeny, precum şi nomogramele lui Scelkacev.

6.1.2. Curgerea gazelor în zona de drenare a sondei,

după o lege neliniară de filtrare
Legea neliniară de filtrare pentru curgerea gazelor în zona de drenare a sondei se
scrie:
dp
 a  w  b  w2
dr

33
 
unde a este un parametru ce ţine cont de proprietăţile fluidelor şi permeaţie, a  ,
k
w - viteza de filtrare a gazelor, iar b - parametru ce depinde de regimul de curgere,
având relaţia:
b  D
în care D este coeficientul de turbulenţă, iar   masa specifică a gazelor.
dp 
  w    D  w2
dr k
Din ecuaţia de continuitate, rezultă:
G  S  w 
G  2  r  h  w  
G

2   r  h  w
G
 w 
2   r  h
dp 
      w   D    w
2

dr k
dp  G G2
    D
dr k 2    r  h 4  2  r 2  h2
0
bg 

T0 p
  0  
ZT p0

T0 p dp  G G2
0       D
ZT p 0 dr k 2    r  h 4  2  r 2  h2
Separăm variabilele:


p r r
T0 c
G c
dr DG 2 c
dr
0    p  dp     2  2

ZT  p0 ps k 2    h rs r 4  h   rs r
2

T0 p 2  p s2  G r DG 2  1 1
0   c   ln c     
Z  T  p0 2 k 2    h rs 4   2  h 2  rc rs 
1 1
dar, rc  rs   ;
rc rs

34
 Expresia debitului masic este:
G   0  q0

Notăm: pc2  p s2  p 2 şi introducem în relaţia de mai sus, astfel:

T0   q r D  q 02   0 Z  T  p0
0   2p   0  ln c  
Z  T  p0 k  h rs 2   2  h 2  rs T0  q0

rc
p0  Z  T    ln
p 2
rs D  Z  T  p0  0
   q0
q0   k  h  T0 2   2  h 2  T0  rc
În aceste condiții, scriem ecuaţia dreptei de forma:
p 2
 A  B  q0
q0
Din cercetarea sondei, adică prin măsurarea debitului produs pe diferite
dimensiuni de diametru ale duzelor montate în capul de erupţie şi la diverse valori ale
presiuni dinamice se obţine o dreaptă trasată printre puncte, ca în figura 6.3.

Fig. 6.3. Determinarea dreptei ce trece prin punctele de măsură.

Din interpretarea graficului obţinut în figura 6.3, se obţine:

- valoarea indicelui de productivitate, Ip
rc
p0  Z  T    ln
rs 1
A 
  k  h  T0 IP

35
 q0   k  h  T0
Ip  
p 2 rc
  Z  T  p0  ln
rs
- capacitatea de curgere a stratului productiv gazeifer, k·h
rc
p0  Z  T    ln
rs
k h 
A  h  T0
- permeabilitatea stratului productiv, K
rc
p0  Z  T    ln
k h rs
K 
h A  h  T0
- expresia coeficientului de turbulenţă, oferă indicaţii cu privire la cât de mare
este abaterea de la legea liniară de filtrare (de curgere) a gazelor.
Din graficul prezentat în figura 6.3 rezultă că, tg α = B
2   2  h 2  T0  rs
D  B
p0  T  Z   0

6.2. Ascensiunea gazelor în lungul coloanelor de extracţie

6.2.1. Variaţia presiunii la ascensiunea gazelor printr-o coloană

de ţevi de extracţie înclinată
Considerăm un element de lungime dl dintr-o coloană de ţevi de extracţie ce face
unghiul  cu orizontala, aflat la o diferenţă de cotă dh între secţiunea de intrare h1 şi
secţiunea de ieşire a gazelor h2, având diametrul interior al coloanei de ţevi de extracţie
D. Notăm 1-1’ secţiunea de intrare a gazelor şi 2-2’ secţiunea de ieşire a gazelor din
elementul de lungime dl, prin care se vehiculează debitul volumic de gaze q0.
Se scrie ecuaţia de bilanţ energetic, datorată curgerii unui kilogram de gaz de la
secţiunea 1-1’ la secţiunea 2-2’, astfel:
w12 w2
gh1  p1V1  u1   gh2  p2V2  u2  2  q  Fr
2 2
 2
w22 
gh1  gh2    p1V1  p2V2   u1  u2    w1    q  Fr  0
 2 2 

36
 Fig. 6.4. Schema conductei înclinate ce face unghiul  cu planul orizontal.

unde gh este variaţia energiei potenţiale;

pV – variaţia energiei de stare;
u – variaţia energiei interne;
w2
- variaţia energie cinetice;
2
q - căldura schimbată cu mediul înconjurător.
Deoarece, h1  h2 rezultă că variaţia energiei potenţiale este – gdh;
u1 = u2, chiar şi în cazul unor amestecuri de gaze nu apar substanţe
(componenţi) noi, variaţia energiei interne este u1 – u2 = 0;
V = ct, rezultă că variaţia energiei de stare are expresia Vdp;
w1 = w2, rezultă că variaţia energiei cinetice este nulă;
q  0 , deoarece se consideră proces adiabatic, adică fără schimb de
căldură cu mediul înconjurător;
Variaţia energiei totale datorată frecărilor are expresia:
w2 dl
Fr    
2 D
în care  este coeficientul pierderilor liniare de sarcină sau presiune.
w2 dl
V  dp  g  dh     0
2 D
Ecuaţia de continuitate scrisă pentru debit masic este:

37
 G
G   g wS  w 
gS
Expresia densităţii gazelor în condiţii de presiune p şi temperatură T de referinţă
(sistem, zăcământ, conductă etc.) are forma:
pM
g 
Z  R T
iar viteza gazelor este,
G  Z  R T
w
S  pM
Volumul specific al gazelor se scrie astfel:
1 Z  R T
V  Se scrie diferenţa de cote dh funcţie de lungimea
g pM

elementului de conductă dl, ca:

dh  dl  sin 
Ipoteze simplificatoare:
Se consideră că factorul de neidealitate Z şi temperatura de referinţă T nu variază
cu presiunea de referinţă p, fapt pentru care se va lucra în continuare cu factorul de
neidealitate mediu Zm şi temperatura de referinţă medie Tm, astfel:
Z  Z(p) Z = Zm
T  T(p)  T = Tm
Rezultă astfel,

pM  p2  M 2   G2 
 dp   2 2 2  g sin   dl  0
Z m  R  Tm  Z m  R  Tm 2  S 2  D 

Se notează:
 p2  M 2   G2 
u   2 2 2  g  sin   
 Z m  R  Tm 2  S 2  D 

deci u = u(p)
2  p  M 2  g  sin  Z m2  R 2  Tm2
atunci du   dp  dp   du
Z m2  R 2  Tm2 2  p  M 2  g  sin 

38
 M dp
  dl
Z m  R  Tm  p  M 2 2
  G2 
 2 2 2 g sin   
 Z m  R  Tm 2  S 2  D 

Z m2  R 2  Tm2
p0 
2  p  M 2  g  sin 
u2 l2
M
Z m  R  Tm u1
  du   dl
u l1

Z m  R  Tm Z m  R  Tm
u2 l
du 2 u
2  M  g  sin   u  l dl
u1

2  M  g  sin 
 ln 2  l2  l1
u1
1

u2 2  M  g  l2  l1   sin 
ln 
u1 Z m  R  Tm
Se face următoarea particularizare:
l 2  0  l1  L
2M  g Lsin 

Z m RTm
u2  u1  e
2M  g Lsin 
Z m RTm
u1  u2  e
2M  g Lsin 
G 2  Z m2  R 2  Tm2  2MZ gRLTsin  
p  p e
2 2 Z m RTm
  e m m  1
2  S 2  D  M 2  g  sin   
1 2

Relaţia anterioară reprezintă ecuaţia generală de variaţie a presiuni la
ascensiunea gazelor printr-o conductă înclinată ce face un unghi  cu orizontala.

Cazuri particulare de exploatare a sondei de gaze

1. Sonda de gaze verticală şi închisă
Sondă verticală,   90 0 ; sin   1 ;
Debitul masic al sondei închise, G = 0;
MgL

p1  p2  e Z m RT m
- ecuaţia lui Laplace
2. Sonda de gaze deschisă – extracţia se face prin ţevile de extracţie
Sondă verticală,   90 0 ;
Debitul masic al sondei deschise, G  q0   0  0
Diametrul interior al ţevilor de extracţie, D = di

39
 
Suprafaţa interioară a ţevilor de extracţie, S  d i2
4
2
S  2
d i4
16

8  q02   02  Z m2  R 2  Tm2  Z m RTm 

2M  g  L 2M  g L

p  p e
2 2 Z m RTm
 e  1
  d i  M  g  
1 2 2 5 2

3. Sonda de gaze deschisă – extracţia gazelor se face prin spaţiul inelar
Sondă verticală,   90 0 ;
Diametrul interior al secţiunii de curgere se determină în două cazuri, astfel:
3.1. Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul echivalent Dechivalent care se
defineşte ca fiind diametrul secţiunii circulare ce are aceeaşi arie de curgere ca şi
secţiunea analizată,
 
4
2
Dechivalent 
4
D i
2
 d e2 
rezultă: Dechivalent  Di2  d e2

2
S2 
16
D i
2
 de2 2

2M  g L
 Z2MRgTL 
8    q02  02  Z m2  R 2  Tm2
p  p e
2 2 Z m RTm
  e m m  1
 2 Di2  d e2  Di  d e  M  g  
1 2 2 2 2 2

3.2. Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul hidraulic Dhidraulic care
reprezintă raportul dintre patru arii ale secţiunii de curgere şi perimetrul udat.


