Curtea Europeană de Conturi

1. Istoric asupra instituţiei

2. Organizarea Curţii de Conturi Europene

3. Activitatea de control a Curţii de Conturi Europene

4. Bibliografie

2
 1.Istoric asupra instituţiei

Ideea unităţii europene îşi are începuturile în perioada interbelică. Sub impulsul
consecinţelor catastrofale ale primului război mondial, în 1923, ia naştere „Mişcarea
paneuroprană” din iniţiativa lui Coudenhove-Kalergi, un aristocrat de origine cehă.
Prima iniţiativă oficială în direcţia uniunii europene, are loc în 1929 şi aparţine lui
Aristide Briand,cunoscut om politic francez, laureat al premiului Nobel pentru pace (1926).
Demersul acestuia s-a lovit de vitregia vremurilor. Europa, sfâşiată de ambiţii naţionaliste, a
intrat în cel de-al doilea război mondial.
Efectele destabilizatoare a două războaie sângeroase şi slăbirea poziţiei Europei în
lume au dus la conştientizarea, pe scară tot mai largă a faptului că numai pacea şi acţiunea
concertată pot transpune în realitate visul unei Europe puternice şi unite.
Primii paşi s-au făcut în 1946-1957 prin constituirea OECE, CECO, EURATOM şi
CEE.Apoi până în 1973 „Europa celor şase” (Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi
Olanda) devine „Europa celor nouă” prin aderarea în acel an a Marii Britanii, Irlandei şi
Danemarcei.Un nou impuls se resimte în anii 1974-1985. Aderă în această perioadă Grecia,
Spania, Portugalia, iar în februarie 1986 se semnează Actul Unic European, care adaugă
cooperarea politică celei economice şi fixează data de 1 ianuarie 1993 pentru relizarea Pieţei
Unice.
În perioada 1986-1995 uniunea se extinde ajungând de la „Europa celor
doisprezece” la „Europa celor cincisprezece” prin aderarea Austriei, Finlandei şi Suediei.
Uniunea Europeană se distinge faţă de alte organizaţii internaţionale prin modelul
său de integrare care se situează dincolo de cooperarea tradiţională între state : statele
membre ale Uniunii au transferat o parte din competenţele lor la nivel comunitar.

3
 Pe lângă puterile naţionale, regionale şi locale, există şi o putere europeană, având la
bază instituţii democratice şi independente, mandatate să intervină în domeniile în care
acţiunea comună este considerată mai eficientă decât acţiunea separată a statelor membre
conform principiului subsidiarităţii ce are menirea de a asigura luarea deciziilor cât mai
aproape de cetăţean.
Curtea de Conturi Europeană este una dintre cele mai noi instituţii ale Uniunii
Europene.
A luat fiinţă în urma iniţiativei parlamentarului german Dr. Heinrich Aigner
(preşedintele Comisiei de Control Bugetar) şi a fost prevăzută în Tratatul de la Bruxelles din
22 iulie 1975, dar şi-a început activitatea în 1977, având sediul propriu la Luxemburg.
Începând cu tratatul de la Maastricht Curtea de Conturi Europeană a fost recunoscută
ca una dintre cele cinci instituţii ale Uniunii Europene. Celelalte instituţii sunt: Parlamentul
European, Consiliul Uniunii Europene , Comisia Europeană şi Curtea Europeană de Justiţie.
Anterior înfiinţării Curţii de Conturi Europene exista o Comisie de Control cu
atribuţii în Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice (EURATOM) şi un comisar de conturi în Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi
Oţelului (CECO).
Necesitatea creării acestei instituţii a fost determinată de creşterea importantă a
volumului finanţelor comunitare, de diversitatea surselor şi a cheltuielilor acestora, de
complexitatea operaţiunilor pe care gestiunea lor le impune, precum şi a gestionării
creditelor bugetare.
În cadrul sistemelor constituţionale din statele moderne, funcţia de audit este în
general considerată a fi unul dintre elementele care garantează gestionarea democratică a
afacerilor din sectorul public. Această activitate de gestionare ia de obicei două forme
distincte dar complementare cunoscute sub numele de control intern şi audit extern.
Gestionarea fondurilor publice nu poate fi lipsită de un audit extern corespunzător.

