LECTIA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

TIPOLOGIE

Exista mai multe criterii de stabilire a tipurilor de lectii in educatie fizica

si sport. Referindu ne doar la invatamant si cu convingerea ca nu putem fi
completati in problema, am sistematizat in felul urmator criteriile si tiplogiile
respective:

A. Dupa componenta tematica abordata:

a.1 lectii cu teme din deprinderi si/sau priceperile motrice;

a.2 lectii din teme din calitatile motrice, numite si lectii de “pregatire fizica
generala”, putin raspandite in educatie fizica si sportiva scolara;

a.3 lectii mixte, cu teme atat din deprinderi si/sau priceperile motrice, cat
si din calitatile motrice.

B.Dupa felul deprinderilor si/sau priceperilor motrice abordate tematic

b.1 lectii monosport;

b.2 lectii bisport;

b.3 lectii polisport (frecvente-mai ales-in alte tari, care dispun de “complexe de educatie fizica si
sportive” la unitatile de invatamant, atat in aer liber, cat si in interior).

C. Dupa etapele invatarii deprinderilor si priceperilor motrice abordate

tematic:

c.1 lectii de insusire/initiere primara;

c.2 lectii de consolidare;

c.3 lectii de perfectionare;

c.4 lectii de verificare;

c.5 lectii mixte/combinate (care rezulta din combinatea celor patru etape
ale invatarii,luate-cel-putin-cate doau;consolidare cu
perfectionare,consolidare cu verificare etc.)

D. Dupa plasamentul in structura anului de invatamant:

d.1 lectii de organizare/introductive(la inceput de an, semestre, in care se
sustin de catre elevi si unele probe de control, constituindu-se pe baza
rezultatelor, grupe de nivel valoric);

d.2 lectii curente saptamanale;

d.3 lectii bilant (de regula, ultimile din fiecare semestru; un tip special de
lectii bilant poate fi considerata si cea “demonstrativa” sau “deschisa”,

desfasurata in scop metodic, pentru a prezenta colegilor de specialitate

nivelul care poate fi atins cu un colectivde subiecti, daca se lucreaza
conform unei planificari realiste.)

E. Dupa locul si conditiile de desfasurare:

e.1 lectii in aer liber,conditii atmosferice si climaterice normale;

e.2 lectii in aer liber pe timp friguros;

e.3 lectii in interior, conditii normale (sala de educatie fizica si anexele sau
materalele corespunzatoare);

e.4 lectii in interior pe spatii improvizate (culoar,coridor,hol,sal de clasa cu banci etc.) si pe timp
friguros.

F. Dupa numarul de teme abordate:

f.1 lectii cu o tema;

f.2 lectii cu doua teme ;

f.3 lectii cu trei teme;

f.4 lectii cu patru sau mai multe(cele de tip “demonstartiv”

Desigur ca exista –cum am afirmat anterior si alte criterii, unele

poate chiar semnivicative de “tipologizare” a lectiei de educatie fizica si
sportiva scolara, dar inca n au “intrat” in memoria autorului, care asteapta
sugestii de la colegii specialisti.

STRUCTURA

In comparatie cu tipologia, aceasta problema este mult mai

analizata si controversata in literatura de specialitate. De multe ori se
exagereaza!

Structura lectiei de educatie fizica si sport este data de succesiunea

unor momente/faze/secvente/verigi/etape/parti etc.,in timpul alocat, toate
diferentiate in privunta obiectivelor, continutului, duratei si metodologiei.
 In evolutia sa, lectia de educatie fizica si sport a avut mai multe
structuri:

a. lectia pe patru parti: organizare, pregatire, fundamentala si de inchiere;

b. lectia pe trei parti : pregatitoare fundamentala si de inchiere. a+b ar

insemna structura din trecut

c. lectii pe verigi, specifica etapei actuale si probabil-celei de perspectiva,

dar cu unele reconsiderari! Verigile, in totalitate lor,t eoretica sunt
urmatoarele:

1. Organizarea colectivului de elevi.

2. Pregatirea organismului pentru efort (‘Incalzirea generala a

organismului’);

