“Cei mai buni discipoli ai unui învăţător

nu sunt cei care repetă lecţiile după el,

ci cei cărora le-a trezit entuziasmul,
le-a dezvoltat forţele pentru a-i face
să meargă singuri pe drumul lor.”
Gaston Berger

”INTEGRAREA OPTIMĂ A TEORIEI CU LABORATORUL TEHNOLOGIC ȘI CU INSTRUIREA PRACTICĂ,

ÎN SCOPUL ATINGERII LA UN GRAD CÂT MAI ÎNALT A COMPETENȚELOR PROFESIONALE
PREVĂZUTE ÎN STANDARDELE DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ.
MODALITĂȚI DE OPTIMIZARE A COMPETENȚELOR PRIN PROIECTE EDUCAȚIONALE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESIONAL ȘI TEHNIC”

I. INTRODUCERE

Învăţământului profesional şi tehnic preuniversitar din România, are ca obiectiv principal

realizarea unei formări profesionale a tinerilor la nivelul standardelor de pregătire din ţările
Comunităţii Europene, adaptată la cerinţele unei societăţi democratice şi ale unei economii de piaţă,
la evoluţia pieţei muncii pe plan naţional şi chiar internaţional.

Acest obiectiv este detaliat în Strategia educației și formării profesionale din România
pentru 2016-2020 care are în vedere adaptarea programelor de educație și formare profesională la
nevoile de competențe și la tendințele de pe piața muncii, astfel încât să răspundă priorităților de
dezvoltare economică și socială națională. Acesta este obiectivul general al Strategiei educației și
formării profesionale din România pentru perioada 2016-2020.

În vederea atingerii acestui obiectiv, actul normativ stabilește patru obiective specifice, cu
ținte strategice aferente și direcții de acțiune concrete care vizează în principal creșterea ratei de
ocupare a tinerilor, creșterea ponderii elevilor cuprinși în învățământul profesional și tehnic, reducerea
abandonului școlar și creșterea promovabilității examenului de bacalaureat de către absolvenții acestei
forme de învățământ, precum și creșterea participării și facilitării adulților la învățământul pe tot
parcursul vieții.
Strategia educației și formării profesionale este complementară Strategiei Naționale pentru
învățarea pe tot parcursul vieții 2015-2020 și Strategiei privind reducerea părăsirii timpurii a școlii
și ia în considerare prioritățile stabilite în Strategia Națională pentru Competitivitate 2014-2020,
propunând o viziune globală asupra dezvoltării și consolidării formării profesionale inițiale și
continue.
Măsurile propuse în cadrul strategiei urmăresc adaptarea planurilor de acțiune pentru formare
profesională la cerințele pieței muncii, crearea de rețele parteneriale între școli pe domenii specifice
de formare profesională și stimularea parteneriatelor public-privat printr-o implicare activă a
firmelor și furnizorilor de formare profesională în procesele de reînnoire și inovare curriculară și în
definirea competențelor și a calificărilor relevante pentru integrarea pe piața forței de muncă.

Strategia educației și formării profesionale din România a vizează două obiective majore. Pe
de o parte, asigurarea deschiderii sistemului de educaţie şi formare profesională către toţi tinerii,
precum şi asigurarea accesului egal la educaţie, în special pentru grupurile cu riscuri particulare. Pe
de altă parte, strategia își propune continuarea măsurilor în domeniul formării profesionale pentru
asigurarea unui învăţământ adaptat cerinţelor pieţei muncii şi centrat pe dezvoltare personală şi
socială.

1
II. STANDARDE DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ ȘI CURRICULUM

În România, formarea profesională în contexte de învăţare formale este asigurată prin două
sisteme complementare: sistemul de formare profesională iniţială şi sistemul de formare
profesională continuă.
Formarea profesională iniţială furnizată prin învăţământul profesional şi tehnic (ÎPT) este
reglementată prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare şi
actele normative de punere în aplicare. Modernizarea și restructurarea acesteia a început cu anul
2005 pentru a asigura o mai bună corelare cu nevoile pieţei muncii, coerenţa cu formarea
profesională continuă şi articularea cu învăţământul superior, din perspectiva învăţării pe tot
parcursul vieţii.
Printre progresele înregistrate în Învățământul Profesional și Tehnic, prin aplicarea unor
programe de reformă care au vizat întregul sistem și constituie repere pentru dezvoltarea actualei
strategii de reformă 2016-2020 se numără si dezvoltarea calificărilor profesionale care sunt oferite
prin formarea profesională iniţială, pe baza Standardelor de pregătire profesională (SPP); acestea
sunt elaborate pornind de la standardele ocupaţionale și profilurile ocupaționale şi descriu
rezultatele învăţării (cunoştinţe, abilităţi, atitudini) grupate de această dată în unităţi de rezultate
ale învăţării, corelate cu descriptorii de nivel din Cadrul naţional al calificărilor;

Standardele de pregatire profesionala precizeaza, pe ani de studiu, unitățile de rezultate ale

învățării fundamentale necesare pentru dobândirea unei calificari profesionale prin sistemul de
învățământ:
 Unități de rezultate ale învățării tehnice generale (ce trebuie sa stie elevul);
 Unități de rezultate ale învățării tehnice specializate (ce deprinderi de lucru trebuie sa
dobandeasca elevul);
 Domenii de competente cheie (ce atitudini si capacitati referitoare la dezvoltarea
personală si relatiile de grup trebuie să își dezvolte elevul) integrate și dezvoltate în cadrul
unități de rezultate ale învățării tehnice generale, lista minimă de resurse materiale,
Standardul de evaluare necesar unității de rezultate ale învățării
Transpunerea Standardelor de pregătire profesională în procesul de educație și formare
profesională (EFP) este realizată prin curriculum.

