PROIECT DIDACTIC

DATA
CLASA X-A umanist
POZIŢIILE RELATIVE A DOUĂ DREPTELOR SI PLANELOR ÎN SPAŢIU.
TITLUL LECŢIEI

SUBCOMPETENTE 5.1-5.3, 5.8, 5.9

OBIECTIVE: La sfarsitul orei elevii vor fi capabili:
O1 – sa recunoasca pozitiile relative ale dreptelor si planelor in spatiu
O2 – sa identifice in diverse contexte si sa utilizeze axiomele specifice geometriei
in spatiu
O3 – Identificarea in diverse contexte a pozitiilor relative a doua drepte in spatiu
O4 sa construiasca drepte ce intersecteaza planul, a planelor ce se intersecteaza

Matematică - manual pentru clasa a XI-a

RESURSE MATERIALE Culegere de exerciţii şi probleme
Tehnologii informationale

- explicaţia; exerciţiul, conversaţia, jocul didactic, calcul mintal, munca

RESURSE PROCEDURALE independentă, problematizare;
 DATA
DESFĂŞURAREA LECŢIEI
Ob. Materiale
Momentul lectiei Continutul lectiei Metode Obs.
Op. suport
I. Moment organizatoric  Pregatirea cu cele necesare desfaşurării orei de geometrie
 Verificarea cantitativă şi calitativă (prin sondaj ) a temei pentru acasă
Cub realizat din
diferite
material
 Antrenament mental - numărare
e (lemn,
 Într-un cub:
sîrmă,
II. Captarea atenţiei 1. Câte segmente situate în interiorul cunului au capete în vârfurile cubului Exerciţiul
beţişoar
2. Câte triunghiuri cu vârfurile în vârfurile cubului se pot forma pe feţele acestuia Jocul didactic
e de
3. Câte triunghiuricu vârfurile ân vârfurile cubului se pot forma în interiorul acestuia
plastic,
4. Câte piramide patrulatere au vârful în vârfurile cubului şi baza o faţă a cubului
carton,
plexi-
glass)
 POZIŢIILE RELATIVE A DOUĂ DREPTE ÎN SPAŢIU.
III. Anunţarea temei şi a  AXIOMA LUI EUCLID;
obiectivelor
 RELAŢIA DE PARALELISM ÎN SPAŢIU;

 CRITERII DE PARALELISM

Imagini
IV. Reactualizarea  Situaţii în care se pot afla o şosea şi o linie ferată una faţă de cealaltă: se pot intersecta, pot fi Conversatia
O1 Cub
cunoştinţelor paralele, sau sunt situate în plane diferite. Exercitiul
 Poziţiile relative ale dreptelor din plan.

 Se insista prin exemple asupra definitiei paralelismului în spaţiu: dreptele paralele sunt
coplanare; în acest fel determinarea planului devine evidentă
 Se dau definiţiile pentru drepte coplanare şi drepte necoplanare; reprezentare şi notare.
 Se determină poziţiile rlative a două drepte în spaţiu:
Tabel cu
1. Drepte coplanare- paralele; concurente
V. Predarea-invatarea O1
2. Drepte necoplanare
Problematizarea criteriile
materiei noi O2 Conversatia de
O3  Axioma lui Euclid: printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o paralelă şi numai Exercitiul paralelis
una la dreapta dată. m
 Se amintesc elvilor date biografice despre Euclid (sec.III, î.Hr.), autorul lucrării
”Elementele”, geometria construită de el, este cea pe care o studiem şi noi geomteria
euclidiană, precum şi despre fondatorii geometriilor neeuclidiene (sec. XIX) Lobacevski şi
Bolyai
DATA
 Se studiază cubul ABCDA'B'C'D'
 Muchiile AB, A'B', C'D': observăm că AB││A'B', A'B'││C'D': Ce putem afirma despre
O1 dreptele AB şi C'D'?
VI. Consolidarea materiei si O2  Răspunsul este teorema (tranzitivitatea relaţiei de paralelism în spaţiu) - deocamdată fără Explicatia
formarea capacitatilor demonstraţie: în spaţiu, două drepte distince paralele cu o a treia sunt paralele între ele. Exemplificarea
O3
d // g 
   d // h
g // h
 Se rezolvă problemele din manual: 1. Pag.126
În paralelipipedul dreptunghic ABCDA'B'C'D' se identifică drepte paralele, concurente,
necoplanare
 2 pag. 125, 6. pag.126
Fie tetraedrul ABCD şi MAB, NAC, P mijlocul lui CD şi Q mijlocul lui BD. Dacă MA = 2,
MB=4, NA= 3, NC = 6, să se arate că M,N, P, Q sunt coplanare şi să se precizeze natura
patrulaterului MNPQ
- se arată că putem forma drepte paralele (tranzitivitate) deci sunt drepte coplanare
- se arată că este trapez
O1  Problema 8 pag.108 Culegere: Manual
Numim diagonală a unui cub oricare dintre cele patru drepte determinate de câte două vârfuri
opuse. Demostrează că diagonalele unui cub sunt concurente. Exercitiul Culegere de
 Problema 6 pagina 109 din Culegere, primesc elevii câte o fişă de lucru pe care o Conversatia probleme
completează individual:
Fie piramida VABCD cu baz a ABCD romb şi  NB    NC  ,  MA   MV  şi
O2
O3
AC  BD   O . Alege pentru fiecare pereche de drepte de mai jos poziţia relativă
corespunzătoare în lista din dreapta.
Exemplu: a)  ii)
a) AB şi CD i) concurente
b) MC şi NV ii) paralele
c) VO şi CB iii) confundate
d) AV şi BC iv) necoplanare
e) AC şi BD
f) AO şiCO
VII. Evaluarea Se apreciază cunoştinţele elevilor. Conversaţia

