Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat BNR
Referat BNR
Istoric, prima bancă centrală creată a fost Banca Regală Suedeză (1668), Banca
Angliei creându-se 30 de ani mai târziu (1694). Banca Naţională a României a fost înfiinţată
în anul 1880.
Sistemul bancar modern românesc a apărut în secolul al XIX-lea, iar dezvoltarea
sa s-a accentuat în special după Unirea Principatelor Române de la 1859. Au început să
funcţioneze primele bănci cu capital autohton şi/sau străin având activitate atât comercială, cât
şi de emisiune.
În 1880 este înfiinţată Banca Naţională a României (B.N.R.) cu rol de banca centrală,
organizarea fiind concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei. Activitatea B.N.R. era
deosebit de complexă: efectua emisiunea monetară, era casierul statului, sprijinea dezvoltarea
şi modernizarea economiei şi a sectorului bancar prin creditarea activităţii economice şi
comerciale, sconta cambii şi alte efecte de comerţ, făcea comerţ cu aur şi argint, primea în
depozit metale, sume de aur şi argint, sume de bani în cont curent etc. Alături de guvernul
român, a contribuit în anii 1890-1892 la elaborarea legilor care au consacrat schimbarea
etalonului monetar, prin renunţarea la bimetalism în favoarea monometalismului aur. La 1
ianuarie 1901, statul român, puternic afectat de criza economică din 1900, şi de marile deficite
bugetare înregistrate, a fost nevoit să se retragă de la capitalul B.N.R. şi să vândă acţiunile pe
care le deţinea; astfel B.N.R. a devnit bancă de emisiune particulară dar care avea aceleaşi
responsabilităţi naţionale.
În timpul Războiului de Reîntregire, B.N.R. a susţinut financiar efortul de război al
guvernului român. Evoluţia evenimentelor militare a obligat Administraţia centrală a B.N.R.
să plece în refugiu la Iaşi şi să accepte transferul tezaurului său la Moscova, fără ca acesta să
mai poată fi recuperat.
Dezvoltarea economică a ţării, industrializarea, creşterea ca număr şi anvergura
proiectelor de investiţii au avut loc în strânsă legătură cu dezvoltarea, modernizarea şi
întărirea sistemului bancar românesc. Au fost create numeroase bănci cu capital autohton sau
străin ceea ce a dus la creşterea concurenţei pe piaţa financiară româneasca, iar fenomenul de
centralizare a capitalului bancar a dus la apariţia primelor bănci româneşti puternice. Această
dezvoltare a caracterizat perioada cuprinsă între momentul înfiinţării B.N.R. (1880) şi criza
economică din 1929-1933.
Ulterior, efectele puternicei recesiuni economice au afectat inclusiv sistemul bancar
din România şi au dus la falimentarea sau fuzionarea multor bănci, urmarea fiind reducerea
numărului lor total de circa trei ori. În scopul salvării şi întăririi băncilor româneşti, în
perioada 1934-1935 au fost adoptate noi legi şi reglementari în domeniul bancar. În anii `40
1
BANCA NATIONALA A ROMANIEI
sistemul bancar românesc era dominat de cinci instituţii puternice: Banca Româneasca, Banca
de Credit Român, Banca Comercială Româna, Banca Comercială Italiana şi Româna, şi
Societatea Româna Bancară; împreuna aceste bănci efectuau peste jumătate din totalitatea
operatiuni-lor bancare din România. B.N.R. deţinea monopolul emisiunii monetare şi efectua
operaţiuni de scontare în favoarea băncilor comerciale.
Din noiembrie 1948, toate operaţiunile bancare, toată activitatea bancară a fost
concentrată la nivelul Băncii Centrale. Aceasta devine centrul unic de creditare, de casă, de
decontări, de evidentă şi control. Astfel, putea funcţiona sistemul de conducere centralizată,
de dirijare, supraveghere şi control a întregii economii naţionale, a tuturor tranzacţiilor interne
şi internaţionale.
În 1990 România s-a reorientat către democraţie şi economia de piaţă, în acest sens
fiscal, juridic, social etc. În cadrul economiei de piaţă, băncile comerciale şi cele de investiţii
deţin un rol foarte important deoarece contribuie decisiv la buna funcţionare atât a fiecărei
unităţi economice în parte, cât şi a economiei privită în ansamblu. Participarea statului la
constituirea capitalului BNR „a fost motivată prin necesitatea garantării într-un mod real,
sigur şi eficace a dreptului de control al statului asupra politicii institutului de emisiune. La o
cât de sumară analiză a legii, se poate uşor constata că această garantare nu era cu nimic
justificată. Legea prevedea suficiente căi de exercitare a controlului, independente de calitatea
statului de a fi acţionar al băncii. Astfel, guvernatorul şi o parte dintre directori şi cenzori erau
numiţi de guvern; operaţiile băncii erau supravegheate de un comisar al guvernului; într-un alt
articol special din lege se prevedea dreptul guvernului de a se opune la exercitarea oricărei
măsuri contrară legii, statutelor şi intereselor statului. ”1
directă a instituţiilor publice de către autoritatea monetară sau accesul privilegiat al acestora la
resursele instituţiilor financiare.
cumpăra, vinde sau accepta în gaj titluri şi alte valori, a căror lista este stabilită de
Consiliul de Administraţie;
stabileşte regimul rezervelor obligatorii pe care societăţile bancare sunt obligate să
le menţină în conturi special deschise în evidenţele băncii;
răspunde în exclusivitate pentru autorizarea şi supravegherea tuturor entităţilor
care operează ca societăţi bancare în România. În acest scop Banca Naţională a României este
îm puternicita să emită reglementări şi să ia măsuri, în conformitate cu prevederile legii,
pentru a asigura viabilitatea sistemului bancar, şi să controleze la faţa locului şi să verifice
registrele, conturile şi alte documente ale societăţilor bancare şi ale altor persoane juridice,
pentru a obţine actele pe care banca le consideră necesare pentru îndeplinirea adecvată a
atribuţiilor de supraveghere.
5
BANCA NATIONALA A ROMANIEI
5. Politică monetară
Potrivit statutului său (Legea nr.312/2004 privind Statutul BNR), Banca Naţională a
României are ca obiectiv fundamental asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Totodată,
Banca Naţională a României sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea
îndeplinirii obiectivului său fundamental.
Conform art.2 din Legea nr. 312/2004, o atribuţie principală a Băncii Naţionale a
României o constituie elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de
schimb. Totodată, în vederea atingerii obiectivului său fundamental, banca centrală stabileşte
strategia de politică monetară şi decide asupra instrumentelor şi a procedurilor pe care le
utilizează pentru implementarea politicii monetare.
7. BIBLIOGRAFIE
http://www.bnro.ro/Istorie-BNR-1052.aspx
http://ro.wikipedia.org/wiki/Banca_Na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei
http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=169
www.scribd.com