Standard de Educație și
Pregătire Curriculum Formare
Profesională Profesională

În învățământul profesional și tehnic curriculumul este centrat pe rezultatele învățării iar

componentele sunt aceleași cu cele ale curriculumului național și se referă la planurile cadru,
programa școlară, planurile de învățământ, ghiduri, norme metodologice, materiale suport,
auxiliare.
Curriculumul este proiectat în sistem modular. Fiecare modul îi corespunde unei unități de
rezultate ale învățării (URÎ) din Standardul de pregătire profesională.
Modulele cuprind ansambluri unitare de cunoştinţe şi informaţii teoretice, abilități intelectuale
şi tehnice şi atitudini specifice, delimitate în mod concret prin rezultate ale învățării(RI), care
urmează să fie dobândite, respectiv formate şi dezvoltate de către elevi prin parcurgerea lor
sistematică şi prin abordarea lor într-o manieră activ – participativă şi creatoare.

2
 III. INTEGRAREA OPTIMĂ A TEORIEI CU LABORATORUL TEHNOLOGIC ȘI
INSTRUIREA PRACTICĂ

Implementarea Standardelor de Pregătire Profesională și curriculum se face prin

sistemul de educație și formare profesională începînd cu activitatea de proiectare a
conținuturilor, de integrare a orelor de teorie, laborator tehnologic și instruire practică într-o
releție logică cu alocările de ore necesare.
Activitatea de proiectare începe cu planificarea calendaristică a conținuturilor.
III.1 Planificarea calendaristică - un document administrativ care asociază elemente
ale programei școlare (rezultate ale învățării: cunoștințe, abilități, atitudini și conținuturi) cu
alocarea de timp considerată optimă de către profesor pe parcursul unui an ş colar. Acest
document se elaborează după o atentă consultare a curriculumului:
▪ a planurilor cadru cu cele trei componente structurale : trunchiul comun(TC) constituit din
discipline, curriculumul diferențiat (CD) constituit din module cu alocări orare aferente și
curriculum în dezvoltare locală (CDL) ce are alocate un număr de ore cu operatorii
economici împreună cu unitățile de învățământ și are un profund caracter practic;
această ofertă permite formarea în totalitate a competențelor tehnice și specializate descrise
în termeni de unități de rezultate ale învățării în SPP.
În cadrul modulelor sunt alocate ore de pregătire teoretică (T), dar și ore pentru
pregătirea practică(prin laborator tehnologic LT sau instruire practică IP) organizate într-o
perspectivă logică, integrată.

▪ a planurilor de învățământ
▪ a conținutului programelor școlare în vigoare
▪ a manualului/suportulului de curs al modulului
▪ dar și a nivelul de pregătire și al posibilităților elevilor;

3
 ▪ Într-o reprezentare simplă, planificarea calendaristică apare, conform exigenţelor actuale, ca în schema aproximativă de mai jos:

Unitatea de învățământ:
Profilul: Avizat,
Domeniul de pregătire de bază: Director
Modulul:
Nr de ore/an:
Nr. ore /săptămână: din care: T: LT: IP:
Clasa: a IX-a:
Profesor: Avizat,
Plan de învăţământ aprobat prin OMENCS: Responsabil comisie metodică
Programa aprobata prin OMENCS:

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ
AN ŞCOLAR:

Unitatea de rezultate ale

Nr. Nr. ore Săptămâna
învățării /Rezultate ale învățării Conținuturile învățării Obs.
crt.
Cunoștințe Abilități Atitudini T LT IP T LT IP
(0) (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11)

Rezultatele învățării pot fi atinse prin integrarea optimă în jurul lor a seturilor de cunoștințe teoretice, și practice desfășurate prin ore de laborator
tehnologic și instruire practică.

4
 III.2 Proiectarea unităților de învățare pentru fiecare rezultat al învățării din URÎ, după următorul model:

Unitatea de învățământ:
Profilul: Avizat,
Domeniul de pregătire de bază: Director
Modulul:
Nr de ore/an:
Nr. ore /săptămână: din care: T: LT: IP:
Clasa: a IX-a:
Profesor: Avizat,
Plan de învăţământ aprobat prin OMENCS: Responsabil comisie metodică
Programa aprobata prin OMENCS:
PROIECTUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

Unitatea de învățare:

Rezultate ale învățării

Nr. Conținuturile Resurse
(codificate conform SPP) Activități de învățare Evaluare Perioada
crt. învățării procedurale
Cunoștinţe Abilităţi Atitudini

(0) (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8)

