Academia de Studii Economice din Bucureşti

Facultatea de Marketing

Evaluarea calităţii produsului alimentar

ciocolată

Coordonator: Studentă:

[Link] Bobe Magdalena Cojocaru Cristina

 Cuprins

Introducere

Capitolul I. Caracterizarea generală a produsului Ciocolată

1.1 Prezentarea produsului- valoare nutritivă, avantaje, dezavantaje nutriţionale

1.2 Materii prime şi proces tehnologic-schemă
1.3 Caracteristici de calitate psiho-senzoriale, fizico-chimice, microbiologice
1.4 Ambalarea Produsului
1.5 Condiţii de transport şi depozitare
1.6 Garantarea calităţii produsului
1.7 Etichetarea produsului

Capitolul II. Analiza pieţei produsului

2.1 Sortimentul existent pe piaţă

2.2 Date privind producţia şi consumul în Romania şi U.E
2.3 Principalii producători

Capitolul III. Modalităţi de promovare a produsului Ciocolată

Concluzii

Bibliografie
 Introducere

Ciocolata îşi face intrarea în istorie în Peninsula Yucatan (actualul Mexic), în anul 600
[Link]. Indienii Maya din Mexico adorau boabele de cacao, considerându-le un dar din ceruri. Ei
credeau că aceste boabe au puteri magice şi le foloseau în ritualuri şi ceremonii religioase, dar şi
pentru a vindecă durerile din timpul sarcinii, tusea şi febra.

La origine, arborele de cacao era numit "arborele vieţii', sursă de beneficii, aliment şi
medicament în acelaşi timp. Odată ce primii consumatori maiaşi au avut ideea de a deschide
fructele acestui arbore, doar porţiunea albă ce înconjura boabă îi interesa că aliment, aruncând
boabele! Doar mai târziu au utilizat toate resursele acestui fruct. Raportarea omului la aliment a
fost întotdeauna empirică. Nici cacaoa nu a scăpat.
Arborele de cacao a fost descoperit în urmă cu mai bine de 2000 de ani în pădurile tropicale
din continentul american. Păstăile acestui tip de arbore conţin seminţe ce sunt procesate pentru a
obţine pudra de cacao. Această este folosită în producerea ciocolatei.
Istoria ciocolatei începe încă din 250-900 I.H., când maiasii utilizau arborii de cacao, pe
care i-au adus din pădurile tropicale, pentru a-i cultivă. Ei recoltau, fermen- tău, prăjeau şi
măcinau seminţele de cacao pentru a le transformă într-o pastă. Această pastă era amestecată cu
apă, ardei iuţi şi făină de porumb pentru a crea o băutură spumoasă şi condimentată, de ciocolată.
În cultură Maya, populaţia avea dreptul să bea ciocolată doar la ocazii; în rest, acesta
băutură era destinată folosirii doar de către regi. Însă, în cultură Aztecă, doar preoţii, militarii
decoraţi, conducătorii şi comercianţii foarte înstăriţi aveau dreptul să utilizeze această licoare
regală.
Totodată, ciocolată a reprezentat un element foarte important al spiritualităţii acestor
două culturi, maiasa şi aztecă. Boabele de cacao erau oferite de către marii preoţi drept ofrande
pentru zei, iar în timpul ceremoniilor religioase era servită băutură de ciocolată.
Cacaoa, băutură a zeilor şi a războinicilor, a avut de-a lungul istoriei virtuţi de întăritor şi
de afrodiziac, ce au fost confirmate de la origine şi până în zilele noastre, acum demonstrate
ştiinţific: prin procedee moderne de spectrografie au fost identificate peste 800 de molecule.
„Boabă de cacao este un fenomen pe care natură nu l-a repetat. Nu s-au descoperit niciodată
atâtea calităţi într-un fruct atât de mic” spunea Alexandre von Humboldt, om de ştiinţă din
secolul al XIX-lea.
 Boabele de cacao au ajuns pentru prima dată în Europa în anul 1521, atunci când
Mexicul a fost cucerit de către spanioli. Deoarece a devenit, în timp, un produs de export foarte
scump, ciocolată a mai rămas încă 300 de ani de atunci băutură celor bogaţi. Când au adus
ciocolată în ţară, spaniolii au început să-i modifice compoziţia. Prin încercarea lor de a scapă de
gustul puternic amar, aceştia au adăugat scorţişoară şi zahăr băuturii. Ciocolată îndulcită a
devenit în scurt timp cel mai mare capriciu al continentului. Spaniolii au ţinut încă 100 de ani
secretul ciocolatei, din momentul când au adus-o în ţară lor. Când a reuşit să ajungă în toată
Europa, ciocolată a devenit produs de lux. În Franţa, datorită costului foarte ridicat al importului
de zahăr şi cacao, ciocolată era interzisă, fiind consumată doar la curtea regelui.
Dezvoltarea exportului de cacao a produs schimbări diferite pe continente diferite. Dacă
în Europa capetele încoronate comandau noi tipuri de seturi de porţelan şi argint, special
concepute pentru a bea ciocolată, în America Latină deja erau create colonii de sclavi pentru a
munci plantaţiile de arbori de cacao.
Din anul 1800, odată cu dezvoltarea tehnologiei şi cu Revoluţia Industrială, procesul de
producere al ciocolatei a suferit schimbări majore. Inventarea de maşini industriale pentru
măcinat boabele de cacao şi pentru crearea amestecului de ciocolată a făcut că acest produs să nu
mai fie consumat doar în stare lichidă, ci şi în cea solidă, sub formă de tablete.
Dezvoltatea tehnologică nu a adus însă şi modificări în procesul de creştere şi recoltare a
boabelor de cacao. Chiar şi în prezent se folosesc exact aceleaşi proceduri că acum 2000 de ani.
Boabele de cacao sunt recoltate, fermentate, uscate, curăţate şi măcinate, acţiuni desfăşurate în
mare parte manual.

