Coperta-r GULUTA ('

- ---- . ......................... IO N ŞICLOVAN

t
.: . 'l . *3

1bO R IA
<t'
EDUCAŢIEI FIZICE
Şl S P O K IU L U I
EDIŢIA a lll-a REVĂZUTA
Şl COMPLETATĂ

•« EDITURA SPORT-TURISM
BUCUREŞTI, 1979

l
 .1 . l.
V T

t>( . •' ' .1 ;>«' ‘ o»*’ ’■.

O) . .
• I
i »'
> -ţ A i i a l l l ~ a sa e d i f i o , r e v ă z u t ă şi c o m p l e t a t ă , i e o -
■' f/ci ot/(H ii(/o/ f/z/co y/ s p o r t u l u i r e l l e c t ă u n e l e i n t e r p r e ­
:v t ăr i şl n r l u n t i i i i noi , i / v o r î t o î n d e o s e b i d i n d o c u m e n -
toln ( o n f j i n n i l u l a l X l - l e a a l P a r t i d u l u i C o m u n i s t
R o m â n , p i t H. u m ţ i i l i n I n d l i a f l l l o s e c r e t a r u l u i g e n e r a l
a l p a r t i i l u h i l , t o v n u i ş i i l N I c o l u o Coauţescu, p r i v i n d
dezvol t ci ri ui t u l i i a i l l n i ll/l< o ţ i s p o r t u l u i c a p a r t e a
’ J/ c o n s t r u c f l a l s o c in fo f// %ot itillstt} m u l t i l a t e r a l d e z v o l t a t e
-r-•, şi a î n a i n t ă r i i Ki >m( l nl ni v/»«» c o m u n i s m .
■\ 1..:
Noilo aliihutr» n u iln rlla prin documentele d e
p artid şi do stal o(/t/< (if/n/ ll/lco ţi sportului ca factori
însemnaţi da (isl^jtiniin ti dn/volturii fizice armonioase
şi a sănătăţii cotă\onlli)i piitrinl noastre, de creştere
a capacităţii do munca, dn Irujaro m ai strînsă a a c ­
tului motric cu o d u io ţiii iiolllii a ţl culturală, d e repre­
zentare cu dem nitalo ii ip o itu lu l românesc în întrece­
rile internaţionala, trohuluii \ii şi (jâsoască un loc mai
bine precizat în teoria domonlulul.
Prezenta ediţie caută, do <nomonoa, să îm b u n ă ­
tăţească structura teoriei oducaţial lizica şl sportului,
pornind de la ideea că, reprozontînd disciplina cu cel
mai înalt g ra d d e generalizaro, în stadiul actu al tre­
buie să renunţe la a ria sa tradiţională şl să treacă
tratarea unor p roblem e teoretice disciplinelor m eto­
dice. Aşa se explică d e ce. spre deosebire de ediţiile
anterioare, teoria e du caţiei fizice şi sportului nu m ai
cuprinde g en eralităţile referitQg/e la gimnastică, sport,
f-if joc, turism, la alcă tu irea şi desfăşurarea lecţiei ş.a.,
problem e ce astăzi aparţin, în principal, disciplinelor
cu caracter metodic.
 CUPRINS

'6 ' '

î
Prefacă

PARTEA I

BAZELE GENERALE ALE TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE

ŞI SPORTULUI ................................................................ 7
CAPITOLUL I

OBIECTUL SI STATUTUL TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI

CA Ş T I I N Ţ A '...................................................................................................................... 9
/. Perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii d e mişcare (motrice)
o oam enilor, obiect al teoriei educaţiei fizice şi sportului . . 9
II. Evoluţia denurŢiIrii teoriei educaţiei fizice şi sportului . . . . 11
III. Statutul teoriei educaţiei fizice şi sportului ca ştiinţă . . . . 13
IV, Dezvoltarea teoriei educaţiei fizice şi sportului ca disciplină ştiin- ,
ţ i f i c ă ............................. ............................................................................................... 14
A Dezvoltarea gîndirii teoretice în domeniul *educaţiei fizice şi
sportului . ..................................................................................................... 14
B. Constituirea sistemului de discipline ştiinţifice al dom eniului edu ­
caţiei fizice şi sportului (ştiinţa educaţiei fizice şi sportului) . 21
C. Structura teoriei educaţiei fizice şi legătura acesteia cu alte
ş t i i n ţ e ............................................................................................................ 24
V, Educaţia fizică şi sportul - activităţi s o c i a l e ........................................ 29
A. O riginea educaţiei fizice şi sportului 29
B. Esenţa educaţiei fizice şi sportului ca activităţi sociale . . 35
CAPITOLUL II

IZVOARELE Şl METODELE DE CERCETARE ŞTIINŢIFICA ALE TEORIEI

EDUCAŢIEI FIZICE Şl S P O R T U L U I ....................................................................... 38
l\ Izvoarele teoriei educaţiei fizice şi s p o r t u l u i ........................................ 38
(W) M eto dele de cercetare ştiinţifică ale teoriei educaţiei fizice şi spor­
tului ............................. ............................................................................................... 41
CAPITOLUL III
CATEGORIILE TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI . . . . 50
Q ) Educaţia fizică . . . . . . . . . . . . . . 51
® D efiniţia, subsistemele şi sectoarele educaţiei fizice . . . , -51
’fi} Conţinutul , laturilor educaţiei fizice ca proces instructiv-educativ 55

257
 (^Sportul . . . . 61 /^ D o c u m e n t e le . ................................................................................ 158
(^ A n tr e n a m e n tu l sportiv 67 o f Literatura de s p e c i a l i t a t e ........................................................................161
Cultura fizică 63 CAPITOLUL III

CAPITOLUL IV /^ PR IN C IP IILE D I D A C T I C E .................................................................................. 164

IDEALUL. FUNCŢIILE Şl OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI 75 I. Principiul orientării educative a procesului educaţiei fizice şi an
trenam entului s p o r t i v ................................................................................ 164
(Ţ ) C oncepţia Partidului Comunist Român despre educaţia fizică'şi sport 76
//.J n s e m n ă ta te a idealului în dom eniul educaţiei fizice şi sportului 84 I. II, Principiul m odelării conţinutului instruirii în raport cu exigenţele
caracteristice fiecărei a c tiv ită ţi'p ra c tic e 165
89 <?

f
Funcţiile educaţiei fizice şi s p o r t u lu i .............................
^ Principiul participării conştiente şi a c t i v e ........................................ 170
O biectivele educaţiei fizice şi sportului . . . . 102
jW Principiul i n t u i ţ i e i ......................................................................... ....... . 172
CAPITOLUL V ^ Principiul a c c e s i b i l i t ă ţ i i .......................................................................... 174
SISTEMUL DE EDUCAJIE FIZICA Şl SPORT . . . ' . 106 Principiul sistematizării şi al c o n t i n u i t ă ţ i i ........................................ 175
/. D efinirea n o ţ i u n ii ..................................................................... 106 CV^. Principiul însuşirii t e m e i n i c e ................................................................ 177
(J j) Principiile organizatorice care stau la b aza sistemului de educaţie CAPITOLUL IV
fizică din R o m â n i a ................................................................ 108 METODELE DE INSTRUIRE Şl DE EDUCARE . . . . . . 178
(llî) Structura sistemului nostru d e educaţie fizică şi sport 113
I, M etoda şi procedeul metodic. D efiniţia noţiunilor . . . . 178
PARTEA a ll-a II. Sistemul m etodelor şl procedeelor metodice de instruire . 179
A . M etodele de însuşire şi perfecţionare a cunoştinţelor, priceperi
DIDACTICA 'GENERALA A EDUCAŢIEI FIZICE ŞI A lor, deprinderilor şi c a lită ţilo r m o t r i c e ........................................ 1
ANTRENAMENTULUI S P O R T I V ........................................ 117
B. M eto dele de verificare şi apreciere a pregătirii subiecţilor 20'
CAPITOLUL I C. M etodele de refacere a copacităţiii de efort . . . . 214
PROBLEMELE D ID A C TIC II GENERALE. TRASATURILE PROCESULUI IN - D . M etodele de corectare a greşelilcur de execuţie . 214
STR UC TIV-EDUCATIV Şl SISTEMUL M IJLOACELOR EDUCAŢIEI FIZICE E. M eto dele de educare socialistă a celor antrenaţi în practicarea
Şl A N TR E N A M E N TU LU I SPORTIV . . . V . . .119 exerciţiilor fizice şi s p o r t u l u i ........................................................ 215

/, Problem ele d id a c tic IL ^ e n e ra le a educaţiei fizice şi a a n tren am en ­ CAPITOLUL V

tului sportiv , - ........................................................................ ........ . 119 FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV 234
Q y T răsătu rile'p ro cesu lui instructiv-educativ . . . . . . . . 120
Ansamblul form elor de organizare o procesului instructiv-educativ 234
Sistemul m ijloacelor educaţiei fizice şi a le antrenam entului sportiv 130
Bibliografie ............................................................................................................... 253
^ M ijlo a c e le s p e c i f i c e ......................................................................................131
® M ijlo a c e le asociate . ........................................ ........ 141
C. D iferenţierea practicării exerciţiilor fizice şi g ruparea lor în a c ­
tivităţi independente ............................................ . . . 142

CAPITOLUL II

O COM PO NENTELE PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV . . . 144

^ Cunoştinţele de s p e c i a l i t a t e ................................................................ 144

Indicii armonioşi de dezvoltare morfologică şi funcţională 145
Priceperile şi deprinderile de mişcare (motrice) . . . . 145
I ! ( ^ ) C a lită ţile motrice . . ......................................................................... 148 !
4
'AQ Elem entele de conţinut a le celorlalte laturi a le edu caţiei . 151
VI, Legătura com ponentelor procesului instructiv-educativ cu efortul 152
Docum entele şi literatura de specialitate care stabilesc, orientează
şi dezvoltă conţinutul procesu ui instructiv-educativ . . . 157

258

,/
Ui
 îm bunătăţirile ăduse~acfuâlei ediţii~perrnit şi o
m a i b u n ă corelare, a conţinutului teoriei educaţiei fi­
zice şi sportului cu exigenţele programelor precizate
pentru examenele de g ra d ale profesorilor d e e d u c a ­
ţie fizică şi cu problematica teoretică a formelor de
avansare a antrenorilor de la o categorie de clasifi­
c are inferioară la a lta superioară. In cea m ai mare
măsură, însă, prezenta ediţie a teoriei educaţiei fizice
şi sportului răspunde pregătirii studenţilor din învăţă-
mîntul superior de educaţie fizică şi sport, unde p la ­
nurile de invăţămînt o prevăd ca una din disciplinele
fundam entale. PARTEA I
AUTORUL

BAZELE GENERALE ALE TEORIEI

EDUCAŢIEI FIZICE
Şl SPORTULUI

■»'.î ?.

■ .J '.i

. <;r-; ....
 CAPITOLUL I

OBfECTUL Şl STATUTUL TEORIEI EDUCAJIEI FIZICE

şi spo r tu lui 'C A ŞTIINŢĂ
■ _ ■■ ■' /■ •)'

PERFECŢIONAREA DEZVOLTĂRII FIZICE

Şi'A CAPACITĂŢII DE, M IŞC A R E (M O T R IC E ) ‘
, , , A Oam e n il o r , O B IE C T AL TEORIEI
EDU C AŢIEI FIZICE Şl ŞPORTULUI

Istoria societăţii omeneşti consemnează prezenţa practicării

exerciţiUbr fizice în viaţa socială a tuturor ofînduiriior sociale.
Atiiasta prezenţa, chiar-dacă în unele stadii ale dezvoltării-socie-
tâţii'oi-nen&şti avea uri caracter' mai restrîns, ietf în altele mai
larg, a fost permanent legată de ideea perfecţi6nării om ului^în
■ • . ■ ■ l. C 3
punct dfe-vedere fizic (corporal), ca fel'eme'fit important al sănă­
tăţii, al pregătirii pentrii exigenţele vieţii sociale. i
'•v^J-vi \ >i'’. y •• . i< Mărţum ale culturii: popoarelor antice, ■oxprilijnate'prin gi-a-
fică. jpiiEtură:-sculptură; opere literarei isau ştiinţi-jice, .înfăţişează
omul: armonios dezvolta i puternic şi. dutie,, re/âstenji' i iiqdemînâ-r
tic în mişcării j asuşiri dobînditeTntât(^p;n.inn'LM ri,i»r.iii i
■imiU a n s^ b ^ u .dft.. ^ r ^ t i i Jizica..anmn& întocm it si
rTTxjŢient^'a prâcfrcării exerciţiijor fizicc spi^o r(*aU/,^irf^i iunor
asemenea!;|inalităţi| e s te , întîlniţă de-a lungul tuluroi- siiidillor
dezvoltăm :socigţăţii omeneştii inclusiv în,•,viaţa şo,dalii con­
temporană. " . ..
alte c\iyint^, înţr.eaga evoluţie a practicării cxerciţiilor
fiztce .'âenibnstrtează' că aceasta a cotTstiiuu o' ătptiviţajip pt^rrna-
nent o^ientaW 'âe^ciet^tire resbeiptive' în ved^ ^ a pej-;f<;?cţiQnări i
indicilor dezvoltării fizice a omului şi, concom itent.', ăi celor a»
capaciţătii de ^piişcare. Ă l t ^ spu^ra ihdid^ m onotogici'ai
organismu^lui ^musculatura ' şî'|'d ^ răţu l oiteb-articu^^^^ ai
n%HoE lUQCtii alg'acestuia (niail'aies::circuiatia si respiraţia), ca
€l^feftt.e-:de ba^ă. alei'dezvoitării'-^fizice, pe; de o ^ a r t ^ Si a ca-
pacit^ţii motrice-ra: oamenilo.rj concr^eţizată în. priceperi sL,de­
prinderi motrice 7diferite.j. variante de mers, a lerP ărsărip ijri.
aruncări. manevrăriTale tin or oblecte-sau evoluţii la sau cu ^iu-
toxu], JJ& ei^pai-aţjuxi^peci^c^^ şi în calităţll& motrice
Cviteza.'forţă'-'rezistenţa, îndemînarea), pe de'altă parte.
• De> fapt, acesta este obiectul, teoriei educaţiei fizice şr spor­
tului. adică perfecţionarei'^zvoItăn i~ fizice şi a capacitătii mo-

9

trice a oamenilor. preocupare-'-cg im reprezintă elem entul cen-
tfâT âl cunoaşterii pentru nici lîna din celelalte ramuri “ale
ştiinţei. ■ - , . ^
Subliniem necesitatea reţinerii termenului „perfecţionare”,
ca elem ent definitoriei al obiectuM teon ei educaţiei fizice şi
sporiuiui, cu atît mai m ult cu cit dezvoltarea fizică si capacita­
tea" JliulrlL'â ET uaiiieiillor sint influenţate şi de alţi factori, ca,
de exemplu,^ unele însuşiri anatomo-fiziologice înnăscute, alături
de ansam b lu l'cm d Iţ[n oF 3e viaţa şi.,de muncă. ~ n ite încă în trecutul îndepărtat, dar altfel denum ite. In Grecia
'~Ee poate desprinde deci ;^faptul că ăsuprâ dezvoltării fizice
şi a capacităţii motrice a omului acţionează d o t^ g en u ri de in-
fluenţe. PrimiJl_CllEdilde influentele intentionate. sistem atic
desfăşurate, subordonate unor scopuri precise de perfp^.inn.^re
(realizatem lxâaru l educaţiei fizice şi şti activităţii sportive), iar
al doilea in fluentele neintenţinnate, care au un caracter spora­
dic, nesistem atic şi adeseori aflate chiar în cnntradictie cu
obiecjţiyele urmărite în cadrul educaţiei fizice şi snnrtulni (exer­
citate de m ulte otT prin jocurile neorganizate ale copiilo.r, ca ur­
mare a mişcărilor efectuate în procesul muncii etc.).
Desigur, din acestea, influentele intentionate ău primă în-
semnătate,.-jieQărece.^ influenţele neintenţionate, în raport cu
cerinţa perfecţionării dezvoTEarii fizice şi a capacitătii- motrice a
omului, uneori p o f aveâ~cRIăr consecinţe negative; . pund în mare măsură cu activitatea care încă din cele mai vechi
Toate cele m enţionate scot în' evidenţă caracterul predomi­
nant biologic al obiectului teoriei educaţiei fizice şi sportului, de
unde, la prima vederej s-ar putea manife'sta şi tendinţa înca­
drării disciplinei respective numai în ansamblul ştiiriţelor bio­
logice.
. O asem enea ţendjnţă, fără îndoiălă, ar fi greşită', întrucît
aşa cum vă^ rezulta şi' din capitolele următoare, procesul perfec­
ţionării dezvoltă,ni fizide* şi/a,capacităţii' motrice *a: bămenilor’ a
fost întotdeauna organic îm pleţit ş i , cu acţiu'nea de fomnare a
iinor valord^e_ însuşiri de ordin m oral,, m tel^ ţu âl, estetic;
Rezultă,, aş^adar că,.oBectuL teoriei educaţiei fizice şi spor­
tului desi are un caracter predominant biologic, ân esenţă este
puternic ancorat în acţiunea de educare multilaterală ă perso­
nalităţii om ului, atît-pe'plan fizic, cit şi'psihic. Propriu-zis acesta
^şţe şi m o tiv p l'p en ţru care num eroasele sale ^generalizări,
proprii teoriei- .educaţiei fizice şi sportidui, se s{}rijîaă atît pe
datele unor ştiinţe.biologice, cît .şi pe cele ale altora-.pu caracter
g e n e r a l . n : m:;
10
II. EVOLUŢIA D E N U M IR II TEORIEI
EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPOR TULU I
în ţelegerea actualei denumiri a acestei discipline presupune,
în prtmTîl rînd. clarificarea s em nilicaţiei noţiunilor de educaţie
pp riP n narte. si s'port. pe de altă par te.\ Aceasta cu atît
fnai mul't cu cît, deşi ambele noţiuni sînt deo^3âîă relativ recentă
(termenul sport, de exem plu, apare abia în secolul al X lX -lea),
acţiuni analoage conţinutului şi finalităţilor acestora sint în tîl-
antică, de pildă, practicarea imor exerciţii fizice sub forma înr
tr^ e f f i şi â disputării întîietăţii între oameni — caracteristică
g cpnT-tiilin rnntemporan — P u rta denumirea de agoniş-
tică. De asemenea, amintim şi faptilT ca noţiunea de concuŢ.^
sportiv, desigur cunoscută şi sub alte denuiTiiri, are analogii ev i-
dent.e cn reea re reprezentau întrecerile din cadrul Jocurilor
Olimpice antice..., ~
■' Cu a lte ^ v in t e , i^ iu n e a contemporană sport are filiaţii cu
activitnt.pfl de iTîihnr ^vercitii fizice sub formă de în­
trecere. deci cu un pregnant caracter competitiv, fiind rezervată
niaTales oamenilor cu î n s u ş i r i f i z i c e deosebite .
~~f*ÎTîăUi şi în ccea ce priveşte educa,-_.
fizică,_al^cărei sem nificaţii şi elem ente de conţinut cores­
timpuri, şi chiar mai recent, a fost denumită gim nastică. In acest
sens, est-e suficient să-Şmtatim sistem ul gimnasticii suedeze (în­
tem eiat de Lfng şi Thulinj sau cel al gimnasticii germane (creat
dp'Tî'iiT^Miits ^i .T5Sri^. i^re. la vreîneâ?^t~ÎTl“ ţăîiTe respective,
constituiau veritabile sistenic- rTp~priiTraţie fizică si nicidecuiVi
de gim nastică, aşa cum este ea înţeleasă în conceptul său con-
temPorăSIT
La baza legăturii dintre noţiunea de educaţie fizică şi cea de
ginjngsţică, aşa cum era folosită aceasta în trecut, stau cel puţin
două elem ente comune : primul constă în caracterul evident foij-
m ativ al exerciţiilor fizice ciiprinse~Ţîi cele două aom enii am intite
(d efavorizare a dezTOTţării fizice armonioase, de formare a
priceperilor şi deprinderilor de mişcare, de dezvoltare a calită­
ţilor 'nKytrice de bază efcc.), iar al doilea, în faptul că am bele acţi-
vităţi^se adreseap-CU-pciorlMfe-generaţiei tin^'e.
c â e ’Tnm ţionate este lesne d eJn ţeiesT ap tu l că pentru
pei'fecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a oame­
nilor societatea ă~~âctionat întoEdeauna prin doua in st^ m e n te
--^''educaHă'îîzică si sportul — , 'primul cu ipredominant caracter
11
form ativ, jar al d oilea subordonat ideii de întfecere, de valorifi-
care a aptitudinilorjmotriee ale oamenilor.
Generalizarea noţiunilor de educaţie fizică şi sport în lexicul
popoarelor a reprezentat un însemnat pas înainte, nu
sens,ul strict al creării unei terrninologii unitare, qi şi
în. direcţia investigării diferenţiate a activităţilor respective, po­
trivit. conţinu,tului şi finalităţilor proprii fiecăreia. ; j.,
Estfe important a se.reţine, :de ademenea/ că apariţia şic o r i-
saorarea term enilor'de educaţie fizica si sport nu au anulat deiîu-
atare,.a unor aotivităti..practice.istoric eo:nstituite ca :
a tletism. înot, schi, ciclism, ^tc. s ~ TT""” ^ “I T .
In i-y-ort cu noţiunea.'sport^ -ătletismul.' -înotiil. fotbalul ’etc.
nu sînt Qecit ram uri-ale acestuia (rarnuri sPortiveV. canstituite
treptat, ca-urmare a diferenţierii şi specializării practicării exer-
ciţiilor fizice în scopuri preponderent competitive.^- - *'• ■
In ceea ce priveşte legătura ramurilor sportive' (singularizat
exprim ate, a sportului) cu educaţia fizică, prin exerciţiile proprii
celei din urmă. Aceasta fie în ipostaza că sînt utilizate cu pre­
cădere în scopuri formative, fie că siht programatâ în vederea
obişnuirii treptate a celor cuprinşi în activitatea d^' .educaţie
fiizidă cu specificul şi caracterul competiţiilor ’sportive.' ‘
, In concluzie, rezultă ca e ducaţia fizică deşi are .multiple, în­
trepătrunderi cu sportul, acestea constituie actiyiţaţi. diterite şi
astfe]r--au_jH^iLJU__identîHcatei fiecăreia , revenindu-i ohiectl-ve
specifice. In acelaşi timp însă trebuie~admis n eap ăratei faptul
^4»-lIl-esgiită' ambele activităţi {educaţia fizică si sportuD con­
cura la perfecţionarea' dezvoltării fizice arrnonioase a fecţionare şi, de asemenea, de formulare a unor noi cerinţe faţă
cităţii motrice a oam enilor. ’
Tocmai .pe baza acestei finalităţi comune s-^an'.^pa.f-. posilsili-
ţâ^ţea şi, de asim eneă 7 ~Hgeesîtiteă- constituirii uiiui, ^ t e m uni­
tar d 6 cunoştinţe^ de generâlizari capabile,.sa asipiire haza teore-
tică_§ţunţifigă a .activităţilor,practice în cauză. Ansamblul aces­
tor c u n o ^ n ţe , concretizate în teze ce se referă lajinterpretarea
educaţiei fizice şi sportului ca activităţi sociale, în principii,
obiective, metode, forme de organizare a pregătirii celor cuprinşi
în practicarea exerciţiilor fizice etc., s-aconstituit treptat în teo­
ria educaţiei fizice şi sportului, disciplina cu cel m ai înalt grad
de generalizare a practicii educaţiei fizice şi sportului si~ de ase­
menea, de prospectare a acesteia în raport cu exigenţele ;■so­
cietăţii, cu comanda socială. - ^ “ -
12
Denumirea actuală reflectă cu totul realist preocupările
proprii acestui domeniu al cunoaşterii şi aşa se explică renun­
ţarea la denum irea,.veche de „teoria educaţiei fizice“ care se
referea numai la educaţia fizică, excţluzînd sportul.
Iii. STATUTUL TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE
Şl SPORTULUI CA ŞTIINŢA
In ceea ce priveşte .statutul teoriei educaţiei fizice şi spor­
tului ca disciplină ştiinţifică independentă, raportînd-o la ele­
m entele pe.care.;le m enţionează cele m ai răspîndite definiţii ale
ştiinţei, se poate aprecia deplin întem eiat că eâi-întrurieşte aceste
condiţii, deoarece.: ' <
■ ore un dom.eniu propxiu d e . cercetare ,,, specific ei. care,
aşa. cu n v s-a .m a i supim iat consta, in perlecţionareă de^(^tării
fizice şi a capacităţii motrice a oam enilor ;
^ "are metode~~de cercetare .proprij,, care,_ cbÂŞr dacă,, sînt
întîlnite'^şiTa alte ştiinţe, in aceŞţ Ttomeniu capătă particulari-
tătl~eviden ti. m ai ales dacă. ţinem seama, de specificul activiţaţîi,
hâzăl pe efortul inten,s muscular si nervos : ~
are leg ită ţi. specifice, concretizate în principii, cerinţe',
norme şi .reguli, caracteristice .educaţiei iizice, şi sportului ;
^ îi sînt caracteristice ipoteze de cercetare, stabilite, inde­
pendent ~menite să prospecteze şi ,să optim izeze In permanenţă
e ficien ţi activităţii de educa!ţie fizică'$i sport,' în concordanţă cu
exigenţele, crescîride ale societăţii viitorului ; ' .i
dispune de un .ansamblu de date teoretice şi practice în
continuă~creştere; ceea ce îi asigură o bază proprie de autoper-
de disciplinele cu c ^ e se,înrudeşte. , .. ,
înţeleasă în acest cOrit^xt, tŞoria educaţiei fizice,şi sportului
generalizează experienţa obţinută__ în domeniul perfecţionării
dezvoltării fizice şi a capacităţii m otrice . a .oamenilor, o trans­
formă în norme de lucru" şi, de; asemenea, prospectează posibi­
lităţile de îmbu.nătăţii'e contijiuă .a efectului activităţilor prac­
tice. . >
Ca orice disciplină ştiinţifică si teoria educaţiei fizice şi
sportului este în acelaşi tim p şi teorie şi metodă, aceasta ca ur-
rnare a conversiunii dom eniului teoretic enunţiativ, în domeniu
teoretic normativ.
Un alţ aspect importan;t pe-^are trebuie să-l subliniem în
legătură eu atributele teoriei educaţiei fizice şi sportulm; ca dis-
13
 ciplină ştiinţifică este cel al raportului dintre caracterul său uni-
versal (in te r n a ţio n a l)-c e i naţional. ^ ^ ^
In acest sens, ca $i celelalte ştiinţe, prin latura sa gnoseo­
logică are un caracter internaţional. întrucit majoritatea' teo­
riilor şi m etodelor pnunţaţe de aceasta îşi 'găsesc aplicatlvltâtea
popoarele. Mărturii ale acestei stări de fapt sînt, de
exem plu, extinderea, îritr-o anumită perioadă în mai m ulte ţări,
a principiilor şi metodelor gim nasticii suedeze, recent a teoriilor,
m ijloacelor şi m etodelor de dezvoltare a calităţilor motrice prin
folosirea procedeelor „în circuit“, „cu intervale“ etc.
Tot atît de adevărat rămîne însă şi faptul că generalizările.
precum si^tipotezele sale prospective nu pot fi detaşate de reali­
tatea istorică. politică si socială în care se dezvoltă. Realitatea
în cauză ajunge chiar să determine şi să impulsioneze anumite
priorităţi teoretice şi practice or, în aceste condiţii, teoria'^edu­
caţiei fizice şi sportului are şl iiumeroase particularîla'ţl n ^ io-
năle! ' ^ '~7r!iropedi'ir'.^ l lI T l ^ o f o n (430-^354 î.e.n), lucrare care se ri*
Interpretarea în acest mod a caracterului acestei discipline
are o mare însem nătate teoretică si practica, intrilcit abordarea
nedifcrenti fită- a pHnratiei fizice~si sportului. ign 6rindu-se carac­
teristicile m ediului social în careTraiesc oam 6ntl7~pâfricuIarită-
file In r psthîfp . ^ fizice, finalităţile Stabilite de societat^âraată
ar putea călăuzi spre adoptarea unor căi si concluzii eronate.
In concluzie, deşi, în principiia, ştiinţa nu are graniţe şi.oferă
prilejuri ripo.sehit de favorabile rnnperarii mtei'nationaie. gene­
ralizările si prospectările întreprinse în acest domeniu, inclusiv
în cazul teoriei aiu caţiei fizice şi sportului, trebuie să tină seama
Şi de specificitatea naţională a fenom enului studiat.
IV. DEZVOLTAREA TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE
Şl. SPOR TULU I CA D IS C IP L IN Ă ŞTIINŢIFICĂ
A. DEZVOLTAREA GJNDIRII TEORETICE ÎN D O M E N IU L
EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
1, INTERPRETĂRI IN E P O C A A N T IC H IT Ă JII
Apariţia gîndirii teoretice a dom eniului practicării exercl-
ţiilor fizice se leagă strîns de necesitatea generalizării experien­
ţei obţinute în domeniul perfeeţionării dezvoltării fizice şi a ca­
pacităţii m otrice a oamenilor, de cerinţa explicării acestui proces
14
şi, totodată, de nevoiaş prospectării activităţii de educaţie fizică
Şi sport în strînsă corelaţie ;cu evoluţia şi exigenţele vieţii sociale
cu privire la formarea.!şi perfecţionarea continuă a fiinţei umane.
Primele generalizări s în t:sem nalate încă în culţura_popoa-
relor antice si cuprind, de rt^Mula, lefle ul-ii şl dnaîTngrum ări re ­
feri toar^ la practicareti exerciţiiior Tîzice în scopuri igienice,
educative militariste. ...--------- ^
----- rSSemenea referiri pot fi întîlnite în Vedele, „cartea sfîntă“
a hinduşilor. datîpH Hin milgfninl al IV-Iea î.fe'.n., ca şi Legile lui
Mânu ; arrihele subliniază necesitatea practicării anumitor exer­
ciţii fizice în scopuri igienice, dar şi religioase.
in mileniul al Ill-lea i.e.n- liit'dlcul c liliî^ K o n g -F u crecaza
un sistam de exerciţii fizice cu c^ a cter medical, care porneşte
de la iSeea că bolile îşi au. originea în diferite congcstion:1 i i şi
p5râtîz!ţ~ale"urEanelor şi ca apA«;tpg pot-fj vindecate prin aiui
m ite mişcări însoţite de o gimnastică respiratorie.
feră lâTeducnţîn primita'H p regele persan Ciruk scoate în evi
denţă p r e z ^ ţa exerciţiiior fizice în ansamblul m ijloacelor odu
cative şi tgtodată'toiul acestora îii ceea "ce priveşte oţelirca
corpului şi a-‘voinţei, alături de obişnuirea cu m înuirea armeloi-,
Gîndirea Hiti'-H-nmeniiil educaţiei fizice şi-sportului
cunoaşŢp n remarc.^hilă dezvoltare>la toopoărele Gi-eciei antice.
HiPQcratp_^460^377^i V.e.n)a' celebrul ■‘m edic al antichităţi^
subliniază căf'sănatatea ieste ■îuihin^i'^^M iriUC
ciroagaTâlîmenţăţiei cu practicarea exerciţiiior-fizice.
:Galeri (î3 6 ^ 2 0 1 e.ri.), altă personalitate: a; rnedicinii'greco-
romane, în unele din lucrările sale consideră, c ă 'gimnăstic‘a face
parte din igienă şi, im plicit;-'din iriediciriă;''
J'ilostrat-yiVB— 249 e.n:),'retor ş i sptTst.’'în 'caftea'i.D e arte
gymnasticâ^- împărtăşeşte bPiffta':tjbtrivit-căreiă girnnastica so­
licită o~^trînsă c 6laboi~afe înf re fiT-înln'p^p şi’ pedotribi e .
La baza acestfeia găsimv decîpatît date ale medicinii, cît şi ale
pedagogiei. ■' '' ' ,i:"
In afara orientărilor pregnant igienice,' docum entele vremii
mai scot în vileag şi altş idei care stau,la baza pra<?tiqării exer-
ciţiilor fizice, de dată aceasta'^ cu substrat evident "militarist,
exem plul cel rnai elocvent, conşţituindu -1 educaţia spartană.
Cu ltu ra ateniană Hă nrii valenţe practicării exerciţiiior fizice.
yTaton (afaox. 427— 347'î.e'.nl" considera că giinhăştTca e s te cel
liTăTînsemnat elem ent ^al educaţiei, iar ideaiur m tregiT a^iuni
educaţionale îl *constituie' Kalos kaî •'agatos (om frumos şi'bun).
Din acest ideal făcea parte şi dezvoltarea proporţională a corpii-
ţ5
 lui; rezultat al practicării sistematice a exerciţiilor fizice. Capo­
dopere ca Discobolul, creaţie a sculptorului Miron. Doriforul.
sculptat de Policlet, sînt exem ple deosebit de Elocvente pentru
a scoate în Evidenţă însem nătatea exerciţiilor fizice în cultura
epocii.' n .' . . :>
Elemente de mare însemnătate teoretică, cu deosebire pen­
tru m ţelegefea locului exerciţiilor fizice în procesul formării
omului, apar şi la romani. Aşa, de exemplu, t^uintman, retor şi
tjeHâgog (născut în'iurul anului 35) include şi gminastica în sis­
tem ul de educaţie intelectuală şi morală preconizat de-el, aceasta
d ^ a r e c e — ,aşa cum se susţm ea — dezvoltă capacitatea de înţe­
legere, întinereşte şi împrospătează spiritul. ~~ ^ ^
. Poetul satiric latin luvenal (c. 60 — c. 140), prin celebrul
hexam etru din_Satira I : „Optandum ^ ut sic mens" sanaTn
corpore sano“ („E^e de dorit, ca 6 minte sănătoasă şă fie într-un
corp sănătos"), consacra exerciţiilor fizice o finalitate socială de
m axim ă însem năţate, deplin valabilă, chiar şi în lumea contem­
porană. ■ , ■ ' . "' '
Evul mediu înăbuşă brutal practicarea exerciţiilor fizice şi
dpşigur şi dezvoltarea Iţi continuare a gîndiru^teore^ţice.' '
,: Condamnate de căpeteniile bisericii, exerciţiile .fizice sînt
pr a c tî^ te num ai de noDiii.’aar. si în acest caz..-cu totul--in alte
scopuri'decît ăi uHgeşefă l a gr,eci,! In educaţia cavaleriTor, exerci­
ţiile fizice sînt subordonate^^'eYckisivTBregatirit >.in .vederea răz­
boaielor, vîQlenţa fiind cel mai, import-a'ht instrum ent âl nobililor
p entrp a acapara npi teritorii,, pentru a-şi "apăra privilegiile
faţă~ d6 .vasali:-;^! iobagi.;
Nefireasca oprelişte a practicării exerciţiilor-.fizice, impusă
de,cler pe baza concepţiUor misţ^ce,care propoyăd^iau„dispreţul
faţă de îngrijirea, corpului, est^îrivinsă ‘treptat,,.mai a le s . ca o
cons^i,nţă a,cj;eş,terii ,pujterii economice şi .pojitice a.,burgheziei
orăşeneşti, a eliberării spirituale'a-Qmuiui faţă d€r;dogmatfsmul
religios şi, odat'ă cu această, a avîntării sale spre cunoaşterea
adevărului şi a frumosului.
■ffU,
F IN A L IT A JI S U B LIN IATE INTRE SECOLELE X IV - X IX .
'ţ^iyt^l'ei'ea, aceaş ştrălucită epocă de. triumf asupra, înt.ur
^caţclor idei şi practici ale.Eyului mediti, reconsideră, practioş-
'Sparută în traducerea franceză „E ^ ais &ur la . şant 6 et siir Ife^;
^T'e.xeix'iţiilor Uzice Şi a ifi'nalităţilpr acestqra, fapjţ deplin con­
firm,at ci(* cultura umanistă, caracteristică acişstei ^ r io a d e
istorice. .
2 — T e o ria e d u c a ţie i fiz ic e — cd. 278
-:--rr rVl-t-torino da Feltre (1378— 1446)v pedagog de seaniă al Re­
naşterii italiene, include în sistem ul de ^ u c a ţie preconizat de e l
ş i . practicarea exerciţiilor fizice, alăturr de filozofie, retorică,
educaţie .-morala, religioasă si muzică. Ei dă o m are însemnătate
excursiilor cu caracter educativ si recreativ.
*^Hieroiîymns~^ ercu ria iiş (I £>30— 1ţ>U6), medic şi pedagog. în
remarcabila sa lucrare „Ars gym nasflca”, apărută în li^69, are
reflecţii deosebit de valoroa.se cu privire ia originea exerciţiilor
fizice, pe care, potrivit ponderii tm alitâţii lor, ie împarte în :
bellica, m edica si athletic^i deci, cu caracter de :i5regatire niiIT-
tară, .de apărare â~sănătăţii şi athletjca, cu cea din urmă netiind
de acor.3, intrucit, aşa cum rezultă şi din opiniile altor autori,
aceasta ăr^ fi cuprins exerciţiile brutale, de foi*ţă, proprii gla-%
diatorilor.
:^abelais (1500— 153.3), în renqm itul său roman „Gârgantun
ş f P a n ^ r u e i “, ca şi Montaigrie (1533— 1592), cunoscuţi mai mult
ca scriitori decît ca pedagogi, scot în evidenţă necesitatea îmbi ­
nării educaţiei intelectuale cu c iă a 'co rp u lu i, pentru ca, în fina\
copilul — aşa cum afirma Mdntaigne „să nu iae un coconaş,
ferch.e’ş ,-ci un flăcăii verde şi z'ci.ravăn".”'
Idei. înaintate cu privire' la necesitatea-includerii'exerciţi ii o i'
fizice. în &ducaţia''copiilor întîlnim şi în operele altor filozofi,
inedici şi.pedagogi, aparţinind umanismului şi ilum inism ului, oi
de exemplu, Jan Amos Komenslcy, John Locke.'J. J. Rousseau .‘.j
alţii. într-o formă .sau alta, ei reactualizează în ansamblul cdn
caţiei cdebrul ___ 1 i
dicton .1 1 - • r ___ -
al Iui Juvena 1■giBiinîroţt
' __________________________ri -i.' r
‘Că „un sph it î^rm.-
____________
tos nu. poale pvi.stn: ii(‘cît. n u mai într-un CQr-p'sănăto.s‘‘.i^g7)iiii-n ■
sky) şi, de asemenoa, că „sănătatea reprezintă tem eiul educa
ţiei“ (jj LockeV. In,conlojdul'gîndiribpedagogice ă lui J. J.
seau (17Î2--1778), „inaii'lc. secret al educaţiei ieste să fio astfrh
condusă, încît să servească’ în acelaşi timp la,înălţarea calila
ţilor corporale şi s[)irituak‘“. Intre 4 şi 12 ani. t?ţ
ţine că: educaţia fiz)'-;'i :>' <■ i-nrnrii:gj- prinritar_deoarece educaţi:i .
intelectuala se-in leu si'IHcă (iiip."r ncpastă vTrsfa^ ÎTT- j.
Secnhi) .-^i MKHY-hf>n7ă n lărgirp a'preocupărilo r .
legate; de practicarcii oxca'citiilor fizice, măi alesân rîndul m edi-^,
cilor.:. ■ , ' ' .-
Medicul englez Francisc l^j'jlcr pnhlică în 170.5 ..Medicina.
gymnastica^*, ial- în 1725. lucrarea unui alt medic englez, Cheynej
m oyen s'de prolonger la v ie“, evidenţiază influenţa favorabilă
a u n o r eJserciţii fizice moderate (plimbarea, i călăria, jbcul cur,j
m ingea etc.) asupra sănătăţii. Cartea m edicului francez-Cliăment-
17

Josep h Ţissot,--din 1780, „Gymnastfque mediHnale et chirurgi-
-<ale ou *865 dilterents ex^rcices du corps et du repos dans"la
<:ure des maladîeg**~5r:!faliula:i!ci"n^esitatea practicării exercitiilor
fizice în speclahdim ineaţa, deoarece atuncirare ur^ deoseljit efect
5giefTtgr~----------------- - ^ . >■'. _■■■
Sfîrşitul secolului al X V IlI-lea consemnează s i apariţia unor
lucrări elaborate de specialişti, cuni -ar fi „Gymnastik Fiir die
Jugend“, scrisă în anul 1793 de Johann Cristoph GutsMuts
<(1759—-1839), elev al pastorului protestant Salzmann, care a creat
-un institut de educaţie la Schnepfenthal, lîagă Gotha. ■_ -
Lucrarea sa, deşi este intitulată „Gimnastica pentru tineri",
nu tratează num ai problematica gimnTTstlcu înţeleasă în sensul
*ei actual. Term enul respectiv este'folosit de autor mai m ult în
•sensul accepţiunii contemporane a noţiunii de educaţie fizică.
CTmnăstica, după GutsMuts, constituie un sistem de ex.er-
•ciţii ale corîjului care au ca scop perfecţinnarpa acestuia. In~ace-
laşi timp. însă, el atrage^^’atenţia'şi asupra strinsei corelaţii ce
^există între msuşTrile corporale şi cele spirituale. ' £a urmg?^ ' !■! yii'irHri
In -aceeaşi carte, GutsMutsrgnumeră' i^incipalelei- grAftfe. de
^exerciţii apartinînd gimnasticii~(edilcatie'i fizice) precrtni^tate de
•^l,~că : săriturile.valergărife, aruncările, luptele, căţărările, e x er-
■ciţiile de echilibru~si balans, exerciţiile de~rrdicare şi- purtare
<Je greu tăţi si tracţiuni, precum- si dansuri, m arşuri s i -exerciţii
milit^r e jln afara acestor exerciţii, GutsMuts acordă,o deiosebită
.ăţentie
tenţie în
învăţanripQtirlui.
. Sec-olul al X lX flea deschide iioi p.erspective dezvoltării gîn-
-dirii teoretice Cllîi Juiiieiilul eUucaţ,iei fizice, lenom en im puisio-
natj în cea m ai mare ’măsura, 'de 'apariţia.m .dlferite-ţări 'a •unor
•sisteme :de educaţie'fizică:- Cu altej cuvinte, de la stadiul în care
utilitatea leducaţiei fizice,:-sub âm pulsul ideilor pedagogice .şi al
<datelorimedîcale; .era niimai subliniată; sau'realizată pe o scără
resţi’însă (raai.)alea,:îrt rîndubclasei avute^r,; de-.da ta.'aceasta, din
'diferite raţiuni, practicarea exerciţiilor i f i z i c e ' e x t i n s _â6upra
unei populaţii mai largi. i~Uv.-uZ
A stfel, sistem u l lui F. Amoros (1770— 1848), în Frânta, cel
;al lui F. L. Jahn.(1778— 185^fSI P. H. Ling (1776— 1^39). în Ger­
mania şi respectiv în ., Suediaj i-niţi,al>.^nu au-, avut ’ca :punct de
precare şcoala,, educarea; fizica ^a generaţiei'tinere, .ci. pregătirea
fizică a-n.'ata$ilor ’Şi ceţătanilnr npnt.rrr plirtjireă^ a^ boaietori
.A ce^tă .^t.aT^.dp fîTcrnri.’^Pmonstra că educaţia, fizică-nu se dez-
•volta .numai- ,ca o activitate iscolară-.. ci si> f;a ■un /instrum ent c'U
ajutorul căruia.societatea .acţiona asupra pregătirii fizice a Unor
T8 ^ '•
pături mai largi ale populaţiei şi, 'desigur, în concordanţă cu in­
te r n e le sale politice.
In sensul asigurării concordanţei dintre finalităţile educa­
ţiei fizice şi cerinţele societăţii, trebuie m enţionat şi .sistemul lui
Thomas A rgoLd (1795— 1842), din Anglia, care, spre deosebire-de
ceilalţi creatori de sisteme, acordă prioritat-e practicării sportu-
lut~:?t:"~îmPlicit. întrecerilor, iniţiativei si spiritului de ectiiPâ.
trasaturi m ult apreciate la vrem ea respectivă de către burghezia
engleză expansionistă, angajată în politica de creare a imperiu­
lui colonial. ..
îmbinarea educaţiei fizice cu politica este prezentă şi în
..concepiţia despre'^practiăirea exerciţiilor fizice a lui Miroslav
Tyrs (1832— 1884), care subordonează gimnastica sa ideii de creş -
T eî=g~a vigorii fizice'şi morale a popidatiei si. odată cu aceasta,
stforirii capacitaţii de lupta a poporului cehoslovac pentru a-şi
cuceri independenţa naţională.
Sfinşitul secolului al X lX -lea sporeşte patrimoniul educa-
ţiei şi s p o r t u l u i r-ii nnll^i t.e7:e teoretice., mai ales
____ ________
f r â n t u l u i Pierre ___ ____
de. Coubertia cu pri-
vire la_ reeditarea în varianta lor modernă a Jocurilor Olimpice.
Potrivit concepţiei lui Coubertin despre sport, acesta fusese in -
vestit şi cu funcţia de m ijlocitor al relaţiilor paşnice dintre po­
poare, pe lingă atributele sale igienice şi educative, subliniate
şi recunoscute deja în perioadele anterioare.
3. E D U C A Ţ IA F IZ IC Ă IN .G IN D IR E A CLASICILO R
M A R X IS M -L E N IN IS M U L U I
Secolul al X lX -lea marchează un salt fără precedent în is ­
toria ’gm dirii teoretice din domeniul educaţiei lizice si sportu­
lui. Ca urmare a~â^irltl6i 51 răiSPîhaini in tot mai largă măsură
a filozofiei m aterialist-dialectice. Potrivit acestei noi conceptâi
desprelîătură, societate şi gîndire, s-a radicalizat şi optica abor­
dării şi înfăptuirii educaţiei, pentru prima dată în istoria dez­
voltării societăţii om eneşti aceasta fiind pusă în slujba intere­
selor politice, economice şi culturale ale clasei muncitoare şi nu
a exploatatorilor. *
Dezvăluind caracterul de clasă al educaţiei, trăsătură deli­
berat trecută cu vederea de pedagogia şi pedagogii aflaţi în
slujba claselor dominante ale orînduirilor sociale bazate pe e x ­
ploatare, Marx si Engels subliniază necesitatea legării indisolu-
bile_a edufoţiei de idealurile de luptă revoluţionară ale proleta-
riatului, de cerinţele înfăptuirii societăţii socialiste.
19
 Promotori ai educării multilaterale a pprsnn pilite ti i omului.
M arx şi Engels au su b liniat întotdeauna necesitatea integrării
'in slera educaţiei ?i a educaţiei,fizice, acesteia revem nau-i sar­
cini de mare însem nătate. ^ ^ ^ aşa curn s-a mai precizat, contribuţia educaţiei fizice şi sportu­
Tri'lnst'rucţiuniie sale prezentate >ca delegat la Congreş.ul
Internaţionalei' 1 dm;iJ'8bb ’de" la Tîeneva, Marx; referindu-se la
« fe r jr ^ iir a ţi^ s iih lin in necesitatea distuTgerii în cadrul acesteia
a ii.-ei laturi- armonios îmbinate,- şi anume • educaţia inteiectuaiă,
educaţia fizică şi in.structia politehnică., Cu 'allL* cuviulb, ^ a r x
Integra educaţia fizică în onnmptul peneral al educaţiei şi tot el,
1 n~ lucrarea ■.Capitaîur‘. scoate în e~^denţă şi legătura ei indiso-
lu g lă cu celelaLte- laturi afe"ţidlJgm.lei.-;teeasta intrepătrundere
rezultă din referirea sa cu privire la sisternul de ,'fabrică al lui
Robert; Owen, arătînd că fii|id- necesară',,unirea m uncii produc­
tive cu instruirea' şi girnnastica, ,nu numai ca un rnijloc pentru
mărirea producţiei, ci şi ca^ s in g u r a ■rnetodă ppntru^ forftiarea
■oamenilor dezvoltaţi m ultilateral”. ‘ ~ r
Rolul activ al educaţiei fizice pentru formarea m ultilaterală
.a om ului este subim iat si .de Engels. El critică cu. asprime pe
Dtihringr deoarece aceista Cclutâ să ~elimlne educăţjîa,,flzica~~9in
■conţinutul educaţiei, îjilocuind-o cu,:;.,pregatirea.ţehnica'i.'-.irrie-
gatură cu acest, tapt, ;E nfŞs menţiona ; „ 4 cesi lava^ămint teh­
nic... scopul.lui este pur d id a c tic a c e la de a înlocui gimnastica,
■despre care radicalul nostru revoluţionar nici nu vrea ş$ ay,dă“.
Engels sublinia, de asemenea, importanţa educaţiei fizice pentru
"asigur-ârea sănătăţii tineretului, precum şi necesitatea Qe â ac­
ţ i ona asupra nr^anismulul-în acest sens. Incepînd Hp In rpa~Tnai
fragedă vîrstă. .^Nu este~oare mai bine, arată Engeis.~sa~predăm
gimnastica liberă si exerciţiile la aparate elevilor din toate cla­
s ele atîta tim p cît membrele rlor nu $i-au pierdut elasticitatea
şi supleţea, decît să ne. zbatem, cum se procedează cu Mnern de
•douăzeci <ip ani, -yanarniV mi..ciiHnarpq frunţii lor şi a
noastră să redăm oaselor, m uşchilor si ligam entelor lor anctiilo-
z a te din cauza_ muncii mobilitatea' si supleţea dinainte ?“
Din cele m enţionate m ai sus putem trage concluzia că în
noul concept despre educaţie, educaţia fizică ocupă im loc im­
portant; prin saroiniie pi fipecifi<^ fliiid să onnt.rihnie la
formarea unor cetăţeni sănătoşi, puternici rfloabili să. ridice: pro-
■ductivitatea m uncii prin.însusi faptul că practicarea exerciţiilor
fizice fortifică organismul si. implicit, capacitatea generală de
nii^ ă a om ului. InsenTnătatea socială a educaţiei fizice .rezultă
:şi 3îrT refe^ririle lui Marx şi Engels cu privire la necesitatea jmbi-
-nării continue a acesteia cu instruirea şi m unca,. Ţinî-nd seaona
20
■de împletirea armonioasă a acestor elem ente, se poate aprecia
cît de greşite ar părea eventualele tendinţe de izolare a edu-
<^ţiei fizice şi şportului de celelalte laturi ale educaţiei. D e fapt
lui Ia formarea m ultilaterală a personalităţii cetăţenilor ie reali­
zează niimai în condiţiile în care obiectivele specifice acestor ac­
tivităţi (întărirea sănătăţii, formarea deprinderii de mişcare de
bază, a calităţilor motrice etc.) se întrepătrund şi cu elem entele
■de conţinut ale celorlalte laturi ale, educaţiei : educaţia intelec­
tuală, morală, estetică, tehnică şi profesională. , ’
Conceptia.jdesPre educaţia niultilaterală a~~'tineretul ui: din
care educaţia fizică şi sportul: fac parţe-ihtegr^aîCg^ e.ste c la r .ex­
primată şi în uş ele lucrări si indicaţii-aparţinînd .Uii V. 1 , Lenin.
Referîndu-se la această problemă.. Lenin sublinia că „tineretul
ri6voie în mo.d. deosebit' de- drago^e de vfată .si de echilibru
sufletesc. Un. sport sănătos.rfvgimnastic^, îrLotxiTwexcursiile.' t/^t
felul de exerciţii tizice..^văriatp prpocupări ..spiritiialp/
analize, cercetări — şi toate acestea, pe cît .sp pna<-A; .în cr)rmin“ .
Prin înţelegerea în acest mod a educaţiei., V. I. Lenin continuă
valoroasa idee exprîm atăincă de Marx şi EngelsŢ corespunzător
căreia brganfzarea si desfăşurarea educaţiei ifi zi cp t.rphiiîp .se
îm bine^ u instruirea si m unca. Sel^T^rTHcatia a.pHnr-ahPi
fizice şi sportului este subliniată de V. I,. Lenin şi în indicaţiile
sale cu privire la dezvoltarea acestor activităţi în. rîndul munci­
torilor şi ţăranilor, în sensul creşterii eficienţei mişcării sportive
asupra educării cetăţenilor în spiritul comunismului.
■ In raport cii trecutul, ansambi;ul ideilor exprim ate de Marx
ş i Engels cu privire la orientarea şi conţinutul educaţiei, în ge­
neral, şi al educaţiei fizice, în particular, alăţrri de valoroasele
contribuţii aduse în' direcţiile respective de V . I. Lenin au c r e a t
po^ibilitatpa Qrlnmţit.; gi pp
ziţu teo reli^ . izvorîte din cea mai înaintată gîndire filozofică
cea a m aterialismului istoric şi dialectic.
B. CONSTITUIREA SISTEMULUI OE DISCIPLINE
ŞTIINŢIFICE A L*bO M EN IU LU I
EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
(ŞTIINŢA EduCATIEI FIZICE Şl SPORTULUI)
'• 'i >■
Aşa cum rezultă şi din trecerea în revistă a dezvoltării gin-
dirii teoretice cu privire la practicarea exerciţiilor fizice multă
vrem e aceste cunoştinţe existau disparat unele de altele, ca părţi
2.1
ale gîndirii de ansamblu ale unor mari personalităţi din dome­
niile filozofiei, pedagogiei, medicinii, dar nicidecum reunite în-
tr-un sistem de noţiuni, într-o teorie proprie dom eniului. La
întîrzierea acestui^ moment a contribuit şi statutul social incert
al practicii exerciţiilor fizice, m ulţi factori de condiicere a
societăţii omenieşti neă'cordînd atenţie şi nici sprijinul necesar
dezvoltării educaţiei fizice şi sportului, deşi efectele pozitive ale
acestor activităţi asupra formării multilaterale a oamenilor erau
scoase în evidenţă încă din cele mai îndepărtate timpuri.
Introducerea treptată a educaţiei fizice în şcoli, extinderea
practicam ~e5ce^rciţiilor fizice în nnd ul celor mai diverse cate-
goriTaie^populatiei. aparHia-grupărilor sPofHve, creşterea locu­
l ui şi roiului sportului irTansambluI vieţii sociale interne~a_Do-
poarelor $i ctiiar a celei iftternationaie. toate au constituit con­
diţii hotărîtoare pentru sporirea preocupărilor referitoare la asi­
gurarea si fie7Vf)irarea ciiiaL'Lei ulul ijluiitiiic al acestor activităţi
practice. Baza lor ştiinţifica-a cunoscut insa o larga dezvoltare
oSată cu înfiinţarea unităţilor de învăţămint special profilate
pentru pregătirea cadrelor calificate în acest domeniu. Deci, ca
şi în alte ramuri ale cunoaşterii ştiinţifice, dezvoltarea acesteia
nu poate fi concepută fără existenţa unor instituţii de învăţă-
m înt, învestite să generalizeze experienţa dobîndită şi, totodată,
prospectînd şi alte ipoteze,’ să înarmeze cadrele de specialişti cu
cunoştinţe şi deprinderi capabile să asigure progresul.
A^tfp] n apărut teoria educaţiei fizice si sportului, disciplină
lui si funcţiilor practicării exerci' îîfer fizic 6 in ansamblul vieţii
sociale, fundamentarea mijloace or. principiilor, metodelor şi
le'j^biră ru rlat!elea>psihologiei. pedagogiei, fiziologiei, anato-
m iei ş .a. ‘ ~ -------------
Ulterior, sub im pulsul dimensiunilor mereu crescînde ale
educaţiei fizice şi sportului, ca şi al diversificării activităţilor res­
pective, a apărut nevoia obiectivă de a se face o anumită dife­
renţiere şi în cunoştinţeile teoretice. Treptat, din aria traditloriLală
a teoriei educaţiei fizice s-a desprin_^rhetodica~~educatid fizice
şcolare, domeniu de m'ăfŞ insem nătâtesociălă şi cu particulari­
tăţi eyidpnFTrfferite^ge practicarea în scopurTHe ţ^rform^~ţă a
^ le ii^TTului^ gimnast sau handbalului? Datorită creşterilor
cantitative şi calitative intervenite în practicarea, de exem plu.
şi a celorlalte ramuri de s p o r ta apărut
■
si n ^ e s itatea constituirii m etodicilor pe ramură de sport, dis-
ciplipe m enite să asigure practicarea pe baze ştiinţiiice a iie(5ă-
22
Tui sport în~ parte.] 'Asemenea diferenţieri au apărut şi în alte
^ffoînenii al^j prâ^cării'^exerciţiilor fiz ic e ,. cum|.ar fi sportul de
masă, educaţia fizica â'oamenilbr m uncii din di'ferite ramuri ale
industriei etc. •
Apariţia şi dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice în educaţie fi­
zică şi sport se înscrie aşadar îri'legitatea generală a dezvoltării
:ştiin4eij potrivit căreia .acumularea a tot mai multe*" cunoştinţe
într-un aniimit sector ,al. vieţii sociale determină difereiiţierea
cunoaşterii umane, concretizarea acesteia în noi discipline ştiin­
ţifice, cu un grad mai mare sau mai mic de independenţă.^
Inţelegînd lucrurile în acest context. rezultă~că în cdHditiile
actuale a apăţ-nt şi afirmă u n ^iqţpm rip H i< ;H p 1 in p ş t i i n ţ i f i c p ,
unele cu~~unprad mai mare de generalizare., iar altele mai re-
•stnns.-tJneje cu un caracter tehnic mai pronun-tat (cu deosebire
metodicile^" iar altele în mai strînsă legătur'ă^cu ştiinţele socialc
şi pcda(Ţogice. cum este cazul tp o n i p i e d u c a ţ i p i fizîcp şisp o rtu lui.
In expresia cea mai generalizată acest sistem de discipllno
^ştiinţifico; în ansamblul lor; poate fi denum it ştiinţa oducaţici
fizice şi sportului. Aceasta, desigur, pentr^ că toate la iin> Icx-
însumează cunoaşterea'şţiiaţifică'a întregului domeniu al cdu
■caţici fizico şi sportului şi, implicit, a esenţei activităţilor n-s
ppctlvo, caro pe plan social sînt chemate să asigure i)<M*f(>('ţlo
nari'a dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a oanwnilor.
Intre toate disciplinele'ăceâ^tui sîsterii există:numefpa.'K' iii
torrelaţii şi întrepătrunderi, generalizările - uriuiv domehui i'.r;
frîiigîndu-.se pozitiv şi asupra celorlal tei .Iii acelaşi timp, se ]5()ali-
^ţiiiWinia că fiocare disciplină ^are si un anifmit grad'de ind^M i
dcnta. caracteristică ce se m anilestă atît în formulăreă ipotezelor
ce~ştlm la bLi^^-iTlTVestlgaţ.iilnr d i n domeniul-TesPfictiv. -cit si în
generalizărilo ■f.’u;uto sau în prospectarea direcţiilor de .dezvol­
ţi) rp . . )-i ' li . : ' ■■ „ ' ir-
Apariţia şi consolidarea continuă â ăcestuijsî_stemide'idisci-
pline ştiinţifice reprezinţi! un ifnp5rtânF,paspînainte, întrucît
situează teoria domeniifhiî în rapd'rturile .saleli-ealiste cu dim en­
siunile şi diferenţiel'Ue .apărute în practică educaţiei ■hziCe şi
sportului cu neyoia e;xplicării aprofundate şi înţr -6 yiziufie pros­
pectivă! a conţinutului acestqr activităţi. (
Trebuie; meţidnat însă că în ansam blul disciplinelor ce'alcă­
tuiesc-sistem ul în cauză, t^ r ia educaţiei fizice, .si .sportului are
cel m a i rir iT r flf. frT-jt d de'generalizare şi de aceea'ătă la;baza-orien­
tării întregii activităţi teoretice şi.ipracti'cg :ă dom eniului.uf~’
23
 C. STRUCTURA TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE
Şl LEGĂTURA ACESTEIA CU ALTE ŞTIINŢE
Ca disciplină de sinteză a întregului domeniu al educaţiei
fizice *şi sportui'ui, in structura acesteia distingem două părţi r
— ^ z e le geripralp tpnrîpi' ty<iioaţiPi Şl spnptiilui si —
didactica generală a educaţiei fizice işi antrenam entului sportiv.
Bazelp. generale ale tp.oripi pduc.atiei fizice si svortului ca
elem ente com von en te ale v ie ţii sociale. In acest context, pornip-
du-se de~Ia"cohcepţia Partidului Comunist Român despre ,edu­
caţie fizică, si sPort. bazele generale ale teoriei educaţiei fizice, st
sportului scot în evidenţa tezele fundamentale cu pr 1vire_la
interpretare^ loculu i Şl roiului educaţiei fizice si sportului în
edificarea socîetaţir socialiste m ultilateral dezvoltate în Rom ânia,
a idealului, funcţfilor şi "obiectivelor acestor activităţi în jDer-
specţiva înaintării ţării noastre sipre noi culm i de progres şi civi-
lizâţiie. In această parte a teoriei educaţiei fizice si sportului sînt
cuprinse.-de asemenea. ■ţ;i'"tp^7p l p 1platei de constituireaT tiintei
educaţiei fizice si sportului, de dfezvoltarea si-consolidarea sis-
temului-^fe-educatl^jliz ic ă %~i!>tx>rtului^în raport cu înfăptuiţea
prevederilor docum entelor, programăţice ate. ):toi‘tlduiui şi sta­
tului hOŞtXU:.rj îx ~ '
În dîăactica generală ă educaţiei fizice şi ^a antrenarhentu lu î
sp o rtiu ^ ^ ~t~fOi-mulaTe. îri~ăCOePtlUneăi cea mai tjeneraiălTnirucît
particularizarea lor revine grupului disciplinelor m etodice), corn-
ponen-tplp' prnrpsului instructiv-educativ, principiile, m etod ^ e
şi form ele de organizare a instruirii şi i edUdâruTcelor cUprinsi
În practica~6dllgaţiei tizi.ee şi spartulu i ^ ■ i ■; j i- •
"T!aracterUl com plex al problei-afetîsipţebriei educaţiei fizice
şi sporttilui ■a determ inat stabilirea îÂti''e‘"aceasta şi alte domenii
ale ştiinţei a unor legături obiectiv necesare.
Tgoria educaţiei iiz ic e i şi sportului...sec'găseşte în strînsă le-
g^tta^SjrîrrprTmui rind. cum iozotia m arxist-leninista, c are con-
stituie baza sa filozofică şi metodologieăf; A naliza ştiinţifică a
ferromenuIuT educaţiei ,fiziceTTr''SC0pî3ttri7 ^arcinilor şi conţinutu­
lui acestuia în diTeriteie formaţiuni social-econom ice nii se poate
face de('Vt' ]Kî baza fo lo sirii' datelor materialisnllilui' dialectic şi
istoric. Numai în acest fel se va putea înţelege aprofundat de-
pendenţ.ii otlucţiţiei fizice de baza» economică a societăţii"’la un
moment dut , caracterul său istoriq^şi; de clasă, .cauzele sulpordo-
nării educaţiei fizice şi sportului intereselor pojitice, economice
ş i culturaItMili'«oci«tăţii respective. : ,
-24
O legătură deosebit de importantă a teoriei educaţiei fizice
■şi sportuhi} p.stjt-acflea cu pedagogia şi. în specTâircu bazele ge-
neraTe~ale pedagogiei. Pedagogia, dezvăluind esenţa educaţiei
şi'Trelal erinT'Nâaţâ şi în dezvoltarea individului, des­
coperă legăturile dintre scopurile educaţiei, conţinutul, ‘ m eto­
dele şi- formele de organizare a procesului instructiv-educativ,,
dînd astfel posibilitatea înţelegerii, fenom enului educaţiei în
general.
Teoria educaţiei fizice şi sportului, sprijinindu-se m ultila­
teral pe datele bazelor generale ale pedagogiei şi, bineînţeles,
adaptîndu-Ie creator specificului, formulează scopul şi sarcinile
educaţiei fizice şi sportului, locul pe oare îl ocupă acestea în
educaţia completă a cetăţeanului. De conţinutul cuceririlor îna­
intate ale pedagogiei nu se poate nipe studierea nici ă principiilor
şi metodelor de predare şi învăţare, şi nici a formelor de orga­
nizare a procesului instructiv-educativ etc. ....
Generalizările pedagogiei îmbogăţesc adesea ■teoria educa­
ţiei fizice şi sportului cu idei călăuzitoare, dar aplicarea lor este
cu atît mai eficientă, cu cit se face mai creator, adaptîndu-Ie
particularităţilor specifice ale ăctiyităţii d e ‘educaţie fizică şi
sport.
O mare însem nătate are şi legătura acestei discipline cu
PŞihQ.1ngia . Cunoscînd că la preşcolari, în învăţăm întul general,
în licee etc. particularităţile psihice constituie prem ise.de bază
pentru desfăşurarea educaţiei fizice, cadrele de specialitate ţin
seama de datele psihologiei pedagogice, care, dezvăluind bazele
psihologice ale instruirii şi ^ u o a ţiei, constituie un reazem pre­
ţios pentru realizarea elem entelor de conţinut ale educaţiei
fizice, potrivit vârstei, sexului, intereselor şi înclinaţiilor elevilor.
Deosebit de strînse sînt legăturile şi cu psihologia sportivă, fapt
confirmat de componentele antrenamentului sportiv, printre care
pregătirea psihologică constituie un factor de seamă, alatufi de
pregătirea teoretică, tehnică, tactică, fizică etc.
Teoria educaţiei fizice şi sportului se găseşte în foarte
strînsă legătură şi,cu atanomia si fiziologia. A natomia înarmează
cadrele de specialitate cu cunpştinţe fundamentale privind struc-
tura corpului omenesc, leg ile dezvoltării, fizice la diferite
v îrste etc., elemente care cnrimponează în mare măsura organF-
iîdecvată a procesului educaţiei fizice si antrenamentiihii
sporţi^J[n scopul realizării unei armonioase dezvoltări morfo­
logice şi funcţionale a organismului, a folosirii celor măi efi­
cienta; şi raţionale structuri de mişcări etc.
25
 Fiziologia. $i mai ales-ramura sa specializată fiyinlngia-ed n -
reciproce dintre om şi muncă. Aceasta preocupare revine şi teo­
eaţiei tttîce~~si a antrenamentului sportiv, asigură cadrelor de-
riei educaţiei fizice şi sportului, care studiază acest aspect în
specialitaţ e ] cuiioâşterea regilo?~i5ctîvitaţu~ nervoase superioare.
cadrul ramurii salo — metodica educaţiei fizice profesionale şi a
în ţe le g er e a ^ im ţitica â" formărn"^ periecţionăriT cunoştinţelor,,
sportului de masă. -
a priceperilor, deprinderilor şi calităţilor motrice. Datele fiziolo­
Legăturile multilalorale şi com plexe ale teoriei educaţiei fizice
giei dau, de asemenea, posibilitatea înţelegerii organismului ca
şi sportului cu celcialt-c ştiinţe scot în evidenţă însuşi caracterul
un întreg ce acţionează ca un tot unitar, sub conducerea siste­
dialectic al dezvoltării accslei discipline şi, implicit, una din par­
m ului nervos central. Cunoaşterea interacţiunii dintre primul ş l
ticularităţile cunoaşterii ştiinţifice contemporane, potrivit căreia
cel de-al doilea sistem de semnalizare îmbogăţeşte cunoştinţele
într-un anumit grup do discipline ştiinţifice, chiar dacă au un do­
pedagogului în folosirea judicioasă a metodelor de învăţămînt..
meniu diferenţiat de cunoaştere, dar înrudit, se ^tatonucesc inter-
Datele fiziologiei constituie. un îndrumar valoros şi pentru des­
relaţii valoroase, cuceririle unora răsfringindu-so favorabil şi
făşurarea activităţii sportive de performanţă, unde organismul
asupra celorlalte. Infrîngerea izolării dintre disciplinele ştiinţi­
este supus, de m ulte ori, unor eforturi apropiate de lim ita posi­
fice, a aşa-ziseior bariere de netrecut, reprezintă un salt CMlilailv
bilităţilor sale m axime. Aceasta necesită atît cunoaşterea apro-
al gîndirii ştiinţifice şi, în ultim ă instanţă, confinnarea laplnhii
fimdată a capacităţii de adaptare a organismului la efort, cît şi
că însăşi dezvoltarea ştiinţei are un evident caracter (llnicclic.
a măsurilor capabile să m enţină randamentul sportivilor la un
nivel superior. In acest scop teoria educaţiei fizice şi sportului se- Sinoptic, sistem ul disciplinelor ce alcătuiesc ştiinţii '‘(Ihc:!
sprijină şi pe datele igienei, întrucît formarea cunoştinţelor şi a ţiei fizice şi sportului poate fi reprezentat ca în graficul d<' Iu
pag. 28.
deprinderilor igienice contribuie la întărirea sănătăţii cetăţenilor
în lum ina acestui grafic putem distinge următoarele :
sportivi, la obişnuirea lor cu respectarea relaţiei optim e între
—• o disciplină de sinteză a întregului domeniu al e<Iuc.«
muncă, odihnă, alim entaţie, factori de seamă ai regim ului de
viaţă sportivă. ţiei fizice şi sportului — teoria educaţiei fizice şi sportuhii
ale cărei generalizări stau la baza disciplinelor metodice propi'li
In ultim ii ani, teoria educaţiei fizice şi sportului stabileşte
divei-selor sectoare ale educaţiei fizice şi sportului ;
legături tot mai strînse şi cu ergonomia — ştiinţă care studiază
— un grup de discipline m etodice, care studiază procesul
relaţia reciprocă şi în acelaşi timp adaptarea reciprocă dintre
om ş i muncă. educaţiei fizice şi al pregătirii sportivilor — metodica educnţii'i
fizice şcolare, 'metodica educaţiei fizice profesionale şi a s |» r
In acest sens, pe baza datelor deţinute de teoria educaţiei
tului de masă, metodica antrenam entului-sportiv, rrietodica f ie ­
fizice şi sportului cu privire la relaţia dintre efortul fizic şi ceî
cărei ramuri de s p o r t; '
nervos sau a relaţiei optime dintre bazajdle susţinere a corpului
^— un grup de ,di^ipline cu caracter istoric şi organizato -
şi diversele mişcări ale segm entelor etc.,'aceasta poate ajuta in­
ric, alcătuit din istoria educaţiei fizice şi sportului şi conducerea
vestigaţia ergonomică pentru a stabili cele mai indicate posturi
ştiinţifică a ed u caţiei:fizice şi sp o rtu lu i;
ale om ului în diferitele sectoare ale producţiei, cele mai raţio­
nale manevrări ale uneltelor de muncă sau adaptări ale m işcă­ — un grup de ramuri specializate ale unor ştiinţe biologice,
rilor în funcţie de însuşirile fizice ale individului (indicii morfo­ format din fiziologia, igiena şi biomecanica educaţiei fizice şi
sportului, precum şi controlul şi asistenţa- medicală a sportivilor
logici, funcţionali şi ai calităţilor motrice — viteza, forţa, înde-
şi gimnastica terapeutică ;
mînarea, rezistenţa) şi cerinţele divei'sificate ale muncii.
In acelaşi timp, teoria educaţiei fizice şi sportului ajută, activ —; un grup de ramuri specializate ale unor ştiinţe sodiale,
ergonomia şi în direcţia formulării celor m ai indicate căi şi m ij­ format din psihologia şi sociologia sportului. i
loace de preîntîmpinare a,-apariţiei eventualelor deficienţe fizire ■In ultima analiză interconexiunile dintre aceste discipline
sau atitudini deficiente generate de specificul profesional. sînt determinate, pe de ;o p>arte, de ;natura obiectului comun a
Desigur, acest flux de date dinspre teoria educaţiei fizice acestora — perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii ^mo­
spre ergonomie nu trebuie să călăuzească spre concluzia, de alt­ trice a oamenilor — şi, pe de altă parte, de cerinţa optimizării lui,
fel greşită, că numai cea din urmă se ocupă de studierea relaţiei care nu poate fi înfăptuită decît prin strînsa corelare a tehnicii
de specialitate cu datele ştiinţelor sociale şi biologice menţionate.
26'
27
 • V. ED U C AŢIA FIZ IC A Şl SPORTUL -
ACTIVITĂŢI SOCIALE

