Tratamentul fizical-kinetic al bolnavului

cu proteza de sold

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SOLDULUI

DEFINITIE
CLASIFICARE
CAUZE
SIMPTOMATOLOGIE
DIAGNOSTIC
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
TRATAMENT
COMPLICATII

PUIU GIORGE
 Soldul este una dintre cele mai mari articulatii din corpul uman.
Articulatia coxofemurala sau articulatia soldului face legatura dintre femur si osul iliac si este una
dintre cele mai robuste articulatii ale corpului uman, imbinand stabilitatea cu mobilitatea, datorita
combinatiei dintre o capsula articulara foarte rezistenta si trei ligamente groase.
– capsula articulara
– ligament iliofemural
–ligament ischiofemural
– marele trohanter al femurului

Scheletul bazinului este format din osul:

-Coxal
-Sacru
-Coccis .

OSUL COXAL
Osul coxal este un os lat, de forma unui patrulater neregulat, comparat cu o elice. Fiecare coxal
este format din 3 oase. Acestea sunt unite printr-un cartilaj.
Cele 3 oase se numesc:
-ilion
-ischion
-pubis
ILIONUL – este situat in partea superioara a coxalului si prezinta corpul ilionului, asezat inferior si
aripa osului iliac , asezata superior.
ISCHIONUL – este situat inferior si posterior si prezinta corpul ischionului, situat superior si posterior
si ramura ischionului, ce se afla inferior si posterior.
PUBISUL – este situat in partea inferioara si anterioara si prezinta corpul pubisului, superior si
ramurile pubisului (superioara si inferioara).

Soldul poate fi sediul unor boli infectioase, reumatismale acute sau cronice, degenerative,
displazice distrofice sau genotipice, posttraumatice sau tumorale. In marea majoritate a acestor cazuri,
tratamentele conservatoare nu pot asigura stoparea evolutiei spre degradarea staticii si dinamicii
soldului.
 Clasificarea protezelor de sold:
Exista mai multe varietati de astfel de endoproteze, clasificandu-se dupa cateva criterii: proteze partiale
si totale, in functie de partea articulara protezata, si proteze cimentate si necimentate, dupa tipul de
fixare osoasa.
Proteze partiale ce sunt numite si cervicocefalice, deoarece ele inlocuiesc doar capul si colul
femural, cavitatea acetabulara ramanand ca atare. Acestea sunt de doua mari categorii: proteza simpla si
proteza bipolara.
Proteza simpla are un cap simplu, de o dimensiune corespunzatoare cotilului, cu care se
articuleaza.
Proteza bipolara este de un tip superior, avand un cap complex, format dintr-un blindaj metalic
exterior, care intra in contact cu acetabulul, dar si o componenta interna polietilenica, care se
articuleaza cu extremitatea proximala, sferica, a piesei femurale. Scopul acestei endoproteze este de a
reduce fortele de frecare, la care este supus cartilajul acetabular, intarziind astfel aparitia cotiloiditei.
Proteze totale. Acestea au 2 componente principale separate, una femurala (metalica) si alta
cotiloidiana (polietilenica sau metalica), care se fixeaza osos si se articuleaza una cu cealalta; sunt de
mai multe varietati: proteza metal-polietilena, metal-metal si protezele speciale.
Proteza metal-polietilena este cel mai larg utilizata, protezand total articulatia coxofemurala dupa
rezectia colului femural si pregatirea canalului medular femural si a acetabulului.
Proteza metal-metal este practic o proteza de "reacoperire", ca si endoproteza genunchiului; astfel, nu
se indeparteaza capul femural, ci doar se pregateste, atat suprafata lui cat si cea a cotilului pentru a fi
"acoperite" cu cate o piesa metalica, care se vor articula impreuna.

Cauzele protezei de sold :

Cauzele sunt date de mișcările greșite făcute de pacient, adică extensii și rotații, flexii etc., de unele
accidente sau erori medicale. Factorii de risc includ chirurgia prealabilă a șoldului,genul feminin
(femeile sunt mai predispuse acestei complicații),varsta mai mare de 70-80 de ani, obezitate.