4 Di2  d e2 


Dhidraulic  
4   Di  d e Di  d e   D  d
  Di    d e Di  d e
i e

Particularizăm astfel:
Se înlocuieşte lungimea l = L, în care L este lungimea coloanei de exploatare până
la adâncimea medie a perforaturilor;
Sondă verticală,   90 0 ;
Debitul masic al sondei deschise, G  q0   0  0 ;

Dh  Di  d e ;

40
   
2 2
S   Dh2  
2
Di  d e 4 ;
4  16
2M  g  L
 Z2MR gTL 
8    q02   02  Z m2  R 2  Tm2
p  p e
2 2 Z m  RTm
  e m m  1 ;
1 2 2
 4

 Di  d e Di  d e   M  g 
2 

4. Sonda de gaze deschisă - extracţia gazelor se face simultan prin coloana
de ţevi de extracţie şi prin spaţiul inelar dintre ţevi şi coloana de exploatare
Se înlocuieşte, l = L, în care L este lungimea coloanei de exploatare până la
adâncimea medie a perforaturilor;
Sondă verticală,   90 0 ;
Debitul masic al sondei deschise, G  q0   0  0 ;

 2
Suprafaţa de curgere a gazelor, S 
4
Di  de2  di2 . 
4.1. Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul echivalent Dechivalent, astfel:
 2  2
4
De  Di  de2  di2
4
 
De  Di2  d e2  di2
2M  g L
8    q02  02  Z m2  R 2  Tm2  Z2MRgTL 
p  p e
2 2 Z m RTm
  e m m  1
 2 Di2  d e2  di2  Di  d e  d i  M  g  
1 2 2 2 2 2 2

4.2. Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul hidraulic Dhidraulic, astfel:
 2
4 
Di  de2  di2
Di2  de2  di2
   Di2  d e2  d i2 
2

Dh  4  ; iar S h   
  Di    d e    di Di  de  di 4  Di  d e  d i 

8    q02   02  Z m2  R 2  Tm2  Z m RTm 

2 M  g  L 2 M  g  L


Z m  R Tm
p  p e
2
1
2
2  5  e  1
 D  de  di 
 M 2  g  
2 2 2
 2  i
 Di  d e  d i 
5. Sonda de gaze orizontală sau curgerea gazelor prin conducta de
aducţiune pozată orizontal
Sondă sau conductă orizontală:   0 sin   0 ;
Pentru ridicarea nedeterminării din relaţia generală de variație a presiunii la
ascensiunea gazelor printr-o garnitură de țevi de extracție înclinată, vom dezvolta

41
paranteza din membrul drept în serie Taylor, din care vom considera primii doi termeni,
astfel:
 2 3
e  1     
1! 2! 3!
2M  g l sin 
Z m RTm 2  M  g  l  sin 
e  1
Z m  R  Tm 1!

Debitul masic al sondei deschise, G  q0   0  0 .

Se înlocuieşte l cu lungimea conductei de aducţiune la, iar diametrul D cu
diametrul interior al conductei de aducţiune dc.

Suprafaţa secţiunii de curgere este S  d c2
4
  q02  02  Z m2  R 2  Tm2  2  M  g  la  sin  
p12  p22  1   1
2  S 2 D  M 2  g  sin   Z m  R  Tm 
Ecuaţia de variaţie a presiunii la curgerea gazelor prin sonda orizontală sau
conducta de aducţiune orizontală este:
  q02  02  Z m  R  Tm
p12  p22  16 la
 2  d c5  M
Altfel scrisă ecuaţia anterioară, se obține:
16    q02  02  Z m  R  Tm
2
pCE  p 2parc   la
 2  d c5  M
unde pCE este presiunea sondei din capul de erupţie, reprezentând şi punctul iniţial al
conductei în aval de duză (după duză). Presiunea pCE este funcţie de debitul sondei,
diametrul duzei şi presiunea gazelor din amonte de duză.
Cu relaţia de mai sus putem calcula, presiunea necesară în punctul iniţial al
conductei, urmând să stabilim ceilalţi parametrii (diametrul duzei de la capul de erupţie
etc.) pentru a asigura transportul gazelor de la capul de erupţie la parc, în condiţiile unor
pierderi minime de presiune.

42
 6. Coloane dinamice de gaze. Curgerea neomogenă a amestecului
gaze cu solide
La stabilirea tehnologiei de extracţie, se va urmării ca debitul sondei, să fie în aşa
fel stabilit încât, în zona adiacentă sondei, gazele în mişcarea lor să nu aibă acţiune
mecanică asupra rocilor şi deci să nu antreneze particule de rocă (nisip, fragmente de
calcar etc.) în sondă. Dar din cauza mai multor factori geologo-tehnici şi în timp
suficient de mare, gazele antrenează în sondă nisip sau fragmente de rocă şi o parte din
aceste particule sunt transportate în lungul coloanei de ţevi de extracţie, în instalaţia de
suprafaţă, modificând astfel, parametrii de curgere la ascensiune.
Pentru acest caz, când sonda de gaze produce cu nisip, se înlocuieşte masa
specifică a gazelor  0 cu masa specifică aparentă a amestecului gaze cu nisip ρap a
cărui expresie este:
pM
 ap   1  rn 
Z m  R  Tm

unde rn este raţia de nisip definită ca,

Gn
rn 
G
în care G este debitul masic de gaze, în kg/zi, iar Gn – debitul masic de nisip antrenat la
suprafaţă, în kg/zi.
2 M 1 rn  g L 2 M 1 rn  g  L
8    q2   2  Z 2  R2 T 2  
p  p e
2 2 Z m RTm
 2 s 50 ap2 m 2 m  e Z m RTm
 1 ;
  di  M  1  rn   g  
1 2

unde s este coeficientul pierderilor liniare de presiune corectat pentru curgerea
gazelor cu solide, a cărui expresie este dată de relaţia Uspenski – Hao Lu Lin.
s    1  1,1  rn  ;
în funcţie de coeficientul de pierderi de presiune  , când gazul curge fără solide.
Utilizarea relaţiei
a. Pentru determinarea diametrul nisipului, dn ce poate fi evacuat din sondă, când
sonda produce cu un anumit debit de gaze căruia îi corespunde o viteză ascensională w,
se utilizează relaţia lui Rittinger:

 w  3 c
2
g
dn     
 K  4  g r   g

43
unde: dn este diametrul particulelor de nisip sau rocă, în m;
w – viteza ascensională a gazelor, în m/s;
K – factorul de corecţie, ce ţine seama de alunecare: K  1,2...1,3 ;
g – acceleraţia gravitaţională, în m/s2;
 g  masa specifică a gazului, în kg/m3;

 r  masa specifică a rocii, în kg/m3;

c – coeficientul de rezistenţă aerodinamică, ce are valori în funcţie de forma
particulelor. Astfel se recomandă: - pentru fragmente de gresie şi nisip: c = 0,805;
- pentru fragmente de calcar: c = 1,4.
b. Relaţia poate fi utilizată pentru a determina debitul de gaze necesar pentru a
asigura evacuarea nisipului de o anumită granulaţie din sacul sondei.
Exemplu: Pentru condiţia limită de alegere a diametrului coloanei de ţevi de
extracţie ca viteza gazelor să fie: w  10 m/s, utilizând relaţia lui Rittinger, rezultă:
2
 10  3  0,805 g
dn       1,23  10 3 m .
 1,25  4  9,81  r   g
În concluzie, pe baza calcului efectuat, pot fi evacuate din sondă particule de
gresie sau nisip cu diametrul de până la: d n  1,23  10 3 m ,

dacă densitățile au valorile:  g  0,75 kg/m3N şi  r  2400 kg/m3.

7. Rezolvarea ecuaţiei de variaţie a presiunii într-o coloană statică de gaze.

Cazul amestecurilor de gaze
În cazul amestecurilor de gaze, ecuaţia de variaţie a presiunii într-o coloană statică
de gaze are expresia:
MgL

p1  p 2  e Z m RTm

Dacă se înlocuieşte p1  p siu şi p 2  pCE , rezultă ecuaţia lui Laplace de forma:

MgL

pşiu  pCE  e Z m RT m

Se propune în continuare următorul algoritm de calcul:

1. Se admite valoarea lui p1  p1'siu , valoare ce se aproximează

p  3...5 bar/1000 m.

44
 p1'siu  pCE  p  H
2. Se calculează valoarea medie a presiunii cu relaţia:

2 ' p2 
pm   p1siu  ' 2 

3 p1siu  p 2 
3. Se calculează valoarea medie a temperaturii cu relaţia:
TZ  TCE
Tm 
2
4. Se calculează parametrii pseudocritici, astfel,
p pcr   y i  p cri ;

T pcr   y i  Tcri ;

unde: yi este concentraţia molară a componentului i din amestecul de gaze, fracţie care
are presiunea critică pcr i şi temperatura Tcr i.
5. Se calculează parametrii pseudoreduşi,
pm
p pr  ;
p pcr

Tm
T pr  .
T pcr

6. Se determină factorul de neidealitate, Z prin metode analitice sau pe cale grafică

Z m  Z m  p pr ; Tpr 

7. Se determină masa molară aparentă

n
M   yi  M i ;
i 1

8. Se calculează:
MgL

p1siu calculat  pCE  e Zm RTm ;

Se pune condiţia ca: p1şiu calculat  p1siu estimat  

unde   1 bar şi reprezintă precizia de calcul impusă.

Dacă între p1 şiu calculat şi p1.şiu estimat este o diferenţă mai mică decât precizia de
calcul admisă,   1 bar, atunci se consideră calculul încheiat, iar dacă diferenţă este

45
mai mare   1 , atunci se reia calculul iterativ de la pasul 2 când se consideră
p1"şiu .estimat = p1 şiu calculat.