3. Prelucrarea analitica a aparatului locomotor (numita si “Influentarea

selectiva a aparatului locomotor” sau in alte surse bibliografice mai
“vechi” Optimizarea dezvoltarii fizice);

4. Dezvoltarea/educare sau verificarea calitatilor motrice viteza sau

indemanrea;

5. Insusirea/initierea “primara” consolidarea, perfectionarea sau

verificarea deprinderilor si/sau priceperilor motrice;

6. Dezvoltarea /educarea sau verificarea calitatilor motrice forta sau

rezistenta;

7. Revenirea organismului dupa efort (numita si “linistirea organismului”)

8. Aprecieri si recomandari

Verigile 4,5,6 sunt temeinice, in aceasta structura actuala a lectiei de

educatie fizica si sport.

In perspectiva, deci in viitorul imediat, dar si in cel de lunga durata,

pot intervenii unele modificariale structurii, in contextul reconsiderarilor de
care am amintit. Oprecizare, pentru inceput, este foarte importanta: aceste
modificari de structura nu pot rezolva problema eficientei lectiei. A “ataca”
structua actuala nu este decat o “varianta” (promovata mai ales de unii
inspectori, chiar si din MEN) de a distrage atentia de la esenta problemelor
de eficienta! Revenind putem face urmatoarele “comentarii”

- Se desprinde posibilitatea ca veriga netematica numarul 3 (care

este cea mai contestata, fiindca cere mult efort pedagogic si metodic din
partea profesorilor) sa nu mai fie obligatorie! Cand,Cum si De ce? Pentru ca
sa devina Gheorghe Carstea “popular”? Raspunsul este efoarte simplu : se
poate renunta la aceasta veriga atunci cand la colectivul de subiecti exista
o dezvoltare fizica normala in raport cu varsta armonioasa si mai ales
omogena. Nu am cunoscut in realitatea educatiei fizice scolare pe care o
verivic din '“trei decenii si jumatate” asemenea colective de subiecti . Nu
exista clase de elevi fara “grasi si slabi” “inalti si scunzi”, cu atitudini
deficiente si fara atitudini deficiente” cu “deficiente fizice si fara deficiente
fzice” etc. Se mai renunta la aceasta veriga numarul 3 si in lectiilede
educatie fizica si sport desfasurate in aer liber, pe timp friguros.

- Si pentru verigile destinate calitatilor motrice poate exista

posibilitatea “eliminarii” lor din structura lectiei. Cand si de ce? Raspunsul
este, de asemene usor de dat. Daca prin verificarile initiale se constata un
nivel corespunzator noti 10 la o calitate motrica (atentie: la toate formele
de manifestare!) atunci nu este logic ca aceasta calitate motrica sa nu se
mai constituie in tema abordata in lectii? Eu cred ca da ,fiind totusi asa de
convins ca in educatie fizica si sportiva scolara din Romania nu se intalnesc
asemenea situatii concrete.

- Va mai fi lectia in continuare structurata pe verigi? Cei care au

“alergie la termenul de verigi spun ca, obligatoriu trebuie sa trecem la
structura pe parti. Nici unul dintre acestia nu au demonstrat, cel putin prin
scris, care este deosebirea dintre cele 2 varinate. Cei cu logica in abordarea
problemei, spun ca in orice lectie trebuie parcurse anumite secvente
temporale. Cum le vom numi? Este o chestiune formala, pentru ca orice
“parte”este constituita din anumite “bucati” pe care eu personal consider
ca trebuie sa le amintim tot “verigi”(avand in vedere si semnificatia
semantica)

Lectia trebuie sa cuprinde urmatoarele verigi:

A. Organizarea colectivului de elevi sau grupului de subiecti, in care

minimal-la nivelul bunului simt-trebuie sa se realizeze urmatoarele actiuni:

salutul, anuntarea temelor, observarea echipamentului subiectilor si aflarea
(prin intrebari) unor abateri de la starea normala de samnatate a acestora.