A. ORIGINEA EDUCAŢIEI FIZICE Şi SPORTULUI

Pentru interpretarea corectă a originii educaţiei- fizice şi

sportului trebuie să se pornească de la structura lor deosebit
de complexă, care include exerciţii fizice, aspecte tehnice-şi or­
ganizatorice,. discipline teoretiqe, instituţii, mijloace , mate­
riale etc. Aceste componente nu puteau apare toate odată, în
acelaşi moment istoric. Analiza concretă călăuzeşte spre condu*
zia că fiecare corriponentă a educaţiei fizice şi sportului are, la
rîndul ei, istoria sa. '
Prima dată au apărut exerciţiile fizice. diiPă care, s-au con-
st^uit_elPiTiPm;«le- iennioe si nrgnni7nmrir^e, instituţiile TgŞpec~
tive etc.
"Âpariţia şi dezvoltarea exercitiilor fizice, de 'exemplu. nu
I>ot fi legate numai de originea istorică r ediiraţiei fi^irp, Hp rn-
muna primitivă, după care ar fi urp^tH nnr ppffprţionarea lor.
ci, dimpotrivă, ele au apărut şi s-au îmbogăţit continuu, de-a
lungul tuturor formaţiunilor social-economice, în funcţie de
necesităţile istorice concrete, de interesul de clasă etc. Acelaşi
lucru se poate «arăta şi în-legătură^cu celelalte componente ale
edaCaţiei^'fizice şi spbrt'ului;’ ■;
■ ştiinţifice o educaţiei fizice şi sportului este
de d anaTl!l!ă lii illuU Concret istoric, pe bază diaiecticn materia­
liste, mecanismul detormlnării fenom enului pnnpappj fi^j-np
sportului în''Qnsa'ffihmi sau. ae~vT5to m aterială a societătii si.
în primul rînd. de modul de producţie.
' In comuna primitivă, gpecificlil producţiei a flpteriTim;]t
^Pai'iţia' ^mumitor cxercltii fizicT~ca : moţul, alergările, .săritij-
rileTaSînrărîtSi^iiri^ cu arcufrprecum şi~3ănsurile^^^ u r i l e etc.
Interpretînd apariţia şi practicarea exerciţiilor fizice prin na­
tura relaţiilor de producţie primitive şi a modului de dezvoltare
a producţiei, se constată că ele sîrit o reflectare nem ijlocită _a
acestora. Exerciţiile mai sus am intite nu sînt decît prelungirea
activităţilor productive şi, în acekişi timp, mijloace de perfec­
ţionare pentru muncă. Dansurile si locurile reflerlă notivifăţi
(IIp vieiii-OaiTienijor. Pe baza izvo^eloF^documentare, care
m en^onează, de exemplu, practicarea dansului~rangui'utuî7 a~(^-
lesujurTfe-Tăţiacini, a locui'ilor războinice de către colectivităţi
care nu ău depă.^t stadiul comunei primitive, se poate ajunge-

29

]a concluzia că ele: nu reprezintă altceva decît reflectări ale vigtu
sociale a oamenilor. De asemenea, natura relaţiilor de producţie.
care se r>ara7^f?T-rTin pHn-ca.pnrf^iri Hp rnlahnrare .si întrajutorare.
expITcăde ce, în această-otapă a ţ^nciptăţi i , membrii comunităţi-
loT~pracncau e x e î^ t il e fizice în_condiţIP~de egalitate, fapt , ce
nu -1 vom întîTni în societătrie următoare, îm păfţite în clase
antagoniste. ' '
Relaţiile de tip exploatator, care au luat naştere im ediat
după cotnmia pnrnitivâ 7 ~aTr^^erminat caracterul de clasă al
e d u catieifîzicerp îrn înlăturarea sclavilor de la practi^rea e : ^ --
^ tiilo r fizice.,.CaracteruT~ge~clâsă~s-a menŢifîut şi in ceielaIte~for-
jfiatiuni social-ecgnom ice bazate pe clase antagoniste7_
In fu n c ţie de cerinţele specifice ale formaţiunilor social-
ecpnomice, precum şi de progresul tehnic şi al cuceririlor ştiinţi­
fice au apărut şi alte exerciţii fizice, jocuri, sporturi, fapt care
a determ inat lărgirea sferei activităţii practice, ea devenind tot
mai complexă.
Caracterul coinplex al educaţiei fizice şi sportului, trebuie
privit şi din punctul de vedere al sarcinilor concrete spre care
era orientat procesul de perfecţionare a dezvoltării fizice şi a
capacităţii de mişcare a oamenilor.
In comuna primitivă, de pildă, practicarea exerciţiitor fizice
era î n ^ departe de ideea dezvoltării arm onioa'^a orgaiusmului.
O asemenea idee se conturează şi se precizează în formaţiunile
social-econom ice care au urmat, bineînţeles, pentru clasele do­
m inante ea devenind unul. din ţelurile importante ale educaţiei
fizice:;-
JDacă în comună'prim itivă practicarea exereitiilor fi~zice era
le gata*5 g~pre(lii>.4.itj"tn mod npniijloHt,' în nrinduirile următoare,
cî^ ap ăr diferenţieri şi rami-turi 'de' clasă, este firesc ca între
producţie .si practicarea, exerciţiilor fizice să se interpună feno-
rnehp ‘^nciăle care complică tot mai mult relaţia'de la ^ t e r m i-
nanjL-(viaţa materialâ,p'SOcietăţii) la d e te « a iiia t (educaţia fizică^.
A stfel, exerciţiile fizice*'sint practicate',* în principal, de clasele
suprapuse, desprinse de procesul de producţie, ceea ce va deter­
m ina o. anumită :structură şi organizare. Organizatorii acestei
acţi^ tăţi au p ro c^ ^ ţ la selecţionarea deliberată a. anumitor
exercrGrTTTTZ^e^sranum e a celor care a\^au £j.icigntă asupra^dgz.-
vcilt^ i însuşirilor fizice necesare peatru luptă. I n ,acest sens
sînt, deosebit de convingătoare pregătireâ- i i 7if.ă. .a. tiaergtiiîui
spartărC s lsteniuT'!He~^'ucatk ■fizică la'rom ani scopti'file _si
conţinutul educâţîerîizlce diirsocietatea feudală, unde^din cele
30.
şapte virtuţi unnărite de educaţie, majoritatea erau de domeniu f
P<frfectionării c.apacităţii de m işcai~e. '.
Studiile efectuate asupra aztecilor şi- incaşilor, care nu air
avut legături cu europenii, au dezvăluit că şi la aceste popoare-
prin practicarea exerciţiilor fizice s-au urmărit, în general, ace­
leaşi ţeluri. azteci; copiii de la .7 ani-erau supusi unui regim
de viată a sp rira serhqnâtnTJ-pftlui ^prirt.TriŢ-Lar r^le mai răspîndite
exerciţii fizice erau : canotajul, trasul cu arcul. înotul, aruncarea
lăncii, ceea ce denntă r» arpgţpa selecţionate în scopul pre- •
gSTIrii. pentru război, bineînţeles în concorda n ţ ^ c u condiţiile-
Caracterul complex ared ucaţiei fizice şi sportului rezultă'^
şi din faptul că, alături de exerciţiile legate nem ijlocit de pro-
ducţie, au apărut şi altele, c a r e ,reprezintă activităţi ce nu sînt
subordonate producţiei, dar prin natura lor ajută dezvoltarea:
capacităţilor: fizice, ale tinerilor. Din această categorie pot fi
menţionate, de exem plu, unele serbări populare în care exerci­
ţiile fizice aveau o mare pondere. Constatăm, deci, că încă din
această perioadă apare elem entul recreativ, larg cuprins în con­
ţinutul exerciţiilor fizice.
Eliberarea de activitatea productivă a unei părţi din socie­
tate, pe baza plusprodusului, a proprietăţii private, a exploa­
tării, a determinat orientarea membrilor claselor avute spre
practicarea exerciţiilor fizice şi în sens distractiv. Clasele para­
zitare îşi consumă tot măi m ult tim pul liber, asigurat de produc­
ţia maselor exploatate, cu pracftcarea exerciţiilor fizice, organi­
zarea şi vizionarea acestora.
Deci^ în *^ndiţiile societăţii împărţite în clase antagoniste,
ca si asemen'fia . rnlinot- i,a t.el£i;luâre: prl^tîgSrgă" exerciţiilor
fizice ■devine un apanaj al claselor exploatatoare ; după' cum
întrg-rrmncar-fMcă si munca intelectuală se creează n contra­
dicţie antagonică, tot asa si între educaţia fizică .si artivitrit-P,-»
proguctivă,~ între care ia început a existat o unitate' .sp vn sĂpn
o ^ ăp astfeT ot mal admc^ l^e de o parte miinca nhrntîTînntil îl
deformează pe producătorul de bunuri, iar pe de altă parte, edu­
caţia fizică şi sportul, care ar trebui să compenseze şi să pre-
întîm pine rezultatele unei asemenea munci, sînt practicate de cei
care nu muncesc.
Sensul ascendent al educaţiei fizice şl sportului spre com­
plexitate rezultă şi din corelaţia acestora cu descoperirile teh­
nicii, aceastii favorizînd apariţia unor n oi forme .de practicare a
exerciţiilor fizice. E suficient să amintim apariţia unor ramuri
de sport legate de progresele tehnicii m odem e (ciclism.-mQtoci-
31
 clism , automobilism), ca şi o anumită aparatură specializată, care
devine o componentă deosebit de importantă a însuşi procesului
de pregătire, organizare şi desfăşurare a activităţii do (‘ducaţ.ie
fizică şi sp o rt ...
P in cele arătxite mai sus rezultă’că ăljordarea problemei ori­
ginii educaţiei fizice şi sportului de pe poziţiile m aterialismului
istoric trebuie făcută în mod concret şi, în acest sens, se. pot des­
prinde următoarele concluzii : j ,,
a) La începuturile d<»-7y^usHi QHnngţiei fizice, exerciţiile
fizice_smt'legate~m~ai strînTde condiţiile,-vieţii-materiale, uneori
îrryletindu-se cu acestea. Odată cu evoluţia istorică, cu cît, n.e
îrTd^^ r tă m mai mAjIt de etapa infţi^ă. cu atit piempntplp erlu-
' caţiei fizice si sportului se desprind de baza economică, de pro-
dudţia xnateriSlâ7~ că ^ tîn d o independenţa relativă. ' societăţii noastre există preocuparea permanentă pentru apli­
b) J^ducaţlB: fizică .şi s p o r tu l devin mai jcnmpTpvp cu cît se
_ţrec£_da_ELSIeSpă^toi*ică-inferioară în alta superioacă.
Evoluţia ascendenîa a educaţiei fizice''^'sportuîui este rriar-
cată pe de o. parte de apariţia unor noi elem ente de conţinut,
ca ex erciţii, fizice, jocxiri, activităţi sportive, tehnică şi tac­
tică etc., fapt care determină lărgirea permanentă a^afrontului
lor de acţiune, iar pe de altă parte, prin trecerea de la un nivel
de organizare şi sistematizare-inferior ia altul superior;
-Evident, la început practicarea exerciţiilai: fizice era carac­
terizată în mare masura ae spontaneitiate, lipsă de organizare ~su-
F^rioarâ. ceea ce a influenţat negativ insaşi'cM titttulf^a educa-
ţiei^fizice şi sportului ca si~^ine de influenţare a dezvoltării oa­
m enilor. cu scopuri şi structuri bine d eterminate. Ijîterior, odată
cu stabilirea scopurilor urmărite prin practicarea^ ^ rciţu ldr~
f iz îc ei,r acllvUaţlle respecuve primesc un caracterfaai organizat.
Vai-îfctdtea exei ci fuior, fizlct* ruloylle pinâ m prezent începe 'să
se diferenţieze şi, î n . acelaşi timp, să se grupeze corespunzător
scopului. Aşa se explică apari^ăjm .eţapa^utaftătoare a unor sis-
terne de educaţie pzică sau de gimnastică !(educaţia fizică a spar­
tanilor, a cavalerilor, sistem ele de educaţie fizică sau de gim ­
nastică create de Ling, Amoros, GutsIVIuts, Jahn, H 6bert ş.a.),
precum şi a ramurilor de sport, toate incluzînd un ansamblu de
structuri de exerciţii fizice, norme şi reguli de practicare a
acestora.
Cu tot caracterul superior organizat ăl acestor sistem e, trep­
tat ele s-au dovedit a f i depăşite, unilaterale, întrucît în -raport
cu noile «exerciţii apărute, mai eficiente şi totodată ;mai atrac­
tive, ele continuau să cuprindă numeroase structurl,de exerciţii
şi m etode de practicare învechite. . ■
32
In socictatoa noastră, în care educaţia fizică şi sportul sînt
clicmate s;i contiibuu' I:î formarea m ultilaterală a personalităţii
umane, activităţile respective includ o mare varietate de exer­
ciţii fizice şi de procedee pentru efectuarea acestora, grupate şi
desfăşurate în aşa fel, încît să corespundă deplin obiectivelor
urmărite în diferite eşaloane ale educaţiei fizice şi sportului.
Fundamentate ştiinţific şi consolidate prin elem entele lor
de conţinut şi structură, în noile condiţii, educaţia fizică şi spor­
tul, dar cu deosebire educaţia fizică, trec la o etapă superioară a
evoluţiei lor, la specializare. Deci, spre deosebire de trecut, cînd
elem entele de conţinut ale unor sistem e de educaţie fizică se
realizau uniform, nediferenţiat, în acelaşi mod pentru toţi cei
ce erau cuprinşi în această activitate, în condiţiile actuale ale
carea diversificată a exerciţiilor fizice, potrivit cerinţelor con­
crete ale ramurii de producţie, ale vjrstei, sexului, gradului de
pregătire fizică, stării de sănătate etc. .
c) A pariţia si existenţa r,1a<;p1or an d eterminat caracterul de
clasă al eSîi'c^tiei fizice (sco^ organizare etc,).
i'-olosirea educaţiei fizice în scopuri de clasă nu trebuie să
călăuzească însă spre concluzia că însăşi exerciţiile fizice au
acest caracter. Ele au constituit întotdeauna instrumente,' mij­
loace. Aşa se explică faptiil că deşi au fost şi sînt . utilizate în
scopuri de clasă, multe din ele s-au menţinut de-a lungul dife-
riteloi:, formaţiuni social-econom ice, unele fiind folosite şi în
prezent.
Tendinţa unor specialişti de a prezenta educaţia fizică şi
sportul ca activităţi situate deasupra claselor desigur este ne-
î n t ^ e ia t ă 'ş i îşi găseşte 'aţplicaţia tocmai în faptul că- ei iden­
tifică practicarea exerciţiilor fizice cu însuşi procesul social al
educaţiei fizice şi sportului. Pornind de la caracterul -general
uman al practicării exerciţiilor fizice, că acestea pot întruni în
aceeaşi activitate oameni aparţinînd diferitelor clase, teoreti­
cienii în cauză ignorează, voit sau nu, faptul că .ele sînt folosite
în anumite scopuri formative, form ulate de o anurriită societate
şi, Ca urmare, identificarea respectivă trebuie respinsă.
d l j l r i ginpa exerciţiilor fi^i^e, contrar in ter^ etă rilo f date
de către unii teoreticieni, nu este rezultatul unor necesităţi spon-
ţgp.e. Apariţia exercitiilop"^ ice. aşa cum se desprinde din csie
r^lătate"~mai sus, rin pnâEp fi'lp^ătă în primul rînd de~anumiti
factori biologici, ea nefiind determinată de unele instincte.
Âceste opinii, în fonH fiiu fac altceva decît să calauzeâSCa spre
negarea caracterului social al activităţii de educaţie fizică şi
3 — T e o ria e d u c a ţie i fiz ic e — cd. 278 33
 sport. Negarea caracterului social al activităţii de educaţie fizică
şi sport, adm iterea ideii că la baza acestora ar sta, în principal,
factorii biologici, ar echivala cu denaturarea esenţei lor, care
în toate etapele de dezvoltare confirmă că au o profundă mo­
tivare socială.'
e) în explicarea originii exşrcitiilor fizice ca şi a celorlalte
cornponen^tF~'Se~ggucatiei fizice şi sportului nu se poate ăbso-
lu tifă”teza corespunzător căreia ele sînt determinate numaT de
latu n îgT^ate r g le ale vieţii sociale. :—
Abordarea dialectică a problemei presupiine, inclusiv, dez-^
văluirea interacţiunii ş i iriterinfluenţei dintre activitatea de
educaţie fizica şi sport şi alte fenom ene sociale, ca, de exemplu,
politicăj ştiinţa, religia etc., alături de înţelegerea independen­
ţei relative a fenom enului de educaţie fizică şi sport faţă de
baza care îl generează.
Analiza în acest sens a originii exerciţiilor fizice, de pildă
în comuna primitivă, nu poate lăsa deoparte influenţa suferită
de acestea din partea credinţelor religioase. O mare parte a
exerciţiilor fizice îmbracă o formă mistică, fapt care i-a deter­
minat pe unii ;sociqlogi să tragă concluzia că originea exerciţiilor
fizice este strîns legată de fenom enul religios. In realitate, ca şi
exerciţiile fizice, practicile m istice au fo st determinate tot de
condiţiile economice ale oamenilor din societatea primitivă.
Influenţa m isticism ului continuă şi în orînduirea următoare
(sclavagistă), exem plul evident al acestei stări de lucruri fiind
confirmat de Jocurile Olimpice, nem eice şi pitice ; în societatea
conterhporană, unele foruri bisericeşti caută să explice exerci­
ţiile fizice, sensul practicării lor, corespunzător preceptelor etice
şi sociologice care stau la baza. diferitelor religii.
Cea m ai pregnantă influenţă pe 6a‘t 6 'o"suferă educaţia fizică
şi sportul este cea exercitată de politică. Oricît ar încerca Imii
tepreticieni contemporani sâ nege legătura dintre politică şi
sport, urmărind prin aceasta educarea apolitism ului în rîndul
celor ce practică exei-ciţiile fizice, ei nu pot infirm a faptele care
demonstrează contrariul. Aspectele de'rasism, de diversiune na­
ţională, lupta împotriva organizaţiilor sportive muncitoreşti, ca­
racterul clerical şi militar al educaţiei fizice din unele ţări capi­
taliste, m anifestate direct sau indirect, sînt numai cîteva din
rnultiplele exem ple care infirmă teza apolitism ului în domeniul
educaţiei fizice şi sportului.
34
8. ESENŢA EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
CA ACTIVITĂŢI SOCIALE
Esenţa educaţiei fizice-$LsP-ortul,ui.>,ceea ce le face să difere
de celelalte fenom ene ale vieţii sociale, constă în .laP-tJUl că ur-
rnâresn'perfecHoharea'' dezvoltării fizice si a capacităţii de m iş-
căre a oamenilor. Această funcţie socială s-a păstrat die-a lun­
gu l tuturOTÎOTmaţ^ social-econom ice. Nu aceeaşi perma­
nenţă se poate sublinia şi în privinţa scopurilor m câi-^T Tfosţ
folosite educaţia fizică şi sportul. Â cesţe scopuri_au diferit de
3^o~formatiurie~SgdSl-6con~dn^ă lă~alta şi chiar d e la " un sfat
rg-a ceeggr~onn3uire socială la altul, corespunzător obiectivelor
foratalate gp~ fa'cfrHnJrd’e -conA îcere ai snci etăţii or respec£nS_cu
privire la dezyolţarea-.educaţiei fizjce şi sportului.
‘ Cu~alte cuvinte educaţia fizică si sporiul. d e ^ d€ra.hiiigul
formaţiunilor s 6cial-ecMnmîtgg~şPău schimbat în rnare m ăsură
scopurile şi obTectivele. prin elem entele lor de contin.uJLaii^n-
tribviit,-4ntxit.deau-Ra-la_perfecţionarea-jdezv-oMri-ir4lzice--şi capa­
cităţii motrice a oamenilor, bineînţeles potrivit structurii de
clasă a societăţii.
Contribuţia acestor activităţi la realizarea indicilor supe­
riori de dezvoltare şi de pregătire fizică a constituit o cerinţă
obiectivă în toate form aţiunile social-economice, strîns legată
de necesitatea pregătirii cetăţenilor pentru viaţă.
Sublinierile de mai sus scot în evidenţă că educaţia fizică
şi sportul prin conţinutul lor au. reprezentat întotdeaunilă&favi-
tâ:ţî~sî5cille cu ua_r® Fcarâcter biologic, ambele contribuind la
ameliorarea însuşirilor fizice ale oamenilor. lîesigur, acesT"ca­
racter al activităţilor respective este real şi constituie una din
trăsăturile de seamă ale educaţiei fizice şi sportului ca activităţi
sociale, dar s-ar greşi dacă nu s-ar înţelege că în ultim ă analiză
chiar şi acest caracter biologic a avut şi are o evidentă subor­
donare socială.
Cea m ai elDCventă.,d£Lvadă-a-GaEac.ter.ului^QciaLaLedAacaţiei
fiz ice şi sportului jp,jeprezintă fapţul ..că. â n .to ate etapele jie z -
vo ltării societăţii, activităţile respe 5 tiy.e.^au. fo st orientate.^şi spre
îndeplin irea unor fin alităţi educative^ .
Deci, fără a diminua cu nimic caracterul bi_olpg|c_ al educa­
ţiei fizice şi sportului că activităţL_sociale, eTe~nu pot.-fi~nici-
d ecum 'înţelese'ca îndeplinind numai funcţii . de ordin biologic,
ci, dimpotrivă, şi importante funcţii sociale cuitural-educaţiye,
contribuind^. aslTeriă formarea personâlităţii omului fn integra­
litatea ei.
35
 P e p l a n e d u c a t i v , a c e a s t ă s t a r e d e l u c r u r i e s te i j n v . e n t i l a t î t
î n d o m e i i i u l ( ' d u c a t i o i fi/.lcc*, c î t .•?! î n cel al a c t i v i t â ţ i i s p o r t i v e ,
u i u i c .sul)i»‘cţ,ll r e s p e c t i v i s î i i t s l s l e i i i a t l c deprln.*;! Şl <'u n o r m e ,vi
n > ; u l l (|(> c o i u p o r l a i i K ' i i l . s o c ia l, c u ol)l.v m iln (ji d e a a i ' l l o i i a ci-ea
Ini', c u r ă s p u n d e r e , c l i r . l l l , ( 'I r m r 't il i ' d e î n n r e i n s e n i n a l n i e p e n
Iru c u lliv a r e a s t a t o i n l i ' i r i ' a u n o r t r ă s ă t u r i d e l ) a / a a l e pt'i-so
n a lilă lll.
în privinţa esenţei educaţi^'l l'l.y.lc(; fjj jj|H)i;tului este lu'cer.ar
a niui'Ti“ ii('tTţTo11(i l nu?i un aspect, caix' ;;e rofiTa în ntai mică
măsură la funcţiile acestora ca activităţi special orjianizate de
societate, deci ca procese deliberat concepute si realizate siste­
m atic în ,jîn5gl~atfgrfEelor pături ale populaţiei, ci mai mult Ia
sub^ ratul culturăTal practicării exerciţiilor fizic.e^. ia p t care
constituie o riiotivaţie tot mai evidentă în viata .om ului contem-
POT'aWTmerii, adulţii şi cKiir vîrstnicii nu sînt atraşi de prac­
ticarea exerciţiilor fizice numai ca urmare a finalităţilor lor
evident formative. ,,
Practicarea jocurilor, a diferitelor ramuri de sport are loc
Şi în afara procesului pedagogic special organizat şi, în num e­
roase cazuri, la baza exersării lor stau considerente d e ordin
recreativ^ de destindere, de emulaţie. Ele plac datorită coloritu­
lui emoţional viu pe care îl dau în permanşnţă vieţii psihice;
sînt apreciate deoarece impulsionează capacităţile creatoare, do­
rinţa de afirmare şi autodepăşire ; sîrit îndrăgite pentru că răs­
pund unor interese din cele mai variate.
Privite în acest context, rezultă că educaţia fizică şi sportul
au valenţe deoşgbitd&-H-ttaH..ţate, .că,Lnde0 înşsc^'cOTnţe,"înterese
şi ' nă'zuinţe foarţe diversiiicate-şi în -aceste c.Qndiţii esenţa lor
sociala' nu poate fi lim itată, numai la caracterul lor strict for-
™^tÎY)^i-llla--î£l-caEe:aKe4«*bază«£ayQciz;9£ea_manifesţărnJ_ibşre
şi' creatoare a--Pe^oaaij4ă4it^eetă.ţeniloT:,-A.v^]pi7(fic;ănI. înelina-
ţiilor^i dorinţelor lor, _a e 3cprimării_ sentimejxteLorXde^şjoliduritate
fa ţa d e un ^~n.umit grup .de sportivi sau cetăţeni etc7'
tutorii care asistă la un meci de fotbal sau la alte concursuri ur-
iiiH T » 'S (•' uTilWi&iţllt* i^^r.pc'‘ ’ctlvo n u i T i u i cu mijloace ce concură la
l ' o r n i a r t ' u l u t i l t l {di-rulă a persoiiiiirCăţii spoftrvilâi'.. Spectatorii
n i l ,s « > 'ţ n n r T 'n p l jT*;;p i v 'fi'n'ui ile deTpoi't! l i e n t l 'U a rrststa în primul
rind Iu (l<‘!;ru.‘,iurar(>a unui proces instructiv-educativ, deşi activi­
tăţile rcsiJ<‘ctive implică prezenţa componentelor acestuia în
i'voluţia «{jortivilor în cauză, ci mai ales ca urmare a unui „gust“
sportiv, creat cu timpul. Aspecte asemănătoare sînt întîlnite
chiar şi în rîndul sportivilor care, în afară de faptul că sînt con­
ştienţi de in flu en ţa“pD.:41^.â'Tr7g-Ba&tieă-Fitrex€r.ciţiilor.îizice, îrc
privinţa întăririi Rănătăţi.i..a educării j£yăsăturilor, cetăţeneşti ale
acestora etc., sînt''doraici-să susţină m ivm eH 'cu.adyer^ cu
renume, să-i întreacă, _să-şi dovedească măiestria, să fenteze un
adversar' redutabil, să.-marcheze un gol unur portai^^^^^^^ mare
renume etc. * . ’
'Din referirile de mai sus rezultă că-esenţa socială a educaţiei
fizice şi sportului constă atît în elem entele formative ^ e acestor
activităţi, cît şi în cele de destindere,, de em ulaţie etc.
Numai ca urm are,a ace’stui conţinut complex se explică pă­
trunderea educaţiei fizice şi sportului în ipreocupările cotidiene
ale oamenilor şi aprecierea pozitfvă de care se bucură în rîndul
opiniei publice; : ■ '

tiv a cărui amploare eşţe în e videntă crgşţere. Gimnastica, pati-

riajul şijn q ţu l artisUc, săfi|u rîîe de la trambulină^ etc. sînt prac-
ticatg“ae d ife n ţîT o ^ e n i sau'privite de către spectatori n u numai
prirryrisrfTa v alorilor instructive şi educative create cu ocazia
exersării sau_YizionăriiJor.,^cl_.şi.i;.â.urmare a declanşării de către
acestea a unor em oJii Estetice, a sentim entului de solidaritate
fa ţă " ^ sportivii care reprezintă întreprinderea sau oraşul, a
unei atracţii determ inate de stilul de joc al unei echipe, calita­
tea pregătirii sportivilor etc. Este greu de admis faptul că spec- /