VIII. Tema pentru acasă Conversaţia

Originar din Damasc, a trait spre sfarsitul epocii eleniste, apartinand urmatoarei generatii de dupa Aristotel. Cel mai
probabil a urmat cursurile Academiei infiintate de Platon cu un secol mai devreme, cea mai importanta scoala
de matematica din acele vremuri. In timpul regelui Ptolemeu I, care ajunsese sa domneasca in Egipt dupa moartea
lui Alexandru cel Mare, Euclid va infiinta propria scoala de matematica. O legenda a acelor vremuri spunea ca insusi
regele, Ptolemeu I, a venit la Euclid si i-a cerut sa-i explice geometria, fara insa a mai invata teoremele si axiomele. Acesta i-
ar fi replicat ca “in geometrie nu exista drum pentru regi”. O alta legenda evoca dezinteresul lui Euclid pentru a face bani din
matematica. Un discipol l-ar fi intrebat ce castig material va avea din studiul geometriei si, drept raspuns, Euclid ar fi pus un
servitor sa ii dea discipolului 3 oboli (moneda veche greceasca), spunand: “da-i omului astuia 3 oboli, ca el trebuie sa castige
bani din ceea ce invata”. Textele pastrate despre viata lui Euclid il descriu pe acesta ca un om bland, modest si foarte
interesat de studiul geometriei.
Lucrarea de capatai a lui Euclid, ”Stihia”, in traducere “Elementele”, cuprinde 13 parti. Pornind de la teoremele lui Pitagora si
ale lui Eudoxus, pune bazele aritmeticii si ale geometriei spatiale si plane. Primele sase parti contin teoremele geometriei
plane, urmatoarele trei abordand teoria numerelor care include studiile lui Euclid asupra numerelor prime si perfecte (un
numar perfect este egal cu suma divizorilor sai, excluzandu-se din sirul divizorilor insusi numarul; exemplu: divizorii lui 6
sunt 1, 2, 3 si 6=1+2+3). Partea a zecea continua studiul inceput de Eudoxus asupra numerelor irationale, iar ultimele trei
carti contin elemente de geometria corpurilor solide.
Opera lui Euclid a rezistat in timp datorita valorii sale. Ea ofera definitii succinte si precise unor termeni (“punctul este acela
care nu are parti sau marime”). In total, cartea “Elementele” e formata din 467 de postulate (adevaruri certe, dar care nu pot
fi demonstrate), cel mai important fiind postulatul cinci: daca se ia o dreapta A si un punct intr-un plan, atunci prin acel
punct nu poate fi trasata decat o singura dreapta B, paralela la A. Enuntul original al postulatului 5 suna diferit pentru ca
Euclid nu a folosit termenul de “paralelism”, ci de “prelungire infinita”, adica doua drepte pot fi prelungite la infinit fara ca
acestea sa se intalneasca vreodata. Desi s-a incercat demonstrarea acestui postulat de-a lungul istoriei, abia in secolul XIX s-
a dovedit ca este imposibil de demonstrat. Un alt exemplu de axioma este: “Intregul este mai mare decat partea”. El a
introdus abrevierea “q.e.d” (de la quod erat demonstrandum - ceea ce era de demonstrat), initiale care se scriu si astazi la
sfarsitul unei demonstratii matematice si nu numai.
Geometria euclidiana va rezista pana la venirea lui Einstein care ii expune limitele prin teoriile relativitatii. Astazi, pe langa
geometria lui Euclid, a spatiului plan, a mai aparut si geometria spatiilor curbe, hiperbolice sau parabolice.
Pe langa lucrarile din aritmetica si geometrie, Euclid abordeaza si domeniul opticii: defineste propagarea rectilinie a luminii
si notiunea de raza de lumina (“razele se propaga in linie dreapta si se duc spre infinit”). In lucrarea “Catoptrica” prezinta
studii asupra formarii imaginilor in oglinzi concave, plane sau sferice.
Istoria consemneaza moartea sa prin anul 270 i.Hr. Desi nu se cunosc prea multe date despre viata sa si multe dintre
lucrarile sale s-au pierdut de-a lungul vremii, totusi Euclid, prin munca sa, a reprezentat un pilon important in stiinta
matematicii.