5
III.3 Proiectarea tehnologiei didactice - obținerea de informații preliminare

În cazul tehnologiei instruirii, tehnologia didactică este aceea care cuprinde întregul
proces de formare a tinerei generații, în conformitate cu comanda socială. Tehnologia didactică
reprezintă de fapt, un ansamblu de metode, forme, mijloace și relații stabilite în cadrul procesului
de învățământ cu scopul realizării obiectivelor operaționale și în condițiile unei evaluări riguroase
a atingerii lor. Procesul instructiv-educativ apare așadar caracterizat de două categorii de acțiuni
convergente și anume:
- acțiunile de instruire conduse de maistru instructor;
- acțiunile de învățare desfășurate de elevi, sprijiniți să învețe prin îmbinarea optimă a tuturor
resurselor de care dispune (metode, procedee, mijloace materiale, forme de organizare).
Având componentele unei situații pedagogice, se poate constata că stabilirea unei anumite
strategii didactice se va face ținând cont și de restricțiile care apar, și anume:
nivelul de pregătire al elevilor;
particularitățile individuale ale acestora;
timpul aferent.
Se impune, de asemenea, o permanentă evaluare a rezultatelor prin conexiune inversă,
astfel încât să se asigure reglarea și perfecționarea sistemului, respectiv asigurarea calității și
eficienței sale. În scopul proiectării unei tehnologii didactice este necesar ca, mai întâi, să se
obțină informații privind:
conținutul programei școlare în vigoare și a manualului disciplinei respective;
nivelul de pregătire și posibilitățile elevilor;
condițiile necesare existente pentru desfășurarea instruirii: cabinete, laboratoare,
mijloace de învățământ.
Programa școlară, ca document oficial care direcționează, îndrumă și delimitează domeniile din
care profesorul își poate extrage formulări de probleme, indică aria tematică și gradul de detaliere
în care urmează sa fie studiat un anumit conținut. Într-o programă se indică profilul și meseriile
pentru care se utilizează și este precizat timpul global aferent pregătirii detaliat-orientativ precum
și restricțiile de timp în funcție de profilul liceului sau de forma cursurilor (zi/seral). Programele
moderne precizează, de asemenea, obiectivele generale și deprinderile, convingerile, atitudinile ce
trebuie formate la elevi odată cu studiul modulelor.
Manualele școlare constituie principalul suport material al cunoștințelor de acumulat, teme,
probleme rezolvate sau propuse pentru rezolvare, seturi de probleme recapitulative, întrebări cu
răspuns la alegere, etc.
Nivelul real de pregătire al elevilor ce urmează a fi instruiți, precum și disponibilitățile acestora,
sunt factori care influențează și determină proiectarea unei tehnologii; luarea în considerare a
acestora se impune pentru stabilirea corectă a obiectivelor și strategiei didactice. Nivelul real de
pregătire al elevilor se poate aprecia inițial printr-un test de verificare corespunzător conceput sau
prin observarea sistematică a elevilor în primele ore ale anului școlar. În conceperea unui test de
verificare inițială nu vor fi omise elementele următoare:
- cunoștințele necesare dobândite la disciplinele studiate anterior: fie de cultură generală, fie de
specialitate ;
- deprinderi de muncă intelectuală evidențiabile prin exprimarea corectă folosind vocabularul
specific anumitor domenii;

6
- deprinderi de folosire a unor resurse didactice, decodificarea unor mesaje audio-vizuale,
efectuarea unor experimente cu truse didactice, utilizarea fișelor de muncă independente, folosirea
instrumentelor de măsurat de largă utilizare, a instrumentelor de desen, calcul, etc.
În urma aplicării metodei testării inițiale se pot asigura grupe de elevi foarte bine pregătiți
și interesați în lărgirea ariei de cunoștințe - pentru care este recomandabil să se organizeze cercuri
științifice extrașcolare - și grupe de elevi cu lacune, în cazul cărora trebuie acționat pentru
recuperarea prin consultații, rezolvări de probleme în colectiv, etc.
Condițiile reale de care dispune profesorul pentru desfășurarea instruirii sunt un alt factor
de care se ține cont la elaborarea tehnologiei didactice. Oricât de bine ar fi întocmit un proiect
didactic, el devine o utopie dacă nu poate fi transpus în practică. De aceea este necesar să fie
binecunoscute:
mediul de instruire;
dotarea cu mijloace de învățământ;
materialul bibliografic;
posibilitatea de folosire a resurselor puse la dispoziție de alte unități;
posibilități de autodotare.
Cum condițiile existente unor materiale cu caracter metodologic pentru disciplina respectivă
prezintă aceste limite, profesorul trebuie să folosească în proiectarea didactică și potențialul său
creator și inovator.

III.4 Tipuri de lecții utilizate

Seturile de conținuturi teoretice și practice (componentele structurale), trebuie să fie

armonios integrate în contextul noilor Standarde de Pregătire Profesională și a noilor
Curriculumuri, pentru a permite acoperirea (atingerea) în întregime a competențelor profesionale
în termeni de rezultate ale învățării (RI).
Printr-o asamblare coerentă, bine integrată a acestor componente structurale în jurul
rezultatelor învățării se elimină rupturile dintre cunoștințe care ar creea lacune în formarea
profesională a elevului.
Aceste conținuturi se implementează printr-o relație clară, logică, a lecțiilor de teorie cu
cele laborator tehnologic si instruire practică prin utilizarea unui tip adecvat de lecție. Acestea
pot fi:

▪ Lecția mixtă
▪ Lecția de achiziționare de noi cunoștințe
▪ Lecția de formare de priceperi și deprinderi (Laborator tehnologic/Instruire practică)
▪ Lecția de recapitulare, sistematizare și consolidare a cunoștințelor
▪ Lecția de verificare și apreciere a rezultatelor școlare (de evaluare)

7
 LECȚIA MIXTĂ
Este cel mai utilizat tip de lecție. Presupune urmărirea tuturor evenimentelor
instruirii. Volumul cunoștințelor transmise este mic.
▪ LECȚIA DE ACHIZIȚIONARE DE NOI CUNOȘTINȚE

Se deosebește ca structură de lecția mixtă prin faptul că nu se realizează

verifficrea și aprecierea cunoștințelor

Nr Etapele lectiei si Timp Activitatea Activitatea Strategii didactice Evaluare

crt evenimentele profesorului elevului Metode de Mijloace de Forme de
instruirii invatamant invatamant organizare a
activitatii
1. Moment 2-3 min
Organizatoric
2. Verificarea cunştinţelor 10 min
din lecţia anterioară
3. Transmiterea noilor 25 min
cunoştinţe
-Captarea atenţiei

