CIUPERCI TOXICE

CRITERII DE RECUNOAŞTERE
POTENŢIAL TOXIC
 TOXICITATEA MICETELOR

• numeroase ciuperci secretă substanţe toxice (toxine) de

natură chimică diferită → diverse acţiuni farmaco-toxicologice

• efectul toxinelor:

• moartea celulelor şi ţesuturilor pe care se instalează

ciupercile parazite

• intoxicaţii
• micetism ← ingestia de macromicete toxice
• micotoxicoze ← consumul de alimente contaminate cu
toxine secretate de către micromicete
• alte efecte adverse (contact cu miceliu sau cu spori):

• intoleranţă gastrointestinală (deficit de trehalază)

• infecţii bacteriene asociate (botulism)

• reacţii alergice (astm, rinită la persoane sensibilizate)

• aport de metale grele (Pb, Hg, Cd, As) şi pesticide (zone

poluate, marginea drumurilor); nu există semnalate cazuri
de intoxicaţie acută

• aport de elemente radioactive (ex. Cernobîl → speciile

investigate depăşeau normele OMS în ce priveşte
radioactivitatea)
 MACROMICETE TOXICE

• din 5000 de specii de macromicete, mai puţin de 100 sunt otrăvitoare

• tipuri de toxine secretate de macromicete:

• toxine protoplasmatice (Amanita, Helvella)

• toxine cu efect neurologic:

• muscarina (Amanita muscaria, Boletus sp., Clitocybe sp.)
• psilocibina (Psilocybe sp., Panaeolus sp.)

• toxine gastrointestinale (Agaricus sp., Lactarius sp., Lepiota sp.,

Russula sp., Clavaria sp.)

• compuşi asemănători disulfiramului (Coprinus atramentarius)

Intoxicaţiile produse de macromicete au fost încadrate în 8
categorii, pe baza tabloului simptomatologic:

1. sindrom faloidian (sindrom amatoxin)

2. sindrom panterian
3. sindrom muscarian (sindrom sudorian)
4. sindrom orelanian (nefrotoxicitate orelaniană)
5. sindrom giromitrian
6. sindrom Antabuse (intoxicaţie cu coprină)
7. sindrom Paxillus
8. sindrom gastrointestinal
 Perioada de latenţă Sindromul Specii implicate

0,5-2 h gastrointestinal Tricholoma pardinum, Entoloma lividum,

Boletus satanas, Russula emetica etc

0,5–2 h muscarian
Clitocybe sp., Inocybe sp.
Latenta scurta

0,5-3 h narcotidian Psilocybe sp., Panaeolus sp.

0,5-3 h panterian Amanita pantherina, A. muscaria

1-2 h Paxillus P. invollutus, Tricholoma flavovirensis,

Amanita smithiana
15-30 min de la coprinian Coprinus atramentarius
consumul de etanol
6-12 h giromitrian Gyromitra esculenta
Latenta lunga

6-24 h faloidian Amanita phalloides, A. verna, A. virosa,

Lepiota helveola, L. brunneoincarnata,
Galerina marginata
36 h – 14 zile orelanian
Cortinarius orellanus, C. rubellus
 SINDROMUL FALOIDIAN

• intoxicaţia cu toxine identificate în specii ale genurilor:

Amanita, Lepiota, Galerina, Conocybe

• Amanita phalloides, A. virosa, A. verna → responsabile de 90-95% din

cazurile de intoxicaţii mortale

• compuşi toxici:
amatoxine, falotoxine, virosina (compuşi peptidici)

• prima consemnare istorică a unei intoxicaţii cu ciuperci:

Euripide (sec. V î. Cr.)

