DIAGNOSTICUL PARACLINIC

Diagnosticul este dificil de pus în stadiile inițiale, majoritatea modificărilor biochimice și

imagistice apărând când pancreatita este severă, cu afectarea a peste 90% din pancreas.

 Determinări biologice:
- Creșterea amilazelor și lipazelor;
- Scăderea tripsinogenului (specific pentru insuficiența pancreatică);
- Scăderea imunoreactivității ,,tripsin-like";
- Scăderea polipeptidului pancreatic; acest polipeptid este produs în pancreas
proporțional cu producția de enzime și se determină după stimularea prin
alimente, seretină sau CCK,
- Toleranța la glucoză este scăzută la majoritatea pacienților cu pancreatită cronică;
uneori se poate întâlni hiperglicemie ,,a jeun". Testul de toleranță la glucoză p.o.
trebuie efectuat la toți pacienții bănuiți de pancreatită cronică;
- Test Schilling pozitiv înseamnă evidențierea malabsorbției de vitamină B12 la 35-
40% din bolnavii cu pancreatită cronică, anomalie care se remediază după
administrarea de enzime pancreatice;
- Creșterea fosfatazei alcaline și a bilirubinei indică colestază.

 Explorări imagistice:
- Radiografia abdominală pe gol poate evidenția calcificări pancreatice, chisturi
pancreatice
- Ecografia și CT evidențiază morfologia parenchimului și a canalelor pancreatice;
- Pasajul baritat gastro-duodenal arată creșterea spațiului retrogastric, precum și
modificări ale potcoavei duodenale;
- CPRE poate explora canalul pancreatic și ajută la îndepărtarea calculilor
coledocieni.
 Explorarea funcției pancreasului exocrin:
- Testul de simulare Lundh presupune administrarea unui prânz bogat în lipide,
glucide și proteine, care stimulează intens producția de colecistokinină, care la
rândul ei stimulează secreția tripsinei în sucul duodenal; în pancreatitele cronice
răspunsul este scăzut;
- Test la bentiromidă (peptid sintetic atașat de acidul paraaminobenzoic (PABA).
Chimiotripsina ajută la detașarea bentirominei de pe PABA. În cazul
pancreatitelor cronice, în care sinteza de chimiotripsină este diminuată, excreția
urinară a metaboliților PABA este diminuată
- Evaluarea digestiei intraluminale:
 Creșterea grăsimilor din scaun > 7 g/zi;
 Creșterea azotului fecal > 2,5 g/zi;
 Scăderea activității chimiotripsinei în scaun;
- Testul la secretină (substanța care stimulează direct secreția pancreatică sub
aspectul volumului și al bicarbonaților);
 În pancreatitele cronice volumul este normal, dar debitul
bicarbonaților este scăzut (în timp ce în cancerul pancreatic
volumul secreției este scăzut, iar bicarbonații au valori
normale); testul este pozitiv când 60% din pancreasul
exocrin este compromis, dar înainte de ase instala
steatoreea.
- Testul combinat la secretină și colecistokinină/ceruleină (substanțe care
stimulează secreția de enzime pancreatice, știut că debitul secretor de enzime este
proporțional cu masa exocrină). Ceruleina produce creșterea concentrației serice a
polipeptidului pancreatic; în pancreatita cronică acest răspuns este scăzut.
 Diagnosticul cel mai exact se poate pune prin biopsie pancreatică, dar nu este practicată
de rutină iar modificările de pancreatită cronică nu sunt difuze în stadiile de debut ale bolii astfel
că, o biopsie efectuată pe o pancreatită cronică la debut poate fi normală.

Forme clinice

 Pancreatita cronică recidivantă – apare în urma unor atacuri de inflamație acută pe un

fond de pancreatită cronică;
 Pancreatita cu durere persistentă – prelungită pe perioade de luni sau ani;
 Pancreatita cronică fără durere – care evoluează cu simptome de camuflaj precum icter,
diabet, scădere ponderală, steatoree.