8. Determinarea coeficientului de pierderi liniare de presiune

1. Regimul de curgere laminar al gazelor este atunci când este îndeplinită
condiţia:
Re  Re cr  2260
a) Curgerea prin ţevile de extracţie. Se calculează numărul Reynolds, astfel
  w  di w  di
Re   ;
 
În acest caz, valoarea coeficientului de pierderi liniare de presiune este funcţie de
   Re
unde:  est vâscozitatea dinamică, în Nm/s;   masa specifică, în kg/m3; w – viteaza
gazelor, în m/s; di – diametrul interior al ţevilor de extracţie, în m;  - vâscozitatea
cinematică, în m2/s.
b) Curgerea prin spaţiul inelar ţevi de extracţie – coloana de exploatare
b.1. Se va înlocui diametrul interior di cu diametrul hidraulic dhidraulic, astfel:
dhidraulic = Di – de
  w  d h   w  Di  d e 
Re   ;
 
b.2. Se va înlocui diametrul interior di cu diametrul echivalent dechiv., astfel:

dechiv = Di2  d e2

  w  d echiv   w  Di  d e
2 2

Re   ;
 
c) Cazul sondelor înclinate sau deviate
La curgerea prin spaţiile inelare excentrice, pentru cazul când sonda nu este
perfect verticală, adică coloana de extracţie se sprijină pe coloana de exploatare, se
defineşte excentricitatea absolută e, ca diferenţa între axele de simetrie ale coloanelor
de ţevi de extracţie şi de exploatare.
În acest caz, valoarea coeficientului de pierderi liniare de presiune este funcţie de
valoarea numărului Reynolds şi excentricitatea relativă e , definită în continuare,

46
    Re, e 
e e
c.1. e  
d hidraulic D  de

e e
c.2. e  
d echiv D  d e2
2

2. Regimul de curgere turbulent al gazelor se realizează atunci când este

îndeplinită condiţia: Re  Re cr şi este de trei feluri:
2.1. Regim turbulent neted   K ;
2.2. Regim turbulent mixt (tranzitoriu);
2.3. Regim turbulent rugos.
2.1. Regimul turbulent neted: Re  Re cr se caracterizează când grosimea stratului
laminar δ este mai mare decât înălţimea rugozităţilor ţevilor de extracţie sau conductei
de transport, numită rugozitate absolută K. În acest caz, conducta se numeşte netedă din
punct de vedere hidraulic, iar regimul de curgere neted.
Curgerea poate avea loc :
Pentru cazurile a şi b, curgerea gazelor prin ţevile de extracţie şi prin spaţiul
30  d i
inelar, calculându-se astfel grosimea stratului laminat cu relaţia:  
Re 
În ambele situaţii, coeficientul pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de
valoarea numărului Reynolds,
   Re
Pentru determinarea lui λ, se propune următorul algoritm aplicând metoda de
încercare-eroare, după cum urmează:
1. Se determină Re şi se compară cu Recr 1 (cunoscut);
2. Se determină ' ;  
3. Se calculează  şi se verifică cu K,
iar dacă Re  Re cr1 şi   K , atunci   ' .
c. Pentru cazul curgerii gazelor prin spaţiile inelare excentrice, coeficientul
pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de valoarea numărului Reynolds şi de
excentricitatea relativă, astfel:    Re; e  .

47
 2.2. Regimul turbulent mixt sau tranzitoriu: Re cr1  Re  Re cr2 , se caracterizează

prin faptul că unele rugozităţi sunt în curentul de mişcare, iar altele sunt în stratul
laminar, deci la limită   K .
În acest caz, se măsoară rugozitatea absolută, K şi se calculează rugozitatea
relativă K cu relaţiile:
K
a. Pentru curgerea gazelor prin ţevile de extracţie, K 
di

K K
b. Pentru curgerea gazelor prin spaţiul inelar, K   , sau
d hidraulic Di  d e

K K
K  .
d echiv D  d e2
i
2

În ambele situaţii, coeficientul pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de

valoarea numărului Reynolds şi rugozitatea relativă, astfel:
   Re; K 
c. Pentru curgerea gazelor prin spaţiile inelare excentrice, coeficientul
pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de valoarea numărului Reynolds, rugozitatea
relativă şi excentricitatea relativă, astfel
   Re; K; e  .
2.3. Regimul turbulent rugos: Re  Re cr2 , se caracterizează prin faptul că, practic

toate rugozităţile se află în curentul de mişcare al fluidului, deci   K .

Se calculează K rugozitatea relativă ca în exemplul 2.2.
Curgerea poate avea loc :
Pentru cazurile a şi b, curgerea gazelor prin ţevile de extracţie şi prin spaţiul
inelar, coeficientul pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de valoarea rugozităţii
relative, astfel
   K 
c. Pentru cazul curgerii gazelor prin spaţiile inelare excentrice, coeficientul
pierderilor liniare de presiune va fi funcţie de valoarea rugozităţii relative şi
excentricitatea relativă, astfel:
   K ; e  .

48
 Din practica de șantier, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. Mediaş, având la bază
măsurătorile efectuate în perimetrele de extracţie a gazului metan, recomandă
următoarele relaţii de calcul pentru calculul coeficientul pierderilor liniare de presiune
λ. Toate relaţiile sunt valabile pentru condiţii de coroziune moderată a ţevilor de
extracţie.
Rugozităţile absolute ale ţevilor de extracţie:
Ţevi din oţel laminate noi: K  1,5  10 3 mm;

Ţevi din oţel sudate noi: K  45  10 3 mm;

Ţevi din fier galvanic: K = 0,15 mm;
Ţevi din fontă: K = 0,25 mm;
Ţevi din oţel (exploatate la coroziune moderată): K = 0,1…0,2 mm.
1. Pentru: Re  2190 , relaţia de calcul a coeficientului pierderilor liniare de
64
presiune λ este:  .
Re
2. Pentru: 2190  Re  3000 , relaţia de calcul a coeficientului pierderilor liniare
de presiune λ este:   0,0135  10 3  Re .

3. Pentru: 3000  Re  10 5 , relaţia de calcul a coeficientului pierderilor liniare

de presiune λ este:   0,316  Re 0, 25 .

4. Pentru: 10 5  Re  8  10 5 , relaţia de calcul a coeficientului pierderilor liniare

de presiune λ este:   0,0944  d e0,33 .

5. Pentru: 8  105  Re  4,5  10 6 , relaţia de calcul a coeficientului pierderilor

liniare de presiune λ este:   0,224  Re 0,185 .

O relaţie rapidă şi simplu de aplicat, dar care nu depinde de valoarea numărului
Reynolds ci numai de diametrul exterior al conductei sau țevilor de extracție este:
  0,0944  d e0,3 .

6.2.2. Variaţia temperaturii la ascensiunea gazelor prin țevile de extracție

Importanţa cunoaşterii temperaturii gazelor la ascensiunea prin coloanele de

extracţie este deosebită pentru determinarea cantităţilor de apă condensată ca urmare a

49
modificărilor parametrilor de stare, precum şi pentru cunoaşterea posibilităţilor de
exploatare a sondelor de gaze într-un regim, astfel stabilit, încât să nu existe pericolul
formării criohidraţilor.
Nu poate fi neglijat faptul că, alegerea elementelor componente ale instalaţiilor de
suprafaţă ale sondelor de gaze se face în raport cu valorile parametrilor de stare ai
gazelor produse.
Extracţia gazelor se poate face prin ţevi şi în acest caz temperatura gazelor la
capul de erupţie este mai mare, deoarece schimbul de căldură cu zona adiacentă sondei
este mai mic, dar extracţia gazelor se poate face şi prin coloana de exploatare în acest
caz temperatura gazelor la capul de erupţie este mai mică deoarece, pierderea de căldură
în zona adiacentă sondei este mai intensă.
Fenomenul de schimb de căldură cu zona adiacentă este complex şi valoarea
coeficientului de schimb de căldură nu poate fi corect determinată pe cale analitică.
Din această cauză este necesară cercetarea sondei pentru obţinerea datelor necesare
determinării coeficientului de schimb de căldură pe baza unor măsurări în şantier.
Pentru stabilirea relaţiei de calcul considerăm un element de ţeavă de extracţie
într-o sondă de gaze, care produce cu un debit q, un gaz cu masa specifică  şi căldură
specifică molară la presiune constantă cp.

Fig. 6.5. Schema unui element de ţeavă de

extracţie aflat într-o sondă de gaze.

Ecuaţia de bilanţ energetic este:

q    c p  dT  dTp  t    D  dl  K  T  Ts   t  0

50
în care dT este variaţia temperaturii între secţiunile 1 şi 2, ca urmare a schimbului de
căldură cu zona adiacentă, dTp - scăderea temperaturii ca urmare a scăderii presiunii la
curgerea gazului între secţiunile 1 şi 2, t - timpul în care gazul parcurge spaţiul dintre
secţiunile 1 şi 2, D - diametrul interior al ţevilor de extracţie, T - temperatura gazului în
secţiunea 1 aflată la distanţa l măsurată de la şiul ţevilor de extracţie, pe care l-am
considerat la nivelul perforaturilor, unde temperatura gazelor este Tz şi egală cu
temperatura de zăcământ; K este coeficientul global de schimb de căldură, iar Ts -
temperatura în zona adiacentă sondei la cota secţiunii 1.
Considerând că variaţia temperaturii dTp ca urmare a variaţiei presiunii în
elementul de lungime dl este proporţională cu T p , ce reprezintă răcirea gazului ca

urmare a scăderii presiunii la parcurgerea întregii coloane de extracţie de lungime L.