36 37
 CAPITOLUL II.
IZVOARELE Şl METODELE DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ
ALE TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
i, IZVOARELE TEORIEI
EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
( Al t izvor al teoriei educaţiei fizice şi sportului îl constituie
C .' P rinei palul izvor al t.pnripî pHiiratiei -fiy.ica,s.i^.safir.tîilni îl
constiţuie~prăe€ica ‘iristf^ liv -e d u cativă.
'^Spiriimindu-se pe practică şi generalizînd experienţa înain­
tată a sportivilor, i f cadrelor' pedagogice şi organizatorice, teoria
educaţiei ffzice*eiabor?ază principii,"mijloace, metode, forme de
organizare corespunzătoare cerinţelor mereu^cr^cînde ale' prac­
ticii. Intre teoria educaţiei" fizice 'ş i’prâctîca" nîuncii instructiv-
educativâ''existâr3eci7o'strînS'ă legătură. ■ . sporită în rezolvarea sarcinilor ce-i stau în faţă. Unele idei pe­
Cii toate'acesteă7în unele momente, între teoria, şi practica
dom eniului apar anunrii:g~cgntfadieţîi7 'dăi:'l:are se pot rezolva
d ă îo ^ n ta ^ ip ţu îu ir S Iţe ^ Şi sportului; generali­
zează în permanenţă cuceririle practicii, integrîndu-le în pa­
trim oniul său.
Legătura între teorie şi practică are un caracter complex,
•dialectic şi din acest m otiv ea nu trebuie înţeleasă că se reali­
zează în mod armonios întotdeauna şi în orice condiţii.
în activitatea practică, de exem plu, sportivii, pedagogii,
căutîn'3^să obţină rezultate superioare, dgsggperĂ .noi„.,căi, noi
posibilităţi de rezolvare a uni^ji^itua,ţU,,în a ^ s ţ e cazuri, practica
•o ia înaintea teoriei, iar aceasta, pentru "a nu rămîne în urmă,
trebuie să surprindă noile elem ente generate de practică şi tot­
odată să le fundam enteze ştiinţific.
Deci, chiar_dacă în anumite momente, între teorie şi pjactică
s e creează o contradic^ , aceasta sa xezoIvă,ca-urmar£L^a_faptului
că teoria generalizează continuu noile date ale practicii. Cujţoa^te
acestea, ea nu poate fi înţeleasă numai^ca p generalizare strictă
a practicii dezvoltate în m om entul dat. Teoria o poate lua chiar
38
înaintea practicii cu deosebire^cînd. spriiinind u-şe. pe datele îna-
intate al^ ed agogiei;-psihologiei, igienei, ale controlului medical,
prerUnr^l-pe~ce~Ie~pf5p rîi,"ea pq^te elabora inatfize noi, deph'n
ju^tică^,~~pe care practica, în m om entuldait, nu le aplică încă
în m od corespunzător. A cest fapt dovedeşte mea o dată rolul
în'aînfat pe c ^ e îl are teoria, posibilitatea ei de a deschide acti­
vităţii practice noi perspective.
Activitatea practicăJipsiţâ de o perspectivă stiintiiic-fun -
damentată generează m unca empirica, îo t pentru înlăturarea
acestui pericol, sporOvif, anlr 6fîoni 7 profesorii, activul organiza-
torîc'ţrebuie să deajteofiei întreaga ateiîţie^' ' "
"tnQ^enir.e.a teoretică si practică a trecutiiliii. în formarea sa ca
disciplină sjâintifică. teoria eHucatleT iizice şi sp 6rtiirui'"a valon
ficat criticJbQgata experienţă teoretica şi practică acumulată de-a
lunguOimpjjIuiZâ5OnZ::$ataZKQ.astră.~cir:şi’; ^ " j5 1 ^ '’\ m0n(nâ^^
Valorificarea teoriei şi practicii trecutului, alături de ^ n e f a li-
zarea experienţei înaintate a sistem ului actual de educaţie fizică
şi sport, a contribuit la îmbogăţirea teoriei, dîndu-i eficienţă
dagogice despre educaţie fizică, exprim ate fncă de Komensky,
Rousseau, Leshaft, Cerriîşevschi ş.a., prin caracterul lor progre­
sist, îşi găsesc locul justificat şi în teoria educaţiei fizice con­
temporane.
Este deosebit de sem nificativă reflecţia lui J. J . Rousseau
care, referindu-se la legătura dintre practicarea exerciţiilor fizice
şi activitatea creatoare, arată ; „M ersul înviorează şi inspiră
într-o_ân^m ita măsură gîndurile i-ni^. Răminînd în repaus
aproape că nu pot sa gindesc corpul meu trebuie să intre în
mişcare pentru ca mintea mea să înceapă şi ea să se m işte“.
“ Idei^ aloroase cu privire la folosirea educaţiei fizice în sco­
puri sociale, aprecierea pozitivă a dezvoltării însuşirilor fizice
se întîlnesc şi în jgindirea m ultor poeţi, oameni de ştiinţă şi pe­
dagogi din trecutul istoric al ţării noastre. Aşa, de exem plu,
într-una din poeziile lui lancu Văcărescu găsim reflecţii deosebit
de sem nificative privind' rolul practicării exerciţiilor fizice ca
m ijloc de întărire şi recreare a omului.
„Muncă, luptă, călărie.
Jocuri, um blete pe jos,
39
 caţiei f-izioe şi sportului şi respinge tot ceea ce ar putea să frî-
Mă-ntăreau cu veselie . i... . . ; neze dezvoltarea practicii pe linia promovării unui conţinut
Şi-m i dau-nvederat fplos !“ superior.
Aprecierea însuşirilor fi 7.ice_.si, totodată, a sem nificaţiei lor
sociale, este exprimată îhtr-o serie de poezii şi do marii noştri
poeţi George Coşbuc, Mihai Eminescu^_Tudor Arghezi şi. alţii. II, METODELE DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ
Pe liru'aroTrehtăru^'so’c iale' a practicării exerciţiilor fizice ALE TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
putem m enţiona şi sublinierile multor oameni de ştiinţă, dintre
care acelea ale em inentului fiziolog r 9mân I. Athaiţasiu au o Pentru a-şi îndeplini funcţiile sale fundan^gntale^jje;gen e­
largă aplicativitate chiar în etapa actuală a dezvoltării sistem u­ ralizare a experienţei c u r e n fe 'şî'd e ‘pros^eSare^pe^
lui nostru de educaţie fizică şi sport. Irranul 1915. într -o con­
ferinţă ţinută în cadrul societăţii sportivT’tjnainte", I. Athana- hiulm se spriîhîă pe un ansamblu de metode de cercetare, con­
s iu menţiona prin altele că „specializarea funcţională întreIridi- stituit; îrî tim p/ oHată cu evoluţia acestei tinere discipline ştiin­
"yîzîi societăţii reclarnă o adaptare a educaţiei fizice în' raport ţifice.' ...
t u cerinţele fiecărei profesiuni. Educaţia fizig^ -^. popor Multe din aceste meto'de se întîlnesc şi în alte .'ştiinţe';, dar
trefeuie. să- eupriiidă,~idQuă_părţi_:_ 3Q^duca!.ţî5--fi^ăi_ generală ; ac^ t a nu înseamnă că .e le nu au fost adaptate, prin conţinutul
b) educaţia fizică profesională". şi t 5 m i ^ -folosirii- lor.. RP£ci|jcuIui educaţiH~'tizice-''st~snn rM ^
_upinîl înaintate, izvorîte din lupta împotriva caracterului
lim itat âl sistem ului de educaţie fizică din tim pul regimului teoriei educaţiei -fizice şi sportului este, determinat de însăşi
burghezo-moşieresc, întîlnirn şi în gî'ndire^a m ultor iubitori ai polivalenţa activiţăţilbr practice, a dinamicii acestora, în .care
sportului care au luptat pentru dezvoltarea educaţiei fizice în coexistă elem ente tehnice de specialitate, un specific organiza­
rîndul maselor de muncitori. Gîndirea lor progresistă S-a lovit
toric, efortul rhuscular şi nervos, o mare varietate de stări psihice,
însă continuu de m ăsurile reacţionare ale cercurilor' sportive
cerinţe educative etc; Propriu-zis, aceasta_este explicaţia faptu­
conducătoare, ideile lor înaintate ajungînd să se m aterializeze
lui că Jîrinţre. metodele de cercetare ştiinţifică ale^teoriei edu­
abia în anii puterii populare. ' ' '' 3 ''
caţiei fizice întîlnirn şi metode aparţinînd altor ştiinţe, dar
în afara valorificării gîndirii progresiste a trecutului."teoria
desigur, particularizate potrivit specificului.
educaţiei fizice şi sportului a preluat critic şi m oştenirea din do-
Multitudinea aspectelor incluse în practicarea sub diferite
mfgîiiul pî¥cticiirTrr^stem urnos^^Ttt'*fe‘a d gg^:e”^^^
forme a exerciţiilor fizice, recoltarea celor mai sem nificative
sin t p r^ ticate numeroase exerciţii fizice si ramuri de ^oVt. care
date.care să scoată în evidenţă conţinutul lor,'prelucrarea aces­
deşi
tora în vederea elaborării concluziilor şi, a stabilirii în conti­
folosite cu_şucces şi în con3îţîîIe l^onsîru^ sociaiisniului. Ele-
nuare,de noi ipoteze fac tot mai -necesară desfăşurarea cerce­
m entele .u n or'rămSuarde3p^ c â~Iotb , atletis-
tării ştiinţifice „în echipă“, aceasta întrunind specialişti în
m ul etc., ca şi unele cuceriri ale teoriei *şi''metodicîi acestora, sînt
educaţia fizică şi sport, psihologi, pedagogi, fiziologi, biochirdişti.
folosite şi ca rnijloace de dezivoltare a aptitudinilor de mişcare
în'privinţa metodelor ..de cercetare-ştiinţifiGă,.se poate, sub­
ale tineretului şi oainenilor m uacii din'pătrîa noastţâ, aducînd
linia că în Cadrul cercetării,’unele m etode în rapprţ cu ..altele 'pri-
o substanţială contribuţie la rezolvarea .obiectivelor educaţiei
m ^c.anuînite ipric>ritâţi_şi,J.n acest caz, s-ar-putea proceda chiar
fizice conteînporane.
la clasificăirea'lor^otrivi-tmâlmultpT'criterii. în concordanţă cu
Privind procesul de valorificare critică a m oştenirii trecu­
acest'rrîbd-de înţelegere, criteriile de clasificare-a metodelor de
tului, teoria educaţiei fizice şi sportului preia, bineînţeles, numai cercetare ale teoriei educaţiei fizice şi sportului,' pe de o'parte;
activităţile care corespund actualelo^r scopuri şi sarcini ale edu­
41
40
 /
şi m etodele corespondente acestora, pe de altă parte, s-ar putea
prezenta după cum urmează : In itoate cazurile, fie că fenom enul cercetat se re'
sinteză despre elem ente de concepţie, fie la prosper
C rite rii M eto d e nou procedeu tehnic, a unei m etode de dezvoltare a v
# Cercetarea fenomenelor în motrice etc., cunoaşterea evoluţiei sale, a semnificaţiilor ,
— Metoda istorică
evoluţia lor istorică. diferite perioade, devine pe cît de necesară pentru aprofunda^ ^
obiectului cercetării, pe atît de utilă în direcţia sporirii-valori­
# Analiza conţiiiutului procesu­ — M etoda ob servaţiei lor culturale ale domeniului educaţiei fizice şi sportului.
lui instructiv-educativ şi a e- — M etoda ex p erim en tu lu i
ficienţei acestuia — M etoda m ăsu rării ra n d a m en ­
Observaţia, ca metodă de cercetare a teoriei educaţiei fizice,
tu lu i su b ie c ţilo r (prin p ro ce­ reprezintă studierea multilaterală a unui anum it aspect al pro­
d ee d e lab orator sa u d irecte, cesului iristructiv-educativ. Cercetătorul virmăreşte desfăşurarea
p roprii fiz io lo g ie i, b io ch im ici, fenom enului respectiv în rnunca practică (^ îşn u it|,~ îărâ^ ă 'in­
b io m ecă n icii, teo riei e d u ca ţiei
fiz ic e şi sp o r tu lu i etc.)
tervină în organizarea sâu 'provocarea preconcepută a „aapeqţujpi
instructiv-ecM cativ pe care doreşte să-l aprofundeze. Observaţia
Documentarea asupra fenome­ — Metoda studierii publicaţiilor estF^CÎTâMlnai''Hîcimtă,--cxrcîE uTm ffl 'oFiecîului cercetării
nelor cercetate de specialitate şi a datelor a- este raportată la com plexitatea tuturor factorilor incluşi în dina­
parţinînd altor ştiinţe
— S tu d ierea d o cu m en telo r r e fe ­
mica desfăşurării acestui proces. Pe baza observaţiilor, cercetă­
ritoare la p la n ific a r ea şi a- torul este dator să-şi'noteze sistem atic toate datele legate de
p recierea p reg ă tirii su b ie c ţilo r aspectul cercetat, deoarece num ai foldsrfi^'lîh'lnăterial faptic
— M eto d ele ancheftei : bogat poate să ajungă la concluzii eficiente.
— m etod a con v o rb irilo r
— m etod a c h estid h a ru lu i Observaţia, ca metodă de cercetare, nu se limitează numai
— m etod a in te rv iu lu i la descrierea fenomenului investigat, ci, dimpotrivă, pe baza in­
— M etoda m ono'grafică terpretării' datelor obţinute, cercetătorii ajung la noi concluzii,
• Prelucrarea datelor strînse capabile să ^sporească eficienţa activităţii practice.
— M etoda sta tistică
de-a lungul cercetării In tim pul observaţiei şi, îndeosebi al prelucrării datelor în
vederea formulării concluziilor, cercetătorul trebuie să dea
• Determinarea aptitudinilor su­ — Metoda testelor
biecţilor pentru practicarea e- dovadă de deplină obiectivitate.
xerciţiilor fizice E xperim entul, de m ulte ori, reprezintă o prelungire a obser­
vaţiei si se deosebeşte de aceasta mal ăKs' prih fa p tî^ q ^ în func-
ţ i e , de tema cercetării, de conBlţ'ilte” c^psfăşurării'"procesinui in -
M etodele menţionate trebuie folosite în ansamblul lor, de­ stiTrcti'V^;^^egucativ. modul de^Tucru al profesorHor şi^ le v ilo r se
oarece aproape orice fenom en supus cercetării, mai m ult sau mai mo^ifrcă'în ranniiLc-ri ipat£za‘prpcnnr^ăta Cu alte
puţin, include elem entele de conţinut ale fiecărui criteriu şi, ca cuvinţe experim entul presupune intervenţia activă a cercetăto­
urmare, şi ihetodele corespondente acestora. rului, acesta selecţionînd mijioacc şi luînd măsuri organizatorice
In rîndurile ce urmează sînt expuse sensurile principale ale speciale, necesare verificării concrete a ipotezei de lucru dinainte
fiecărei metode. stabilite.
M etoda istorică. Sensul acestei m etode este de a scoate în Experimentul se utilizează po scară lai'gă, mai ales pentru
evidenţă cum şi datorită căror condiţii au evoluat fenom enele dovedirea eficienţei unor ipoteze de muncă înaintate, care odată
supuse cercetării. Ea permite tezaurizarea unui însem nat m ate­ verificate in practică pot ii(iuc:e mari contribuţii la îmbunătăţirea
rial informaţional cu privire la obiectul cercetării, desigur, nu calităţii muncii in.structiv-educative.
. O.ccţrinţă de baza a .folosirii experim entului pedagogic O'
numai în -sens descriptiv, ci şi ca punct de plecare pentril noi
şi eficiente investigaţii. . constituie organizarea lui în condiţii de activitate concretă, ipo­
tezele de lucru impunîndu-.se pentru .a fi verificate m ultilateral.
42
43 .
 D esfăşurarea.experim entului în aceste condiţii întăreşte
valabilitatea concluziilor, acestea primind un caracter larg apli­
cativ. In acest sens se aleg grupe de experimen!t şi grupe de
control, diferenţierile dintre acestea contribuind'la dovedirea
cficicnţei ipotezei.de lucru folosite în cadrul experim entului.
In organizarea desfăşurării experim entului, cercetătorii tre­
buie să ţină seam a.neapărat de respectarea întocm ai-a cerinţe­
lor curenAe ale procesiilui instructiv-educativ. Elevii sau sportivii
cuprinşi în experim entul respectiv nu ;pot fi ru pţi 4e , cerin­
ţele pregătirii lor normaile pentru trecerea probelor de con­
trol trim estriale, pregătirea în condiţii optim e pentru concursu­
rile care au loc în perioada respectivă etc. Nesocotirea acestui
aspect ar putea aduce prejudicii serioase desfăşurării activităţii
curente şi, în acest caz, experim entul nu ntunai că ar avea o
sem nificaţie unilaterală, dai: îndepărtează pregătirea subiecţilor
respectivi de la obiectivele stabilite.
Cu toate acestea, cu deosebire în cazurile în care ipotezele
cercetării au un caracter evident prospectiv, se poate proceda şi
la radicalizarea conţinutului şi obiectivelor instruirii^ acestea
subordonîndu-se premiselor ce stau la baza noilor ipoteze de
lUCI'U.
Valoarea ipotezelor este cu atît mai evidentă cu cît în finaliil
cercetării ele conturează noi m odele de instruire, concretizate în
noi procedee tehnice şi acţiuni tactice, în concepţii de joc supe­
rioare celor statornicite în m om entul dat, în noi modalităţi de
angrenare a maselor în practicarea exerciţiilor fizice, în stabili­
rea unui sistem evoluat de cerinţe' privind pregătirea elevilor
sau sportivilor.
Orientarea cercetării pe un asemenea făgaş solicită cunoaş­
terea de către cercetător a tendinţelor înaintate ce apar în dez­
voltarea educaţiei fizice şi sportului pe plan naţional ş i interna­
ţional. De asemenea, în stabilirea ipotezelor, cercetătofii trebuie
să ţină seam a ş i d e rnutatiile ce., au loc îri t^ihoiogia oam enilor,
întrucît interesele şi moti-rafîaTor faţă d e ^ ^ t ic a r e a exerciţiilor
fizice nu rămîn aceleaşi.
In general, indiferent de domeniul pentru care sînt conce­
pute noile ipoteze, acestea trebuie să aibă în vedere atît rezol­
varea problemelor majore ale activităţii curente, cît şi a celei
de perspectivă. Aceasta cu atît m ai m ult cu cît şi-în domeniul
educaţiei fizice şi sportului, tineretul trebuie pregătit în per-
sipectiva evoluţiei şi a exigenţelor societăţii viitorului; în activi­
tatea sportivă această cerinţă este şi mai acută, practica dove­
dind că evoluţiile superioare în m arile întreceri internaţionale
44
se conjugă strîns cu promovarea sistematică în pregătirea spor­
tivilor a noului, a acelor coordonate care prin caracterul lor su­
perior şi chiar inedit pot surprinde adversarii, dezavantajîndu-i.
Metoda m ăsurării randam entului şiabiecţilor este utilizată
mai ales. pentru-determinarea-relaţiei .dintre^c-onţinutia.i"pregăti-
rir su.hiecţjlor şi eficienţa acestuia îh direcţia realizării obiecti-
velor planificifeT
■'Metoda include numeroase procedee de apreciere a nivelu­
lui pregătirii subiecţilor, privind : adaptarea funcţiilor organis­
mului, mai ales a aparatelor respirator şi circulator, la efortul
im plicat de activitatea depusă; capacitatea de reacţie a siste-
niului nervos la diferiţi stimvili ; modificările biochimice provo­
cate în urma efortului ; capacitatea de randament, exprimată
prin rezultatele obţinute în concursuri, cu ocazia trecerii unor
probe de control etc.
M etoda studierii p u blicaţiilor de specialitate şi a datelor
aparţinînd u n o r ştiin ţe •'Cone£^sîff^ra, în‘ fe im u l’Hnd,"cuhoaş-
terea de către cercetător a_ p r e o c u ^ rîfor ’ă n ă l^ g e, nxgffî^'^t5‘te
de'tîttf^'Speîn^îijtii^aîn'^ şi străm ătaîe "şi a rezultatelor obţi-
nute în domeniul temetTeşpeeti-ve 7p r e c u tt~ şr p '^ b îlila t^ a ^ ^
ferent c ă ru ifen o m en presupune o amplă d o c u m e n tă r i în
domeniul .respectiv, cerinfă*'împosiKr’de~real^at T ă ry consuTfă-
rea prealabilă a tuturor'eîoftTlTrior*'depuse în^^îastă'^irecjfîe.
Analizarea (studierea) datelor ştiinţelor conexe, ca alta'latură a
metodei, amplifică, de asemenea, posibilitatea aprofundării in­
vestigaţiei şi chiar stabilirea unor noi unghitiri de cercetare a
fenomenului respectiv, din punct de vedere fiziologic, psihologic,
pedagogic etc.
Studierea docum entelor referitoare la planificarea şi apre­
cierea pregătirii subiecţilor constituie o altă cale eficientă de
aprofundare a tem ei cercetate. In acest sens, studierea dărilor de
seam ă.inţocm ite de organele de cbnducerV' ale C.N'.E.t'.S., ale
consiliilor asoSaţiilor şi cluburilor sportiv?,^rapoăf|g^^^
m enter^e~^aH tfită‘fg *âl^“ăîitfellb?Ojjf:/profesbri'lo sau instruc-
toriI6Y;'caretgl‘ay&titoy(3ntrg^ |i" (^ 3M ’^^^^£^^g-ilJ^£t'^'^^^ spor-
tivuruiV plahWîfe'de nnunca'eEc.'pot âezyăîSLişpecţejdieassbit de
interesaJiite! P e iDâ^ă-sfudierii lor se poate forma o imagine amplă
şi concretă asupra modului în care este orientat şi desfăşurat
întregul proces instructiv-educativ. Folosirea acestei metode
presupune o -muncă diferenţiată a cercetătorului, în funcţie de
ipoteza de lucru preconizată. Analiza documentelor: respective
favorizează desfăşurarea ulterioară a cercetării *propriu-zise,
45
 deoarece, cunoscîndu-se obectivele, m ijloacele şi m etodele m un­
cii concrete, apreciindu-se raiportui statornicit în momentul dat
între diferitele componente ale pregătirii elevilor sau sportivilor,
se pot lua m ăsuri de îmbunătăţire. Studierea m ultilaterală a do-
cum entel 6r, îmbinată cu noile cuceriri ale teoriei şi practicii pe
plan m ondial, ipermite formularea unor concluzii clare, necesare
orientării în continuare a m uncii antrienorilor şi sportivilor.
M etodele ancheteL Mje_t_o^ a c o n v o r b i r i i o r se referă
la djscu ţiilelp ecar^ cercetătoru l ie'poărtă"cu'conducătorii şi pe­
dagogii din. donaejiiur educaţiei: fizice,--cu arbitrii^ şi spprtiyii
înşişi. Pe baza acestor convorbiri se ‘efectuează un larg şi rodnic
schimb de opinii, constatări, care pot duce la o şi m ai clară pre­
cizare' şi, totodată, verificare a ipotezei de lucru.
M e t o d a ' c h e s t i o n a r u l u i con stăJn aplicarea un.or
întrebări elaborate de cercetători la care sînt solicitaţi să răs­
pundă antrenorii,: sportivii, în general persoanele competente,
care prin ■experienţa, lor pot aduce valoroase precizări pe linia
abordării cornplexe a tem ei de cercetare.
Se recomandă cercetătorului care foloseşte această metodă
să alcătuiască întrebări clare, precise care să evidenţieze prin
răspunsurile date de subiecţi aspectele care fac obiectul cerce­
tării, Cercetătorul, pe baza experienţei sale îndelungate, verifică
îndeaproape răspunsurile sau opiniile celor chestionaţi, făcînd
aceasta în scopul asigurării caracterului cît mai obiectiv al
cercetării., • ;
■ în . utilizarea metodelor enum erate m ai sus, cercetătorul are
datoria să m anifeste o atitudine creatoare, orientîndu-se de fie­
care dată după cerinţele- com plexe şi deosebit de dinamice ale
procesului instructiv-educativ. In acest sens, cît şi în vederea
asigurării caracterului riguros ştiinţific al cercetării, este nece­
sar ca îh tim pul desfăşurării acesteia să se recurgă şi la folosi­
rea unei aparaturi ştiinţifice com plexe, fapt care va ajuta sub­
stanţial concluziile legate de tema urmărită. . , sistem'anieze^dâtele adunate înJe^ăturâ_jaU_.diferitele,ienomene
M e t o d a i n t e r v i u l u i este utilizată de cercetător în
scopul sondării opiniei uneia sau a mai multor persoane, cu in­
contestabilă com petenţă în dom eniul supus investigaţiei. Infor­
m aţiile recepţionate cu această ocazie permit cercetătorului să
acumuleze date deosebit de , ’^jiloroase pentru fundamentarea
ipotezelor’ ce stau la baza studiului ce -1 întreprinde, ca şi în
vederea stabilirii tehnicilor ce urmează a fi utilizate în cazul
respectiv. • .
Metoda anchetei, se foloseşte în scopul cunoaşterii opiniei şi
atitudinii unui număr mare de persoane faţă de anum ite aspecte
46 ■
ale tem ei supuse investigaţiei. In acest scop, potrivit răspunsu­
rilor date de persoanele solicitate, cercetătorul reuşeşte să cu­
noască mai bine opinia publică, atitudinea diferitelor cercuri de
specialişti in raport cu problema studiată, interesul şi opţiunea
oamenilor pentru unele activităţi etc.
Deşi foarte utilă pentru tezaurizarea ideilor şi atitudinii spe­
cialiştilor, şi uneori chiar a diferitelor pături ale populaţiei (de­
pinde de caracterul tem ei investigate), m etodele anchetei pre­
zintă ş i unele dezavantaje, generate m ai ales; de caracterul
subiectiv pe care îl pot avea răspunsurile celor solicitaţi la în­
trebările cuprinse în chestionar.
M etoda monografică reprezintă o cale-deDsebit-jde-fmet-U"
oasâ peinLtnr cercetarea m ultnă& ală, 7 de-ansamblu,-a dezvoltării
educâţîH~fizice $i~5portului~în_ diferite unităţi (şcoală, club sau
asociaţie sportiva), lo ca lită ţi, judeţe etc. De regulă monografia
include : istoricul dezvoltării îrilFaza teritorială respectivă a edu­
caţiei fizice şi sportului, ori num ai a unor~său~unei singure ra-
muri de sporT; dimensiunea ariei practicării exerciţiilor fizice
înTînHuTpGpulaţiei ; form ele de practicare a exerciţiilor fizice ;
activitatea factorilor care au atribuţii’în dom eniul educaţiei fi­
zice şi sp ortu lu i; nivelvil dezvoltării fizice a diferitelor eşan­
tioane de cetăţeni ; rezultatele sportive obţinute în diferite com­
petiţii ; numărul şi calitatea m uncii cadrelor de specialitate ;
activitatea activului voluntar ; baza materială etc.
Toate elem entele m enţionate atestă caracterul sociologic al
rrietodei monografice, aspect, pe zi ce trece, tot m ai importante
pentru organizarea educaţiei fizice şi sportului în scopuri sociale.
Datorită faptului că datele respective sînt luate la faţa lo­
cului, pe baza legăturii nem ijlocite a cercetătorului cu oamenii
valoarea acestei metode se im pune de la sine.
M etoda statistică îl ajută pe cercet ă t o ^ ă -preluGreze si să-
stu ^ ate. Posibilitatea‘utilizării ei în dom eniul educaţiei fiz'ice’ şi
sportului este m ultiplă şi deosebit de necesară, mai ales în ca­
zurile în care se studiază nivelul dezvoltării morfologice şi mo­
trice a diferitelor grupuri de cetăţeni sau structura competiţiilor
dintr-o ramură de sport, vîrsta la care se pot obţine rezultate
m axim e într-o ramură de sport etc.
Cu ajutorul statisticii m atematice, cercetătorii pot _grupa
datele'culese în vederea-determ inării : frecWhţeTac'estbfâ în Ca­
drul problemei investigate.: valorilor medi i : relaţijjgr ce se sta­
tornicesc între diferite genuri de date ; procentuîm abateriior de
la valorile medii ale grupului studiat etc.
47
 In cadrul acestei metode este folosită cu bune rezultate şi
reprezentarea grafică a datelor respective, sub formă de dia­
grame, cercuri, dreptunghiuri etc.
De fapt, această metodă se conjugă strâns cu m etodele.ob­
servaţiei, experim entului, studierii documentelor referitoare la
planificarea pregătirii ,sportivilor, deoarece pe baza celor din
urmă sînt culese datele ce interesează investigaţia.
Metndn tp.xtelcyr cnnstă în determinarea aptitudinilor subiec-
ţiior pentru diferite activităţi proprîT domeniului educaţiei fizice
i?i m ai a le ş’ă l sportului, cu ajutorul unor probe deliberat con-
cepute de cercetători. In esenţa lor, probele se adresează mai
^ I t sondării însuşirilor înnăscute ale subiecţilor, dar aceasta nu
înseam nă că nu atestă şi progresele ce le obţin cei examinaţi sub
influenţa practicării organizate a diverselor activităţi, practice.
Aceasta datorită faptului că probele respective sînt prograrţiate
de mai m ulte ori, iar valorile obţinute cu ocazia efectuării lor
nu înfăţişează numai însuşirile înnăscute, ci şi evoluţia acestora
datorită stim ulilor utilizaţi în procesul de instruire special or­
ganizat . . , cu deosebire de. ordin metodic.
Ca urmare, ţinînd seama de faptul că practicarea diferitelor
activităţi solicită-un-ansam blu, de însuşiri — morfologice, mo­
trice şi psihice ;— testele concepute includ un sistern de, probe,
fiecare verificînd un anumit aspect al însuşirilor necesare prac­
ticării activităţii respective, iar în ansamblul lor, nivelul aptitu­
dinii subiecţilor în ^donieniul dat.
^Inţelegînd lucrurile în acest context, rezultă că în vederea
verificării aptitiidiniî subiecţilor pentru anumite activităţi se im ­
pune folosirea unor baterii de teste. Prin probele ce le includ,
unele pot verifica cu prioritate capacităţile motrice ale subiecţi­
lor în cauză (teste de randament), altele, trăsăturile p>ersonalităţii
(teste de personalitat.e) sau capacitatea fimcţiilor organismului
în raport cu cerinţele unor sporturi, concordanţa indicilor mor­
fologici cu cerinţele sportului respectiv etc.—
Rezultatele obţinute de subiecţi cu ocazia efectuării probe­
lor pot constitui un ajutor preţios în activitatea depusă de ca­
drele de specialitate privind selecţionarea subiecţilor cu reale
aptitudini pentru diferite activităţi ; programarea în continuare
a conţinutului instruirii şi, ca urmare, începuturile făcute în
această direcţie se impun a fi continuate.
Cu toate acestea, deşi valoarea practică a metodei nu poate
fi cu nim ic contestată, rezultatele obţinute în acest domeniu pînă
în prezent nu sînt în măsură să exprim e cu exactitate aptitudi­
nile subiecţilor. Aceasta ş i datorită numeroaselor particularităţi
48
individuale ale subiecţilor. De m ulte ori, datorită particularităţi­
lor unui subiect, acesta poate compensa o anumită însuşire- con­
siderată necorespunzătoare prin alta, de o deosebită virulenţă şî
astfel să poată totuşi înscrie randamentul subiectului la nivelul
exigenţeloi- implicate de activitatea respectivă.
In încheierea referirilor cu privire la sensurile îndeplinite
de metodele de cercetare ştiinţifică ale teoriei educaţiei fizice şi
sportului, înfăţişăm în continuare principalele verigi ale unui
plan de cercetare ştiinţifică.;
1. A legerea temei. In general, tem ele ce urmează a fi stu­
diate frebuie să reflecte probleme majore ale educaţiei fizice şi
sportului, adeseori controversate în m om entul dat, dar întot­
deauna capabile să contribuie la îmbogăţirea teoriei şi practicii
domeniului. După caracterul lor, tem ele pot aparţine cercetării
fundamentale, oînd au drept scop descoperirea.de noi legităţi ale
dezvoltării educaţiei fizice şi sportului, sau ameliorarea structurii
generale a teoriei educaţiei fizice şi sportului ca disciplină ştiin­
ţifică, şi cercetării aplicative, cînd răspund unor nevoi curente,
2. Documentarea, care constă în parcurgerea unui bogat ma­
terial bibliografic, în stare să permită cercetătorului cunoaşte­
rea .stadiului în care se găseşte rezo^lvată sau numai abordată
tema respectivă pe plan naţional şi internaţional.
3. Formularea ipotezelor ce vor sta la baza cercetării.
4. Stabilirea unităţilor sportive, a niicrogrupurilor de su­
biecţi sau a localităţilor (după caz) în care urmează să se desfă
şoare cercetarea, concomitent cu precizarea tehnicilor ce se voi-
utiliza pentru recoltarea datelor.
5. Culegerea m aterialului faptic.
6. Interpretarea datelor obţinute în raport cu ipotezele lu­
crării, scoţîndu-se în evidenţă elem entele esenţiale ale temei cer­
cetate, raportul dintre acestea, contribuţia novatoare a cercetării
efectuate.
7. Formularea generalizărilor şi a concluziilor.
8. Redactarea lucrării şi apoi stabilirea modalităţii valorifi­
cării acesteia.
4 — T e o ria e d u c a ţie i fiz ic e — c d . 278
 CAPITOLUL III
CATEGORIILE TEORIEI
EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
P rin categoriile.^ţepriei educaţiei fizice şi sportului se în-
"ţeleg noţiunile fundam entale cu care operează această disciplină
'‘li.c a r e, la rindul lor, reflectă principalele laturi şi legături ale
fenom enului practicării exerciţiilor fizice.
'T r e c iz ă i^ acestor laturi'fundam entale, sublinierea proprie-
'tăţilor lor esenţiale şi, de asemenea, a legăturilor dintre acestea
•prezintă adeseori dificultăţi, determ inate în cea mai mare m ă-
•sură de remarcabila diversitate a form elor de practicare a exer-
'ciţiilor fizice şi, în acelaşi timp, de m ultitudinea întrepătrunde-
'rilor ce au loc între acestea, mai ales în privinţa mijloacelor şi
finalităţii activităţilor respective.
Teoria dom eniului trebuie deci să clarifice laturile funda-
'm entale a le .practicării exerciţiilor fizice, legăturile dintre aces-
"tea privind m ijloacele, m etodologia şi finalităţile caracteristice
îiecărei laturi şi astfel să asigure înţelegerea şi sistematizarea
'într-o concepţie unitară a numeroaselor"aspecte ridicate de acti­
vitatea practică.
Dintre categoriile cu cel m ai înalt grad de generalizare
m en ţionăm ;
— educaţia fizică,
— sportul,
—' antrenamentul sportiv.
Analiza aprofundată a' fiecăreia din aceste laturi funda­
mentale ale domeniului nostru va scoate în evidenţă faptul că şi
"in interiorul acestora apar unele noţiuni de bază, adevărat cu
un caracter mai restrîns, dar foarte importante pentru interpre-
ttarea corectă a conţinutului acestora.
50 ' ...........
I. E D U C AŢIA FIZ IC A
A. DEFINIŢIA, SUBSISTEMELE Şl SECTOARELE
EDUCAŢIEI FIZICE
Multă vreme educaţia fizică a fost înţeleasă numai ca o>
acţiune preponderent orientată spre favorizarea creşterii corecte
şi armonioase a organismului generaţiei tinere, a înzestrării
acesteia cu priceperi, deprinderi, calităţi motrice şi valori edu­
caţionale, toate legate strîns de întărirea sănătăţii, de pregătirea
elevilor în raport cu exigenţele com plexe ale vieţii sociale. Ea
constituia deci o activitate lim itată la graniţele şcolii, unde s e
bucura de un cadru organizatoric bine definit, cu un volum de-
ore constant, cadre de specialitate calificate, programe de instru­
ire pe clase, bază materială adecvată.
Ulterior, cu deosebire în concepţia actuală despre educaţie,,
cînd acţiunea educaţională şi-a lărgit sfera şi conţinutul, deve­
nind im proces permanent, ln.tîlniţ_la nivelul tuturor categorii­
lor de oam eni,.aii'lnEervenit. recqnsideran ~şO n prîvm ţă ^educa­
ţiei fizice, de data aceasta ca reprezeritînd o activitate ^ tinsă'
asupra celor mai diverse pături ale populaţiei!' "
Lăi;gireă sferei educaţiei fizice a determinat num eroase
preocupări cu privire la stabilirea conţinutului, a organizării şi
finalităţii acestei activităţi, bineînţeles in concordanţă cu speci­
ficul eşaloanelor antrenate în practicarea exerciţiilor fizice. S-a
trecut a ^ fel la renunţarea interpretării educaţiei fizice ca re-
prezentînd un gen unic de activitate, lim itat numai la nivelul
şcolii Ş l, odată cu aceasta, la conceperea, realizarea şi prospecta­
rea ei în mod diversificat, potrivit particularităţilor şi exigenţe­
lor necesarmente diferenţiate, caracteristice păturilor de cetăţeni
încadraţi în practicarea exerciţiilor fizice.
Că urmare, în cadrul actual al dezvoltării educaţiei fizice,,
pot fi distins^m ai m ulte subsisteme, iar în cadrul acestora sec­
toare'aşa cum rezultă şi din scHema ce urmează :
S u b sis te m u l S e c to a re
E ducaţia, fizică a gen era ţiei tin ere — U n ită ţile p reşcolare .
,— Ş c o lile prim are
-^ 'Ş c o lile gen erale '
— Liceele
— Ş c o lile profesion ale
— Ş c o lile sp eciale
— In stitu ţiile d e în vâţăm în t su-
p erior
51
Kcluca^ia f i z i c ă pr o f o s i o nal f i Di f e i ' i t el c r a m u r i a l e a c t i v i t ă ­ socială ; solicitările fizice proprii diferitelor profesiuni ; cerinţele
ţii c c o n o m i c o ( mo t a l ur g i e , t e x ­ menţinerii îndelungate a bunei condiţii fizice ;
tile, c l i i mi o etc.)
Diferiţi! sp(>ciaiişti d i n cloinc-
— care dispune de un ansamblu de exerciţii fizice şi de teh­
(ill ci‘ s o i i c i t ă e f o r t ur i fizico nici de predare diferenţiat, potrivit condiţiilor şi obiectivelor
s p o r i t e ( avi atori , c o s m o n a u ţ i , proprii categoriilor de cetăţeni cărora se adresează ;
s c a f a n d r i etc.)
— integrat intr-un program general, stabilit pe plan naţio­
rizicA inililarfl D i f e r i t e l e a r m e ('aviaţie, i n ­ nal şi realizat sub îndrumarea unui sistem de instituţii şi orga­
f ant e ri e , m a r i n ă etc.) nizaţii anume împuternicite să răspundă de optimizarea acestei
a c tiv ită ţi;
■pVlncatia f i zi că a v î r s t n i c i l o r In curs de con stitu ire, d eoa­
rece însămi a ctiv ita te a p rac­ — desfăşurat în strînsă legătură cu elem entele de conţinut
tică a a c estu i sector se a flă ale educaţiei intelfectuale, morale, estetice, tehnice şi profesio­
la în ce p u tu rile sa le nale.
A u to ed u ca ţia fiz ic ă P en tru toate v îr ste le , din in i­ Faptul că s-a recurs mai m ult la indicarea elem entelor
ţia tiv ă p ro p rie sau p e baza u- definitorii ale educaţiei fizice, şi nu la formularea t^nei definiţii
nor recom an d ări sp e c ia le concise este determinat de însăşi sfera largă a acestui proces, de
caracţerul său deosebit de diversificat şi diferenţiat, de la elevi
S-au făcut aceste consideraţii introductive, pe de o parte, la muncitori, la militari, la vîrstnici etc.
pentru a înfăţişa cît de com plexă şi în acelaşi tim p diferenţiată
In privinja.4 £stăşurării.jedlicaţiei fizice, pot- fi distinse două
a devenit preocuparea societăţii pentru dezvoltarea capacităţii feluri “d'e^'ofga-H-izare-a-ace&teiaj ca prSC'eS—irtstîllttlv-educativ
fizice a oam enilor şi, pe de altă parte, în scopul de a favoriza
special' conceput, pe^ de o part?, "şT ca activitate independentă a
înţelegerea definiţiei ce urmează să o dăm acestei activităţi. cetăţeniTor, pe de altă parte.
Pentru aceas-ta^-jRornind chiar de la denum irea .actiji^ltătii. Ca proces instructiv -^ u c a tiv special conceput., este orga-
■care prin termenul.de-., ,e d u ^ ţie ‘‘~înseaiSiă contribuţle.Ia-..cul- nizat în■şrde;,c§ţre,şcoli, de,.compartiţnente_ de resort în cadrul
tiv a fe “, ,,â:eşterefi>-JEoi3nar3e,“. iar~celBe ,i|lzică_“_subliniază ele- araaât'er, de asociaţiile sportive din ■îîiţraprinderi,^ instituţii uni­
m e n ^ r s p w ific al acestei activităţi^ rezultă că acţiunea respec­ tăţi pooperaţisţe,^_sau de_Qnumite centre de ipregătire, special
tiv ă urmăreşte' 7 )CultiWfS''^,“ ,creştefeâ‘‘, „formarea“ capacităţi­
îrnputernicite în acest s^ s_ de către orgâneleae'cond ucS^ com­
lor fizice ale oamenilor. petente. ..... ...
De asemenea, acceptînd faptul că orice acţiune educaţională In toate aceste sectoare, educaţia fizjcă dispune de mijloace
xirmăreşte anum ite scopuri formative, în deplină concordanţă şi tehnici diferenţiate, adecvate particularităţilor obiectivelor
cu interesele societăţii (şi nu avem nici un tem ei pentru a pune proprii domeniilor respective. A stfel educaţia fizică a generaţiei
la îndoială această teză), se poate afirma că'.'şi educaţia fizică
tinere, de'exem plu, are un caracter mai larg în raport cu cea a
se încadrează în aceaistă cerinţă, form ulîndu-i-se şi formulînd la vîrstnicilor, unde obiectivul de bază îl constituie menţinerea cît
Tîndul său anumite finalităţi, cea din unnă ipostază devenind mai îndelungată a bunei condiţii fizice, sau cu cea a cosmonauţi­
posibilă ca urmare a evaluării propriilor rezultate, obţinute în lor, aceasta din urmă fiind m ult mai specializată şi implicînd o
dom eniile sociale în care acţionează.
pregătire fizică substanţial diferenţiată de cea a elevilor.
îndeplinind atribuţii evident form ative şi avînd un caracter Toate aspectele menţionate scot în evidenţă caracterul for­
permanent, se poate susţine că, în accepţiunea cea mai generală
m ativ al educaţiei fizice organiziită ca proces instructiv-educa-
-a noţiunii', educaţia fizică reprezintă un proces ;
tiv, aceasta subordonîndu-f>e întotdeauna perfecţionării în anu­
— deliberat construit şi dirijat în vederea perfecţionării m ite scopuri sociale a dezvolUirii fizice şi mai ales a capacităţii
dezvoltării' fizi'ce' a-capacităţilor motrice ale oamenilor, în con­ motrice a cetăţenilor.
cordanţă. Cu : particularităţile de virstă* şi~sex ; cerinţele inte­ In această direcţie ii'chult' remarcat faptul că scopuri ana-
grării şi din punct de vedere fizic a gerieraţiei tinere în viaţa loage educaţiei fizice orgitmizuto ca proces instrucitiv-educativ

52 53
special conceput pot fi realizate şi prin practicarea, exerciţiilor
fizice ca activitate independentă a cetăţenilor. ,
, Exerciţiile practicate în acest sector, fie că fac parte din
categoria celor analitice, executate mai ales sub forma gim nas­
ticii zilnice, fie din cea a plimbărilor, drumeţiilor, a jocurilor
sau a ramurilor de sport', după preferinţă, sistematic practicate
şi respectîndu-se unele norme metodice de bază, pot avea in­
fluenţe pozitive analoage educaţiei fizice organizate ca proces
instructiv-educativ special conceput, dar valoarea lor, în majo­
ritatea cazurilor, rămîne inferioară celei special organizate.
Intr-un anumit sens, activităţile de^acesţ gen pot fi CQnsi-
derâte Ca reprezentînd un Homeniu relativ nou intrat în preo­
cupările forurilor de specialitate şi anume, cel al autoeducaţiei
fizice' a cetăţenilox..de toate vîrştele. La' baza aces'ţeî"autoedu­
caţii' fizice s‘t^,.Jără îndoială, sistem ul de'Cunoştinţe, de price-
peri, deprinderi şi caiităţi’’m otrice'transm is încă Ia "vîrsta şco­
lara," la' care^se” adauga,' şi'achiziţiile noi',,‘re?jilta't .al interesului
personarîn'eâK tăţe '3F'au£bdî3^^ Viaţa confirmă că fenom e­
nul autoeducaţiei fizice* este în plină ascensiune, tot mai rhulţi
cetăţeni' mâîTiîestînd intere's pentru'activităţile fizice efectuate
independent, în timpul liber. ’ —
Spre deosebire de educaţia fizică desfăşurată ca proces
instructiv-educativ spee-iăl conceput, activităţile fizice efectuate
independent (autoeducaţia -fizică) sînt practicate în afara unui
orar precis, în generalTîn funcţîe~3e'"^ .
In încheierea considerentelor cu; privire la subsistem ele edu­
caţiei fizice, subliniem însem nătatea' deosebită a educaţiei fizice
a generaţiei tinere. Aceasta deoarece, .pornind de la premisa că
şcaafa'TCp fezSită pn j u i ^ u î 11^^
tru viaţă, valoarea form ativă- a 'Jcjsfe'ia şi I m p lic itji educaţiei
fizice ~aFviniIcU;,.atîţ m ă T ^ ■cu~cît include_şi appi sădeşte-,
şi dezvoltă elevilor cunoştinţe; priceperi şî deprinderi necesare
parîîcii^rîi loF~Tn variatele forme de*"organizare a practicării
exerci^ilor fizice,; aşa cum gîh't statornicite acestea'în viaţa ex-
traşcolară a tineretului şi'chlar în activităţile desfăşurate pentru
oamenii m uncii. . acest scop, sînt numeroase, dar cele m ai frecvent menţionate sînt
îndeplinind un rol atît de însemnat, educaţia fizică a ge­
neraţiei tinere poate f i . considerată, pe bună dreptate, ca re­
prezentînd tem elia pe care se sprijină toate celelalte' eşaloane-
ale sistem ului nostru de educaţie fizică şi sport. De fapt, aşa’se
explică $i raţiunea includerii.,în elementele_de conţinut ale "edu­
caţiei fizice s^iolăre a tot mai multor jocuri dinamice, forme ac-
cesibile'deTnirîsrnpcomp^ejre'deexer^^ gim nasticii, de
54^
înŢâQrare,-xamurLde-Sf^tJ.-ndmduaLe-şi_cQlfictix.e, toate contri­
buind la sporirea capacităţii elevilor de a-şi valorifica înclinaţiile
şi aptitudinile sportive, de a folosi tim pul liber cît mai util şi
■recreativ, de a stăpîni elem entele de bază ale jocului şi sportu­
lui, mijlocitoare eficiente a relaţiilor de cunoaştere şi prietenie
între oameni. . '
B. CO NŢINUTU L LATURILOR EDUCAŢIfil FIZICE
CA PROCES INSTRUCTIV-EDUCATIV
Ca proces de perfecţionare a dezvoltării fizice şi a capaci­
tăţii motrice, educaţia fizică, mai puţin activităţile fizice inde­
pendente, cuprinde două laturi strins îm pletite, şi anum e : in-
struirea şi eatrcgţîf: ' --------------
I 7! aceasta se înţelege acţiunea de transm itere
cadrelor de spedalitate către subiecţi a unui ansarr|h1ii
d r ^ n d ş tin fe , 3g^pricep^i..şi_depjind£ii^ de m iiîoace
dezvoltarea fizlcă_a.rmonioasă si a calităţilor m otrice, po-
trivit prevederilor oM ectivelor si programelor de pregătire sta-
Kîlîte ascendent, pe clase, a n id e ,stndi4rrf»t^~' "7 ' ' ...
Analiza în continuare a acestei noţiuni scoate în evidenţă
faptul câ, la rîndul ei şi instruirea include unii termeni larg
statorniciţi în teoria şi practica domeniului, care prin notele lor
definitorii conturează cu claritate însăşi sfera şi totodată direc­
ţiile în care se acţionează prin procesul instruirii. In acest scop
trebuie să'insistăm în primul rînd asupra termenului d e z v o I-
tarefizică.
D ezvoltarea fizică reprezin tă rezu ltatu l, vrecum actiunen
pen­
a or-
gam sm ului, concretizată în indici m orfologici si funrţinnnU. pro-
pr^fţîonăll^cit m ai apropiaţi de; valorile, atribuite: în ace$t sens
Elem entele de referinţă pentru aprecierea dezvoltării fizice
a omului, aşa cum rezultă din cercetările ştiinţifice efectuate în
urm ătoarele:
p e p la n m o rfo lo g ic p e p la n f u n c ţio n a l
în ă lţim e a ; g r e u ta te a ; p erîm e- cap acitatea v ita lă ; ten siu n ea ar­
ttT rrtoracîc ~în "Tiispi raii e_ p rofîm - terială în repaus, im ed ia t după
da ’şi je x p ir â ţîe f o r ţ a tă ; e la sti- efo rt şi la 3— 5 m in u te d u p ă e -
ciţatea*(oraclcâ, a'iame'trul b iacro- f o r t ; n u m ăru l d e p u lsaţii- în re­
m îal, b i-ilia c, b i-trohanterian, paus, im ed ia t dup ă efo rt şi l a
p erim etru l ab d om in al etc. 1—3 m in u te du pă efort etc.
55
 I>arii i i i r n ( l ( i i i ; i i i i c ă l iwili' i i c c i l i ţ (>I(‘i n c n l ( ‘ •;(• p i i ' / . l i i l a d i l c
l a . i i i l . ’^ l n I' In v i i - l n i n u l i irl/„ji U, ; i l ; i | i ol p i u a l a l ) alrl ii r(<*
Vl l a |MMili ii
■a iir(I()|K'/t< a(îi;j;yij[t
| ' a r H â ( l l ili' I a i i d a m c n l a i i i j i ai i Im i lU Ini la v l i ' . l c i r i’C'.’i M'fjl Vi', i c
/■ii.lld Cil, (|(. h i n d / i i i i i ' i i l n l . i l i c h i i l c '.a l'lc a c i ' a ; , l a p r c o c i i p n i i ' p c n
Iri i I o n i c c a d r c i c d e .‘ipcclalll/il,<>.
l ’l'iviiicl (lls|)()nihllilAtll<‘ ('(iLKwiţicl, l'i/ico şi aiit.ix'uanic'nl.ului
sportiv în diix'ctia cre.'jlorli indicilor dezvolUirii fizice, acestca
sînt mai evidente în privinţa obţinerii unor cote ridicate de
randament pe plan fun<cţional (în special sistem ele ;Cardio-vas-
cudar ş l respirator), a tonicităţii şi troficităţii musculaturii, a
m obilităţii şi stabilităţii articulaţiilor şi în mai mică măsură a
dezvoltării scheletului. Acţiunea de_favorizare a dezvoltării fi-
^ ofmenUpr ,KriaXnlejinfidiuI.prM lcăm :Qr^^^
^ W i^ „ p z ic e y a fi ...permanent înţeleasă,,£ă,degiiK le m__taarte
măsură .şi.de alţi factori .c a : pr.e,dişjgoziţiile"^red|ţ^^^ aU-
-Si geagraiic. activitate^,profesională.
*PĂitru. ilustrarea eficienţei practicării exeroiţiilor fizice
QsuBia, cre?feriî:::^ 4>-g4 5 iG^Iâ£iagz^ 'ta firT îzi 7^p~esfe~siŢfi^ pn t să
menţionăm c ă t u n £ u l _ c ,„mWSCulâi;e-»eaafiEgipe,rprin
m uşcîipşe scurge aproape’ de o sută de ori rnai m ult sînge d m t
'r e a liş tii ţOt^ ; inim a unui om' antrenat.*îmj>inge,.Şngele. în
" ^ e f e7Tâ' fiecare bătaie, în 1S--o'cănţiM]^erHe^80— cmc, pe cînd
la c S , neantrenait numâi~B6— 60 cmc ; la un efort egal, frec-
a tinerilor antrenaţi este mai mică decît la cei
neanţrenaţi ; perioada de r'evenire a frecvenţei cardiace la nor-
nial este, de asemenea, mai scurtă la cei antrenaţi faţă. de cei
neantrehcrţi'elF. ” '
Practicarea raţională a exeroiţiilor fizice preîntîmpină, mai
îiles la~^rsla irriŢlocie, dezvoFtareaJie s jjiS S P ii-i^ sT 'Exersarea
lor'sistem atica are~olîiIIuen.t.ă--Pozitivă. asuipKa-acţiyităţil'sis-
tem ului j^ryo_ş_central. Practicate după orele de. muncă,- ex'er-
ciţiae^îizâgfi_con.tr-i^ie“la: lnlătiirar.e.a.-prelungdrii stării, de. exci­
taţie a m ultor centri nervoşi ai scoarţei cerebrale, consecinţă a
coîTcenti'ărlî îndeliirrgat6 ă''ateilţiei.'Aceasta acţiune'estrposibilă, ,
întrucît prin practicarea exerciţiilor se formează dominante de
activitate superioară celor ce se m anifestă ca o' postinfluenţă a
numcii depuse în orele de producţie. Pe baza acestei influenţe
inhibitorii, exerciţiile fizice ■contribuie la" relaxarea sistemului
iH'rvos central şi, totodată, la asigurarea .prem iselor necesare
i-uluării muncii cu indici sporiţi de randament. ,
56
-----
Orîiuluircv» noastră socialistă, situind în centrul politicii
iicciv.ar
;.alc omul cu toate (-('rinţole lui materiale şi. spirituale, asigură
<'niHllţii ,supt‘ri(ku-L> şi pentru realizarea indicilor armonioşi de
' n
dc/.vollaro fizică. în ţarn noa.strâ,” nivelul de trai al oamenilor
iimii^'liTli^ 'k'roraşo şi .sate este în continuă creştere, controlul
iiiodipal este gratuit, grija pentru .creşterea-sănătoasă a"Copiilor
încă de la naştere se bucură de o atenţie excepţională, condiţiile
de muncă şi de protecţie a "muncii'se ridică, de_^asemen^ea, pe
Un plan superior şi astfel premisele de Bază n e ţe ^ r e unei dez­
voltări fizice superioare sînt larg asigurate;. Pe, baza acestor con­
diţii, educaţia fizică dispune de toate^premisele necesare sporirii
Influenţei sale asupra arfîîonioaşei^dlCI^Iîăn fizice a tineretului
şi oamenilor muncii.
Educaţia fizică are un rol important şi în privinţa corectării
unor deficienţe îizice sac atitiiaini "'deficitare, ""Coiîs^ciiiţ^ ale
influenţei uniraterâle'ă procesului'de rhuncă, ‘ale •unui- regim
necorespunzător de viaţă'cotidiană sau 3 i n ~ a r f e ’ câtizb.'”'
Preocuparea pentru asigurarea unei corecte şi armonioase
dezvoltări fizice constituie o sarcină de bază a educaţiei fizice,
mai ales în perioada de creştere a organismului, cînd i se pot
asigura indici de dezvoltare fizică trainici şi superiori.
Privind dezvoltarea fizică armonioasă, de data aceasta avînd
criteriu de bază volum ul m usculaturii, poate reţine atenţia stu­
diul lui David .Willoughby şi George R. W eaver „Ghid complet
al măsurătorilor musculare", în care autorii în cauză .stabilesc
chiar unii coeficienţi ai sim etriei corpului, exprimaţi după cum
urm ează:
S im e tria m a s c u lin ă p e r fe c tă
A n teb raţu l treb u ie să fie de 0,833 ori biceţpsul
A n teb raţele {m edia am belor) treb u ie să fie d e 0,300 ori toracele
B ic ^ s u l treb u ie să fie d e 1,200 ori an teb raţu l
B icep su l (m ed ia am bilor) treb u ie să fie de 0,36 ori toracele
B icep su l (m edia am b ilor) treb uie să fie eg a l cu gam ba
B raţul în tin s treb u ie să fie de 0,962 ori b icep su l m in u s 2 cm
G îtul trebuie să fie d e 0,383 ori to ra cele
T oracele treb u ie să fie d e 1,333 ori talia
T oracele treb u ie să fie d e 1,111'ori şold u rile
T alia treb uie să fie de 0,750 ori to ra cele ,
T alia treb u ie să fie de 0,833 ori şo ld u rile
Ş old u rile treb u ie să fie d e 1,200 ori ta lia
Ş o ld u rile treb u ie să fie d e 1,667 ori coapsa
$ o ld u rile treb u ie să fie de 0,900 ori toracele
Coapsa trebu ie să fie d e 0,600 ori şold u rile
C oapsa treb u ie să fie d e 1,500 ori garnba
G am ba treb u ie să fie d e 0,667 ori coapsa
G am ba treb u ie să fie eg a lă cu b icep su l (m edia am bilor)
57
 S im e tria fe m in in ă p e r fe c tă
A n teb r a ţu l treb u ie să fie d e 0,86 ori b icep su l
A n teb r a ţe le (m ed ia am b elor) treb u ie să fie de 0,286 ori to ra cele
B icep su l treb u ie să fie d e 1,161 ori a n teb ra ţu l
B ic e p su l (m ed ia am b ilor) tr eb u ie să fie d e 0,332 ori to ra cele
B icep su l (m ed ia am b ilor) tr eb u ie să fie d e 0,815 ori gam b a
B ra ţu l în tin s tr eb u ie să f ie d e 0,975 ori b ic e p su l m in u s 1,8 cm
G îtu l tr eb u ie şă fie de 0,379 ori to ra cele
T o ra cele treb u ie s ă fie de 1,280 o ri ta lia (m ijlocu l)
T o ra cele treb u ie să fie d e 0,891 ori şo ld u rile
B u stu l tr e b u ie să fie d e 1,031 ori to r a c e le
B u stu l tr eb u ie să fie d e 1,320 ori ta lia
B u stu l tr eb u ie să fie d e Q,918 ori şo ld u r ile
T a lia tr eb u ie să fie d e 0,781 ori to r a c e le
T a lia treb u ie să fie d e 0,758 ori b u stu l
T a lia treb u ie s ă fie d e 0,696 ori şo ld u rile
Ş o ld u r ile treb u ie să fie d e -1,123 ori toracele'
Ş o ld u r ile treb u ie să fie de 1,089 ori b u stu l , - >.
R id u r il e treb u ie s ă fie d e 1,437 o rt ta lia . •, .
Ş o ld u r ile treb u ie să fie d e 1,705 ori co a p sa . . ,
C oapsa tr e b u ie să fie 0,587 ori şo ld u rile
C oapsa tr e b u ie să fie 1,615 ori garhba
■G am ba tr eb u ie să fie 0,619 o ri coap sa
G am ba tr eb u ie să fie 1,226 ori b icep su l (m ed ia am bilor)
Coeficienţii de mai sus, aşa cum m enţionează şi autorii, „re­
prezintă un ideal de sim etrie perfectă teoretica pe care nu este
de aşteptat ba orice fiinţă umană să-l poată atinge în toate de­
taliile».
Pentru măsurăr&a-perimetrelor m enţionate, autorii reco­
mandă m etrul de croitorie, iar locul unde se face aceasta este
precizat după cum urmează :
A n teb ra ţu l, în p a r te a c e a m a i groasă, b ra ţu l fiin d în tin s, ia r p u m ­
n u l în c h is ferm .
B icep su l, în , p artea cea m ai groasă, b ra ţu l fiin d rid ica t la n iv e lu i
u m ărului, iar m u şc h iu l b in e con tractat.
G îtu l în p o rţiu n ea c e a m ai în gu stă.
T o ra cele în p o rţiu n ea c e a m a i m are, su b ax ilă , m etru l cupri-nzîncî
o m o p la ţii în sp a te şi d easu p ra m em b relo r în fa ţă (corpul drep-t, m u şch ii
r ela x a ţi).
T alia (m ijlocu l), în p o rţiu n ea cea m a i subţire, d easu p ra o m b ili­
cului şi m a i jo s la u ltim a coastă.
Ş o ld u rile în p o rţiu n ea cea m a i m are, p e ste fe se care sîn t r e la x a te .
C oapsa, în p o rţiu n ea cea m a i m are, d e o b icei su b fese.
G am ba, în p o rţiu n ea cea m a i groasă, p ic io a r e le fiin d în tin se , m u s­
cu latu ra rela x a tă .
B u stu l (la fem ei), la n iv e lu l c e le i m ai m ari p ro em in e n ţe a n terio a re
a sin ilor.
58
_sfei:ei.-.iastnm
TIn alt, termen important al_____ ________l.., îL constiţuie
__________
cV. ag a c..i-t-a-t-a-a—in-ai~iLi-C-ă, p r i n care se înţelege
,... — ---------------, ^----- - disporiibili-
taC eade m işcare a subiecţilor, concretizată îri cantitatea şi to t­
odată calitatea'stăpîn irii uniiTsisl'ernTde' priceperr,"'ă'&pri^'eri şi
calităţi m otrice aferente conţinutului şi exigenţelor stabilite
pentru fiecare din subsistem ele şi sectoarele^ educaţiei fizice.
Specific capacităţii motrice rămîne deci aptîtCi'dîn<e'âTîiănifestată
de subiecţi în cadrul alergărilor, săriturilor, aruncărilor, al acţi­
unilor tehnice şi tactice, al indicilor de viteză, forţă, rezistenţă şi
îndemînare etc., toate stabilite prin programele de instruire pro­
prii fiecărui eşalon al educaţiei fizice. ;' .
Intre dezvoltarea fizică si capacitatea motrică există„un,ra-
port d eT n terd e^ n d en ţă,, In sensv^^că nivelul ridicat al dezvol-
tării mofi&lQfflcfi-şi-'iuncţionale a oi]ganjsmului poate asigura o
bază mai largă de stăpînire şi dezvoltare a unui sîitem bogat de
priceperi, deprinderi şi calităţi motrice, după cum exersarea ju­
dicioasă a celor din urmă influenţează pozitiv indicii morfologici
ş i funcţionali. Ilustrarea practică-a. ariei-jdezv-oltării -fizice şi a
capacităţii moirica.s--ar-putea face.şL prin următorul exem plu :
Elevii unei dase^ suh rap,Qrtul dezvoltării fizice, se_got pre­
zenta mulţumitor .^înălţimea lor, diâme'tfere Transverse, greuta­
tea, sistem ul muscular, datele controlului medical privind acti­
vitatea organelor interne şi a marilor funcţiuni ale organismului
pot fi corespunzător dezvoltate. Dacă 'îiîsa' mTşcanîe pe care le
efectuează, gradul de tehiiicitate. a l ’acestora, indicii de dezvol­
tare a vitezei, forţei, îndemînării, rezistenţei sint &ub nivelul ce­
rinţelor conţinutului programelor, se poate^aprecia că deşi au o
bună dezvoltare fizică,, capacitatea lor motrică rămîne scăzută.
Dezvoltarea fizică ^i capacitatea motrică reprezintă elem en-
tele de bâză’ aie procesului instrucuv. r e baza indicilor dezvol­
tării fizice şi a celor ai capacităţii m otrice la care trebuie să se
adauge şi contribuţia la educarea fizionomiei, morale caracteris­
tice cetăţenilor patriei noastre, se poate aprecia obiectiv munca
desfăşurată de pedagogi, nivelul la care au ştiut să riţiice efi­
cienţa procesului instructiv-educativ.
Ca latură a educaţiei fizice..instruirea, odatăj;e,.este con­
dusă de. p.edagogi~^i- este—desfăş-uFată—pe_baza.unor programe
ştiinţific,.întocm ite> .nu_ poate_..avBa,-uruxaracter de „instruire
pură“. însăşi instruirea trebuie, înţeleasă ca avînd.un caracter
educativ.
59
 In p ro c^ u l formare, şi de perfec.ţionare. a priceperilor şî
deprinderilOT dFTruşcăre se influenţează şi dezvoltarea calităţi­
lor in telectu ale'ale'sportivilor, deoarece pentru rezolvarea ac-
ţiunHxff-Tesţşec?Tve.. sîn.t larg, solicitate a.tenţia,, gîndi’rea, im agi-
naţia,,.meiUQria-.etc., Cu_ocazia-aiă£căril-cunnştirLţelor-,.priceperilor;
şLdeprinde-rilGr de mişcare în condiţiile, variate, ale practicii se
dezvolţă gÎAdirecLjogicg,^ subiecţii obişnuindu-se cu comparaţia,
cu sistem atizarea acţiunilor necesare rezolvării situaţiilor
ivite etc. ■
In procesul instructiv, •sub conducerea pedagogilor, se dez­
voltă şi capacitatea de anali 2ă-^CQns.tisi3ia>a-ac.ţiiiniIor efectuate.
Prin întreDările ^ d ag o g ilo r : „De. ce crezi„că,.ai .reuşit“.; „Cum
ai apreciat situaţia tactică respectivă. ?“ etc., subiecţilor li se dez­
voltă capacitatea de aprofundare a acţiunilor proprii, şi^ de ase­
menea, de autocontrol. : ■
Conţinutul educativ al instruirii se concretizează şi în sis­
tem ul de ci^ oştin ţe de specialitate__transmise sportivilor în ve-'
dei'earîiTţelegerii scopului şi sarcinilor socialis âle 'educâţi'ei fizice,
al ciinoăşterii _influenţei 'e 3« r c iţiilo r ' 'fizice asupra dezvoltării
morfologice şi funcţionale "a 6r g a r i T â mi a l u i * e t c ; r - -
P e”baza acestui si_stem_d_e_cmi;oştinţe se formează concepţia
. ştiinţifică'‘despre educaţia fizicăr
se desfăspară sub conducerea aceluiaşi pedagog
care răspunde şi de .instruirea^ suiDiecţilor respectivi. Pe baza
obiectivelor educative urmărite prin ediicâţia fizică, cadrele' de
specialitate contribuie, alături de influenţa” şcolii ş i ‘fam iliei, a
rnuhcii şi a vieţii sociale la perfecţionarea personalităţii celor
cuprinşi în practicarea exerciţiilor fizice, dezvoltîndu-le preţi­
oase trăsături m orale-şi cetăţeneşti. Munca educativă din acest
dom eniu este larg favorizată de faptul că, în activitatea prac­
tică, subiecţii sînt puşi în situaţia de a rezolva acţiuni complexe,
leigate'direct de fizionomia morală a om ului. Fără o continuă şi
sistem atică pregătire, însoţită de eforturi de voinţă, IVii'iVperse-
verenţă, ferm itate şi stăpinire de sine, oricît de nijirc nr fi rolul
talentului în acest domeniu de activitate nu pot l'l dhtlnute re­
zultate superioare.
îmbinarea într-un tot unitar a acestor doim laliiil nlr edu­
caţiei fizice — instruirea şi educaţia — conslHulc n i nmlUie de
bază a realizării c 6r^punzrtoare~a iSbiectivelor fiochil.i iif mărite
prin această activitate.
60
II. SPORTUL
C;^ şi educaţia fizică,^ so r t u l, mai^^^rect spus practicarea
11ată cc'ri11ţ(.'i ucrfin-tionării dezvpltării.Jizlc.e.^ 1 .capadtăţii-jno-
titm rrrptrrţT^nilnr.'Cn activitate socială, sportul s-a dezvoltat cu
(),plnpi(>o iiiu.d<‘vn(\-c.ar.c.-treRtat au primit, nu numai o excepţio-
iiiilă anveijyj^jxăi.ci Şi sem m ficajii^ deos.^ bi.tă.-în sem ffl4tafe îrt
vlp^a_s_()<'j('ţăţi.i contemporane. De la o activitate care cu decenii
îii urm;\'cVii considerată încă de mulţi factori ai vieţii sociale ca
un clorni'niu de manifestare a unor excentrici, lipsită de yalenţe
instruclivo şi educative, astăzi sportul a devenit un instrumen t,
unanim acceptat şi încurajat,. de~perfec'tidirăfe~yIiîhtff'um ane,
a*^^i^.uriroc ,4 e,, între popoare, de valo^
rifîcaro. :i Aptitudinilor .şi ta I ^ telor*^miill3îr'^oî7^^ de-
cullivaro a spiritului de întrecere,cinstită,. de sqlidari^ţate în ac-
ţiun<',’(i'o !iulodepăşire“ *“
besigur) acest nou conţinut şi totodatş stadiu al dezvoltării-
sf)orUilul nu If apărut spolTCân.**a.ca„u rmar^ a organizării su­
perioare a elementeror sale, corespunzător cerinţelor vieţii so­
ciale.'
Ca activitate propriu-zisă, sportul este un doni^niu.care, iu
d u d e un sistem de exerciţii fizice diversificate, în CQinpom'nţa
căruia |)ot fi disUnse practici^ diferenţiate, TOnstitm
de sport in<IOip.(.‘ndente.’Â^ces|';proces a avut îw treptâî' ajungîn(f
Ca praciicarea actuală a ramurilor de sport să fie ordonată prin
regul nmo\vt.o-pt-i‘f■i.s;ar-u n ire, elaborate fie de foruri naţion.alg„ în
cazul sporturilor cu caracterTîgttaîraarfîS^e“cele intCTnaţionale,
cînd’rărnurile rcspectivcj.sînt organizateJjţi^mai muite ţări.
Referindu-ne la elem entele ce deosebesc activitatea de edu­
caţie fizică de cea sportivă, este necesar să subliniem în primul
rînd faptul că sportul deşi are un caracter f,Qjnaativ — trăsătură
fi^am entalălaT educI fiz ic e —- el urmăreşte mai ales valori-
ficarea max imă-, aJncUnaţuipx .şl, ţalentejor cetăţenilor, în unui
din numeroaşele.sal£.domenii de manifestare (ramurile de sport).
Deci, dacă trăsătura principală a educaţiei fizice .o.jcaas^ituie
caracterwT^u' formativ, cea a sportului este competiţia, dispu-
tareajiDtiiS.ăţlFi&fi’.e „cei qe.^ErJiC,ti'Că,"ramurar,resp^tivâ. O altă
deosebire constă în faptul că educaţia fiă c ă include un sistem
deliberat., de exerj^ii fizjce,__.cu^pno'ritâţi3 are£î^^
61
subsistem , jşe cînd fiecărei ramuri de sport î-i sint specifice anu­
m ite structuri de exerciţii, q, tehnică proprie. Prin cpnţinutul lor,
ramurile de sport conslUtule ■'un_.obigcj; de ;sj)ecializare7 f^’^^cînd
■educaţia fizică, un pro<^jcu_caracţer_jpredominant formativ, de
pregătire ~â oamenilor corespunzător anumitor cerinţe forrhulate
de societate.
Din ansam blul elemeaitelor ce deosebesc cele două activităţi
nu poate fi om is nici cel al caracterului organizării acestora, în
■sensul că educaţia fi^zică este ,preponderent.,Qbligatprie, pe cînd
practicarea i-amurilor de sport are la bază adeziunea voluntară a
cetăţenilor,'desigur dublată de selecţionarea celQţ: cu r e a l^ în -
<?linaţii în'unul din ’domCTlTI«~s~j^ rtu 1iii.
Avîn^uin caracter oWigaţpriu, conţinutul şi cerinţele din do­
m eniul educaţîfi'Iffzîce.,. în general,_sînţ stabili^^ pentru a fi ac­
cesibile Juţujfor celor cuprinşi în activitatea respectivăr pie. cînd
în sport exigenţele Sînt- dirfi(S"pr6porţional.e. cu capacităţile şi
talentul fjecărui_individ în parte. Cu alte cuvinte, dacâ’ ăctivi-
tateă~ae educaţie fizică nu este incompatibilă cu relativa nive­
lare a cerinţelor de pregătire, în sport aceasta s-ar găsi în con­
tradicţie cu însăşi esenţa lui.
In privinţa elem entelor ce deosebesc aceste două activităţi
sociale mai pot fi menţionate şi altele, dar, în acelaşi timp, tre­
buie subliniat faptul că, în_afara graniţelor ce,.le .separă,; ele se
şi întrepătrund, relaţie de o deosebită. îr^emriătate teoretică şi
practică. Analiza aprofundată a conţinutului celor două activi­
tăţi călăuzeşte spre concluzia că deşi nu se poate admite ideea
identităţii acestora, cu deosebire în ultim ul timp, între e le s-au
statornicit numeroase legături reciproce. Aşa, de exem plu, edu­
caţia fizică a generaţiei tinere nu rămîne pasivă faţă de activi­
tatea sportivă. Incluzînd numeroase elem ente de conţinut carac­
teristice sportului (tehnică sportivă, întreceri individuale şi
între echipe etc,), educaţia fizică, în bună măsură, reprezintă şi
o educaţie sportivă, în sensul că formează deprinderi şi calităţi
rriotrice, cuhoştinţe de specialitate, dorinţa de întrecere ş î auto-
depăşire, componente de seamă ale sportului. Legăturile au loc
şi invers, de la sport spre educaţie fizică, în sensul că elem en­
tele de conţinut ale tot mai m ultor ramuri de sport îmbogăţesc
şi substanţializează patrimoniul educaţiei fizice.
■ Elem entele cele mai elocvente ale acestui raport le furni­
zează tehnica sportivă, care pătrunde tot mai larg în sistem ul
62
mijloacelor educaţiei fizicg.^i^ implicit,_mQdernizpazâ^conţinutul'
acesteia. .Formarea deprinderii de a sări în înălţime_a constituit
întotdeauna un element^ cte^conţinut.^al educaţiei fizice a gene—
ratî5^rîInere7~d”ăF' procedeele tehnice de în^eplinire_ â_ acesteia-,
s ^ u modificat mereii^ odată" cu confirmarea eficienţei lor în
domeniul 'spsrt'uluir A'gă'se' explică "d'^cej'spre 'deoselaire de t r e -
cutj astăzi se pune accent pe în văţarea acestei s ă r itm prin pro­
cedeul c^Ţostogolire ventrală şi nu prin păşire.^îh'aceiaşi sens
poF'ff menţionate şi aixincârea greîTtăţîr prin procedeul 'modern,,
aruncarea la poartă prin săritură (în handbal), săritura în lun­
gime cu paşi în aer şi nu cu extensie sau ghemuire etc.
Infuzia de elem ente sportive în conţinutul educaţiei fizice-
constrţuie unjţapt pozitiv, ea corespiinzind cerîriţeî'de înarmare
a generaţiei'tinere şi în dom eniul educaţiei fizice cu cuceririle-
înaintate ale lumii contemporane şi, implicit, necesităţii for­
mării unor preocupări şi aspiraţii caracteristice omului societăţii
moderne.
In concluzie, trebuie totuşi m enţionat faptul că sirnilitudi-
n ile şi întrepătrunderile dintre cele două activităţi nu îndreptă­
ţesc identificarea lor. Educaţia fizică rămîne ca avînd un preg­
nant caracter formativ, iar sportul o practică orientată spre-
valGriiicarea,''pe cît posibil, la m axim um , a aptitudinilor şi ta­
lentelor cetăţenilor. Deci, în diferenţierea celor două domenii,
rolul preponderent nu -1 au structurile de exerciţii utilizate, ci,,
în primul rînd, obiectivele urmărite prin organizarea şi desfăşu­
rarea activităţilor respective.
Pentru înţelegerea aprofundată a deosebirilor şi în acelaşi
tim p a conexiunilor dintre educaţia fizică şi sport, nu este lipsii
de interes să urmărim caracterul ce -1 primesc în activităţile res­
pective următoarele elem ente de referinţă (vezi pag. 64, 65).
în finalul considerentelor cu privire la locul şi semnificaţiile
sportului ca activitate socială, nu putem să nu menţionăm faptul
că în cadrul acestuia au intervenit unele diferenţieri rezultate
nu numai ca urmare a practicării sub formă de specializare a
fiecărei ramuri de sport, ci şi a nivelului de exigenţă manifestat
faţă de practicarea lor.
La baza diferenţierilor apărute în domeniul practicării ra­
murilor de sport, spre deosebire de cel al educaţiei fizice unde
au fost determinate de cerinţe formative, se situează capacitatea
de randament a cetăţenilor. Corespunzător acestui criteriu, în
dom eniul sportului pot fi distinse mai m ulte subsisteme ale
practicării lui, iar ponderea acestora în ansamblul activităţii, ca
63
 E le m e n te
d e r e f e r in ţă E d u c a ţia fiz ic ă
l . O b iectiv ele sp ecifice. P e rfecţio n a rea d e z v o l­
tării fiz ic e şi a ca p a ­
c ită ţii m otrice a e le ­
v ilo r în sco p u l îm b u ­
n ă tă ţirii ra n d a m en tu ­
lu i acestora în a c tiv i­
tatea socială.
2. C ategoriile d e cetă^ T oţi e le v ii patriei n o a s­
ţen i an tren aţi în ac­ tre şi m âlitarii, grupe
tiv ită ţile resp ective. d e ce tă ţen i in c lu şi în
ed. fizică p ro fesio n a lă .
<s
3. P r in cip a le le m ijlo a ce S istem d e lib e ra t d e e x e r ­
ciţii fizice, adecvat-
p a rticu la rită ţilo r de
vîrstă, sex , grad de
p reg ă tire fizică , p re­
cu m şi cerin ţelo r p ro ­
p rii fiecă ru i su b sis­
tem .
î . : U n ită ţile
in stru ctiv e C lase şi a n i de studii,
în care s e d esfăşoară grupe de p regătire.
p regătirea su b iecţilor.
E le m e n te
1 d e p e r fo r m a n ţă E d u c a ţia fiz ic ă
5. S p ecific u l form elor P rin le c ţii şi a c tiv ita te
o. d e organ izare a p re­ in d ep en d en tă . P a rtic i­
E
gătirii celo r in c lu şi în p area e le v ilo r la a c ti­
a c tiv ită ţile resp ectiv e. v ita te a de ed u ca ţie f i­
zică are u n caracter
o b ligatoriu .
5. ra a d a m en tu - M ed iu
aten ta t să fie ob -
■lm:t d-e cei ce sîn t
a c itr e r ^ i in acrtivita-
P ro b e şi norm e d e co n ­
tro l sta b ilite p e p la n
n a ţ io n a l; c îştig ă to ri ai
•jncr în treceri o rgan i­
zate p e grupe, e c h i­
p e ; n ici u n gen de
a p r sd e r e . aceasta m ai
în a ctiv ita tea de
rrscti:t=re in d e p en -
a e ie r c iţiilo r fi-
S p o rtu l
de m a să
în tă rir ea şi m en ţin erea
să n ă tă ţii şi a ca p a ci­
tă ţii d e m uncă -a o a ­
m en ilor, ca şi o rgan i­
zarea u tilă şi recrea­
tiv ă a tim p u lu i liber.
T en d in ţă d e angren are
a întreg-ului tin e re t şi
a m asei oam en ilor
m u n cii.
E x e r ciţiile şi a cţiu n ile
proprii u n eia sau mai
m u ltor ram uri de
sport.
E ch ip e sa u grupe d in a
Căror com p on en ţă fa c .
p a rte c e i ce d oresc să
p articip e; la în treceri
sp o r tiv e sa u a cţiu n i
t u r is t ic e ; a ctiv ita te
in d ep en d en tă .
S p o rtu l
de m asă
în treceri sp o r tiv e şi
c o m p etiţii p reced a te
de o p reg ă tire de b a­
ză ; a c tiv ita te in d e­
p en d en tă. L a b aza a c­
tiv ită ţii sp o rtiv e d e
m asă stă a d eziu n ea
v o lu n ta ră a in d iv iz i­
lor.
M ed iu
C îştigători ai u n o r în ­
treceri ; acord area ti­
tlu lu i de cam p ion , ca
u rm are a ocu p ării lo ­
c u lu i I în u n e le com ­
p e tiţii cu caracter de
m asă ; n ici u n g en de
ap reciere.
de p e r f o r m a n ţ i
P erfecţio n a rea şi v a lo ri­
fica rea m a x im ă a ap ­
titu d in ilo r m otrice a le
oam enilor.
C etăţen i cu aptitud ini
d eo seb ite p en tru o b ţi­
n erea p erform an ţelor
superioare.
E x e r c iţiile ş: a cţiu n ile
sp e c ific e u n ei ram uri
d e sport, a celei p en ­
tru care sp ortivii res­
p ec tiv i ~ .a = Iiestă ap­
titu d in i d eosebite.
E ch ip e sau s r z x dir. ă
căror ccn::;;c:iez;ă fac
par-te sp-rrttvii se le c ­
ta ţi, potriT lt ^-alorii
ran d a—e~ r-uui l-or în
ra m u rs îi- proba
sp o rtiv ă resp ectivă.
de p e rfc rr:j
feren ţia t, p : trieri:
lo rii şi driKr_r-.
sp o rtiv e
particip an t: li-r iî
A , B şi C.
ju d eţea n etc.} ş: :
b la t de o p r e g â i
’ sistem a tică si ccn
nuă. C aracterjI ac
v ită ţii e ste vcl•J^^
M axim
A cordarea titlu lu i de
cam p ion (m ondial, o-
lim p ic, con tin en tal,
n a ţio n a l, jud eţean,
lo c a l etc.) şi a unor
drepturi sp o rtiv e de-
cu rg în d d in locu rile
ocu p ate în clasam en ­
te le o ficia le ale com ­
p etiţiilo r la care se
particip ă.
şi obiectivele cărora se subordonează, pot fi înfăţişate conform
schemei de ia pag. 66.
In încheiere, ni se pare foarte important să mai atragem
atenţia încă o dată asupra necesităţii reţinerii ideii potrivit că­
reia valoarea socială a sportului este nem ijlocit condiţionată de
organizarea superioară a acestuia, de concepţia ce stă la baza
muncii tuturor factorilor antrenaţi în această activitate : organe
de conducere, cadre de specialitate, sportivi, arbitri, organiza­
tori, spectatori. Fără ancorarea permanentă a fenomenului spor­
tiv în adîncul frumuseţilor sale morale şi estetice, fără a -1 feri
de manifestări ce pot altera relaţiile de prietenie sau de coexis­
tenţă paşnică pe care realm ente le promovează, sportul poate să
se transforme relativ uşor într-o activitate violentă, pătimaşă,
în goană după recorduri unde scopul scuză mijloacele etc. şi
astfel s-ar îndepărta de valorile educaţionale, culturale, legitim
conferite acestui domeniu de către societatea contemporană.