• intoxicaţie accidentală:
• diferenţierea dificilă a speciilor toxice de cele netoxice
• speciile care conţin amatoxine nu au gust sau miros particular şi
adeseori seamănă cu specii comestibile
 Sindromul faloidian

• amatoxinele: octapeptide biciclice; conţin triptofan,

• cele mai importante: α-amanitina, β-amanitina, γ-amanitina
(responsabile de hepatotoxicitatea şi letalitatea acestor specii)
• compuşi stabili care nu se degradează prin fierbere, congelare sau
sub acţiunea sucurilor digestive

• faloidinele: peptide biciclice; conţin cisteină

• virotoxinele: peptide monociclice; conţin serină

 Sindromul faloidian

• mecanism de acţiune:
• amatoxinele sunt inhibitori ai ARN-polimerazei II → interferă
procesul de sinteză proteică
• celulele cu rate crescute de multiplicare şi cele intrate în contact
direct cu toxinele suferă necroze

• intoxicaţia induce:
• necroză hepatică centrilobulară masivă → hemoragie
centrilobulară
• leziuni renale: necroză tubulară acută
• edem cerebral rezultat în urma hepatotoxicităţii

• doza letală estimată de amatoxine:

0,1-0,3 mg/kg (aproximativ 50-300 g ciupercă)
 Sindromul faloidian

Manifestări clinice

• survin după o latenţă lungă: 8-12 h

• intoxicaţia se desfăşoară în două etape

• etapa gastrointestinală (12-36 h):

• diaree severă (iniţial apoasă apoi sangvinoletă), dureri abdominale
severe, greaţă, vomă
• pot apare: febră, tahicardie, hipo/hiperglicemie, deshidratare şi
dezechilibru electrolitic
• colapsul cardio-vascular → cauză majoră de deces în prima etapă

• etapa hepatotoxică:
• la 3-5 zile după ingestie
• în general precedată de o etapă de vindecare aparentă
• colaps hepatic (coagulopatie, hemoragie, delir, confuzie, comă) ce
poate fi acompaniat de colaps renal
 Sindromul faloidian

• evoluţia:
• letală în 8-30% din cazuri → deces datorită encefalopatiei hepatice,
edemului cerebral şi colapsului organelor la 4-9 zile după ingerare
• majoritatea supravieţuitorilor se vindecă fără sechele, există însă şi
cazuri care dezvoltă hepatită cronică

• tratament:
• reechilibrare hidro-eletrolitică şi acido-bazică de urgenţă
• nu există un antidot dovedit pentru amatoxine
• terapia medicametoasă: silimarina, β-lactamine (penicilina G), acid
thioctic, insulină
• eficienţa terapiei medicamentoase - încă nedovedită
• important: diagnostic precoce, tratament de intreţinere
 Sindromul faloidian
Amanita phalloides (fam. Pluteaceae, ord. Agaricales)
buretele viperei
carpozom diferenţiat în
pălăria: cărnoasă; Φ 7-15 cm; pălărie şi picior
sferică → plată

lamele: libere, inegale,

culoarea variată, mai închisă albe cu reflexe verzui
la mijloc: sau galbene
• galben lămâie
• galben-verzui
• verde-măsliniu-gălbui,

suprafaţa netedă, fin striată:

• striuri negricioase-brune
străbat cuticula, dispuse
radiar, de la centru spre
margine
 Sindromul faloidian

piciorul:
• L = 5-11 cm, Φ = 1-2 cm; albicios, plin
• la bază: bulb ± dezvoltat
• verzui deasupra inelului şi în dreptul
volvei, poate fi pătat în zig-zag cu verde

inelul: membranos, striat, lăsat în jos

volva: persistentă, membranoasă,

bine dezvoltată, albă, lobată

carnea: albă, moale; miros şi gust plăcut

 Sindromul faloidian

• habitat: pe sol, izolat sau în grupuri; păduri de foioase şi de conifere, locuri

umbroase şi umede

• sezon: vara → toamna, în mod particular după ploi calde şi abundente

• foarte otrăvitoare, letală; principala ciupercă otrăvitoare din Europa

• conţine amatoxine şi falotoxine

 Sindromul faloidian

Amanita virosa
(fam. Pluteaceae, ord. Agaricales)

carpozom diferenţiat în pălărie şi picior

pălăria: albă, puţin cărnoasă, Φ 4-10 cm;

globuloasă → conic-campanulată → plată şi
mamelonată; marginea netedă
cuticula vâscoasă, lucioasă

lamele: albe şi libere

piciorul: alb, cilindric, L = 8,5-15 cm, Φ = 0,6-1,5 cm

• puţin mai îngustat spre partea superioară
• suprafaţa situată sub inel lânos-fibroasă
 Sindromul faloidian

volva: mare şi membranoasă

inelul: membranos, subţire, fragil

carnea: albă, cu miros asemănător aluatului

• habitat: soluri nisipoase; păduri de conifere, rar de foioase

• sezon: vara → toamna; rară

• foarte toxică (“destroying angel”)