-Anunţarea titlului
lecţiei şi a obiectivelor

-Prezentarea
conţinutului şi dirijarea
învăţării
4 Asigurarea conexiunii 10 min
inverse, (feed-back)
Asigurarea retentiei si
transferul
cumistintelor
5 Comunicarea temei 3 min
pentru acasa

8
 ▪ LECȚIA DE FORMARE DE PRICEPERI ȘI DEPRINDERI (LABORATOR
TEHNOLOGIC/INSTRUIRE PRACTICĂ)
Prin acest tip de lecție se urmărește: formarea de priceperi și deprinderi intelectuale,
formarea automatismelor, deprinderi și priceperi practice. De obicei această lecție se
desfășoară în cabinet, laborator sau atelier pe durate de 2-3 ore iar timpul alocat
fiecărei etape va fi stability în cosecință.

Nr Etapele lectiei si evenimentele Timp Activitatea Activitatea Strategii didactice Evaluare

crt instruirii profesorului elevului Metode de Mijloace de Forme de
invatamant invatamant organizare
a activitatii
1 Organizarea clasei pentru lecție 7 min
2 Pregatirea conditiilor de desfasurarea 15 min
a activitatilor :
-Captarea atenţiei si comunicarea
obiectivelor
- Instructajul SSM, realizat de
profesor
-Reactualizarea cunostintelor teoretice
necesare pentru formarea priceperilor
si deprinderilor
3. Demonstrarea de catre profesor a 15 min
modului in care trebuie sa procedeze
elevii in activitatea propusa
(prezentarea algoritmului/lucrarea
practica)
4. Activitatea independentă a elevilor. 50 min
Se desfasoară pe baza fiselor de lucru
,prin lucrari practice,etc.
Activitatea se desfasoara individual
sau pe grupe

5 Analiza rezultatelor activitatii si 13min

elaborarea concluziilor

9
 Laboratorul scolar reprezinta mediul de instruire unde elevii, sub coordonarea,
supravegherea si controlul profesorului, vor experimenta, verifica si observa fenomene,
legi, principii de functionare ale unor aparate sau dispozitive, si vor desfasura activitati de
cercetare stiintifice .
Activitatea didactica se poate organiza pe grupe sau individual în functie de
materialul didactic existent în dotarea laboratorului. Lectiile vor avea un character complex
proiectându-se cu precadere cele de formare de priceperi si deprinderi practice, unde elevii
vor fi antrenati sa utilizeze aparatura de laborator, sa experimenteze, sa analizeze si sa
elaboreze concluzii facând dovada însusirii notiunilor teoretice predate.
Laboratorul scolar trebuie prevazut cu mobilier adecvat, aparatura si instalatii
specifice disciplinei de specialitate sau înrudite cu aceasta, astfel încât aceste mijloace
didactice sa contribuie la atingerea obiectivelor pedagogice. Astfel, pentru disciplinele
tehnice, laboratoarele scolare vor fi dotate cu aparate de masura si control, aparate pentru
verificarea legilor si fenomenelor fizice, instalatii si standuri experimentale, masini si
echipamente reale sau la scara , truse, scule dispozitive de verificare si control, retele de
calculatoare personale, ampermetre, voltmetre, ohmmetre, osciloscoape, generatoare de
semnale, surse de alimentare, cabluri si conductoare de legatura , termometre, balante,
sublere, eprubete, cuve, dispozitive si echipamente din sticla speciala , microscoape, etuve,
cuptoare, pHmetre, epruvete din diverse materiale, caracterografe etc
Atelierul scolar reprezinta mediul de instruire unde elevii, organizati pe grupe, sub
supravegherea, coordonarea si evaluarea profesorului inginer, vor desfasura activitati de
proiectare, executie si realizare practica a diferitelor produse.
Atelierul scolar trebuie sa fie dotat cu bancuri de lucru, mobilier adecvat, masini
unelte, scule si dispozitive verificatoare, magazie cu materiale pentru procesul de productie
etc. Lectiile vor avea un caracter practic, predominând cele de formare a priceperilor si
deprinderilor practice unde, fiecare elev va realiza sarcini concrete.
Ca si în cazul laboratoarelor, profesorul trebuie sa prezinte în prima lectie dotarea
atelierului scolar, precum si lucrarile practice ce vor urma sa se execute. Este indicat ca la
activitaile didactice ce se organizeaza în cabinete, laboratoare si ateliere scolare sa se
prezinte si sa se realizeze instruirea de protectia muncii specifice fiecarei specialiti, precum
si normele pentru prevenirea si stingerea incendiilor.
În cazul disciplinelor tehnice si tehnologice este important organizarea procesului de
învatamânt în cabinete, laboratoare si ateliere scolare. Astfel, activitatea din clasa , de tip
traditional, se îmbina cu activitatea din cabinete, laboratoare sau ateliere scolare rezultând
un sistem mixt cu mai multa suplete, flexibilitate si cu un caracter diferentiat. Organizarea
activitatilor mixte se poate realiza în functie de profilul scolii, disciplina de învatamânt sau
particularitile de vârsta ale elevilor. Acest sistem mixt prezint unele avantaje, precum:
posibilitatea transmiterii unei cantitati mai mari de informatii, prin utilizarea diferitelor
mijloace tehnice moderne; prezenta instalatiilor, masinilor, dispozitivelor, aparatelor cu
care sunt înzestrate cabinetele, laboratoarele si atelierele scolare stimuleaz si dezvolta la
elevi interesul, dorinta de cunoastere si
curiozitate stiintific ; creeaz a conditii optime pentru individualizarea procesului de
învatare;familiarizeaza elevii cu tehnica moderna , cu tehnicile si metodele de cercetare
stiintifice; dezvolta aptitudini si capacitati creatoare asigurând prin aceasta premisa unei
orientari scolare si profesionale ulterioare.
Nu este de neglijat faptul ca instruirea elevilor se poate realiza si în afara scolii, în
societati comerciale si firme private. Aceste unitati comerciale sunt dotate cu echipamente
si utilaje specifice domeniului, în care elevii se pregatesc în timpul orelor din cadrul scolii.