Am ales să vorbesc despre acest produs, pur şi simplu pentru că este un desert preferat de
toată lumea. Ceea ce a început prin a fi o băutură iute şi amară folosită în procesiuni religioase a
ajuns cel mai iubit produs dulce din lume, accesibil tuturor. În present, ciocolată este produsă în
milioane de forme şi sortimente. Ciocolată este cunoscută şi considerată una dintre cele mai
minunate delicatese din lume. Deşi deţine această enormă popularitate, foarte puţini dintre noi
ştim de unde provine, cum se face, ce este sau că ar putea avea chiar propria ei istorie.
 Capitolul I. Caracterizarea generală a produsului Ciocolată

1.1Prezentarea produsului- valoare nutritivă, avantaje, dezavantaje nutriţionale

Cacao este denumirea semințelor produse de arborele de cacao(Theobroma cacao) care

dupăuscare se macină sub formă de pulbere. Aceasta este materia primă principală pentru
obținerea de ciocolată. Semințele de cacao conțin teobromină, cofeină și salsolinol. Teobromina
este un stimulent moderat dar de durată al sistemului nervos central. Cofeina, care este un
stimulant mai 6 puternic, se găsește într-o cantitate mai redusă. Acțiunea salsolinolului nu este
încă clarificată.Cert este că deja la consumul de cantități reduse de cacao apare un efect de
exaltare, euforie psihică explicată prin creșterea concentrației sanguine a serotoninei.
Cardiologii elvețieni și americani numesc ciocolata amăruie, ce are un procent de 70%
cacao,“aspirina dulce”, deoarece reduce afecțiunile cardiace și incidența trombozelor. Oamenii
deștiință apreciază efectul pozitiv antioxidant al substanței. De asemenea se constată efectul
pozitival flavonelor din cacao la scăderea depunerilor de pe pereții vaselor de sânge. La
personele sănătoase consumatoare de cacao s-a observat o încetinire a fenomenului de
îmbătrânire prematură a pielii și reducerea clară a incidenței bolilor cardiovasculare.
Ciocolata este un produs zaharos, susceptibil de a se topi în gura, fara a se putea
decela prezența particulelor solide, cu aroma si gust fin. Aceste calitați - grad de dispersie,
onctuozitatesi miros - sunt rezultatul unor procese fizice si biochimice care au loc în timpul
prelucrarii principalelor materii prime : masa de cacao, unt de cacao, zahar si a unora de adaos (l
apte,sâmburi grasi, aromatizanți, etc ).
Deși ciocolata este mâncată de plăcere, consumul de ciocolată cacao/ciocolată amăruie a
fost dovedit a afecta benefic sistemul circulator. Alte studii au fost efectuate pentru a
dovediefecte anticancerigene, de stimulator cerebral, inhibitor al tuseiși inhibitor al diareei. În
ciuda beneficiilor posibile, consumul excesiv de ciocolată poate favoriza obezitatea și
apariția diabetului zaharat.
O treime din grăsimea ce se găsește în preparatele de ciocolată sunt grăsimi saturate în
special acidul stearic și o grăsime nesaturată numită acid [Link]ționând diferit față de
altegrăsimi nesaturate, acidul stearic nu crește nivelul colesteroluluidin sânge. Consumul de
ciocolată în cantități relativ mari nu crește nivelul colesterolului, ci chiar este indicată o
acțiunede scădere a acestuia din urmă.
Beneficii le utilizării ciocolatei: Pericolele utilizării ciocolatei:
- Rol terapeutic - Obezitate
- Efect anticancerigen - Diabet
- Antioxidant -Acnee
- Stimulator cerebral -Intoxicare cu plumb
- Inhibator al tusei - Consumata seara, ciocolata duce
- Proprietați afrodisiace la stari de agitație si creeaza
hiperactivitate.
1.2Materii prime şi proces tehnologic-schemă