• toxina specifică: virosina

 Sindromul faloidian
Amanita verna
(fam. Pluteaceae, ord. Agaricales)
carpozom diferenţiat în pălărie şi picior, în întregime alb
pălăria: albă, Φ 3-10 cm; acoperită de fibrile
albe; marginea netedă; semisferică → plată

lamele: albe, libere

inelul: membranos,
subţire, fragil

volva: redusă,
membranoasă,
aderentă la picior
piciorul: alb, subţire, la bază bulbos,
ovoid
• la început compact apoi fistulos
• nu prezintă flocoane • habitat: păduri de foioase şi de conifere
• sezon: primăvara → toamna
 Sindromul faloidian

Galerina marginata
(fam. Cortinariaceae, ord. Agaricales)

carpozom format din pălărie şi picior

lamele: culoare ocracee

pălăria: Φ 1,4-5 cm;

semisferică → convexă;
culoare ocracee

piciorul: culoare ocracee; drept sau curbat inel: slab dezvoltat

• sub inel suprafaţa este netedă, fără
striaţii

• habitat: in special pe lemn putred, în păduri de conifere

 Sindromul faloidian

Lepiota helveola (fam. Agaricaceae, ord. Agaricales)

carpozom diferenţiat în pălărie şi picior
pălăria: Φ 1,5-6 cm
• semisferică - convexă → plata, piciorul prezintă inel
mamelonată cu o depresiune centrală;
• culoare roz-brună cu pete maronii

lamele: albe sau

rozacee, libere

carnea: este roz

habitat: pe substraturi în descompunere; marginea pădurilor; relativ rară

 Sindromul faloidian

Alte specii de Lepiota toxice (mortale):

L. brunneoincarnata L. subincarnata
 SINDROMUL PANTERIAN

• intoxicaţia cu acid ibotenic şi muscimol, identificate în specii ale

genurilor Amanita:
A. pantherina, A. muscaria, A. gemmata, A. regalis, A. aprica

• ingestia accidentală de A. muscaria este rară

• muscarina, considerată anterior ca fiind principalul compus toxic din A.

muscaria, nu contribuie la efectul toxic al acestor ciuperci

• mecanism de acţiune:
• acidul ibotenic si muscimolul (derivaţi de izoxazol) acţionează
asupra sistemului nervos central inhibând acţiunea anumitor
mediatori (serotonina)
 Sindromul panterian

Manifestări clinice

• se instalează rapid, la 0,5-3 h după ingestie

• similare intoxicaţiei cu etanol: euforie, dezorientare spaţială, senzitivitate

crescută la stimulii auditivi şi vizuali, midriază, anxietate, depresie,
agitaţie, tremor, convulsii urmate de un somn profund

• recuperarea se realizează de obicei după 4-24 h, fără sechele

• tratament:
• simptomatic: provocarea vomei şi remedierea tulburărilor nervoase
cu neuroleptice
 Sindromul panterian

Amanita pantherina
(fam. Pluteaceae, ord. Agaricales)
burete pestriţ, burete bulbos

pălăria: cărnoasă, fragilă; marginea striată

• Φ 6-15 cm; vâscoasă pe timp umed; lucioasă pe timp uscat
• cafeniu-cenuşie, cenuşie-oliv, cenuşie-ocracee, mai închisă la mijloc
• solzi albi pe suprafaţă, caduci, dispuşi regulat în cercuri concentrice
• convexă → plată

carpozom diferenţiat în
pălărie şi picior
 Sindromul panterian

inelul: alb, membranos, striat,

lăsat în jos, situat aproape la
jumătatea piciorului

lamele: albe, libere,

numeroase, serate
piciorul: neted, alb, bulbos la
bază, striat deasupra inelului,
fistulos
• L = 1-15 cm, Φ = 0,5-3 cm

volva: albă, adesea sub formă de 3-4 inele albe care înconjoară bulbul voluminos

• carnea: albă; gust dulceag iniţial, apoi acră

• habitat: păduri de foioase şi conifere
• sezon: vara → toamna
• otrăvitoare; câteva cazuri de intoxicaţie mortală
 Sindromul panterian