4
 Înfiinţarea Curţii de Conturi Europene a urmat acelaşi raţionament şi a coincis cu
două evenimente deosebit de importante: extinderea puterilor Parlamentului European în
domeniul controlului bugetar şi finanţarea integrală a bugetului Uniunii Europene prin
resurse proprii.
În faţa acestor schimbări şi a creşterii puterilor Parlamentului European în domeniul
execuţiei bugetare, era imperios necesar să se aducă o schimbare calitativă în auditul extern
al bugetului .
Rolul Curţii de Conturi Europene a fost confirmat şi întărit la 1 mai 1999, odată cu
intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, care a împuternicit Curtea să execute un
management financiar solid, i-a întărit rolul în lupta împotriva fraudei şi i-a permis să aibă
recurs la Curtea de Justiţie pentru a-şi proteja prerogativele cu privire la alte institute ale UE.
Tratatul de la Nisa, semnat de către miniştrii afacerilor externe ai statelor membre
ale Uniunii Europene la 26 februarie 2001 şi intrat în vigoare la 1 februarie 2003, a
confirmat principiul conform căruia Curtea de Conturi Europeană trebuie să fie formată din
câte un reprezentant al fiecărui stat membru, a permis organizarea acesteia în camere şi a
subliniat importanţa cooperării Curţii cu organismele de audit naţionale.
Înfiinţarea Curţii de Conturi Europene a transpus nevoia Comunitaţii de a avea o
conştiinţă financiară, aşa cum a definit-o Hans Kutscher, preşedintele Curţii Europene de
Justiţie la acea vreme, în octombrie 1977.
Obiectivul Curţii de Conturi Europene este de a contribui la îmbunătăţirea gestiunii
financiare a fondurilor Uniunii Europene pentru a garanta utilizarea optimă a resurselor în
beneficiul tuturor cetăţenilor Uniunii.
Crearea Curţii de Conturi Europene s-a înscris în logica consolidării finanţării
Comunităţii prin resurse proprii şi în aceea a responsabilităţii Parlamentului European de a
acorda descărcare Comisiei pentru execuţia bugetului.
Dotată cu personalitate morală şi autonomie financiară, Curtea de Conturi Europeană
nu este un organ de jurisdicţie, în ciuda numelui său .Nu are putere de jurisdicţie asupra

5
conturilor, rolul său fiind acela de a informa instituţiile europene asupra legalităţii şi
regularităţii operaţiilor realizate pentru o buna gestiune financiară a Comunităţii. Curtea de
Conturi Europeană controlează execuţia bugetului şi asistă Parlamentul şi Consiliul.
Din punct de vedere istoric, crearea Curtii de Conturi Europene coincide cu
modelarea puterilor Parlamentului European. Relaţiile Curţii de Conturi Europene cu
Parlamentul au fost întotdeauna stricte, rigide şi mult mai flexibile şi mai întărite cu Comisia
de la Bruxelles. Totuşi, Curtea de Conturi Europeană nu este un organ legat de Parlament,
diferenţa resimţindu-se în raport cu instituţiile naţionale de control financiar belgiene,
spaniole sau britanice, ea veghind la ocrotirea independenţei sale, mai ales în programarea
controalelor sale.
Existenţa unui buget propriu al Uniunii Europene, distinct de cel al statelor membre,
şi faptul că autonomia financiară fusese acordată instituţiilor europene sut doua elemente
care pledează, prin esenţa lor, în favoarea creării Curţii de Conturi Europene, ca organ de
control extern specific pentru veniturile şi cheltuielile comunitare.
Activitatea de control luată în sens larg nu are un obiectiv unic de a dezvălui
deficienţele sau de a da naştere sancţiunilor. Ea constituie înainte de toate o manieră eficace
de ameliorare a gestiunii şi, pe cale de consecinţă, rezultatele spre care ea trebuie sa tindă.
Legiuitorul a dorit ca acestă instituţie, Curtea de Conturi Europeană, să examineze
toate conturile relevante ale comunităţii Europene, să întocmească, în acest sens un raport şi
să dea avizul ei în mod public.
Legiuitorul a stabilit şi un mod specific de desemnare a membrilor Curţii de Conturi
Europene şi i-a dat o autonomie completă de gestiune pe plan administrativ şi bugetar prin
reglementarea financiară din 21 decembrie 1977.
Curtea de Conturi Europenă este denumită de către unii „conştiinţa financiară” a
Uniunii, iar de către alţii „gardiana finanţelor sale”, aceasta deoarece ea veghează la
respectarea anumitor principii morale, administrative şi contabile. Rapoartele Cutţii de
Conturi Europene reprezintă o bogată sursă de informaţii asupra gestiunii financiare a