- prin peretele coloanei de țevi de extracţie avem conducţie termică, adică
fenomenul de propagare a căldurii din aproape în aproape prin masa ţevilor de extracţie.
- prin coloana de gaze avem convecţie liberă a căldurii, adică transmiterea
căldurii prin curenţi de gaze aflaţi la o anumită temperatură;
- prin coloana de exploatare şi inelul de ciment avem conducţie termică.
dTp T p

dl L
T p
rezultând dTp  dl
L
Dacă valoarea gradientului geotermic este grad T este evident:
Ts  Tz  L  l grad T  Tz  l  grad T

pentru cazul l  L – 10, în legătură cu această condiţie se vor face precizări ulterioare.
Notăm cu  raportul,
  D  K wd   d
 
q  cp   a

pe care-l numim factor complex de schimb de căldură care reprezentă raportul dintre
viteza de disipare a căldurii wd şi produsul dintre coeficientul de ecranare termică  d şi

difuzivitatea echivalentă a . Ecuația devine:

dT  T 
   T     p  Tz  l  grad T   0
dl  L 

51
 Ecuaţia de mai sus, admite o soluţie de forma,
T  e l
unde    l, deci:
dT d   l
 e  e  l
dl dl
astfel rezultă că,
d   l  T 
e    p  Tz   l  grad T  0
dl  L 
care integrată ne dă expresia lui :

 T  e  l
   p  Tz e  l  l  e  l grad T   grad T  C
  l  
iar valoarea constantei de integrare C este dată de relaţia obţinută, pentru:
l = 0, T = Tz = 
Tp grad T
C 
 l 
Rezultă că soluţia ecuație are forma finală,
 T 
T  Ts 
1


1  e   grad T 
  l p

 L 
care reprezintă ecuația generală de variație a temperaturii la ascensiunea gazelor prin
țevile de extracție.
Această relaţie permite calcularea temperaturii gazelor în lungul coloanei de
extracţie, de la şiu până la capul de erupţie.
De notat este faptul că temperatura în zona adiacentă sondei până la adâncimea de
10 m este influenţată de temperatura atmosferică.
Această variaţie este prezentată sugestiv în figura 6.6.
De la adâncimea de 10 m, creşterea temperaturii este dată de produsul dintre
adâncime şi gradientul geotermic, astfel că temperatura de zăcământ se calculează cu
relaţia:
Tz = T0 + 12 + (H - 10) grad T
unde H este adâncimea la care se calculează Tz, iar T0 = 273,15 K.

52
 Particularități
1. Cu ajutorul ecuației generale de variație a temperaturii la ascensiunea gazelor
prin țevile de extracție, se poate calcula temperatura gazelor (TCE) la intrarea în capul
de erupţie, dacă se cunoaşte temperatura Ts şi făcând l = L, unde L este adâncimea de
fixare a şiului ţevilor de extracţie.

Fig.6.6. Variaţia temperaturii solului cu adâncimea pentru

diferite temperaturi medii lunare.

1  Tp 
T  Ts  
 L
 
 grad T  e   l  1 - cazul general pentru calculul

temperaturii gazelor în lungul coloanei de extracţie de la şiu către capul de erupţie,
până la capul de erupţie.
La debite mici, raportul Tp L este mic în comparaţie cu gradientul de

temperatură geotermică, deci poate fi neglijat fără a se introduce erori în timp, deci
Tp L  grad T .

TCE  Ts 
1

1  e  grad T
  l

Pentru determinarea temperaturi la capul de erupţie se înlocuieşte:

l = L şi se obţine Ts = Tgt;
T
 neglijabil
L
T = TCE; Ts = Tgt; l = L;

53
 TCE  Tgt 
grad T

e   l

 1  Tgt 
grad T

1  e 
  l

TCE  Tgt 
1  e   grad T ;
  l


De fapt este necesar, ca la sonda considerată reprezentativă, să se determine
viteza de disipare a căldurii pe structura respectivă, astfel
 q   K e
wd   
di   cp  d
Raportul wd este constant, urmând ca pentru o alta sondă j valoarea factorului
complex j să se determine cu relaţia:
d ij
 j  wd
qj

unde dij este diametru interior al coloanei de ţevi de extracţie al sondei j care produce cu
debitul de gaze qj. Se poate observa că Tp este o funcţie de pătratul debitului, deci, Tp
creşte cu atât mai mult cu cât debitul sondei este mai mare.
La debite mici raportul Tp /L este mic în comparaţie cu grad T şi poate fi neglijat
fără a se introduce erori semnificative, astfel că se obține relația:


T  Ts  1  e l  grad T
În literatura de specialitate, se prezintă curbele din figura 6.7 care au fost trasate
prin măsurători de temperatură şi efectuări de calcule pentru sondele de gaze echipate
cu coloane de extracţie de 23/8 in.

54
 Fig. 6.7. Temperatura gazelor în capul de erupţie pentru
diferite debite extrase de la diferite adâncimi pentru
o structură cu grad T = 0,0245 grad / m.

2. Variaţia temperaturii gazelor printr-o conductă de aducţiune subterană

Fig. 6.8. Conducta de aducţiune pozată subteran (orizontală).

Ecuaţia de bilanţ energetic:

q    c p dT    D  K  dl  T  Ts   0 ;

unde Ts este temperatura solului la adâncimea de îngropare, în K. În sezonul friguros Ts

este de +4 …+5 0C.
De regulă, conducta de aducţiune are lungimi mici de ordinul zecilor de metri
până la sute de metrii.
 DK
dT   dlT  Ts   0
q    cp

55
 Notăm coeficientul complex de schimb de căldură astfel,
 DK
 
q    cp

dT    dlT  Ts   0
dT
   dl  0
T  Ts
T final ca l
dT
 T  Ts
Tinitial
   0 dl  0
lnT  Ts  T f     lca
T
i

T f  Ts
 e   lca
Ti  T f

Ti  Ts 
T f  Ts 
e  lca
TCE  Ts 
sau: T  Ts 
e  lca
unde: lca este lungimea conductei de aducţiune măsurată de la ieşirea din capul de
erupţie;
Ti = TCE - temperatura măsurată la ieşirea din capul de erupţie;
  se calculează prin măsurători la intrarea şi ieşirea din conductă.
Faţă de cele prezentate mai sus se pot formula următoarele concluzii:
1. La debite mici, temperatura gazelor la gura sondei are valori apropiate de
temperatura zonei adiacente, iar în capul de erupţie pozat la suprafaţa solului,
temperatura gazelor are valori apropiate de temperatura atmosferică; în raport cu
variaţia temperaturii atmosferice, în anotimpul rece pot apare condiţii de formare a
criohidraţilor.
2. La debite mari, temperatura gazelor în ascensiune poate fi suficient de mare (cu
puţin mai mică decât temperatura de zăcământ) pentru a nu fi posibilă formarea
criohidraţilor.
3. Temperatura gazelor la gura sondei variază cu creşterea debitului după o curbă
care are alura prezentată în figura 6.8. Astfel de curbe ridicate pentru diferite sonde,

56
facilitează stabilirea cu ușurință a debitului, astfel încât temperatura gazelor pentru o
presiunea dată, să nu scadă sub valoarea temperaturii de formare a criohidraţilor.
4. Pentru prevenirea formării criohidraţilor în situaţiile prezentate la punctul 1
sunt necesare măsuri pentru intensificarea ritmului de extracţie (consolidări, echiparea
sondelor cu filtre speciale) dacă condiţiile geologo-tehnice permit, precum și izolarea
capului de erupţie şi a porţiunilor de conducte pozate aerian, astfel încât variaţiile
temperaturii atmosferice să influențeze cât mai puţin temperatura gazelor extrase.

Fig. 6.8. Temperatura gazelor în capul de erupţie în funcţie de debitul extras.

3. Determinarea coeficientului global de schimb de căldură

3.1. Cazul conductei de aducţiune pozată aerian şi izolată:

K
1 1 d 1 d 1
 ln e  ln iz 
  di 2c di 2iz d e  e  diz
unde:   coeficientul de transmisibilitate de la gaz la peretele conductei; se poate lucra
pentru conductele de transport gaz metan cu valoarea,   418,7 kJ/m·h·K;
di – diametrul interior al conductei, m;
 c  conductivitatea termică a oţelului;

 c  195,8 kJ/m·h·K;
de – diametrul exterior al conductei, m;
iz  conductivitatea termică a materialului utilizat pentru izolarea conductei;
Pentru izolarea conductei se folosesc următoarele materiale:

57
 1. vată minerală cu carton bitumizat pe exterior;
 vată minerală = 0,287 kJ/m·h·K;
2. poliuretan expandat;
 poliuretan = 0,067 kJ/ m·h·K; (se foloseşte până la 2000C);
3. plută;
 plută = 0,09 kJ/ m·h·K;
diz – diametrul exterior al izolaţiei;
 e  coeficientul de transfer de căldură către exterior. Se foloseşte expresia
empirică:
 1
 1 1
 0,9 
 T T 4 5,7  e  e    aer    3,9 w 
T 4 T 4
 e  3,6  1,31 e aer  
  diz  Te  Taer  100   100   diz2 
   
unde: Te – temperatura absolută pe peretele exterior al izolaţiei;
Taer – temperatura aerului;
e – coeficient de emisie (valoarea sa depinde de starea suprafeţei exterioare şi de
culoare); e = 0,6…0,9;
w – viteza vântului; pentru condiţiile reci, viteza vântului se consideră 30 m/s.
3.2. Pentru conducte îngropate:

K
1 1 d 1 d 1 4h
 ln e  ln iz  ln
  di 2c di 2iz d e 2sol diz
unde: h – adâncimea de îngropare a conductei;
 sol  4,18 kJ/m·h·K - conductivitatea termică a solului.

6.3. Măsurarea debitului de gaze cu debitmetrul diferenţial

În industria extractivă de gaze se folosesc cu precădere debitmetrele

(manometrele) diferenţiale. Principiul de măsurare rezultă din relaţia care se poate
stabili între debitul de gaze scurs prin conductă şi căderea de presiune realizată la
curgerea gazului printr-un element deprimogen de tip diafragmă sau ajutaj. Pentru a
găsi această relaţie, considerăm un cupon de măsurare echipat cu o diafragmă (figura

58
6.9), în care considerăm secţiunea 1 în amonte de diafragmă, secţiunea 0 diafragma şi
secţiunea 2 în aval de zona de contracţie maximă a vânei de fluid.

Fig. 6.9. Curgerea gazului printr-o diafragmă.