Amanita muscaria
(fam. Pluteaceae, ord. Agaricales)
muscariţă, bureţi pestriţi, pălăria şarpelui

pălăria: Φ 8-20 cm; marginea striată

• roşie sau roşie-portocalie
• numeroşi solzi de culoare albă carpozom diferenţiat în pălărie şi picior
• cărnoasă, umedă sau puţin vâscoasă
• convexă → plată

inelul: membranos, alb

sau galben, lăsat în jos

piciorul: alb, neted, plin, bulbos

la bază
• înconjurat de resturi albe de
volvă dispuse concentric
• L = 8-20 cm; Φ = 1-2 cm
lamele: libere, inegale, distanţate, albe sau cu o tentă gălbuie
 Sindromul panterian

• carnea: galbenă roşiatică sub cuticula pălăriei şi în rest albă; miros şi gust dulce

• habitat: păduri de conifere, mai rar de foioase

• sezon: vara → toamna
• toxică; intoxicaţiile nu sunt mortale
• proprietăţi halucinogene; utilizată de populaţiile primitive în ceremonii incantatorii
 SINDROMUL MUSCARIAN (SUDORIAN)

• ingestia de ciuperci care conţin muscarină

Clitocybe sp. sau Inocybe sp.

• intoxicaţiile - relativ rare:

• accesibilitate redusă
• caractere organoleptice dezagreabile
• biodisponibilitate redusă a muscarinei administrate oral

• intoxicaţiile pot surveni prin confundarea speciilor toxice cu specii

comestibile
Marasmius oreades, Tricholoma terreum, Clitopilus prunulus

• muscarina - constituentul principal

• se fixează pe receptorii muscarinici → efecte parasimpatomimetice
 Sindromul muscarian

Manifestări clinice

• se instalează rapid, la 0,5-2 h de la ingestie

• simptomatologie gastrointestinală (greaţă, vomă, diaree abundentă care

poate determina o deshidratare intensă, dureri abdominale) + efecte
parasimpatomimetice: sudoraţie puternică, hipersalivaţie, bradicardie,
mioză, dureri de cap

• intoxicaţiile severe: rare

• tratamentul:
• simptomatic
• în cazuri grave se neutralizează efectele muscarinei prin administrare
de atropină

• recuperarea survine în general în maxim 24 h

 Sindromul muscarian

Clitocybe dealbata
(fam. Tricholomataceae, ord. Agaricales)

carpozom diferenţiat în pălărie şi picior, 6-10 cm înălţime

pălăria: Φ 2,5-5 cm, bombată → formă de pâlnie

lamele: înguste, orizontale

piciorul: cilindric, uşor îngroşat la bază, cu

carne albicioasă sau roz-ocracee

• creşte în pajişti, păşuni, grădini, ocazional lângă copaci

 Sindromul muscarian

Alte specii toxice ale genului

C. rivulosa
 Sindromul muscarian

Inocybe erubescens (Inocybe patouillardi)

(fam. Cortinariaceae, ord. Agaricales)
carpozom diferenţiat în pălărie şi picior
pălăria: Φ 3-9 cm, conică → întinsă neregulat, la mijloc cu un
mamelon caracteristic; albă sau albă-crem → ocracee şi ruginie

piciorul: cilindric, plin, fibros

• L = 2-20 cm, Φ = 0,8-2 cm lamele: inegale, distanţate, albe sau roz → brune
• alb → roşiatic
• carnea: groasă, fibroasă, albă, în picior devenind roşiatică
• habitat: păduri de foioase, parcuri; pe sol alcalin sau neutru
• sezon: primăvara → toamna târziu
 Sindromul muscarian

Alte specii toxice ale genului

I. rimosa
I. maculata
 SINDROMUL ORELANIAN

• instalarea cu latenţă lungă (2-17 zile) a insuficienţei renale consecutiv

ingerării de ciuperci din genul Cortinarius care conţin orelanină:

C. orelanus, C. rubellus

• prima dată raportat în Polonia, în 1952, ca

urmare a unei epidemii de insuficienţă renală în
provincia Konin

• una dintre intoxicaţiile acceptate ca mortale doar târziu

• perioada de incubaţie lungă → dificilă asocierea simptomelor cu
ingestia de ciuperci

• intoxicaţia survine prin confundarea speciilor toxice cu specii comestibile:

Cantharellus cibarius

• orelanina nu este distrusă prin fierbere, congelare sau uscare şi prezintă

nefrotoxicitate
 Sindromul orelanian

Manifestări clinice

• nefrită interstiţială severă, distrucţie tubulară acută şi fibroză interstiţială

• în faza iniţială pot exista simptome gastrointestinale uşoare: greaţă,

vomă, anorexie, diaree, dureri abdominale

• insuficienţa renală se instalează după 4-15 zile

• mortalitatea este scăzută când se intervine cu hemodializă

• numeroşi supravieţuitori rămân cu disfuncţie renală

 Sindromul orelanian
Cortinarius orellanus
(fam. Cortinariaceae, ord. Agaricales)
carpozom diferenţiat în pălărie şi picior
pălăria: glabră, mamelonată, marginea fină, lobată sau fisurată
• gabenă sau brun-roşiatică sau roz
• Φ 3-8 cm
• conică şi acoperită de fibrile → netedă

lamele: aceeaşi
culoare cu pălăria

piciorul: cilindric, fistulos, galben-auriu, acoperit de

fibre fine roşiatice
habitat: zona montană, lângă stejari şi pini
 Sindromul orelanian
Cortinarius rubellus
(fam. Cortinariaceae, ord. Agaricales)

carpozom diferenţiat în pălărie şi picior

pălăria: Φ 8-10 cm, ascuţit mamelonată
• galben-maronie sau ruginie
• conică → plată

piciorul: cilindric
• aceeaşi culoare cu pălăria
• uneori cu benzi gălbui = resturi
de cortină

habitat: zone montane; păduri umede de conifere; pe soluri acide

 SINDROMUL GIROMITRIAN

• consumul de specii din genul Gyromitra, Helvella, Otidea

G. esculenta, G. fastigiata, G. gigas
H. crispa, H. lacunosa
O. onotica

• conţin giromitrină

• confundarea acestora cu specii comestibile:

Morchella esculenta

• datele epidemiologice: G. esculenta → principala cauză de intoxicaţii în

Polonia după al doilea război mondial (câteva cazuri mortale)

• giromitrina este descompusă prin fierbere îndelungată; apa în care s-au

fiert ciupercile trebuie aruncată
 Sindromul giromitrian

Manifestări clinice

• se instalează la 2-8 h până la 2 zile după ingestie

• simptome gastrointestinale uşoare (greaţă, vomă, dureri abdominale) şi

neurologice (tremor, ataxie, oboseală, confuzie)

• cazurile de deces prin insuficienţă renală sau comă hepatică: rare

• tratament
• de întreţinere
• echilibrare hidro-electrolitică

• vindecarea se produce de obicei în 2-6 zile fără sechele

 Sindromul giromitrian
Gyromitra esculenta
(fam. Discinaceae, ord. Pezizales)
zbârciog gras, ciuciulete
ascocarp cărnos, diferenţiat parte fertilă = pălărie şi sterilă = picior
pălăria: cărnoasă, fistuloasă, brună-castanie
• Φ 3-10 cm h = 3-8 cm
• numeroase pliuri lobate, ca nişte circumvoluţiuni, căptuşite cu stratul himenial;
marginea sudată cu piciorul

piciorul: crem sau galben-deschis,

cilindric, neted, fistulos, h = 3-8 cm,
Φ 2-5 cm diametru

• habitat: grupuri numeroase; păduri de conifere; pe sol, mai ales în jurul

trunchiurilor de pini bătrâni
• sezon: primăvara
 SINDROM ANTABUSE

• specia Coprinopsis atramentarius (comestibilă) conţine coprină → în

combinaţie cu etanolul 40  reacţie de tip disulfiram (Antabuse)

coprina

• sensibilitatea la etanol începe la 15‘– 2 h după ingestia ciupercilor şi

poate persista 48-72 h

• simptome: dureri de cap, înroşirea feţei, parestezii, gust metalic, vomă,

palpitaţii, tahicardie, transpiraţie, dureri de piept
• intensitatea depinde de dozele de coprină/etanol ingerate