B. Pregatirea organismului pentru efort adica “incalzirea generala”

C. Veriga tematica sau verigile tematice fara de care nici nu

ar fi posibila existenta unei lectii.

D. Revenirea organismului dupa efort, (sau “linistirea

organismului”)daca efortul a avut valori corespunzatoare ca volum si
intensitate (deci,in practica, pot fi suficiente cazurii n care aceasta veriga
lipseste din structura lectiei de

educatie fizica si sport!)

E. Inchierea “organizata” a lectiei ( poate ca nu ar fi lipsit de interes sa

numim

prima veriga “Inceperea organizata” a lectiei!), in care minimal trebuie sa

se realizeze urmatoarele actiuni: cateva aprecieri privind comportamentul
subiectilor in lectia respectiva, recomandari pentru activitatea viitoare
independenta si salutul.

Aceasta ar fi ,dupa criterii logice,structura minimala a lectiei de educatie

fizica si sport, in special pentru invatamant. Daca cineva poate demonstara
si argumenta o alta varianta este asteptat! Orice adaugire, la structura
respectiva este posibila in functie de variabile concrete de desfasurare.

DINAMICA SI DIRIJAREA EFORTULUI IN LECTIA DE EDUCATIE

FIZICA SI SPORT

Orice act sau actiune motrica se efectueaza cu consum de energie

nervoasa si musculara. Cand acest consum de energie este mai mare apare
fenomenul specific de oboseala, care poate fi diminuat sau chiar inlaturat
prin odihna si alte masuri adiacente. Relatia efort odihna este fundamentala
si in educatie fizica si sport, iar reglarea ei se numeste dozarea efortului.

Efortul in educatie fizica si sport, ca de altfe in alte activitati umane, este

determinatde temele si obiectivele specifice fiecarei teme abordate in lectie,
ceea ce conduce si la o diferentiere a celor trei parametrii clasici ai acestui
effort: volumul, intensitatea si complexitatea. De aceea ”operatia” de
planificare a efortului este extrem de dificila pentru specialisti.

DINAMICA efortului in lectia de educatie fizica si sport confundata de

studenti mai ales cu densitatea ( fiind ceva “adevar in confuzie”), nu este
altceva decat curba acestuia “traiectoria” sa in reprezentarea grafica
conform succesiunii secventelor structurale .

Aceasta dinamica a fost stabilita, la modul general, pe baza multor

inregistrari concrete. Sau efectuat, in acest scop,multe protocoale de
evolutie a frecventei cardiace (FC) si a frecventei respiratorii (FR),prin
colaborarea intre “Teoria si Metodica educatiei fizice si sportului “ din actuala
ANEFS si “Fiziologia educatiei fizice si sportului” din aceeasi institutie. Cele
mai multe protocoale s au facut pe vremea IEFS ului Bucuresti!

Constatarile cele mai semnificative sunt urmatoarele, prezentate nu in

ordinea importantei:
- In primele trei verigii, dinamica efortului inregistreaza o curba continuu ascendenta. Se
pleaca,in efort, de la valori ale FC in jur de 70-80 pulsatii pe minut si ale FR in jur de 16-18
respiratii pe minut, ajungandu se la aproximativ 120-130 pulsatii pe minut si 20-22 respiratii pe
minut. Este vorba-mai ales-de subiectii elevi aflati in varsta postpubertara. In ultimii ani au fost
inregistrate pe parcursul si la sfarsitul verigii numarul 3 si unele valori ale FC si FR mai mici decat
cele din veriga 2 , dar inregistrarile respective nu sunt semnificative, cel putin prin prisma
numaruluii de protocoale realizate.

- In veriga tematica sau verigile tematice (deci, totul depinde

de numarul temelorabordate), curba efortului inregistreaza de regula,
un “platou” adica o relativa stabilitate, in functie de obiectivele operationale
si

–normal-de metodologia folosita. In general se inregistreaza “cresteri/

depasiri” atunci cand se dezvolta/educa calitatile motrice sau se
consolideaza sau se perfectioneaza deprinderile/si sau priceperile
motrice,mai ales cand se folosesc jocurile sportive bilaterale,unele jocuri de
miscare/dinamice, parcursurile sau traseele aplicative si stefetele. Toate cu
o conditie: sa fie efectuate sub forma de intrecere.