Simptomele soldului protezat pot fi:

-cresterea brusca a durerii locale
-roseata a zonei operate
-durere în gamba
-scurgeri de sânge sau ser de la nivelul plagii operatori
-colorarea gambei sau a piciorului.

Diagnosticului reviziei de sold

1. Examenul clinic
Înaintea intervenţiei chirurgicale se va face o examinare clinică completă a şoldului afectat. De
asemenea,pentru a evalua starea de sănătate a pacientului este posibil să fie nevoie şi de consultari
interdisciplinare, cum ar fi examinarea cardiologică.

2. Examenul radiologic
Se va recomandao radiogr afie a bazinului şi şoldului afectat pentru a putea înţelege care sunt cauzele
pentru care proteza primară de şold nu mai funcţionează. De asemenea este posibila recomandarea unui
examen CT al şoldului pentru a evalua cu exactitate capitalul osos restant.
3. Teste de laborator
Se va efectua o serie de analize medicale pentru a putea exclude o infecţie la nivelul şoldului protezat.

TRATAMENTUL COMPLEX AL SOLDULUI PROTEZAT

Tratamentul complex al soldului protezat dupa fractura de col femural , consta in :
·tratament medicamentos
·tratament ortopedico - chirurgical
·tratament kinetic
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS- consta in administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene,
de antialgice si sedative, precum si in medicatie pentru eventualele boli asociate pe care pacientul le
are.
TRATAMENTUL ORTOPEDICO - CHIRURGICAL– consta in diverse tipuri de operatii de la
simple osteotomii pana la protezele totale. Pentru ca, protezele au fost tratate pe larg in subcapitolul
anterior, nu ne vom opri decat la osteotomii.
 Osteotomiile sunt indicate in coxartrozele secundare pe subluxatie/ displazie si in necrozele aseptice
ischemice ale capului femural. Osteotomia poate fi o operatie precoce corectoare, care va evita
degradarea ulterioara articulara sau poate fi o operatie tardiva paliativa, care incearca sa aduca o
ameliorare partiala sau temporara a starii locale articulare.Osteotomia este consolidata prin osteosinteza
metalica (tija, cui-placa, etc…).

TRATAMENTUL KINETIC– are mai multe obiective:

1.combaterea durerii ;
2.stabilitatea soldului ;
3.tonifierea musculara ;
4.mobilitatea soldului.

1.Durerea– face dificil ortostatismul si mersul; ea poate creea pozitii vicioase, in special de flexum.
Combaterea durerii se realizeaza prin :
·infiltratii cu cortizon si xilina intraarticular si periarticular, curenti de medie si joasa frecventa;
·termoterapie prin aplicare de parafina, solux, ultrasunete si ultrascurte;
·kinetoterapie fara incarcare
·masaj
·repaus la pat si evitarea sprijinului pe soldul afectat folosind carje/baston
·tractiune continua/discontinua, cateva zile , pentru a scadea tensiunea intraarticulara; tractiunea se
realizeaza prin scripetoterapie cu ajutorul unei ghete/a unei chingi fixate deasupra genunchiului si o
contragreutate.
2.Stabilitatea soldului:
Principalii muschi stabilizatori sunt cei pelvitrohanterieni cu directie orizontala – si anume –
piramidalul, obturatorul extern, fesierul mijlociu, fesierul mic.
Pozitia de stabilitate este cu atat mai importanta de refacut cu cat musculatura este mai slaba.
Bipedismul se poate mentine in prezenta , doar a muschiului triceps sural si partial a capacitatii
functionale a musculaturii spatelui si abdominale.Pozitionarea face ca stabilitatea pasiva sa se asigure
prin intindere ligamentara.
Refacerea stabilitatii active se face prin:
-posturi libere – reprezentate de pozitiile luate liber de pacient, pentru a preveni/reduce o
deviatie;
-posturi fixate – executate prin scripetoterapie si prin atele schimbate progresiv ;
-manipulari – sunt folosite sub forma de tractiuni, bune pentru durere si mobilizare;
-miscarile pasive – nu trebuie sa se utilizeze prin intermediul genunchiului;