6
Uniunii, dar şi un mijloc de presiune asupra instituţiilor şi a altor organe administrative în
vederea asigurării unei bune gestiuni asupra fondurilor.
Misiunea Curţii de Conturi Europene, pe care o îndeplineşte într-o totală
independenţă, contribuie de o manieră fundamentală la transparenţa actelor din cadrul
Uniunii Europene.
Controlul obiectiv al Curţii de Conturi Europene asigură pe contribuabili în privinţa
bunei gestiuni financiare a Uniunii Europene, fapt care este cu atât mai necesar cu cât
cheltuielile Uniunii Europene au cunoscut, de-a lungul anilor, o importantă creştere pe
măsură ce s-a mărit câmpul de acţiune al acesteia.
Cu siguranţă rolul Curţii de Conturi Europene se va amplifica în cadrul organizaţiei
deoarece tendinţa actuală este ca statele membre să acorde prerogative tot mai largi acestui
organism inclusiv în domeniul valutar şi financiar.

2.Organizarea Curţii de Conturi Europene

În compunerea Curţii de Conturi Europene fiecare stat membru este reprezentat

de un cetaţean al său.
Membrii săi sunt aleşi dintre personalităţile care fac sau au făcut parte în ţările
lor respective din instituţiile de control extern sau posedă o calificare specială pentru această
funcţie, iar independenţa lor trebuie să fie în afara oricărui dubiu.
Curtea de Conturi Europeană este un organ colegial - ceea ce înseamnă că
deciziile luate sunt asumate de către toţi membrii – fiind compus din 27 de membrii. Ei sunt
numiţi de catre Consiliul Uniunii Europene pentru o peroadă de 6 ani, cu posibilitatea
reînnoirii mandatului lor. Parlamentul este consultat cu privire la candidaţi, la statutul de
membru, aceştia trebuind să prezinte declaraţii în faţa comisiei competente a Parlamentului
şi să răspundă la întrebările care li se pun.

7
 În prezent, componenţa Curţii de Conturi Europene în ceea ce priveşte cei 27 de
membrii, se prezintă astfel:

1 Hubert WEBER - Preşedinte

2 François COLLING
3 Maarten B. ENGWIRDA
4 Jean-François BERNICOT
5 Máire GEOGHEGAN-QUINN
6 Vítor Manuel da SILVA CALDEIRA
7 Hedda VON WEDEL
8 David BOSTOCK
9 Morten Louis LEVYSOHN
10 Ioannis SARMAS
11 Július MOLNÁR
12 Vojko Anton ANTONČIČ
13 Gejza HALÁSZ
14 Jacek UCZKIEWICZ
15 Josef BONNICI
16 Irena PETRUŠKEVIČIENĖ
17 Igors LUDBORŽS
18 Jan KINŠT
19 Kersti KALJULAID
20 Kikis KAZAMIAS
21 Massimo VARI
22 Juan RAMALLO MASSANET
23 Olavi ALA-NISSILÄ
24 Lars HEIKENSTEN
25 Karel PINXTEN
26 Ovidiu ISPIR
27 Nadejda SANDOLOVA