- In ultimele doua verigi, se inregistreaza normal,o scadere a curbei

efortului.De retinut ca aproape niciodata, chiar si in lectiile slabe sub

aspectul efortului, nu se revinela valorile FC si FR de la inceputul lectiei

Conform celor trei categorii de constatari, specialistii au facut-in scopul de

a fi cat mai “sugestivi” o reprezentare clasica a curbei efortului in lectia de
educatie fizica si sport, pe care personal o admit dar si o interpretez critic.
Aceasta reprezentare are urmatoarea forma vezi schema):

Curba este o reprezentare mai mult “simbolica”si bine realizata

tehnic, mai ales in cartea de “Metodica educatiei fizice scolare” a
reputatiilor specialisti –autori Gh. Mitra si Alexandru Mogos.

Am zis ca reprezentarea este mai mult simbolica, fiindca “oscilatiile”

in sus sau in jos-din “platou” (reprezentat prin ---- in grafice) trebuie sa
corespunda, logic, numarului de teme abordate si specificul obiectivelor
operationale. De aceea, incerc sa ofer cateva “modele” teoretice privind
reprezentarea grafica a dinamicii efortului in lectia cu trei teme, doar prin
prisma valorilor FC.

Este vorba de urmatoarele cinci posibilitati:

DIRIJAREA efortului in lectia de educatie fizica si sport, care determina

de fapt si dinamica aceluias efort, este dependenta exclusiv de
conducatorul procesului instructiv educativ. Exista doua principale
modalitati de dirijare a efortului in lectie sau in alte forme de organizare a
practicarii exercitiilor fizice:
A Dirijarea anticipata, realizata prin documente de planificare
elaborate de catre specialist pe diferite perioade de timp; sigur, aceasta
dirijare anticipata este mult mai exacta decat planurile de lectie sau pentru
planurile altor activitati curente si concrete.

B Dirijarea concreta, realizata in lectii sau in alte activitati curente, in

functie de reactia subiectilor la efortul specific; aceasta reactie este
apreciata de catre specialist dupa urmatoarele principale elemente: coloritul
pielii, transpiratia subiectilor, respiratia subiectilor, gradul de coordonare a
miscarilor, precizia in efectuarea actelor si actiunilor motrice, atentia etc. In
aceasta modalitate, daca reactia la efort a subiectilor impune, trebuie sa se
faca modificari fata de dirijarea anticipata, cel putin sub aspectele duratei
pauzelor intre repetari si naturii acestora (mai mari,mai mici,active pasive
etc.)

DENSITATEA

Este indicatorul numarul 1 in stabilitrea calitatii unei lectii sau a altei

activitati concrete. Ea se refera la calitatea si cantitatea efortului fizic, in
functie de componenta temporala . Ea se poate observa, de pe “margine”
de catre specialisti cu experienta in ‘observatie’ (cum sunt unii inspectori
sau metodisti) dar atentie nu poate fi analizata decat pe baza de inregistrari
concrete. Si daca se lucreaza cu grupuri de subiecti, ca in educatia fizica si
sportiva scolara, atunci este corect ca inregistrarile sa se faca simultan pe
mai multi subiecti. (slabi,grasi,inalti,scunzi,motrici,amotrici,baieti fete) si sa
se interpreteze cel putin prin media aritmetica. Cine face asa ceva/ Nimeni
in mod curent! Se poate realiza in cazurile de cercetare stiintifica, ori
inspectorii sau metodistii nu au cu ei “echipe” de cercetatori stiintifici.
Oricum, asa cum am mai afirmat in alte publicatii, este o mare greseala sa
se afirme ca profesorul care conduce lectiile si vreaa sa si elaboreze o
lucrare metodico-stiintifica pentru obtinerea gradului didactic 1 poate sa
inregistreze si densitatea lectiilor respective!