Fabricarea ciocolatei a ajuns la un grad înalt de sofisticare, iar un rezultat excelent cere o atenţie
deosebită în toate fazele. Ştiind că recolta de la un singur arbore de cacao are că rezultat 450 g de
ciocolată, vom preţui fiecare tabletă mai mult.
Procesul de fabricare a ciocolatei cuprinde următoarele etape:

Recoltarea

Fermentarea si uscarea

Prajirea

Macinarea

Amestecul

Conjarea

Temperarea

Turnarea
 1.3Caracteristici de calitate psiho-senzoriale, fizico-chimice, microbiologice

Asupra calităţii ciocolatei influenţează substanţial modul de pregătire a amestecurilor

loturilor de boabe de cacao de niveluri calitative diferite şi cu proprietăţi complementare. Prin
amestecarea boabelor de cacao cu proprietăţi diferite în proporţii optime se poate obţine
ciocolată într-un anumit sortiment dorit, superioară celei care s-ar fabrică din loturile provenite
de la varietăţile cu cel mai mare preţ.

Varietăţile de culoare deschisă cultivate în Ceylon, Jawa, Macao sunt indicate pentru
fabricarea ciocolatei cu lapte, loturile cultivate în zona Lagos sunt recomandate pentru cea
amăruie, cele obţinute în Bahia şi Aceră în amestec se pretează la obţinerea unor produse de
calitate medie, iar prin amestecarea varietătilor cultivate în Arabia se obţine ciocolată de calitate
superioară.
Calitatea produselor zaharoase este determinată de nivelul proprietăţilor organo-leptice, al
caracteristicilor fizico-chimice şi de absenţa defectelor.
Funcţia terapeutică este exercitată de acele produse alimentare (cereale, legume, fructe etc.) ce
intervin ca adjuvanţi în tratamentul unor afecţiuni între primele concepţii care au
pus în valoare funcţia terapeutică a produselor alimentare este aceea a lui Hipocrate care a scris
îi primele cărţi despre regimul alimentar la omul sănătos şi bolnav. Funcţia terapeutică este
dependentă de ansamblul de variabile (glucide, lipide, protide, săruri minerale, vitamine,
enzime, acizi organici) din compoziţia produsului alimentar a căror acţiune sinergică
suprimă sau atenuează simptomele unor boli.

Funcţia psihosenzorială şi estetică a produsului alimentar s-a manifestat încă de la

începutul vieţii umane pe Terra. Ea a evoluat odată cu introducerea progresului tehnic în
agricultură şi industria alimentară. Această funcţie se manifestă prin formă şi
mărime, culoare, limpiditate, consistenţă, aromă şi gust. În selecţia produselor alimentare
consumatorul este sedus în majoritatea cazurilor de dorinţele şi plăcerile pe care i le
oferă produsul şi mai puţin de valoarea nutritivă a acestuia.

Produsele zaharoase trebuie să se prezinte sub formă de bucăţi distincte cu mărimi şi forme
prognozate. Trebuie să prezinte aceeaşi culoare pe întreagă suprafaţă, acelaşi desen, aceeaşi
formă şi mărime. Abaterile constituie defecte. Aromă trebuie să fie pronunţată şi corelată în
funcţie de culoarea produselor. Gustul trebuie să fie specific, dulce, nuanţat de la produs la
produs, în funcţie de natură ingredientelor folosite. Stabilirea calităţii se poate face prin
degustare.