10
III. 5.1 Metode şi materiale didactice
Metodele didactice aplicate în învăţământul profesional şi tehnic sunt alese astfel
încât să conducă la atingerea finalităţilor propuse pentru nivelul educaţional, la realizarea
obiectivelor propuse pentru fiecare modul şi, în special, să corespundă particularităţilor de
vârstă şi individuale ale elevilor. Cadrul didactic este în întregime responsabil de alegerea
metodelor, luând în considerare structura clasei, materialele didactice existente în şcoală şi
urmând orientările metodologice oferite în Curriculumul Naţional şi materialele publicate
pentru cadre didactice.
Pe parcursul învăţământului profesional şi tehnic, fiecare modul din planul de
învăţământ al Ariei curriculare Tehnologii (modul de specialitate) este predat de unul sau
mai multe cadre didactice (in general in cazurile in care modulul de specialitate are alocate
atât ore de teorie, cat si ore de laborator tehnologic si ore de instruire practica). În timpul
lecţiilor, managementul clasei este în întregime în responsabilitatea cadrului didactic. În
consecinţă, cadrele didactice aleg independent organizarea activităţilor cu toţi elevii
(activitate frontală), pe grupe sau individual (activitate diferenţiată) – în funcţie de
obiectivele specifice propuse pentru lecţie şi de nivelul elevilor.

 Metodele bazate pe comunicare orală utilizate pot fi clasificate în metode bazate pe

expunere (povestirea, descrierea, explicaţia etc.) şi metode bazate pe conversaţie
(conversaţia, conversaţia euristică, problematizarea etc.).
 Cadrele didactice utilizează de asemenea şi metode de învăţare şi explorare prin
descoperire: explorarea directă a obiectelor şi fenomenelor (observaţii sistematice şi
independente, experimente, activităţi practice etc.) şi explorarea indirectă (rezolvare de
probleme, demonstraţia prin imagini, filme etc.);
 Sistemul promovează utilizarea metodelor interactive centrate pe elev bazate pe
acţiunea voluntară a copiilor (exerciţii, activităţi practice etc.) şi acţiunea stimulată
(jocuri didactice, învăţare prin dramatizare etc.);
 Pregătirea practică este o activitate obligatorie în cadrul învăţământului profesional şi
tehnic şi este asigurată de profesori-ingineri şi/sau de maiştri în laboratoare şi ateliere,
precum si de tutori, personal desemnat de către angajatori pentru pregătirea practică a
elevilor în întreprindere.

Legea educaţiei precizează că pot fi utilizate la clasă numai manualele şcolare

aprobate de Ministerul Educaţiei Naționale. Pentru o parte din modulele de specialitate
predate în învăţământul profesional şi tehnic există unul sau mai multe manuale alternative
aprobate de Ministerul Educaţiei Naționale pentru fiecare an de studiu. În funcţie de nivelul
elevilor, fiecare cadru didactic stabileşte şi recomandă la începutul anului şcolar manualul
pentru fiecaremodul de specialitate.
Materialele didactice utilizate în învăţământul profesional şi tehnic depind de nivelul
educaţional şi de modulul de specialitateă. Materiale tipărite pot fi achiziţionate de
biblioteca unităţii de învăţământ sau pot fi recomandate de cadrul didactic şi achiziţionate
de elevi. Un număr important de publicaţii au fost puse la dispoziţie pentru a sprijini
activitatea didactică: publicaţii pentru formarea generală sau specifică a cadrelor didactice,
materiale metodologice, manuale pentru cadrele didactice, materiale auxiliare etc.

11
III.5.2 Evaluarea rezultatelor activității școlare

Această etapă din procesul instructive-educativ în învățămîntul profesional și tehnic este

definitorie , este situată în același plan cu dobândirea cunoștințelor, abilităților și aptitudinilor. Evaluarea
constituie punctual de plecare și premiza autoreglării și ameliorării continue a acestei activități și a
sistemului de învățământ în ansamblu.

Formele evaluării: observare, probe orale, probe scrise, probe practice, portofolii, teste de cunoștințe și
deprinderi.

În funcție de momentul când se realizează evaluarea și de modul de integrare a acesteia în procesul

didactic, există trei tipuri de evaluare: inițială, continuă, sumativă. Fiecare dintre aceste forme de evaluare
are funcții specifice.

Evaluarea inițială. Se efectuează la începutul unui program de instruire. Prin evaluarea inițială se
urmărește:

▪ Să se stabilească dacă elevii dețin acele cunoștințe parcurse anterior

▪ Să se cunoască potențialul intelectual și motivația pentru învățare a elevului
În funcție de rezultate, profesorul va stabili modul în care va structura și organiza materia,
metodele și mijloacele de învățământ cele mai adecvate dacă este necesar un program de
recuperare cu întreaga clasă sau sunt necesare măsuri de sprijin și recuperare pentru anumiți elevi;
va grupa elevii după nivelul inițial de pregătire, în scopul diferențierii și individualizării instruirii.