III. A N TR E N A M E N T U L SPORTIV

în esenţă.__antrenamentul sportiv constituie tot un proces

de p e ff^ ţio n ^ e a dezvoltării, fizice şi a aptiJ;udinilo^ de miş-
care ale_ dainghilor, dar se deosebeşte" de edfucaţia frzicâ mai
ales prin scopurile şi organizarea “sa. P n n antrenamentul spor­
tiv' se^trm ăreşte'TJregitireaîine^i^^ ,şi' âduDpofrpeiiU~u o&ţi-
nerea în diferitele ramuri.de. aport a performanţelor maxime.
G o m p a r a t i v p r o c e s u l ^educaţiei fizice, care _contribuie la
formarea unui sistem fundam ental de cunoştinţe, calităţi mo­
trice şi dejjrmderi de mişcare, antrenamentul s.portiv le specia­
lizează şi, adecvat "conţinutului şi cerinţelor ramurilor de
sport, le perfecţionează pînă la virtuozitate.
Deosebirî~de seamă apar şi în privinţa organizării sale,
întrucît, de regulă, acest proces de pregătire nu^se_pdresează
tuturor cetăţenilor, crcu^precădere" celor “aotaţi cu aptitudini
pentru practicarea cu un ran^ajŢuen,ţ„superior’ a diferitelor ra­
m uri'de sport' îo t'p e plâ’n organizatoric, antrenameatul sportiv
diferă de edvic^aţia, fizică şi prin,faptul,că.unltăţilş,de_instruire
proprii ac.6stuji,4 )roceS:Se,conştituie.după.caip^cităJile ^ v a lo a rea
randamentului celor c e- 1. practică şi nu cor^pun'zător crite­
riilor folosite, de exem plu, în ^educaţia fizkâ'şcolară (p^ clase,
ani de studii etc.). “
Aşa se explică şi faptul că în antrenamentul sportiv deşi,
în general, se respectă criteriul vîrstei şi al sexului, întîlnim

67
« ■ r lilp u I t|i> llliiliill, ril|||)ll M II u i ' l c , liiitli' I i' | M i ' / i ' i i l i l l i l l l l i l
II'""' niiiiinl M'iiMid de ..ciilllviirc 11 n/.i('ului“,_si_iiu m ?i alte
l.iţl I i r . l 11 K' l l v c n i ' i i l i ' | i i ' l i M. i i vi i l i i i II 1^1 I pi'i i| pur I h '1 ‘1 i j c n l l i
inmKMTlT(nT'‘f;i"Tn‘iTi!il)iiitliii(- vTîIcntc cultîinllc.
III IIII* II ■.Illili' i l l l i i i I I ” | | H I | | | \' | |IM | || | || || '| |' ' i i i pi M I m n I ' Iili' ni l H ’l
' — r)iT’lr-rri-m -riT riirrn T T m r7 'ă7 '''^ li''i< “'''' fa p tu l că a b o rd a re a
liiţll ii| IIII 11 \' i- 'l'iil III iiiiiiiiir II n l l i M l l l I l I I \!(|ii|li 1,1' 11i'.l 11 l i l i '
Moţiunii <|i> <'iillui ii ri/.i<'â şi a li't,'itlmlt;'iţli a c esteia ca p a rte a cu l-
',il 'li i l i ' i m i I I I I I ij M' ll I Ii i i i i i l i ' 1 111 i'i r i I | l n i l ' I Ij li i r i r i l I I 111I r iii r ’. l iii ii,
ili' i t ' j i i i l i T, 'iiiil 1 f ’il 1 l i i ' i i ' ii|iii' \'iirii| Iili l i ni l i | i <| ni Iiir(;l i,|hi'
tiTOl "iîu ■ritMitiririTr■Klci. îTn ‘caz*’lunitată'“la:Q“ S iW
(To^i(''riTfnu-c a d o z v y ltă rii fwi.ce.a oâm en U p i:,JiL ⧠iisjiL .Q y Jti-
Im/n III M' i i i ' l i i , I 1' 1‘n ri< i i i i i " i | ii llii li' i' ll I i i ' i A ’,.1 | ii ilii I r i i' ii c«' l()i'
văro a fizi_cuTui 'acesto ra^ Ea a re o s fe ră şi u n conJinu L m u l t
Mi i i i l i",i(iliiiiiii> i i h ' ;.| M(i l i i h i l ,•/!, I i i i p l l c l l , ( II ( l i l ' l ( ' i i l l , ăt i l ct
m a r'c p jn p le x e ..
<'•' i i i ' l i i i i o I n v l n ' i i ' I i i i i i p l i i p i M i l n i c o n M n c i 'n i c .
Pentru demonstrarea acestei realităţi este necesar să por­
Iii M liiirliiui piociviiiliil niiliciînmc'iiM iIiii s jx n tiv ,'c a clcalt- nim, în primul rînd, de la înţelesul quitj^^ in­
^11 n ('(iiicalli'l rizlce, so disting' d o u ă la tu r i s trîn s clude totalitatea cunoştinţeror şr ’vaîorilor rnateriale şi spiri-
le^'at(> fjl an u m o , În ş iru ire a şi educaţia^.
tiîSle create d-5‘,:omenire~ şl care contribuie J a progr^^
terii şi ia dezvoltarea sqciai-istorică’a' u^ăn ităţii. iPotrivit celor
enunţate, se în ţ e l e g e că din patrim oniul cu ltu rii. inS“ p o t fî
CULTURA FIZIC Ă
om ise nici creaţiile .rŞ^llzaţe^m doiîîSniul practicarTi exerciţiilor
iiiace. Â c e sf î â p T e ^ cîar c o n f i r m a t H eTnţfeaga“istorie a*3ez-
Cu p rivire la ,noţiuji.ea de„cuLtuxăJizic,|, şe_ poartă nurţie- voltării societăţii om eneşti de-a lungul căreia popoarele ^au
roase mscuţii, orientate cu deosebire în direcţia precizării sfe­ înscris în aria culturii epocilor noi cunoştinţe, valori materiale
rei şi, continjitţnui"§^şl€^^ infegrării ei în an­ şi spirituale create fie î n vederea organizării superioare a prac­
sam blul fenom enului general al culturii. ticării exerciţiilor fizice, fie direct în cadrul procesului res­
■ DiscutilTe sî'iîf'a jn j^ îffca trşra F 'fa p tu l că, în multe ţări,
pectiv.
cultură fizică nu,-apare, n ic i_ în 'lexicul general al
Din ansamblul valorilor create în direcţia organizării supe-
popoafe^r respective şi nici în terniîîwlo^^a’'de^|i';^ecîă
rioarg„.â.,practicării..exefcltiilor.iizic.e fac parte, în primul rînd,
după cum în altele acestui termen i se acorda"^ea'*s’em nifi-
d îid p lin ele ştiinţifice ale dom eniului (teoria educaţiei fizice şi
caţia unei metode de-influenţare a dezvoltării fizice a oameni­
sportului, teoria şi metodica educaţlk fizice şcolarei..,mmurile
lor, cu deosebire prin interm ediul utilizării unor exerciţii fizice
specializate .ale fiziologieir'prsi'hbrog'iSi e*tc.), fiecare din acestea
<‘0 sînt efectuate prin ridicarea de diverse greutăţi, cum este
(-•uzul aşa-zisei m etode cui turiste. constituind tot atîtea bunuri ale culturii spirituale, făurite în
scopul perfecţionării şi din punct de vedere fizic a fiinţei
Desigur, în abordarea problemei nu pot fi om ise conside- umane.
icntele m enţionate, dar lucrurile trebuie privite în contextul Ca urmare, de la__creaţiile_ ggpulare__(legendey basme, ba­
i'voluţiei societăţii, al mutaţiilor survenite în psihologia omului lade) -^'“componente iiecontestate ^ e cuiturii^— , care" se limitau
"intomporan, al noilor cerinţe şi valori solicitate şi totodată mai m ult la prezentarea. însem nătăţii însuşirilor fizice ale omu­
iili'ul.ate de viaţa socială ca fiind necesare stim ulării şi înnobi­ lui pentru înfăptuirea în contextul vieţii sociale a unor acte
lai 11 personalităţii om ului modern. de'eroism ,'de demnitate, de învingere a numeroase dificultăţi,
I’rivind integrarea jducaţiej, fizice şi sportului în feno- s-a ajuns la ştiinţa optimizării capacităţilor fizice ale omului.
lil hî'i“T+Tîr»rS''t' o i _i
Integrate în ansamblul ştiinţei şi cunoscînd că aceasta repre­
zintă unul din domeniile în care se întruchipează cultura,
iii demonstraţiilor sportive organizate'în cins- rezultă că şi disciplinele ştiinţifice m enţionate constituie com­
•niiii zile__feştive,„cadrul şi_ semnificaţia;^jŞesfaşurafiî'"Jwu- ponente inalienabile ale culturii.
jllfii • iiiiiipice^ a concursurilor de patinaj Artistic e tc ,‘îndepli- Sistem ul disciplinelor stiintifice ale domeniului ..„e-ducaţiei
fiz ic e 'şi'sp o r fu lu r a la v o lărgirea cunoa.şterii omeneşti şi,
*‘i '* ■''Miiilra anitrenam entului e ste cu p rin să în ,,T eoria a n tren a m en - odată cu aceasta, posibilitatea de a înscrie noi valori în ansam­
!!i*i ..| iiliv". E d itu ra S p ort-T urism , B u cu reşti, 1977. blul cuceririlor omului.

68 69
 Ca parte a culturii pot fi menţionate şi perform anţele şi
recordurile obţinute în__divel:seleIjorneidi'âle'^s'p^^ toate
ilxîstrî-ri-d**ggtivi 1^?^^cre^o^are depm ă“~m Vederea"' dez^^
dispoMţiilor şi iptîfudm ilbf motrice ale oamenilor şi, în ultimă
iriVtanţar'a^^câpâcItâţii' lor dej a ^se perfecţiona şi în această
activii^ţe socială. Valori certe, care exprimă tot realizări remar­
cabile în direcţia cultivării dispoziţiilor şi aptitudinilor oame­
nilor, sînt şi cele concretizate în măiestria tehnică, în maniera
de a concura a unor sportivi, care de m ulte O'ri rămîn m odele
ideale chiar pentru generaţiile următoare.
Capacitatea niotrică a oamenilor, chiar dacă ea nu se referă
la nivelul recordurilor, ci num ai la îndeplinirea unor variate
acte m otrice şi cu indici sporiţi de îndeminare şi fineţe, de
rezistenţă şi forţă, a devenit astăzi un bun social de mare în ­
semnătate, o componentă deosebit de valoroasă pentru sporirea
randam entului omului în producţie, la învăţătură, în ceea ce
priveşte desfăşurarea în mai bune condiţii a vieţii sale ob­
şteşti sau a celei recreative.
P e palierul bunurilor sociale se înscrie şi armonioasa
dezvoltare fizică a omului, ideal provocat încă din antichita­
tea greacă, revalorificat de Renaşterea italiană şi apoi urmărit
şi integrat în majoritatea sistem elor de educaţie, inclusiv ale
celor contemporane.
Toate cele sem n a la tejn legătură cu dezvoltarea fizică ar­
monioasă'a-OTn'uluî; pfeciim şi cu cea a aptitu'dihil6r“Bale-Tno-
tfîce '“căîâtr2es^c~sîyfFTdeea "potrivit "căreia' "acestea constituie
reale valori culturale, de mare însemnătate'" pentru optim iza­
rea activităţii sociale a oamenilor. Şi, p e bună dreptate, în acest
sens, ar părea cu totul contradictorie adm iterea ca o incon­
testabilă valoare de cultură a Discobolului lui Miron, a Dori-
forului lui Policlet, a statuii Venus din Milo etc. şi negarea
faptului că din patrimoniul culturii poate face parte idealul
despre corpul armonios dezvoltat, ţel urmărit prin întreaga
activitate de educaţie fizică şi sport şi, propriu-zis, reflectat
şi în creaţiile artistice menţionate.
In procesul direct al practicării exerciţiilor fizice, adică
ÎQ_cadCTjl^dtfcaţiei~fi2lcg7'ar"ăntrehamentuI^^^ al celor­
lalte activităţi fizice,'precum şi în concursul sportiv, sînt
create, de asemenea, numeroase” V alori'culturâlepacestea mai
ales ca urmare a contactului nem ijlocit al oam enilor şi a asi­
m ilării de către .aceştia „a ,unui .ansamblu de valori de ordin
cognitiv,_§stetic, etic,...poliţie. Dovada cea mai elocventă a
acestei stări de lucruri o constituie faptul că toate activităţile
70
m enţionate se desfăşoară în strînsă legătură ou muzica, dansul
şi âîvEecuIT'cîFfSîîîărea Trăsăturilor 3e c a r t e r , "cu asimilarea
fflîîTE^unggRrr^ştiihţifice din 'âoIŞgŞiîir 'fizl^pgi^'ljioTnecani-
cfi.-'T&37TB edupaţrel |izic,el.si.„ sportului. _^cu stimularea gîndirii
creatoare, a_ imaginaţid,^ ctu cultivarea capacităţii » d e ^ .se ori­
enta independent în toate îmiprejurările vieţii sociale.
' “’-TCcrlîte ctfvîffte, - şi în
practica educaţiei fizice^_antrenamentuLui- sportiv,-a celorlalte
activităţi—fM ce: î ; â r i i â n £ u r ş u r i , _ ş u s î nt instruiţi _şi educaţi
. prin >iîatoile..,cultiKU şL-tP-todată. inCv-eSfire^^ asimi­
lării şi creării altor.a..noi.
De aria., culturii se leagă şi variatele*.elemente materiale
ce înso"ţ^c practic,acea exerciţiilor_Jfiziţ;e, x s . de ^exemplu obiec­
tele'^ra£araţii£a__^ cărora” sînt îndeplinite
"aîtyie- motrice proprii... activităţilor prâcticgy"~ ba^za- m aterială
(sap T ^ ă^ oan e, bazine de înot etc.), toate purtînd amprenta
creaţiei, jcpncepţiei şi nivelului tehnicii atinse de omenire pe
(îîîefiTele trepte ale dezvoltării sale.
Din toate cele m enţionate rezultă că noţiunea de cultură
fizică are o sferă largă, iar elem entele sale. de-j::£m,tin.u^„^]3j;in.
care se integrează în fenom enul culturii, formează următoa­
rele valori': ------ - I
a) Ansam blul cunoştinţelor ştiinţifice, concretizat în sis­
tem ul disciplinelor ştiinţifice care studiază fenomenul practi­
cării exerciţiilor fizice.
b) Idealul formulat de societate cu privire la perfecţiona­
rea dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a om ului în raport
cu cerinţele curente şi de perspectivă ale vieţii sociale.
c) N ivelul dezvoltării fizice armonioase, concretizat în
indici morfologici proporţionali, în valori sporite de funcţiona­
litate a sistem elor organismului.
d) Indicii capacităţii motrice a omului, exprimaţi în per­
form anţele şi măiestria motrică a cetăţenilor, precum şi în
abilitatea de a stăpîni mişcările corporale potrivit exigenţelor
diverselor profesiuni şi a altor îndatoriri sociale ale omului.
e) Ansam blul creaţiilor şi valorilor, care exprimă valorile
estetice şi etice ale actelor motrice.
f) Sentim entele şi convingerile politice, morale, estetice,
precum şi însuşirile intelectuale realizate în procesul practi­
cării exerciţiilor fizice şi concretizate în atitudini şi comporta­
m ente, m anifestate în toate împrejurările vieţii sociale.
g) Dim ensiunea şi profunzimea în care spectacolul sportiv,
prin întreaga sa organizare şi m anifestare a concurenţilor, reu-
71

Viv,,lc ;iă lii.'iurie sp c c la to r ilo r şi sp o r tiv ilo r r e c e p tiv ita tea pcMili u
iv,li'llc;i ;^1 c lic a ffc.stului in o tric şi a în tr ec er ii sp o rtiv e, prcîfcuin
■şl Mill'd'aclln pai-ticipArii lor la o a c tiv ita te con siriictivA , îti
i'iiif ii.irlilc îii cau/,ii (Iau d o v a d ă de c r e a tiv ita te, doiiiit^i de
jmliidrpâviK*, re sp e c t recij>roc, c o r e c tiliid iiie , lu'care clin a cestea
«■oir.llliiliid tot a tîte a vlrtu U a le o m u lu i cu lt.
Apartenenţa elem entelor menţionate la fenomenul culturii
reiese în ijl mai largă măsură dacă Ie raportăm la înseşi carac­
teristicile culturii, care, aşa cum se ştie, sînt următoarele :
am plifică procesul cunoaşterii ; include acte de valoare ; pre­
supune acţiunea creatoare ; este generalizată, în scopul înnobi­
lării personalităţii omului.
Fără îndoială, cunoştinţele ştiinţifice ale dom eniului con­
tribuie la lărgirea cunoaşterii umane, prin ele asigurîndu-se
nu numai ameliorarea capacităţii fizice a omului, a aptitudini­
lor acestuia, ci şi stim ularea şi îmbogăţirea vieţii lui spirituale.
Cunoştinţele respective sînt în acelaşi tim p şi acte de creaţie,
alături de elem entele tehnice şi tactice create de specialişti şi
sportivi, întrucît toate acestea implică remarcabile eforturi
psihice, conştient orientate în scopul perfecţionării şi valorifi­
cării resurselor om ului.
M ăiestria tehnică, performanţele, sistem ele de joc ale echi­
pelor fruntaşe, procedeele tehnice sau stilul unor. sportivi re­
prezintă de asem enea a c te .d e creaţie, dar,. în acelaşi.Jiţiap, şi
valori care servesc^drept model pentru activitatea şi năzuinţele
unui* însem nat num ăr,de'_s]3oi;tLv4 ^^ în tp'ate ţările' glo­
bului. în această ipostază, a răspîndirii acestor creaţii şi a asi­
m ilării valorilor respective, avem de-a face cu generalizarea
lor, ceea ce reprezintă tot o caracteristică a culturii.
De fapt pe planul coordonatelor m enţionate mai sus şi al
valorilor create de omenire în raport cu ele, a reuşit să se
înscrie dom eniul practicării exerciţiilor fizice ’îii^ fenom enul
general al culturii.
în acelaşi tim p, trebuie semnalat faptul că respectivele
coordonate nu au apărut deodată, după cum nici cunoştinţele
şi valorile create în raport cu ele nu au rămas întotdeuna ace­
leaşi. M ulte au suferit modificări determinate de structura
economică a societăţii, de relaţiile de producţie statornicite în
m omentul dat, precum şi sub influenţa directă a unor elem ente
ale suprastructurii, dintre oare filozofia, politica, idealul edu­
cativ ocupă locurile cele mai de seamă. Din ansamblul facto­
rilor care au-im pulsionat şi ridicat pe trepte superioare cunoş­
tinţele şi valorile create în dom eniul practicării exerciţiilor
72
fizic(> face parte şi ştiinţa, prin permanenta înnoire a cuceri-
ri-lr)r7Tmt<îia.
Se poate, deci, desprinde faptul că pe fiecare treaptă a
dezvoltării societăţii cujţura 'popoarelorjnciudea, pe de o parte,
şi un ansamblu de cunoştinţe şi de valori create_de omenire
în domeniul practicării exerciţiilor, fizice-.pînă .în momentul
î â l şî, 'pe"de"ăltă parte, noi elem ente, realizate în acţiune,
sub impulsul noilor cerinţe ale vieţii sociale, a ’mutaţiilor inter­
venite în psihologia omului.
Cu alte cuvinte, ca în toate domeniile culturii, şi cunoş­
tinţele şi valorile aduse în patrim oniul acesteia de practicarea
exerciţiilor fizice pot avea un caracter de continuitate, discon­
tinuitate §i novator.
Continuitatea şi discontinuitatea diverselor elem ente sînt
în raporT'dir^t-cir'pŢocesur~^To'rîfîcâru- critice-a moştenirii
istorice, realizat pe' bâza~ unor criterii izvorîte din necesitatea
asigurării concordanţei cunoştinţelor şi valorilor create pînă în
momentul dat, cu noile idealuri formulate de societate privind
practicarea exerciţiilor fizice, cu finalităţile conferite acestei
activităţi în direcţia dezvoltării personalităţii omului.
A stfel se explică combaterea în teoria şi practica exer­
ciţiilor fizice din ţara noastră a aşa-zisului apolitism al spor­
tului, a unor activităţi practice de o excesivă violenţă (luptele
în noroi), a unor reglementări ce transformă sportivul în obic'ct
de tranzacţie (profesionismul), toate găsindu-se în opoziţie cu
umanismul construcţiei socialiste din ţara noastră, cu cerinţa
dezvoltării omului în condiţiile unei depline demnităţi.
Caracterul novator, de îmbogăţire a domeniului, este con
secinţa procesului dinamic al noilor căutări efectuate şi i cail •
zate în scopul depăşirii calitative a patrimoniului moştctiirll
istorice şi, odată cu aceasta, situarea pe trepte superioare a cu
noştinţelor şi valorilor referitoare la pregătirea fizică a oame­
nilor.
Ansamblul valorilor create în domeniul pregătirii fizice
a oameiiilbY,"desigu'r, nu reprezintă un tezaur în sine, ci, dim­
potrivă, un fond pe care societatea caută să-l fructificc? cît
mai plenar şi odată cu aceasta să-l transforme într-un bun al
celor m^i diverse categorii_de cetăţeni'. '
în patria noastră, această acţiune face parte din ansamblul
politicii culturale promovate de partidul şi statul nostru şi, ca
urmare, constituie o activitate vie, dirijată de instituţii şi cadre
de specialitate şi transmisă oamenilor în scopul formării m ulti­
73

laterale a personalităţii acestora, potrivit exigenţelor vieţii
sociale.
Transm iterea şi asimilarea^ acestor valori^ se realizează prin
interm ediul activită‘|iIor anum e organizate în acest scop, adică
a âiucaţiei"fizice 7 a aritrenamentului şi _ concursului sportiv,
care prin obiectivele şi'conţinutul lor form ativ-educativ consti­
tuie, aşadafZ-Şi ^.activităţi culturale. Transmiterea valorilor în
cauză este favorizată şi de m ijloacele de comunicaţii de masă
(mass m edia — radio, televiziune, presă etc.) care desfăşoară şi
ele o susţinută activitate privind formarea cunoştinţelor, a
m otivaţiilor comportamentale şi a exigenţelor oamenilor în
raport cu bunurile culturii fizice.
Mai trebuie subliniat faptul că acţiunea culturală a acti­
vităţilor m enţionate are un caracter m ultilateral şi strîns legat
de cerinţele optimizării randamentului omului în num eroasele
sale îndeletniciri sociale — de producţie, recreative, de relaţie
cu alţi oameni etc. De fapt această m ultilateralizare a valenţe­
lor practicării exerciţiilor fizice se găseşte în strînsă corelaţie
cu acea caracteristică a dezvoltării culturii în societatea so­
cialistă, potrivit căreia ea este chemată să răspundă unor
cerinţe utile, capabile să valorifice capacităţile cetăţenilor în
raport cu preocupările şi răspunderile ce le revin în ansam blul
vieţii sociale.
în finalul considerentelor subliniate cu privire la cultura
fizică vom evidenţia şi faptul că într-un sens mai restrîns se
foloseşte şi noţiunea cultură sportivă. Desigur, noţiunea res­
pectivă nu se găseşte in oj^ziţie cu cultura fizică, ci, dimpo­
trivă, în strînsă "corelaţie, dar reflectînd, în primul rînd, an-
sam bluFde'cunoştinţe şi de Valori create în domeniul sportului.
yy. CAPiTOLUL IV
IDEALUL, FUNCŢIILE Şl OBIECTIVELE
EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
P rin însăşi problematiea sa, acest capitol se înscrie prin­
tre cele mai de seamă teze ale teoriei educaţiei fizice şi spor­
tului. Aceasta cu' atît m ai m ult, cu cît precizarea idealului,
adică a modelului prospectiv spre care trebuie să se- îndrepte
întreaga activitate teoretică şi practică, stabilirea dară a func­
ţiilor, care reprezintă, destinaţiile constante ale educaţiei fizice
şi sportului ca activităţi sociale, concretizarea obiectivelor
m enite să diferenţieze priorităţile instructiv-educative proprii
fiecărui subsistem al educaţiei fizice şi sportului, toate împre­
ună alcătuiesc elem ente definitorii ale concepţiei despre edu­
caţie fizică şi sport, coordonatele care precizează rolul şi
finalităţile acestor activităţi în ansam blul vieţii sociale.
Pornind de la o asem enea înţelegere, dealtfel singura po­
sibilă pentru abordarea ştiinţifică a problemei, se„,va putea
uşoţ desprinde şi, motivul penţru care te o r ia . educaţiei fiy.ice
şi sportului nu cuprinde'acelaşi .sistem d e ‘ idei” inciiferm f
Aşa cum ne arată şi Istoria educaţiei fizice şi sportului,
practicarea exerciţiilor fizice în toate colectivităţile omeneşti
a fost întotdeauna subordonată înfăptuirii unor idei şi concepte
precizate de comanda socială, de forţele politice conducătoare
ale societăţii date. Starea de lucruri în cauză nu poate fi in­
terpretată decîţ ca o legitate, potrivit căreia, educaţia fizică şi
sportul, fiind activităţi sociale cu scopuri bine precizate în for­
marea omului, nu puteau răm îne în afară obiectivelor societăţii
în care se dezvoltau, aceasta chiar dacă datorită caracterului
lor general uman îndeplinesc şi unele ţeluri oriunde valabile
pentru perfecţionarea fiinţei umane.
Se impune, aşadar, ca teoria educaţiei fizice şi sportului
din ţara noastră să elaboreze concepte clare, ştiinţific funda­
75
mentate, care să răspundă, în primul rînd, nevoilor practice
cu care se confruntă educaţia fizică şi sportul României so­
cialiste, or, această funcţie o poate realiza numai pe baza apro­
fundării prevederilor programatice cuprinse în documentele
de partid şi de stat. Propriu-zis, acestea stabilesc direcţiile
dezvoltării societăţii noastre pe toate planurile, inclusiv al edu­
caţiei fizice şi sportului.
. C O N C E P Ţ IA P A R TID U LU I C O M U N I S T R O M A N
DESPRE EDUCAŢIE F IZ IC A Şl SPORT
Docum entele de partid şi de stat, împreună c a deosebit
de vâloT o^ el^ inj^caîiX,,5lC 3 ecrei§ m lu i^ £ en y -a l^
Nicolae Ceauşescu, cu privire Ia d e z voltarea
cuprind, id ^ L Ju n ^ m en tale de_ mare ^Jnşemnătate teoretică şi
p r^ j 4?ă p en ţru^ conc^ efeC organizarea şi d esfăşurarea întregii
mimări s p o r tiv i rom aneşti. Scoţînd în, evidenţâ^oBiectivele pri-
ofitâTeTce revrn:'*ed'H€»ţiHi’'fizice şi sportului în formarea omu­
lui nou al societăţii socialiste m ultilateral dezvoltate, precizînd
atribuţiile ce revin factorilor organizatorici chemaţi să înfăp­
tuiască sarcinile de partid trasate acestui domeniu, stabilind
căile de acţionare necesare "creşterii eficienţei educaţiei fizice
şi sportului, ideile respective reprezintă nu numai o călăuză
sigură în muncă, ci şi principalele elem ente d e referinţă pentru
evaluarea randamentului social al m işcării sportive.
Dintre' aceste idei._călău^3ito.a):e,.,jiai:e,.defiJxesc însăşi ,con-
cepţia-1?ggţlduiui nostruJiTă trebuie să evidenţiem
î!Tmnn7?fios^W'uri^f.f7â ........’
• irE ă n ca ţiU f^ îc ă şi sportul fac parte integrantă din m ă-
surile 'privind^ ăezvoTtarea fizică arrrwnio'ăşă şî păstrarea "sănă-
^aţii_popgrului._ Această idee funidâmentală a coricepfulm parti-
diolui despre educaţîŞ^ŞÎca^^* sport este cu'prinsă îîi'Program ul
p aftid lilu r'd e făurire 'a'^spcietăţii socialiste multilateral dez­
voltate "şi înaintare a României spre comunism, ca una din
prevederile' politicii partidului în dom eniur r id ic h ii nivelului
de trai âl întregului popdf. 'Tdeea în cauză este'evidenţiată şi
în M esajul ad rŞ at de tovarăşul'Nicolae Ceauşescu participan-
ţilb f'lă" Conferinţa pe" ţară a mişcării sportive din februarie
1975 în care se arată : „partidul şi ‘g uvernul vor acorda şi în
viitor o'atenţie deosebită dezvoltării activităţii în acest dome­
niu, asigurării condiţiilor ca poporul român, tineretul patriei
noastre să crească cît mai sănătos şi viguros". Toate aceste
76
preocupări scot în evidenţă nu num ai nota definitorie a edu­
caţiei fizice şi sportului ca activităţi sociale, f i şi grija pro­
fund umanistă a partidului pentru bunăstarea'fizică a poporu­
lui nostru, pentru creşterea acestui nepreţuirC potenţial de acti­
vitate creatoare, sănătatea. r
Ca urmare, în conceptul despre edilcaţie fizică şi sport al
partidului nostru aceste activităţi sîrft învestite cu o funcţie
socială pe cît de generoasă, pe atît^*de responsabilă şi direct
angajată privind asigurarea dezvoltării fizice armonioase a or­
ganismului şi'im p lic it formarea^ unui popor robust, frumos,
călit în confruntările cu viaţa,''"
2 . Integrarea m işcării sp ortive îri^ n f ă p ţ uirea principalei
îndatprifT’pdinoii'ce a ’tu fu tdr 'C&tăţeTiilor patriei noastre,m unca.
Este elo cw n tă şi îrTacestiSe'ns ideea-prbgranîăt’ica a”secretarului
general a î^ ^ tid u lu i nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care
subliniază: „Pornim de la necesitatea că activitatea de educaţie
fizică şi sport să fie.-^nai ştrîns legata de~producţie, să contri­
buie la stimularea* f i dezvoltarea energiilor şi a capacităţilor
creatoare ale oamenilor m uncii în munca concretă pentru în­
deplinirea sarcinilor de plan în întreprinderi, să asigure în­
făptuirea politicii generale de dezvoltare econom ico-socială
a ţării, de edificare a noii orînduiri".
Analiza aprofundată a acestei exigenţe a partidului nostru
ne permite ^ă desprindem pentru educaţia fizică şi .spnrlul
din ţara noastră sem nificaţii de mare valoare Icorctlcă şi
practică.
Pe plan teoretic, înseamnă că educaţia fizică şl sportul
nu pot fi înţelese ca un scop în sine, neulrc faţa d<> eforturile
depuse de toţi cetăţenii pentru dezvoltarea cconornicio-socialu
a ţării, rppte de îndatorirea de onoare a tuturor iiioml)rilor so­
cietăţii noastre, munca productivă.
Pef^plan practic, educaţia fizică şi sporl.ul, procesele de
pregătire ce stau la baza acestora, trebuie neapărat legate de
implicaţiile raiportului om-muncă şi viceversa. Aşa cum fie­
care specific de muncă solicită o anume pi-ogăUn* fi/lcă, tot aşa
şi fieca^'e cetăţean trebuie educat şi din punct de vedere fizic
pentru>a face faţă solicitărilor diferenţiate şi diversificate ale
procesului muncii. Cu un anum it specific şi .priorităţi pentru
cei ce muncesc în m etalurgie şi cu altele pentru cei din între­
prinderile textile, chim ice etc.
3. Jnclu dexm .în tregu lu i tin eret al patrieiM oastre in prac­
ticarea exerciţiilor fizice şi sportului, „începînd cu copiii, pio­
77
 nierii şi elevii din şcoli, cu studenţii, cu tineretul .din între­
prinderi şi de la sate“. -
Indicaţia exprimă grija partidului nostru pentru vlăstarele
patriei, pentru creşterea lor ca cetăţeni robuşti, cu o deplină
sănătate fizică şi morală.
Din punct de vedere educaţional, ideea este cu atît mai
valoroasă cu cit ea atrage atenţia asupra formării deprinderi­
lor şi obişnuinţelor de viaţă sănătoasă încă de la vîrsta fragedă.
Formate încă la această vîrstă şi practicate^ sistematic, deprin­
derile şi obişnuinţele respective devin un bun de nepreţuit şi
la vîrsta adultă, perioadă în care sănătatea, vigoarea fizică
deţin un rol de seamă în m enţinerea îndelungată a capacităţii
de muncă, a bunăstării fizice, a priceperii de organizare utilă
şi plăcută a tim pului. liber. .
Dacă la această înţelegere se mai adaugă şi faptul că din
rîndurile tineretului' pot fi depistate ta le n te le , sportive, valoa­
rea indicaţiei în cauză apare în toată amploarea ei. Ea implică
deci şi orientarea acestei preacupări în,, scopul selecţionării şi
apoi pregătirii şi,,promovării treptate a celor mai buni tineri
în fluxul sportului de performanţă.
4. A iirm area si vrom ovarea laraă a talentelor ,s v ortive.
capabile să revrezin te culordle^vatn£i,uoastxej Iţi. nivelu l exiaen-
fegJr; "moTidiîăle.., C ultivai aptitudinilor şi talentelor în mişca­
rea sportivă, ca dealtfel,; în toate, dom eniile vieţii noast’^e so­
ciale, constituie o parte integranta,a politicii generale a partidu­
lui, a; grijii m anifestate de societatea noastră socialistă pentru
perfecţionarea şi valorificarea fiinţei umane. Numai aşa se ex ­
plică saltul performanţelor obţinute de sportivii noştri în anii
construcţiei socialism ului, precum şi coiidiţ/ile superioare de
pregătire de care se bucură. Cît priveşte'cM itatea performanţe­
lor, a înscrierii lor lâ nivelul exigen ţelor mondiale, acest para­
m etru izvorăşte- tot din politica părtidului nostru, consecvent
anim ată de? idee'a creşterii contribuţiei României socialiste la
îm bogăţirea patrimoniului valori'lor-umane pe toate planurile.
Mişcarea sportivă se înscrie şi ea în-această competiţie a creă­
rii de valori umane, uneori concretizate poate numai în indicii
dezvoltării fizice arrhonioase a tineretului patriei noastre, alte­
ori în performanţele obţinute în confruntările internaţionale,
dar datoria de onoare a tuturor celor angrenaţi în aceste acti­
vităţi este ca rezultatele obţinute să nu se situeze sub nivelul
înaltului prestigiu de care România socialistă se bucură pe
plan mondial. Este vorba, deci, de calitatea m uncii specialişti­
lor şi a eficienţei acesteia, de îndatorirea ca efectele educaţiei
78
fizice şi sportului din ţara noastră să se concretizeze prin toate
coordonatele lor la valori superioare.
5. Integrarea educaţiei fizice şi sportulfâ în acţiunea de
e d u c a to '^ lu îlw V :,^ ^ r v s tr 'a 'c :tîir aV ’s o B eta ţiC so n ă llst^ m u lti-
W O efW r^zvoliaie. în conceptul p artidu lui,'aşa cum *se subli-
Hîază'”ş r în Tîrevederile Hotărîrii Plenarei Comitetului Central
a l Partidului Comunist Rom ân cu privire la dezvoltarea conti­
nuă a educaţiei fizice'şi sportului din 28 H— 2 i m 9 .I 3 . ..E,d u-
caţia fizică şi sportul, activităţi _de in?§iSsnîi'aţiorial,'.reprezintă
o^psrte- 6GmponeTită”ă“procesului/de educare comunistă a tine-
.retului, a m aselor'lărfî 'd^”oameni''air'rrtuncii‘‘
■■^Investireâ“'dOmefîîtiluî cu'‘*TIiir^semenea atribut de mare
însem nătate socială înnobilează mişcarea sportivă, o înscrie
în ansamblul factorilor educaţionali ai societăţii noastre, îi
creează responsabilităţi directe privind promovarea principiilor
eticii şi echităţii socialiste în rîndul tuturor categoriilor de cetă­
ţeni. Nota specifică a contribuţiei domeniului la această mă­
reaţă operă de educare este subliniată în Mesajul adresat de
tovarăşul Nicolae Ceauşescu participanţilor la Conferinţa pe
ţară a m işcării sportive din februarie 1975 în care se preci­
zează : „Odată cu pregătirea tehnică de specialitate, trebuie
intensificată munca de educare politică a sportivilor, pentru
formarea unui tineret cu însuşiri fizice superioare şi, în acelaşi
timp, cu o ţinută demnă şi responsabilă în societate, cu un
înalt nivel cetăţenesc, participant activ, conştient, la lupta şi
eforturile întregului popor pentru construirea socialism ului şi
comunism ului în România“.
Cu alte cuvinte, în ansam blul m ijloacelor şi preocupărilor
referitoare la organizarea şi desfăşurarea educaţiei fizice şi
sportului trebuie să se urmărească atît realizarea unor valori
aferente perfecţionării însuşirilor fizice, cît şi a celor ce de­
finesc profilul m oral-politic al cetăţenilor patriei noastre. în ­
semnătatea acţiunii educaţionale în domeniul mişcării sportive
este cu atît mai mare, cu cît toate valorile ei — intelectuale,
morale, estetice, afective — constituie o resursă inestimabilă
chiar pentru realizarea succeselor sportive. Astfel, deyntamen-^ -
tu l pentru înfăptuirea politicii partidului, „p.ateîpii§x£iux~îier-
H nte; atTtudiîTea înaintată, faţă de muncă. .jdnst.aa. .-modestia şi
corectitudinea, lupta împotriva rutinei, inerţiei, inventivitatea
ş i proin ovireâ^ ou iu i, internaţionalismul, .piQl,eiarj.i?,^-ele»ie.Bte
caracteristice principiilor eticij j i e.chităţji.,s,ocial.iste,.;.r-epceziată
tot "atiiea valori potenţiale i i pentru obţinerea^ marilor perfor­
79
 manţe, a succeselor şi năzuinţelor ce fac parte din sfera auto-
depăşirii.
A sociaţiile şi cluburile noastre sportive cuprind laolaltă
români, maghiari, germani şi alte naţionalităţi. Paralel cu pre­
gătirea fizică se asigură şi educarea lor în spiritul prieteniei
frăţeşti dintre toţi oam enii muncii patriei noastre ; se bucură
de drepturi egale şi de posibilităţi nelim itate de perfecţionare
in toate dom eniile educaţiei fizice şi sportului.
Integrat în acţiunea educaţională, şi după cum aceasta nu
se poate realiza decît prin interm ediul valorilor culturale, va
fi lesne de înţeles şi m otivul pentru care partidul subliniază
necesitatea realizării unor raporturi tot mai strînse dintre sport
şi cultură. Dum inicile cultural-sportive, astăzi cu o largă răs­
pândire în sistem ul nostru de educaţie fizică şi sport, demons­
traţiile sportive de masă, purtătoare de m esaje închinate sem ­
nificaţiilor politice ale evenim entelor sărbătorite de poporul
nostru, competiţia sportivă naţională „Daciada“, generalizată
sub im boldul gîndirii creatoare a secretarului general al parti­
dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, exprim ă înnoiri de seamă
în sportul României socialiste, înnobilări ale fenom enului spor­
tiv ca act de cultură şi instrum ent subordonat ideii de înflo­
rire şi pe această cale a personalităţii oamenilor.
Creşterea rolului m işcării sportive ca factor de prietenie
şi coTaUorare cu toate ţările lum ii. „ISTof v e H ^ în participarea
la~ comp'^tlţYiTe 'inferriaţionaîe un* m ijloc important de dezvol­
tare a prieteniei şi colaborării tineretului nostru cu tineretul
din celelalte ţări, de adîncire a cunoaşterii şi înţelegerii re­
ciproce între popoare. De aceea va trebui să facem totul şi în
viitor ca activitatea sportivă ce o desfăşurăm pe plan mondial
să reflecte nem ijlocit politica de pace, înţelegere şi colaborare
a partidului şi statului nostru, eforturile României socialiste
de a contribui la instaurarea unor relaţii noi şi a unei ordini
noi în viaţa internaţională, de făurire a unei lum i m ai bune
şi mai drepte".
Participarea sportivilor, a reprezentanţilor sportului româ­
nesc în diversele organisme şi acţiuni cu caracter internaţional
are la bază nu nurriai raţiuni sportive, ci în primul rînd poli­
tica internaţională a partidului nostru, consecvent animată de
idealurile păcii, ale prieteniei şi colaborării cu toate popoarele
lumii.
Sportivii şi specialiştii- noştri iau parte activă la viaţa
sportivâ:^internaţională ca mesageri ai unei ţări _dornice de
colaborare, prietenie şi pace, dar deopotrivă de animată şi de
80
năzuinţa consacrării valorii sportivilor noştri în clasamentele
de prestigiu ale competiţiilor internaţionale. Urmărirea" unul
asemenea ţel exprimă însăşi ideea vitalizatoare ce s-ta la baza
oricărei competiţii sportive — disputarea întîietăţi'i prin mij­
loace cinstite — şi prin urmare este deplin explffcabilă. In ace­
laşi timp însă vom menţiona şi faptul că deşi''în confruntările
cu reprezentanţii sportului din m ulte ţărix'sportivii noştri au
obţinut numeroase succese, unele de o cl^sebită rezonanţă pe
plan mondial, acestea nu au fost nişciodată interpretate în
sensul lezării sentim entelor naţionale'ale altora. Sportul, chiar
dacă implică relaţii temporare de ^adversitate — inerente com­
petiţiilor sportive — el este înţeles şi realizat pe întreg cu­
prinsul patriei noastre ca un m ijlocitor al prieteniei şi înţele­
gerii reciproce între popoare, ca un factor de promovare în
rîndul tineretului lum ii a/Spiritului de întrecere deschisă şi
corectă, în ultim ă instan,ţâ de progres social.
7. Educaţia fizică ş î sportul, a ctivită ţi de seamă în orga­
nizarea :W.
Dim ensiunea tim pului liber al cetăţenilor, astăzi în evidentă
creştere, a declanşat preocupări'sporite nu numai îil dom eniul
nostru, ci şi n iv ^ u l celorlalţi factori educaţionali ai socie­
tăţii. Aceasta bdată’ ciT sem narele'de alarmă ale unor specialişti
âi diverselor domenii ale ştiinţei care atrag atenţia asupra pe­
rie olului prelungirii sedentarism ului şi a influenţelor negative
ale acestuia 'inclusiv în dimensiunea sporită a tim pului liber
de care dispune omul contemporan. Ca urmare, a apărut con­
ceptul de odihnă activă în a cărei sferă activităţile fizice,
tocmai datorită,, influenţelor favorabile ce Je exercita a'siipra
ecFffflbfuIui psiho-fiac' al. individului/ şi al meiîţinerii caracte­
risticilor biologice, aî^, om ului, ocupă.,u n joc însgmnaL Este şi
m otivul care stă la baza prevederii folosirii „de forme simple,
accesibile şi atractive în vederea dezvoltării unei activităţi
sportive cu adevărat de masă, care să cuprindă cele mai largi
categorii de cetăţeni*'.
Pornind de la acest concept, educaţiei fizice şi sportului
li se adaugă noi finalităţi, iar dintre acestea cea a formării
priceperilor de organizare independentă a practicării exerci-
ţiilor fizice în tim pul liber şi în scopuri igienice, recreative,
compensatorii, de destindere, a prim it sem nificaţii incompa­
rabil sporite în raport cu trecutul apropiat.
8. Asigurarea unei conduceri u n it are, a- a c tiv ită ţii <de edu­
caţie fizică şi j p o r t , concomitent cu antrenarea în această ac-
6 — T e o ria e d u c a ţie i fiz ic e — cd. 278 g"j