Principalii indicatori fizico-chimici şi de compoziţie ai produselor zaharoase sunt:

 zahărul total - care, la mai multe produse, deţine valori în jur de 60%; în cazul produselor
cu un conţinut mai mare de grăsimi zahărul total deţine 40%;
 zahărul direct reducător nu trebuie să depaseaca 25%, deoarece imprimă produselor
zaharoase instabilitate, favorizând procesul de aglomerare datorită higroscopicităţii ridicate;
 conţinutul de apă în majoritatea produselor zaharoase este cuprins între 2-4 %.
Umpluturile pot conţine între apă între 18-25 %;
 conţinutul de grăsime trebuie să corespundă normelor de calitate pentru produsele cu
conţinut lipidic. Acest conţinut variază de la 2% la 3 % la cele mai multe produse, până la 30-
40% la cele cu valoare nutritivă complexă
 aciditatea este o condiţie de calitate pentru produsele zaharoase care se acidulează în
scopul formării şi corectării proprietăţilor gustative. Aciditatea are valori cuprinse între 0,4% şi
1% acid citric;
 mărimea diferă de la produs la produs şi se poate exprimă prin numărul de bucăţi la kg
sau în g/buc.

La aprecierea calităţii produselor pe baza de ciocolată, o foarte mare importantă prezintă

caracteristicile organoleptice:
 aspectul exterior se examinează la valori ale temperaturii cuprinse în intervalul 16-18°C.
Produsele superioare trebuie să prezinte suprafaţă lucioasă, curată, nestratificata, fără pete sau
bule de aer;
 aspectul în secţiune. Masă de ciocolată trebuie să fie uniformă, mata în ruptură, cu
structura uniformă, fără bule de aer;
 culoarea este variabilă de la maron deschis până la maron închis, în funcţie de tipul
ciocolatei;
 consistentă ciocolatei trebuie să fie fină, relativ tare şi casantă la rupere;
 mirosul şi gustul trebuie să fie plăcute, cu arome caracteristice tipului, fără a lasă senzaţia
de asprime.
 Condiţiile optime de păstrare necesită că încăperile în care sunt depozitate produsele să
fie uscate, curate, dezinfectate, fără mirosuri străine, ; bine aerisite. Asigurarea stabilităţii
produselor se poate face prin menţinerea constanţa a temperaturii la valori optime. Variaţiile
bruşte de temperatura determina modificarea umidităţii relative a aerului, inclusiv în
microclimatul creat de ambalaj. Modificarea formei ciocolatei, apariţia brumei de zahăr sau
grăsime survin dacă depozitarea, transportul şi comercializarea se realizează la temperaturi mai
mari de 18°C.

1.4Ambalarea Produsului

Ambalajul prezintă un sistem cu funcţii complexe, destinate să asigure protecţia temporară a

produselor din punct de vedere fizic, chimic, biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii
acestuia în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii – până la consumator sau
până la expirarea termenului de garanţie.

Există mai multe criterii de clasificare a ambalajelor, din care reţinem:

• După materialul constituent: ambalaje din hârtie şi carton; ambalaje din sticlă; ambalaje
din metal; ambalaje din materiale plastice; ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn şi împletituri;
ambalaje din materiale textile; ambalaje din materiale complexe, în componente ale produsului
(membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat).

• După sistemul de confecţionare: ambalaje fixe; ambalaje demontabile; ambalaje pliabile.

• După tip: plicuri, pungi, sacoşe, coşuri, tavi, lăzi, cutii, stelaje, alveole, flacoane, borcane,
butelii, bidoane, damigene, butoaie, canistre, tuburi.

• După destinaţie: ambalaje de transport; ambalaje de desfacere şi prezentare.

• După specificul produsului ambalat: ambalaje pentru produse alimentare; ambalaje

pentru produse nealimentare; ambalaje pentru produse periculoase; ambalaje individuale;
ambalaje colective.

• După gradul de rigiditate: ambalaje rigide, ambalaje semirigide, ambalaje suple.

• După durata de utilizare şi tipul circulaţiei: ambalaje recuperabile; (ambalaje reciclabile

şi ambalaje refolosibile); ambalaje nerecuperabile.
1.5Condiţii de transport şi depozitare

Ciocolata este sensibilă la umiditate, mirosuri şi oxidare, dacă vine în contact cu aerul şi
lumina. Ciocolata trebuie protejată împotriva luminii şi aerului şi depozitată într-un loc uscat şi
răcoros, la o temperatură constantă, cuprinsă între 12 şi 20°C. Asiguraţi-vă întotdeauna că
ambalajul utilizat pentru depozitarea ciocolatei este închis corespunză[Link] prezentare şi
desfacere ciocolată se ambalează în hârtie metalizată sau hârtie imitaţie pergament, peste
care se aplică o banderolă litografiată, cu un design [Link] manipulare, transport şi
păstrare ambalajele de desfacere se introduc în cutii de carton.