Aplicând legea lui Bernoulli între secţiunile 1 şi 2 (figura 6.9), se obţine:

p1 w12 p2 w22
    h fr ;
 2  2

w22
h fr    ;
2
în care am notat cu w viteza gazului, cu p presiunea gazului,  masa specifică, hfr
pierderile de presiune prin frecare la trecerea gazelor prin discul calibrat, exprimate în
înălţime coloană de fluid; iar  coeficientul de pierdere locală de (sarcină) presiune.
Notăm rapoartele:
S0
m
S1

S2

S0

unde m este coeficientul de strangulare geometrică, iar  este coeficientul de

contracţie a vânei de fluid. Ecuaţia continuităţii este:
w1·S1 = w2·S2
şi evident w1 = w2·m·
astfel încât, din cele două relaţii rezultă,

59
 w2 
1
2
 p1  p2  .
1    m 2 2 

În relaţia anterioară se notează cu

1

1    m 2 2

unde  este coeficientul de viteză, iar  factor de corecţie, astfel viteza w2 devine

2 p1  p2 
w2    
1
şi debitul este
Q = w2·S2 = w2··S0

2· p1  p2 ·Z·T1· p0
Q        S0
0· p1·T0
În unele lucrări de specialitate nu se mai lucrează cu coeficientul de viteză, ci cu
un alt coeficient care se numeşte coeficient de debit notat , având expresia
  ·
2· p1  p2 ·Z ·T1· p0
Q      S0
0· p1·T0
Dacă se dorește ca debitul să se exprime în condiţii normale de presiune și
temperatură, atunci relația devine are forma:

2 p1  p2 Z  T1  p0 p T
Q0      S0  1 0
0  p1  T0 Z  T1  p0

În această relaţie se înlocuiesc următorii parametri:

p1  h1  B · Hg  g

p2  h2  B · Hg  g

p1  p2  h   Hg  g

T1  t1  T0  t1  273,15 - în care T0 este temperatura absolută

p0  760 103· Hg  g - în care p0 este presiunea absolută

Iar ecuația debitului devine:

Q0  A h·h1  B 

60
în care expresia parametrului A este:

2  T0
2
dd
A    
4 0  760 103 t1  T0 ·Z
Valorile parametrului A pot fi în prealabil calculate pentru condiţiile de livrare
(raportare) a gazelor, şi prezentate în grafice sau tabele pentru diferite diametre de
conductă şi diferite diametre ale diagramei. De asemenea, valoarea acestui parametru
poate fi stabilită astfel încât, debitul să se obţină direct în m3N/zi, iar presiunea
diferenţială pd şi cea statică p1 să se introducă direct în bar.
Q0  A1 pd  p1  1

Pentru un zăcământ se pot stabilii expresii generale ale debitului de gaze pentru
condiţiile normale de presiune și temperatură, de forma

hh1  B 
Q0  A1 
t1  T0   Z
sau Q0  A2i ,v  hh1  B 

unde: A2i – valoarea constantei pe timp de iarnă;

A2v – valoarea constantei pe timp de vară.
Aceste constante se pot calcula astfel încât, presiunea să se introducă direct în bar,
iar debitul să se obţină direct în m3N/zi,
Q0  A3i ,v  p d   p s  1

iar dacă presiunea statică ps = p1 , adică presiunea statică din amonte, atunci
Q0  A3  p d   p s  1
'

În cazul debitelor mici de gaze, vehiculate prin conducte de presiune mică (reţele
de distribuție gaze pentru uz casnic), relaţia de calcul a debitului este
Qg  A  pd   ps  1  A1  pd (m3N/zi)

dacă se consideră că ps + 1  pd.

Constantele A și A1 sunt astfel calculate, încât să se introducă presiunea în bar şi
debitul să se obţină în m3N/zi.
Instalaţia de montare a debitmetrului diferenţial cuprinde următoarele elemente
componente: cuponul de măsură, conductele de legătură la aparat şi aparatul
propriu-zis. Cuponul de măsură poate fi realizat conform schemei din figurile 6.9 sau

61
6.10, iar dacă căderea de presiune se obține prin montarea unei diafragme ca element
deprimogen, aceasta este prezentată în figura 6.11. Dacă căderea de presiune se obține
prin montarea unor ajutaje ca elemente deprimogene, conform figurilor 6.12, 6.13 şi
6.14, atunci cuponul de măsură se prezintă conform schemei din figura 6.15.
Conductele de legătură între cuponul de măsură şi aparat sunt astfel concepute
încât, să fie posibilă măsurarea presiunilor în amonte și aval, aducerea aparatului la zero
pe ramura amonte şi respectiv aval şi posibilitatea de a curăţa conductele în atmosferă.
Dificultatea constă în faptul că, valorile presiunii nu sunt constante şi orice
variaţie a presiunii conduce la variaţii ale volumului de gaze vehiculat.
Înregistrarea se face pe diagrame specifice, timp de 24 ore şi se calculează media
debitului, deci se consideră valoarea medie a presiunii, raza de cerc a cărei suprafeţe
este egală cu suprafaţa înscrisă de curba de variaţie a presiunii în 24 de ore.
La debite de gaze măsurate cu astfel de tehnologii, se înregistrează erori mari dacă
lucrăm cu valori instantanee, de aceea, în practică se lucrează cu valori înregistrate pe
diagrame circulare acţionate de un mecanism de ceasornic, pentru un interval orar de 24
de ore.

F
F    r 2  pd 

Suprafaţa F se determină prin planimetrare.

Fig. 6.11. Diafragmă. Fig.6.10. Cuponul cu diafragmă.

a- cu legătură (by pas) directă;
b - fără legătură directă.

62
 Pe diagramă, aparatele înregistrează variaţia presiuni statice şi a presiuni
diferenţiale în timp. S-a convenit, pentru a distinge mai uşor cele două curbe să se
folosească cerneala albastră pentru curba presiunii statice şi cerneală roşie pentru
curba presiunii diferenţiale. Totodată, variantele noi de debitmetre diferențiale sunt
prevăzute cu un al treilea ac cu cerneală verde, pentru înregistrarea zilnică a variației
temperaturii gazelor în cuponul de măsurare.

Fig. 6.13. Ajutaj cu rază mare şi cu Fig. 6.12. Ajutaj normal.

raport mare de deschidere.

Fig. 6.14. Ajutaj cu rază mare şi cu Fig. 6.15. Cupon cu ajutaj fără legătură
raport mic de deschidere. directă (by - pas) pentru măsurarea
debitului de gaze.

Pe diagramă sunt trasate circa 50…100 cercuri concentrice ce pot fi:

a) echidistante, înregistrându-se h în mm col H2O şi p în bar;
b) neechidistante, citindu-se h (Ih) şi p  1 (Ip).
Planimetrarea celor două curbe înregistrate pe diagramă se poate face:

63
 1. cu planimetrul radial;
2. cu planimetrul cu rădăcină pătrată (în şantier).
Acesta este prevăzut cu o rolă rostogolitoare şi cu un dispozitiv prevăzut cu un ac
cu care se urmăreşte traseul curbei. Printr-o rotaţie completă pe conturul cu vernier al
aparatului se indică valorile suprafețelor h (Ih) şi p  1 (Ip) care se introduc în
ecuaţia debitului de gaze. Manometrul diferenţial cu plutitor, se construieşte pentru:
– presiuni statice: 1; 1,6; 2,5; 4; 6,3; 10; 16; 25; 40; 63; 100 bar;
– presiuni diferenţiale: 400; 600; 1000; 1600; 2500; 4000; 6300 mm col H2O.
Sisteme moderne de măsurarea a debitului de gaze
Sistemele moderne de măsurare corectă și rapidă a debitului de gaze sunt
conectate la calculatoare de proces și au la bază diverse principii de funcționare. De
exemplu, pe principiul măsurării presiunii statice și diferențiale prin montarea
elementelor deprimogene (diafragme, duze, ajutaje etc.), cele mai utilizate debitmetre în
țara noastră sunt Scanner 1140 C Barton (vezi fig. 6.16) și Floboss. Pe alte principii de
funcționare sunt realizate debitmetrele de tip Vortex, debitmetrele cu turbină și cu
pistoane rotative, debitmetrele Coriolis și cele cu Ultrasunete care datorită preciziei
ridicate de măsurare, se montează în panourile fiscale predare-primire de comercializare
a gazelor (în stațiile de comprimare a gazelor, în sistemul de transport etc.).
La calculatorul de debit Scanner 1140 se conectează o celulă DPE. Celula DPE
are propriile ei conexiuni și terminale, ce asigură atât măsurarea presiunii statice, cât și
pe cea diferențială.

64
Fig. 6.16. Schema unui panou de măsură de tip Barton – Scanner 1140 C.

65
 7. SEPARAREA GAZELOR NATURALE

7.1. Clasificarea separatoarelor de gaze

Clasificarea separatoarelor de gaze se face după următoarele criterii:

1. După treapta de presiune (presiunea nominală, pn):
a) de joasă presiune: pn = 2 bar;
b) de medie presiune: pn = 8 bar;
c) de înaltă presiune: pn  8 bar; pn = 12; 16; 24; 32; 40; 70; 100 bar.
2. După forma geometrică:
a) sferice – se întâlnesc în rafinării;
b) tronconice – se utilizează la sondele de înaltă presiune;
c) cilindrice: - verticale;
- orizontale.
3. După numărul de separare a fazelor:
a) bifazice: lichid + gaz;
b) trifazice: lichid + lichid + gaz.
4. După principiul de funcţionare (modul de depunere a particulei):
a) gravitaţional;
b) inerţial;
c) mixt.

La un conţinut mare de lichide în gaze pot fi folosite separatoarele verticale sau

orizontale, iar pentru cazul creşterii eficienţei separării se montează în serie în două sau
trei trepte.
Numărul de separatoare se stabileşte după efectuarea calcului hidrodinamic.
Separatoarele sunt standardizate STAS 8801-71.