tiune a tuturor factorilor responsabili de îmbunătăţirea cap>a-
cităţii fizice a populaţiei, a J u c ă r ii şi recreării acesteia.
In toate etapele evoluţiei structurii organizatorice a m iş­
cării sportive, chiar şi în anii ilegal|j;şţii. P-C-R-a-militat. pentrj.i
învestirea^ unui.anum it _br,gan centr^J, care^ă_tjanspună_ unitar
politica j>artidiilui.în întreaga-mişcar.e„spojtivă. Această sarcină
a revenit succesiv A sociaţiei ..Prietenii /Naţurij“. Organizaţiei
S p ortului Po,gijlâc,.,Comitetului pentru .Cultură Fizică şi „Sport,
Uniunii de Cultură Fizică şi Sport şi,.-'actualmente, Consiliului
Naţional pentru Educa'ţie Fizică şi Sport.
Organul central învestit de partid să conducă şi să coor-,
doneze activitatea de educaţie fizită şi sport, de regulă înde­
plinind şi funcţiile unui for de 'specialitate, a fost conceput
în aşa fel ca în exercitarea atribuţiilor sale să se bucure şi de
sprijinul activ al altor organizaţii obşteşti şi instituţii de stat, şi
în mod deosebit de sindicate şi organizaţiile de tineret, de M inis­
terul Educaţiei şi Învăţămîntului, Ministerul Sănătăţii ş.a.
Organizarea educaţiei fizice a elevilor nu putea da rezul­
tate corespunzătoare decît sub egida factorilor de conducere ai
şcolii, după cum cea a oam enilor muncii sau a membrilor or­
ganizaţiilor de tineret nu putea să desfăşoare în afara muncii
sindicatelor, U.T.C., U.A.S.C.R. sau a organizaţiilor de pionieri
•şi de „Şoimii Patriei". Cu alte cuvinte, în concepţia partidului
educaţia fizică şi sportul sînt componente inalienabile ale acti­
vităţii tuturor factorilor învestiţi cu răspunderea educării, in­
struirii şi recreării tineretului şi oamenilor m uncii din patria
noastră.
Aşa se explică de ce în diferitele etape ale dezvoltării sis­
tem ului nostru de educaţie fizică, sindicatele, U.T.C.-ul şi Con-
•siliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor, M inisterul Educaţiei
:şi învăţăm întului, precum şi alţi factori organizatorici, desigur
în strînsă legătură cu forul central de conducere şi coordonare
a activităţii de educaţie fizică şi sport, apar şi cu iniţiative
valoroase pentru perfecţionarea şi lărgirea pregătirii fizice
a celor mai diverse pături ale populaţiei. Pot fi citate în acest
sens crosurile, com petiţiile de masă, Insigna cercurilor olim ­
pice, Spartachiad^le, Complexul „Sport şi Sănătate" ş.a.
-^^ ^ w areâ form elor d e organizare a practicării exerci-
■ţiilor f i z i c i cu educaţia cuîpufăT^p^îUcăŢ~asi^fî^
mai deplin caracterul form ativ al educaţiei fizice şi sportului.
Această idee directoare a fost promovată d e către partid
Încă de la crearea sa şi chiar în anii ilegalităţii, cînd drum e­
82
ţiile, întrecerile şi jocurile organizate în cadrul serbărilor cîm -
peneşti etc. se îmbinau cu muzica şi cîntecul, îmbogăţind astfel
şi viaţa spirituală a celor cuprinşi în practicarea exerciţiilor
fizice, pe lingă educarea lor fizică. Ulterior,^ această wienjţare
e§,te regizată jşiiprin..alte forme, dintre care merită a -fi scoase
în evidenţă demonstraţiile şi pârăzîK" s p o ^ v e ' oi^ im za f£ ‘,în
cinstea sărbătorilor, clasei m uncitoărC^dum î^cjîe^m tu’r âl-spo
tive, cerem onialele. şpprtive. din .caŞriil. 'diverselor'~cbmp_e^£iffi,.
iar mai recent Competiţia Naţională „D aciada“.
însem nătatea acestei idei de bază a concepţiei partidului
nostru despre educaţie fizică şi sport este reliefată cu deosebită
limpezime în cuvîntarea secretarului general al partidului,,
tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ţinută ci^' ocazia acordării unor
distincţii sportivilor .părţicipanţi la'ediţîâ XXI a'JtO. în care se
arata' :_^.j,,îjîJormarea omului nou, coYistructor al socialismului,,
să îmbinăm educanân5uIturăl-'poIiti'6ă .inoi.dT!,igaBâ _de a
fqrma un tineret sănătos‘’aţît_ din/punct de vedere al concep-
ţiei politice şi „culturale, cît ved^ e ii.2ip7 ’^ă
facenTca omul să fie cu adevărat om ul-nau-al. viitoarei societăţi
comuniste pe care o: edificăm în România". .
Impuls'ionareâ'organizări/ practicării exerciţiilor fizice în
strînsă legătura cu educaţia;' cultural-politică reprezintă încă
o dovadă a sensului profui/d e d u c a tiv 'c e -1 conferă partidul
educaţiei fizice şi sportului, grijii ca aceste activităţi să nu se
lim iteze numai Ia influenţarea sferei biologice a cetăţenii o i-,
ci şi la îmbogăţirea vieţw spirituale a acestora.
în ansamblul lo r ,/id e ile direc-toare menţionate conrcfă
educaţiei fizice şi spoiy^ului atribute sociale de mare înserniiiV
tate şi, de fapt, toci^iai în aceasta constă esenţa contribuţiiM
partidului în ceea priveşte conceperea, organizarea şi desfă­
şurarea po un p la^ su p erior a activităţilor respective.
In comparaţie'cu statutul social al educaţiei fizice şi spor­
tului din perioqcfa României burghezo-moşiereşti, astăzi, ca
urmare a radic^izării de către partid a scopului şi conţinutului
acestora, activ/tăţile respective au fost învestite cu atribuţii de
mare însem nătate socială, aşa cum se precizează în articolul
„1“ al Lep[ii nrivir-p ]p Hp^Yplt.arPa„activităt,ii dfi-educatie
astfel
fizică _şi_sport.._dia_aauLiaQ;Z-^ .§i..spQimi_îa
Republica Vlnr-ial^ă Rnmânia^-£oxisi±tiLie_actiyilă.U. de..., iateres-
naţional“.“ '"
83
 II. î n s e m n ă t a t e a i d e al u l u i i n d o m e n i u l
EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
A c t i o n î i i d p r e p o n d e r e n t a s u p r a u iio ia d i n l a l u r il t ' p c is o n a
H u iţii ( jn iu l ii i, (‘(iiK ’.'iţ.ia ri/ic A __ îf.L in iiic 'u jjiiK M ^ n l ş p n r l iv ca
|)r()ci>.sc i n s i r uiM.'i V- i-(I i j ( ^ y r ~ i.iii s a u (li':il'a;,;iii'al u ii.iu ila l,a in
I n o ri- s pnTi'Tâir,‘""(T~7r-;111 îu ş f r i; ; în l.o t.c h 'a in ia î n a in in iiU ' <-oord()-
r în < liil lo r, <‘o n t.u i'a u ('ItM ucnLoIt' u n u l n io d i'i p i'd a -
K o g if m a x i m a l . " - - . modernă.
CM alTC~t!UVinte, dosW.şurarca curoiiLă, operativă a educaţiei
fizice şi practicării sportului nu au constituit niciodată un scop
în sine. Ele au fost..călăuzite întotdeauna de un ideal mai
îndOT|ctat_iii:i...S 0ep. suprem,-.rezultat' în^jarma interacţiunii
dinire cerinţele formulate ^ de societati^^pentru '‘'deWoltărea
acestui domeniu, ,pe de . o parteŢ^ ş i . ■din..^eyaluar-ea„permanentă
a experienteL_si_r.ezultateloi:_obtir^uţe în .practica activităţii de
s;poj:.t,.. p£,jle..altă.,parte.
Fără îndoială, condiţionarea socială a educaţiei fizice a re­
prezentat de fiecare dată o cerinţă obiectivă, întrucît, ca latură
a conceptului despre educaţie, aceasta nu putea rămîne neutră
în raport cu idealul educaţional general al societăţii.
La^grecii antici, deşigur^.numai pentru clasele stăpînitoare,
înggattina dezvoltarea armonioasă a, cprpului_^ şi a spmTului,
a faiffelui şi a frum osului : în feudaiism, id e a lu f^ îijc a îie i era
strîni le g ă ţ'S e pregatjrea noBîŢiTorTj&irtr^ ra şi cultiva­
rea „sentimentulâi-^eligiQS-;. în societatea 'burgheză, paralel cu
form ulările generale ale idealului educaţiei, ,,formarea tipului
de om 'b'bişriuit“''ş.a., exponenţii pedagogiei burgheze susţin că
educaţia poate servi toate clasele sociale ; în societatea so­
cialistă, idealul..educaţi ei este. conceput în directă legătură şi
chi'ar'câ fiind.^enenat, 4 .e,,,cermţelg‘*‘ obiective, alg dezvoltării
societăţii 'din. punct de ,vedefe„. poIiţic,”_ ^ on om ic şi cultural.
Educ^ia figică a ţinut seama întotdeauna de* idealul gene­
ral al educă^ieiT'integHn 3 TP^*se7 T f e ^ 'a î^ T ~ c u ‘*m^ sa
îlT'Tîrfyd^M"^^; treptat şi-a Jorm ulat şirun,ideal.,pr,ppa,u,,iără
care n-ar fi putut să progreseze, îhtrueît n u ar fi avut pers­
pectiva dezvoltării’sale, posibilitatea de a-şi evalua performan­
ţele în comparaţie cu anumite coordonate.
Acest ideal nu a rămas acelaşi, el m odificîndu-se în raport
cu ansamblul condiţiilor social-econom ice ale vieţii, cu năzu­
inţele oamenilor. Idealul, ideea centrală ce a stat la baza sis­
tem ului lui Ling, în comparaţie cu cel al lui GutsMuts, Hebert
84
.sau al iul Arnold, se prezintă diferit ; în unele din sistem e
|)r(‘d()mină luipecto igienice, în altele elem ente de forţă corpo­
ralii .sau do îndomînare în efectuarea anumitor deprinderi
aplicative, de practicare a ramurilor sportive etc.
In accepţiunea actuală, term enul „ideal al educaţiei fizice “
are <i sforn -m-H-lt-'-mai ‘largă, “d®ârece*ltî'Cîa5®?*numeroase ele­
mente de referinţă, fenom en deplin explicabil dacă avem în
vedere caracterul complex al acestei activităţi în societatea
înainte de a face unele consideraţii cu privire la aceste
elem ente de referinţă, ca principale coordonate ale idealului
în educaţia fizică, este necesar să scoatem în evidenţă o pro­
blemă deosebit de importantă pentru înţelegerea idealului
acestui domeniu, şi anume, cea a legăturii sale cu cerinţele
dezvoltării societăţii.
Pe bună dreptate, societatea formulează anumite cerinţe
pentru de 2?voltarea educaţiei fizice, punînd-o în acord cu ne­
voile progresului continuu al acesteia, ceea ce însă nu înseamnă
că „precizează", că oferă „de-a gata“ şi idealul acestui domeniu
al vieţii sociale.
Idealul educaţiei fizice este detaliat de teoria educaţiei
fizice’§î.'Sr{Sffift^ -iîirâ.ip3oia}|i, .ţimn<î'seaTOa~^
socială, o prelucrează o îmbină cu ^latele pdoTlărte ştiinţe^^cu
reaîHăţiîe "şi ^^ŢfelT^^unfrfic'' 'junda-
mentată, o ridică la un nivel superior, la rang de ideal al în­
tregii activităţi instructiy-educâtive.
în interacţiunea cu comandă socială, teoria educaţiei, fizice
şi spoftuM “ a?oî^a3oJ3ec^Sjt5,.at‘S itî0 ^ ^ ^ a p r n 3 e ^ a lu lu i ,ca
un model pfdspectlv 7 'Sjiqa'„şş.,au.răs.pundă,.-nu«ai-..UjO.Qr-Sbitc-
tiveTm ®iate7*ci"'ţf"cerinţelor om ului yijiQxulm*..^ş.fllleitărilo
îa câf'e trebuig“să"îacă"‘‘fâţă'^n viaţa socială a socieţăţii™Comu-
nişje.
Iată de ce idealul în educaţia, fizică depăşeşte cerinţele
curente, obiectivele imediate ce trebuie să le îndeplinească,
el întruchipînd perfecţiunea într-o viziune mai îndepărtată, dar
şi aceasta strîns corelată cu nevoile pronosticate ale omului
societăţii viitorului.
Nu este greu de înţeles că societatea viitorului va înlătura
în tot m ai mare măsură munca fizică în procesul de producere
a bunurilor, dar, în acelaşi timp, va crea şi condiţii superioare
pentru practicarea exerciţiilor fizice în tim pul liber al oame­
nilor, ca important factor de menţinere şi îmbunătăţire a
caracteristicilor biologice ale acestora. De asemenea, încă de
85
 pe acum se poate pronostica faptul că omului viitorului i se
vor cere capacităţi organizatorice sporite, spirit întreprinzător
şi orientare independentă. Dezvoltarea m aşinismului îi va cere
mai puţină forţă fizică, dar incomparabil mai multă îndem î-
nare şi^ rezistenţă fizică şi psihică, concentrare îndelungată
a atenţiei. Omul victorului va avea n.expie,.de,^ai. ,muU;ă,,rniş-^.
care în a ^ J ^ e f ,'o r r îh 'aceSt;carjeJ,J^^ înzeslrat..cu papa-
citatea de a şti să practice independent ,un ansamblu m ultila­
teral de exerciţii fizice^; d e^ p o rtu ri, capabile să concure la
ol'ganizărfa utilă a tim pului său liber atît la munte cît şi la
mare, atît iarna, cît şi vara şi chiar în tim pul muncii, ca factor
de compensare a eforturilor fizice şi nervoase solicitate de
specificul producţiei. Este lesne de înţeles, de asemenea, că va
creşte rolul exerciţiilor analitice de dezvoltare' fizică, cu atît mai
midt-ctr-iSt"- priTi--aeeesibili1atiS'ff'lt)r'p'eritru''tbâtr^ w s t e le vor
constitui un factor de mare însem nătate pentru menţinerea
îndelungată a bunei condiţii fizice. ^
Iată, deci, cîteva din coordonatele idealului educaţiei fizice,
cele ce pot fi pronosticate cu m ultă certitudine astăzi, m îine
li^ se pot adăuga altele, după cum unele pot să dispară sau să
aibă o-însem nătate diminuată. 4
privinţa elementelor de .referinţă ale idealului educa­
ţiei trebuie-:aonc,epute":şi“~|>ros^ 'cu- dej^ihire
y ^ ă ţ p j r ele^ tre^fiT^ g^ M L la rta ria câ *ărmonioasăl ^ r i ce-
■ şi _'^5^ăţi,mQ^ice^ optimizeze randa-
m'râtul omului în procesul de,înyăîătuxă,şi în pţc^ucţie, pre-
ctoa- şi posibilitatea de a-şi organiza util şi recreativ timpul
libefl; c!moştin|e şi.capâcităţi j 2riaalza,tflriae..sL iehnice..necesare
desfăşurării în biâne condiţii a .activităţilor independente şi
! calităţi Şl''comportamente morale, "intelectuale şi
estetice, c^acteristice omului" societăţii comuniste.
Toate aceste elem ente de referinţă exprim ă laturile idea­
lului educaţiei- fizice şi forma lor cea m ai'generalizată, dar
nu trebuie uitat nici un moment faptul că, în ulîim ă instanţă,
din acestea trebuie să răspundă şi dezvoltării persona­
lităţii indivizilor incluşi în activitatea de educaţie fizică, po­
trivit trăsăturilor şi înclinaţiilor personale. A ltfel’ spus, ele­
m entele m odelului pedagogic general sintetizează ansamblul
com ponentelor idealului educaţiei fizice, principalele direcţii în
care trebuie realizată şi prospectată acţiunea instructiv-edu-
cativă, dar nu şi şablonizarea acesteia «pentru toţi indivizii.
Este necesar de menţionat faptul că idealial pdncaţipi fi 7.iVp
m a x im a l^ r in cerinţele sale, nu pp_ate, fL jeaiizat ^ in tr-o dată,
86
ci în etape, treptat. Această măsură este cu atît mai legitimă,
fea cîtr în procesuT”educaţiei,. fizice sînt cuprinşi tineri şi. p.arneni
de diferite vîrste, cu capacităţi fizice diferenţiate, oa prejer^inţe
şi posibilităţi depsebit de ^ vereificaţe. De fapt," aşa~se~explică
şi existenţa’'SUt3SSt^elor‘"şr sectoarelor educaţiei fizice, fiecare
din acestea reprezentînd cîte un pas' ascendent spre realizarea
idealului dat.
Problema idealului, a m odelului pedagogic^ maximal, se
ridică tpt atît de a'cut şi în dom eniul antrenamentuiui sportiv,
dar întrunînd'm ult? elem ente de referinţă diferite de cele ale
educagf»! ''*' ' '''
-"^rn cazul antrenamentului sportiv, idealul instructiv-educa-
tiv este diferenţiat pe-,ramuri de.;aparţ,'lfi^re:*diTi'-acestea
avînd un anumit model.
în acelaşi timp, ţinînd seama de caracterul activităţii spor­
tive, care reclamă în permanenţă disputarea întîietăţii între
sportivi, participarea lor frecventă în fluxul competiţional na­
ţional şi internaţional, problema idealului prospectiv capătă
însem nătăţi de o şi mai mare amploare. Aceasta deoarece cu cît
m odelul pedagpgic a l ramurii de sport respective întruneşte
elem ente de conţinut superioare, mai elevate şi eficiente în
raport cu adversarii, cu atît se asigură mai plenar şi orientarea
pregătirii siportivilor respectivi, conţinutul antrenamentului
spprtiv, spre obţinerea randam entului superior.
Disigur, obţinerea randam entului superior nu este condi­
ţionată numai de caracterul elevat aV formulării elem entelor
idealului din sportul respectiv, ci şi de talentul sportivilor în
cauză, de munca acestora închinată perfecţionării aptitudini­
lor. Tot atft de adevărat este însă şi faptul că evoluţia scpntată
a acestpra de multe ori poate fi răsturnată de m odelul supe­
rior al adversarilor, cu toate că aceştia prezintă, în raport cu
primii, valori intrinsece inferioare.
Precizarea idealului prospecjtiv m d o n ^ n iu l^ j^ iy tţă t^
tive esT eltriffsT.eg%ă'Tnaî"ăles dei>ârticijparea la competiţiile pe­
r io d ic e le mare anvergură, ediţiile JocurUor Olimpice^ a l e .^ m -
pionatelbr_..monSlile_.şi_continent.ale,_jcare constituie tot atîtea
prilejuri de verificare a justeţei elem entelor m odelului peda­
gogic preconizat şi, totodată, de înnoire a acestpra cu npi cpor-
dpnate, superioare celor stalsilite în momentul dat.
Corespunzător acestei particularităţi a activităţii sportive
— disputarea relativ frecventă a întîietăţii între spprtivi —
idealul instructiv-educativ al ramurilor de sport este m ult mai
dinamic decît cel al educaţiei fizice, mai deschis şi perfecţio-
87
 nîndu-se m ult mai operativ, cu elem ente noi aduse în scena
competiţională de cei ce participă la concursuri.
O altă caracteristică a idealului din domeniul ramurilor
de sport constă în faptul că j\re unjSvidcnt caracter individua­
lizat, aceasta chiar .<;i îii cadrul .sporturilor do ochipă. Feno-
îneruil este deplin explicabil dacă ţinem seama do orientarea
ce stă la baza organizării anti-cnomentului sportiv şi anume,
valoarea m aximă a ca p ^ ităţii şl t a le n ^ ^ i fiecărui sportiv în
parte. — ambele au drept punct de plecare cerinţele_curente"şL pros­
^ 'Potrivit acestei caracteristici, rezultă şi necesitatea ca, pe
lîngă m odelul .pedagogic general a l ramurii respective de sport,
să fie stabilite şi prospectate şi m odele individuale, chezăşia
sigură a valorificării superioare a înclinaţiilor deosebite ale
sportivilor.
Ca şi în dom eniul educaţiei fizice, idealul instructiv-edu-
cativ nu^ poate fi realizat .declt-treptat,^ în antrm am enttil "copi-
ilor, în cel al juniorilor şi. appi^în. linâitfiLa-’.vJjzsteLJa^are pot
fi obţinute în ramura de sport^respectiifă- performanţele
maxirrîg:—
- Ignorarea acestei cerinţe fundam entale poate avea conse­
cinţe dintre cele m ai grave, întrucît renunţarea la urmărirea
consecventă a elem entelor de conţinut ale m odelului pedagogic
m axim al ş i sacrificarea acestora în favoarea pregătirii curente,
indiferent de vîrsta şi pregătirea sportivilor în cauză, nu poate
genera decît mediocritate. Desigur, cea__mai mare atenţie tre­
buie acordată acestei cerinţe. în. antcenamentul copiilor şi ju-
■niorilof; întrucît de valoarea pregătirii lor, de performanţa
r a ţ^ ta tă ” lă'îndeplim rea elem entelor de conţinut ale idealului
instructiv-educativ depinde însuşi progresul ram ufii dd"sport
respective;
în privinţa elem entelor de referinţă ale idealului instruc­
tiv din domeniul antrenamentului sportiv, acestea sînt pros­
pectate cu deosebire în următoarele direcţii r optimizarea in­
dicilor m orfologici şi funcţionali ai organismului potrivit
solicitării specifice de către sportul respectiv a aparatului
locom otor şi a marilor funcţii ; perfecţionarea celor mai efi­
ciente acţiuni tehnico-tactice şi, concomitent cu aceasta, crea­
rea altora noi, originale, în vederea valorificării m axim e a
înclinaţiilor personale ale sp o rtivilor; cultivarea gîndirii
creatoare şi a capacităţii de a se adapta rapid la situaţiile
schimbătoare intervenite în desfăşurarea concursului ; educa­
rea unei remarcabile capacităţi de a fi depăşite stările psihice
negative ce se pot ivi în toiul luptei sportive, paralel cu mani-
88
festarca unui înalt spirit de dăruire de sine şi chiar de sacri­
ficiu în vcdoroa obţinerii victoriei sportive.
Văzute în ansamblu, idealurile educaţiei fizice şi sportului
c'ălău/csc spre următoarele concluzii :
— idealul caracteristic educaţiei fizice şi sportului se îm ­
bină armonios ciî idealul gâieial* al‘ fenom enului 'educaliiei...iar
pective ale vieţii sociale;
— idealul evoluează continuu, modificîndu-se în raport
cu nevoiieTE''^aîe'ăle socleţătiiTc u .cerinţele" înaintate ale pgrf ec-
ţionării capacităţilor fizic^ a le cetăţenilor şi, în u ltimă instanţă,
cu'''riecesitatea'lnţegrlrii omului şi" din punct 3 e 'v e d e r e fizic
în exigenţele anticipate ale societăţii viitorului ;
— înfăptuirea idealului prospectat implică existenţa unor
subsistem e logic înlănţuite, ale căror m odele să asigure pregăti­
rea treptată şi trainică a generaţiei tinere atît pentru cerinţele
curente, cît şi prin prisma elem entelor ce le va impune evoluţia
mai îndepărtată a vieţii sociale ;
— i^ a lu l din dom eniul educaţiei fizice şi sportului, prin
toate coorHonatele sale,““ăniticipe’ază m odelul"optimizat al acti­
vităţilor'respective privite în întregul lor ansamblu, dar aceasta
n u ' înseamnă că elem entele 'acestu ia n u trebuie înţelese în
strînsă legătură şi cu posibilităţile, înclinaţiile şi talentul fie­
cărui individ angrenat în activităţile respective. Aceasta pre­
supune, cu deosebire în dom eniul sportului de performanţă,
prospectarea şi a unor modele individuale, capabile să opti­
mizeze la maximum randamentul celor în cauză ;
— absenţa idealului prospectiv sau formularea ambiguă,
lipsită de "ctări’taţe* a elem entelor ce vor da cansistenţa. d e
rniine~ă" educa-ţieir'-fizice-^i"sptDTttrMr_se 'reperoutează, neg;ativ
a su ^ ă efî 3 en|eî~ăHiviţaţîjiof res'pective, întrucît conţinutul cu­
rent al acestora, în cel mai bun caz, rezolvă numai exigenţe
operative ale momentului dar, dar nu şi pe cele ce vor fi soli­
citate d e societatea viitorului, pentru care de fapt este pregă­
tită generaţia tinără.
III. FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
Prin fundâila^ducati-edLJizic.e, si sportului se înţgleg acele
^ş^naţj4„ (roluri, influenţe) ale activităţUor^]p^^,cauza“carft._.,C^^
un. jcaracjer constant şi în _aci^a^f jjţjg jl A.evoi
reale are^dezvoltăril şi^vieţii omuliaî. ' *
89
 Din ansam bM acestor funcţii ale educaţiei fizice şi spor­
tului, unele ră'mîn cam cten stice numai acestor două activităţi,
în sensul că lor le reViiie,' în primul rînd, satisfacerea nevoilor
sociale respective; iar altele au un caracter aşociat prin
aceasta înţelegînd că funcţiile în cazuă nu sînt asigurate nu­
mai prin practicarea exerciţiilor fizice, ci şi prin alte activităţi
sociale.
A stfel, perfecţionarea capacităţii mpţrjce _a_oamenilor şi
a dezvoltării fizice armonioase rămîn funcţii caracteristice edu-
c aţTei fizice ş i 's portufilîTlrr'tim p c e ”ieducarea indivizilor, cul-
turâIîzarea''acestora revin m ai cu seamă altor fenom ene ale
vieţii sociale, în cazul de faţă educaţiei, artei etc., dar la în­
făptuirea lor concură şi educaţia fizică şi sportul.
In vederea înţelegerii aprofundate ă funcţiilor educaţiei
fizice şi sportului, este necesar să se reţină încă un aspect, de
data aceasta strînis legat de însăşi natura acţiunii celor două
activităţi în cadrul aceloraşi funcţii. Este vorba despre acele
funcţii care deşi sîn t exercitate de ambele activităţi, totuşi
dim ensiunea şi adîncimea contribuţiei educaţiei fizice pe de
o parte, şi a sportului, pe de altă parte, nu sînt egale. în ca­
drul unora -^-aşa cum va reieşi din cele ce urmează — rolul
de seamă îl îndeplineşte educaţia fizică şi nu sportul, iar în
cadrul altora raportul se inversează sau, de-a dreptul, capătă
alte sem nificaţii.
1. F U N C ŢIA DE PERFECŢIONARE A DEZVO LTĂRII
FIZICE A R M O N IO A S E A O A M E N IL O R
Dezvoltarea fizică armonioasă, cu deosebire în condiţiile
civilizaţiei contemporane, constituie o cerinţă reală în viaţa
omului contemporan, de mare însem nătate pentru m enţinerea
şi creşterea capacităţii de muncă şi de' creaţie a oamenilor.
La amplificarea acestei funcţii, sociale, a educaţiei fizice
şi sportului concură înseşi cuceririle tehnicii contemporane sau
unele derivate ale acesteia, care, deşi propulsează oţnenirea pe
trepte superioare ale d e^ o ltă rii sale, sub_raportul dezvoltării
fizice a oamenilor, ele 'pot avea o influenţă negatîĂ^^
In această sferă s-au' înscris mecanizarea şFăutom atizarea
producţiei, sporul de viaţă sedentară, urbanizarea, procentul
crescut al poluării atmosferei, necesitatea cheltuirii unui tim p
mai îndelungat pentru însuşirea materiilor şcolare, toate con­
tribuind la creşterea pericolului' privind m enţinerea la un
nivel corespunzător a caracteristicilor biologice ale oamenilor,
bază indiscutabilă a întregului lor randament social.
90
Iată de ce dezvoltarea fizică armonioasă a devenit o nevoie
reală a vieţii sociale a om ului, o componentă de mare însem ­
nătate a ansamblului de măsuri promovate de societate în
scopul m enţinerii capacităţii de m uncă şi de creaţie a omului
contemporan, a echilibrului său psihologic.
In acest sens, cu deosebire la nivelul generaţiei tinere,
e^U(^a1^a Jigifiă, şcolară.^-are.-iin.«rol-piâo£itar. A ceasta nu numai
datbrîtCîaptului că pînă la o anumită etate s £ adreseaz£ între-
gului tin eret, ci si pratru că indicii morfologici _şi funcţionali
realizaţi ia un niver’^ p e r id r IrTcă" îîîît'frageflă co^ilan^^ asigură
poslbilîţăţrsporite de-păştrare a .acesţŞra chiar .la vîrstă înain­
tată.
De fapt, aceasta este şi raţiunea pentru care astăzi, în
comparaţie cu trecutul, educaţia fizică şcolară,_dis.pune_de_liii
număr sporiţ de ore, este chemată să-şi intensifice .acţiunea în
direcţia dezvoltării m ultilaterale a indicilor morfologici şi
funcţionali ai organismului, a prevenirii şi chiar a corectării ati­
tudinilor deficiente şi a deficienţelor fizice, a călirii fizice
a tinerilor etc.
In ceea ce priveşte sţ^rtul, fără îndoială şi el exercită
o acţiune favo'rabilă asupra dezvoltării indicilor morfologici
şi funcţionali, dar cu caracter diferit. în raport cu educaţia
fizică şc'olără, de exem plu, sportul specializează dezvoltarea
m orfologic^ şt funcţională şi o transÎOTmă..,în'tprp jespfs'ă.iiihi'o-
gică de mare în sem n ă M e ^ 5 ai;y^,Qhţie.er£a,jyj34^J2 S5 ^^^Hl.®^""
p erio y iii" ^ 6m ^ u r ‘s^rŢ u lui^ p rjctim La fel oe‘^ 3 e v ă r a t
rămîne însă ^ f a p t u l'c â 'a c e S t ă ’^m^ specializată a spor­
tului propriu-zis se găseşte în concordanţă cu înseşi particu­
larităţile native ale dezvoltării morfologice şi funcţionale a in­
divizilor, care constituie unul din criteriile importante ale
selecţionării lor pentru a practica sportul respectiv. Tjpul
m orfo-functionaL :al Iialterofilului diferă de cel necesar
înoiului .4 a u .J.im n asticii,ji^ .,.^ ^ nu
num ai că specializează^indipu.rao« 9logJCi^iJwucţ}aaaii*-BâtJi
şi v4B n ^ că“l a ; 2 w ^ i ^ iu p e /io r ,-p o r n ip 4^ j 2s m a |^ j g ,^ ^
cordanţa JortjaLjexigm tde. fi.e£ăr.uJLsPfli;tJix_parte.
Un anum ^ cara£ter .4 ,e^ pecializare a dezvoltării fizice în-
tîlnim şT în "domeniul educaţiei fizice p ^feşaanale 7 Tcesta"îna-
n ifestîn d u ^ e atît îh‘dîre'SţiS^pfeve"^^ instalării unor atitudini
deficiente şi deficienţe fizice ce pot fi favorizate de specificul
muncii, cît şi a tonificării g r u ^ lo r musculare a n t ^ a t e cu
prioritate în f^Sţîectiva activitate productiva.
91
 2. F U N C Ţ IA D EZVO LTĂRII C AP AC ITĂŢII M O TRICE
Capacitatea motrică a om ului contemporan, concretizată
în. prfcgpgrTsr3eprin 9 e n .‘cE. Susc£g¥..J 3r.eciiiO-.si în calităti mo-
TFuie, constituie o latură tot mai importanţă a actiyiiăţi omului
contemporan. Ea este soliciţată în activitatea productivă „a in-
în jocurile'^'cbpiilor, în diversele îndeletniciri cotidiene,
în cadrul niijI^cfel(îr‘5Ş■eSîLcură''Xâ' petreeS^â'uSIâ' -şi recrea-
tiv ş a tim pului liber.
Este lesne de înţeles, deci, că această capacitate însoţeşte
omul în întrea.ga sa activitate socială, dînd eleganţă gestului
corporal, rezistenţă la oboseală şi contribuie totodată la econo­
m icitatea şi eficienţa mişcărilor proprii diverselor profesiuni.
în ansam blul acestei funcţii, educaţia fizică, dar mai ales
cea profesională, are legături nem ijlocite cu priceperile, de­
prinderile şi calităţile motrice solicitate de activităţile produc­
tive.
In privinţa sgortului,^,c£ăia^.a.p.ăt.ă^m nifig 3,ţjiji,epjebi^
în senşul^că Ţj^areşţe»„yaloriikiaBaa. j n a x im ^ .c a p a c iti^ i mo­
trice a cetăţenilor, potrivit aptitudinilor m anifestate pentru
ună'£au ăfa^diiî raţTrari-le-sport Desigur, la nivelul eşaloa­
nelor sale“'superi6ar'e^”ln tr u c îf în sportul de masă nu se urmă­
reşte un ase^rneaea obiectiv.
3. F U N C Ţ IA IG IE N IC Ă (DE PĂSTRARE A S Ă N Ă T Ă Ţ II)
Funcţia i g i e n ^ corespu n^ ,^ cerinţei fundam entale de
păstrare\şi‘*întărîf^ a să n |ţă ţi| o a m e ^ ^ r ^ ^ I ^ ^ in e a ^ 'îîr â c e s t
sens a educaţiei fizice şi s f f i ^ufui ^ te cu atît m ai e îfciehtă,
cu' cîC ărneîfO Teaza^tSi^tSî?^^ fS cfiT ' alForganisrnului,
asigură echilibrul ,.psihologic_al"onîuli^^~feM ileaza"Ţnsusirea
unui ansamblu d e cunoştinţe şi deprindOT‘’"i^enice 7 necesare
păstrării sănătăţii 'îia to-âte'lictivi.tâţile desfăşurate (în procesul
muncii, în .regim ul zilei şcolare, în Tm ipul'fiber etc.).
Cerinţa orientării educaţiei fizice şi sportului spre întări­
rea sănătăţii cetăţenilor trebuie strict conjugată cu sarcina
subliniată prin Salutul C.C. al P.C.R. şi al Consiliului de Mi­
niştri, adresat Conferinţei pe ţară a mişcării sportive din iulie
1967, în care, printre altele, se arată : „Cu jcît activitatea„spor-
tivă cunoaşte-jQ__am.ploar-e mai* mareţ' C iT -atîî'^'im tm nătăţesc
caracteristicile biologice aie poporului. Sportul înseamnă sănă­
tate-şi călire-fizică, energie'^şi capacitate sporită de muncă,
înseamnă recreare şi destindere, compensarea eforturilor in­
telectuale tot mai solicitate omului zilelor noastre".
92
4. F U N C Ţ IA E D U C A T IV A
Este cea mai com plexă funcţie a educaţiei fizice,şi sportu-
lui, deoarece practicarea orgâniză'ţă' a ^ ^ erHtiîlor'1 fîzicer»cantri-
baîe la■iTrflufen^rea~3’^ ^volîariimpersonalităţii. omului în inte-
gralitatoa.-ei. ■~In p?iîfiuT 'nr{3''a laturii ei fizice, ca elem ent
specific educaţiei fizice şl sportului, dar în acelaşi timp influen­
ţează pozitiv şi sfera spirituală a individului, adică a elem en­
telor de conţinut ale educaţiei intelectuale, morale, estetice şi
a celor proprii educaţiei tehnice şi profesionale. Intr-un cuvînt,
educaţia fizică şi sportul reprezintă _acţiuni educative poliva-
Ienter;<^ •fflfT%nţâfCSijţn.UÎÎP^
chiar dacă (Hementul lor specific rămine ceT a î perfecţionării
dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a indivizilor. Deci,
în raport cu celelalte ramuri ale educaţiei, care solicită cu
totul rar şi capacităţile fizice ale indivizilor, în cazul educaţiei
fizice şi sportului acestea se îngemănează cu toate celelalto
componente ale acţiunii educaţionale.
Această particularitate a educaţiei fizice şi sportului lui
trebuie însă să călăuzească spre concluzia potrivit căreia oio
ar putea rezolva toate laturile educaţiei. Logica educaţiei li*
confirmă ca avînd, în primul rînd, funcţii de ordin biologic,
dar, în acelaşi timp, şi influenţe asupra elem entelor de conţiiuil,
ale celorlalte laturi ale acţiunii educaţionale. Evident, educaţia
fizică şi sportul nu pot realiza în nici un caz complexitatea
elem entelor de conţinut ale educaţiei intelectuale, morale, este­
tice, deşi influenţează personalitatea om ului în fiecare din
direcţiile respective.
In privinţa întrepătrunderilor educaţiei fizice şi sportului
cu celelalte laturi ale educaţiei pot fi semnalate următoarele
raporturi :
a ) LEGĂTURĂ EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
CU ED U C AŢIA INTELECTUALA
Stăpînirea unui sistem de cunoştinţe de J^a_ză_^din domeniul
practică'exerdiţiiie fizice cu înţelegerea ştiinţifică a numeroa­
selor aspecte pe care le ridică practica educaţiei fizice şi
sportului.
Cunoaşterea de ■că.tGe..aubiesţi-»a «legiter «fi-zietegiei contri­
buie l^ in ţ â e ^ r e a unităţii organismului şi a rolului conducă-
93
 alte cuvinte, în lecţii trebuie create toate condiţiile necesare
tor al sistem ului nervos central, a unităţii dintre organism şi
m anifestării şi dezvoltării continue a calităţilor intelectuale,
mediu, a caracterului universal al legăturilor reflex-condiţio-
iar în concursuri, mai ales în urma intervenţiilor profesorilor
nate în realizarea interacţiunii organismului cu m ediul încon­
cu ocazia pregătirii şi analizei acestora, mereu stimulate. Lec­
jurător şi asigură astfel fondul de bază al cunoaşterii şi exp li­
ţiile, întrecerile, concursurile, în care profesorii şi antrenorii
cării ştiinţifice a practicării exerciţiilor fizice.
nu urmăresc să împletească predarea exerciţiilor fizice cu soli­
Ţinînd seama de importanţa, inatructiv-educativă a acestor
citarea calităţilor intelectuale, nu pot obţine efecte corespun­
cunoştmţŞpp63agdgîrT.e predau’ sistematic, în concordanţă cu
zătoare nici sub raport educativ şi nici al performanţei.
capăciţMeâ/QOnţe^^^^ ‘'sportlvfloFâe_'Şîîerr^^^^^^ ' şi, în
Unitatea laturii fizice şi psihice atît în activitatea intelec­
acelaşi timp,, corespunzător'nivelului'culturii gen irale a colec­
tuală, cît şi în cea fizică este subliniată de mulţi filozofi şi
tivului „cu care se lucrează: "**—
pedagogi. Deosebit de convingătoare apare în acest sens reflec­
Pe baza acestui sistem de cunoaştere, cei antrenaţi în
ţia gînditorului progresist Cernîşevski care, referindu-se la
practicarea, exerciţiiîbţ ”fîz ic e ' fşi' "clau 'seama c ă ' rezultatele p.b-
interrelaţia acestor două laturi ale activităţii omului, subli­
ţm ute în activitatea d e ,educaţie fizică şi sport nu sînt deter-
niază că „orice muncă este o m uncă intelectuală fizică ; dacă
m'îriaţ^'de'forţe supraaatepals,-ci ,de,., munca susţinută în care
se vorbeşte despre o diferenţiere între munca intelectuală şi
eforturile fizice se îm pletesc- armonios cu isci^inţa _ minţii
cea fizică, prin această diferenţiere se arată doar că în primul
omului.
caz rolul principal revine creierului, iar în celălalt caz muşchi­
Insuşindu-şi un sistem larg de cunoştinţe ştiinţifice, spor­
lor, dar această întîietate a unuia dintre elem ente nu înseamnă
tiv ii îşi dezvoltă capacităţile intelectuale şi, pe această bază,
nicidecum excluderea c e lu ila lt; activitatea creierului implică
nu num.ai câ pot da interpretări corecte, ştiinţifice, dar se asi­
întotdeauna o contribuţie oarecare a muşchilor, iar activitatea
gură şi prem isele necesare participării lor creatoare la găsirea
miişchilor se realizează întotdeauna sub îndrumarea activităţii
de noi căi şi mijlo'ace, capabile să contribuie la am plificarea creierului".
eficienţei activităţii lor proprii. Relaţia reciprocă dintre munca intelectuală^ şi cea fizică
în caracterul său concret şi în acelaşi tim p deosebit de
şi mai. âlfes hecesîtătea orientăriL 45iactîcă£ii_^e!x^cu.ţiii^.fizie&'-
variat, procesul instructiv-educativ contribuie direct la dezvol­
spre cultivarea intelectului este plastic subliniată si de .regre-
tarea unor prepoS§'^’caiîtăţî™iri'îelectuăle"cum ar fi'^ spiritul de
tatul'*TO5ti*irT)tfet"'TSi"~ggfi7i;g^^ 'Ârghezi. în ■următoarea
observaţie,, profunzim ea ji^rapi;dit,a,tea gjîndirii, imaginaţia, m e­
reflecţie^: ,,U n'om *pflt4fnic şi In fizicul şi în m intea lui are
moria,_ji_t;ra^a e t^ Ăceste_ c a lită ţi, sînt şistem a'ţr^influ^
două piiternicii fericit împerecheate. Şi e bine şi frumos ca
în lecţii, dar^ n ^ ^ l e ^ cu ocazia organizării întrecerilor'şi con­
atunci cînd sportivii noştri, prezenţi în toate continentele, vor
cursurilor s p o r tiv , un3e au'’6~“'debsel5îtă 'importan'ţă pentru putea în pauzele arenei să stea de vorbă cu adversarii lor stră­
obţinerea succesului. ‘ ini, ca în grădinile lui Academos şi despre frum useţile spiri­
în jocurile sportive, de exemplu, unde succesiunea acţiu­ tuale pe lîngă cele ale unui trup oţelit“.
nilor de joc este deosebit de rapidă şi mereu schimbătoare,
rezolvarea diferitelor situaţii nu depinde numai de gradul de
virtuozitate tehnică, ci şi de inteligenţa cu care, în funcţie de ■ b ) LEGĂTURA EDUCAŢIEI FIZICE

plasamentul adversarilor şi coechipierilor, de necesitatea de CU ED U C A ŢIA ESTETICA

a accelera sau a temporiza declanşarea acţiunii, de a acţiona
decisiv etc., sînt selecţionate şi aplicate cele mai raţionale şi
u tile mijloace.
Dezvoltarea calităţiIor,inlLelectuale ale.sportivilor, inclusiv
prin iife-îR edîul pracBcării exerciţiilor fizice, nu^se’ re’a lizează
spoht_ăn._Pentru influenţarea sistem atică a acestora este'n evoie
d^”o'perm anentă selecţionare şi organizare a predării exerci­
ţiilor fizice corespunzător scopurilor educative urmărite. Cu
94
Problema înţeleg.ejji frurnosului^ în_ natură. în . a x lă „ ş ijn
v iata^ jfeialalxQnstituie obiectul" ^ u c ă ţ ie i estetice, dar unele
elem ente ale acesteia se realizează şi prin/interme 3 iuî^eţiucaţiei
fizice şi sportului.
—M ultiplele exerciţii fizice şi .ramuri sportive, prin forma
şi conţinutul desfăşurării, lor, oferă un cîm p larg de dezvoltare
a gustului pentru frumos. Exerciţiile desăvîrşite ale unor spor­
95
 tivi, în afara eficienţei lor^^tehnice, impresionează, de multe
ori, prin~ârm'onîa’lferfectă a mişcării, prin frumuseţea ei. Nu
eSte-intîm plător faptul că pentru aprecierea e x m i t ^ ii unor
elem ente tehnice şi acţiuni tactice, în mod obişnuit se vor­
beşte despre măiestria sportivului.
Excursiile-jcase constituie însem nate mijloace ale educaţiei
of^^â, de asemenea, posibilităţi iargi de educaţie estetică
ă m uncii. Cunoaşterea frumuseţilor
patriei noastre, a locurilor ei pitoreşti, în care farmecul cîm -
piei, al m untelui, a l mării se îm pleteşte cu m inunatele con­
strucţii ale socialism ului, îţi ridică necontenit mîndria de a fi
cetăţean al frumoasei noastre patrii.
O dovadă grăitoare a posibilităţii folosirii exerciţiilor fizice
în scopul educării gustului pentru frumos şi, în acelaşi timp,
confirmarea faptului că în . dom eniul educaţiei fizice se inten­
sifică preocupările referitoare la educaţia estetică a cetăţenilor,
este apariţia unor noi structuri de exerciţii, constituite chiar
în ramuri d e sport independente cum s î n t : înotul artistic,
gimnastica artistică şi patinajul artistic. In această ordine de
idei poate fi evidenţiată şi măsura, tot mai larg statornicită în
dom eniul educaţiei fizice, de a însoţi practicarea exerciţiilor
fizice de cintec şi muzică.
Aceste aspecte scot în evidenţă nu numai legătura educa­
ţiei fizice cu educaţia estetică, ci şi rolul crescînd al acesteia
ca m ijloc al educaţiei estetice.
Contribuţia educaţiei fizice şi sportului la educaţia estetică
a cetăţenilor nu trebuie lim itată numai la frumuseţea exerci­
ţiilor fizice, la posibilitatea acestora de a se apropia de expre­
sia desăvîrşită a mişcărilor corpului uman. Ea se m anifestă
larg şi în ceea ce priveşte frumuseţea faptelor, expresie a sen­
tim entelor şi convingerilor morale lăuntrice. A da dovadă de
spirit de dăruire pentru realizarea scopului nu numai că între­
geşte frum useţea practicării exerciţiilor fizice, dar am plifică
şi scoate în evidenţă în acelaşi timp_ caracterul educativ com­
plex al educaţiei fizice şi sportului.
Frumosul^ în practicarea exerciţiilor fizice este prezent
şi p r i^ d r a m a fe m u l trăit şi. rm_ regizat .'al" acţiuMlor diri" ca­
drul numeroaselor întrec'eri* sportive. Rezolvarea'"’ acfîunilor,
intens colorată de şansele de izbândă ce alternează de la o
echipă la alta, înscrierea unui punct sau încrîncenarea de forţe
din finalul unei ştafete disputate între participanţii vrem elnic
constituiţi în adversari şi coechipieri depăşesc cu m ult sem ni­
ficaţia unei dispute bazată numai pe forţele fizice. Ele apropie
96
participanţii de atributele eroismului, ale frumuseţii dăruirii
de sine, ale riscului raţional, elem ente incontestabile ale dra­
matismului sportiv, ca, fapt şi influenţă activă asupra educării
frumosului etic.
Un m ijloc tot mai larg folosit pentru îmbogăţirea laturii
estetice a ^ u c a ţie i sportivilor este acela al cunoaşterii crea­
ţiilor artistice şi mai aleis a celor care au drept sursă de inspi­
raţie diferitele aspecte din domeniul educaţiei fizice şi sportu­
lui. Toate acestea participă atît la înţelegerea şi aprofundarea
diferitelor fenom ene şi laturi ale v ieţii sociale, cît şi ale acti­
vităţii sportive. Exem plul unor eroi din diferite piese de teatru,
romane, film e, m ultitudinea aspectelor sociale reflectată în
tablouri, grafică, îmbogăţesc viaţa artistică a sportivilor şi au,
totodată, o influenţă educativă sporită asupra formării convin­
gerilor lor morale şi politice.
c) LEGĂTURA EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
C U EDU CAŢIA T E H N IC A Şl PROFESIONALA
în vederea realizării sarcinilor ce revin tineretului şl oa­
menilor m uncii în activitatea lor socială, aceştia trebuie s .1
stăpinească un sistem corespunzător de priceperi şi dopriruloi-i
de mişcare, de calităţi motrice, precum şi indici armonioşi de
dezvoltare morfologix:ă şi funcţională, deoarece toate arosU’
elem ente contribuie atît la sporirea randamentului la învăţa
tură, cît şi în viaţa productivă.
Educaţia fizică şi sportul ridicM -^l^—
oame*ftrlor,-^ÎTTdff-Ie'f>'6siBiTitatea să mînuiască mai raţional şi
ecoîîomiciaîferiteie~u-nel%e-*^e~rnian'căpsă"devină --mai' rezistenţi
în depunerea eforturilor nervoase sau musculare, să ştie să
îmbine armonios activitatea de muncă cu destinderea etc.
Legătura educaţiei fizice şi sportului cu instruirea tehnică
şi cu munca, aceasta din urmă fiind înţeleasă în cea mai largă
accepţiune a noţiunii, se realizează prin forme specifice, cores­
punzător particularităţilor diferitelor sectoare ale vieţii. In
şcolile profesionale sînt selecţionate anum ite exerciţii, măsuri
şi mijloace de prevenire a eventualelor influenţe negative ale
procesului de muncă asupra dezvoltării fizice armonioase a
tinerilor ; în alte unităţi-..prQdu.cti.vB..sîat-foLasi.t&4a-4ntePV-alul
pauzei ^ e muncă exerciţii^ compensatQ di.^a~Scolilg..ge-neialg,
mai ^ e s în ultim ele ore, cîn d elevii dau sem ne de oboseală, şe
"Sxecutâ m om entur'^F~eaucaţie fizică, deoarece aceasta con­
7 — T e o ria e d u c a ţie i fiz ic e — cd. 27B 97
 tribuie la reîmprospătarea capacităţii de muncă a organism u-
|! I
luretel*
î: :
Legătura educaţiei fizice şi sportului cu educaţia tehnică
şi profesională nu trebuie lim itată numai l a preocupările refe­
ritoare la ^‘dezvoltarea capacităţilor fizice ale tineretului şi
pamenilor\ muncii. Ea trebuie extinsă şi asupra^ f<2i’jmării,.unor
calitâti morale şi cetăteneşt^-deciS'p'Hîirffe 'im ^ r ta n te ,:peiitru
!î activitatea pro3uclrra. *In acefT 'sensrţinîiîdu-se’ seama tocmai
de funcţia form ativă a educaţiei fizice, se va da întreaga aten­
ţie educării punctualităţii, a dis ciplinei ş i ordijiij, a Iniţiatiypi
creatoare, a îndeplinirii cu sim ţ dej'râspundere a sarcinilor,
ti'ăsături de seamă "ale personalităţii constructorilor socialis­
m ului.
Orientarea educaţiei fizice a generaţiei tinere şi adulţilor
spre cerinţele m uncii este deplin justificată ; ea contribuie la
formarea generaţiei tinere pentru cea mai importantă şi nobilă
activitate a omului societăţii socialiste — munca.
Educaţia pentru munică se mai realizează şi prin îndepli­
nirea de către sportivi a unor sarcini obşteşti ca : membri ai
birourilor secţiilor pe ramură de sport, căpitani de echipă sau
responsabili de grupă, responsabili cu activitatea culturală în
echipă etc. Aceste activităţi în tă resc. în rîndurile sportivilor
sim ţul de răspundere în îndeplinirea sarcinilor obşteşti, le dau
cunoştinţe şi deprinderi organizatorice, îi obişnuiesc cu munca
în colectiv, trăsături caracteristice cetăţenilor patriei noastre.
d) LEGĂTURA EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
CU EDUCAŢIA MORALĂ
în sistem ul nostru de educaţie fizică, fo'rmarea aptitudi­
nilor de mişcare, precum şi dezvoltarea indicilor m orfologici şi.
funcţionali se îm pletesc strîns cu educarea trăsăturilor fizio­
nom iei morale a cetăţeanului constructor al socialism ului.
Ca latură a sistem ului de instruire şi educaţie a cetăţeni­
lor patriei noastre, educaţia fizică şi sportul nu rămîn în iifara
valoroasei idei pedagogice corespunzător căreia întreaga muncă
în dom eniul educării şi instruirii tineretului se subordonează
cultivării m oralei comuniste.
în procesul educaţiei fizice şi al antrenamentului sportiv,
educaţiâTîibrâlâ"nu trebuie redusă num ai la formarea unor
deprift'derrşi obişnuinţe de.j:omportare care decurg din regu-
(r e s p e c ta re a adversarului, acceptarea întoc-
m ă r â deciziilor arbitrului etc.). Educaţia morală a sportivilor
98
u
trebuie înţeleasă şi realizată în deplină concordanţă cu în­
treaga com plexitate a sarcinilor şi conţinutului moralei socie­
tăţii noastre socialiste şi nu num ai cu unele precepte de con­
duită, cuprinse în aşa-zisa m orală sportivă. _Eţica_sportiYă ^ u
constituie o c a te g o r ie J R d ^ a â ? iiîi,§ .moralei, un_sistem^(fe^s^^^
stătător. Norm ele de conduită prevăzute în regulirrienfile
teKnice ale concursurilor, desigur, au un caracter universal
valabil, dar nu în aceasta rezidă esenţa problemei. Fondul
educării morale a celor ce practică exerciţiile fizice şi sportul
este m ult mai profund.
. El îşi găseşte izvorul şi totodată calitatea în cunoaşterea
şi aplicarea în toate îm prejurările a politicii interne şi inter­
naţionale a partidului şi statului, consacrate edificării societăţii
socialiste multilateral d e z v o lta te,:în înţelegerea aprofundată
a momentelor de seamă din istoria patriei: noastre, a tradiţiilor
revoluţionare ale partidului nostru, î n .promovarea principiilor
şi normelor eticii şi echităţii socialiste. .
Pornind de la a c ^ t concept va putea fi desprinsă mai clar
şi necesitatea ca educaţia fizică, si. şportuLsă. ■acţioneze sistema-
tic î n , direcţia. fprmaru^ cpnjty,nţei^şi.^.,
a sentim entelor morale, a obişnuinţelor şi a deprinderITor_de
conduită 'ln'~s i Mt uTl nor al e f ş i a ed u ^ ii
voTnţeî'“r ^ ~ ^ “ ----------
acţiunii
carea paiHo^^n5i(g*^bfâH!§t ‘^'_a"Sffirnăţionalism ului proletar,
a atitudinii înaintate faţă âe" munc'ăT'‘'şî’"^aţă®'“de'-''proprietatea
obştească, a disciplinei conştiente şi a spiritului colectivist.
5. FUNCŢIA RECREATIVĂ
Ca urmare a creşterii producţiei şi a productivităţii m un­
cii ş l im plicit ,a nivelului de trai al oamenilor, în raport cu
trecutul, astăzi^ ei„dispun.4 e .mai m ult i im ^ liber^şi^de aseme­
nea, d e mijloace sporj^te
“în'^oncordan’ţa cii’ această preocupare a.oam enilpr, intens,
m anifestată în ultim ul timp, intervin tot mai mulţi factori ai'
vieţii sociale, cei din urmă construind şi amenajînd .'numeroase
spaţii şi chiar localităţi special destinate pentru scopuri recrea­
tive. Staţiunile turistice amplasate la inţinte’şi la mare, numă­
rul crescînd al parcurilor, al sălilor şi terenurilor de şport,
al bazinelor de înot, al spaţiilor de agrement sînt exem ple
elbcvente pentru confirmarea icreşterii preocupării' oamenilor
privind recrearea lor, de o parte, şi, de altă parte, pentru scoa-
99
 lerea în evidenţă a locului ce -1 ocupă în această activitate
I)i'ac'ticar<‘a exerciţiilor fizico.
-spor-
llv, (►l('i II (Ml utia/.la x.‘oii4'uî:.'.ui;ilur, ,a
.'inii ciilluini .'.ixii liv^'. Se Kiisţiiic că .spectacolul s{X)rliv, desigur
pi'n+i*w-f>f»H(*Wi^mrl7^u-'iii (> lumuil un caracter recreativ, deoarece,
<'a vi Jiltc mp<*cla<‘()l(>, el an; (ji un conţinut cultural, publicul
i(‘C(’|)tln«l iiuiiKM'oast' impresii .şi valori de ordin estetic, etic,
inU‘lc<'tua].
In lo|(ătură cu funcţia recreativă a educaţieji., f i z i c e . s p o r -
tului este„Jasyesar a ’^ulBllniă aspecîuT^cintQfaiLjjBţtic^^
aty în acest sens spoiTiir 3e~ fninta 'p erforniantă. Pentru cei
^f. P ? J x e x iiijiQ a tijllâ S l-w ^ le â ^ e sţp e e ’^ ^ tează să-aibă
u C ^ i:a cter. preiponderent. x€bci:eaţiVj^înţrucît ea,com portă răs­
pundere deosebită, reniinţări,.^dăi:uire..de,^in©^îfi^general foarte
multe^ elem en t^ sim ilare m uncii, activităţii productive. Ca^ur-
mare sporjul 3e înaltă» =perf-oi®aTiţâV'tfe‘]ip B ^ ,.p en ,tru -sportivii
care îf^prictică, nu ^consţitme~mî'-4a€-t©.c^.e,» recreare, acest
aspect rămînînd^ valabil numai ip>entru cel care îl urmăresc în
calitate 'de’spSftatori.
V irTcăre activitatea respecţi’^ ar n~ 6rgaîiizaţă *nu
6. F U N C Ţ IA CREŞTERII R A N D A M E N T U L U I CETĂŢENILOR
IN ACTIVITATEA E C O N O M IC A Ş l DE APĂRARE A PATRIEI
Deşi între a.cţi vi ta tea economică şi cea de apărare a patriei
există deosebiri evidente^ în privinţa efectelOT‘ce le au asupra
acestora educaţia fizică şi sportul, în general, ele sînt de ace­
laşi ordin şi numai ca urmare a vacestdi stări de fapt funcţia
menţionată este prezentată corelativ.
Rezistenţa j i jnderoînarea, % rţg „corporală, stăpânirea unui
sistenî~T3i*îăr”de pricepOTi_ şi ^deprinderi_i^^^^ de .bază, toate
larg-favoriz'ăte/'.'dC.^âatică^ a .exerciţii!^ influenţează
pozitiv râ îî^ m en tu l cetăţenilor' în activitatea lor pi'oductivă şi
de apărare a patriei""^"'' ' * * ' '
Contribuţia educaţiei fizice şi sportului la pregătirea cetă­
ţenilor potrivit cerinţelor acestor două îndatoriri patriotice
fundam entale ale tuturor oamenilor m uncii din ţara noastră
apare şi m ai valoroasă dacă menţionăm şi faptul că indicii
sporiţi de rezistenţă, îndemînare, viteză şi forţă, alături de
stăpînirea unui ansamblu m ultilateral de priceperi şi deprin­
deri motrice, asigură, în caz de nevoie, adaptarea mai rapidă
100
a cetăţenilor la exercitarea m ultor profesii, ca şi la îndeplini­
rea cu dibăcie a numeroase şi variate acţiuni solicitate în
pregătirea militară, în acţiunile de muncă patriotică ş.a.
7. F U N C J IA DE EM ULAŢIE
Omul, prin esenţa sa, este o fiinţă prin excelenţă competi­
tivă, rem^^^tole^^tîIîtrlS^înr^fivîfaîea sa stim uImEu-I'în per-
m an en ja^ ^ ^ fia deP^iTea-ix3rr~peTrtriT“"pFogresur~ireîricetat.
Educaţia fizică şi sportul se înscriu plenar în stimularea
forţelor creatoare ale indivizilor, oferind omului atît satisfac­
ţia de a se autodepăşi, cit şi pe aceea de a depăşi pe alţii,
dar întotdeauna în lim itele corectitudinii, ale întrecerii cinstite.
în domeniul educaţiei fizice şi sportului, omul îşi îngemă­
nează toate capacităţile sale creatoare, fizice şi psihice şi se
avîntă în luptă cu spaţiul şi timpul, cu propria-i greutate cor­
porală, cu curajul şi voinţa sa şi, astfel, este stim ulat să-şi în ­
scrie randamentul său pe trepte tot mai înalte.
Caracterul c.Qmpeţitiv,„de.şl.ill£QmB^J:^l mai-JJ’^Jţin. decît
în sport, este propriu, şi educaţiei^ fizice,_ chiar în jron ^
igienice. Subliniem "acest''aspect întrucit uniT specialişti sînt
dispuşi să acorde educaţiei fizice num ai o funcţie igienică, deşi
acest lucru se găseşte în evidentă contradicţie cu însăşi raţiu­
nea integrării acestei activităţi în ansamblul acţiunii educaţio­
nale.
De fapt, atît în dom eniul educaţiei fizice, cît şi în cel al
sţx)rtului, em ulaţia reprezintă perspectiva pregătirii, parame­
trul obiectiv al valorificării acesteia şi, totodată, un strălucit
mijloc de stim ulare neîntreruptă a capacităţilor creatoare.
Funcţiile enunţate, deşi au fost expuse separat, indepen-
dent unele de altele, constituie un tot unitar şi ca atare trebuie
înţeleg-, cunîulaţiv.
D e asemenea, se poate sublinia că deşi fiecare răspunde
cu preponderenţă unei anum ite cerinţe a dezvoltării omului, în
în ansamblul lor, ele concură la integrarea individului în socie­
tate. Se poate afirma, aşadar, că educaţiei fizice şi sportului
le este caracteristică şi funcţia integrativă, care.-de fapt, este
o funcţie de sinteză a tuturor celorlalte funcţii menţionate.
101
0 IV. OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
Dacă exprim ă acţiu­
nea plTOivalenta şi totodată constantă a~praoticârii exW ciţiilor
fizice asupra om ului, in d ife fe H t* ^ ‘-dameniar în caxe acesta
îşi desfăşoară activitatea (în cadrul educaţiei fizice şcolare, al
sportului de m asă etc.), oW ectivele educaţiei fizice ^şi sportului
au un caracter m ai partioilarizat, mai ştrîns legat He. subsis­
tem ele din care fac parte cetăţenii respectivi.
D ^ igur, este de-a dreptul de neconceput ca funcţiile edu­
cativă, igienică etc. să nu fie .prezente începînd d e la grădiniţa
de ccxpii pînă la sportul de înaltă performanţă sau la yîrstnici,
dar tot atît de legitim apare şi faptul că ele nu pot fi realizate
în aceeaşi măsură, cu acelaşi conţinut pe toate palierele educa­
ţiei fizice şi, sportului.
Această acţiune de realizare diferenţiată a funcţiilor edu­
caţiei fizice şi sportului, determ inată de particularităţile bio­
logice, psihice, loc d e muncă, condiţii organizatorice etc. s-a
perfecţionat continuu, ajungînd ca pentru fiecare din subsis­
tem ele educaţiei, fizice şi sportului să şe precizeze ,anum ite
obieotive, ţeluri care, la rîndul lor, subordonează un ansamblu
diferenţiat de mijloace, căi şi forme de organizare a practicării
exerciţiilor fizice.
A stfel, în subsistem ul educaţiei. fizice a generaţiei ţinere,
în forma lor cea mai generalizată, aceste obieotive sînt urmă­
toarele : ■ ■
• — favorizarea procesului de creştere armonioasă' a corpu­
lui ;
— formarea şi perfecţionarea priceperilor, deprinderilor
şi calităţilor m otrice de bază i
— educarea trăsăturilor pozitive de caracter şi de compor­
tam ent civilizat în toate împrejurările vieţii sociale
— stim ularea interesului şi aptitudinilor pentf.ti practica­
rea diverselor'‘sporturi, concomitent cu cultivarea dorinţei de
depăşire a performanţelor ;
— îmbinarea predării cunoştinţelor şi a form ării şi per­
fecţionării deprinderilor şi calităţilor motrice cu solicitările
fizice im plicate de viaţa organizaţiilor de tirieret, de activităţile
patriotice, de munca depusă în cadrul atelierelor-şcoâlă ;
— înzestrarea tinerilor cu un sistem de cunoştinţe de sp e­
cialitate şi deprinderi, organizatorice, capabil să -le-, formeze
capacitatea'de a practica exerciţiile fizice independent, în 'sco ­
puri recreative, compensatorii, de emulaţie. . . .
102
'roate riccsto,.())jjejctive scot în evidenţă caracterul^^preg­
nant form ativ al .educaţiei ^fiiioe a generaţiei tinere, a legăturii
ei strînse cu foiTnarea personalităţii tinerilor în concordanţă cu
activitatea multilaterală desfăşurată de aceştia în şcoală şi
în afara ei, în ansamblul vieţii sociale.
D eosebit de elocvent apare acest caracter în şcolile pro­
fesionale şi în liceele de specialitate, în care educaţia fizică
se îm pleteşte nem ijlocit cu marea varietate a solicitărilor fizice
şi psihice proprii profesiunilor pentru Cctre sînt pregătiţi elevii.
In ansamblul său, acest proces de legare strinsă a educa­
ţiei fizice cu cerinţele concrete ale diverselor domenii pentru
care sînt pregătiţi tinerii marchează un salt important în con­
ceperea organizării şi desfăşurării educaţiei fizice şcolare,
caracterizat prin mutarea accentului de pe latura cantitativă
a inform aţiei pe cea calitativă. Numai aceasta poate fi calea
sigură a valorificării plenare a personalităţii tinerilor, a îm ­
binării intereselor şi aspiraţiilor lor personale cu cele ale socie­
tăţii. .
în -su b sistem u l educaţiei fizice profesionale, obiectivele
urmărite pot fi form ulate după cum urmează :
— optimizarea capacităţii fizice a cetăţenilor în scopul
creşterii randamentului acestora în munca productivă;
—• prevenirea eventualelor influenţe negative ale diferi­
telor sectoare de muncă asupra atitudinilor corpului şi a capa­
cităţii funcţionale a organismului ;
— compensarea eforturilor fizice şi ipsihice depuse în pro­
cesul m uncii prin activităţi utile şi recreative desfăşurate îh
tim pul liber, precum şi în regim ul zilei de lucru, efectuîndu-se
exerciţii sim ple, m enite să înlăture oboseala ;
— favorizarea şi am plificarea interrelaţiilor dintre sala­
riaţii instituţiilor şi întreprinderilor, în scopul cultivării la
aceştia a sentim entului de solidaritate, a dragostei faţă de locul
de muncă, a unui clim at de muncă optimist.
înfăptuirea obiectivelor m enţionate, spre deosebire de
subsistem ul precedent, are un caracter şi mai diversificat, de­
term inat de marea varietate a profesiunilor, a instrum entelor
de muncă manevrate, a condiţiilor de mediu, precum şi a parti­
cularităţilor morfologice, funcţionale ş i motrice individuale ale
subiecţilor.
J Pentru subsistem ul educaţiei fizice m ilitare pot fi m en­
ţionate următoarele obiective :
103