8
 Independenţa Curţii de Conturi Europene este garantată prin interzicerea
solicitării sau primirii de instrucţiuni de la guvernele statelor membre sau de la organismele
comunitare. Faptul că nu sunt numiţi de către guvernele statelor membre înseamnă că sunt
independenţi faţă de statele membre, dar şi faptul că posturile Curţii de Conturi nu ar trebui
„distribuite” între statele membre. În realitate, avem câte un membru al Curţii de Conturi
provenit din fiecare stat membru, Consiliul mulţumindu-se cu ratificarea propunerilor
venite de la acestea.
Independenţa faţă de celelalte instituţii comunitare este – teoretic – discutabilă,
dat fiind faptul că membrii Curţii de Conturi Europene sunt numiţi de una dintre acestea
(Consiliul), după consultarea alteia, (Parlamentul European). În practică nu există însă probe
de imixtiune în activitatea Curţii de Conturi a vreuneia dintre instituţiile comunitare.
Independenţa membrilor Curţii de Conturi Europene apare şi prin aceea că nu
pot fi eliberaţi sau suspensaţi de către Consiliu, cel care i-a numit, ci doar de către Curtea de
Justiţie.
Consiliul stabileşte condiţiile în care-şi desfăşoară activitatea Curtea de Conturi
Europeană, prin majoritate calificată, dar şi imunităţile şi privilegiile membrilor acesteia.
În caz de demitere sau deces al unui membru, mandatul succesorului este
valabil până la completarea mandatului iniţial. În caz de demisie, membrul Curţii de Conturi
Europene care a solicitat demisia trebuie să-şi continuie activitatea până la înlocuirea sa.
Demiterea unui membru al Curţii de Conturi Europene se poate face doar de
către Curtea de Justiţie şi pentu cauze bine determinate, cum ar fi neîndeplinirea atribuţiilor.
Curtea de Conturi Europeană este condusă de către un preşedinte, ales prin vot
secret pentru o perioadă de trei ani. Acesta poate fi reales . Alegerea presedintelui se face cu
putin timp înainte de sfârşitul mandatului preşedintelui în funcţie la acel moment. Dacă însă
alegerea preşedintelui coincide cu începerea unor noi mandate de judecători, atunci alegerea
va trebui să aibă loc imediat sau cel mai târziu 15 zile după ce noua Curte şi-a început
mandatul. Normele şi procedurile de funcţionare ale Curţii de Conturi Europene se regăsesc

9
în Regulamentul Interior al Curţii. În acest Regulament se vorbeşte despre alegerea
preşedintelui, competenţele acestuia, repartizarea activităţilor între membrii Curţii, etc.
Preşedintele Curţii are următoarele competenţe:
3 să deschidă şi să prezideze şedinţele Curţii şi să asigure buna
desfăşurare a acestora;
4 să se aigure că deciziile Curţii sunt puse în practică;
5 să se asigure că departamentele Curţii funcţionează bine şi că
diversele activităţi ale instituţiei beneficiază de un management bun;
6 să numească un agent care să reprezinte Curtea în toate litigiile în
care este implicată.
Preşedintele este cel care reprezintă Curtea în toate relaţiile externe, în special
în relaţia cu autoritatea care acordă descărcarea de gestiune, cu celelalte instituţii ale Uniunii
Europene şi cu instituţiile supreme de audit din statele membre şi din ţările beneficiare.
Membrii Curtii de Conturi nu pot, în timpul funcţiilor lor, să exercite vreo
activitate profesională remunerată sau nu şi sunt inamovibili în timpul mandatului lor.
Sarcinile funcţionale şi sectoarele de control sunt repartizate între cei 27 de membrii, iar
deciziile sunt colegiale şi se iau cu majoritate simplă.
În componenţa Curţii de Conturi Europene intră şi Secretarul general, care este
membrul cu cele mai înalte funcţii din instituţie şi este ales prin vot secret de către membrii
Curţii de Conturi Europene. În prezent, Secretar general al Curţii de Conturi Europene este
Michel Herve.
Secretarul general este responsabil de managementul personalului şi
administraţia Curţii, inclusiv de pregătirea profesională şi de un departament de traduceri,
care este format dintr-un număr de unităţi egal cu numărul de limbi oficiale ale Uniunii
Europene. Secretarul general este responsabil şi de secretariatul general al Curţii.
Curtea de Conturi Europeană are, de asemenea, un personal auxiliar cuprinzând
auditori, translatori şi suport administrativ având pregătire de specialitate în contabilitate,