1.6 Garantarea calităţii produsului

Calitatea mărfurilor, conform definiţiei dată de SR EN ISO 9000/2001, reprezintă măsura

în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplinesc cerinţele. În ziua de astăzi calitatea,
după părerea multor specialişti, a devenit o necesitate impusă de concurenţă, deoarece numai
producătorii care vor oferi mărfuri de cea mai bună calitate vor supravieţui în anii care vor urma.
Aşadar, calitatea mărfii exprimă capacitatea acesteia de a-şi îndeplini funcţiile pentru care a fost
proiectată, prin intermediul atributelor calităţii (durabilitate, siguranţă, uşurinţă în utilizare,
satisfacerea necesarului energetic zilnic, acoperirea necesităţilor zilnice de substanţe nutritive
etc.). Deşi din punct de vedere al companiei producătoare unele dintre aceste caracteristici pot fi
măsurate în mod obiectiv, calitatea trebuie evaluată prin prisma percepţiei consumatorilor.
Calitatea reprezintă, prin urmare, o preocupare majoră a consumatorilor şi a producătorilor.
Poziţia pe piaţă a mărfurilor şi imaginea mărcilor acestora depind de calitatea percepută de
consumatori, care de multe ori consideră ca fiind produse de înaltă calitate acelea care aduc
beneficii majore la un nivel acceptabil al costurilor.
O marfă poate fi descrisă, din prisma consumatorului şi prin aşa-numita „consistenţă” a
calităţii, dată de un complex de caracteristici, şi anume: ƒ caracteristici de utilizare: specificitatea
consumului, durata consumului, volumul consumului; ƒ atribute: nume de marcă, cerinţe, servicii
conexe; ƒ conţinut simbolic (consumatorii şi chiar întreprinderile cumpără odată cu mărfurile
anumite simboluri): putere, libertate, confort, performanţă etc.; ƒ caracteristici de calitate:
componenţi/compoziţie, caracteristici tehnico-funcţionale, caracteristici de siguranţă.
Garanţia reprezintă un înscris prin care sunt aduse la cunoştinţa producătorului
responsabilităţile acestuia în cazul în care un bun nu este adecvat. Garanţia defineşte gradul în
care te poţi baza sau încrede în produs şi în producător; aceasta trebuie să fie în acord cu legile
locale şi cu standardele produselor. Garantarea calităţii mărfurilor este o problemă de interes
maxim pentru consumatori, întrucât le conferă certitudinea respectării unor standarde şi norme
de calitate şi le dă încredere în asigurarea răspunderii juridice faţă de produs. Consumatorii
preferă garanţii mari, dar aceste mărfuri pot fi foarte scumpe pentru agenţii economici mici.
Decizia acordării garanţiei, ca perioadă de timp şi conţinut, rămâne o problemă strategică
importantă, care trebuie reglementată pentru a fi comunicată consumatorilor ţintă.
Un element deosebit de important care atrage atenţia cumpărătorului este marca
comercială sau de fabrică. Ea este totodată cea care garantează calitatea mărfii achiziţionate.
Mărcile acordate pot fi individuale, aparţinând unei persoane determinate (fizice sau juridice) sau
colective, aparţinând unor persoane juridice şi destinate, în general, să garanteze calitatea sau
originea produsului (aplicându-se, de obicei, împreună cu marca individuală).
Marca de conformitate (pentru certificare) este o marcă protejată, aplicată sau emisă pe baza
regulilor unui sistem de certificare, care indică existenţa încrederii că produsul în cauză este în
conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ.
Alte însemne ale calităţii utilizate la nivelul Uniunii Europene sunt: indicaţia
geografică protejată, denumirea de origine protejată şi specialitatea tradiţională garantată.
Acestea au fost definite prin reglementări comunitare în scopul de a identifica şi de a proteja
produsele agricole sau alimentare provenind din anumite zone geografice renumite, precum şi pe
cele a căror specificitate este legată de compoziţia, modul de producere sau modul de prelucrare
tradiţional.