— sp o r ir e a p o t e n ţia lu lu i fizic al miliUirilor în ('orK-oitiaiiţa
c u soliciitările c a r a c teristic e din d iv e r se le arm e inip licit cu
ce r in ţa c r e şto rii c a p a c ită ţii de apărare a patriei SfK'ialisti* ;
— e d u c a r e a tră să lu r lio r cetiili‘ut‘!jti ale niilitariloi' jx-ntiMi
a c o n tr ilm i a s t f e l la form area lor ca d irji apărători ai Romă
n ie i ;
— obişnuirea militarilor cu pratrticarea sistem atică a exer-
ciţiilor fizice în timpul liber, ca important factor de re<;reare
^ totodartă de stim ulare a resurselor lor fizice şi spirituale.
In cadrul subsistem ului educaţiei fizice a vîrstnicilor, cele
mm importante obiective sînt :
— m enţinerea cit mai îndelungată a bunei condiţii fizice ;
— organizarea în mod variat, atractiv şi u til a regim ului
cotidian de activitate ;
— m enţinerea încrederii în forţele proprii.
^ Perrtru subsistem ul activităţilor fizice independente (a au-
to ^ u c a ţie i fizice), deşi acesta include cele mai diverse cate­
gorii ale populaţiei, pot fi subliniate următoarele obiective :
— sporirea şi m enţinerea indicilor bunei condiţii fizice ;
— compensarea eforturilor fizice şi spirituale depuse îii
tim pul orelor de producţie prin activităţi fizice atractive şi
utile refacerii capacităţii de muncă a organism ului ;
— favorizarea interrelaţiilor dintre oameni şi antrenarea
acestora în activităţi cap>abile să le stim uleze forţele fizice şi
spirituale.
In ceea ce priveşte dom eniul sportului, obiectivele acestuia,
ca dealtfel şi unele din funcţiile lui, nu sînt identice cu cele
ale educaţiei fizice, e le primind un aspect particular, caracte­
ristic fiecărui subsistem al acestui fenom en social.
( ^ A s t f e l, la nivelul subsistem ului sportului de în a ltă 'perfor­
manţă, obiectivele 'acestuia s î n t ;. - . , a sentim entului de prietenie şi solidaritate, a spiritului de a se
— valorificarea m aximă a aptitudinilor individuale, în
scopul obţinerii''peFformantelor record şi aT-^asificării sporti­
vilor pe treptele superioare ale ierarhiei sportului internaţional ;
— educarea m ultilaterală a personalităţii sp>ortivilor pen­
tru a reprezenta'CU'dertniîtate iculofilg’ţ>ătî-i'6r noastre :în m arile
întreceri internaţionale şi, de asemenea, prin întreaga lor com ­
portare cetăţenească să constituie exem ple pozitive în faţa
maselor ;
— stim ularea activităţii creatoare-a-sportivilor în vederea
căutării şi stabilirii de noi m odele de instruire (procedee teh­
nice, acţiuni şi interpretări tactice etc.) m enite să asigure creş­
terea calitativă a conţinutului sportului respectiv.
104
Pentru subsistemul sportului de performanţă pot fi sub­
liniate urinătoarolc' obicH-tive :
|HMf(‘(>ţi()niU'(>a neînretată a aptitudinilor sportivilor, în
V(><lci<M prc'^'ătii'ii şi promovării acestora la nivelul sportului
do inaita iKTfornKiiiţă ;
<-uitivarea dorinţei sportivilor de a se afirma pe plan
naţional şi internaţional, concomitent cu formarea lor ca cetă­
ţeni demni.
Y In cadrul subsistem ului baza de masă a sportului de per-
ftonan ţă, principalele obiective s î n t :
— pregătirea timpurie, tem einică şi ascendent gradată a
tinerelor talente ^potrivit exigenţelor sportului de performanţă ;
— stimularea tinerilor cu reale perspective de afirmare în
sportul de performanţă, pentru a-şi desăvîrşi măiestria spor­
tivă şi a-şi valorifica aptitudinile în activitatea competiţională ;
— educarea trăsăturilor de caracter şi a voinţei nestră­
mutate de a depăşi dificultăţile efortului fizic şi nervos im pli­
cat in com petiţiile m enite să ierarhizeze ' valorile sportive ;
— cultivarea sportului întreprinzător, a iniţiativei şi im agi­
naţiei, a capacităţii de a se orienta independent de rezolvarea
situaţiilor ivite în pregătire şi concursuri.
’i —Pentru subsistem ul sportului de masă, obiectivele carac-
tettştice acestuia sînt :
' — menţinerea cit m ai îndelungată a experienţei com peti-
ţionale dobîndită de m asa largă a cetăţenilor în procesul edu­
caţiei fizice şi în activitatea'-sportivă, paralel cu sporirea indi­
cilor de sănătate şi a capacităţii de masă ;
— organizarea utilă, recreativă şi diversificată a timpului
liber al masei cetăţenilor potrivit înclinaţiilor şi dorinţei
acestora ;
— favorizarea interrelaţiilor dintre oameni şi implicit
întrece idnstit cu alţii ;
— stimularea, cu deosebire la nivelul tinerilor, a dorinţei
de ă face parte şi a se afirma în sportul de performanţă.
 CAPITOLUL V
SISTEMUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ Şl SPORL
I. DEFINIREA NOŢIUNII
T ezele subliniate în capitolele precedente, în ansam blul
lor, reprezintă tem elia teoretică a interpretării educaţiei fizice
şi sportului, ideile cure stau la baza înţelegerii rolului şi atri-
but(;lor cotiferite ju'owior iw-ilvităţi în vederea creşterii contri-
l)iiţl('l lor iii ('rortiil «ciioi-nl ;il societăţii de perfecţionare a fiin-
It'l iimiiiHv Ţliiliid tii.s/l scama că teoria educaţiei fizice şi
liiliil liK'f piii lo (llii nU(‘f'orlu ştiinţelor de acţiune va
f.liilillli'll fvhii mai eficient cadru orga-
mIzmNii Ic, <\i|>iiI)II nA fiirMi)tiilroa tezelor (teoretice, să le
iMiuvi'i'livitK'n In vulcii l K'ah', piiwtk’c. Aşa tve explică şi pre-
/.iMiţii tii iirlii («sii li'l ••(lui'MtIri şi .sportului a capitolului
(_!<• «)x(j..,Re_înţe],ege :
nnHMMihhil _uni{rt[ll(»i- f,ii a iictivităţii
lori\, ronccuule~curOli(\iv p r ’ pliiii naţlotuil, In s fo n iiF o c r^
fo c ţlo n ă d rd c z fizico a r^moiiloasc şi a caparitiiţii motrice
a cotăţonilor pc)invit prlorlISj^nTir ciţiTiiU' şi do .IKi'siTÎ^'nvn'
î^V O rît^d in docum entele de partid şi de stal..
'Înţelegerea în acest mod a noţiunii atrage atenţia asupra
interacţiunii strinse dintre comanda socială .şi teoria educaţiei
fizice şi sportului. Fără îndoială, în stabilirea reţelei unităţilor
organizatorice, de exem plu, rolul hotărîtor îl are comanda so­
cială, prevederile docum entelor de partid şi de s t a t ; în schim b
teoria educaţiei fizice şi sportului are îndatorirea să stabi­
lească cele m ai eficiente m etodologii de acţionare *în cadrul
acestora, indicatorii cantitativi şi calitativi proprii fiecărui tip
de unitate organizatorică, conţinutul ş i form ele d e organizare a
acivităţilor pracitice etc.
Prin urmare, dacă norm ele de organizare a asociaţiilor,
cluburilor sportive, a claselor şi anilor de studii — ca unităţi
organizatorice în care se realizează perfecţionarea dezvoltării
fizice şi a capacităţii m otrice a cetăţenilor — sîn t stabilite prin
106
docum entele de partid şi de stat, conţinutul activităţilor ce
urmează a se desfăşura Jji cadrul acestora revine ştiinţei edu­
caţiei fizice şi s;^rtului. ,
Cu privire la faptul că unităţile organizatorice respective
şi elem entele de conţinut ale acestora sînt concepute corelativ
şi pe plan naţional va trebui să înţelegem că deşi fiecare tip
de unitate organizatorică are elem ente de conţinut caracte­
ristice, între acestea există şi un sistem de interrelaţii func­
ţionale. Aşa, de exem plu, predarea educaţiei fizice în licee se
întrepătrunde cu sportul de masă, deoarece conţinutul acestuia
include şi iniţiativa tuturor elevilor în practicarea unor spor­
turi cu largă răspîndire, după cum educaţia fizică din şcolile
de toate gradele are legături cu sportul de performanţă prin
faptul că reprezintă principalul rezervor al aptitudinilor şi
talentelor ce urmează a fi m odelate şi plenar valorificate în
confruntările internaţionale.. Toate aceste întrepătrunderi de
funcţionalităţi, începînd de la grădiniţe la vîrsta şcolară şi con-
tinuînd cu adulţii şi chiar cu «pensionarii, scot în evidenţă pre­
zenţa activă a educaţiei fizice în rîndul populaţiei întregii ţări.
Instituirea la nivelul tuturor categoriilor de cetăţeni a unei
cuprinzătoare reţele de unităţi organizatorice, precum şi sta­
bilirea-corelativă a conţinutului activităţii acestora sînt dovezi
elocvente ale grijii ce o acordă societatea noasti'â socialistă
dezvoltării personalităţii omului nou Inclusiv pe plan fizic,
sportiv.
In legătură cu înţelegerea noţiunii de sislciu tle educaţie fi­
zică şi sport s-ar im pune încă o precizai'c, în ceea ce priveşte
înscriei'ea efectelor acestor activităţi iii |>ilorili'iţil(‘ curente şi
de perspectivă indicate prin docum entele <|i- [xirtid şi de stat.
Pornind de la această precizare va J'l 1('hih> <i(> înţeles că edu­
caţia fizică şi sportul sînt chem ate sA Iiil'ilpliiiască, în primul
rînd, obiectivele şi sarcinile trasate jii’iii liocunicntele partidu­
lui şi statului nostru, cu atît m ai muII cu cîL acestea stabilesc
priorităţile domeniului în raport cu dc/voltarea tuturor sec­
toarelor vieţii noastre sociale. Analiza aprofundată a fenom e­
nului iie va conduce spre concluzia c;i această înţelegere este
extinsa la nivelul tuturor statelor şl ca urmare orice sistem
de educaţie fizică — chiar dacă are -vi unele trăsături sau ele­
m ente comune cu cel din alte state - are un caracter naţional,
ancorat în realităţile social-politice /ilc epocii pe care o par­
curge societatea ţării respective.
107
 II. PRINCIPIILE ORGANIZATORICE
CARE STAU LA BAZA SISTEMULUI
DE EDUCAŢIE FIZICA DIN ROMÂNIA
Prin aceste pniicipii sa înţeleg' tezele rimdameuUile ce
stau la baza orf^anizAril procesului de perfecţionare a dezvol-
tfirii fizice şi a capiicităţii motrice a tuturor categoriilor de
cctăţ<;ni. A ceste principii sînt următoarele :
1. O R G A N IZ A R E A ED U CAŢIEI FIZICE Ş l SPO RTULUI
L A LO C U L DE M U N C Ă AL CETĂŢENILOR
Principiul în cauză creează condiţii superioare de perfec­
ţionare a dezvoltării'fîzîce''şi â caipacîtaîîî m otrice a indivizilor,
deoarece organizîndu-se Ja^locul de muncă a l’'cetăţenilor, în
întreprinderi^ iris€tuţii, junităţi de îîivăţăm înt, unităţi' rnilitare,
co op efăfîw , com une şi oraşe, beneficiază ~de'Sprijinul efectiv
al tuturor factorilor, de conducere ai unităţilor m enţionate şi în
m od deosebit de sprijinul organizaţiilor sindicale şi al organiza-
ţnTor>Uniunii .Tiaeretului, Com ufiist/‘OrgaTi'izaTea‘‘pe un plan
superior a educaţiei fizice ş i sportului la locul d e m uncă rezidă
şi în faptul că practicarea exerciţiilor fizice se poate realiza
în strînsă corelaţie cu exigenţele planurilor de producţie şi
obiectivele generale ale unităţilor respective, cu specificul
muncii, cu dim ensiunile tim pului liber, cu acţiunile cultural-
educative incluse în preocupările fiecărei unităţi.
Organizate în aceste condiţii; educaţia fizică şi sportul nu
num ai că se bucură, de-sr>riiinul-factorilor—care-conduc viaţa
politică', economică şi cultural-educativă _a junităţilor m enţio­
nate, dar p ^ tfilş ă r ş i aducă şi o contribuţie concretă la for­
marea "oamenilor în raport de specificul activităţilor im plicate
de--locui-dr n i m c ă . ' ^
'"**în ultim ă instanţă acest principiu organizatoric asigură
posibilitatea antrenării într-o activitate sau alta a întregului
tineret, a tuturor oam enilor muncii.
Pentru unele categorii d e cetăţeni, practicarea exerciţiilor
fizice se organizează şi în cartiere sau cenitre cu profiluri d ife­
rite, în scopuri de agrement, menţinerea sănătăţii, destindere.
108
2. AS IG U R AR E A C O N T IN U IT Ă Ţ II PRACTICARII ED U C AŢIEI FIZICE
Ş l SPO RTU LU I CM A C Ţ IU N E C O M P O N E N T A A E D U C Ă R II PERM ANENTE
A CETĂŢENILOR PATRIEI NO ASTRE
Apare clocvcntă în acest sens jrnăsura generaHzării acti­
vităţii j^de^cnJucc^ fizi_că şi_^sport_de la instituţiile preşcolare
pîna*la"unl|aîf\e _cţ^ihvăfâinm£ “s'uperroT'^i'“ milîta^^ de la
oamenii rnuncii, diQ..lnfeepririderi~ ş i 'in~sţiţuţii p în ă. la cei vîrst-
nici; Această continuitate, . de* exem plu "în**3omenruI educaţiei
fizice, se asigură prin, programele de educaţie fiârâj_^jţabilite
ascendent pe categorii de vîrstă şi sex, cu indicăifori^contitativi
şi calitstivi-rm en jg:^ §ă::ey^ ^ C T
largi lie"cetăţeni. Mărturie a-acestei stări d e lucruri sînt pro-
. bele” şi normele^ de control progrii sistem ului uniţar de verifi­
care şi ap r^ iere a pregătirii îizice**a”"studenţilor şi elevilor,
cele ale Com prexuluf^ jgpcîţţ^,şjj_ ş^^ăjfâte'^, Am icii drume-
ţiei“ ş.a.
La nivelul celorlalte categorii de cetăţeni continuitatea
se asigură atît printr-o instruire specialigată pe .ramuri de
sport, la baza căreia stau programe elaborate de federaţiile de
specialitate, cit şi prin forme sim ple, accesibile, atractive, vizînd
m enţinerea vigorii fizice a po,pulaţiei, a indicilor de sănătate
şi ai capacităţii de muncă, destinderea după eforturile fizice
şi nervoase prelungite im plicate de procesul muncii.
Toate considerentele d e mai sus călăuzesc spre concluzia
că în conceptul nostru despre educaţie fizică şi sport, continui­
tatea se realizează deliberat ca parte importantă a ' măsurilor
de întărire a sănătăţii întregii populaţii, de m enţinere a ■bunei-
stări fizice ca o condiţie de seamă a asigurării echilibrului fizic
şi spiritual al tuturor oam enilor muncii din patria noastră.
3. DIFERENŢIEREA P O N D E R II A C T IV IJ Ă ţlL Q R PRACTICE
POTRIVIT C AP AC ITĂŢILO R FIZICE ALE CETĂŢENILOR,
A ÎN C L IN A Ţ IIL O R Ş l A P T IT U D IN IL O R ACESTO RA
Din însăşi form ularea principiului, rezultă că includerea
unor activităţi practice sau a altora în preocupările masei cetăţe­
nilor se realizează diferenţiat, în raport de anum ite criterii,
de anum ite posibilităţi. Aşa, de exemplu, ori cît de m ult ar
dori un individ cu deficienţe fizice sau fără^înglîjiaţiLxfiale.să
prae’Kce spoftur ide'performanpr*ac^^^^ucÎM nu_^ţe^ posibil,
'îEsâlt.'^Craof'ŞeoswfEe in­
satisfacţii. Ca urmare, aplicarea acestui principiu presupune că
109
 pentru cei care prezintă posibilităţi reduse de afirmare spor­
tivă să se folosească în mod prioritar form ele sim ple de practi­
care a exerciţiilor fizice, larg accesibile, la nivelul capacităţi­
lor de randament. Nu aceeaşi atitudine trebuie manifestată
faţă de Un tînăr cu reale înclinaţii pentru practicarea unui
sport, testat oa atare. A nu-i oferi condiţiile de stim ulare a
înclinaţiilor sale asr constitui o gravă eroare, cu atît m ai m ult
cu cît înclinaţia, aptitudinea pentru un sport sau altul condi­
ţionează în cea mai mare măsură obţinerea ulterioară a marilor
performanţe.
In ceea ce priveşte opţiunea pentru una din activităţile
practice, aceasta exprim ă în ultim ă instanţă m otivaţia celui în,
cauză, factor d e mare însem nătate pentru acceptarea delibe­
rată a rigorilor activităţii respective, a dăruirii de sine pentru
obţinerea unor succese tot mai mari. Opţiunea individului este
larg favorizată în sistem ul nostru de educaţie fizică şi sport
chiar ş i în activităţile cu caracter obligatoriu, cum ar fi de
exem plu educaţia fizică şcolară. Concomitent cu prevederile
generale ale programelor, elevu l poate să opteze şi penti-u
o ramură de sport preferată, fapt care nu poate avea d'ecît
consecinţe pozitive.
M ultitudinea form elor de practicare a exerciţiilor fizice
(competiţionale şi necom petiţionale), incluse în sistem ul nostru
de educaţie fizică şi sport, este o expresie a ipreocupărilor m ani­
festate în direcţia satisfacerii celor mai diverse nevoi şi cerinţe
ale cetăţenilor. Dar aplicarea lor trebuie selectată, pentru a
obţine cea m ai bună eficienţă, pentru a corespunde c ît m ai
plenşr valorificării capacităţii fiecărui cetăţean în parte, po­
trivit disponibilităţilor reale ale acestuia.
4. STIM U LA R EA CREŞTERII C O N T IN U E A N IV E LU LU I
PREGĂTIRII FIZIC E, A O A M E N IL O R 'M U N C II
Ş l IN SPECIAL A C ELUI AL G ENERAJIEI TINERE
A cest principiu se îm pleteşte strîns cu una din importan­
tele caracteristici ale om ului contemporan şi îndeosebi a tin e­
retului, şi anume dorinţa de autodepăşire. Sportul în general
este o activitate care stim ulează forţele creatoare, năzuinţa de
afirmare, ori în aceste condiţii prezenţa acestui principiu în
contextul concluziei noastre despre organizarea educaţiei fizice
şi sportului are deplină legitim itate.
^ Instrum entele care concretizează acest principiu le în tîl-
nim în probele şi norm ele de control proprii educaţiei fizice
no
şcolai-e, în categoriile de clasificare sportivă ale juniorilor şi
seniorilor, precum şi în clasam entele şi titlurile atribuite în
numeroasele competiţii organizate pe plan intern şi interna­
ţional. Valoarea acestui sistem de stimulare a dorinţei de auto­
depăşire este cu atît m ai mare, cu cît în lupta pentru obţinerea
indicilor superiori de randam ent sînt declanşate pe un fond
constant de corectitudine, luptă dreaptă, cinstită, toate forţele
creatoare ale personalităţii umaiie.
. 5 . ÎM B IN A R E A EFICIENŢEI ED U C AŢIE I FIZICE ŞCOLARE
C U ACTIVITATEA SPO RTIVA DE M A S A
' Ş l A ACESTEIA C U SPO RTUL DE PERFO RM ANŢĂ
De fapt acest principiu exprim ă o calitate necesară a ra-
Ix>rturilor ce trebuie să se statornicească între aceste trei im ­
portante subsistem e a le m işcării sportive din ţara noastră.
Educaţia fizică din şcolile^ de^_toatf^ gradele, nu. ‘ poate,, fi
concepută în"afâr^’spoftului,'*’neutri^'^"f^^ de acesta. O aseme­
nea relaţie nici nu este posibila^în’sistem ul nostru de eclucaţie
fizică şi sport, deoarece înseşi elem entele de conţinut ale edu­
caţiei fizice şcolare implică iniţierea tuturor elevilor în prac­
ticarea unor sporturi de bază, cu m ultiple influenţe asupra
dezvoltării fizice armonioase şi a perfecţionării capacităţii
-motrice a tineretului. Ca urmare, sportul de masă al tineretu­
lui şi adulţilor este o j>Ţelung^e^_a. efectelor,Instruirii din
cadrul “e d ticâ ţiS 'îizice şcolare, principala generatoare a spor­
tului de masă, instrum entul prin care se creează lărgirea per­
m anentă a caracterului de m asă a l practicării s-portului în
patria noastră.
In privinţa raporturilor, dintre aceste două eşaloane şi
sportul de performanţă am putea menţiona următoarele :
— educaţia fizică şcolară,, cuprinzînd totalitatea elevilor
patriei noastre, trebuie sâ constituie primul sem nal,al depistării
aptitudinilor şi. talentelor încă la vîrsta fragedă ;
dim ensiunea sportului de masă asigură cuprinderea în
fiecare ramură de sport a unuj^ număr sporit de tineri, _cărora
le cultivă pe lîngă m otivaţia pentru sp o r tu l'd ^ performanţă
sporul de valori tehnico-tactice implicate de obţinerea ran­
dam entului superior.
m
 6. C O N C E N TR A R E A ELEMENTELOR TALENTATE
IN U N IT Ă Ţ I DE PERFO R M AN ŢA
ÎN SCO PU L V A L O R IF IC Ă R II M A X IM E A R A N D A M E N T U L U I LO R SPORTIV
Principiul respectiv acţionează cu deosebire în cadrul sp o i­
tului de performanţă unde concentrartvi elem entelor cu pers­
pectivă de .afirmare în diversele sporturi sau a celor deja anga­
jaţi în lupta pentru realizarea şi c-hiar depăşirea performanţelor
maxim e constituie o legitate a obţinerii înaltei măiestrii spor­
tive. Această concentrare a valorilor sf>ortive se realizează pe
plan local, judeţean, departamental şi chiar republican, în ca­
drul cluburilor sportive, al claselor cu iprofil special de educa­
ţie fizică, în taibere de pregătire cu o durată mai scurtă sau
mai lungă. Favorizarea acestei acţiuni obiectiv necesară, cu
deosebire pe plan local şi judeţean, este asigurată şi prin unele
reglementări oficiale de transferare în unităţile, respective a
celor mai buni sportivi din raza teritorială respectivă, de asi­
gurare a unor condiţii superioare de muncă şi de pregătire a
acestora.
Potrivit acestui principiu se atribuie respransabilităţi spo­
rite tuturor judeţelor, pentru a-şi spori contribuţia la „selec­
ţionarea de pe întreg cuprinsul ţării a elem entelor cu calităţi
sportive 'deosebite, pentru dezvoltarea unor cluburi şi organi­
zaţii tot m ai puternice, capabile să pregătească sportivii în
concordanţă cu exigenţele mondiale"^
7. A S IG U R A R E A U N E I C O N D U C E R I Ş l ÎN D R U M Ă R I UNITARE
A M IŞ C Ă R II SPORTIVE
Organul central cu autoriţâtie^deplinăKÎrUiiDate-domeniile
activităţii sp ortiW — 'ConMlîuriSŢ^iQnaL pentru Educaţie Fizică
şi Sport — răspunde de îrifapîuirea unitară a politicii partidu­
lui şi statului privind educaţia fizică şi spartul. El stabileşte
obiectivele şi sarcinile m,aj ore ale activităţii de educaţiejTizlGâ'
şi“ sport, obligatorii_ p f ntru^ toate organizaţiile^ şi ^instituţiile cu
activitate sportivă din România. t>biectivele
s’^ e de ^acest organ central sînţ reaj^aje^
spoHive;,’' ca 'brgan^me je|)u^li^ane!^^ şpec^J'aţe^ .pe ra­
muri de sport,
educaţie, fizică, şi sport, care îndrumă şi controlează activitatea
1 M e s a ju l a d re s a t d e to v a ră ş u l N ic o la e C eauşescu p a r tic ip a n ţ ilo r la C o n ­
f e r in ţ a p e ţ a r ă a m iş ic ă rii s p o rtiv e , 1975.
112
cluburilor şi asociaţiilor sportive care funcţionează în raza
teritorială a acestora.
In conceptul organizării mişcării sportive din ţara noastră,,
un elw nent de mare însem nătate îl constituie faptul că, în co-
laboniixî cu Consiliul Naţional pentru. Educaţie Fizică şi Sport,
atribuţii direCte’ m '“dezvoltarea continuă a educaţiei fizice şi
sp>ortului revin şi Uniunii Generale a Sindicatelor din România,.
Uniunii TineretulurK^01fiuni^,'‘tJniunu 2 iS'ocîSfînor
CoifiLunişti dîh România, 'Consiliului'"^aţîMal' ar.,o'fgânizaţiei de
Pionieri^' Ufiilim a CooperatiYelgr, .Meşteşugăreşti,,
prectirft^'^unor organe de stet ca.; M inisterul Edu^aţieL.şi_In-
văţămîntului, M inisterul Sănătăţii, M inisterul .ăpărării. Naţio­
nale, M inisteruI‘'Afăcerllor Interne, Organele locale ale admi­
nistraţiei de stat.
Ca urmare mişcarea sportivă a patriei noastre dispune de
o puternică reţea organizatorică, capabilă să cuprindă şi să,
angreneze în activitatea de educaţie fizică şi sport toate ca­
tegoriile de cetăţeni.
Această largă reţea şi totodată forţă organizatorică a m iş­
cării sportive este cu âtît mai mare cu cît se bucură de spri­
jinul permanent al organelor şi organizaţiilor de partid.
Fondul acestui nepreţuit sprijin rezultă din Hotărîrea Plenarei
Comitetului Central al Partidului Comunist Român cu privire^
la dezvoltarea continuă a educaţiei fizice şi sportului din
28 II— 2 III 1973, care precizează : „îndeplinirea sarcinilor im ­
portante ce stau în faţa mişcării sportive im pune să se mani­
feste mai activ rolul organelor şi organizaţiilor de partid în
conducerea şi îndrumarea întregii activităţi de educaţie fizică
şi sport — componentă de seamă a muncii de educare socia­
listă a maselor".
III. STRUCTURA SISTEMULUI NOSTRU
jţra-
DE EDUCAŢIE FIZICĂ Şl SPORT
Prin structura sisţem u M _d e _educ 3ţ.ie fizică şi sport din
ţara noastră se înţelege ansamblul eşa lo a n eto ^ g a umtăjilor
organizatorice chemlate Şî
saranil<rr'**ce stau -în .faţa..-aoestui domeniu al vieţii no.astre
sociale. In această structură desprindem :
8 — T e o ria e d u c a ţie i fizice — cd . 273 1] 3
 1. EDUCAŢIA FIZICA IN INVAJĂMINTUL DE TOATE GRADELE
(PREŞCOLAR. PRIMAR, GIMNAZIAL, LICEAL, PROFESIONAL,
TEHNIC Şl SUPERIOR)
Iq. toate aceste tipuri de uniiăţ-i----afe--ÎTtv44ămîjQjjiIjL^
c a tia f e lce r e caracter obligatoriu, cu uji anum it număr ,de ore
_^pe, săptămână,^, iar conţim itul instruirii” tinerilor^, şe realizează
“pe baza programeior unitare,'/aprofâ^e 3e^^^ţre^_M ^
Educaţiei ş^învăţăm întului.
Programele p revăd 'cefln fe de prggăţire^ diferenţiate pe
clase ş î 'ani d e studii," Stabilite în' concordanţă cu particulari­
tăţile de y îr ftă r sex şj.jgrad_ de pregătire fizică .. £l .^^evUor-
M ijloacele folosite în scopul reaîizărn , c m ^ programelor
sm t selectate'îrf'm od deosebit din dom eniile j g in iiia ^ c i^ d e
bază, atletism ului şi jocurilor, toaîe urmărind d ezvoltarea fizică
arm om oaiălal^ e ' ^ o r ^ o r ^ ^ _sigtem_dje, p ţicep en , de­
prinderi jşi .calităţi ,moţricg.^.de^^bază,,cunoştinţe şi obişnuinţe de
practicare independentă a exerciţiilor fizice în scopuri jgienice,
recreative, corectiyej cornpenşştorii. Potrivit condiţiilor oferite
■de baza materială a şoolii, de cadrele de specialitate, începînd
chiar din şcoala primară, potrivit înclinaţiilor şi opţiunii ele­
vilor, aceştia pot să fie iniţiaţi în practicarea unor sporturi
accesibile vîrstei şi astfel să îndrăgească tot mai m ult între­
cerea, concursul, practicarea sportului.
2. CLASELE CU PROGRAM SPECIAL
DE EDUCAJIE FIZICĂ
Educaţia fizică din aceste unităţi îşi propune obiective de
Ins td lîfe' şu p eriâ^ e, împrem iîndv-şe"^^ s^ riu ^ _jp H S r^ eea .că
paralel cu, urmărirea .obificţivelorjcaracteristice ■educaţiei fizice
din învăţăm întul de toate gradele se asigură şi iniţierea elevi­
lor respectivrj^'praîticăfeârsistemaţică^-£^n^^ anum ite ramuri
de_sport, pentru care au. fost testaţi, selecţionaţi şi acum in cluşi
într-o pregătire, specială. Clasele în cauză se organizează încă
d in ciclul.-prim ar.jdin clasa I''^ n tfu ~ sp o iW fi ca înoty~ schi^
patinaj, iar din clasa a patra şi urm ătoare^, pentru celelalte
sÎJorturi). Conţinutul înyăţăm întului estfr-iden4ie-eu-eel-«Huturor
şcolilor de tipul respectiv, cu deosebirea c ă pentru educaţie f izică
se-acordă 4 ore pe săptămină la cl. I— IV şi 6 ore la cl. V —X.
114
3. ASOCIAŢIILE SPORTIVE
Acestea se organizează pe lingă, toate întreprinderi.lft..,.şî
instituţiile, inclusiv în ş“coU Şi..ângrem ^zăJn practicarea exer-
ţiciilor fizice şi sportului pe toţi cetăţerui. care, îşi daiTa^^
nea în acest sens. Ei sînt repartizaţi în secţiile pe ramură d e
sport ale asociaţiei sportive unde participă la un program de
pregătire şi competiţional. Alţi- -amatoid---sîn.t_,,,firga^nizaţi pe
cercuri de turism, .şpp,rturi_ aplicative, gim riaşţi^ de întreţi­
nere etc. Asociaţiiie sportive din tot mai _multe, întreprinderi
organizează gim nastica în producţie, activitate deosebit., de
utilă pentru m enţinerea vigorii fizice şi a capacităţii de muncă
de-a lungul orelor de producţie.--------------- ------- —
In general, spre deosebire de educaţia fizică din învuţă-
m întul de toate gradele, activitatea d w .aspd.aţijJlfi-^.BQljjia^^-fie-
acestea chiar şcolare, diferă prin faptul, c ă nu .a re ,^ o a ra c tt> r
obligatoriu şi că la baza^^pracUcării exerciţiilor^fizke stau ade­
ziunea voluntară'^i’*op|iuneâ_^ceţăt(“nilor_.^ un anumit
sport sau altă activi-lâl'e'.’praetică.-'
De regulă, cisociaţiile^ sp oi^ ve r e g r ^ n tă nv,cleele. organi­
zatorice ale sportillui 5 e masă.
4. CLUBURILE SPORTIVE
A cestea reprezintă unităţile ,responsabile_pentru promo­
varea'sportului de performanţă şi ridicarea acesţuia.pe trepte
valorice cît mai înalte. Ele sînt organizate pe lingă întreprin­
deri, instituţii, "şcoli, cu"condiţia să dispună într-o singură sau
mai m ulte ramuri de sport de condiţii şi valori capabile să
contribuie la progresul sportului de ,performanţă şi de înaltă
performanţă, la reprezentarea cu demnitate a sportului româ­
nesc în întrecerile internaţionale.
în componenţa cluburilor sportive sînt incluşi s p o r t iv i
(copii, juniori şi seniori) care îndeplinesc cerinţe de s e le c ţie
şi nivel de pregătire,, stabilite de către organele., centrale d e
conducere a m işcării, sportive. Potrivit valorii sportivilor pe-
care îi pregătesc, cluburile sau în unele cazuri chiar s e c ţiile
pe ramură de sport ale acestora sînt departajate în n i v e lu l
I, II sau III, ceea ce atrage şi dim ensiunea sprijinului moral
şi m aterial ce -1 vor primi din partea organelor superioare de
decizie.
115
 PARTEA a ll-a

DIDACTICA GENERALĂ
A EDUCAŢIEI FIZICE
Şi A ANTRENAMENTULUI SPORTIV
 c a p it o l u l I

PROBLEMELE DIDACTI-Cll GENERALE, TRĂSĂTURILE

PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV Şl SISTEMUL
MIJLOACELOR EDUCAŢIEI FIZICE
ŞI' ANTRENAMENTULUI SPORTIV

1 pro blem ele D ID A C TIC II GENERALE

A EDUCAŢIEI FIZICE
Şl A ANTRENAM ENTULUI SPORTIV

D acă bazele generale ale teoriei educaţiei fizice şi spor­

tului înmănunchează sistemul de idei ce asigura interpretarea
de pe poziţiile filozof iei ş i .politicii partidului nostru a locului,
rolului şi finalităţii educaţiei fizice şi sportului ca părţi inte­
grante ale vieţii noastre sociale,
rale este strîns legată^ de,. pr 9CesuL,Kedâm.-§^-,învăţării,,de. acti­
vitatea'cadrului de ‘speciaU^aţe ( profesor sau antrenor) şi de
ceă'ă subîe-ctuiui '(elev, sportiv).
La prima vedere, s-ar părea că. existenţa unei didactici ge­
nerale comune educaţiei fizice şi an ţren am e^ u^ i^ spor^ V
fi de-a dreptul corîtradictorie,_cu aţit niai mwit
s'-a m ai subliniat, între caracterul org a n iza u _Şi obiectivele celor
două activităţi apar deosebiri evidente. J 'im n d m sâ seama de
num eroasele elem ente. ,ciiracteâstice..ambel9.r^,activităţi, prove­
nite "din aceea că amîndouă acţionează in direcţm perfecţionă­
rii dezvoltării fizice şi a cap^cii4 ţii-rao_tnG6;«ea-Mo®g^^^
loace, metode, form e de'organizare a instruirii asemănătoare,
f a p tu l ap a re d e ^ n e x ^ ic a b il ,şi âaţemeiat;
“ Dintre cele m ai im portante probleme ale didacticii gene­
rale a educaţiei fizice şi a antrenamentului sportiv evidenţiem
următoarele ; ,
•L- trăsăturile procesului instructiv-educativ şi factorii an-
1 grenaţi în organizarea şi desfăşurarea acestuia ;
— sistem ul m ijloacelor şi al componentelor procesului in-
structiv-educativ ;
•îf- principiile didactice ;
-X metodele de instruire şi educare ; _
— form ele de organizare a procesului instructiv-educativ.

119
 Cu p r iv ir e la aborcUirea tu tu r o r a cestor p ro b lem e, d id a c­
tica (,'enerală su r p r in d e n u m a i n o te le lor e se n ţia le , v a la b ile
p en tru orjijanizai'ca p ro cesu lu i in s tr u c tiv -e d u c a tiv d in in d ife -
iciit car<* ('.vnloii al c d u c a lic i fizico -vi al a n tr e n a m e n tu lu i si)or-
llv, adica Iti ('(lucaţiri' fi/.ica a prcfjcolarilor, lic ee n ilo r , e le v ilo r
dlii .vcolllc prol'cMlonalc, în a n tr e n a m e n tu l sp o r tiv ilo r în c e p ă -
loi I, in cel al peiM urnicrilor e le .
Itc/.ull.i a;;nda.i- ca didactica generală, pe de o parte, tezau-
li/cazrt (‘xpcrienţa valoroasă acumulată în desfăşurarea între­
itului pioces instrnctiy-<,xlucîjţiv_din domeniul educaţiei fizice
!ji antr(‘n;inlCTTttiklf sportiv, ia};^{j^de^âlţa parte, înarmează ca­
drele de specialitate _cu pnncipii, m etode şi norme de organi­
zare general valabile" indiferent' de 'sulâsi's'ternul în care are loc
predarea şi învăţarea.
Subliniem caracterul de sinteză al generalizărilor didacticii
generale, întrucît de predarea şi învăţarea concretă, cea care se
desfăşoară, de exem plu, în educaţia hzică a preşcolarilor, ele­
vilor etc. se ocupă m etodicile particulare (metodica educaţiei
fizice a preşcolarilor, a elevilor din şcolile generale ş.a.m.d.),
constituite ca ramuri ale m etodicii educaţiei fizice şcolare. A ce­
eaşi înţelegere trebuie acordată şi generalizărilor referitoare, la
antrenamentul sportiv, deoarece aspectele concrete ale pregă­
tirii copiilor, juniorilor şi seniorilor gimnaşti, atleţi, schiori,
handbalişti etc. sînt studiate de metodica fiecărei ramuri de
sport.
G^ner-alizăriLe_incluseJn^didactica generală sînt rezultatul
observării îndelungate a procesului'instructiv-educativ "şi, "de­
sigur, al selectării pe această Bază a câbr"m ai'valoroase teze
şi ngrme^ yalabil^ să optimizeze concepţia ş î activitatea de pre­
dare a tuturor cadrelor^ de specialitate.
îmbogăţirea didacticii generale se face şi ca urmare a unor
experim entări efectuate în cadrul activităţii de cercetare şti­
inţifică.
II. TRĂSĂTURILE PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV
Pornind de la . funcţiile . şi obiectivele educaţiei fizice şi
sportului care, aşa cum au fost m enţionate, au numeroase le ­
gături cu formarea m ultilaterală a personalităţii cetăţenilor,
rezultă că înfăptuirea acestora nu poate fi decît rezultatul unei
acţiuni sistem atic desfăşurate, dirijată de cadre competente.
120
^Prin interm ediul acestei acţiuni cadr_el.e_. de specialitate
transm it generaţiei tinere şi tuturor celorlalte, categorii de cetă­
ţeni uh"sis’ffrffi‘ c3e cunqştinig^,de45Eiceped_şijiepri^^^OtlSM :^
acumulate*m“ p ^ fîc a ~ v ie ţii sociale de-a lunguLtiiîipuliii în
acelăşi timp verîficăte"'că exercitînd o bună influenţă in direc-
ţia optimizării dezvoltării fizice şi^capacităţii «lolrica a lc it ă -
ţenilor.....“ "A
Cojocomitent cu transmiterea cunoştinţelor, priceperilor, şi
deprinderilor ■fflmrice’.t^Pi&ctiw^^ îţi di-
yersele eşaloane aîe educaţiei_fizi.ce ‘^ sportului
ş i în’ v eaeF eS T S n n Ş ^ C i^ ^ lor~ lîâQralT'estetic, cetăieneşc.
Cu alte cuvinte, sub conducerea cadrelor de specialitate,
^supra celor antrenaţi în diversele activităţi" W exercită -atît in-
fluenţe cu_caracter instructiv, cit şi educatiy...,
' înzestrarea cetăţenilor cu cuhbştinţele de specialitate, cu
priceperile şi deprinderile motrice necesare constituie ele­
m ente de bază ale instruirii, iar formarea trăsăturilor morale,
a receptivităţii pentru frumos, a comportamentului cetăţe­
nesc etc. reprezintă componente ale educaţiei acestora.
Cuprinderea ambelor genuri de elem ente în desfăşurarea
educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv conferă celor două
acţiuni calitatea de procese instructiv-educative, subordonate
cerinţei formării şi pe această cale a personalităţii cetăţenilor
patriei noastre.
Ca procese instructiv-educative, educaţia . fizică ş.i antre-
nam^rîtu'l-sporţiy' s îM 'S ’ganizaie.in^şcoli^.^în asociaţiile ş] clu-
burire'sportive dm întreprinderjL,.Şi instituţii, precum şi în di­
verse cenîre^He, pregăţijef~EâLere jţc._ * ' '
Instruirea şl educarea ceţăţemlor potnvit obiectivelor, edu­
caţiei fizice şi antrenamentului sp6 rUv''âre''Toc şi'în afara uni-
tăţilor organlzafoVice me’n"ţi'oiS in cadrul famiiiei, îrT activi­
tăţile fizice Independente, sub influenţa m ijloacelor de'"c6mu-
riicaţie în masă etc., dar nu trebuie cu nimic ignorat faptul că
^ t S “mar bune condiţii pentru instruirea şl educarea cetăţeni­
lor antrenaţi în practicarea exerciţlllor fizice le asigură şcoala,
asociaţiile şl cluburile sportive.
Se poate afirma, aşadar, că educaţia fizică şl antrenamen­
tul sportiv întrunesc toate atributele unul proces Instructlv-edu-
cativ, întrucît desfăşurîndu-se sistematic, potrivit unor obiec­
tive clar formulate de societate şi sub conducerea cadrelor de
specialitate, asigură atît Instruirea generaţiei tinere şi a adul­
ţilor cu un sistem de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi social­
m ente necesare, cit şi influenţarea pozitivă a profilului moral.
121
e s te t ic şi c e tilţc n o sc al ccloi- a n tr e n a ţi î n p ractica rea e x e r c i-
ţiilor f i / i c e şi sp o rtu lu i.
Ca procese instriictiv-cclucative, educaţia fizică şi antre-
namentul sportiv au w i caracter hilateral, îritrucît la acestea
participiă, deopotrivă, cadrele de specialitate şi diferitele cate­
gorii de subiecţi (elevi, sportivi etc.).
Bineînţeles, rolul conducător în procesele instructive îl
deţin cadrele _de specialitate, a căror activitate corespunde cu
predarea elem entelor de . conţinut ale procesului instructiv-
educativ, precum şi cu îndrumarea activităţii independente a
subiecţilor cu care lucrează.
"" Atribuţiile cadrelor de specialitate în procesul predării pot
fi sintetizate astfel : " .
V- stabilesc obiectivele instructiv-educative în concor­
danţă cu cerinţele de pregătire caracteristice diverselor .subsis­
tem e ale educaţiei fizice şi antrenam entului sportiv, precum şi
cu particularităţile subiecţitor cu care lucrează ;
V - selectează cele .mai eficiente structuri de exerciţii, pre­
cum şi dozări de efort, în scopul îndeplinirii obiectivelor pro­
puse •
programează conţinutul instruirii subiecţilor pe anumite
intervale de pa’egătire ;
observă şi verifică eficienţa programării respective în ra­
port cu îndeplinirea obiectivelor stabilite ; --:~—
4^ corectează operativ programarea iniţială, în scopul op­
timizării randamentului subiecţilor cu care lucrează ; '
- y statornicesc şi creează în continuare noi şi eficiente
exerciţii, care, incluzînd anum ite structuri şi caracteristici de
efort, să poată realiza randam entul necesar ;
urmăresc comportam entul subiecţilor şi iau măsuri
operative privind formarea profilului m oral şi cetăţenesc al
acestora.
în_ exercitarea acestor atribuţii, cadrele_de -speeialitate ţin
o perînanentă legătură cuIpexsoJialliLJne41c.a^._ace£ta^ din urmă
furnizînd date valoroase periţru corecta orientare a instruirii
celor antrenaţi în practicare! exerciţiiTof îizlce.
Activitatea subiecţilor antrenaţi în practicarea exerciţiilor
fizice constă în învăţarea elem entelor predate, atitudine carac­
terizată prin participarea activă şi creatoare a acestora atît în
direcţia asim ilării cunoştinţelor transm ise de profesori şi an­
trenori, cit şi a perfecţionării neîncetate a priceperilor, deprin­
derilor şi calităţilor motrice, a deprinderilor şi obişnuinţelor de
comportament.
122
Subiecţilor le revin anum ite responsabilităţi, m enţionate
mai' jos : '
— cunoscînd scopul activităţii,, execută exerciţiile indicate
de cadreFe d e'sp ecialitale'f ^ •
.— raportează-calitatea propriilor, execuţii la m od elu l-în ­
făţişat de cadrul de specialitate şi, în acelaşi tim p, caută să-l
realizeze cît mai corect
— pe baza atitudinii de analiză şi de sinteză disting tot
mai clar elem entele efectuate corespunzător cerinţelor, precum
şi cele deficitare ;
— caută, să înlăture execuţiile deficitare fără a diminua
însă preocupările pentru consolidarea elem entelor efectuate
c o r e c t; ' ........ .
— adaptează execuţia, dîndu-i un caracter de relatiyă^cpn-
stanţă şi operează cu aceasta în împrejurările, date ;
' — m anifestă preocupări permanente pentru perfecţijDnarea
execu ţiei,' aducîndu-şi chiar contribuţia^ personală .în yederea
optimizării calităţii acesteia ;
;— potrivit obiectivelor educative, se străduiesc să-şi m o­
deleze conduita în raport cu exigenţele ce decurg din acestea
şi astfel, şi din acest punct de vedere, să acţioneze conştient
şi activ, cu o sporită responsabilitate personală.
în procesul învăţării, aceste responsabilităţi nu sînt mani­
festate exact în ordinea m enţinerii lor, ci simultan; în sensul că
în acelaşi m om ent didactic pot acţiona chiar mai multe.
Este necesar să subliniem , de asemenea, faptul că mani­
festarea acestor ■ responsabilităţi nu este numai consecinţa
im pulsurilor lăuntrice ale subiecţilor, ci şi a acţiunii de îndru­
mare a activităţii lor de către cadrele de specialitate. La rîndul
lor, potrivit răspunsului subiecţilor la exerciţiile predate, ca­
drele de specialitate îşi modifică predarea, adaptind^o de fie ­
care dată particularităţilor de-comportament ale subiecţilor, dar
avînd mereu în faţă modelul execuţiei pe care practica îl con­
sideră deosebit de eficient.
Din cele relatate rezultă că-deşi răspunderile cadrelor de
specialitate şi ale subiecţilor sînt diferenţiate, între cele două
părţi există numeroase interrelaţii. Bineînţeles, ele nu diminu­
ează cu nimic sensul înţelegerii rolului conducător al cadrului
do .spcciaUtate, în schim b atrag atenţia asupra faptului că ra­
porturile dintre cele două părţi nu au un caracter liniar, numai
do la pedagog la elev, ci reciproc, şi de la cel ce învaţă spre
c(;i care predă.
123
 Subiectul, care în procesul de instruire reprezintă sistem ul
di.rijâtj'pe 'Bâza i S primite începe să le prelucreze, să
le particularizeze potrivit posibilităţilor şi însuşirilor sale per­
sonale, dar ţinînd seama în perm anenţă.de m odelul instructiv
programat de cadrul de specialitate. In acest proces centrii ner­
voşi primesc noi inform aţii de la organele efectoare şi pe baza
acestora, mai ales cînd reacţiile nu sint conforme m odelului in­
structiv, comandă noi mişcări şi acţiuni m enite să armonizeze
execuţia cu cerinţele implicate de actul motric programat. In
faţa acestui proces de aferentaţie inversă, pe baza experienţei
sale îndelungate, cadrul de specialitate îndrumează adecvat ac­
tivitatea subiectului, transm iţîndu-i noi informaţii, m enite să
concure la precizarea clară a travaliului subiecţilor în concor­
danţă cu cerinţele im plicate de însuşirea corectă a m odelului
instructiv.
Corespunzător acestei stări de fapt între cadrul de specia­
litate şi, im plicit, între programul de lucru stabilit de acesta,
pe de o parte şi subiectul respectiv şi relaţiile lui în. raport cu
cerinţele de randament, pe de altă parte, se creează o relaţie
complexă. In această relaţie, schema bloc a instruirii, adaptată
după Verhosanski, poate fi înfăţişată ca în figura 3. Os.
lu n tre elemen tele incluse în acesţ_circuit, este necesar să S
se precizeze înţ~elegereă~~ce3 rebuie acordată efectului im ediat
al'^xerciţiuLui.,şi_a-celiiij::mxuxLatiy^ Prin P'fpW.
învederat în procesul de instruire, se înţelege iniluenţa-exerci.-
ţiului respectiv asupra organismului^ suM ş.eţUac,_şl_-l£d^
reacţia lor la acelşti-ŢElmuli. "Fiind imediată ea poate fi deter-
minăîă relativ exact şi facil prin anum ite măsurători, care pre­
cizează atît influenţa ce o are asupra funcţiilor organismului
un exerciţiu de viteză, de forţă, de însuşire a unui anum it pro­
cedeu tehnic etc., cit şi concordanţa reacţiei subiectului în ra­
port cu îndeplinirea eficientă a m odelului instructiv. Este mai
greu de determinat, cu exactitate, efectul cum ulativ al exerci­
ţiului respectiv sau al unui sistem d e, exerciţii aplicat asupra
subiecţilor într-o perioadă relativ îndelungată. In general, în
această direcţie, practica, predării poate înfăţişa unele rezultate
convingătoare, dar aprecierea cu certitudine a rezultatului cu­
mulativ, în sensul precizării neîndoioase a randam entului şi,
mai ales, ca urmare a efectuării unui anum it program de lucru,
deocamdată întîm pină dificultăţi.
în privinţa randamentului subiecţilor în raport cu progra­
m ele de lucru stabilite de către cadrele de specialitate este ne­
cesar a se sublinia că nivelul acestuia este condiţionat şi de

124
 alţi factori, deci nu num ai de metodologia propriu-zisă. Dintre
aceşti factori trebuie menţionaţi cu deosebire, ereditatea, m e­
diul geografic şi de asemenea m ediul social.
Studiile efectuate în direcţia stabilirii corelaţiei dintre ca­
racterele m oştenite de urmaşi de la jn a in ta şii lor scot în evi­
denţă numeroase dovezi ale corespondenţei acestora. Datele
cercetărilor mai demonstrează că în^practi.ca educaţiei fîzice^şi
sportului zestrea ereditară se manifestă, mai omogen la gemenii
uhivitelini, mai diferit la gem enii bivitelini^ şi cu-un grad-mare
de dispersie la fraţi sau surori. La gem enii bivitelini şi în mod
•deosebit la fraţi şi surori deosebirile apar nu num ai în sensul
opţiunii diversificate a acestora pentru practicarea ramurilor
■de sport, ci şi în privinţa capacităţii de randament, consecinţă a
însuşirilor lor morfologice şi funcţionale, ca şi a trăsăturilor de
caracter şi temperament, proprii fiecărui individ în parte.
Zestrea ereditară a individului prezintă o deosebită însem ­
nătate în activitatea sportivă, unde'însuşirile genotipului con-
■stituie nu numai criterii obiective de selecţie ci şi, condiţie de
bază pentru afirm ar ea_ individului, la cotele de randam ent ale
Tnarii perforriiănţe. în acest sens prac^ca„.arată~ că—viteza, .de
exempTu, praTe fi dezyQttatărnritiî''p3^rpe şşama m etodologiei
acţionării şi mai m ult în seama jnsuşirilor ereditare. Situaţia
în cauză nu are aceeaşi valabilitate pentru toate com ponentele
procesului instructiv-educativ, practica demonstrînd că prin
Tnuncă asiduă sportivul poate marca remarcabile succese.
Ceea ce trebuie neapărat reţinut în legătură cu raporturile
■dintre ereditate şi rezultatele ce pot fi obţinute în procesul
•educaţiei fizice sau al antrenamentului sportiv este că deşi în-
suşirile înnăscute au un rol de seamă în creşterea. m ăiestriei
singurele ca_rg_condiţionează randam entul
■superior. Obţinerea performanţelor superioare este influenţată
şi de factorii de mediu, de metodologia folosită pentru valori­
ficarea însuşirilor individului, de valorile m oral-cetăţeneşti cul­
tivate în procesul educaţional. Practica sportivă înfăţişează nu­
meroase exem ple de irosire a unor talente şi aceasta nu pentru
că nu au dispus de o corespunzătoare zestre ereditară, ci dato­
rită insuficientei conjugări a acesteia cu resursele oferite ş i de
către ceilalţi factori menţionaţi.
’ V. B. S ch w artz, G e n e tic a ş i s p e c ia liz a re a s p o r t iv ă a c o p iilo r ş i a d o le s ­
c e n ţ ilo r , In stitu tu l d e cu ltu ră fizică , S m o len sk , 1975.
126
în ceea ce priveşte rolul factorilor de m ediu asupra dispo­
I
nibilităţilor fizice ale individului, trebuie să ne referim la in-
1 fluenţeîe: m ediului geografic ş i ale m ediului social.
’^ F ă r ă îîrdoiălâ, niedital-ge 0gi*afîe"‘ influenţează dezvoltarea
fizică a individului şi aceasta datorită mai multor cauze. ,0 a-^
m enii de la m unte sînt mai căliţi decît cei de la şes._^ Condiţiile
de viaţă~ 'expunerea îndelungâtă.. ,a orgăniymulul l a aer^„curat,.
ozonat, •'parcurgerea distanţelor pe ips^Jniruntărea;, intem pe­
riilor naturii etc. îi facjai.aijrobuşticmai agţi^^^ sus­
ţinute. Pentru ei m ersul pe schiuri este o îndeletnicire coti­
diană şi necesară' c u alte sem nificaţii decît pentru cei- de 1»,
şes care practică schiul ca sport. Sem nificaţii analoage pot fi
m enţionate şi în cazul celor care trăiesc în deltă, pe lingă lacuri
şi fluvii, toate fiind generatoare de certe disponibilităţi pentru
sporturile nautice. '
Studiul efectuat asupra 100 000 de elevi din m ediul urban>
şi rural*' arată, de exe'mplu, câ indicii rezistenţei şi forţei elevi­
lor din m ediiil urban se situează sub nivelul celor obţinuţi dr
cei din m ediul rUral, după cum şcolarii de la grase în,..uintirL CU
cei de ia sate prezintă valori superioare l3 Jvitezâ .>ii <‘x-
plozivă.
Cu toate acestea nici m ediul geografic nu poate fi con:;i(i(>
rat ca un factor determ inant al randamentului. I^ilţi spoit ivi
fruntaşi din sporturile nautice ,au,devjenit recordmani^^nu dalo.
rită fap tu lu rcă sîn t^năşcuţijn zoM geogrhliT!eTmţ5rojnuiiti- lU'-
ape, ci pentru'că au avut creaîe'‘'condiţii“favorabile''r)rnrtlr.'n'li
sporturilor respective îh localităţile îii;care aiT domiciliat.
A lt gen de influenţei asupra randamentului subiecţilor sîiit
cele exercitate de mediur social, adică.de ansamblul condiţiil^>r
ecSn-omice^'şi politice ale societăţii în ^ a r e se dezvoltă, indivi­
dul, de ideile, s 6htim entele, convingerile*' şi^ obişnuinţele de-
corhportament pr.oniovate.de.,uniţăţile sociale,_cultuxal-ractistice,
de membrii societăţii. Sub influenţa m ediului social, subiecţii
adoptă opţiuni pentru un sport sau altul, înţeleg sem nificaţia
socială a educaţiei fizice şi sportului, îşi propun obiective şi îşi
cultivă m otivaţii pentru afirmare în domeniul sportului, devin
conştienţi de grija ce le-o acordă societatea pentru perfecţio­
narea pregătirii lor şi în dom eniul educaţiei fizice ş i sportului.
Rezultă aşadar că fiecare din factorii menţionaţi influen­
ţează într-o anumită măsură randamentul subiecţilor angre-
1 S t u d iu l p r i v i n d in s t it u i r e a s is te m u h U u n it a r de v e r if ic a r e ş i a p re c ie re -
a e le v ilo r la e d u c a ţie f iz ic ă , I.E.F.S., B ucureşti, 1973.
127
 Tiaţi în practicarea exerciţiilor fizice. Tot atît de a_deyăc_at, ră-
inîne,.înşă faptul că nici unul din factofiLiSsr^tIyl-silnicL .rnă-
■car toţi împreună nu poţ^ v ă o r ific a predispoziţiile., şi- aptitudi-
nile subiecţilor. ĂcesV lucru se poate^jeaJiza..nuxa.ai.-prin-inter-
inediur''^ucaţiei ft2ât£‘ ‘său, âr'ahtrenarneritului sportiv, unde
pi'in 'Ofgânlzarea ştiinţifică_a_prqcesului instructiv pot^ fi obţi-
nntfTrezuItâte'rernarcabile*chiar d'ăci unele infiuenţe ale fac-
il.orilor menţionaţi ar reprezenta elemente" lim itative ^evidente.
' In Cazul unui "sportiv'care, ca urmare a zestrei sale eredi­
tare ar prezenta indici mai scăzuţi de rezistenţă, aceasta ar pu­
tea fi compensată printr-o educare mai susţinută şi am plă a în-,
■demînării, a tehnicii sportive. Cazul respectiv nu ar avea vala­
bilitate pentru sportivii specializaţi în probele de sem ifond şi
fond, în schim b pentru unele jocuri sportive ipoteza respectivă
’este posibilă şi chiar dovedită de numeroase cazuri întîlnite în
practică.
Ceea c e jr e b u ie să se regină, dfi.ci,,^esj;e.că. .procesul educaţiei
fizice şi a l anirenăm eLtului, sportiv poate direcţiona_in -m a r e
măsură^ influenţele .e r ^ it ă ţ ii şi ale mediului. Acţiunea respec­
tivă devine, cu -atît m ai. .eficientă cu., cîjt..practicarea =exerciţiilor
fizice începe la vîrsta fragedă, se desfăşoară„şistematic*şi- sub
o permanentă îndrumare pedagogică "şi medicală.
In^activitatea independentă, a diverselor, categorii
ţeni, practicarea exerciţiilor .fizice nu,.aa'eVim, caracter..Jâilateral,
dar nu se poate ignora nici faptul că la baza acesteia: stau nu­
meroase cunoştinţe, norme şi reguli învăţate sub conducerea
profesorilor şi antrenorilor, ori asim ilate prin interm ediul co­
municaţiilor de masă (radio, televiziune etc.).
r _5 Cfi procese inştructiv-educgţive., în afara .caracterului ^lor
bilateral, trebuie m enţionat că au şi un caracter^ informativ şi
formativ.
■'■^Carâ^cterul form ativ constă în transm itejea de J a , cadrul
de specialitate spre :subiecţii cu care lucrează a' ansam blului de
cunoştinţe, de priceperi şi deprinderi motrice, de -noFm.e- de-con-
duită, im plicate în m odelul instructiv-educativ caracteristic fie­
cărui subsistem al educaţiei fizice'şi sportxilui.- — -
în aceste condiţii subiecţii sînt informaţi, călăuziţi să cu­
noască îndeaproape toate elem entele de conţinut, precum şi
obiectivele predării, dar esenţa activităţii cadrelor de speciali­
tate, desigur, nu constă în acest aspect. Informarea subiecţilor
este num ai un punct de plecare, deoarece elem entul esenţial al
predării îl constituie formarea subiecţilor, înzestrarea lor cu
cunoştinţe, cu priceperi, deprinderi şi calităţi motrice trainice,
128
cu o conduită înaintată, într-un cuvînt, cu capacitatea de a
aplica independent şi adecvat cerinţelor practicii toate elem en­
tele predate.
Cu alte cuvinte, etalonul eficienţei procesului instructiv-
educ^tiV îl consTituie. formar'ea”subiecţilOT^£^^
şi nicidecum ’Hîmensiunea informâfîîlor deţinuţe”^ e _acŞ'ştia.
Aceasta cu atît mai inult, cu cît întregul'ffâm em u al educaţiei
fizice şi sportului solicită oameni de acţiune, întreprinzători, cu
larg spirit de orientare independentă.
^ Ca procese instrucţiy-educaiive,. educaţia.. fizică^i,antrena-
mentut'spdfflv constituie şi iprocese de ci^noaştere. ambele lăr-
gindTD-ri'ztjntTrhcagnitiv ăr suBiec’ţflor antrenaţi în diversele acti­
vităţi practice.
Treptat, sub îndrumarea cadrelor de specialitate, subiecţii
respectivi îşi îmbogăţesc cunoştinţele cu privire la influenţa
exerciţiilor fizice asupra organismului şi, odată cu aceasta, în­
vaţă să aplice şi în domeniul practicării exerciţiilor fizice anu­
mite norme şi reguli m enite să le sporească randamentul social.
De asemenea, în diversele activităţi practice subiecţii depun o
susţinută muncă independentă în vederea descoperirii „pe cont
propriu" a celor mai eficiente modalităţi de soluţionare a situa­
ţiilor ivite în întrecerea cu ei înşişi şi cu ceilalţi.
Prin specificul activităţilor practice se favorizează şi cu­
noaşterea şi apoi consolidarea unor valoroase deprinderi şi obiş­
nuinţe de comportare în colectiv, de colaborare şi ajutor reci­
proc, de disciplină.
Or, toate aceste atribute atestă procesul educaţiei fizice şi
al antrenamentului sportiv ca avînd inclusiv un caracter edu­
cativ.
' O altă trăsătură a procesului instructiv-educativ din do-
’i, meniul educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv este aceea că
imvlică si evaluarea aci±nitătiis.uhiectilor. A ceasta se jealizează
pe baza probelor şi normelor de contro^l_ş^tatornîcite j n şcolile de
toate gradele, precum- şi în'antrenam enful .sporţiy din toate ra­
murile de sport. Probeile şi normele respţectiye. Cimsţituie numai
una din laturile procesului de evaluare a m odului in-care sifeiecţii
au generalizat corect. informaţlil£^4 H±mite,-au_rpalizat--&Mecti-
vele propuse etc. Cea mai elocventă verificare a randamentului
subiecţilor o consfiţuie"Jconcmiul^...competiţia. '^Ace'asta cu atît
mai m ult cu cît în cadrul ei pot fi controlate cel mai bine şi
plenar toate valorile realizate de-a lungul procesului instruc­
tiv-educativ.
9 — T e o ria e d u c a ţie i fiz ic e — cd. 278 ] 29