10
audit intern şi extern, drept şi economie. Pentru a asigura o răspândire suficientă a
aptitudinilor lingvistice şi profesionale, Curtea angajează personal din toate statele membre.
În ceea ce priveşte organizarea internă a Curţii de Conturi Europene, aceasta
este organizată şi funcţionează în colegiu, iar membrii săi adoptă rapoartele de audit şi
opiniile prin vot majoritar. Şedinţele Curţii de Conturi Europene nu sunt publice.
Curtea îşi stabileşte propriul regulament de ordine interioară care este supus
spre aprobare Consiliului Uniunii Europene.
Curtea de Conturi Europenă este organizată în grupe de audit, cuprinzând un
număr de divizii specializate care acoperă diferite domenii ale bugetului.
Grupul de audit CEAD (coordonare, evaluare, asigurare şi dezvoltare) este
responsabil de coordonarea declaraţiei de asigurare, asigurarea calităţii şi dezvoltarea
metodologiei Curţii de Audit. Fiecare grup este prezidat de un decan ales de către membrii
grupului.
De asemenea, există un Comitet Administrativ compus din membrii
reprezentând toate grupele de audit fiind responsabil pentru probleme administrative, care
necesită o decizie oficială a Curţii. Preşedintele Comitetului Administrativ este ales de către
membrii acestuia dintre ei şi poate fi înlocuit temporar de către unul dintre membrii Curţii.
Curtea desemnează şi un auditor intern, care răspunde în faţa unui comitet de audit format
din trei membrii ai Curţii şi un expert extern.

3.Activitatea de control a Curţii de Conturi Europene

Curtea de Conturi Europeană examinează dacă operaţiunile financiare au fost corect

înregistrate, executate în mod legal şi regulat şi administrate în condiţii de economie,
eficacitate şi eficienţă.Prin această activitate , Curtea înţelege să contribuie la a ameliora
gestiunea financiară de fonduri ale Uniunii Europene la toate nivelurile pentru a asigura
cetăţenilor Uniunii cea mai bună utilizare posibilă a banului lor.Curtea are misiunea de a