Evaluarea continuă(formativă) presupune verificarea și aprecierea rezultatelor pe întreg parcursul

procesului didactic. Prin evaluarea formativă, pe măsura parcurgerii materiei de studio, se verifică
și se apreciază performanțele tuturor elevilor; se constată efectele activității de predare- învățare și
progresele înregistrate de elevi, se identifică lacunele și dificultățile de învățare.

În cazul elevilor cu dificultăți în învățare, pentru a remedia și a umple golurile se folosesc fișe de
recuperare a învățării

Evaluarea sumativă, reprezintă bilanțul unei activități desfășurate într-o perioadă mai îndelungată.
Prin evaluarea finalăse stabilește dacă scopurile activității au fost realizate. Rezultatele acestui tip
de evaluare stau la baza programării și organizării activității didactice viitoare.

Sistemul metodologic de evaluare a performanțelor școlare cuprinde mai multe forme de verificare,
metode și procedee de examinare:

1. Metode tradiționale:
▪ Probele orale
▪ Probele scrise
▪ Probele practice
2. Metode complementare :
▪ Portofoliul
▪ Studiul de caz

12
 ▪ Observarea curentă și sistematică
▪ Proiectul
▪ Tema pentru acasă
▪ Autoevaluarea
▪ Fișe de lucru
▪ Prezentările
▪ Referatul, etc.

Probele practice ofera posibilitatea evaluarii capacitatii elevilor de a aplica cunostintele in practica,
precum si a gradului de stapanire a priceperilor si a deprinderilor formate. Sunt cunoscute multiple forme
de realizare : experiente de laborator, lucrari experimentale, desene, schite, grafice,etc. Activitatile
practice ofera posibilitatea elevului de a-si dezvoklta atat competentele generale (comunicare, analiza,
sinteza, evaluare ) cat sip e cele specifice , applicative (utilizarea datelor, a instrumentelor de lucru,
interpretarea rezultatelor) .

Grilă de evaluare pentru proba practică

Nr. Punctaj Punctaj Punctaj
crt. Criteriul de evaluare maxim minim realizat
1. Pregătirea locului de muncă: 10 pct. 5 pct.
- inventarierea materialelor necesare
- aranjarea adecvată a mijloacelor, echipamentelor,
instrumentelor ce vor fi utilizate
2. Realizarea acţiunilor şi operaţiilor corespunzătoare fiecărei 45 pct. 30 pct.
faze sau proceduri solicitate de sarcina de lucru;
3. Calitatea activităţii realizate; 8 pct. 5 pct.

4. Respectarea normelor de protecţia muncii şi PSI 5 pct. 3 pct.

5. Organizarea ergonomică a locului de muncă 5 pct. 2 pct.

6. Întreţinerea ordinei, curăţeniei, disciplinei pe parcursul 2 pct. 1 pct.

lucrării şi la încheierea ei;

7. Abilităţile probate în realizarea operaţiilor sau 15 pct. 8 pct.

procedurilor:
- îndemânare
- precizie
- acurateţe
- concentrare asupra lucrului
8. Autocontrolul continuu şi final privind calitatea execuţiei şi 5 pct. 3 pct.
remedierea eventualelor defecţiuni;
9. Comportamentul elevilor în timpul executării lucrării: 5 pct 3 pct.
- interes
- dorinţă de a efectua cât mai bine
Total punctaj 100% 60 %

13
Observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevilor reprezinta acea metoda alternative
de evaluare prin intermediul careia profesorul poate obtine informatii relevante asupra performantelor
elevilor, asupra competentelor si abilitatilor practice pe care acestia le detin . Aceasta metoda usureaza
activitatea profesorului, deoarece raportarea asupra abilitatilor si a competentelor detinute de elevi va fi
mai usor de realizat, dar si pentru ca in situatia unei eventuale contestrai a notei acordate se poate dovedi
modalitatea de evaluare. Pentru a evita insa astfel de situatii se recomanda ca la inceputul anului scolar sau
a semestrului profesorul sa ofere o lista a tuturor aspectelor ce vor fi urmarite pe pearcursul desfasurarii
observatiei sistematice : prezenta la clasa, frecventa efectuarii temelor pentru acasa, respectarea
eventualelor termene limita, corectitudinea, etc.

Proiectul este o metoda alternative de evaluare care presupune trei etape diferite :

- Prezentarea sarcinii de lucru si explicarea acesteia de catre profesor la clasa;

- Rezolvarea proiectului individual de catre elev pe parcursul unei perioade de timp stabilita de
profesor si elev;
- Prezentarea proiectului de catre elev, la clasa , in fata colegilor si a profesorilor.

Evaluarea unui proiect se face in functie de doua categorii de criterii :

- Criterii ce vizeaza calitatea proiectului ( calitatea produsului).

- Criteria ce vizeaza calitatea activitatii elevului (calitatea procesului ).