“Teoria si metodica educatiei fizice si sportului” de la ANEFS Bucuresti

prin sinteza atenta a informatiilor bibliografice de specialitate,prezinta
urmatoarele tipuri de densitate si criterii corespunzatoare:

1. Volumul efortului fizic raportat la durata integrala a lectiei ,in cazul

analizei noastre, determina urmatoarele 2 tipuri de densitate:

A.1 Densitatea motrica (dm) reprezentata de cat lucreaza efectiv

subiectul inregistrat in timpul alocat lectiei, adica-mai concret-cat timp
acesta efectueaza exercitii fizice ( inclusiv dutrata pauzelor active intre
repetari).
 Aceasta densitate, care are o relativa prioritate fata de cele doua
tipuri,se calculeaza dupa urmatoarea formula logica:

Timpul efectiv de lucru a subiectului inregistrat

Dm = x 100

Durata programata a lectiei

Se face imultirea cu 100 pentru ca asa se obisnueste ca, statistic, totul

se calculeaza procentual!

In lectiile de educatie fizica si sport, indiferent de tipologia lor, asa cum

am afirmat si anterior, predonima densitatea motrica. Evident ca acest tip
de densitate are valori mai mari in lectiile in care se consolideaza sau se
perfectioneaza deprinderile/si sau priceperile motrice, fata de lectiile de
initiere primara in aceste deprinderi sau priceperi motrice. Specialistii
cercetatori apreciaza ca o densitate motrica trebuie sa fie in jur de 60%. Eu
zic ca depinde insa si de obiectivele operationale ale lectiei!

A.2 Densitatea pedagogica reprezentata de timpul cat este angrenat

activ subiectul inregistrat la actiunile didactice metodice sau organizatorice
din lectie (explicatii,demonstratii,corectari ale greselilor de executie,
marcarea unor trasee/parcursuri, aducerea sau ducerea unor materiale
sportive etc.

Deci, densitatea pedagogica nu se refera asa cum afirma anumite

publicatii la ce face sau cat face profesorul in scopuri didactice, metodice si
organizatorice. Este o intelegere gresita a problemei. Nu este inregistrat
profesorul. Daca, de exemplu profesorul explica sau demonstreaza o
actiune motrica, iar subiectul inregistrat nu asculta explicatia si nu
urmareste demonsttratia, din diferite motive, poate unele intemeiate, cum
ar fi faptul ca este in alta “grupa” si nu in cea pentru care se explica sau se
demonstreaza, timpul respectiv nu intra in densitatea pedagogica, desi el
nu este irosit de profesor. Din punct de vedere al “inregistrarii” aceasta este
un timp “mort”, desi are denstinatie didactica si metodica pentru alti
subiecti. In densitatea pedagogica intra si durata pauzelor
pasivenecesare intre repatarile efectuate de subiectul inregistrat.

Formula logica de calcul a densitatii pedagogice tot procentual este

urmatoarea:

Timpul in care subiectul inregistrat participa activ la

masurile didactice ,metodice si organizatorice

Dp = x 100
 Durata programata a lectiei

Valoarea densitatii pedagogice este, evident, mai mare in lectiile

care au obiective operationale de “insusirea primara /de initiere primara”
a/in deprinderile si priceperile motrice (cand logic,se fac multe explicatii si
demonstratii, se corecteaza mult greselile tipice de exersare etc.)

Teoretic, suma dintre densitatea motrica si pedagogica ar trebui sa

fie de 100%. Practic, nu se poate asa ceva, mai ales cand se lucreaza cu
grupuri de subiecti si apar- in consecinta- multi timpi “morti” mai ales in
conditii de dotare materiala necorespunzatoare (cum este in scolile
romanesti))

2. Intensitatea si complexitatea efortului fizic detrmina un al trei lea

tip de

densitate a lectiei de educatie fizica si sport.