11
controla execuţia bugetului general al Uniunii Europene şi al Fondurilor Europene pentru
Dezvoltare precum şi conturile tuturor organismelor şi agenţiilor Uniunii Europene.
Curtea difuzează rezultatele activităţilor sale publicând în timp oportun raporturi
pertinente şi obiective.
Tratatul instituind Comunitatea Europeană dă Curţii de Conturi Europene sarcina
principală de a controla buna executare a bugetului Uniunii Europene în scopul realizării a
două obiective: de a ameliora, sub aspectul eficienţei şi economicităţii, rezultatele şi de a da
seama cetăţeanului european cu privire la utilizarea banilor publici prin autorităţile
responsabile de gestiune.
Curtea de Conturi Europeana poate să controleze tot organismul sau persoana care
administrează sau primeşte fonduri comunitare. Ea controlează, în special, instituţii şi
organisme comunitare, administraţii naţionale, regionale, locale, ca beneficiari finali ai
ajutoarelor comunitare.
Ţinând cont de amploarea bugetului, Curtea de Conturi Europeană nu poate
controla, în cursul unui exerciţiu bugetar, totalitatea operaţiunilor financiare comunitare. Ea
verifică, aşadar, fiabilitatea sistemelor punând în valoare reglementările europene la
nivelurile comunitar şi naţional procedând la controale prin sondaj.
Auditorii sunt însărcinaţi să efectueze numeroase misiuni de control, atât la sediul
altor instituţii, în special la Bruxelles, cât şi în statele membre ale Uniunii, dar chiar şi în
toate ţările lumii beneficiare de un ajutor financiar comunitar.
Curtea de Conturi Europeană are acces la toată informaţia necesară pentru
îndeplinirea misiunii sale de control. Controlul în statele membre se efectuează în colaborare
cu instituţiile de control financiar naţionale sau serviciile naţionale de competente.
Curtea de Conturi Europeană informează cetăţeanul european despre activitatea pe
care o desfăşoară şi rezultatele obţinute, într-o manieră obiectivă şi cu toată transparenţa.
Observaţiile Curţii cu privire la gestiunea financiară a Comunităţii sunt publicate în
cadrul raportului său anual, însoţite de răspunsurile instituţiilor în cauză. Raportul anual

12
pune în evidenţă domeniile în care sunt de dorit posibile ameliorări. Adoptat în luna
noiembrie a fiecărui an, raportul anual este examinat de către Parlamentul European la
recomandarea Consiliului, în vederea dezresponsabilizării Comisiei pentru execuţia bugetară
cu care ea este însărcinată.
Nu în ultimul rând, Curtea de Conturi Europeană beneficiază şi de alte oportunităţi
pentru a-şi face cunoscute opiniile sale. Ea poate în orice moment să publice rapoarte
speciale privind domenii particulare ale gestiunii care, ca şi raportul anual, sunt publicate în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
La rândul lor, atunci când anumite instituţii au nevoie de conciliere în ceea ce
priveşte anumite aspecte ale gestiunii fondurilor, ele au posibilitatea să ceară avizul Curţii
de Conturi, aceasta este însă, în mod obligatoriu, consultată înaintea adoptării textelor
referitoare la reglementările financiare şi la resursele proprii (venituri bugetare) ale Uniunii
Europene.
Curtea de Conturi Europeană furnizează, în egală măsură, Parlamentului şi
Consiliului o declaraţie de asigurare privind acurateţea conturilor, legalitatea şi regularitatea
operaţiilor adiacente, declaraţie formală adresată contribuabililor, prin care acesta îi asigură
că banii lor au fost utilizaţi şi că acest lucru s-a făcut în conformitate cu destinaţiile
prevăzute.
Curtea de Conturi Europeană nu are putere jurisdicţională proprie, iar atunci când
autorii Curţii descoperă indicii de fraude, fraude şi neregularităţi, informaţiile culese sunt
transmise cât mai repede posibil organelor comunitare competente pentru a da o rezolvare
corectă şi legală problemei semnalate.
Revine în sarcina Uniunii Europene şi a statelor membre să combată fraudele şi
activităţile ilegale care pot atinge interesele financiare ale Uniunii. În acest context Curtea de
Conturi Europeană, prin controalele sale performante, prin întinderea şi natura lor, contribuie
la planul de prevenire şi de luptă împotriva fraudei şi neregularităţilor.

13
 BIBLIOGRAFIE

1. Sterian Dumitrescu, Ana Bal - Economie mondială, Editura Economică, Bucureşti, 1999

2. Cristina Oneţ - Dreptul finanţelor publice, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2005
3. Iordan Gheorghe - UE de la economic la politic, Ed. TRITONIC, Bucureşti, 2005

4. Elise Vâlcu, Mihai Delcea - Elemente de drept comunitar din perspectiva Proiectului de
Constituţie Europeană, Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Ed. SITECH, Craiova, 2006

5. Site-ul oficial al Uniunii Europene: www.uniunea europeana.ro

14