1.7 Etichetarea produsului

Conform hotararii nr.106/2002, etichetele alimentelor trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu:
a) denumirea sub care este vândut alimentul;
b) lista cuprinzând ingredientele;
c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;
d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate;
e) data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au
un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum;
f) condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale;
g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al
distribuitorului; în cazul produselor din import se înscriu numele şi sediul importatorului sau ale
distribuitorului înregistrat în România;
h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să
creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a
alimentului;
i) instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare
necorespunzătoare a alimentelor;
j) concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum;
k) o menţiune care să permită identificarea lotului;
l) menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevăzute:
- informatiile nutritionale,
- informatii publicitare legate de alte produse ale companiei/alte sortimente ale gamei.

Ingredient Ciocolata Ciocolata Ciocolata Ciocolata Ciocolata

conținut continut neindulcita amaruie semidulce și
redus de ridicat de ciocolata de
grasimi grasimi menaj

Grasime 10-15% 20-25% 45-55% 33-45% 20-35%

Carbohidrati 45-60% 45-60% 30-35% 20-50% 50-70%

Zaharuri 0-2% 0-2% 0-2% 13-45% 45-65%

Fibre
20-35% 30-35% 15-20% 5-8% 3-8%
alimentare

Proteine 17-22% 15-20% 10-15% 5-10% 3-8%

Calorii pe 30
circa 60 circa 90 140-150 150-160 130-160
grame

Calorii pe 100
circa 200 circa 300 470-500 500-550 450-550
grame
 Capitolul II. Analiza pieţei produsului

2.1 Sortimentul existent pe piaţă

În prezent, ciocolată este produsă în milioane de forme şi sortimente. Ceea ce a început
prin a fi o băutură iute şi amară folosită în procesiuni religioase a ajuns cel mai iubit produsdulce
din [Link] ciocolatei par să influenţeze într-o mare măsură preferinţele de
consum,opţiunile fiind mai numeroase, atât la nivel de brand, cât şi la nivel de segment de piaţă:
ciocolată albă, ciocolată cu lapte sau amăruie, ciocolată cu diferite ingrediente (alune,
stafide,arahide) sau creme (cappuccino, caramel, iaurt, căpşuni, brandy, rom, piersici, cireşe).
Ciocolată albă este ciocolată produsă din unt de cacao, zahăr, lapte, vanilie şi altearome.
Nu conţine alte ingrediente pe baza de cacao şi de aceea are o culoare apropiată de [Link]
ţări nu permit folosirea denumirii de ciocolată pentru acest tip datorită continutuluiredus de
substanţă uscată de cacao. Are o aromă uşoară şi plăcută.
Ciocolată cu lapte conţine între 20 şi 35% substanţă uscată de cacao (masă de cacaosi unt
de cacao) şi peste 12% substanţă uscată de lapte.
Ciocolată amăruie este o ciocolată dulce cu un conţinut ridicat de substanţă de cacaosi
fără sau maxim 10% coninut de lapte.
Ciocolată extra amăruie conţine între 55 şi 85% substanţă uscată de cacao. Cu cateste mai
ridicat conţinutul de cacao, cu atât cantitatea de zahăr este mai mică, ceea ce îi conferaun gust
intens şi foarte amărui. Este cea mai pură ciocolată şi de aceea este tot mai preferată deiubitorii
de ciocolată.Reportajele sau articolele cu privire la beneficile ciocolatei negre cu un conţinut
ridicat decacao joacă un rol foarte important în alegerile clienţilor.

2.2 Date privind producţia şi consumul în Romania şi U.E

Romanii mănancă puțină ciocolată, și de aceea firmele din domeniu fac eforturi de a
diversifica produsele oferite și campaniile publicitare agresive. Romanii consumă în medie trei
tipuri de ciocolată, de două-trei ori pe saptămană. Cei mai mari consumatori de dulciuri sunt
tinerii cu varsta cuprinsa între 18 și 24 de ani, ei preferand în special tabletele și batoanele.
Dintre aceștia, femeile sunt mari consumatoare mai ales de tablete și bomboane. Celelalte
categorii de persoane nu cumpără foarte multă ciocolată, mai ales persoanele în varstă (55-65 de
ani), care consumă foarte rar.
Amatorii, cei care consumă ciocolată ocazional, de plăcere, sunt femei în proporție mai mare
decat bărbații (6 femei la un barbat).
In Romania, consumul mediu este de 1,7 kg de ciocolata/ cap de locuitor, ceea ce
inseamna ca 88% din populatia tarii mananca ciocolata. Dintre consumatori, mai mult de
jumatate, anume 60% sunt femei.
Pentru comparaţie, alte state din Europa, precum Marea Britanie şi Elveţia, consumă 10-
12 kilograme anual pe cap de locuitor. România este chiar şi în urma Bulgariei la această
categorie. Interesant este însă faptul că segmentul de ciocolată premium are o creştere
spectaculoasă, de cel puţin 15-20% în ultimii 5 ani, spun jucătorii, în contextul în care un produs
din această categorie poate depăşi uşor suma de 10 RON (3 euro).