Pentru evaluare poate fi folosită Lista de control/verificare a abilităților și atitudinilor formate la elevi

Atitudinea elevului față de sarcina de lucru Da Nu

A urmat instrucțiunile
A solicitat ajutorul atunci când e nevoie
A colaborat cu membrii echipei de lucru
A utilizat corect materialele
A rerspectat normele de securitate și sănătate în muncă
A utilizat corect vocabularul comun și cel de specialitate
A dus activitatea până la capăt
A raportat rezultatele activităților profesionale
A pus echipamentele la locul lor după utilizare
A facut curat la locul de muncă

14
 IV. OPTIMIZAREA COMPETENȚELOR PRIN PROIECTE EDUCAȚIONALE ÎN
ÎNVĂȚĂMNTUL PROFESIONAL ȘI TEHNIC

În urma integrării europene a României, una din direcţiile fundamentale ale redefinirii
învăţământului românesc o constituie dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane,
formarea personalităţii autonome şi creative, prin diversificarea şi optimizarea activităţii educative
extracurriculare şi extraşcolare, de mare impact asupra elevilor, cadrelor didactice şi comunităţii locale.
Noile demersuri educaţionale redimensionează atât statutul cât şi sarcinile cadrelor didactice, care
trebuie să devină manageri de educaţie, prin intermediul unor proiecte/programe educative operaţionale,
adecvate ethos-ului unităţii şcolare şi orizontului de aşteptare al comunităţii locale, proiecte/programe
desfăşurate pe baza unor convenţii/contracte de parteneriat.
Există o multitudine de modalităţi de realizare a acestor activităţi. O modalitate care implică mai
multă dăruire, talent şi muncă este proiectul.
Proiectul educativ constă într-un set de activităţi planificate, controlate care urmăresc realizarea
unui scop bine definit, într-un cadru bine stabilit şi într-o perioadă de timp bine definită.
Proiectul, după J. Dewey este o „ metodă care în mod fundamental, formativ conduce la educarea
caracterului”.
După W. H. Hilpatrick este o modalitate prin care se acumulează experienţă şi cunoaştere,
rezolvând probleme practice în situaţii sociale”.
Din multitudinea de definiţii ale proiectului educativ rezultă faptul că un proiect educativ este un
instrument al schimbării, al dezvoltării şi inovării organizaţiei şcolare.
În acest scop proiectele educative extracurriculare vin în sprijinul elevilor, coordonate de formatorul
de personalitate, omul din spatele acestor „creaţii” deosebite, cadrul didactic.
Proiectele educative extracurriculare (şi chiar extraşcolare) au de asemenea o importanţă tot mai mare,
fiindcă şcoala trebuie să-i pregătească pe elevi pentru viaţă, nu numai pentru examene.
Şcoala trebuie să se afle în dialog autentic şi permanent cu societatea, străduindu-se să realizeze punţi de
legătură între nevoile educaţionale, resursele/disponibilităţile intelectuale ale copiilor / tinerilor şi
perspectivele de dezvoltare economică a societăţii. În acest sens, colaborarea dintre elevii diferitelor şcoli
nu este un proces spontan, ci este o activitate organizată, susţinută, conştientă, direcţionată spre
problemele educative ale tinerei generaţii.
Proiectarea şi implementarea unor activităţi extracurriculare şi extraşcolare, în şcoală şi în
comunitate, pe baza proiectelor şi parteneriatelor dintre elevi, profesori şi membri ai comunităţii locale
este o necesitate a activităţii didactice.
Extinderea preocupărilor pentru educaţie şi mai ales elaborarea, coordonarea şi desfăşurarea unor
proiecte educative extracurriculare ne atrag atenţia nu atât asupra importanţei acestora, cât mai ales asupra
implicaţiilor pe care le are asupra construirii şi modelării personalităţii viitorilor cetăţeni ai planetei, elevii
de azi.
Aceste activităţi sunt apreciate de către elevi şi de către factorii educaţionali în măsura în care
îndeplinesc niste condiţii :
- urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ ;
- valorifică şi dezvolă interesele şi aptitudinile copiilor ;
- organizează timpul liber într-o manieră placută, relaxantă ;
- formele de organizare ale acestor activităţi au caracter recreativ, dar urmăresc un scop educativ ;
15
 sentiment de siguranţă şi încredere.
Ştim cu toţii că elevii noştri sunt interesaţi de ceea ce facem la şcoală, mai ales pentru faptul că
aducem întotdeauna ceva nou în viaţa cotidiană.
Elevii sunt mai interesaţi şi participă cu mai mult suflet la activităţile extraşcolare. Acest lucru nu
înseamnă că noi ca şi formatori nu putem să-i facem pe elevi să conştientizeze cât de necesare sunt
cunoştinţele însuşite în clasă în desfăşurarea cu succes a altor activităţi.
Ştim că deciziile, acţiunile şi rezultatele educaţiei nu mai pot fi realizate decât în comunitatea de
opţiune dintre mediile responsabile-familie, şcoală şi comunitate;de aceea este nevoie de un nou concept
care să întărească această relaţie, acest concept fiind proiectul educaţional.
Proiectul educaţional este unul din cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane, un concept şi o
atitudine în câmpul educaţiei şi tinde să devină un concept central pentru abordarea de tip curricular
flexibilă şi deschisă a problemelor educative-nevoia cunoaşterii, respectării şi valorizării diversităţii.
Organizarea unor activităţi extraşcolare prin care elevii să contribuie, după puterile lor, la creşterea
calităţii vieţii în comunitatea în care trăiesc, are nenumărate avantaje din punctul de vedere al educaţiei pe
care o face şcoala. Acestea sunt:
- împletirea teoriei cu practica, elevii constatând că ceea ce învaţă la şcoală pote fi aplicat în cadrul unei
acţiuni concrete;
- acţiunile dezvoltă la elevi responsabilitatea şi sensibilitatea faţă de semenii lor;
- se creează legături la nivelul comunităţii;
- se stimulează gândirea critică;
- se educă percepţia multiculturalităţii,
-se dezvoltă stima de sine şi devotamentul pentru ideile civice.
Astfel de activităţi presupun utilizarea unor metode activ- participative de implicare a copiilor, multe
acţiuni se desfasoara în afara scolii –în comunitate – acţiuni cu impact comunitar (acţiuni ecologice,
sanitare, campanii pentru dezvoltare comunitară etc.).
Întregul complex al activităţilor extraşcolare organizate în şcoală sau în afara şcolii, sub atenta şi
priceputa îndrumare a dascălilor aduc o importantă contribuţie la formarea şi educarea elevilor, în
modelarea sufletelor acestora, are profunde implicaţii în viaţa spirituală şi educativă a comunităţii.
Activităţile realizate prin proiecte dau posibilitatea elevului să se manifeste, să se bucure, să
acumuleze cunoştinţe, să fie creativi, să-şi pună în valoare talentul şi să-l facă cunoscut celor din jur.
Ca efecte majore pe care le propun ca strategia şi proiectele educative să le producă, se pot menţiona:

o creşterea calităţii actului educaţional şi a rezultatelor învăţării;

o introducerea obligatorie elementului educativ în proiectarea şi desfăşurarea activităţii
didactice la fiecare obiect de studiu;
o proiectarea activităţilor educative extracurriculare ca aplicaţii concrete a cunoştinţelor
acumulate şi a abilităţilor şi competenţelor formate în cadrul obiectelor de studiu;
o stimularea interesului elevilor şi a cadrelor didactice de a se implica în proiecte şi
programe educative curriculare, extraşcolare şi extracurriculare la nivelul fiecărei unităţi
de învăţământ;
o stimularea şi multiplicarea iniţiativelor tinerilor în dezvoltarea vieţii comunităţii
şcolare/comunităţii;
o reducerea procentului fenomenelor antisociale, a abandonului şi absenteismului şcolar;
o creşterea ratei promovabilităţii şcolare;

16
 o asigurarea şanselor egale de dezvoltare personală;
o ridicarea calităţii resursei umane din sistemul educaţional;
o formarea resursei umane necesare dezvoltării societăţii cunoaşterii;
o asigurarea sustenabilităţii proiectelor educative prin conştientizarea comunităţii cu
privire la potenţialul pe care programele educaţionale le au asupra formării tinerei
generaţii ce urmează a se integra;
o transformarea educaţiei în sursă de dezvoltare comunitară.
Aceste activităţi întregesc activitatea educativă a şcolii, aducând un surplus informaţional elevilor şi
completând condiţiile concrete ale educaţiei acestora. Astfel experienţa de învăţare non-formală şi
informală întregeşte, completează şi lărgeşte experienţa de învăţare formală.
Elevii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să se cunoască pe sine şi să
se transforme, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele fie prin
comunicare verbală, utilizând un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin creaţie plastică. Ilustrând realităţile vieţii
lor cotidiene, activităţile specifice şcolii, familiei şi comunităţii din care fac parte, variatele forme de
exprimare ale copiilor dobândesc atât rol formator cât şi informator. Rezultatul actului lor creator devine
astfel cartea lor de vizită, dar şi a şcolii în care învaţă.

17
V. CONCLUZII

1. Educația și formarea profesională reprezină unul dintre factorii cheie în creșterea capacității de
inserție profesională a tinerilor pe piața muncii;

2. Educația și formarea profesională are un rol esențial în implementarea competențelor profesionale

proiectate în Sandardele de Pregătire Profesională și Curriculum în conformitate cu cerinţele unei
societăţi democratice şi ale unei economii de piaţă, la evoluţia pieţei muncii pe plan naţional şi
chiar internaţional;

3. Necesitatea abordării integrate a curriclumului pentru a pune elevul în contact cu viața reală;

4. Integrarea conţinuturilor şcolare este o necesitate şi un deziderat;

5. Strategiile de predare/ învăţare integrată, precum şi nivelurile la care acestea se realizează sunt
condiţionate de o multitudine de factori, de natură obiectivă şi subiectivă;

6. Reuşita predării integrate a conţinuturilor în școală, ţine în mare măsură de gradul de structurare a
conţinutului proiectat, într-o viziune unitară, urmărind anumite finalităţi;

7. Aceste modalităţi de integrare au avantaje, dar şi dezavantaje;

8. În dorinţa noastră de a fi moderni, de a inova practica şcolară, trebuie prudenţă, deoarece echilibrul
dintre extreme se pare că este soluţia cea mai eficientă;
9. Proiectele educaționale contribuie la împletirea teoriei cu practica, la atingerea competențelor
profesionale la un grad cât mai înalt.

Bibliografie:

1. Standard de Pregătire profesională - nivel 4, calificarea : Tehnician în agricultura ecologică

2. Standard de Pregătire profesională - nivel 3, calificarea : Lucrător în agricultura ecologică

3. Curriculum pentru clasa a XI-a - Tehnician în agricultura ecologică

4. Curriculum pentru clasa a XI-a – învățământ profesional –Lucrător în agricultura ecologică

5. Educaţie şi formare profesională, din seria Informări provenind de la instituţiile, organele şi organismele Uniunii
Europene. Raport privind progresele înregistrate pentru anul 2014.
6. Interdependenţa sistemului educaţional cu piaţa muncii, Economie teoretică şi aplicată, Sorina ENACHE
Institutul de Prognoză Economică, Academia Română, București
7. A. Cosmovici, L. Iacob, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2005.
8. C. Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
9. D. Purţuc, Modele de instruire formativă specifice disciplinelor tehnice, Editura Spiru Haret, Iaşi,
10. Educație și formare profesională 2020 - europa.eu
https://ec.europa.eu/assets/eac/education/policy/strategic.../group-highlights_ro.pdf

18