Dacă la toate cele semnalate în legătură cu trăsăturile edu­
caţiei fizice şi sportului, ca procese instructiv-educative, se
adaugă şi faptul că activităţile respective includ subiecţi de di­
ferite vîrste, aparţinînd ambelor sexe şi, în acelaşi^ timp, cu
capacităţi de randament foarte diversificate, rezultă cît de com­
plexe rămîn procesele respective atît pe plan instructiv, cît şi
pe cel educativ.
Ml. SISTEMUL MIJLOACELOR EDUCAŢIEI FIZICE
Şl ALE ANTRENAMENTULUI SPORTIV
Ansam blul funcţiilor şi obiectivelor educaţiei fizice şi spor­
tului atrage atenţia că pentru^mdeplinirea elem entelor lor de
conţinut, _educaţm fizică"şT antreriămeMin'JsţwrHv* (ca procese
instrucTiv-educativiJ t'feT5\iYe'~şă_ dispună, de. ,ufi7 Y$riat .arsenal
de mijloace care să reprezin^e^ot jt|ţ£.a^ygsiji:s.e energetice ale
c^ltrrTloua proceseT"-
-■ Dîn~tf6' a"ceste mijloace, literatura de specialitate consem ­
nează ca fiind cele m ai in^ortâhte'exerclţiite''fizice,* factorii
n~ătur~aIPde calf£e (apă, aer, soăî^),“clDTrd^îi^ igiejrifc,e prac-
tican i ^xerciţiilor. .Şi , (raportul) corect
dinffe "muncă şi odihnă. ....... ..
' Fără "îndoială, “toate acestea contribuie în mare m ăsură, la
înfăptuirea (^ ectiv eto in g g u ciţîei fizice si a le . gnjrenarneniului
sportr^dăir^nu a_tuturor şi mai ales a celor ce se referă^la for-
m'ăfeă'spirituală a om ului. " ' ......... ........
'lăîa'He*'ce, pe lingă mijloacele menţionate, este obiectiv
necesar să-şi găsească loc şi altele, capabile să sporească efi­
cienţa educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv, inclusiv în
direcţia formării laturii spirituale a personalităţii oamenilor.
Din acest punct de vedere nu pot fi pm ise num eroase m ijloace
j)r oPrii educaţiei iritelectuâIe7 !morale~ şi estetfc'Cr^piSui^ ‘ă(3ap-
tate specifigului desMşurâHi_edugaţLei fizice şi_antrenarnentvilui
sţ5orfTv, precurri şi obiectivelor ăceştor.. activităţi.
I n ănşâinbrul mijloacelor proceselor instructiv-educative la
care nTTeîefIm~treBm'e incluse,, de ase ^ enea^ şi .apa,i3 ,1iele-teh­
nice de specialitate, “mai' JtlfâlGSe-'-ear.eVrj.'adicip.s .folosite,- pot
infltreîrţşr^-VOî^bir 'ţ«rf^ţionârjg.a„ fiaLităţiiar_JIiotxi.c;e.„(viteză,
fofţâ7'rezistenţă,Tndemînare) şi a execuţiilor tehnice caracteris­
tice diferitelor-sporturi;— -------""
Pentru completarea tabloului mijloacelor educaţiei fizice
şi antrenamentului sportiv este obligatoriu să amintim şi’ an­
130
samblul de măsuri penţoLcefam ^a-capacitĂ ţii de efort a orga­
nismului dj^^depjm eceajJO T i. ^ţr^mi^ t a d g l u n i ^ l O ^ n s .
îîT ăcest s'ens pot fi m enţionate pauzele acordate între di­
feritele exerciţii fizice, .sJiinLepjaţiaJl it e iv^U t>peuin c ulul l ie-
£aIîri~sport;~dUşuriIe calde, saunajgtc. ■ " "
Po^te scoate în evidenţă faptul
că m ijloacele educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv pot fi
împărţite în două categorii : specifice şi asnniaj:e.
- A. MIJLOACELE SPECIFICE
Din categoria mijloacelor specifice fac parte exer-ciţiile
fizice, jnăsu rile referitoare la refacerea capacităţii d e ^ o T î' a
gi-gams^nm liir ş r ^ ar^ u ra ^ J e'şp^cjaliţâ T e r îî^ ^
ceaetefmina^'Hesigur printr-o metodică adecvată, orice progres
în direcţia perfecţionării dezvoltării fizice şi a capacităţii mo­
trice a oamenilor. Legitim itatea lor ca mijloace specifice rezultă
şi din faptul că ele sînt create, verificate şi supuse înnoirii, în
primul rînd în cadrul teoriei şi practicii educaţiei fizice şi spor­
tului, chiar dacă pentru fundamentarea lor riguros ştiinţifică
se recurge şi la date din dom eniul fiziologiei, biochimiei, con­
trolului m edical ş.a.
1. EXERCIJIUL FIZIC
a ) DEFINIŢIE
P om in du-se de la cea m ai generală accepţiune a noţiunii de
exerciţiu, prin care se înţelege repetarea sistem atică şi._con-
.şnM fa ă unei acţiuni în scopul formarii sau perfecţionării unei
priceperi său deprinderi, putem' sublinia că m ulte_din"ngtele
acestei definiţii,' desigur particuiarizâţe.Jşî găsesc valabilitatea
şi în cazul exerciţiului, fizic. , ' ' ’
Aşa, de exem plu, şi exerciţiul fizic reprezintă n arţiune,
adevărat, preponderenţ_coî:g^o:gîgpefectuată s is te m a îîr ş r c o n -
ştient în vederea perfecţionării dezvoltaH rH ace'JşPa^ca^cîtă-
ţii motric^^a^ oamenilor. Fără îndoială, indicii^ superiori ai dez-
voltării morfologice şi funcţionale a organismului, precum şi~cel
ai priceperilor, deprinderilor şi calităţilor motrice, nu pot~fj
ob-ţinOţi fără repetarea îndelungată a unor exerciţii fizice anurne
orientatej.n ăcesr§cop7"~ ^
131
 Cu alte cuvinte, la baza oricărui exerciţiu stă o anumită in­
tenţie, deliberat con c^ u tă'p en tru a corespunde cerinţei înfăp-
tuirii- obiectivelor educaţrei fizice şi sportului. De fap C tocmai
1
acest elem ent intenţionar diîereiîţraza“'’exerciţiul fizic — con­
ceput ca m ijloc al educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv —
de celelalte acţiuni de mişcare efectuate de oameni în diver­
sele activităţi sociale (în jocurile copiilor, în activitatea pro­
ductivă, în viaţa cotidiană etc.).
 Reţinem , deci, că prim ul elem ent definitoriu al exerciţiu­
lui fizic este cel al conceperii şi destâşu r ^ îH u Q n deplină con-
TOrdanţă cu realizarea obiectivelof“ed^ucaţiei fizice si sportului.
-fcC rî alt elem ent definitoriu ai exerciţiului fizic este cel al.
repetării luî sistem atice, potrivit unor norme şi regijJljnetodice
bine exterm inate. Mumai ca urmare a repetării lui sistem atice
Se'poţTorgiŞi'Steî^otipurile dinam ice şi, im plicii, baza fiziologică
a perfecţionării .priceperilor, deprinderilor şi^caHtăţiloî’' motrice.
■"O-altă notă caracteristică a exerciţiului fizic 'este aceea că
'"Sj paralel cu influenţa lui asupra sferei biologice a oamenilor ac-
ţionează şi în direcţia stim ulării şi îmbogăţirii vieţii lor spîri-
tiiale^^ c e a s ta deoarece efectuarea exerciţiului soiicitâ~si m e­
moria, atenţia, gîndirea, alături de voinţă, de declanşarea unor
emoţii şi sentim ente, adeseori cu totul remarcabile.
Concom itent cu efectuarea exerciţiului fizic, adică a m iş- Fig. 4. Elementele de conţinut ale exerciţiului fizic.
. cărilor corporale incluse în acţiunea motrică respectivă, se so-
^ jţ licităJn ţr-u n anum it dar întotdeauna şi depunea ţionării uneia sau mai m iiltor priceperi, deprinderi şi calităţi
'' uiîiij_efort .fi^ic,^.eflecţat^^_^^ c o n lr â c ^ ' mus_ci2 aiă.--.in--acti\dtatea motrice. De asemenea, acţiunea aceluiaşi exerciţiu poate fi şi
marilor , funcţii ale organism ui^^^U d eq seto e ale circulaţiei şi curnulativă, în cazul în care influenţează simultan asupra op­
respiraţiei. Depunerea acestui efort reprezintă, de asemenea, o timizării unui ansamblu de muşchi, articulaţi^, deprinderi şi
notă caracteristiă a exerciţiului fizic. calităţi motrice.,.
Privit în acest context, exerciţiul fizic trebuie înţeles ca S-ra făcut această precizare pentru a diferenţia exerciţiul
o acţiune complexă, în a cărei concepere, structură şi desfăşu­ fizic înţeles ca m ijloc al educaţiei fizice şi antrenamentului
rare distingem elem entele de conţinut prezentate în figura 4. sportiv (deci ca instrum ent didactic) de priceperile şi deprin­
Constituind un tot complex, cu funcţii bine determ inate, derile motrice, adeseori denum ite şi ele tot exerciţii fizice.
este lesne de înţeles că exerciţiile fizice au ajuns la această or­ Denumirea ca, atare a priceperilor şi deprinderilor motrice,
ganizare superioară ca urmare a gîndirii creatoare a omului, a desigur, nu este lipsită de logică, m ai ales dacă ţinem seama de
cadrelor de specialitate, aceştia fiind principalii factori ce con­ faptul că sînt compuse tot din mişcări corporale şi, de aseme­
cep, dirijează şi recurg la cele mai indicate soluţii în vederea nea, că de m ulte, ori, sim ilar sensului îndeplinit de exerciţiile
atingerii scopului urmărit. fizice în raport cu formarea diverselor priceperi şi deprinderi
motrice, chiar cele din urmă sînt utilizate în scopul perfecţio­
Din toate cele semnalate rezultă că exerciţiul fizic consti­ nării structurii proprii anumitor calităţi motrice şi chiar a unor
tuie un m iiloc didactic fundamental, instrum entul anume con­ indici morfologici ai organismului.
ceput şi programat în" scoptflr^d^voltlr'n^lroficiîlţu.^şi^^
unui anum it muşchi, grup saul'ăliţ^'^rnuş'chi, al sporirii mobi^, Ca urmare, în anum ite cazuri, înseşi priceperile şi deprin­
lităţii şi stabilităţii uneia sau mai multor "afficulâţuj’aî'^perfec- derile motrice îndeplinesc funcţii didactice anoloage exerci-
ţiilor fizice, dar aceasta nu justifică identificarea lor. Exerci-
132
133
ţiu L iizic rămîne__ înţotckauna princj^ajul,,,jn ijlp c (instrument)
didactic at am eliorării indicilor morfologici şi funcţionali ai or-
ganismuluîT'al~-l3erfeeţî15g§!ir' gg^SŞa§rîlQr. gi câliTâţilor’ mo­
trice, după,,fium priceperea reprezintă o
structură hine determ inată, pentru a t^ărei însuşire v â 'îi În to t­
deauna necesar un anumit ansamblu de ’exej:ciţii Jizice,
Ş q r i l i H a L l n f n * n p r , aruncareaja coş cu am­
bele m îini din aruncare — ca deprinderi motrice — nu vor
putea în n stîŞ îte "corect şi nici perfecţionate, dacă asupra deta­
liilor lor şi a structurii lor globale nu va acţiona în permanenţă .
un anumit sistem de exerciţii fizice ; unele, de exem plu, în v e­
derea sporirii forţei m usculaturii membrelor superioare sau
inferioare, iar altele pentru îmbunătăţirea m obilităţii unor ar­
ticulaţii, a coordonării m işcării corpului în aer etc.
în cazurile în care se repetă însăşi structura deprinderilor
respective, desigur în scopul perfecţionării capacităţii sportivi­
lor de a le aplica în concurs, ori în vederea ameliorării prin in­
term ediul lor a rezistenţei etc., deci fiind învestite cu funcţii
analoage exerciţiului fizic, propriu-zis, ele continuă să-şi păs­
treze notele caracteristice deprinderilor, chiar dacă temporar,
similar exerciţiilor fizice, îndeplinesc funcţia de instrum ent di­
dactic.
b) CONŢINUT Şl FORMĂ
‘ Înţelegîrîd prin conţinutul exerciţiilor fizice totalitatea ele­
m entelor din care şînţ 'cbmp®e"_ace‘steă,' Tăr" prin *formă m odul
în care sînt dispuse şi legate elem entele lor corrîporiente7 re­
zultă că fiecare exerciţiu are un anumit conţinutj precum şi o
formă bine precizată.
Elem entele ce alcătuiesc conţinutul exerciţiului fizic sînt
urm ătoarele; . pr,og-mmate^^-ta«t!ăsftrt"etiăenţa sconîăj;ă„pentruŢealizăfeă gra-
^ — M işcările segm entelor corpului sau ale acestuia în între­
gim e, aşa cum sînt rfecttiăte ele îii cădrlir exerciţiului'respectiv.
— Efortul fizic solicitat de executarea mişcărilor, concre­
tizat în căntitate^ldH' lucnr-mecanit:' (volum)r în' inferîSît5teâ‘'cu
care "se efectuează acţiunile respective, precum_ y T n .com plexi­
tatea activităţii depuse (în sensul solicitării mai m ult sau m ai
puţin diverse a aparatului locomotor şi a marilor funcţii ale
organismului).
' i — Efortul psihic, concretizat în gradul de solicitare a dife­
ritelor. p fw e§ 5‘'psi11î c ^ r ^ î ^ ^ memoria, atenţia7'7ăpidita-
tea gîndirii, voinţa etc. ^ --------- -
134
Dacă' cele m enţionate constituie elem entele fundamentale
ale oricărui exerciţiu, în expresia lor cea mai generală, în apre-
cie’r ea conţinutului concret al diverselor exerciţii fizice trebuie
să 'ţinem seama de dim ensiunea şi, în acelaşi timp, de calitatea
fiecărui elem ent constitutiv.
Aşâi de exem plu, genuflexiunea, în raport cu alergarea
î-h rilină viteză si*^fel-&6611iia^.u-n.Q.r ^^&gtgiate.-ăY6"11'n7gontinut
mai restrînsTCa acţiune m otrică genuflexiunea include^^numai
îndoirea şi ~îiîtirîde'rea—CQmpletă-a„membrelor__m ferioare. şi de
asernenea.’ are unf pregnant c ^ a cter de dezVolfare a forţei mus-
cTBTOITIT'pîaoarelor, pe “cînâ’”alergS'eă meriţîoitîlîa^iIprin3e~TIii
nîtear^^gporît* dfe~rîliş-câTi^,^cU^yident_caracţer ^deji^iţezj şi înde-
mîîTăre; c'li' o'solicitare muTt~superîoajă„a .âienţi^^^^ orientării
în rrsp a^ ;^ r'£pSîSŢ ii gindirH etc. ~ -
' —TIa" urTtrarlEr~?îp f^ 'iffea oDntinutului fiecărui exerciţiu tre-
buie neapărat rap ortată4a‘cantitatea şi calitatea elem entelor
sal'p" crtm'fannente. Măsura'' 'd^eosepinS^importantă pentru~a pu-
teă stabili rtUnum-ai c o ^ pro'pnu-zis .iT'ij^ c i ţ i u lujLfizic
respectiv," ci s^--corelaţia' iiii, eu-şcjopjirile în care este efectuat.
Analizarea' exerciţiului -fizic inclusiv prin pnsm â'funcţionalităţii
lui în. direcţia înfăptuirii obiectivelor educaţiei fizice şi ale an­
trenam entului sportiv ■•ne.permite să ‘Stabilim valoarea conţi­
nutului .acestuia..;;- ff! ,v, ■ • Ji.':. , ■' .
i*!:' ‘R aportafea'îâ’perinanenţâ^a •conţinutului exerciţiilor fizice
la efectul ce-1 au în direcţia îndeplinirii obiectivelor didactice
u rm ă riteeste ;cu-atîtfim ai. necesară cu cit, în u ltim ă . instanţă,
orice' exerfciţiu- fizicjarei o . anum ită influenţă .asupra dezvoltării
in8ioiifr,«iQriologici .şi.funcţionali şi a<:capacităţii:rmdtrice a oa-
meniror, dar-esenţialul:nu,.coristă,num ai în acest:fapt. Pedago-
gul'Ţ.nu.'Tp.qat'eCTămînefcindifererit la situaţia în xare exerciţiile
•f ^ c â ‘| de-- exemplu, în finalul -clasei
a-Vri^^;;^au'ai^,,unuţ, anu^^ interval .al instruirii sportivilor.
Ad'evarat, .poşibilitateâ conceperii'.coriţinutului diverselor exer­
ciţii'fezicee'steh eli-ihit criteriul principal aV aprecierii
acestuia şi- implicit"ă valorii sale rezidă în realizarea în timp
litil'-şî calitativ ' a . obiectivelor prevăzute pentru ' 'diferite pe­
rioade. • " !C.
'ij'* Acesta este şi m otivul pentru care concepînd şi programînd
exerciţiile -fizice, '''cadre le'd e specialitate acordă întreaga ateniâe
celor-'tu m aximă eficienţă asupra îndeplinirii Qbiec±Lv&lnr prn-
pUse-'Şi ilu ^ tiriH ''^ iaţii sporite,.'.dar'lipsite de substanţialitate.
135
 R oforindu-j|(> .la-.fQcma-exeiicltiilor fizjce^p]yA--ac.easta. se
înţelege modul particular în care se s u g c ^ ,n;i?flărUe..coinpo-
noiite ale iie fă r u l exPJ’QU.u, prccum ş f legăturile ce se stabilesc
între acestea de-a* lungul efectuării acţiunii.,motri,cC n î cauză.
La b:iza_uprecierii formei concrete a unui exerciţiu fizic
Htau )n ai' m u 1te elen)&nte •dTj'l-eferin tu, dintre_^care am intim y po-
z l l i coroulTIOn~.r.aPort cujiîpârăml sau oH ecM lM IEgcr^i; 'di­
recţia în care sînt acţionare~§egrhen£ele corpului de-a lungul
efectuării m işcărilor ; amplitudinea acţiunii segm entelor ; rela­
ţia recip>rocă dintre segm entele antrenate în efectuarea mişcă­
rilor ; tem poul şi ritm ul executării mişcărilor ; sistem ul în care
sportivii sînt dispuşi în raport cu partenerii şi cu adversarii
lor etc.
în orice caz, această diversitate a elem entelor de referinţă
şi im plicit de forme ale exerciţiilor fizice exprimă o cerinţă
legitimă, şi anume aceea de a favoriza manifestarea plenară a
conţinutului exerciţiilor fizice şi, bineînţeles, a scopului ur­
mărit. în acest sens, forma exerciţiilor fizice poate fi conside­
rată ca o foarte importantă punte de legătură între conţinutul
exerciţiilor fizice şi scopurile urmărite prin practicarea lor.
De fapt, între conţinutul f orma exerciţiilor fizice există
un raport.iaarte_stn£s^~care,In Tond, repreziată-Q.liirutate. Cu
toaîe acestea, trebuie reţinut’ ' fap'tlir că în unitatea respectivă
rolul liotă-gî'tQ-K.-iL d.&tin£-Continutul. Acesta determină în ultim ă
analiză .şi forma exerciţiilor fizice.
In fotbal, de exem plu, a- apărut cerinţa acută de a schimba
conţinutul jocului, ..dîndu=i-se..uaj;ai-acjter inai com plgx,. desfă­
şurat în viteză, -bazaţ„ pe J o c colectiv şi, d e ^ ă m e rie a , pe .ele­
m ente de surprindere, cu o. linie de apărare ermetică etc. Aceste
modificări ale conţinutului jocului, de reală valoare şi-perspec-
tivă,' au"aus“îregtat„la.schim barea fo£m.ei_de jorgai^ are a ac­
ţiunilor indi'^(^ale ş i^ .k c t i v e ale echipelor şi chiar a instrui-
rii tehnice" ă fiecărui jucător, JţL sensiil că, m ărindu-li-se raza
de acţiune, ei trebuie să stăpîjgieaşcă execuţii com plexe. Rela­
tiva dispariţie a specializării.pe un singur post a determ inat
lărgirea pregătirii tehnice a jucătorilor, aceştia însuşindu-şi şi
procedee „caracteristice altor posturi".
Lupta pentru sporirea posibilităţilor de afirmare a sporti­
vilor în schiul alpin a dus la găsirea'de noi forme de execuţie,
care să corespundă in te ^ a l noului conţinut. Actuala poziţie a
schiorului în cursele de coborîre, faţă de cea de-acum 8— 10 ani,
136
diferă în foarte mare măsură, în schinib' asigură posibilitatea
obţinerii unor rezultate sportive superioare.
înţelegerea rolului determ inant al conţinutului exerciţiilor
fizice nu trebuie să ducă la ignorarea însem nătăţii formei.
Influenţa activă a formei asupra conţinutului exerciţiilor
fizice“s^t>ncret'izează'”în contribuţia pe care aceasta o aduce la
dezvoltarea sau, în cazuri contrarii, la împiedicarea m anifestă­
rii conţinutului nou. Folosirea tirnp îndelungat din narlea-unor
săritori în înălţim e.a unji>r..^Emc.e.HfiLl£Enice învech ite.a dus la
stagnarea în mare măsură a rezultatelor, iar" în momentul în
care jijn c .e iă it ,ş j I ş e _ j ^ î 6cţioM sărîlunT £fîh “^ o c e -
deul tehnic^al rostogolirii ”venîraŢ ^“vâlDirea“ peHo'iTOa^^^^
întf-uh t;im ploarîe sHirt7â “a‘fins~cifre deosebit de ridicate.
Un alt exem plu din care putem desprinde rolul activ al
formei asupra conţinutului îl__constituigl5Miîîcănle~_:ad u sQ je-
gulam entului jocului de Baschet. Depărtarea faţă de panou n
liniilor laterale- aie Bpaţruluî''âe~pedeapsă, precizarea strictă a
duratei unui atac (30 secunde) au_dus la importante modificări
în însuşi conţinutul^jocului, impunîndu-i un caracter dinamic,
bazat pe acţiuni constructive, solieitînd o pregătire m ultilato-
rală a tuturor jucătorilor, elim inîhd vechea concepţie a specia­
lizării stricte numai pe anumite" posturi. .... —
Din cele arătate se desprinde concluzia ca unitatea diutre
conţinutul şi forrna exerciţiilor fizice este contradictorie, ("oii-
tradlc-ţiiie dintre jo n nă^ şi conţinut au Joc atunci cînd dozvo I-
Ponţinut'"sorîcita~îrr*mod necesar învirigereaTine 1
fonîie’’vechi, jjerirnirtc şi, ca urmare a ’acesru'r'coTTtTi't^. gCTTndo
pentru'ă''gasi'o' foriită nouă.
In ultim n am, de exem plu, g im n a sţic a ,..s„ ,a ^ r^ Ş c u t un nou
contin.ut. In locul vechiului conţinut al exerciţiilor de““]^ffirias-
ticş. sportivă, caracterizat prin prezenţa în măsură largă a ele-
mehtelor statice, ă exerciţiilor în forţă, au_apârut ca avînd o
lârga'‘pS'specT;ivâ "exerciţiile dinamice, de mare dificultate, com­
poziţiile originale etc." ‘ '
‘P ¥ baza înlăturării acestor contradicţii, formele vechi de
executare s-au schimbat, apărînd altele, corespunzătoare nou­
lui conţinut.
înţelegerea conţinutului nou al exerciţiilor' fizice şi mai
ales orientarea acestuia pe direcţia celor mai caracteristice şi
înaintate cuceriri ale practicii presupun sesizarea şi aprofun­
darea din partea pedagogilor a esenţei liniilor de dezvoltare de
137
apar în practic.a-diferitelor ramuri de; sport la un moment dat.
Ignorarea acestui fapt duce la întîrzierea valorilor ce trebuie
create în procesul de pregătire a sportivilor. Lipsa de înţelegere
a ,se m n ific a tei de perspectivă a noului conţinut, dublată de
tendinţa de a m enţine cu toţ dinadinsul fprmele vechi, duce ine­
vitabil la înăbuşirea conţinutului nou. Primatul form ei asupra
continutului. imprimă^ mtregT^^^ groce^:îîî§îracHv^i^^
caracter formal, dar aceasCă stare *3e lucruri poate fî înlăturată
pe Ba2 a- piîJrfîSvăBr curajoase^ a |oFce^j?^^ este nou, esenţial 'şi
înaintat în dorneniul diferiteloF afcŢivităţi practicei' " “' '
c) CLASIFICAREA
Problema clasificării exerciţiilor fizice constituie o preocu­
pare teoretică şi practică de mare importanţă. Ea ajută la orien­
tarea şi desfăşurarea concretă a întregii munci metodice.
încercările de clasificare a exerciţiilor fizice s-au intensi­
ficat odată cu apariţia diferitelor sistem e de pregătire fizică,
odată cu necesitatea de a orîndui exerciţiile fizice, corespunză­
tor scopurilor înstructiv-educative urmărite.
O asem enea preocupare întîlnim încă în cadrul vechii gim -
nastia~sue3eze,...vui4i'"a^eriul principal~3T H ^ itiggre"â ,e ^ r -
ciţîilor fizice^ajost cel al influenţei p o n ^ i f l o r asu p ră^ ezrol-
târii"3îîentelor segmente^~Mg *ci5ipuîm “r^exercîţ iî pentru '^braţe
şi pTcg^r g r i 3en:tnj~spg t 'e p @ ^ şi ceaîaT pentru truncjd etc.
Alti'~aujtpri. chiar în perioada contemporană, clasifică exerciţiile
corespunzător poziţiei s p ^ tm lo r fatâ de apărate^
ciîfăte'la a e r a te , cli aparate,"pe'âparâte etc."
In teoria contemporană a educaţiei fizice şi sportului, deşi
sînt susţinute mai m ulte criterii de clasificare a exerciţiilor
fizice, ele tind să scoată în evidenţă funcţionalitatea lor privind
îndeplinirea obiectivelor urmărite în procesul instructiv-
educativ. V . v . 1
Una din clasificările cele mai răspîndite este aceea făcută
dupăjipriteriul ponderii exerciţiilor fizice asupra dezvoltăm ca-
Corespunzător acesteia, exerciţiile sînt- clasi­
ficate în exerciţii pentru dezvoltarea vitezei ; exerciţii pentru
dezvoltarea îndem înării ; e x erciţii pentru d^voff^ea_^ rezjŞte
ţ e t ;lex'erSţîi~penţriIdezv.oltare^
^Această clasificare reuşeşte să dea în mare măsură o orien­
tare corespunzătoare muncii de selecţionare a exerciţiilor fizice
138'
în concordanţă cu cerinţele dezvoltării diferenţiate a calităţilor
motrice. Cu toate acestea, dacă ţinem seama de particularită­
ţile individuale ale sportivului, se pot întîlni cazuri în care
funcţionalitatea acestei clasificări rămîne relativă^ Un „exerci-
ţiu pentru dezvoltarea forţei, efectuat de doi sporCivi care pre-
zi^tărm aicriiTfefijî^ e dez v o lt^ e a ’ acestei calităţi, nu poate
avea"aceeaşi“eî;^_nţă peîitEU-araî£4 oi;,Caracterul relativ al cla­
sificării amintite mai constă şi în faptul că respectivele calităţi
sînt privite în sine, unilateral, rupte de cerinţele formării pri­
ceperilor şi deprinderilor de mişcare.
altă clasificare, folosită mai ales în procesul antrenamen­
tului sportiv, este şi cea făcută după criteriul influenţei exer­
ciţiilor asupra perfecţionării com p oh^ telor antrenamentului.
sportiv, concretizat în e j ^ c it ii pentrulorm area şi per-fecţinna-
rea tehnicii, a pregătirii fizice etc. Această clasificare repre-
zinLă un pay iiîămte, deoarece se referă la com ponentele con­
crete ale formării şi perfecţionării calităţilor motrice şi deprin­
derilor de mişcare necesare pregătirii nem ijlocite a sportivilor
în concordanţă cu conţinutul ramurii de sport respective.
O clasificare care corespunde mai m ult criteriului formei
exerciţiilor este aceea a împărţirii l o i ^ upă caracterul succesiu­
nii mişcărilor lor componente. în cadrul acestei clasificări se
d is tin ^ x e r c iţii de tip ciclic, aciclic şi combinat.
Din preocupările r ^ r it o a r e la clasificarea exerciţiilor fi­
zice trebuie am intită ş i/aceea făcută după criteriul naturii efon-
j;ului. Această clasificare fiziologică a exerciţiilor fizice cu­
prinde : exerciţii statice, dinamice, cu eforturi m axim ale, sub-
m axim ale e'tc:" -------------
' ~ Din prezentarea succintă a preocupărilor din acest dome­
niu rezultă că în stadiul actual nu se poate absolutiza nici una
din clasificările enunţate mai sus. în fond, dinamica deosebită
a procesului instructiv-educativ presupune combinarea perma­
nentă a diferitelor exerciţii şi astfel, dînd prioritate cînd m un­
cii analitice, cînd celei globale, se recurge fie la unele exerciţii
cu influenţă m ai-lim itată (dezvoltarea calităţilor motrice, a teh­
nicii etc.), fie la structuri de acţiuni care să implice solicitarea
în acelaşi timp şi a dezvoltării indicilor funcţionali şi a per­
fecţionării tehnicii etc. Cu alte cuvinte, clasificarea exerciţiilor
fizice nu trebuie privită ca o preocupare în sine, ci ca o siste­
matizare a acestora, în vederea precizării funcţionalităţii lor.
în procesul predării, profesorii şi antrenorii recurg la folosirea
139
 acelor exerciţii care, în momentul dat, pot avea funcţionalitate
optimă asupra realizării obiectivelor instructiv-cciu<'ative ur­
mărite.
2. R L rA C IK lA C A I'A C IIA III 1)1 I I OKI
]U ‘fc-riii(h i-no Iji ro fn cctca rtipadlA lH j O lJ iiL u iij-
loc S])oiMtîT'; ac'ensla s(- rea lizea ză J ii d ou ă m od u ri : d u p ă îtic lie -
iero a Ie<;l.lel sau a coiicurlH ikii şi în iiiuiiuJ-dc:aJ[ăŞLli'ăl'U «costora.
După înciielQf.ea activităţii se foloagnc în mod deosebit pro-
ceduflle nidrofizioterapice care constau în duşuri calde” şi re­
laxare în căzi sau bazine cu apă caMă, ambele efectuate im e­
diat după depunerea efortului,'avînd o durată între 15— 20 m i­
nute, iar tem peratura apei j.ntre 28—30°C.
■' Cu efecte, pozitive poate, fi folosită şi oxigenarea, aplicată
de reguiă după efort, iar în unele sporturi chiar în pauzele din­
tre reprize. Oxigenarea se face în camere special amenajate
(chiar şi în vestiarele sportivilor) prin inhalarea aerului îmbo­
găţit cu O2, furnizat prin p u n erea ln funcţie a unor butelii cu
oxigen.
Rela^^rea în saună (baie de aburi sau aer sec), timjp de
20— 30'~de m inute si la j 3 temperatură între 70^— 1jOQfg, sfe-rea-
l iz e â ^ la or^,specia]~prQgramâîe şr^î^n‘n£cijan.i^ după
încheierea efortului. Folosirea acestui procedeu implică obiş-
nuirea treptată. ,a organjşmului- cu temperaturile ridicate ale
saunei, iar eficienţa lui este deosebită în _special pentru dim i­
nuarea stratului adipos, ceea ce face ca sauna să fie folosită
mai ales pentru reglarea greutăţii luptătorilor, b ox^ ilor, judo-
canilor care, aşa cum se ştie concurează în lim itele unor cate­
gorii de greutate. ‘ " ........
Peni;ru refacerea_capacităţi; de efort, sînt foloşiţe. de ase-
^®n?Ş.Jsubstinţe preparate pe cale chimică, dar nefigurînd în
listă celor interzise prin m ăsufile^ntîaopifrg:----------- --------
în privinţa refacerii capacităţii de efort în cadrul lecţiilor
sau concursurilor pot fi subliniate mai m ulte procedee. In ca­
drul lecţiilor, de exem plu, refacerea se j^ealizează prin păuze
mai lungi sau mai scurte,-acordate de regula' după"efecTvcarea
exerciţiilor care solicită organismul ifiăi'intens. Precizarea du­
ratei pauzelor este cu atît m a i'im ^ fta h tă ''cu cît adeseori de
aceasta poate depinde însăşi eficienţa exerciţiilor programate.
Dacă după repetarea unor exerciţii de viteză pauzele sînt
scurte niai degrabă se va dezvolta .rezistenţa^ecTt"vrEezăr'Cu
alte cuvinte, în gîndirea metodică modernă pauzeîe“^ h t parte
140
('oinpotii'iitA a metodologiei predării şi nicidecum elem ente de
oMii'ciiro r(‘liixnri‘.
Ilcriiccica so poate realiza şi în cadrul concursurilor ca, de
cxciiiplViT în role d<> handbal, hochei pe gheaţă sau în care regu-
liinicnlc'lo perm it’ schim barea.frecventă a jucătorilor. Princi-
pâlur'rc'^alTzaîbr al unei echipe de handbal este chefnat pe bancă
în fazele de apărare, aceasta pentru ca în următoarele atacuri
să poată evolua cu rezerve energetice cît mai mari.
3 . APARATURA DE SPECIALITATE
Aparatura de specialitate, constituie _.nu.JiJAD3gljL.ESILte, a
ansam blului de m iiloace specifice, ci chiar p co m g o n ^ ţă a diver-
selSfr^orturi^ ca de exem plu paralelele, bara fixă,, in elele etc.
îîTfîmnastică,"discul,"'suliţa,, gardurile în atletism etc.
Că" mijloa'ce^ aparatele de specialitate sînt concepute şi uti­
lizate îrr-se&p'uri ~d'tferiterHE^'fatr-dezvtrtta^e~g căirtăţî^^
sSTrgriTtdicirlDrTnrroî'folî^^î'fViTieiT^^^ exempri'ficăre s'căra
fixă, b£stoăniTe7~^g'teirele de diferite greuţaţi etc:'T’entf 1I''pef-
fecîîo n a r ^ tehnicii, Ion]eIe~In gimnastică, manechine în lupte,
aparat ae aruncat mingi în tenis cLe_itxasâ it c .~In unele sipor-
turi, aparatura este folosită şi în scopul protejării sportivilor
în eventualitatea suportării de către aceştia a unor şocuri, ca
de exem plu căştile de protejare a capului la boxeri, ciclişti,
motociclişti.
în general, aparatura de specialitate sporeşte considerabil
eficienţa exerciţiilor, adăugind structurii acestora valori func­
ţionale ce nu ar putea fi realizate numai prin repetarea lor in­
selor. Tocmai de aceea cadrele de specialitate caută să creeze
modele de aparate tot mai diversificate, corespunzătoare-tef-ăp-
tuîrîi~îri“(;tmdiţrr'dt ■rrrai‘'bune"ă',obiectivelor procesului instruc-
tiv^educativ; -- ------ * ■"
B. MIJLOACELE ASOCIATE
în privinţa mijloacelor asociate, acestea amplifică efi-
eficienţa practicării exerciţiilor fizice şi de aceea trebuie să
li se acorde întreaga atenţie. Expunerea raţională a corpului
la soare, îmbinată cu practicare'a~exgfciţi'ilor fizice în ^ r curat
şi cu folosirea diferitelor procedee*3e'fricţî6nan“cu" apă, băi în
apă, întăresc rezistenţa organismului faţă de diferite boli,''con­
tribuind, rn' întregul ‘ lor"~anssrmb'lu, la călirea organismului
141
 alizarea acestora, în sensul trecerii Ipr în patrimoniul unei ac­
maselor de eetăţeni. Ţinînd seama de. acest considerent, cadrele tivităţi sau alteia. - ■ . . —
de specialitate iau o serie, .de masuri, cum a r j i : .buna~aerisire Literatura de specialitate consemnează această diferenţiere
a^sâlilor în care .se desfăşoară lecţiile ; organizarea lecţiilor în în patru—mari*-gr-upe.i:--gimn.astică,-'joeuri; 'spoi-iOTi;• turîsm,- iâr
aer—Hber-atît'îrr^ ant3tiffipurile~'călduroase,- cît şi în lunile fri- fiecare la rîndul ei cu p riS an d 'm at m ulte •varianter-ŞMwaasţ^,
guroaSfe ; o.fganizare'a desfăşurării unor le c ţii d e . antrenament d e^ x em p lu , cuprinde gim nastica de bază, igienică, sportivă,
pe timp de ploaie, pe terenuri acoperite cu zăpadă.: crosuri în ritmira 7 'ăî'ufaţoâffe“;:du giiB ^ ortafflleH 5e r # fereja^azârîîf’fta-
păduri şi spaţii verzi ; mers pe schiuri etc. tSţîe,'"atletism, baschet etc.'^Anâliza concretă a^ conţinutului şi
Dintre măsurile cele mai importantei care confirm ă pe obiectivelor fiecărei activităţi' din cădriîTre@T&&--patiiu_.gxu^^^
larg înţelegerea importanţei factorilor igienici ca m ijloace aso­ revine în primul rînd t e o r i e i ş i ’ metodicii acestora. M enţinerea
ciate şi în acelaşi tim p condiţii de organizare a practicării loY'îîT'cadful problemâtîcii m ijloacelor educaţiei fizice şi an­
exerciţiilor fizice se pot enumera : prevederea terenurilor, _şi a trenam entului sportiv este necesară numai pentru a preciza
săliloi^dâ-£.px)xL_ciL.duşml*;-folosirea .iinor_ procedee m enite să mai bine înţelegerea exerciţiului fizic ca un factor pe cît de
accelereze înlăturarea substanţelor de .uzură, rezulţăle j n urma concret pe atît de diferenţiat şi totodată aparţinînd unei anu­
eforturilor depuse de sportivi : echipament simplu, adecvat m ite activităţi. . ’
ceK-nţeîtîr''eîorîufilo'f ; gazonarea în număr mare a terenurilor
de sport ; asigurarea unui regim raţional de viaţă a sportivilor,
în care alimentaţia, m unca la locul de producţie, practicarea
exerciţiilor fizice şi odihna se împletesc în mod armonios şi
dau posibilitatea celor ce practică exerciţiile fizice să-şi m en­
ţină prospeţimea capacităţii lor de muncă.
Respectarea cerinţelor igienice are o vădită influenţă şi
asupra indicilor randamentului sportivilor atît în pregătire,
cît şi în competiţii şi, aşa după cum arată practica, acolo unde
acestea sînt încălcate, rezultatele sportive oscilează de la o
extrem ă la alta sau scad mereu.

C. DIFERENŢIEREA PRACTICĂRII EXERCIŢIILOR FIZICE

Şl GRUPAREA LOR ÎN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE

Referirile cu privire la mijloacele educaţiei fizice şi an­

trenam entului sportiv ca procese instructiv-educative pot fi
m ai bine înţelese dacă vom scoate în evidenţă că toate acestea
sînt strîns legate de activităţi concrete, istoric constituite şi
fiecare dintre ele contribuind la"realizarea obiectivelor gene­
rale ale educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv cu anumite
•iii ponderi şi priorităţi. Aşa de exemplu, handbalul în raport cu
' II
|ii gimnastica — ambele, activităţi cu marF*pondere în mis.carea
I-! niT^î^lXa:'e:35^ceieaşr~exeTeîţii7' j
după cum ..nici ^programarea jui'.'în ' procesul instructiv al .do­
m eniului respectiv nu.-ur.ţriăreşte reaîizarea_jQ.e.ioxg.şi_.sarcini.
Odată cu diferenţierea practicării exerciţiilor, fiecare cu
procesul său istoric de dezvoltare, treptat,, s-a produs şi speci-

142

I
 CAPITOLUL II
if
COMPONENTELE PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCAIIV
P r in com ponentele procesului inştrucţiv-educa^
ţeleg "erem entele^deL. bâză care ~âlcătmesc unilatea conţinuţuiui
acestuia7 'concretizate. în., cunoştinţele de speciSîtate,^
^ ^ n j o ^ ^ e dezvoltare morfologică şi funcţionala "a organîs-
mul\^" priceperile şi d e p r in d e B r e de mişcare, calităţile motrice,
precum şi elem entele de conţinut ale celorlalte* laturi'" ale
educaţiei.
I. CUNOŞTINŢELE DE SPECIALITATE
Prin aceste cunoştinţe se înţelege reflectarea în conştiinţa
celor ce practică exerciţiile fizice şi sportul — sub forma unor
percepţii, reprezentări, acţiuni, principii — a fenom enelor
proprii activităţii de educaţie fizică şi sport, precum şi a inter­
dependenţei acestora. însuşirea tem einică a cunoştinţelor cu
privire la particularităţile comportării organismului în efort,
formarea unor reprezentări clare referitoare la efectuarea raţio­
nală a diferitelor priceperi şi deprinderi de mişcare, cunoaşte­
rea aprofundată a interrelaţiilor acţiunilor de atac şi apărare,
a legăturii dintre indicii de forţă şi cei de viteză etc. sînt
numai cîteva exem ple orientative, care înfăţişează aria şi tot­
odată, importanţa acestor cunoştinţe de specialitate pentru
practicarea diferitelor activităţi.
în procesul redării cunoştinţelor de specialitate, cadrele
respective le transmit gradat, în aşa fel ca acestea să fie acce­
sibile diferitelor vîrste şi, totodată şi cele mai necesare pentru
activităţile practice respective. înţelegerea clară şi aprofundată
a noţiunilor predate, precum şi fixarea acestora în memoria
subiecţilor reprezintă premisele de bază nu numai pentru înde­
plinirea sarcinilor trasate de profesori şi antrenori, ci şi în ve-
144
d'erea întreprinderii de acţiuni noi, creatoare, izvorîte din ge­
neralizările anterioare.
Stăpînirea unui bogat sistem de cunoştinţe contribuie la
formarea mai ra’pidă a priceperilor şi deprinderilor de mişcare.
IL INDICII ARMONIOŞJ DE DEZVOLTARE
MORFOLOGICĂ Şl FUNCŢIONALĂ
Această componentă a procesului instructiv-educativ constă
în dezvoltarea armonioasă a sistem ului locomotor (muşchi, siste-
mul_.^ţeo-articular), precum şi a celorlalte sistem e şi apărate
ale organismului şi mai ales a circulaţiei şi resairatiei. La prima
vM ^ e s-cir-4 iălf j n f ^ fifzvoitarea Iîa ră ~ g rtreb u i infeTeasă nu,-
ma.i ca efect al practicării exerciţiilor fizice şi nicidecum .r.a o
-GOfiîpoTicTitjr"11 procesului instructiv. O ' asemenea interpretare
n t m r l i corecta cu atii mal rnult cu cît influenţarea sistem a­
tică a dezvoltării fizice armonioase reprezintă un elem ent d(îfl-
nitoriu al conţinutului educaţiei fizice şi antreri'amontulul
sportiv.
'Ijyzvxjltarjea^.armQniQasă-a âirt'regHtei-^pg'aniHw-i oon.'itlUJo
condjţiy,.{i.^totodată, reazemul de.b^ază al manife.stăril inull.l-
latcralc__a_ câ'fiacităţii S'?*’liitirî'că'”â^^^^^ ‘ntîi,” în iicUvi­
ta ttfrr'pn)dj)C.tivă ~a!^tăţattil^gTcî't^ş^ în‘ cadrul
.^ iţ iilo r ~ '^ ţj^ ic & -ş i^ Q 9 P t a d t ^ I n d l a î l S e H S t ă E Î î ...in o iiîo T o K lc f ,/)l
turic'ţionale a organismului infliienţea.?g pozitiv şi ilezvulLmi'u
calităţilor motrice şi a deprinderilor de mişcare, şi do aceea U'o-
buie cu atenţie cultivaţi în întreaga desfăşurare a procesului
instructiv-educativ.. u
III. PRICEPERILE Şl DEPRINDERILE
DE MIŞCARE (MOTRICE)
Prin pri(j(ium-ile-d.e-.m işcare.se înţelege-Piosibilitatea înde-
plinirii conştiente şi în condiţii variate a unor acţiuni de miş­
care, ■pe :ba7 trnrxTnx)ştiTrtgîS^' â'eSrgeHenţ'a~'^ert^^
~lid;îyltal:i5 antertgn[^ La b a z a ^ ic e p e r ilo f ' 'de mişcare stau
d ife r ite le , stereotipuri dinamice formate în activitatea prac­
tică anterioară şi care, în m om entul necesităţii de a acţiona în
modul cel mai raţional, sînt selectate, întrunite şi efectuate
într-o execuţie cursivă. Gradul de m anifestare a priceperilor
10 — T e o ria e d u c a ţie i fizice — cd. 278 | 4 5
 •de mişcare şe găseşte în ştrînsă legătură cu plasticitatea scoar­
1 • -i. ramuri de sport, ori
ţei cerebrale. lui cerinţelor de practicare a diferitelor „ generală se
Cu alte cuvinte, priceperile de mişcare nu sînt elem ente asigurarii unui anum it nivel de pregatir^^
■autc^âtizate a le ăetivitatii m otrice.. day .ana manifestării lor repetâ sistematic şi continuu. -„^ore sînt următoarele r
„e&te-TU a UI mai mare, cu cît deprindei^e de mişcare stăpînite Caracteristicile deprinderilor de
de-STJortiv? «înt mai hllmeroase. Ca urmare. în procesul de sint special orga-
mstrulre a cetăţenilor de toate vîrstele, profesorii şi antrenorii desc in practica vieţii şi în procesul de msw
trebu4e--să"tgrgească neîncetat a t if ^ e r a deprinderilor de~*mli-
j . > •. un anumit stereotip
•care tem einic Trisuşite, cît şi capacitatea de a l e J'olQsi adecvat «"C-Deprindepa motrică, care are la ^ stabilitate, cursivi-
<:eHnţelor~mereu' şcEîn ^ ^ p r^ ătire si concursuri. dinamic, se efectuează cu indici ridicaţi asemenea, cu un
în fe le se ' în~aceât’lrîo^ 7 '^ c e p e r ile 'r ă c ’p^^^ stera măiestriei tate m execuţie, expresivitate, precizie Şi)
m otrice şi exprimă, totodată, capacitatea subiecţilor respectivi consum redus de energie. . el persistă cu cît
■de a acţiona în concordanţă cu situaţiile deosebit de schimbă­ Stereotipul dinamic este totuşi t e m p o r ^ j stimulenţii
toare, im plicate de diferitele activităţi practice. este mai bine fixat, dar se poate distruge urmare
Dintre Principalele priceperi de mişcare, formate în pro- care i-au dat naştere nu se repetă cu condiţionată
•cesul de instruire, pot fi subTiniate următoarele : adaptarea calitatea efectuam deprinderilor de j-are, iar aceasta se
p fn c g d e e î^ ) tpViniipp Ţa cerinţele exgCULăn'i acţiunilor de miş­ de intarirea continuă a legăturilor t^’^Jp^ciţiilor fizice selec-
care în condiţii vari^t£_sjL-în-acjeia5l . timţj raţiohal şi**gftetent ; reahzeaza prin repetarea sistem atică a exen- y
recurgerea în momentul dat, la cele măierfcîeîTite acţiuni tac- ţionate in acest sens._ ^ _ j^nrinderii de mişcare, pe
tice ; folosirea procedeelor tehnice adecvat condiţiilor atmosfe­ . iâ'za superioară a form ăm d Pp «Hei de analiză şi
rice în care are loc concursul (vînt, ploaie, teren desfundat) ; baza interacţiunii organelor de sim ţ, a ^^^zaţie complexă,
aptarea rapidă a mişcărilor corpUlui în timp şi spaţiu etc. sinteza a scoarţei cerebrale, i a o
n a ş t e r e

___ Deprinderile de mişcare se fnrmea^ă-^î.t-îa-&FaetieQ-"v4eti4v" specifica diferitelor ramuri de sport.-. „simţul jocului*',
îît şi în procesul de' instruire specTâTor^anizat. Deprinderile de aceste senzaţii sînt denum ite în mod expres^'' » y j
rnîşcăre fcSimâte în practi_ca vieţii (este vorba mai ales'de copii) „simţul m ingii”, „simţul porţii“ etc. jpH lor de mişcare are
■sînt cg n ^ cîn ţa r g p k ării"loBerungafe-a un.QT acţiuni; de'm işcare 1 perfecţionarea deprin jgpjinirea acţiunilor
cOmiSnt-MTiei'sul, alergarea, aruncarea,,săritura..e.tc._ In procesul loc o modificare a rolului atenţiei faţa de m a K
-de instruire aceste deprinderi se gerfe^ipneazăj. şi,.. îii"acelaşi de mişcare respective. .....
/ ^ autom atizam unor
~tîmp7 1 h" concordanţă cu sarcinile’ pregătirii, se form eaz^ n oi ^aractenstică este c o n s e c m ^
deprinderi, deosebit de variate, specifice atît'cennţ^oi^'de'^ac- m işcări componente ale deprinderii, iar i ^ formării deprin-
ticare a diferitelor ramuri de sport_ (procedee tehnice), cît _^i’ a a deprinderii in întregime. în aceasta faz^
îndeplinirii altor j acţiuni, de mişcare,..-subordonate realizării derii, atenţia nu mai este concentrata asup .j^^ilor continuu
■sarcinilor educaţiei fizice (procedee de rezolvare a unor“ acţiuni îndreaptă asupra rezo lv a n i adversar, de
•de mişcare de bază cum'ar fi : c ă ţ^ ă o le , escaladănle, m ersul în schim l^^are, determ inate de coechipier,
-echjlibru etc.). IK T fsp ambianţă a coMurşulul. atenţia spor-
La baza formării deprinderilor de mişcare, ca dealtfel a Cu alte cuvinte, in această fază a dep lanţului de
'întregului proces 'ih stru ctijretiu iŢ atî^ IăZ creăS ă_d £^ l^ e_con - tivulyi_ nu este concentrată asupra ^ acestor m iş-
'diţionaţ'e.nrenomefiur fiziologic al conexiunii temporare dintre mişcari componente ale deprinderilor. ° ^ ^ nderea respectivă
anumiţi 'centri din' scoarţă, care reprezintă tem elia reflexelor cari Şl uneori chiar toate care com pun dep gtabili-
condiţionate, demonstrează că acestea se formează prin expe­ sint efectuate automat, pe baza legăturilor interpretarea
rienţă şi că odată cu încetarea excitantului care ie-a creat ele zate in procesul de pregătire. Cu toate
-dispar. In domeniul nostru rolul acestui,excitant îl deţine exer­ autom atizam deprinderilor do m işcare nU
c iţiu l fizic şi de aceea odată cu selecţionarea şi subordonarea zeasca spre concluzia, dealtfel g r e ş i t ă , c ă .g^ioare ale siste-
trolul depnndorii este transmis etajelor
146
147
in u lu i nervos. Controlul cortical asupra deprinderii motrice
rfltnîne !n pe nnuiu'nţă ; este suficient să apară, din diferite
moUvc, nuinai iniei nhatori de; la lofîica înlăn ţu irii mişcărilor,
p i'iiliu cn iMU'diiit coii.ştiinţa sa inlorvină şi să armonizeze din
iKiu iiilica(.;a acllunc.
D c p iin d criii' de mişcan> poartă am prenta particulari-
Irtţlldf liidlvldnnlc ale cflor ct? Io oxocută.
l'rocrsul de formare a deprindorilor de mişcare trebuie
.-ili'în.'i îm pletit cu particularităţile individuale ale celor ce prac­
tică (>xer(!iţiile fizice. Aceleaşi norme de muncă, aplicate aidoma
tuturor sportivilor, contravin cerinţelor de bază ale procesului
instructiv-educativ şi, prin urmare, trebuie înlăturate.
IV. CALITĂŢILE MOTRICE
Calităţile motrice reprezintă însuşiri ale organismului.
concretiz5te‘‘"ÎIî^apacitâte8rideZeKcîîj.are a acţiunilor de m iş-
care cu anumiţi indici de forţă, viteză, îndemînare si rezistenţă.
Calităţile motrice.' sînt t5rezelitg^ îa "efectua c e a ,^ ^
de_raişcar^-al~oiaului, nici u nu f dîîitre- e le nep.utîndu»«e-exe-
cuta fără m anifestarea în acelaşi timp _§iJji±Cd3L-amimită--mă-
sură a tuturor ,acestoxa.~îndicii de d 'e f^ ta r e a forţei, vitezei,
îndemînării"şi rezistenţei nu condiţionează numai efectuarea
priceperilor şi deprinderilor de mişcare, ci şi valorificarea ma­
xim ă a acestora.
Ţinlnd seama de legătura indisolubilă dint_re calităţile m o-
trice şi priceperile şi deprinderile de mişcare. est~e necesar ca
dezvoltarea acestora-să fie fâcuţâ"diferenţiat, în concordanţă cu
cerinţele^specifirce^^e^TD'lîcârii' deprlrigenlbr de~mişcare m ^îTe-
rijele activităţi practicgTRHparturi de strînsă interdependenţă se
stabilesc chiar şi m m anifestarea calităţilor motrice, între ele
statom icindu-se o mare varietate de relaţii funcţionale, g a lită ţile
motrice se găsesc în strînsă. legăiJum_şi-cu_calităţile*.mSras::4i;'
de voinţă. Perseverenta, voinţa de învingerfi_a-g£eytăţiIor,..stă-
pîrTifg5~de sine e te r au un roFlm portant în dezvoltarea cali-
tâVirof'"SiotriceT'
Cu toată această polivalenţă a calităţilor motrice, fiecăreia
dintre acestea îi sînt proprii anumite caracteristici.
i]orţa este capacitatea organismului de a învinge pe par­
cursul mişcării o rezistenţă, pe baza contracţiei musculare.
Factorii fiziologici care condiţionează manifestarea forţei
s î n t : capacitatea de concentrare a proceselor nervoase care re-
148
L.
glează activitatea sistem ului muscular ; reglarea funcţiilor vege­
tative de către sistem ul nervos central, mai ales în eforturile
mari şi m axim e ; numărul fibrelor musculare care efectuează
în m omentul dat contracţia ; compoziţia biochimică a muşchilor.
în afara acestor factori, manifestarea forţei este condiţio­
nată şi de starea de funcţionare a segm entelor de sprijin, a
ligam entelor şi, de asemenea, de capacitatea de a depune sus­
ţinute eforturi de voinţă.
/! P rincipalele forme de manifestare a forţei se concretizează
' ! în f5rta lg eăiigâli.~. care reprezintă capacitatea de ansamblu a
6rgamsmului de a învinge diferite rezistenţe pe baza contrac­
ţiei principalelor grupe musculare, şi forţa specifică exprimată
în capacitatea de învingere a unor reziste1nfe"dîfeî^rrţîat mani­
festate în gama activităţilor practice, datorită contracţiei anu­
mitor grupe musculare. Prima formă se referă la capacitatea
de forţă generală a organismului, iar a doua _esţe_ mai jnault
r e z i^ a n ta r -p r o c e s u l de dezvoltare diferenţiată a forţei, în
Cfoncor^riţă' cu~ cerinţele specifice ale efectuării optim^' a "'dife­
ritelor exerciţii fizice şi elemente" i î e ramurilor de sport. Ridi­
carea de haltere, genuflexiunile, flotările în braţe etc. se
realizează rnai rnult pe seama forţei generale, iar forţa de lovire
a mingii, de aruncare la poartă, de lovire în box etc. are la
bază dezvoltarea forţei specifice.
După caracterul contracţiei musculare, eforturile de forţă
se împart în eforturi statice (izometrice) şi eforturi dinamice
Cizotonicei. „
Eforturile statice sînt întîlnite în exerciţiile de menţinere
mai m ult sau mai puţin îndelungată a unui segm ent sau obiect
într-o poziţie fixă, iar cele dinamice sînt solicitate în exercl-
ţiile"‘care implică deplasarea unor segm ente şi obiecte cum ar
fi ridicările şi aruncările de greutăţi, lovirea mingii etc.
Viteza este capacitatea de a efectua mişcarea cu o mare
rapiditate şi într-un timp cit mai scurt. Factorii fiziologici
care condiţionează manifestarea vitezei s î n t ; m obilitatea pro-
c ^ ^ o r nervoase în urma exerciţiilor aferente ;"capacitatea de
alternare rapidă în centrele corticale a excitaţiei şi in h ib iţiei;
viţeza. de-transmitere a impulsurilor nervoase.
Alternarea rapidă a excitaţiei şi inhibiţiei este deosebit
de importantă pentru manifestarea vitezei, deoarece aceasta
determină tem poul proceselor de contracţie şi de relaxare a
muşchilor;:,...-.
149
 Cj Form ele de m anifestare a vitezei s în t : /it e z a de deplasare^
g/>viteza de execuţie, ^ ite z a de reacjie, ^ iteza în regim de rexis­
tenţă,j-^iteza de accelerare.
Viteza de deplasare este capacitatea de parcurgere a unui
spaţiu dat intr-un tim p cit mai scurt. Viteza de execuţie repre­
zintă capacitatea de a efectua o deprindere sau un sistem de
deprinderi de m işcare într-un tim p cit mai scurt. Viteza de
reacţie se referă la capacitatea de a răspunde jnţr^n_timpL_cît
mai scurt_l_a un anum it excitant ; ea se măsoară prin calcula­
rea limpului^scurs''de l a apariţia excitantului'pîna în m omentul,
începerii săvârşirii mişcării. Viteza în regim de rezistenţă este
capacitatea de a" efectuâ’ 'acţiunile de mişcare cu indici ridicaţi
şi m ai ales constanţi, de-a lungul eforturilor îndelungate. Vi­
teza de accelerare reprezintă capacitatea de a creşte indicii de
frecvenţă ai m işcării la un m oment dat.
în afara acestor forme, viteza se manifestă îm binată şi
cu alte calităţi motrice, cum ar fi, viteza în regim de forţă, în
regim de rezistenţă etc.
Îndem înarea . este o calitate., moţrică deosebit de complexă
şi reprezir^tă^ capacitatea de a coordona "fie m işcările unor seg-
mente"aie "corpului,'fie^acţium de "mişcare la, care parii.cjp.ă. în-
tregur~sî^fem locomoTor. Primul”aspect”s e ^ f e r ă la efectuarea
unor mişcări relativ lim itate şi bine statornicite ca formă de
execuţie, proprii diferitelor procedee tehnice' ale probelor sau
ramurilor de sport, iar al doilea, la executarea unui sistem de
acţiuni de mişcare în care acestea, deşi se succed în condiţii
mereu schimbătoare, sînt efectuate cu uşurinţă şi adecvat ce­
rinţelor activităţilor practice respective.
Factorii care condiţionează indicii de m anifestare ai înde-
m înării s în t p la s t ic it a t e a sistem ului nervos c e n tr a l; bogăţia
de priceperi şi deprinderi de mişcare învăţate ; însuşirile de
coordonare a sistem ului nervos^ Gradul de m anifestare a
îndemînării este condiţionat şi de nivelul dezvoltării vitezei,
forţei şi rezistenţei.,
Rezistenta^ este capacitatea organismului de a face faţă
oboselii determmată de efortul fizic, fără a scădea de-a lungul
acţiunilor de m işcare respective, potenţialul de m uncă necesar
îndeplinirii corespunzătoare a obiectivelor urmărite.
Factorii care condiţionează rezistenţa s î n t : stabilitatea
funcţională a centrilor nervoşi, care asigură m enţinerea înde­
lungată a corelaţiei dintre excitaţie şi inhibiţie ; capacitatea
ridicată de activitate a aparatelor şi sistenielor ...prganisrnului
şi, în mod deosebit, a sistem elor cardiovascular j i fespirător ;
150
. gradul inţerrelaţiilor activităţii sistem ului locomotor: ^cu, func-:
tiile offianelor interne ; resursele' energetice ale organismului ;
ctp ă cîS tea de "a"’d ep în e eforturi de v 6 inţă"şi,_mde 6s'ebi perse­
verenţa şi dîrzenia. '
Formele de^m anifestare a acestei calităţi motrice sînt :
rezistenţa.-generală, şi x e a ..specific^,„Rezistenţa generală repre-
zintă capacitatea de ,a depune—un-efoŢ;‘t^'!îîzîŞ:!^3feIu]^ât=si’-4n
acelaşi timp Cu indici de i^ d a m e n t cît m ai constanţi. Indicii
rezistenţei generale au o deosebită importarifâ pentru toate
activităţile practice, deoarece pe fondul, lor se dezvoltă rezis­
tenţa specifică, prin care se înţelege capacitatea He a învinge
oboseala provocată de efectuarea acţiunilor caracteristice anu­
mitor ramuri de sport sau a altor activităţi..
Formele de manifestare a rezistenţei specific^ sînt foarte
variate, ceea ce rezultă şi din următoarele exemp^4 : rezistenţa,
în efort, coaşî^at^-îjntîlnită în probele de a};grgări de' durata mn
âîletîsm , în unele probe de ciclism etc.y'irezistenţa în efort..,
.^j/ariabil, rnanifestată mai ales în jocurile ’^ o r liv e ” box etc. ;
-Y?gg:is1:e1^ 'î-n—nefim de viteTjă. caracteristicul probelor de aler­
gare de viteză, unor probe de înot şi altele / r ezistenta în rciriiii
de forţă,^pecifică sportului cu haltere, luptelor etc'. : r'e^istcnUi
>/ îfrregipi..ae_caordonare,.jnanifestată în mod deosebit în gim
nastică, patinaj artistic etc.
Din enumerarea formelor rezistenţei specifice rezullil crt
ele se m anifestă în strînsă corelaţie cu celelalte calitAţl mo­
trice şi, ca atare, dezvoltarea lor presupune o muncă difoi'cn
ţiată, deosebit de nuanţată.
V. ELEMENTELE DE C O N ŢIN U T
ALE CELORLALTE LATURI
ALE e d u c a ţ i e i ,
Influenţarea formării calităţilor intelectuale,, a. trăsăturilor
mora'le-‘ale constructor i 1or "socialismului ^ d ^ patria . n oastră! .~.a
drâgeŞtiS "periţru frumos,_ precum şr^saorirea Rapacităţii., de
muijcă,.a.,C.etă|eni]^ j n vederea_^creşt.erij^prQductiKilăj;jji,.muncii
se^realizează ş f'în procesul inslrucliv-educatiy din domeniul
educăţi6i~fîgic6'~şr~s'portijrui?‘!Kducarea ac^tor calităţi se înfăp-
ttlîeşţe s ® îndrumarea directa7Tr~pfgfesorîîor şl ^antrenorilor,
concom itent cu componentele specifice procesului educaţiei
fizice şi ale antrenamentului sportiv. Liggătura educaţiei fiziqe
cu elem entele de conţinut ale celorlalte laturi ale educaţiei,
151
 precum şi m odalităţile influenţării acestora în cadrul practi­
cării exercTţiilor fizice s îH ăpfofund^^^ la metodele de educare
(pag. 215).
VI. 'LEGĂTURA COM PO NENTELOR PROCESULUI
INSTRUCTIV-EDUCATIV C U EFORTUL
Una din trăsăturile caracteristice instruirii din dom eniul
educaţiei fizice şi al antrenamentului sportiv ,este că perfecţio­
narea componentelor acestora se realizează prin mobilizarea
resurselor energetice ale organismului, deci pe baza depunerii
unor eforturi sistem atice. Din aria acestor eforturi fac parte
atît cele cu caracter nervos (atenţie, memorie etc.), ,.cît şi mus­
cular,, or în aceste condiţii rezultă că efectul lor astipra apari­
ţiei oboselii va fi m ult mai sporit decît în alte activităţi instruc­
tive. Ca urmare, cadrele de specialitate acordă o deosebită
atenţie dozării efortului, pe baza îmbinării raţionale. celor
trei laturi ale acestuia, şi anume .y oluniul, intensitatea sL..
complexit
P r in : volum ul de efort. în gpneral, ^ înţelege can titatea
se face
Pgfa. kilom etrii, par-
etc. înţelegerea în acest fel a volu­
mului efortului reprezintă sem nificaţia cea 'mai generală a
noţiunii şi de aceea ea nu poate fi întotdeauna concludentă.
Aceasta cu atît mai m ult, cu cît în desfăşurarea procesului
instructiv-educativ trebuie să se ţină seama şi de o altă coor­
donată importantă ă acestuia, ş i anume__timpul. Corespunzător
acestei cerinţe în desfăşurarea concFet'ă**a“fnstruirii, volum ul
de muncă va fi întStdeauna_ raportat, şi la tim pul în-.v.car.e~Zare
loc-rîn-această-nouă*rfIaţîe, ,gvem.,de-a,. f a ^ cu o altă noţiune,
■şi" aiiu ™ densitatea 'efortului. prin_carf^g"îŞ]^ege. cantitatea
de“ltltru" rriecanic răploftata 'la"’tfmpul ^în care se derfăşoară
ăcesţarT3®râiistea-^bYtTmr‘S r ^ p n r o 3 * p fm “m r^ ur'arY ^ ^^^
tari, disfanţele ridigate.
toate acestea fiind raportate la tim pul în_carg.;se.,desfăşoară.
'Btabilifea“raţî6năîa"’ă’^'3eMităţii efortului în lecţii, în ca­
drul unor'etape ale pregătirii.sportivilor eţC;, are mare însem ­
nătate pentru consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de
mişcare şi a calităţilor motrice. Ea asigură încărcătura de muncă
nt‘('osară realizării în bune condiţii a obiectivelor -instructive
152
L
urmărite şi, do asemenea, sistematizează pe un plan superior
uctivltatea didactică a profesorilor sau a antrenorilor.
Precizarea.jiensităţii, efarţului se fage ţinîndurse seamg şi
de inTinsi l,atea....aceLstuia. prin care se înţelege gradul de sdTci-
"ot şi sistemelor organismului, ca urmare a forţei
P _ (tăriei) excitanţilor. Intensitatea se exprimă ..priil,, .gradul de
4 • solicitare .aj0.rgan,ismjilui în diferitele .acţiuni.
""'în dom.eniul forţei, de e^cemplu, intensitatea este indicată
p r in " p r o c e n tr r ^ r t^ 3 â ;iiB l^ 6 # s L i$ S ^ lL S E S & y ilS L î; ® s -
pectivi t&Or^OrTOOVo din capacitatea record de ridicare a dife-
rîteior greutăţi). Cu alte cuvinte, dacă posibilitatea m aximă
(record) a unui sportiv este de a ridica 100 kg, exerciţiul de ridi­
care a acestei greutăţi va reprezenta intensitatea maximă,
100%, iar altele, ridicate sub această cifră, vor indica intensităţi
mai scăzute, proporţional cu greutăţile ridicate (ridicarea a 80 kg
va fi egală cu 8O0/0 din intensitatea m aximă etc.).
In^ ^ m e n iu l vitezei, intenşitatea_ se exprimă prin altă re^
laţie, şi' anume , indicarea tempoului’ alergării,. Tempoul de 4/4
reprezintă o alergare cu viteză maximă, după cum cel de 3 /4 şi
2/4 numai trei sferturi şi respectiv jumătate din capacitatea
record de alergare a sportivului respectiv.
? Prin com nle 2cjjiaţea efortului înţelegem modul concret do
asociere cte-a lungul duratei efectuării exerciţiilor fizice şi a
tuturor elem entelor acestora (structura motrică, volumul şl in­
tensitatea efortului, precum şi procesele psihice solicitate).
Ducerea braţelor înainte din poziţia stînd, de exemplu, est*?
un exerciţiu mai puţin com plex decît aruncarea mingii la dis­
tanţă, după cum jocul de baschet prezintă indici superiori do
com plexitate în raport cu proba atletică săritura în lunginio.
în general indicn com plexităţii ^efprtuM sporiţi în
jocurile_spojti,ve’ ~în_şportuîile'^ce, irnplică lupta directă.între
âofaHversari, aceasta deoarece desfăşurarea acţiunilor alternează
variat atît ca excrciţii teh nice,’ cît şi ca manifestare a unei
anum ite cantităţi şi intensităţi de viteză, forţă, rezistenţă şi
îndemînare.
Modul particular în care se îmbină volumul, intensitatea şi
com plexitatea efortului în executarea anumitor exerciţii sau
în practicarea diferitelor sporturi concretizează specificul efor­
tului activităţii respective. Cunoscînd specificul efortului, pro­
fesorii şi antrenorii pot programa instruirea subiecţilor în de­
plină cunoştinţă de cauză şi totodată să o adapteze potrivit
cerinţelor respective.
153
 Din cele subliniate m ai sus rezultă că eficienţa exerciţiilor ale efortului, profesorii şi antrenorii, pe baza datelor fiziologiei,
fizice ca m ijloace de perfecţionare a priceperilor şi deprin­ precum şi a tezelor generale ale m etodicii educaţiei fizice şi
derilor de mişcare, a calităţilor motrice, a indicilor m orfologici antrenamentului sportiv se călăuzesc după regula corespunză­
şi funcţionali ai organismului, precum şi oa factori de influen­ tor căreia volum ul efortului trebuie să fie invers proporţional
ţare a pers«nalităţii cetăţenilor este condiţionată de organi­ cu intensitatea acestuia. Grafic, după I. lakovlev, acest raport
zarea lor superioară. poate fi exprim at ca în grafic.
în această organizare, cadrele de specialitate îmbină adec­ , In direcţia asigurării, raportului necesar între volum ul şi
vat scopului urmărit elem entele prezentate în schiţă. intensitatea efortului, o deosebită însem nătate au şi pauzele
Cu cît sînt m ai clar precizate structurile motrice, cu cît dintre exerciţiile efectuate, deoarece prin interm ediul acestora
efectuarea lor este însoţită de cea mai adecvată dozare a volu­ şe asigură nu numai refacerea de moment a capacităţii de
mului şi intensităţii efortului şi, desigur, de solicitarea anu­ muncă a organismului, d şi posibilitatea prelungirii acesteia
m itor procese psihice, cu atît mai m ult se asigură şi optimizarea pentru o perioadă relativ îndelungată. Prin urmare, pentru
eficienţei exerciţiilor fizice. asigurarea eficienţei instruirii, în afara structurii exerciţiului,
-1-^-- - aîtHrrfpa' SI Dauzele nece-
In actixiţaţea_ didactică a pro|eşprUor_ji^ antrenorji^}x o
deosebită, aieaţig se V corda;raportului dintre” voîu^ur^T intgn- bdiC x-**- ---- ----- —— ----- ^ ^
sftâtea efortului, curioscîria_’c â ‘i^ 6 r a re a âcestuia’pbate. avea Corespunzător cercetărilor întreprinse, precum şi datelor
cq n secu iţe-lh e^ llve âşapra—re^lizarirj^obiectivelor urmărite. practicii, durata pauzelor, în general, se stabileşte după cum
Pentru asigurarea îfnBinării corecte*a acestor două componente urmează ;
— După un . „ e i f î î t CARACT£I>ULinTENSITÂTII CfOFTULUI
maximalT" deci, efec- MAXIMAL
tu a Ţ c u IWÎo/r "Hin”
STRUCTURA cSpacitatea~ reCord ' a
SI/8MAX/MAL
Asocierea unui ansamblu de miscon si
si5oHivului, "durata 'pa­
octiuni rntr-un act motric unitar menit sâ con uzei trebuie să fie de
tnbuie Io perfectpnarea priceperilor şi depnn;
derilor de mişcare, a calitCItilor motrice.o irl' 3 -^ ^ ^ iin u te. UBDW
dicilor morfologici etc (Procedee tehnice.acţi­ — După un^^eforţ^
uni tac tic c , exerciţii de dezvoltare fizică etc )
submaximal, execu tat
înti^-un" tempo rapid, MODERAT
c are solicită 75— 85%
cfin capacitatea record,
PROCESE PSIHICE
durata pauzei trebuie
*50LtGITATE să fie de 90— 180 se-
Memorie, otenţie, voiriţâ
<b/ \ cunde.
ropiditoteo gindirii.răs­
/ pundere oersonglO etc — I ^ ă un-_..6fort
/ m ediu, care angrenează
6irca 60==2flP/<i-dfn ca-
pacitatea de lucru m a­
xim ă, durata pauzei r.ASACTEHUL voLauumi efortului
oscilează între 45— 120
secunde. '— F ig. 6.
n g . 5.