2.3 Principalii producători

Principalii jucatori care domina piata ciocolatei suntKraftFoods Romania, Excelent-

Kandia, Supreme Chocolat, Nestlé si Master Foods. Cei cinci producatori detineau in perioada
2011 - 2012 peste 80% din piata in volum si aproape 80% invaloare, potrivit unui studiu efectuat
de compania de cercetare de piata MEMRB [Link], intr-un top realizat de aceeasi
companie, dupa importanta in vanzari si invaloare, primele zece branduri de pe piata romaneasca
a ciocolatei sint Poiana (Kraft Foods),Laura(Excelent-Kandia), Primola (Supreme), Joe (Nestlé),
Africana (Kraft Foods), Novatini(Supreme), Milka (Kraft Foods), Kandia (Excelent-Kandia),
Heidi (Heidi) si Papi(Excelent-Kandia). In perioada 2011 - 2012, acestea detineau 83,9% din
piata in volum si 79,4%in valoare, potrivit aceluiasi [Link] premium este impartit de
Milka, Poiana Senzatii,Heidi si Anidor, cel mediu este reprezentat de brandurile Kandia, Poiana
si Primola, iarsegmentul economic include marcile Laura, Africana si [Link] in topul
celor mai vindute branduri de ciocolata, Poiana, se dovedeste una dintrecele mai puternice marci
de bunuri de larg consum din Romania, fiind preferata, potrivit datelorfurnizate de compania
producatoare, de peste 9 milioane de romani. Desi in topul celor maivandute marci de ciocolata
se remarca prezenta constanta a brandurilor din segmentele economicsi mediu, potrivit
unuistudiu GfK, citat de aceeasi companie, aproximativ 78% dintre romanicunosc marca Milka.
De asemenea, desi este o marca premium, Milka este preferata de peste 25%dintre consumatorii
romani de ciocolata.
 Capitolul III. Modalităţi de promovare a produsului

Publicitatea trebuie facută în mod mai intens în perioadele de sărbătoare, deoarece,

studiile au arătat că, cele mai importante perioade pentru vanzările de dulciuri sunt ziua Sfantului
Valentin, Paștele și perioada Crăciunului. Astfel, circa 40 % din vanzările anuale de ciocolată din
Europa sunt obținute în ultimul trimestru al anului. În celelalte perioade din an, vanzările sunt în
ușor declin, punandu-i la grea încercare pe cei din departamentul de marketing pentru a-și
menține vanzările la un nivel rezonabil.
Una dintre mediile de comunicare cele mai răspandite şi cea care corespunde şi în cazul
ciocolatei Heidi, este televiziunea, deoarece, oricine poate avea acces la toată gama de publicitate
care se utilizează pe micul ecran.
Ciocolata Milka foloseşte pentru promovare toate mediile de [Link], apelează
la promovarea televizată, prin binecunoscutele spoturi în care marmotele se străduiesc să ne
ofere cea mai fină ciocolată. Totodată, se apelează la promovarea în diverse publicaţii şi afişe
publicitare. Milka pune foarte mare accent pe promovarea prin intermediul internetului, avand un
site foarte bine organizat.
Marca Poiana este susţinută printr o amplă campanie de outdoor, indoor, internet şi presă,
precum şi prin numeroase materiale care asigură evidenţierea produsului la punctul de vanzare,
care au întărit principalele atribuite ale ciocolatei Poiana. Campaniilie publicitare se regăsesc atat
în bannerele stradale, cat şi în paginile revistelor, dar mai ales în spoturile TV.
Fiind cel mai cunoscut brand de ciocolată din Romania, Poiana nu utlizează o campanie
publicitară agresivă, fiin aleasă soluţia unei publicităţi de reamintire sau reclame pentru
perioadele speciale din an (de exemplu, reclamele TV pentru sărbătorile de iarnă).
O altă metodă de promovare a vanzărilor este prin organizarea de targuri şi festivaluri. În
vederea atragerii unui public cat mai numeros, implicit a cat mai mulţi potenţiali cumpărători,
marii producători de ciocolată, investesc sume mari de bani în expoziţii şi festivaluri ale
ciocolatei.
 Concluzii