66
 Schema constructivă de principiu a unui separator gravitaţional
cilindric vertical bifazic a şi trifazic b.

a b
Fig. 7.1. Separatorul gravitaţional cilindric vertical bifazic a şi trifazic b.
1 - conducta de amestec; 2 - conducta de evacuare apă;
3 - conducta de purjare (curăţire) la decantor; 4 - conducta de
evacuare gaze; 5 - dispozitiv de descărcare automată a fazei lichide;
6 - debitmetru diferenţial; 7 - manometru; 8 - termometru; 9 -
supapă de siguranţă; 10 - sticla de nivel; 11 - calorifer; 12 -
conducta de evacuare ţiţei sau condensat.

7.2. Calculul hidrodinamic a separatorului cilindric vertical

Considerăm o picătură de lichid de formă sferică situată într-un curent de gaz

asupra căreia acţionează două viteze şi anume (fig. 7.2):

Fig. 7.2. Picătură de lichid situată într-un curent de gaz

în cazul separatorului vertical.

67
 wl – viteza de cădere gravitațională a picăturii de lichid;
wg – viteza ascensională a curentului de gaz prin care cade picătura.
Separarea are loc dacă este îndeplinită condiţia: wl  wg

wl
După A.P.I. se consideră:  1,25
wg

d 2  g  l   g 
wl  - Stockes
18    g   g

wl
După GOST se consideră:  1,5
wg

unde: d este diametrul picăturii, în m;

l ;  g  masa specifică a lichidului, gazului, în kg/m3;

 g  vâscozitatea cinematică a gazului, în m2/s;

18 – parametru numeric ce ţine cont de rezistenţa la înaintare sau
de cădere a picăturii de lichid;
  factor de corecţie ce ţine seama de faptul că:
- picătura nu este perfect sferică;
- traiectoria ei nu este perfect rectilinie.
 - din grafice sau din nomograme, este funcţie de numărul Reynolds calculat
pentru curentul ascensional de gaze,  = 1…2;
 g  wg  Dsep wg  Dsep
Re  
g g
Din ecuaţia de continuitate:
qsep
wg 
A K f

unde: Dsep –este diametrul interior al separatorului;

Qsep – debitul de gaz pentru condiţiile din separator;
A – secţiunea interioară a separatorului;
Kf – factor de corecţie ce ţine seama de faptul că o parte din secţiunea
separatorului este ocupată de diferite elemente: calorifer, şicane, paravan de ceaţă,
dispozitive de descărcare automată etc.; Kf = 0,6…0,8;

68
 qsep q0  p0  Z sep  Tsep 4
wg   
A K f T0  psep   Dsep
2
K

(p, T)sep – parametrii de lucru ai separatorului;

Zsep - factorul de neidealitate al gazelor, pentru condiţiile de lucru din separator;
q0 – debitul volumic de gaze în condiţii normale de presiune şi temperatură;
d 2  g l   g  4  q0  p0  Z sep  Tsep
 1,25 
18    g   g   Dsep
2
 psep  T0  K f

  T0  K f  d 2  g Dsep
2
 psep  l   g 
q0  
v
1,25  4 18    p0 Z sep  Tsep  g   g

Capacitatea separatorului vertical are expresia:

2
Dsep  psep  l   g 
q0 v  cv 
Z sep  Tsep  g   g

unde cv este constanta separatorului vertical, de forma:

  T0  K f  d 2  g
cv 
1,25  4 18    p0
Constanta separatorului vertical are expresia:
K f  d 2  g  T0
cv  0,035 
  p0
De exemplu: Se dau următoarele valori ale parametrilor:
  1,3 ;
p0  1,01325 105 N/m2;
g = 9,806 m/s2;
Kf = 0,7;
T0 = 273,15 K.
În urma calculului rezultă că, separarea este bună, dacă diametrul particulei de
lichid antrenat în curentul de gaze este mai mic de 0,2 m  0,2  106 m. Adică

d  2  10 7 m.
Numărul necesar de separatoare verticale se calculează ca raportul între debitul
produs de sondă/sonde q0sonda și capacitatea de separare a separatorului vertical q0 v ,

q0sonda
astfel: nv 
q0 v

69
 În funcție de numărul de separatoare rezultate din calcul, acestea se vor conecta în
paralel.
Tabelul 7.1
Alegerea separatoarelor verticale

7.3. Calculul hidrodinamic a separatorului cilindric orizontal

Considerăm picătura de lichid în centrul secţiunii de intrare a separatorului, la

înălţimea h faţă de nivelul de lichid din separator (fig. 7.3).
Ecuaţiile de mişcare sunt:
x  wg  t
y  h  wl  t
Separarea se consideră că se realizează, dacă sunt îndeplinite condiţiile:
y = 0; și x = l.

70
 l
rezultând 0  h  wl 
wg

wl h
Deci 
wg l

qsep q0  Z sep  Tsep  p0  4

wg   ;
A K f psep  T0    Dsep
2
K

wl 
  T0  K f  d 2  g  l Dsep  psep  l   g

2
 
4 18  p0    h Z sep  Tsep  g   g

Fig. 7.3. Picătură de lichid situată într-un curent de gaz,

în cazul separatorului orizontal.

Se notează constanta separatorului orizontal cu:

  T0  K f  d 2  g l
c0  
4 18  p0    h
Capacitatea de separare a separatorului orizontal este dată de expresia:

q0O  c0 
2
Dsep 
 psep  l   g 
Z sep  Tsep  g   g

Semnificația tuturor parametrilor din relațiile de calcul hidrodinamic a

separatorului orizontal sunt aceleași cu cele prezentate în cazul anterior de calcul a
separatorului vertical.
La separatoarele cilindrice orizontale se admite că:

71
 hmax = (0,6…0,8)∙D;
lmax = (3…7)∙D.
Tabelul 7.2
Alegerea separatoarelor orizontale

Din STAS 8801-71, se alege pentru un separator orizontal sau vertical

corespunzător presiunii și debitului de gaze produs de sondă, rezultând astfel diametrul
separatorului D.
Cu ajutorul expresiei capacităţii de separare a separatorului orizontal q0O se

determină numărul de separatoare necesare, care se vor lega în paralel:

q0sonda
n0 
q0O

Dezavantajele separatorului orizontal față de cel vertical sunt:

- ocupă o suprafaţă mai mare decât cel vertical;

72
 - prezintă în secţiunea orizontală suprafaţă mai mare şi deci necesită
dispozitive de descărcare automată mult mai sensibile.
Cel mai adesea se stabileşte înălţimea de intrare a amestecului gaz-lichid în
separator h, ca o cotă din diametrul separatorului D. Diametrul separatorului se
stabileşte funcţie de grosimea de perete și presiunea de lucru a acestuia.
Observaţie: Pentru aceleaşi condiţii de separare şi acelaşi diametru al
separatorului, capacitatea de separare a separatorului orizontal este mai mare decât cea a
separatorului vertical. q0  qv

73
 8. TRATAREA GAZELOR DE SONDĂ

8.1. Uscarea gazelor naturale

Prin procesul de uscare a gazelor se urmăreşte reducerea conţinutului de apă din

gaze, până la limitele impuse de siguranţa transportului pe conductele magistrale şi de
prevenire a fenomenului de coroziune, precum şi de cerinţele unor procese tehnologice
de separare a gazului natural sau asociat în componente pure, la temperaturi foarte joase
sau a unor catalizatori de reacţie în unele procese petrochimice etc.
Deoarece punctul de rouă al gazelor caracterizează umiditatea lor şi defineşte
temperatura de saturaţie (adică momentul apariţiei primelor picături de apă), când se
urmăreşte uscarea gazelor se vorbeşte de ,,depresiunea punctului de rouă”, care se
defineşte ca numărul de grade cu care scade temperatura de saturaţie a gazului când
presiunea amestecului rămâne constantă.
Pentru realizarea uscării gazelor se cunosc următoarele metode:
1. Metodele de uscare prin comprimare şi/sau răcire.
2. Metoda de uscare prin absorbţie în lichide higroscopice, de exemplu: glicolii
(ETG, DEG, TEG ThEG), soluţiile de clorură de calciu şi litiu etc.
3. Metoda de uscare prin adsorbţie pe substanţe solide, de exemplu: silicagel,
alumină activată (aluminosilicați), site moleculare sau zeoliţi.

8.2. Procedeul de uscare a gazelor prin metoda adsorbţiei

Prin adsorbţie pe alumină activată, silicagel, dar mai ales pe site moleculare se
poate reduce umiditatea (punctul de rouă), până la valori foarte mici cerute de unele
procese tehnologice, astfel sitele moleculare pot realiza depresiuni ale punctului de

74
rouă de peste 80 0C, în comparaţie cu glicolii care realizează depresiuni ale punctului
de rouă de 40…500C.
Schema tehnologică a instalaţiei de uscare a gazului natural prin adsorbţie pe site
0 0
moleculare de 4 A sau 5 A (sitele comerciale disponibile pentru uscare sunt din sodiu
0 0
de 4 A şi de 5 A din calciu, pentru uscare recomandându-se în general din calciu) sau
silicagel este prezentată în figura 8.1.

Fig. 8.1. Schema tehnologică a instalaţiei de uscare a gazelor naturale pe principiul adsorbţie.