Este vorba despre densitatea functionala cea pe care studentii )si nu numai
ei) o confunda cu dinamica efortului fizic in lectii sau alte activitati concrete
(si-asa cum am mai afirmat-“confuzia are si mai multe elemente
adevarate”)

Dupa cum rezulta si din denumire acest tip de densitate este dat
de evolutia marilor functii ale organismului pe parcursul lectiei. Aceasta
evolutie, in practica, se apreciaza prin valorile frecventei cardiace si mai
rar ale frecventei respiratorii, luate la inceputul lectiei si pe parcursul
acestei (inclusiv la sfarsit). Evident ca aceste valori, pentru a determina
acest tip de densitate, se iau tot pe subiectul sau pe subiectii inregistrati.
Fiindca profesorii buni inregistreaza pulsul FC elevilor prin sondaj-si in alte
ocazii curente, neexperimentale sau neconstatative, pentru a vedea reactia
subiectilor la efort si a lua masurile care se cuvin. Acest fapt, demn de
apreciat nu numai la inspectiile speciale, da o nota “stiintifica” de
desfasurare a lectiilor. Evolutia valorilor FC si FR ,pe parcursul unei lectii,
ne ofera-de fapt-curba efortului sau dinamica acestuia in lectia respectiva.
De aici si confuziile (“partiale”) de care aminteam.

Toate cele trei tipuri de densitate se inregistreaza numai pe baza

de protocol special. Cine afirma, in urma asistentei la o lectie, ca densitatea
acesteia a fost buna, sau foarte buna, fara protocol de inregistrare speciala
face o mare gresala metodica. Protocolul de densitate nutrebuie confundat
cu planul de lectie. Concluzia este posibila si frecventa si datorita unor
“rubrici” asemanatoare.

Pentru a nu face confuzia respectiva trebuie sa fie inteles doua

fapte distincte:
a. Protocolul de densitate se realizeaaza, de catre altcineva, in timp ce se
desfasoara lectia ;

b. Planul de lectie este realizat de special istinainte de desfasurarea

acesteia.

Protocolul clasic de densitate, folosit in cercetarile stiintifice, a avut si are

urmatoarea forma:

In urma acestui model de protocol ne intereseaza sa putem calcula

densitatea motrica si densitatea pedagogica, precum si sa reprezentam
densitatea functionala. Alte date sunt –practic_inutile! Acest tip de protocol
il recomand, mai ales pentru practica pedagogica a studentilor.

Pentru a incheia randurile privind aceasta importanta problema a

densitatii lectiei de educatiei fizica si sport, trebuie sa prezint tot in sinteza
cauzele care determina valoarea slaba a acestei densitati. Masurile de
imbunatatire a densitatii nu sunt altceva decat “replici” la cauze si ca atare
ele nu merita a fi prezentate in mod special. Cauzele sunt de trei categorii:

Cauze organizatorice principale:

- Alegerea unor formatii de lucru si mai ales a unor modalitati concrete de

exersare neadecvate.

- Neamenajarea din timp a locului de desfasurare, inclusiv a instalatiilor

specifice existante.

- Nepregatirea din tipm a materialelor didactice necesare in lectie.

Cauze metodice principale

- Explicatii pre lungi si mai ales neclare fara ‘dictie”.

- Demonstraratii neconvingatoare sau de ce nu materiale

iconografice/intuitive necorespunzatoare.

- Succesiune necorespunzatoare a mijloacelor folosite.

Cauze de alta natura:

- lipsa planului de lectie.

- lipsa atractivitatii mijloacelor folosite.

- Starea participativa negativa a subiectului inregistrat etc.

CONTINUT STRUCTURA SI DESFASURARE IN CONDITII SPECIALE

Dotarea materiala pentru educatie fizica si sportul

din Romania este extrem de variata . Exista unitati,putine ca numar mai
ales in invatamant, care dispun deconditii foarte bune pentru practicare
exercitiilor fizice, indiferent de anotimp si starea atmosferica. In acelasi
timp, exista foarte multe unitati scolare care nu dispun de conditii
corespunzatoare pentru desfasurarea educatiei fizice si sportului, mai ales
in sezonul rece. Ca sa nu amintim de unitatile care nu dispun de nici un fel
de conditii, indiferent de sezon. Referirile care urmeaza vizeaza sezonul rece
si situatiile necorespunzatoare ca dotare materiala. In asemenea cazuri,
educatie fizica si sportul se pot si trebuie desfasurate in cele doua variante
posibile : in aer liber sau in interior, dar cu urmatoarele principale
particularitati de continut,strucura si desfasurare:

1.PARTICULARITATILE ALE LECTIEI DESFASURATE IN AER LIBER,

PE TIMP FRIGUROS(SEZON RECE)

Sunt incontestabile avantajele lectiilor de educatie fizica si sport

desfasurate in aer liber/afara,fata de cele desfasurate in interior, indiferent
de sezon, prin prisma efectelor asupra organismului subiectilor. Aceste
avantajeau fost evidentiate prin numeroase cercetari stiintifice de tip
constatativ si experimental. Pentru ca efectele asupra
oranismului subiectilor sa fie favorabile, mediul ambiant sa fie
coresounzator din toate punctele de vedere, unele dintre aceste fiind
valabile si pentru sezonul cald. De aceea, pe timp friguros (sezon rece),
lectiile de educatie fizica si sport se pot desfasura in aer libe/afara, numai
daca sunt indeplinite urmatoarele conditii;

- temperatura aerului sa nu fie mai mare de minus 10 grade (deci minus

12,-15 grade);

- sa nu fie precipitatii puternice (ploaie sau mai ales ninsoare)

- sa nu fie vant puternic, admitandu se o viteza a acestuia doar pana la

5m/s;

- umiditatea aerului sa fie cuprinsa intre 35-65%;

- sa nu existe nebulozitae si poloare a aerului.

Pentru desfasurarea acestora lectii, cu eficienta optima scontata, trebuie

neaparat sa fie realizata o pregatire treptata a subiectilor in asemenea
conditii si sa dispuna de un echipament adecvat.

Lectiile in aer liber, pe timp friguros, pot aborda teme din toate calitatile
motrice, mai putin viteza de deplasare, daca afara este zapada-de exemplu-
si forta segmentara (locala) in regim de rezistenta . De asemenea, pot fi
teme din deprinderile si sau priceperile motrice (inclusiv schi,patinaj pe
gheata, sanie etc. daca sunt conditii concrete prielnice) cu recomandarea
expresa ca acestea sa se consolideze sau sa se perfectioneze. Nici
verificarea verificarea nivelului calitatii motrice sau insusirii deprinderilor si
sau priceperilor motrice nu se recomanda in asemenea conditii. In
consecinta, temele abordate si obiectivele operationale corespunzatoare nu
trebuie sa solicite, aproape deloc, folosirea metodelor si procedeelor
metodice verbale si intuitive de predare instruire. Folosirea acestora, intr o
pondere mica este nesemnificativa pentru indeplinirea scopurilor propuse,
in contextul predominarii exersarii de catre subiecti.

Exista o variabilitate a duratei unor verigi ale lectiei de educatiei fizica si

sport, desfasurata in asemenea conditii. De exemplu, “organizarea
colectivului de elevi, ca prima veriga obligatorie, trebuie sa fie foarte scurta(
sub 30 secunde) sau sa se efecueze tot “scurt” in spatiul din interior unte
se echipeaza subiectii (clasa sau chiar culoar) ‘Pregatirea organismului
pentru efort cea de a doua veriga obligatorie, trebuie sa aiba o durata mai
mare aproximativ 7-8 minute) avand in vedere temperatura mediului
ambiant. De asemenea aceasta veriga trebuie sa fie deosebit de dinamica.
Prelucrarea analitaica a aparatului locomotor nu se mai constituie in veriga
de sine statatoare. Unele obiective specifice acestei verigi se realizeaza
evident doar partiala pe parcursul verigii numarului 2 (pregatirea
organismului pentru effort) sau in alte verigi (N cu grupaje de doua sau trei
exercitii). Aprecierile si recomandarile din finalul lectiei, in asemenea
conditii trebuie sa fie extrem de scurte sau sa se realizeze tot –succint-in
spatiul din interior unde s au echipat subiectii.