3.Obiectivul principal pentru asigurarea stabilitatii unipodale este tonifierea musculaturii

abductorilor soldului ;
·tonifierea muschilor pelvitrohanterieni (piramidalul, obturatorul intern si extern, patratul crural,
gemenul inferior si superior); acesti muschi au directie orizontala fiind asezati posterior si lateral de
articulatie, avand ca prim rol stabilitatea posterioara, respectiv caderea in fata; cel de-al doilea rol il
constituie fixarea capului femural in cotil, permitand muschilor dinamici sa actioneze eficient;
·tonifierea fesierului mare – are rol in stabilitatea soldului si a bazinului in plan sagital; acest muschi
este indispensabil in actiunea de urcare si alergare.
·tonifierea cvadricepsului, ischiogambierilor si a tricepsului sural;
·tonifierea musculaturii adductoare – se face mai rar avand rol in echilibrul bipodal , la mersul pe teren
alunecos.
4.Mobilitatea soldului – dezvolta in mers o miscare complexa , care se descompune in :

·Sistemul de elan sagital – in care coapsa se basculeaza anterior si posterior in amplitudine de 520

·Sistemul de elan lateral – abductie – adductie =120

·Sistemul giratoriu in plan orizontal de 140

-Recastigarea gradelor reprezinta un plan minimal, dar obligatoriu in recuperare. Ordinea recastigarii
mobilitatii pe miscare este – flexie-extensie, abductie, rotatie.

Fizioterapia

Mersul pe jos si activitatile pe timp de zi sunt importante pentru recuperarea pacientului, iar aceasta va
incepe dupa prima sau a doua zi de la operatie. Cei mai multi pacienti care au suportat o astfel de
interventie, incep a se ridica in picioare si de a merge pe jos, cu ajutorul unui suport (cadru metalic) si a
unui kinetoterapeut chiar de a doua zi de la interventie.

Exercitiul fizic este o parte foarte importanta de ingrijire la domiciliu, in special in primele cateva
saptamani de la operatie. Pacientul ar trebui sa-si poata relua activitatile normale de zi cu zi in termen
de 3 pana la 6 saptamani dupa interventia chirurgicala. Se poate ca pacientul sa aibe dureri chiar si in
timpul noptii mai multe saptamani la rand de la operatie, dureri ce sunt normale.

Programul de activitati al pacientului ar trebui sa includa:

• Un program de mers pe jos gradat pentru a creste treptat mobilitatea, initial in casa si mai tarziu afara.
• Reluarea altor activitati normale, cum ar fi asezatul sau ridicatul pe/de pe un scaun, urcatul/

coboratul scarilor.
• Exercitii specifice de mai multe ori pe zi pentru a restabili circulatia sangelui si pentru a consolida
soldul. Probabil, dvs. veti fi capabil de a efectua aceste exercitii fara ajutor, dar este posibil sa aveti
nevoie de un kinetoterapeut care sa va ajute la domiciliu sau intr-un centru de terapie in primele cateva
saptamani de la operatie.

Posibilele complicaţii ale intervenţiei chirurgicale de revizie a protezei de şold includ:

•luxaţia protezei

•infecţia

•tromboza venoasă profundă sau trombembolismul pulmonar (formarea cheagurilor de sânge la

nivelul membrelor, acestea putând să migreze la nivelul plămânilor)

•inegalitatea membrelor inferioare

•osificările heterotopice (formarea de iţesut osos în locuri în care acesta nu este prezent în mod
normal)

•fractura acetabulului sau a femurulu

•leziuni ale vaselor de sânge sau a nervilor

•lipsa integrări osoase a implanturilor de revizie.