Gazul natural trece mai întâi prin vasul separator 3 şi apoi alimentează primul
adsorber pe la partea superioară. În general, instalaţia este prevăzută cu două adsorbere
(deoarece timpul necesar adsorbţiei este diferă de cel al desorbţiei sau regenerării),
astfel în timp ce în primul adsorber are loc operaţia de adsorbţie, în celălalt se
efectuează operaţia de regenerare sau desorbţie. Unele instalaţii mari de uscare (1…3
milioane m3N/zi) sunt prevăzute chiar cu trei adsorbitoare pentru a preîntâmpina orice
defecţiune tehnică în procesul de uscare, ce ar putea conduce la oprirea întregii
instalaţii.
Circuitul gazului în adsorbitor, se face totdeauna de la partea superioară spre
bază, pentru a elimina fenomenul de fluidizare şi de canalizare a apei.
La adsorberele pe silicagel, cantitatea de gel de silice pentru instalaţia cu trei
adsorbere este de 1,6 tone. Adsorbţia durează 12 ore, încălzirea şi uscarea 8 ore, iar
răcirea 4 ore. Durata de funcţionare a unui adsorber pe silicagel este de 3 ani.

75
 Prima etapă a regenerării constă în desorbţia apei.
Aceasta se realizează cu gazul natural umed, încălzit în cuptorul 4 la 250…300 0C
în funcţie de calitatea sitei moleculare sau la 130…150 0C în funcţie de calitatea
silicagelului. Gazul cald se introduce întotdeauna de jos în sus deoarece, partea din
adsorbant saturată cu apă se află în zona superioară adsorbitorului şi la regenerare,
vaporii de apă eliminaţi din această zonă nu vor mai avea de parcurs întregul strat
adsorbant, ceea ce va conduce la diminuarea consumului de gaze calde.
Vaporii de apă împreună cu gazele calde sunt trecuţi prin condensatorul 5,
separatorul 6, unde pe la bază se separă apa, iar pe la partea superioară gazul umed se
recirculă în conducta principală de gaz natural umed.
În continuare adsorbantul se răceşte cu gaz natural rece, care circulă în conducta
principală. Uscarea şi răcirea adsorbantului are o mare importanţă asupra capacităţii de
adsorbţie a silicagelului sau sitelor moleculare.

Fig. 8.2. Schema de detaliu a unui adsorber

cu umplutură de silicagel.

Deoarece, sitele moleculare sunt adsorbanţi foarte buni şi pentru hidrogenul

sulfurat H2S prezent în unele amestecuri de gaze naturale, prin folosirea aceleiaşi
0 0
instalaţii cu site de sodiu 4 A sau de calciu 5 A se poate realiza simultan uscarea şi

76
eliminarea H2S din gaze, încărcarea comercială a acestora fiind de 17% fracţie masică
H2O şi 3…6% fracţii masice de H2S. În ceea ce priveşte desorbţia H2S şi a apei, aceasta
se face cu gaze încălzite la 200…250 0C.

8.3. Degazolinarea gazelor de sondă

Fracţiile C5 la C7+ (gazolina) se separă de fracţiile mai uşoare C1…C4 fiind

întrebuinţate ca amestec superior în benzine, operaţie numită degazolinare.
Gazele ce părăsesc separatorul de gaze-ţiţei conţin în medie 90…250 g
gazolină/m3N.
Pentru folosirea economică a gazolinei este necesar ca ea să fie stabilizată,
constând în eliminarea fracţiunilor C3 şi parţial C4 care rămân în gazolină după
degazolinare şi se execută în continuarea primului proces.
Gazele rezultate de la stabilizarea gazolinei se fracţionează adânc, obţinându-se
concentraţii mari de fracţiuni C2, C3 şi C4 care se folosesc drept combustibili superiori,
denumiţi gaz petrolier lichefiat (GPL).
Degazolinarea gazelor şi stabilizarea gazolinei trebuie să fie condusă astfel încât:
- eliminarea propanului C3 să fie completă, deoarece are presiune de vapori mare
şi în timpul depozitării duce la pierderi mari de gazolină;
- butanii să fie eliminaţi parţial, rămânând pe cât posibil n-butanii, deoarece
creşterea cifrei octamice la înglobarea totală a lor nu poate compensa ridicarea presiunii
de vapori a gazolinei;
- reţinerea pentanilor C5 să fie completă, deoarece în privinţa lor nu se impune
restricţie benzinei finite.
Gazele obţinute după dezbenzinare sunt la rândul lor separate în gaze sărace sau
uscate şi gaze lichefiabile.
Metodele de degazolinare a gazelor de sondă sunt:
1. Degazolinarea prin comprimare şi răcire;
2. Degazolinarea prin adsorbţie pe cărbune activ (degazolinarea cu cărbune activ
în instalaţii cu fracţionare continuă);
3. Degazolinarea prin absorbţie în ulei sau motorine.

77
 Degazolinarea prin adsorbţie pe cărbune activ
Se bazează pe proprietatea cărbunelui activ de a adsorbi selectiv, din aceiaşi clasă
de hidrocarburi, mai intens pe cele cu temperaturi de fierbere (presiune de vapori) mai
ridicate, iar din clasele diferite de hidrocarburi sunt adsorbite mai repede moleculele cu
polaritate mare.
Cărbunele activ se obţine artificial sau natural prin distilarea uscată a diferiţilor
cărbuni, prin carbonizarea lemnului de esenţă tare: nuc, cireş, măslin etc.
Activarea cărbunelui se face în cuptoare speciale prin diverse procedee:
a) aditivarea chimică – foloseşte clorura de zinc, acidul fosforic etc.
b) aditivarea cu gaze – foloseşte gazele de ardere (monoxidul de carbon şi vapori
de apă).
Schema tehnologică a instalaţiei de dezbenzinare a gazelor bogate prin adsorbţie
pe cărbune activ este prezentată în figura 8.3.

Fig. 8.3. Schema tehnologică a instalaţiei de dezbenzinare

a gazelor bogate prin adsorbţie pe cărbune activ.

În timpul treceri unui gaz bogat prin adsorber, în partea de jos a adsorberului, vor
fi adsorbite hidrocarburile cele mai grele.
Pe măsură ce gazele se ridică în adsorber, adsorbţia se face în ordinea greutăţii lor
moleculare. Treptat, straturile inferioare vor fi saturate cu componenţii mai grei

78
adsorbiţi tot în ordinea greutăţii molare. Astfel, metanul va fi înlocuit de etan, etanul de
propan etc. Această înlocuire se numeşte rupere.
La un moment dat, tot adsorbantul va fi saturat cu compuşii grei (gazolinei) ai
amestecului gazos.
În filtrul 4 viteza nu trebuie să depăşească 0,35 m/s. Umplutura filtrului este
formată din straturi de cocs mare, alternând cu talaş de lemn. Se poate combina
operaţia de filtrare cu cea de epurare a compuşilor cu sulf. Pentru acest caz, în partea
inferioară a filtrului se va aşeza cocs uzat, inele ceramice, iar deasupra aşchii de fier
ruginit.
Adsorberele 2 şi 3 au 1…3 m în diametru, 1…2,5 m înălţime şi sunt încărcate cu
4 tone de cărbune activ.
Cărbunele este aşezat într-unul sau două straturi. Pentru a evita supraîncărcarea
cărbunelui, înălţimea acestuia în adsorbitorul este limitată la 2,5 m şi nu depăşeşte 2 m
pe poduri formate dintr-un schelet din grinzi de oţel acoperite cu plăci de filtru, făcute
din cocs metalurgic, mărunt aglomerat cu mortar de ciment.
Mersul normal al operaţiei este: adsorbţia; desorbţia; uscarea şi răcirea.
Procesul de adsorbţie este oprit în momentul în care încep sa iasă din stratul de
cărbune butanii. Umiditatea reduce calitatea de adsorbţie a cărbunelui activ prin
saturarea capilarelor de către apa condensată.
Adsorbţia fiind un proces exoterm, este îngreunată şi de creşterea temperaturii
cărbunelui, provocată de degajarea căldurii de adsorbţie, creşterea temperaturii
reducând efectul de condensare capilară. Pentru preîntâmpinarea creşterii
temperaturii, viteza de adsorbţie trebuie astfel aleasă încât cantitatea de căldură
degajată la condensarea capilară să fie egală cu cantitatea de căldură preluată de
gazul sărac în momentul ruperii. Această viteză variază după conţinutul în gazolină al
gazelor şi cu capacitatea de adsorbţie a cărbunelui.
După saturarea cărbunelui în măsura cerută de calitatea prescrisă gazolinei se
opreşte trecerea gazelor şi se face încălzirea cărbunelui, introducând în adsorbitor abur
supraîncălzit la 220…260 0C şi la presiunea de 2…5 bar (abur uscat).
La ridicarea temperaturi, gazolina se vaporizează şi este antrenată sub formă de
vapori. Uscarea se face cu gaze sărace preîncălzite la 120…150 0C.

79
 Trebuie avut în vedere ca umiditatea cărbunelui să fie sub 6%, fără însă ca la
terminarea operaţiei cărbunele să fie prea cald, pentru ca răcirea cu gaze sărace reci să
fie suficientă şi eficientă.
Umiditatea măreşte încărcarea remanentă. Pentru a evita încărcările remanente
prea mari, trebuie avut în vedere ca încărcările nete să fie mici, cuprinse între 6…14 %
şi să se utilizeze în procesul de desorbţie abur uscat supraîncălzit.