2. PARTICULARITATI ALE LECTIEI DESFASURATA IN SPATII

IMPROVIZATE IN INTRIOR PE TIMP FRIGUROS (SEZON RECE)

Aceste spatii improvizate vizeaza doua variante:

- culoare ,coridoare sau holuri;

- sali de clasa cu banci sau sali de festivitati.

Personal, nu pot opta pentru aceste variante de desfasurare a educatiei

fizice si sportive scolare, dar in multe situatii ele sunt inevitabile. La fel cum
nu am fost de acord cu specialistii care au scris carti pe aceasta problema
si care au convins factorii de decizie ca educatia fizica se poate desfasura si
in scoli si fara sa existe mai ales sali speciale. Cele doua variante,
mentionate anterior, reprezinta alternativele valabile pentru situatiile in
care pe timp friguros( deci in sezonul rece) nu pot fi desfasurare sau nu
recomandam sa se desfasoare lectiile in aer liber. In scopul realizarii
obiectivelor propuse, care vizeaza si o eficienta corespunzatoare, trebuie sa
fie respectate urmatoarele “cerinte minimale”
- Culoarul, coridorul, sau holul –unde se desfasoara lectia-sa fie
“izolate”, in sensul de a nu avea legatura cu alte spatii sau sali in care se
desfasoara alte activitatii didactice, cu alti subiecti.

- Spatiul ales trebuie sa fie situat la parter sau subsol, in cazul

cladirilor cu etaje, pentru a nu deranja activitatile din spatiile subetajate.

- Spatiile improvizate respective trebuie sa aiba, totusi, dimensiuni

rezonabile, pentru practicarea exercitiilor fizice cu grupuri de subiecti care
depasesc, de regula, numarul de 20.

- Sunt necesare unele masuri de ordin igienic : aerisirea spatiului

respectiv; aranjarea si stergerea de praf a “mobilierului; echipament
corespunzator al subiectilor etc. Unele masuri igienico-organizatorice,
propuse in publicatii de prin anii 70, sunt total utopice: inainte de lectie sa
se dea bancile la o parte, sa se etajeze, sa se puna linoleum pe jos sau
covoare etc. Apoi ,la lectia urmatoare, trebuie sa fie schimbat spatiul si
reluate actiunile,cu precizarea ca dupa lectie-“demersul “ trebuie inversat
(bancile puse la locul lor, scos linoleum etc) Aceste masuri, frumos
descrise in cartile amintite, au fostvalabile si mai sunt inca pentru situatiile
de exceptie: lectii “deschise” lectii pentru preinspectiile de sau inspectiile
de obtinere a gradelor didactice etc.

- Nu se recomanda folosirea mobilierului din spatiile alese, mai ales

din salile de clasa, pentru practicarea unor exercitii fizice.Ar fi o
“denaturare” a scopurilor pentru pentru care exista mobilierul respectiv:
tabla este pentru scris, catedra este “locul” profesorului bancile sunt pentru
elevi sa scrie. De asemenea ,modalitatea folosita ar fi un important
argument pentru elevi ca sa continuie practicarea exercitiilor fizice
(rostogolirea pe catedra,sarituri de si pe banci) si in absenta cadrelor
didactice mai ales in recreatii.Ei se vor justifica, daca este cazul si daca
bunul simt corespunde, in fata directorului, inspectorului ,dirigintelui,
profesorului de serviciu etc. ca “asa ne a invatat profesorul de educatie fizica
si sport.

In lectiile din spatii improvizate in interiorul scolii, in general, se pot aborda teme din calitatile
motrice (mai putin viteza de deplasare si rezistenta de tip aerob) si din unele deprinderi si sau
priceperi potrice (mai ales utilitar aplicative, din gimnastica acrobatica si ritmica, din unele sarituri
cu sprijin specifice tot gimnasticii sau chiar din jocurile sportive-cum ar fi pasele sau chiar
driblingul)

Important este sa retinem, in concluzie, ca asemenea lectii nu

suntde acceptat in scoli, dar conditiile materiale si atmosferice le
“recomanda” (decat nimic,mai bine asa ,in spatii improvizate).Ceea ce era
de “demonstrat” s a demonstart.