Puţine personalităţi din această listă au dobândit o faimă atât de durabilă ca marele geometru grec Euclid (circa 300 î.Hr.). Deşi în timpul vieţii, figuri ilustre precum Napoleon,
Alexandru cel Mare şi Martin Luther au fost mult mai bine cunoscute decât Euclid, pe termen lung celebritatea lui va fi probabil mai durabilă decât a celorlalţi.

În pofida renumelui său, nu se cunoaşte aproape nici un detaliu legat de viaţa lui Euclid. Ştim că a activat ca profesor în Alexandria, Egipt, în jurul anului 300 î.Hr. Totuşi,
datele naşterii şi morţii sale sunt incerte şi nu ştim nici măcar pe ce continent s-a născut şi cu atât mai puţin în ce oraş. Deşi a scris şi alte cărţi, dintre care unele s-au păstrat
până astăzi, locul lui în istorie se datorează în principal marelui său manual de geometrie, Elementele.

Importanţa Elementelor nu rezidă în vreuna din teoremele individuale demonstrate în cadrul lucrării. Aproape toate teoremele cuprinse în text erau cunoscute şi înainte de
Euclid, ca şi multe dintre demonstraţii. Marea contribuţie a lui Euclid a constat în felul cum a aranjat materialul şi în formularea planului general al cărţii. Aceasta implică, în
primul rând, selecţia unui set adecvat de axiome şi postulate. (O sarcină foarte dificilă, care necesită o extraordinară judecată şi o mare intuiţie.)

Apoi a aranjat cu atenţie teoremele, astfel încît fiecare să derive în mod logic din precedentele. Acolo unde a fost necesar, el a completat paşii lipsă şi a făcut demonstraţiile
necesare. Menţionăm că Elementele, deşi constituie în principal o dezvoltare a geometriei plane şi în spaţiu, conţine şi capitole mari de algebră şi teoria numerelor.

Cartea Elementele a servit ca manual vreme de peste două mii de ani, şi este fără îndoială cel mai reuşit manual elaborat vreodată. Scrisă iniţial în greacă, ea a fost ulterior
tradusă în numeroase limbi. Prima ediţie tipărită a apărut încă din anul 1482, la doar treizeci de ani după ce Gutenberg a inventat tiparul modern. De atunci, au fost publicate
peste o mie de ediţii diferite.

Prin contribuţia sa la familiarizarea minţii omeneşti cu esenţa raţionamentului logic, această lucrare a exercitat o influenţă mult mai mare decât oricare dintre tratatele de
logică ale lui Aristotel. Este exemplul excepţional al unei structuri prin excelenţă deductive, ceea ce a stârnit interesul specialiştilor încă de la crearea sa.

Este îndreptăţită afirmaţia potrivit căreia lucrarea lui Euclid a fost un factor important în dezvoltarea ştiinţei moderne. Ştiinţa nu se rezumă la o simplă colecţie de observaţii
exacte şi generalizări subtile. Marile realizări ale ştiinţei moderne se datorează unei combinaţii de empirism şi experimentare, pe de o parte, şi analizei atente şi
raţionamentului deductiv, pe de alta.

