Transplantul de materii fecale

Transplantul de materii fecale este folosit ca metodă terapeutică din anul 2004. Tehnica
a fost dezvoltată de dr. Thomas J. Borody din Sidney, Australia, ca o metodă terapeutică
alternativă împotriva colitei cauzate de o infecţie cu bacteria Clostridium difficile. Această
infecţie beneficiază în mod normal de terapie antibiotică, însă în multe cazuri apar
complicaţii care pot duce la un tratament chirurgical. Despre metoda transplantului s-a vorbit
pentru prima dată în anul 1958 de către un medic australian, care a avut ideea de a administra
pacienţilor clisme cu materii fecale provenite de la persoane sănătoase pentru repopularea
intestinului cu bacterii benefice de tipul Lactobacilus acidophilus şi Bifidobacterium bifidus.

Ce presupune transplantul de materii fecale?

Procedura presupune înlocuirea florei bacteriene din intestinul persoanei bolnave cu altă
floră bacteriană provenită din materiile fecale ale unei persoane sănătoase, de preferinţă o
rudă apropiată sau prieten, dar nu o persoană cu care pacientul locuieşte, presupunându-se că
poate suferi aceleaşi dezechilibre ale florei. Donatorul este investigat pentru a exclude
prezenţa unei eventuale infecţii, viroze, parazitoze, virusuri hepatice, HIV sau altor populaţii
bacteriene conform unui protocol bine stabilit. Prin intermediul acestei proceduri se poate
restabili echilibrul microflorei intestinale, conform medicilor Colegiului American de
Gastroenterologie din Washington. Terapia se realizează în medie în 5-10 şedinţe de
tratament. Tehnica este benefică pentru restabilirea echilibrului între bacteriile de fermentaţie
şi cele de putrefacţie, ştiut fiind faptul că depăşirea procentului de 15% a bacteriilor de
putrefacţie generează o serie de dezechilibre la nivelul colonului cu predispoziţie la apariţia
infecţiilor.

Aceste infecţii sunt numeroase în ţările dezvoltate, în Anglia înregistrându-se anual peste
36.000 cazuri, iar în SUA, aproximativ 500.000 anual. În statul New York, o echipă de
medici de la Spitalul Montefiore a arătat că rata de succes a pacienţilor trataţi pentru sindrom
diareic a fost de 91% după doar câteva zile de tratament, transplantul fiind eficient şi bine
tolerat de organism. Această metodă a înregistrat o serie de succese şi în cazul tratării
multiplelor cazuri de constipaţie, diaree provocată de infecţii cu bacterii periculoase care nu
răspund la antibioterapia obişnuită (Clostridium difficile).O altă afecţiune care a avut
rezultate în urma transplantului de materii fecale a fost boala Parkinson, pacienţii observând o
ameliorare semnificativă a simptomelor, acest lucru sugerând că multiple afecţiuni îşi pot
avea etiologia la nivel intestinal. In Australia se incearca chiar utilizarea acestei metode de
transplant de materii fecale in cazul bolilor extra-intestinale, dar in care flora intestinala
perturbata ar putea fi implicata: boala Parkinson , diabet sau obezitate.

În ce cazuri se poate folosi transplantul de materii fecale?

• consumul excesiv de antibiotice, în special cele cu administrare orală, cu apariţia colitei de

antibiotice;
• boli inflamatorii intestinale grave, dintre acestea cele mai bune rezultate înregistrându-se în
cazul rectocolitei ulcerohemoragice, dar şi în cazul bolii Crohn sau a colitei
pseudomembranoase;

• medicaţia anticanceroasă (citostatice);

• excesul de laxative;

• infecţii cu germeni microbieni care nu există în mod normal în tractul digestiv, germenii
provenind din apă sau alimente;

• alimentaţie prelungită pe cale venoasă (perfuzii) – această alimentaţie nu asigură hrană

pentru flora intestinală ducând în timp relativ scurt la distrugerea acesteia;

• scăderea acidităţii sucului gastric;

• modificări de tranzit intestinal (diaree sau constipaţie excesivă);

• imunodeficienţe, în special deficit de imunoglobulina A (factor local important în apărarea

mucoaselor), SIDA, tratament cortizonic;

• intervenţii chirurgicale la nivel digestiv care pot modifica traseul normal al alimentelor,
excluzând anumite regiuni ale tubului digestiv (colecistectomia, rezecții intestinale sau
gastrice);

• consum excesiv de alimente conservate chimic (conserve);

• stări de anxietate sau depresie ce modifică tranzitul intestinal, anxietatea accelerează

tranzitul ducând la diaree, iar depresia îl prelungeşte ducând la constipaţie.