Piata ciocolatei din Romania s-a dezvoltat continuu, cu precadere in ultimul deceniu,
evoluand atat ca aspect exterior, cat si a calitatii si a diversitatii gamei sortimentale. Cu o istorie
care a inceput in anul 1899, astazi avem marci de succes precum Poiana,Kandia, Milka, Africana
etc. La ora actuala ies in evidenta patru mari producatori: Kandia-excelent, Kraft Foods
Romania, Supreme Group, Heidi Chocolats Suisse, ce si-au adjudecat majoritatea pietei (peste
90%).
Desi nu exista o traditie a consumului de ciocolata in tara noastra, in ultimul timp romanii au
inceput sa devina din ce in ce mai exigenti. Producatorii trebuie sa se adapteze unor cerinte si
nevoi diversificate adoptand ca strategie dezvoltarea extensiva.
Ciocolata este unul dintre produsele care se adreseaza unui segment amplu de consumatori putini
fiind cei care nu consuma, macar ocazional acest [Link] urmeaza in general canalul
clasic : producatori engross-isti,distribuitori , detailisti, consumatori finali. Supreme Group
detine chiar propriul serviciu de [Link] de promovare sunt variate, pentru a atrage o
cat mai mare clientela :anunturi publicitare in reviste, spoturi publicitare pentru televiziune si
radio,promovarea vanzarilor (vanzarea grupata, oferte-girafa, reduceri de pret), publicitate la raft.
Producatorii s-au adaptat revolutiei tehnologice, ciocolata aparand mai nou si in magazinele
[Link] se preconizeaza o usoara crestere a preturilor si cursul de schimb in scadere
favorizeaza exporturile, piata ciocolatei inregistreaza o crestere de 20%, favorizata fiind de
trendul pozitiv general al economiei.
Ciocolata neagra este alimentul perfect, intrucat iti potoleste pofta de dulce, dar iti protejeaza
si sanatatea. Cea cu lapte este bogata in zahar si nu mai are aceleasi efecte benefice asupra
organismului, comparativ cu cea neagra, a carei compozitie de cacao trebuie sa fie peste 60%.
Persoanele care consumă regulat ciocolată au tendinţa de a-şi menţine un fizic slab, potrivit unui
studiu publicat în „Arhivele de Medicină Internă”, citat de BBC. Concluziile studiului au fost
enunţate după ce au fost analizate aproape 1.000 de persoane din Statele Unite, cărora le-a fost
măsurat nivelul de calorii consumate, dieta regulată şi indicele de masă corporală.
 Astfel, persoanele care consumă de câteva ori pe săptămână, în mod regulat, ciocolată, sunt în
general mai slabe decât cei care o consumă ocazional. În ciuda unui exces de calorii acumulate la
consumarea acestui produs, studiul a concluzionat că indicele de masă corporală nu este
influenţat puternic. Ciocolata scade cu o treime riscul apariţiei bolilor de inimă şi a infarctului.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Cambridge susţin că persoanele care mănâncă două
pătrăţele de ciocolată pe săptămână îşi reduc riscul apariţiei bolilor cardiovasculare cu 37%, în
timp ce persoanele care mănâncă un pătrăţel pe săptămână beneficiază de o scădere cu până la 29
de procente a riscului.
 Bibliografie

Fundamentul Ştiinţei Mărfurilor [Link]. Dumitru DIMA [Link]. Ion

DIACONESCU [Link]. Rodica PAMFILIE [Link]. Roxana PROCOPIE
[Link]. Magdalena BOBE [Link]. Carmen PĂUNESCU [Link]. Dorin
POPESCU [Link]. Lelia CHIRU

[Link]

[Link]
content/uploads/2011/01/[Link]-marfuri-alimentare-Analiza-calitatii-
senzoriale-a-
[Link]+Principalele+etape+ale+procesului+de+ob%C5%A3inere+a+ciocolatei+:&h
l=ro&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESiNgZVvrb_BSh_XfzycaI7ADsV49CBfNmS1PI3v7m0
XL7Rnmqil5bIuKlzLQmzmLHEDj2Na-BdiEFXKBNaL1s5fiAjUVHrkYB-
mk_eeVZIjxPFys0FdXggX_012YVzdT-Rsc7bL&sig=AHIEtbSENQdRJ_D-
DTZulXcA_t1_dQ-_aw
[Link]

[Link]

[Link]
categorii_7.html

[Link]
categorii_7.html

[Link]

[Link]

[Link]
ca_900_mil__lei.html

[Link]