Nu ştim cu precizie de ce s-a dezvoltat ştiinţa în Europa şi nu în China sau Japonia, dar putem afirma că acest lucru nu a fost întâmplător. Cu siguranţă, figuri strălucite de
talia lui Newton, Galilei, Copernic şi Kepler au jucat un rol de o importanţă uriaşă.

Cu toate acestea, probabil că au existat cauze ascunse, dar detectabile care au determinat apariţia unor asemenea personalităţi mai degrabă în Europa decât în Orient.
Considerăm îndreptăţită presupunerea că orientarea Europei Occidentale spre ştiinţă s-a datorat raţionalismului grec, asociat cu cunoştinţele matematice pe care grecii ni le-
au lăsat moştenire.

Pentru europeni, ideea existenţei câtorva principii fizice din care derivă toate celelalte părea destul de firească, pentru că ei avuseseră deja exemplul lui Euclid. (În general,
europenii nu au considerat geometria euclidiană doar un sistem abstract: ei au nutrit convingerea că postulatele lui Euclid - şi prin urmare şi teoremele sale - sunt adevărate
pentru lumea reală.)

Toate personalităţile menţionate mai sus au fost „îmbibate" de tradiţia euclidiană. Mai mult decât atât, fiecare a studiat cu atenţie Elementele, care au stat la baza
cunoştinţelor lor matematice. Remarcăm îndeosebi influenţa exercitată de Euclid asupra lui Newton care şi-a scris marea lucrare, Principia, sub o formă „geometrică",
asemănătoare cu cea a Elementelor.

De atunci, numeroşi oameni de ştiinţă occidentali l-au imitat pe Euclid, demonstrând modul în care concluziile lor pot fi deduse în mod logic pornind de la un număr redus de
supoziţii iniţiale. Aşa au procedat mulţi matematicieni, printre care Bertrand Russell şi Alfred North Whitehead, şi filozofi, precum Spinoza.

Contrastul cu China este extrem de frapant. Vreme de secole, tehnologia acestei ţări a fost mai avansată faţă de cea a Europei. Dar nu a existat nici un matematician chinez
de talia lui Euclid şi în consecinţă, structura teoretică a matematicii le-a rămas inaccesibilă chinezilor. (Chinezii aveau noţiuni temeinice de geometrie practică, dar
cunoştinţele lor geometrice nu au fost niciodată reformulate într-o schemă deductivă.) Opera lui Euclid a apărut în limba chineză abia în jurul anului 1600, şi au trecut câteva
secole până când conceptul lui de schemă deductivă a geometriei a devenit cunoscut pe scară largă printre chinezii instruiţi. Înainte de acest moment, chinezii nu au realizat
nimic important în ştiinţă.

Afirmaţii similare pot fi făcute cu privire la Japonia, unde opera lui Euclid a rămas necunoscută până în secolul al XVIII-lea, şi nici atunci nu s-a bucurat de o apreciere
deosebită. Deşi astăzi există numeroşi savanţi excelenţi în Japonia, înainte ca Euclid să devină cunoscut, nu exista nici unul. Nu ne putem abţine să nu ne întrebăm dacă
europenii ar fi fost în stare să edifice ştiinţa modernă în situaţia în care Euclid nu ar fi netezit drumul!

Astăzi, mulţi matematicieni au devenit conştienţi de faptul că geometria euclidiană nu este singurul sistem geometric de sine stătător care poate fi imaginat. Aşa se face că în
ultimii o sută cincizeci de ani au fost elaborate multe geometrii non-euclidiene. Mai mult decât atât, după asimilarea teoriei relativităţii generalizate a lui Einstein, oamenii de
ştiinţă şi-au dat seama că geometria euclidiană nu este întotdeauna respectată în universul real.

În vecinătatea găurilor negre şi a stelelor neutronice, de exemplu, acolo unde câmpurile gravitaţionale sunt extrem de intense, geometria euclidiană nu oferă o imagine
exactă a lumii. Totuşi, asemenea situaţii sunt cu totul speciale. În majoritatea cazurilor, geometria euclidiană permite o foarte bună aproximare a realităţii.

Evident, aceste progrese recente în cunoaşterea umană nu reduc meritele realizărilor intelectuale ale lui Euclid. Şi nici nu diminuează importanţa lui istorică în dezvoltarea
matematicii şi în stabilirea cadrului logic necesar pentru dezvoltarea ştiinţei moderne.