In unele din situatiile mentionate, in lipsa florei intestinale normale are loc colonizarea
intestinului cu o bacterie, Clostridium difficile, care inlocuieste flora colonica normala, dand
diaree severa, prelungita si practic necontrolabila cu mijloacele medicale si dietetice uzuale.
Tratamentul cu antibiotice sau antidiareice nu are nici un efect, si nici medicamentele
antidiareice sau probioticele. Teoretic ar fi nevoie ca flora microbiana intestinala a
pacientului sa fie identica cu cea a unui om sanatos, iar cel mai logic lucru ar fi sa iei flora
intestinala de la o persoana sanatoasa si sa o administrezi unui pacient cu flora distrusa

Dacă diareea cronică poate duce mai devreme sau mai târziu la privarea organismului de
nutrienţii necesari (proteine, vitamine, minerale), nici constipaţia nu reprezintă o situaţie mai
benignă. Atât tranzitul intestinal prea accelerat, cu eliminarea frecventă a peste 3 scaune pe
zi, cât şi tranzitul întârziat, cu mai puţin de 3 scaune pe saptămână, semnifică, de obicei,
existenţa unor probleme digestive sau a unor probleme de altă natură. Un tranzit intestinal
încetinit produce atât lezarea mucoasei colonului (diverticuloză, diverticulită) cât şi
reabsorbţia toxinelor datorate materiilor fecale stagnante la acest nivel, apărând starea de
autointoxicare a organismului. Această stare de toxicitate afectează flora bacteriană a
colonului ducând la exacerbarea florei de putrefacţie, întreţinând astfel cercul vicios al
dezechilibrelor funcţionale şi ducând la predispoziţie pentru dezechilibre organice
(rectocolita ulcero-hemoragică, boala Crohn etc.). Stagnarea materiilor fecale in intestin mai
mult decat este normal (ca in cazul constipatiei) este neplacuta, dar nu reprezinta o situatie
grava; aceasta situatie nu a fost legata de cancerul de colon sau alta boala cat de cat serioasa.
Nici o cercetare stiintifica din lume nu a descoperit ca stagnarea prelungita a materiilor fecale
in intestin la persoanele sanatoase, ar fi nefasta si ar fi nevoie de evacuarea fortata periodica a
materiilor fecale prin diferite metode (clisme, administrare de preparate laxative orale etc) in
scop de „curatire”. Totusi, chiar in aceste conditii, exista acum persoane preocupate intens
sa isi curete intestinul, fara sa stie ca astfel elimina si flora intestinala protectoare. Situatia nu
este deloc placuta, putand creea probleme de sanatate , unele chiar grave.

Conditiile donatorului

Persoana donatoare ar trebui sa indeplineasaca unele conditii:

 Sa nu fi facut nici un tratament antibiotic in precedentele doua luni

 Sa fie aparent sanatoasa (in special sa nu aiba boli autoimune, sifilis, hepatita virala,
tuberculoza, cancer)
 Sa nu urmeze tratament cu citostatice, imunodepresoare, antibiotic
 Sa aiba scaun zilnic normal (sunt exclusi cei cu constipatie sau diaree frecventa) , sa
nu aiba colon iritabil
 In ultimele 6 luni sa nu fi fost contact de hepatita, tuberculoza, sifilis,sa nu fi facut
tatuaj, acupunctura sau piercing in ultimele 12 luni
 Sa faca unele examene pentru a exclude unele boli care ar putea fi transmise
primitorului
 Sa nu consume droguri
 Sa nu fie homosexual
 Sa nu fi fost in inchisoare in anul precedent
 Sa nu fi calatorit in zone cu diaree frecvente in ultimele 6 luni
 Sa nu aiba o boala inflamatorie intestinala, boli alergice, sindrom abdominal cronic
repetitiv, diabet zaharat sau obezitate.

Analize

 Examen coproparazitologic
 Coprocultura
 AgHBs, Ag VHC, virusurilor hepatitei A (IgManti HAV) test HIV
 Test pentru sifilis – VDRL sau TPHA
 Colonoscopie pentru excluderea cancerului sau polipilor de colon

Tehnica de administrare in infectia cu Clostridum difficile este diferita dupa diferiti

autori. O cantitate de materiile fecale proaspat recoltate ( de maximum 4 ore) omogenizate,
mixate cu ser fiziologic steril, pentru a le creste fluditatea, este administrata pacientului.
Acesta este pregatit anterior dupa un procedeu standard.
Administrarea se poate face diferit: prin colonoscop, pe tub naso-jejunal (ocolind stomacul)
sau prin clisma obisnuita (care trebuie retinuta 2-6 ore). Astfel administrate, bacteriile
intestinale nu sunt distruse in stomac datorita aciditatii.

Unii autori administreaza o singura doza, altii recomanda 5-15 administrari in zile sucesive.
Rezultatele au fost foarte bune, culturile din scaun aratand revenirea la normal a florei
microbiene dereglate.