• recuperarea: rapid (minute – ore), fără complicaţii

 Sindrom antabuse
Coprinopsis atramentaria (Coprinus atramentarius)
(fam. Psathyrellaceae, ord. Agaricales)
popenchi carpozom diferenţiat în pălărie şi picior
pălăria: ovoidă → campanulată, brăzdată de şanţuri, cu solzi
albicioşi (stadiu tânăr)
• Φ 3-5 cm h = 5-8 cm înălţime
• cenuşie sau gălbuie, puţin cărnoasă, se lichefiază la maturitate

piciorul:
L = 6-20 cm, Φ= 1-1,5 cm
• alb, cilindric, mai gros la
bază, fistulos

inelul: incomplet, la baza piciorului lamele: subţiri, numeroase;

la maturitate → lichid negru
• carnea pălăriei brună, aţoasă; a piciorului albă
• habitat: soluri îngrăşate; marginea drumurilor, grădini; grupuri numeroase
• sezon: primăvara → toamna
 SINDROMUL PAXILLUS

• alergie alimentară manifestată prin anemie hemolitică şi insuficienţă

renală consecutiv consumului de
Paxillus involutus, Tricholoma flavovirensis, Amanita smithiana

• primele consemnări ale reacţiei alergice → Germania (1960)

• anterior ciupercile respective erau considerate comestibile

• simptomele → numai la indivizi sensibilizaţi:

• greaţă, vomă, diaree, crampe abdominale, urmate de simptomele
anemiei hemolitice şi insuficienţei renale

• tratament:
• de întreţinere
• pot fi necesare hemodializa şi transfuzia de sânge
 Paxillus involutus
(fam. Paxillaceae, ord. Boletales) carpozom format din pălărie şi picior

pălăria: Φ 8-18 cm, marginea răsfrântă

• ocracee-violacee, brună-olivacee
• semisferică → plată, la mijloc concavă şi vâscoasă

lamele: galbene deschis → ocracee şi

brune; ramificate, adesea anastomozate

piciorul: L = 6-8 cm, Φ =1-3 cm

• cilindric, tare, plin
• aceeaşi culoare ca şi pălăria

• carnea: galbenă-verzuie; miros şi gust plăcut

• habitat: izolat sau în grupuri; păduri de conifere şi foioase, grădini şi parcuri
• sezon: vara → toamna târziu
 SINDROMUL GASTROINTESTINAL

• instalarea rapidă a gastroenteritei → simptomul cel mai tipic al intoxicaţiei

cu ciuperci

• în general manifestările sunt uşoare

• cauze adiacente:

• anumite specii negătite corespunzător

Lactarius sp., Russula sp.

• deficit de trehalază → ingestia ciupercilor ce conţin trehaloză 

diaree,crampe abdominale (incapacitate de absorbţie a trehalozei)
Agaricus bisporus, Boletus edulis
 Manifestări clinice

• instalarea simptomelor → dependentă de reactivitatea individuală

• perioada de latenţă scurtă: de la 15 minute la câteva ore

• simptome specifice:
• greaţă, vomă, dureri abdominale, diaree apoasă → sanguinolentă

• simptome non-specifice:
• frisoane, mialgie, oboseală, transpiraţii, vedere înceţoşată

• tratamentul:
• simptomatic (spălaturi gastrice, cărbune activ, antispastice)
• în general recuperarea se realizează în 24-48 h fără complicaţii
 Russula emetica
(fam. Russulaceae, ord. Russulales)
pâinişoară piperată, scuipatul cucului
carpozom diferenţiat în pălărie şi picior
pălăria: Φ 4-8 cm, marginea netedă şi ondulată;
• convexă → plată, adâncită în mijloc
• roşu intens până la roz deschis → se decolorează uşor

cuticula netedă,
se desprinde
uşor, lucioasă şi
lipicioasă pe
vreme umedă

piciorul: alb, cu tentă roz lamele:

• neted, plin libere, egale, albe
• L=4-9 cm Φ =1-2 cm

• carnea: albă, tare, spongioasă cu vârsta; gust acru sau piperat

• habitat: pe sol; păduri umede, turbării, mlaştini; etajul montan
• sezon: vara → toamna
 Lactarius torminosus (fam. Russulaceae, ord. Russulales)
bureţi flocoşi
carpozom diferenţiat în pălărie şi picior

pălăria: Φ 4-12 cm, roz-cărămizie; puţin lipicioasă

are pe suprafaţă zone concentrice şi peri lungi

lamele: subţiri, de culoare crem

piciorul: L = 4-8 cm, Φ = 1-2 cm

• aceeaşi culoare ca şi pălăria
• plin → prezintă cavităţi

• carnea: albă-crem, latex alb picant

• habitat: păduri, sub mesteceni
• sezon: vara → toamna târziu
 Boletus satanas
(fam. Boletaceae, ord. Boletales)
hrib ţigănesc, burete roşu, buretele dracului
carpozom diferenţiat în pălărie şi picior
pălăria: albă-cenuşie, mată, uşor pătată cu galben, roz sau verzui
• convexă → plată, cu marginea subţire; Φ până la 30 cm

regiunea himeniala:
tuburi gălbui →
albastru la atingere;
• porii de culoare piciorul:
roşie-sângerie, fini, • L = 6-8 cm, Φ = 4-6 cm
circulari • foarte umflat, bulbos,
galben sau roşiatic, cu o
reţea roşie-sângerie

• carnea: albă, galbenă deschis sau roşie, → verde, albastru în contact cu aerul;
gust şi miros dulce
• habitat: pe soluri calcaroase; păduri de foioase
• sezon: vara → toamna
 Tricholoma pardinum
(fam. Tricholomataceae, ord. Agaricales)

carpozom diferenţiat în pălărie şi picior, talie înaltă

pălăria: Φ 5-20 cm, convexă si groasă, uşor mamelonată

• albă-gri, acoperită de solzi
cuticula: se desprinde uşor;
cenuşie prevăzută cu solzi gri
concentrici, fibroşi sau catifelaţi

piciorul: alb, gros, scurt,

ocraceu la bază

• habitat: în special în regiunile montane, la rădăcina brazilor, fagilor

 Entoloma lividum
(fam. Entolomataceae, ord. Agaricales)
carpozom diferenţiat în pălărie şi picior
pălăria: Φ 6-14 cm, neregulată, uşor mamelonată, marginea răsucită, mată
• convexă → întinsă
• cenuşie lividă, ocracee, brună-deschis

lamele: serate, libere, largi,

galbene-roşiatice, pătate cu
galben la marginea pălăriei

piciorul: L = 7-10 cm, Φ = 2-4 cm

• uşor subţiat sub pălărie, albicios, striat
• carnea: albă, dulce; miros de făină proaspătă
• creşte pe sol, în grupuri numeroase, adeseori pot fi concrescute 2-4 exemplare;
• se întâlneşte de vara până toamna
 SINDROMUL NARCOTIDIAN

• produs de ciupercile halucinogene din genurile

Psilocybe, Conocybe, Gymnopilus, Panaeolus, Stropharia

• utilizate timp îndelungat în ritualuri religioase de către indienii din

Mexic şi America Centrală
• provocat de toxinele psilocibina si psilocina (similare serotoninei şi
LSD-ului)

• simptome: halucinaţii vizuale, stare de euforie şi râs, dilatarea pupilelor,

↓ tensiunii arteriale, încetinirea pulsului, astenie, somnolenţă, tulburări de
atenţie, dezorientare în timp si spaţiu, pierderea memoriei
 Psilocybe semilanceata
(fam. Strophariaceae, ord. Agaricales)
(culesul si transportul interzise în Europa)

pălăria: Φ 1-3 cm, mamelon ascuţit, marginea iniţial înrulată

cuticula: se desprinde
uşor; galbenă-ocracee
(timp uscat), maronie-gri
oliv (timp umed)
lamele: brun-
tabac până la
negru

• carnea: fină, albă piciorul: L = 12 cm, fin, aceeaşi

• habitat: pajişti, marginea drumurilor culoare cu pălăria
• sezon: vara → toamna
• Mexic: “teonacatl” (carnea lui Dumnezeu)