8.4. Separarea condensatului din amestecurile de gaze

Exploatarea zăcămintelor de gaze cu condensat se face cu urmărirea strictă a

presiunii de zăcământ şi chiar în zonele adiacente sondelor, pentru că orice scădere a
presiunii sub valoarea presiunii de început de condensare retrogradă, implică apariţia
fazei lichide în strat. Apariţia fazei lichide la scara zăcământului duce la realizarea unor
factori de extracţie mult mai mici, decât în cazul în care fluidele s-ar menţine în faza
mică gazoasă.
În zona adiacentă, unde presiunea scade, cu cât distanţa de la axul sondei este mai
mică, apariţia fazei lichide provoacă căderi suplimentare de presiune, deoarece roca are
o permeabilitate efectivă faţă de lichid mult mai mică. În cazurile apariţiei
condensatorului în zona adiacentă, sonda se comportă ca o sondă contaminată.
Din aceste motive, exploatarea zăcămintelor de gaze cu condensat este legată de
menţinerea presiunii de strat la o valoare superioară presiunii de început de condensare.
În scopul menţinerii presiunii, gazele rezultate după separarea fazei lichide sunt
comprimate şi injectate în zăcământ.
Avantajele acestui sistem de recirculare a gazelor separate (practic alcătuite din
peste 98% metan) în scopul menţinerii presiunii de strat la valori superioare presiunii de
început de condensare sau în scopul modificării compoziţiei sistemului multicomponent
(implicând restrângerea domeniului de comportare retrogradă) sunt următoarele:
a) atingerea unor factori finali de extracţie mari prin menţinerea sistemului în
fază unică gazoasă;
b) se împiedică avansarea neregulată a apelor de zăcământ şi crearea conurilor de
apă;

80
 c) utilizarea ulterioară a zăcământului de gaze cu condensat, ca zăcământ pentru
înmagazinarea subterană a gazelor.
Instalaţiile concepute pentru exploatarea zăcămintelor de gaze cu condensat sunt
adoptate acestor cerinţe.
Pentru separarea condensatului se folosesc două scheme tehnologice principale:
1. Prin scăderea presiunii;
2. Prin adsorbţia.

Separarea condensatului prin scăderea presiunii

Separarea condensatului prin scăderea presiunii se poate face fără răcire sau cu
răcire.
a. Separarea condensatului prin scăderea presiunii fără răcire. Schema unei
astfel de instalaţii este prezentată în figura 8.4. Gazele din sonda 1 sunt dirijate în
separatorul de înaltă presiune 2 în care sunt reţinute fracţiile lichide, apoi şi condensatul
care sunt dirijate către decantoarele 3, pentru decantarea apei care este dirijată către
staţia de epurare a apelor de zăcământ.

Fig.8.4. Schema instalaţiei de separare a condensatului prin scăderea presiunii fără răcire.

81
 Condensatul din decantoarele 3 este dirijat către rezervorul 4. Gazul din
separatorul 2 trece prin schimbătoarele de căldură 5 şi 6 şi este introdus în separatorul 7
în care se menţine o presiune egală cu presiunea de sfârşit de condensare retrogradă
(corespunzătoare volumului maxim de fază lichidă).
Gazele din 7 sunt dirijate prin schimbătorul de căldură 6, în treapta a II-a staţiei de
compresoare 8. Condensatul din separatorul 7 este destins în 2…3 trepte în separatoarele
9 şi 10. Condensatul din 9 şi 10 este dirijat la rezervorul 4, iar gazele spre staţia de
compresoare 8 de unde după comprimare sunt dirijate prin intermediul separatorului de
ulei 11 în sonda de injecţie de gaze 12. Răcirea staţiei de compresoare şi a
schimbătorului 5 este realizată cu apă 13 în care circulaţia apei este asigurată cu pompa
centrifugă 14.

b. Separarea condensatului prin scăderea presiunii cu răcire

Schema instalaţiei este prezentată în figura 8.5.
Gazele din sonda 1 sunt răcite cu apă în schimbătorul de căldură 2 până la
aproximativ 20C, apoi sunt destinse în separatorul 3. Din separatorul 3, gazele sunt
dirijate prin schimbătoarele de căldură 4 şi 5 şi răcite până la -20C şi reintroduse în
conducta de condensat spre acumulatorul 6, în care temperatura se menţine între -20C
şi -7C. Din acumulatorul 6, gazele uscate reci sunt trecute prin schimbătorul de căldură
4 şi apoi comprimate în staţia de compresoare 7 şi injectate în sonda 9. După ce au fost
trecute din separatorul 6, sunt trecute prin schimbătorul de căldură 10 în separatorul 11,
din care poate fi depozitate în rezervorul 13, după ce eventual a fost supuse unui proces
de stabilizare în coloana 12. Răcirea schimbătoarelor 5 şi 10 se face cu o instalaţie 14 cu
amoniac sau cu propan lichid.

82
83
Fig. 8.5. Schema instalaţiei de separare a condensatului prin scăderea presiunii cu răcire.
 BIBLIOGRAFIE

1. Al-Blehed, M., Sayyouh, H. M., Desouky, M., - New approch estimates viscosity of
natural gases, Petroleum Engineer International, July, 1991;
2. Albulescu, M., Trifan, C., - Hidraulica, transportul şi depozitarea produselor
petroliere şi gazelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999;
3. Arnold, K., Stewart, M., - Design of Gas – Handling Systems and Facilities, Surface
Production Operations, Volume 2, Gulf Publishing Company,
Houston, Texas, 1989;
4. Aziz, K., Settari, A., - Petroleum Reservoir Simulation, Applied Science Publishers
Ltd., London, 1979;
5. Beggs, H.D., Robinson, J. R., - Estimating the Viscosity of Crude Oil Systems, JPT,
September 1975, 1140-1141;
6. Creţu, I., - Hidraulica generală şi subterană, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1971;
7. Creţu, I., - Modelarea numerică a mişcării fluidelor în medii poroase, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1980;
8. Creţu, I., - Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi, Vol. 1 şi 2, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1987;
9. Dinu, F., - Extracţia gazelor naturale, Editura Universităţii „Petrol-Gaze” din
Ploieşti, 2000;
10. Dinu, F., - Metode de evacuare a fazei lichide acumulată în sondele de gaze.
Aplicaţii practice, Editura Universităţii „Petrol-Gaze” din
Ploieşti, 2000;
11. Dinu, F., - Contribuţii la perfecţionarea proceselor tehnologice de exploatare a
zăcămintelor de gaze cu condensat, Teză de Doctorat,
Universitatea “Petrol-Gaze” Ploieşti, 1998;
12. Dranchuck, M. P., Abu Kassem, J. H., - Calculation of Z – factors for natural gases
using equations of state, JCPT, July-September, 1975, 34-36;
13. Katz, D. L., Lee, L. R., – Natural Gas Engineering, Production and Storage,
McGraw-Hill Chemical Engineering Series, 1990;
14. McCain, W. D. Jr., Alexander, R. A., - Sampling Gas-Condensate Wells, SPERE,
Aug. 1992, 358-362;
15. McCain, W. D. Jr., Bridges, B., - Volatile Oils And Retrograde Gases - What's the
Difference?, Petroleum Engineer International, Jan. 1994, 35-
36;
16. Minescu, F., - Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, Vol. I, Editura Universităţii din
Ploieşti, 1994;
17. Minescu, F., - Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, Vol. II, Editura Universităţii
Petrol-Gaze din Ploieşti, 2004;

84
18. Niculescu, N., Goran, N., - Tehnologia extracţiei gazelor, îndrumar de laborator,
IPG -Ploieşti, 1990;
19. Popescu, C., Coloja, M. P., - Extracţia ţiţeiului şi gazelor asociate, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1993;
20. Puşcoiu, N., - Extracţia gazelor naturale, Editura Tehnică, Bucureşti 1989;
21. Puşcoiu, N., - Carnet tehnic gaze naturale, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994;
22. Reid, R., Prausnitz, J. M., Sherwood, T., - The Properties of Gases and Liquids, 3rd
Edition, McGraw-Hill, 1977, pg. 21;
23. Soare, Al., Strătulă, C., Dinu, F., Grigore, V., Oprea, F., - Studiul influenţei
umidităţii gazelor naturale asupra corectitudinii măsurării
cantităţilor acestora la staţiile de predare – primire. Metode de
corecţie. Contract de cercetare nr. 22/2002.Beneficiar
S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. Mediaș, 2002;
24. Soare, Al., - Transportul şi depozitarea fluidelor, Vol. I, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2002;
25. Soare, Al., Strătulă, C., - Transportul şi depozitarea fluidelor, Vol. II, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2002;
26. Strătulă, C., - Purificarea gazelor, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1984;
27. Svoronos, P., Oltean, I., - Proiectarea exploatării zăcămintelor de gaze, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1979;
28. Ştefănescu, D. P., - Practica extracţiei gazelor naturale, vol. 1, Editura Universităţii
„Lucian Blaga” Sibiu, 1996;
29. Ştefănescu, D. P., - Practica extracţiei gazelor naturale, vol. 2, Editura Universităţii
„Lucian Blaga” Sibiu, 1998;
30. Tarek, A. H., - Hydrocarbon Phase Behavior, Gulf Publish. Co., Houston, 1989;
31. Tudor, I., Zecheru, G., Dinu, F., Drăghici, G., Rîpeanu, R.G., Lața, I., Roșu, B.,-
Protecţia anticorozivă şi reabilitarea conductelor şi
rezervoarelor”, Editura Universităţii „Petrol-Gaze” Ploieşti,
2007;
32. * * * - Manualul inginerului petrolist Editura Tehnică, Bucureşti, 1955, vol. 44-46;
33. * * * - Catalog de utilaj petrolier al MICM ediţia 6, 1984-1985, vol. 1 şi 2;
34. * * * - Les Techniques de Traitement sur les Champs, Production Surface, Tome II,
Institut Francais du Petrole, Paris, 1986;
35. * * * - Aide – Mémoire de L´Industrie du Gaz, France, 1990;
36. * * * - Berechnung von Realgasfaktoren und Kompressibilitatsyahlen fur Erdgas
(AGA).
37. * * * - BS EN ISO 5167-1:2003 Measurement of fluid flow by means of pressure
differential devices inserted in circular cross-section conduits
running full — Part 1: General principles and Requirements;
38. * * * - BS EN ISO 5167-2: 2003 Measurement of fluid flow by means of pressure
differential devices inserted in circular-cross section conduits
running full. Part 2: Orifice plates;
39. * * * - BS EN ISO 5167-3: 2003 Measurement of fluid flow by means of pressure
differential devices inserted in circular-cross section conduits
running full, Part 3: Nozzles and Venturi nozzles;
40. * * * - Măsurarea debitelor de gaz cu echipamente electronice, Curs perfecţionare
ALCONEX, Bazna, februarie, 2002.

85