155

— După u n efort mediu, care solicită circa 40— 55Vo din
capacitatea m axim ă'a sportivilor, pauzele de revenire*’nu"“sînt
necesare.
— lîaţiuiioa pauzelor este determ inată de datoria de oxigen
creată în timpul efectuării exerciţiilor, care, la rîndul ei, mă­
reşte cantitatea de acid lactic, de bioxid de carbon şi alte rezi­
duuri ale metabolismu-lui şi',"astfel, provoacă apariţia relativ
rapidă a oboselii.
D intre laturile efortului, fără a diminua importanţa fiecă­
reia dintre acestea, componenta cea mai de seamă a sporirii
continue a capacităţii de m uncă a organism ului o reprezintă
intensitatea. Numai prin creşterea ei progresivă şi raţională se
asigură adaptarea organelor interne şi a marilor funcţii ale
organism ului la cerinţele mereu crescînde ale performanţelor
superioare.
Gradarea progresivă a in tensităţii efortuluL de la un an la
altu]_e ^ ~ "con5iţTa‘^eT ază a sporim randamenjului s p g r ^
dar' aceasta nu trebuie" sa ducă la neglijarea volum ului de
rnuncă. Volum ul de efort asigură menţinerea capacităţii de
m uncă a organism ului la un nivel ridicat, iar intensitatea,
adaptarea acesteia la solicitări superioare.
In practica activităţii cadrelor de specialitate, volumul,
intensitatea şi pauzele ce se acordă cu ocazia practicării diver­
selor exerciţii fizice se exprimă prin anum ite form ule ca de
exem plu 2X 200 m 4/4. Aceasta înseam nă repetarea de 2 ori a
distanţei de 200 m cu intensitate m aximă (4/4). Formula în
cauză exprim ă corect atît volum ul de muncă, precum şi intensi­
tatea efortului, în schimb nu m enţionează nim ic cu privire la
pauize. N u rezultă ce interval desparte cele două alergări a cîte
200 m. In aceste condiţii, ţinînd seama de faptul că pauzele
acordate pot schimba radical funcţionalitatea unui exerciţiu este
necesar ca în acest gen de formulare să se menţioneze şi durata
acestora, iar formula respectivă să se prezinte în felul următor :
2X 200 m 4/4 P==3'. Aceasta ar însem na că după fiecare aler­
gare de 200 Tm c u tempo de 4 /4 se acordă o pauză de, cîte 3 m i­
nute. în cazul unor activităţi şi m ai com plexe evidenţierea exer­
ciţiilor ar putea fi form ulată şi după cum urmează :
E x e rc iţiu l Nr. r e p e t ă r i T im p u l d e e f e c tu a re
200 m 3 ■26 s ; 26 s ; 27 s
400 m 1 52 s
100 m 2 influenţei m ijloacelor de comunicare în masă.
11,5 s ; 12 s
156
Superioritatea acestei evidenţieri este elocventă cu atît maî
mult cu cit pe lîngă precizarea duratei patozelor după fiecare
repetare, se stabileşte şi tim pul de parcurgere a fiecărei aler­
gări, elem ent m ult mai preţios pentru indicarea intensităţii
efortului decît m enţinerea tem poului de 4/4, ceea ce nu oferă
un parametru precis nici pentru antrenor, nici pentru sportiv.
Asem enea modalităţi de exprimare sub formă m ai concisă
a exerciţiilor ce urmează a fi predate pot primi numeroase
particularizări, în raport cu specificul activităţilor respective
(în educaţia fizică şcolară, în atletism, nataţie, handbal etc.).
VII. DOCUMENTELE Şl LITERATURA DE SPECIALITATE
CARE STABILESC. ORIENTEAZĂ Şl DEZVOLTĂ CONŢINUTUL
PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV
Com ponentele procesului instructiv-educativ nu se reaU-
zează aidomajja Joate_subsistem ele educaţiei fizice şi sportului.
Conţinutul concret_al instruirii subiecţilor cuprinşi în subsiste­
m ele respective este stabilit prin anumite documente, unele
elaborate de organele centrale cu atribuţii în domeniul spor-
tului, iar-altele, _cu dee^eBireîri cadrul antrenam entului sportiv,
de către. cadrele*:d:e"speciaiit'aler care. funcţionează, ^ a nivelul
cluburilor şi asociaţiilor sportive. Ceea, ce trebuie să se reţină
deci este* că indiferent unde, s-ar organiza şi desfăşura diver­
sele activităţi practice, acestea se încadrează în concepte de
pregătire bine stabilite, elaborate şi aprobate de către organe
de specialitate. Dintre aceste documente menţionăm : planul de
învătăm înt si .planuLde. pregătye : programa de educatie~'fizică
şf'ce'a pe ramură de sp o r t; m anualele şi cartea sportivă ; in­
str u c ţiu n ii specj^e elaborata :ider:organele"dercbnducej’e,. ale
activităţii de educaţie fizică şi sport.
In domeniul autoeducaţiei fizice, conţinutul şi nivelul pre­
gătirii fizice cetăţenilor sîn t stabilite de către ei' în şişi,' însă
P auze nu fără a ţine seama de unele recomandări şi indicaţii elaborate
•în această direcţie de organele com petente sau ca urmare a
C îte 3 m in
C îte 3 m in
157
 A. DOCUMENTELE
1. PLANUL DE INVĂJĂMINT
Şl PIANU L D E P ^ Ă m T
în dom eniul _educaţiei_Jizicej docum entul care
t6ază_yoIum uO nstruiri^ îj___constituie _^planul de învăţămînt,
care, pe lîngă faptul ca" pfeHieazâ"“sfniH iîra anului şcolaf^ sta­
bileşte ş i num ărul de ore pentru predarea elemenţe.lor de,j:.pn-
t m i î f a l p p H n r ijS H b i
^ ^ ----^ ^ — --- v ju t * i k ^ x x \ , o i - c r ^ U C \ - l
n a ^ preBaBr’eaucaţi'^i ;fizice*şrVdată“c u “aceasta şi parametrul
fundam ental ce'stă la baza stabilirii realiste a componentelor
_ ş l nivelului instruirii.
în domeniuj. antrenamentului ___sportiv, docum entul care
stab ileşte'vb lu m u l-^ calitatea instliiirii este denum it plan de
pregătire.. Elem entele de conţinut "aîe_^estyia. se asemănă cu
ceîe ali~pianului de învăţăm înt, incluzînd, ca şi cel din urmă,
Structură" ănului_ de ~ antrenament, numărul de ore planificat
pentru reaTîzarea*'componenteror~înstruiriC â"obiectivelor de
performanţă "etc.
Deosebirea dintre cele două planuri constă, mai ales, în
fap'Eîîrcă'*p!ISîîîîT de pregătire nu are caracterul unui document
u n i^ ‘tl'e*^gg“ cB^Ti~cazai~ţîl^tflîiTlîe în^ţâmmt;'H'Tste'*tTla-
boraf: oe fiecare antrenor în parte, pentru echipa sau grupa
I ă'^Ţpor^yi .aflată^în.Jpfegatirea^^cestuia,’' sţ ,'ăiPr,obat de orga-
n S e “Se conducere ale asociaţiri’or “şi cfuburilor^ sportive. Deo­
sebirile" ce’'ex îst’â’lritr ‘e"documenVere’‘ re‘spectiVe ţiS m âi m ult
de domeniul structurii acestora, deoarece, în fond, în ambele
genuri de activitate, ele stabilesc cadrul general în care se
desfăşoară pregătirea subiecţilor respectivi.
2. PROGRAMA D E ^ ^ U C A J J ^ ^ IJ iC A
^ CEA PJ RAMURA DE SPORT
Spre deosebire de planurile de învăţăm înt şi de cele de
pregătire a sportivilor, programele din :cele două dom enii de
activitate precizează volum ul contret al, componentelor instrui­
rii. Program ele de educaţie "fizică diferenţiază volum ul ^ijcerin-
ţele instruirii pe clase şi ani de studii, iar cele pe ramură de
sport poţriYit ciiteiculQr.de clasificare sportivă, şi anume copii,
juniori, seniori. " ......' '
158
Diferenţierea. --CoatiKt-u4id»M--~®'g&gj;maeLar este mai evidentă
în* (jomeniul educaţiei fizice, pe cînd î n . antrenamentul sportiv
Aceasta"esie iiîimlL fliai aLenuată, întrucît element&le.de..cojiţi-nut
alerajpurikHi-de sport nu poi-fLxIglIrjs~d'elimitate pe categorii
d ^ v ir s tă de cla;^ificare „sportivă. Jn majoritatea ramurilor
"âe sport, fonduî m struirii rămîne acelaşi pentru toţi cei ce îl
practică. Diferenţierea apare mai m ult pe plan calitativ, dar
nici acesta sub raportul capacităţii de însuşire a structurilor
? -----= j .= î — de mişcare, ci mai m ult în direcţia solicitării indicilor func­
V U i- U l^ li U i. U i C X U "! ^ li" *
ţionali ai organismului, care la vîrstele mai mici sînt inferiori
celor proprii vîrstei m ai mari.
în ^gimnastică, de pildă,, progrşimele precizează conţinutul
instruirii‘'corespunzător ,cerinţgIor_diie:Cgnţi^ ale fiecărei ca-
xt^'^orii
egoru g i Xf^ !*HâsiîlcareljSPQ-pMvă. In majoritatea
i i i 1XXC4JV./X celorlalt'e'ramuri
~
d e ‘s ^ rt^ difefenţierga„i,nsţrui^^^ .numaijn'~{^~egltjr^i_rf>-
p ilo r ^i junicifilor, ,pe_^baza unor precizări metodice c :u;g stTibl-
lesc~ponderea unor elem ente tehnic^''şi tactice, a_unor mijloace
C?^orTi'”foIdsite Cu" p fecM efe“ pernrfu’‘Hezvollîrr^â"*Ti9.1('n' şl rt
calităţilor motrice etc.
^ Programele sînt alcătuite de colective de .spocinlişti, inr
conţinutuF lor"esle''aproHăt 'n’e'TVlîmsleful EcllTijaţlOi şrtnVfiţ’ă-
nm tu1ffi-^îr^olaI)W ar^cu‘"CSnriIiu’^ ^ i o ^ r .p o j i W
Fizică şi Sport, pentru programele pe ramura de sport.
*n;^rmfe][e principale care stau la baza elaborării programelor
sînt următoarele :
a'/ Programele să stabilească de aşa natură (componentele
procesului instrucl;iv-educatii77"inat~pfin‘msiişu'(’u acostdrâ''să
sg'asfeure pregătirea elevilor sau s'por'tivilbr la nivelul cerinţe­
lor actmtăţij^pe.câî^o'pr^^
'Programele' de educaţie fizică din şcoli, de exem plu, cu­
prind un sistem com plex de mijloace, deoarece numai în acest
mod se poate contribui la dezvoltarea fizică armonioasă a tine­
retului, la formarea unor calităţi, priceperi şi deprinderi m otrice
de bază şi specifice tehnicii şi tacticii unor ramuri de sport etc.
P e baza însuşirii acestor componente, cel puţin la nivelul cerin-
• ţelor exprimate prin probele şi normele de control, se asigură
realizare-a unor indici corespunzători de pregătire m ultilaterală
a elevilor, obiectiv didactic de bază al educaţiei fizice şcolare.
Programele pe ramură de sport precizează sistem ul de cu­
noştinţe şi de m ijloace care asigură pregătirea tehnică, tactică,
fizică etc., necesare ridicării continue a nivelului performan­
ţelor. Spre deosebire de programele de educaţie fizică din şcoli,
acestea'urm ăresc specializarea pregătirii, dar fă ră 'să ignore
159
n e c e s i t a t e a m u ltila te r a lită ţii acostoia, şi m ai a le s ouprindorea
c e l o r m ai a v a n s a t e e l e in e n le teh n ice, taclicc* (>t(!. niH'csai-c ohţl
n e r ii p e r f o r m a n te lo r superioare. Cu all.e cuvinl.c, profirainclc
(!(' e(lur'aţi(> l'i/ica, p recum ,'jl c e le pe ramura dr sp o il Irchuic :..i
ciip riiid â el('nu‘iil(‘le liuulamiMilali' ah' niiv.l.or (lumciill de n e l l
vitali', <' a [ ) a l ) l l c mi‘i nslj^ure Instruirea eleviloi' ,vl :;poi llvllo r l.i
idv('lul cei'inţelor m oderne.
h) { ’onţjnulul pro>^rainel ;,;â rie..i.ilcutuj.l jn (;()i)cnr(lanţa cu
)a r t i(' uITi rî tiirire”d (xVu'utâ i?i xTJ sujCr^
Programele de educaţie fizicii din .•^coli res{x;ct;l aceasta
cerinţă^în"Tn'n^e^lTnirr'^ *3TIVTVTTXT3H~'cmîpmrEul msTmu'ii pe
d.a«ev'în conco;i^anţă cu particularităţile de vîrstă şi sex ale
elevilor, resp ectivi..A c o s tă concordanţă-a conţinutului progra­
m elor cu particularităţile colectivului de elevi este strict nece­
sară, ea fiind determ inată de capacitatea de muncă a organis­
m ului care, la diferite vîrste şi în funcţie de sex, prezintă mari
diferenţieri.
în activitatea sportivă, această cerinţă este concretizată
în indicaţiile m etodice referitoare la pregătirea copiilor şi junio­
rilor, care diferenţiază atît conţinutul predării, cît şi metodica
instruirii, în funcţie de particularităţile de vîrstă şi de sex.
c) Sistem atizarea, conţinutului programei să asigure repe­
tarea componentelor instruirii însuşite în^ activftatea .anier.i(;xqr,ă
ş"î; în acelaşi timp, să lărgească şi să'aprofundeze continuu indicii
pregătirii.
Această formă de sistem atizare a conţinutului programei
pedagogia o denum eşte cqncentrică. Ea se deosebeşte de siste-
mâţTzârea~îiniară, care nu mai revine asupra materiei predate,
prin faptul că la anumite perioade ale şcolarizării şi chiar de
la an la an cunoştinţele, priceperile şi deprinderile predate în
anii anteriori sînt reluate pe un plan superior şi, în acest fel,
se asigură aprofundarea continuă a componentelor procesului
instructiv-educativ.
în dQrojeniul..edu.caţjLei. fizice, sistemiatizarea c 9ncentrică a
programei, este, p cerin ^ obligatorie, nem ijlocit legată de dina-
mica d^yoltării,.fizic^e a cppiilor^^jcie'^gn^^rnTlîK ^iŞSnderi-
Ibr de m işcare şi a dezvoltării caîită^lor m otrice, de necesiţa-
tea tperfecţl'pnării- continue a niveiuluî,jâ,e, .pregărtire a elevilor
sau sportivilor.
Dezvoltarea vitezei, de exem plu, constituie o preocupare
metodică încă din învăţământul preşcolar, dar revenirea asupra
îmbunătăţirii ei calitative se efectuează şi în anii următori şi
mai ales după vîrstă de 12 ani, cînd pe baza particularităţilor
160
de/V(ill.'u il or(.;.'uii:.inului se (-reează condiţii optime pentru per-
j'eiiloiiiu I'U iicesicla ; sârltura în lungime face parte de asem e-
iieii, (llii conlliuitul liir.truirii încă de la vîrstă fragedă, dar per-
IVclIdniire.i nceslcia esl,(> condiţionată de repetarea îndelungată,
mii ni şir, fiindcă numai în acest fel se poate îmbunătăţi ran-
(lainenlul elevilor.
în pi’ogramele secţiilor pe ramură de sport, chiar dacă con­
ţinutul acestora nu este eşalonat pe ani de studii, deprinderile
însuşite în anii care corespund categoriilor sportive copii şi
juniori trebuie reluate şi mereu perfecţionate, deoarece numai
în acest fel se asigură premisele obţinerii indicilor m ăiestriei
sportive.
în încheiere, trebuie subliniat faptul că programele^ nu
au un caracter im u a b il: conţinutul lor se modifică în func^!?~*
de cuceririle Înaintate intervenite pe plan mondial şi,- de ase­
menea, de sarcinile trasate educaţiei fizice şi sportului în dife­
ritele etape ale dezvoltării acestora.
B. ilTERATURA DE SPECIALITATE
Paralel cu planul de învăţăm înt şi cu programa, conţinutul
instruirii este reflectat şi în literatura de specialitate, astăzi
tot mai bogată şi necesară orientării şi aprofundării activităţii
profesorilor şi antrenorilor.
După caracterul ei, în structura literaturii de specialitate
distingem manualele şi alte surse informaţionale ca : publica­
ţiile cotidiene, periodice şi cartea sportivă.
1. M A N U A L U L
De regulă în domeniul educaţiei fizice şi sportului, ma­
nualul detaliază programa de educaţie fizică şcolară sau a celei
pe ramură de sport şi scoate în evidenţă, sub formă de sinteză,
laturile teoretice, metodologice şi organizatorice ăe''ăom en îti-
] ^ 3 a^a^^K2ăc(m-aTitijîr~d^'atletism, de g im n a stic , âi educaţiei
fizice din şcolile primare etc.).
în comparaţie cu manualele şcolare, cele din domeniul
educaţiei fiz ic e şi .sportului" s7r~hdresphzătln,-pFÎfi'cTp^,"
educaţiei
specialitate şi nu elevii ox, ceea ce atrage şi anumite cerinţe
d§"specia
ale elaporării lor. Ele Treliuie să reflecte într-o formă concisă
şi tem einic documentată i)roblematica de bază a domeniului în
momentul dat, precum şi persjxîctivele dezvoltării acestuia pe
11 — T e o ria e d u c a ţie i Ilzlcc — cU. 271) 1
Jtl

plan naţional şi mondial. Expunerea sistematică, atractivă şi

convingătoare a ideilor, dublată de înfăţişarea eficienţei aces­
tora pe plan m etodologic şi organizatoric ridică valoarea ma­
nualului, impunîndu-1 ca instrument capabil să promoveze un
concept unitar de acţiune pentru toţi specialiştii domeniului.
în legătiiră cu faptul că m anualul spriiină, în p r i i ţ i rînd,,
activitatea cadre]pr_^de_ şpecialîfâţe âceasîa stare^en!ucrun^ se
i^pmîg"ă~fi"d'epâşită. Cu atît m ai'm urrH T at^pefpefm aces­
c,r rr tei" înţelegeri ar contraveni multor cerinţe actuale ale conceperii
Ji I conţinutului şi organizării educaţiei fizice şi antrenam entului.
l:M i A şa de exem plu, conştientizarea ^levului pentru „cunoaşterea
obiectivelor educaţiei_fizice, precurn"şi a mijloacelor şi m eto­
delor de realizare a acestora nu se poate înfăptui numai pe
baza indicaţiilor operative transmise de profesor în cadrul lec-
ţiiior'prSctice.” Acelaşi aspect îl întîlnim şi în .a ntrenam entul
sportiv, or în aceste condiţii apare legitim ă elaborarea de ma­
nuale inclusiv pentru cei antrenaţi în practicarea sistem atică
a exerciţiilor fizice.
antrenamentului sportiv şi tocmai de aceea prezintă o deose­
bită însem nătate documentară, necesără activităţii teoretice şi
practice a tuturor cadrelor de specialitate.
c; CARTEA SPORTIVA
Acest gen de sursă informaţională abordează probleme ma­
jore ale educaţiei fizice şi sportului, susţinute de o amplă do­
cum entare şi m otivare ştiinţifică. Autorii de cărţi îmbogăţesc
patrimoniul teoretico-m etodic al domeniului aducînd noi con­
cepte, interpretări şi m etodologii de acţionare într-un sector
sau altul al educaţiei fizice şi sportului.
Pentru cadrele de specialitate şi chiar pentru cei ce prac­
tică exerciţiile fizice sistem atic, toate aceste surse inform aţio-
"nale reprezintă puncte de sprijin deosebit de valoroase, deoa­
rece asigură un larg schimb de idei şi experienţă, prospectează
noi ipoteze şi interpretări.

2. ALTE SURSE INFORMAJIONALE

a) PUBLICAŢIILE COTIDIENE

In sfera acestora se înscriu presa de ..specialitate şi rubri­

cile de resort^^^le celorlalte ziare. Valoarea lor în direcţia con­
ţin u tu lu i iiis’t fuirii rezidă în m aterialele de sinteză care anali­
zează stadiul dezvoltării unor ramuri de sport sau âl altor sec­
toare ale educaţiei fizice şi sportului, în articolele de speciali­
tate şi în alte comentarii legate de conţinutul instruirii spor­
tivilor.

b) PUBLICAŢIILE PERIODICE

Din această categorie fac parte j _ ^ s t e le ^de ^specialitate pe

ramtCfă de sport’sâu'cu~uF H racter ”genefâll3rofilate pe dom e­
niul educaţiei fizice, al teoriei antrenamentului sportiv, ori ed i-
tate" la “diferite intervale şi cuprinzînd culegeri de articole în
jurul unor anum ite teme.
Publicaţiile periodice interne şi de peste hotare scot în
evidenţă experienţa specialiştilor, căutările acestora pentru per­
fecţionarea continuă a instruirii sportivilor, concluziile num e­
roaselor cercetări ştiinţifice din dom eniile educaţiei fizice şi

162
 I:
i!
CAPITOLUL III
’KINCIIMIIi; DIDACTICE
P rincipiile _ d i d ^ i c e reprezintă tezele fundam entale ce
stau l a “*ÎJâ2Ş**orgâiiizării*’|î ^ « f $ Ş ît f a f f l‘' 'iffk r u c n v -
educativ în toate nivelurile de practicare a educaţiei fizice şi
sportului. Ele definesc relaţia cadru de specialitate— subiect,
statornicită în acţiunea lor comună de transpunere în practică
a idealului educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv, a obiec­
tivelor caracteristice fiecărui domeniu în parte.
Găsindu-şi aplicativitatea în toate sectoarele activităţii prac­
tice, principiilor didactice li se poate conferi şi atributul de
cerinţe generale de mare însem nătate pentru dirijarea procesu­
lui instructiv-educativ în concordanţă cu conceptul partidului
nostru despre educaţie fizică şi sport, cu sarcinile trasate m iş­
cării sportive prin documentele de partid şi de stat.
A ceste principii didactice sîn t următoarele ;
I — principiul orientării educative a procesului educaţiei
fizice şi antrenamentului sportiv ;
principiul modelării conţinutului instruirii în raport cu
exigenţele caracteristice fiecărei activităţi practice ;
principiul participării conştiente şi active ;
principiul in tu iţie i;
r - principiul accesibilităţii ;
^ — principiul sistematizării şi con tin u ităţii;
“V — principiul însuşirii temeinice.
I. PRINCIPIUL ORIENTĂRII EDUCATIVE
A PROCESULUI EDUCAŢIEI FIZICE
Şl A N TR E N A M EN T U L U I SPORTIV
SubiectuL încadrat în jproceşul instructiv-educativ, indife­
rent de eşalonul în care se desfăşoară ăcestăT’este"în primul
rînd cetăţean al României socialiste, or această calitate trebuie
164
ridicată la niveluri superioare inclusiv prin educaţie fizică şi
sport. Paralel cu influenţarea dezvoltării fizice armonioase a
subiecţilor, atribut important al tipului de personalitate cerut
de societatea socialistă m ultilateral dezvoltată, educaţia, fizică
si antrenamen.tu].-snnntLv-ţT^ehui 9 să-si. aducă contribuţia şi la
formarea celor ce practică. exftr.d.ţiila ..fizirre.m sP in^ ul'Ţ d^ u-
rlT(^n3e''vîaţa*ale societăţii noastre, sărdi^iănă-partic^panţi: con-
ştienţi şi activi. îa^Q C to£ ^ g e r r f ^ î ^ nostru i ^ ţ r u în -
fărptiăirea PrqgEgffmmT ggj:ti-duîui.
—-Normele"'Bti-eii- s ^ ^ iS iS r ’’a trăi în mod comunist, găsesc
în procesul educaţiei fizice şi antrenam entului sportiv m ultiple
posibilităţi de manifestare şi tocmai de aceea trebuie acordată
întreaga atenţie formării în rîndul celor antrenaţi în diferitele
activităţi practice a unor valori morale, estetice, civice, pe care
să le aplice în toate împrejurările vieţii, nu numai în lim itele
mişcării sportive.
Cunoaşterea pjevederilor^dflcumentelor de.^.-.’BQ-rtid şi de
ti^ e.0 călăuză’si~t6fodâ^''un..r.ea^em^'e'seama pentru. orientăcH
sîgllră ă''actmta'ţiT”cadrelor de specialitate în scopul realizării
e^eiSplare a obiectivgj'orrtrasaler Coirţinutura'cesto'ra trebuie
cunoscut şi de către subiecţii cu care se lucrează, cu atît mai
mult cu cit şi lor le sînt trasate sarcini directe, de îndeplinire
la cote cît mai ridicate a sistem ului de probe şi norme de con­
trol în educaţia fizică şcolară, de transformare a sportului în-
tr-un m ijloc de prietenie şi promovare a păcii, de ridicare pe
culmi tot mai înalte a gloriei sportive a patriei noastre etc.
înscrierea educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv în
ansamblul căilor ce concură la făurirea uneia din cele mai im­
portante valori ale societăţii noastre, personalitatea omului nou,
face ca rolul acesteia să marcheze o extindere tot mai largă, să
devină un bun al întregului popor.
II. PRINCIPIUL M O D E L Ă R II C O N Ţ IN U T U L U I INSTRUIRII
IN RAPORT C U EXIGENŢELE CARACTERISTICE
FIECĂREI ACTIVITĂŢI PRACTICE
In conceptul contemporan, procesul- -ins-tm ctiv-educativ
organizat în“indiferent ce eşalon al educaţiei,fizice şi antî'ena-
m entţ^Ţ^L^pagţiv (grădiniţe, .şcoli primare, licee, haza de masă
a—5portulul de performanţă etc.) este desfăşurăr'pe baza unor
165

m odele stabilite, de regulă, d e . către anumite foruri de con­
ducere ale m işcării sportive.
i'i în educaţia fizjcă şcolară, de. .exemplu, programele apro­
bate de către Mmi"sto’rul Educaţiei şi Învăţămîntului repre­
; 'i zintă pentru îiTcare clasă şi ţiplîe'Tnv^aifim^lTio'dele ce .călă-
uzescşi^Joţodâtă’‘suB or5oneaza'lnţf^u^ grp'ces' de^’instruire al
f'
e'îevirdr respecîîvf? A ceeăşf s î ^ â ^ ^t'e intîlniM şi îrTdomeriiul
[ 'î antfeilăiîienturuî sportiv' imde fiecare or^an repuBlîSSrTol^spe­
cialitate (federaţiile pe ramuri de sport) stabilesc' indicatori can­
titativi şi calitativi, pentru fiecare nivel de pregătire, copii, ju­
niori, seniori, aparţinînJ sportului de masă, He performanţă şi
de înaltă performanţă. ■ - . . , educaţiei fizice şi sportului.
M odelele în cauză cuprind suma valorilor morfologice,
funcţionale şi m otrice implicate de realizarea randamentului
scontat al subiecţilor cuprinşi în subsistemul respectiv al edu­
caţiei fizice sau al antrenamentului sportiv. Aşa de exemplu,
elem entele__de^nţinut al m odelului educaţiei fizice ^iij,-&colile
gimnaziale"se' referă' la umr'indicaî<SillDri:saiidJLaăltimea...greu­
tatea, perimetru|..,ţQr.şcic, diarnetrul biacromial etc., ca aspecte
J- ■!: ale'latu rii "dezvoltării morfologice ; '"capacitatea vitală, pulsul
''i în regaus, revenirea^după un anumit tip de eT^t^etc. ca aspecte
a'Ie'laturii fu n c ţio n a le n iv e lu l d e z v o ltă S vitezei, fgi-ţei, rezis-
tenţei, înHemîn^ârîiJş^^^ al ştapînirii.u n or deprinderi moirice, ca
e x p r ^ i^ a ^ c ă p a c ^ jii "motrice” EÎemente’TiialSag'eT-daT-stabi-
Iite"'în raport c ii' paHiiuTafităţile conţinutului şi ramurilor de
sport se întîlnesc şi în m odelele proprii antrenamentului sportiv.
în ultimă instanţă, toate aceste modele reprezintă călăuze
de bază în organizarea procesului instructiv-'^ucaîrv,'"iinia de
perspectivă a activităţii cadrelor de specialiţâte"Sî:^p3'potEivă
a subiecţilor. Propriu-zis, ele preced procesiil concret al instrui­
rii întrucît ansamblul valorilor pe care le cuprind vor fi şi
principalele elem ente de referinţă pentru selectarea m ijloace­
lor, metodelor, formelor de organizare necesare realizării indi­
catorilor incluşi în m odelele respective.
SistemuL.operativ de acţionare pentru realizarea indicaţo-
rHor, cuprlnşL in ^ ^ 5 j5 d iîe le j§ 2 ^ ^ î^ '
gătirii, acţiune cu caracter metodologic care" in clu d e' m ijlpa-
cefeT' metod^ele^ jeKffîdle^de- evaluarje. a „dis-
ponibiiităţilBr si ranBârh¥nt\nm~~sulKectîrol-^ toate subordonate
realizării'şî chiar de^ ^ irii valoriIorTmJdşrului stabilit în mo­
m entul dat.
Cunoscînd, de exem plu, că efectuarea săriturii în înălţim e
prin procedeul^rostogolire'^enbaIă~Xmo3eral)rimplică anum iţi
166
indici de viteză. Torţă, îndemînare (calităţi motrice), alături de
capacitatea de a îndeplini o structură bine determinată de exe­
cuţie (tehnică) şi, de asemenea, de mobilizare a voinţei şi de
niyjaiiestare a..fermităţii şi orientării independente* (procese
psihice), cadi ul de specialitate poate progrămă'TnMnăirea în
deplină cunoştinţă de cauză.
Aceeaşi interpretare poafe fi dată oricărui alt model_ de
instruire, fie că este vorba de concepţra'’sau siStemttr de joc al
unei echipe, fie că referirea se lim itează num ai la un exerci­
ţiu de pregătire fizică. Fiecare din m odelele respective îşi au
clar ranturate com p ^ n en tela.şi,,.-d £isem iîiiayi^ cî2!!IJ^ . le, îa -
depTinesc In 'an sam b lu l pregătirii c^]^)f,„iinţrenaji înjdpiŢiŞiuile
P e baza determinării componentelor şi cerinţelor incluse
de m odelele respective, cadrele de specialitate trec la modela­
rea instruirii, în care sens dau o atenţie deosebită programării
exerciţiilqr fizice, deoarjeg^g^acestea constituie principalele^ mij­
loace ale educaţiei fizice şi ^ le ântr&ng'rft€îrfultiT''5pgr^^
'Stabflind^ ggprciţiirp~"'(|^e'^ fi prşdate. cadrele de
specialitate le dau în acelaşi tim p o organizare superioară I h ţe -
legind prin aceasta includerea în efectuarea fiecărui exerciţiu
fizic a următoarelor componente :
— structura motricăi-tehnică) :
— volumul'efQj-tuluL(număţ;..de-repetărir^durată) ;
— irftensitatea efortului (gradul de_ solicltaxe._a_f.uncţiilor
organismului) ;
— pauzele de refacere a capacităţii de muocă_a organis­
mului (precizate în timp) ;
— procesele^ psihice (concepute a fi declanşate cu ocazia
e f ^ ţu lr ii exerciţiiilin).
Trebuie menţionat, de asemenea, că atît înaintea, cit şi în
tim pul efectuării-exereLţiilar de către subiecţi, activitatea,aces-
toră'este. prientată şi mereu stim ulată "prin explicaţii,, care,, .de
fapt, reprezintă cunoştinţele^de specialit^ate.ia-sao.puL,sporirii.în
rîndul subiecţilor a conştientizării. învăţării. Prin explicaţiile
şi indicaţiile verbale respective, cadrde de specialitate trans­
m it subiecţilor un sistem de inform aţii de mare însem nătate
pentru declanşarea reacţiilor acestora, potrivit îndeplinirii
scopului instructiv propriu-zis.
Incluzînd un conţinut şi parametri clar precizaţi, fiecare
exerciţiu apare ca o unitate bine definită, care la orice efec­
tuare sau repetare îndeplineşte funcţii precise. Programate la
anum ite intervale (în aceeaşi lecţie sau în cadrul unui plan
167
 eşalonat pe o durată de timp mai lungă), exerciţiile respective
caută să influenţeze cît mai adecvat reacţiile organismului su­
biecţilor şi, odată cu aceasta, să determine apariţia indicilor de
randament necesari efectuării în bune condiţii a modelului.
în direcţia modelării instruirii, este important să reţinem
încă un aspect al programării exereiţiilor fizice, legat de efi­
cienţa acestora.
Se poate afirma că exerciţiile _ fizice_oaracteristice fiecărui
subsistettra'hedCTca'ţiei fizi'CH~sr spQrtuIuL.pat iLcomilpinate in tr-o
’VartetSte infinită.-darTinaniiestarea unei asemenea preocupări
§T"îi, inu^tetă. B ineînţeles fără ~*a minimăliza~cu nimic cerinţa
obiectivă a m ultilateralităţii instruirii, principala îndatorire a
cadrului de specialitate constă în selectarea din patrimoniul
existent, crearea şi programarea celor mai eficiente exerciţii,
capabile să optimizeze randamentul subiecţilor la cel mai înalt
nivel de cerinţe.
Pentru învăţarea căţărării_ la frînghie, _în vederea dezvol­
tării rrtiismtîrtU5‘îi2fI^ oare şi"q^xtensoare^a'membrelor superi­
oare, a îiîsuşirii loviturii de atac în volei, a perf^ţionarii vitezei
de '-depl'£lS&^"fi'_Şi5frnt6rlilui; treptat, s-’ău statornicit exerciţii
unîmim-apreciate prâtru eficienţa, lor şi, ca atare, programarea
frecventă a acestora este deplin explicabilăr'tnM $ifeă~acestui
g^en ^e__£xercirţir,"care -constituie.sistem ul stim ulenţilor optimi
ai' randamentului, coţ^ştituie tem elia formării reflexului condi­
ţionat,'ă stereotipului dinamic ce stă la baza oricărui act m o-
tric şi, ca urmare, folosirea lor frecventă apare ca o cerinţă
obiectiv necesară. ---------- --- 7 '
Se impune, deci, intensificarea acţiunii cadrelor de specia­
litate cu privire la diferenţierea, gruparea şi ierarhizarea arse­
nalului de exerciţii proprii activităţii practice resp_ectiye,jc.ores-
punzător ponderii' funcţionalităţii lo r \ş i Lm;plicit,'a.valorii lor
inştruciiye. Măsura',','stocării" exereiţiilor fizice potrivit crite­
riului eficienţei acestora facilitează şi, în acelaşi timp, optim i­
zează predarea cadrelor de specialitate, întrucît cpdificîndu-şi
principalele mijloace ale instruirii, ei pot dirija obiectiv şi efi­
cient activitatea depusă de subiecţi în scopul perfecţionării pre­
gătirii lor.
Desigur această acţiune de stocare a exereiţiilor fizice nu
trebuie confundată cu ceea ce denumim şablonizarea instru­
irii. Aşa cum lesne se poate desprinde din sublinierile făcute,
inventarierea celor mai eficiente exerciţii constituie o cerinţă
pe cît de necesară pe atît de creatoare, întrudt asigură selec­
tarea şi programarea exereiţiilor esenţiale, definitorii pentru
168
reuşita însuşirii modelelor instruirii. în acest sens, mai trebuie
adăugat faptul că acţiunea respectivă nu are numai un carac­
ter general, adică adaptat cerinţelor de ansamblu ale practicii
unei ramuri de sport sau ale unui anumit domeniu al educa­
ţiei fizice, ci şi particularităţilor individuale ale subiecţilor.
Avantajele stocării şi programării celor mai eficiente exer­
ciţii fizice rezidă şi în faptul că subiecţii respectivi sînt elibe­
raţi de „încărcătura*' de muncă inutilă, pe cît de interesantă
şi atractivă la prima vedere, pe atît de obositoare şi puţin adec­
vată înfăptuirii tem einice a obiectivelor programate.
Referirile de mai sus au scos în evidenţă elem entele mode­
lării mai ales în privinţa învăţării componentelor de bază ale
instruirii', dar înţelegerea acestei cerinţe fundamentale a orga­
nizării pregătirii elevilor sau sportivilor nu poate fi limitată
numai în această direcţie. Aria modelării instruirii cuprinde şi
alte aspecte, cu un caracter mai general, ca de exem plu în an­
trenam entul sportiv, unde aceasta include şi elem entele nece­
sare adaptării funcţiilor organismului şi a acţiunilor motrice la
condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare concursu­
rile sportive. Ca urmare cadrele de specialitate nropramează
instruirea tinînd-S£ama si de caracteristicile conţinutului con-
cursului, dintre care pot ti su'bliniafe niăi"~gl‘(j5"'UTlTiaLoatrle :
— tipul efortului şi durata acestuia ;
— înlănţuirile cele mai frecvente de execuţii tehnico-tac-
tice proprii compartimentelor echipei, cuplurilor şi fie­
cărui sportiv în parte ;
— ad versarii;
— ambianţa în care urmează să se desfăşoare (clima, fusul
orar, particularităţile sălilor sau terenurilor unde vor
fi organizate întrecerile, spectatorii etc.).
De fapt, în aceste-Condiţii. rciodelarea caută să asigure con-
cordanţa " S p lin ă a pregătirii cu stereotipia concursului, mo­
delul de bază al instruirii .sportiy 2lqr'.~~:----- --------—~
''''^PrftreB^nsie, dar ţinînd seama de particularităţile activi­
tăţii de educaţie fizică, modelarea se foloseşte şi în acest do­
meniu, asigurînd pe lîngă însuşirea trainică a elem entelor unor
deprinderi motrice - şi sporirea capacităţii subiecţilor respectivi
de a le aplica potrivit scopurilor formative proprii fiecărui sub­
sistem al educaţiei fizice.
169

III. PRINCIP IU L PARTICIPĂRII
C ONŞTIENTE Şl ACTIVE
Din însăşi denumirea principiului rezultă că acesta cu­
prinde două laturi strîns legate între ele. A înţelege scopurile
învăţării înseamnă' să poţi fi conştient. de_ ceea ce ţi se cere şi
irn^feif'^ă"'^â^î5§pţT'delibera şi efortul de muncă implicat de
anfăptUirea obiectivelor‘programate pentru o perioadă de in-
•struire rnăi' m ult sau mai puţin îndepărtată.
Legătura indisolubilă dintre conştient şi activ îşi are izvo­
rul în însuşi conceptul nostru despre educaţie care porneşte
d e la ideea că participarea activă a cetăţenilor în indiferent ce
dom eniu al vieţii sociale presupune înţelegerea conştientă a
scopurilor urmărite în activitatea respectivă, a necesităţii de
!J
integrare a efortului personal în c.el colectiv şi astfel să con­
tribui nem ijlocit şi cu responsabilitate sporită la bunul mers al
■societăţii noastre soei-aH'&te-f»»^-
în dom eniul educaţiei fizice şi: antrenamentului sportiv,
acestui principiu îi corespund următoarele cerinţe :
m ă r i t e l n ‘“^ 6 ^ ^ l i r i s t r ^ H ^ ' ă w â T i v ! ^ C e r m ţ ş . J n j 2a u z ă este
•cu atiCn3âiainpoţtania_cia_cij;-afeeoj4_4iej-^c.Q.42 Xjac.tLca.^
fizice^., şi>.'în-^mod,4g.Q.Sebit tinerii l ricepălariv^u».4nţelefi.,iig^
îicaţiile sociale ale ed uo^ S ^ ’^ j S e liş t is ^ j ţ u M . Unii, de pildă,
-sînt atpşsj^spte: aceste activităţi otuîiai' din dorinţa de a fi mai
.Tobuştî, a lţ ii,genTnr”a;[;deVem7,j^ş^^^^
manţă" sau Bin"prietenie p en tru /ca’şi^cp^
la o activitate sau alta’ eţc. Asem enea motivări sln ţ^ esn e 'de
înţeles dar, totuşi, sînt încă departe de a corespunde cu adevă­
ratele scopuri conferite activităţilor practicei, ide către societate.
D e ac^ea, cadrele, de specialitate aur.datefta: să dezvăluie su­
biecţilor adevaral^]FTobte'etive~-atergdtfCSŢi^^iace^si antrena-
m entului S'pwrtîv'^i odatâTou âceisţarsa-i conştientizeze asupra
înfiu^'sr]^rsîH îE anr'ţxs6Ţ ^ ^
îizi'ce.ârm.Qni5aae, oi^ işa^ ^ iloi'o~ viât5‘'sanatoasă7"'foîro^^
priceperi,, deprinderi şi calităţi motric^’i mfflîb§re"He~^iâţa, co-
tidianăj jd e, muncă şi de recrHţi% ,cultivaru m otivaţiei "pentru
valorificarea" aptiîudinpof."E sîe^ ecesăr '^pL®r"'S
orgăm zăfe a proce'SuTuT'instructiv-ediicativ, cadrele de specia­
litate să explice' subiecţilor cu răbdare şi perseverenţă raţiunea
programării genurilor de exerciţii şi a oricăror altor măsuri
didactice, să scoată. în evidenţă sistematic scopul şi efectele
scontate ale predării. Ignorarea în oricît de mică măsură a
170
I
acestei cerinţe poate prejudicia grav ca ’-otă de baza
ţilor, aceştia nefiind în măsură să-şi e x
să_efectueze un exerciţiu sau altul şi nici_
unele exerciţii trebuie neapărat desfăşuraţi
mai mică sau mai mare, cu un volum de muncî
mai crescut, într-o anumită succesiune, indi
grupe etc. .r
Conştientizarea subiectului oferă acestuia posibK
ţelegerii clare a raporturilor dintre stim ul şi efect,'
dintre diversele exerciţii şi acţiuni, cauzele şi de ase,,
urmările activităţii depuse, ori toate acestea reprezintă
m ente hotărîtoare şi pentru angajarea activă şi responsabilv a
indm ^ului în realizarea obiectivelor urmărite.
M anifestarea unei atitu din i de deplină responsabilitate
pen tru însuşirea maţeri^li^.ui..,,predat. Pornindu-se de la
premisa că realizatorul de fapt al valorilor îl constl-
tuie însu§L-..S-llbi^ţuŢ^_ ce practică exerciţiile fizice.-~t>afti-
ciparea activă a acestuiâ'Ta Drogramur~stabilit de. profesor
sau"antrenor"af^3 ^n^^ca'răcter~T[wtămorriSr^ întocmai^a
exercitiiiQr.preiâtfr.--‘PFecuîn!:Sl!£5ng^îcatiil6T~prbfesorT^
antrenorUor,..-a-lâiuri--de munca. injde.pSdmEalSI^jadli^^fcS^^
u r­
gură obţinerea &u6ceselpx,.^ chiar..^ c ă , mom entan, acestea..în-
tîrzia^ i, s^ m anifeste. în veSerea sporirii participării ^conştiente
şi active a cHor"cuprinşi în practicarea exerciţiilor fizice şi spor­
tului, profesorii şi antrenorii le dau explicaţii aprofundate, şi
totodată, colaborează cu ei îndeaproape pentru a găsi cele mai
eficiente căi de soluţionare a problemelor ivite în activitatea
practică.
ai lor participă (f^ E d u c a r e a capacităţii de apreciere obiectivă a randam en­
tulu i dat. Practicarea exerciţiilor fizice şi sportului constituie
un cadru deosebit de propice pentru cultivarea acestei capaci­
tăţi, deoarece aprecierea randam entului se face ne baza perma-*
nentei comparări~ă~'2alitapîTT)ropriei execuţii cu cea a cole-
gît 6r S’â u adveis,ariloFr-f'ie' îm-jceea -ce. .priveşte .IndiciL de-în d e-
mînăre, viteză, forţă sau rezistenţă, fie direct, prin^inţeriQedjul
performa’nţei exprim ate în_m etn,_centim etri, secunde etc.
lefârhizînd calitatea pregătirii celor ce practică exerciţiile
fizice şi sportul, randam entul şi performanţele obţinute consti­
tuie in d u siv • factori de apreciere obiectivă a capacităţilor
proprii.
In scopul educării acestei capacităţi, profesiorii şi antrenorii
m anifestă preocupări permanente pentru combaterea oricărei
m anifestări de neîncredere în forţele, proprii, de supraapreciere
171
 a forţelor personale sau de invocare a unor oauze subiective,
<îreate mai ales în vederea justificării, cu orice preţ, a insucce­
selor. La ba23a stabilirii cauzelor succeselor sau insucceselor tre­
buie adm ise numai—motivările—rea'l'C.’-Aşa-zîsul ghinion, ,,mo­
m ent psihologic", „Dacă ini s-ar fi raUnt lovitura de 11 iii“ nu
pot constitui întotdeauna factorii e.senţiali ai Justificării unui
randament scăzut şi, ca atare, în locul Jor trebuie scoase în
evidenţă criteriile reale ale randamentului sportiv : precizia,
tehnica înaintată, tactica adecvată cerinţelor, gradul de rezis­
tenţă etc.
D ezvoltarea capacităţii de a acţiona indepen den t şi crea-,
ior. Însuşirea cunoştinţelor şi deprinderilor necesare în d e^ in irii
cerintsl 6j l]actM tă tilb j^ o n c r eţe se realizeazăjsub^'îndrurnarea
RCOfesocilx>r, în, schimb aplicarea . e s ^ ' ^ ec-
tuată num ai ipe seama ^ orţd or prpjprii ale subiecţilor r ^ p e c -
tiYi.-jCa urmare, educarea capacităţii de a acţiona independent
prim eşte o sem nificaţie deosebit de importantă. Desfăşurarea
tehnicii diferitelor procedee pe bazia m uncii independente, par­
ticiparea creatoare la rezolvarea diverselor variante ale acţiu­
nilor tactice, stim ularea gindirii în vederea găsirii celor mai
eficiente căi de rezolvare a unor situaţii întîlnite în concursuri,
iată numai câteva din măsurile pe oare le fo>losesc profesorii
sau antrenorii pentru educarea în rîndul celor cu care lucrează
a capacităţii de a acţiona independent.
în legătură cu capacitatea de a acţiona independent şi crea­
tor trebuie scos în evidenţă faptul că aceasta se m anifestă cu
atît m ai larg cu cît se sprijină pe motivaţia subiectului în cauză,
cu cît activitatea în care este antrgnat corespunde mai m ult cu
înclinaţiile şi interesul personal al acestuia. A finitatea subiec­
tului pentru o anumită activitate, ramură de sport, m ai ales
dacă are la bază şi o aptitudine reală, constituie un stim ul pu­
ternic al m uncii independente şi creatoare, un elem ent de mare
însem nătate pentru m anifestarea spiritului de autodepăşire.
IV. PRINCIPIUL INTUIŢIEI
Principiul intuiţiei călăuzeşte activitatea de predare a pro­
fesorilor şi antrenorilor în sensul că la baza organizării acesteia
să stea perceperea clară a priceperilor şi dpipn n d erilor cg. ur-
ineăza' a f 1 îiiisîaŞ'iîeTTn^me educaţiei fizice şi sportului,
cu~ăSît‘ mai ■importantăT-eu-'eît'
172
forniIu'('a (1opriridei'iilor de mişcare nu Poate fi ruptă de baza
'''.'irîizbriTilîr."
s:i
■^fiÎKrinnu tatea acestui principiu eşte_ deosebită ^
do pre(lTrr^3 'T)al-pd±yeîg~dgl^piirdeo^e^ a u ja ^ ă r e în-
(jlinaiie spre imitare. însăşi gîndirea lor pornind de la concret
'i.TTTrbstracr ’ ' ' ■
. ..
'---- T ’ol'Ogirea demonstraţiei ca şi a materialelor intuitive, ca pro­
cedee fuffdâmerLtale*ale acestui: princigiu^^^^^
g^b _£g^alTştilor~ atît
elem entele^enerâ^ sfaiT lă 'b ^ a efŞcîfuăiii^dejîdnden^^ res-
ţ^ ctive, cît şi cele esenţiale." în^^aces t scop, un rol_ important îl
au explicaţiile^ profesorilor, deoarece'pnn"ele se' orientează, ob-
s^S4'ia;^e%f^te-n^|£r,^PU,AUinâirşR^*^^%perea*¥profuncktă
şi m u ltilaterala^ înlănţuiriijd^feriteJer cQţp.pbE|nte ale deprin-
dlKPÎi, concre t ' de efectuare. Petcepexea nem ij-
I t e t ă â'm aterialelor intuitive şi îmbinarea acesteia cu explica­
ţiile realizează legătura nem ijlocită dintre primul şi cel de-al
doilea sistem de semnalizare.
Utilizarea m aterialelor intuitiKe-.aste.-.n.ecesaEă.-CU-deosebire
3n râgirile....piedării de
ticeTC u această^oc^cj^
subiecţii ajung la concluzii""cIare*" elaborate în mare măsură şi
pe-ba?a;D2bseî^aţiilor^pi-oprii. Prezentarea materialelor intuitive
esife'necesară şi în stadiul perfecţionării depfinderilor’' de^miş-
cafe, po treâpta ^ r h a ie ^ n t ^ ^
tivet I n ’ acest sens se poate folosi şi "filmarea diferitelor exe­
cuţii ale sportivilor şi apoi* vizionarea evoluţiilor-respective, în -
tru cît contribuie la descoperirea m ultor detalii, care în acti­
vitatea nem ijlocită a sportivilor nu pot fi observate totdeauna
de cel ce le execiotă. Asem enea m ateriale intuitive ajută şi la
ăprecierea corectă a execuţiilor şi la tragerfea unor concluzii pe
cît de obiective, pe atît de stim ulative pentru activitatea v i­
itoare.
Cu tot avantajul evident al folosirii materialelor intuitive,
profesorii nu trebuie să cadă în greşeala utilizării abuzive a
acestora. Practica predării demonstrează că abuzul de materiale
in tu itive îngreuiază procesul de abştjşjfctizasei^şl^de^
aare şi, ca ._aţare, aşemei^ea. si 1^ iiO b :^ b u ie _evit^te.
‘Selecţionarea materialelor intuitive (planşe, filme, chino-
■grame etc.) trebuie făcută atent, potrivit gradului de pregătire
a subiecţilor şi în concordanţă cu sarcinile instructive urmărite
3n m om entul dat.
173
 •SI
V. PRINCIPIUL ACCESIBILITĂŢII
^A cest principiu exprimă cerinţa orientării conţinutului pre­
dării corespunzător particularităţilor de vîrstă şi de sex ale ce­
lor cu care se lucrează, precum şi a posibilităţilor de randament
ale acestora în etapa dată.
_ P§I±ifiulanţă|ile_dejicustă._şi_de _se^ o muncă meto -
c ^ ă _deosebit de nuanţată, deoare(^ acestea condiţionează în
cea maTnîgfe nii|§Tj£ă jo n ^ învăţării. In grădiniţe, spre deose-
Eîfe-~de ş'colîle generale, copiii au "posibilităţi de'ltierurm arT e-
duse ; eF au indici de forţă, de motricitate, de rezistenţă'm ai
scăzTIţi şi~ ac^tejaăM tăţrtrebuîeT!sT 5e neapărat în pro-
cf^ u Q sgtojjrii- Concordanţa conţinutului predării ciî' posibili-
tăţile^concrete âle celor ce practică exerciţiile fizice şi sportul
trebuie interpretată deosebit de dinamic, deoarece capacitatea
acestora diferă de la o etapă la alta şi, de regulă, creşte odată
cu vîrsta şi, totodată, cu practicarea sistem atică a exerciţiilor
fizice.
Cu alte cuvinte, profesorii şi antrenorii obişnuiesc elevii
sau sportivii ou eforturile susţinute, le stim ulează continuu do­
rinţa de afirmare. Accesibilitatea exerciţiilor predate nu se re­
feră la solicitarea lim itelor minime ale capacităţilor de muncă.
Ceea ce astăzi este^ macceşjţ)^,,jr^ine, ^ baza eforturilor suşx.
ţiniXtei7’^'a"aeveîîî“o“cucerire şi uri’'nou"|ncîeffiii’,p i:,d f^ ^
la^ngCjinoâCUt
Regula de la sim plu la complex se referă atît la forţa im­
plicată de ^efectuarea exerciţiilor, cit şi la indicii de îndemînare
necesari îndeplinirii corespunzătoare a acţiunilor de mişcare
respective.
Trasul la poartă de pe loc, apoi din alergare şi, treptat,
IJ din diferite unghiuri şi cu in d id crescuţi de viteză, reprezintă o
n!i) înlănţuire de exem ple din care n e putem da seama de grada­
rea predării exerciţiilor fizice conform regulii de la sim plu la
com plex. ' :
Regula de la uşor la greu se referă, cu precădere, la necesi­
tatea eşalonării predării exerciţiilor fizice pe baza solicitării for­
ţei de execuţie necesară îndeplinirii. diferitelor acţiuni de m iş­
care. Respectarea acestei reguli are o importanţă deosebită în.
instruirea copiilor, unde orice suprasolicitare a forţelor lor-
174
poate avea consecinţe negative asupra capacităţii de muncă a
■organismului şi chiar a sănătăţii.
în aplicarea regtiiilor de m ai sus, deşi fiecare are carac­
teristici distincte, între ele se statornicesc legături atît de
ftrînse, încît diferenţierea exerciţiilor'care ar corespunde uneia
sa u alteia, uneori se face anevoios. Ceea ce la un moment dat
a fost complex şi greu, în alt m om ent poate deveni sim plu şi
uşor.
Regula de la cunoscut la necunoscut se referă la necesita­
tea eşalonării instruirii în aşa fel încît predarea elem entelor noi
să se sprijine pe structurile de exerciţii fizice sau cunoştinţele
în su şite în activitatea anterioară. Cu cît instruirea curentă are la
bază mai m ulte elem ente cunoscute cu atît se asigură premisele
necesare însuşirii trainice a deprinderilor şi calităţilor motrice
c e urmează a fi programate ulterior.
VI. PRINCIPIUL SISTEMATIZĂRII
Şl AL CONTINUITĂŢII
Principiul sistem atizării şi al continviităţii formulează ce­
rin ţele de bază ale eşalonării predării cunoştinţelor, deprinderi-
ior şi calităţilor motrice, în concordanţă cu obiectivele ui’mărite
a tît în planurile de pregătire curentă, cît şi în cele de perspec­
tivă.
Aplicarea acestui principiu implică respectarea următoare­
lo r cerinţe :
1. Programarea conţinutului procesului in stru ctiv-edu cativ
p o tr iv it logicii trep telo r de învăţare caracteristice activităţilor
p ra ctice în cauză. Cerinţa în cauză se referă la necesitatea sis-
.tematizării predării de aşa manieră ca aceasta să corespundă
'unor trepte care odată însuşite să constituie platforme de rea-
•zem pentru perfecţionarea ulterioară a randamentului. De
■exemplu în fotbal se va acorda atenţie în prim ul rînd tehnicii
d e bază a lovirii mingii şi abia ulterior unor execuţii cu diferite
efecte, cu boltă, prin deviere etc. O astfel de logică a predării
s e întîineşte în fiecare ramură de sport şi este determinată de
proprietăţile obiectiv necesare nu num ai în începutul instruirii
■ci şi ulterior, în faza perfecţionării.
în educaţia fizică şcolară, progresul în clasele superioare
■este condiţionat de măsura în care s-au însuşit în prealabil
deprinderile de bază ale alergării, săriturilor, ale tehnicii unoF
/
175
 Eiporturi. în acelaşi sens poate fi explicată şi necesitatea pregă­
tirii elevilor pentru susţinerea eforturilor intense, acordîndu-se
prioritate adaptării organismului la eforturile aerobe şi numai
după acjeea alternării frecvente a acestora cu cele anaerobe.
Fără dezvoltarea corespunzătoare şi la vîrsta optimă a în -
demînării, a vitezei, rezistenţei şi forţei, ulterior se întîmpină
mari dificultăţi pentru recuperarea rămînerilor în urmă nu
numai în direcţia lor, ci şi a întregului randament al subiecţilor
respectivi. ^ cesari aplicării lor în condiţii optim e. Această cerinţă se rea­
2. In eşalonarea însuşirii com ponentelor procesului instruc-
tiv -ed u ca tiv se v a ţine seam a ca m aterialul nou predat să se
sprijin e pe cunoştinţele şi deprinderile jorm ate in activitatea
anterioară şi, în acelaşi tim p, să contribuie la lărgirea şi perfec­
ţionarea con tin u i a indicilor pregătirii. Această cerinţă se con­
cretizează în documentele de planificare elaborate de profesori
şi antrenori, unde conţinutul planutilor de pregătire curentă
se bazează pe valorile dobîndite în anii trecuţi şi în aceOaşi
timp asigură concordanţa nivelului instruirii cu cele mai re­
cente cuceriri din dom eniul teoriei şi practicii educaţiei fizice şi
antrenamentului.
în procesul educaţiei fizice această cerinţă se realizează atît
prin conţinutul ascendent al programelor, cît şi prin planurile
calendaristice trimestriale, care prin sistem ele respective de lec­
ţii adîncesc şi perfecţionează, pe baza celor învăţate anterior, ni­
velu l pregătirii fizice a elevilor.
3. A c tiv ita te a celor cuprinşi în practicarea exerciţiilor fizice
şi sportu lu i să aibă un caracter sistem atic şi continuu, iar efor­
turile depuse să le stim uleze continuu dorinţa de afirm are. Re­
petarea sistem atică a exerciţiilor fizice după un plan m inuţios
elaborat şi cuprinzând structurile de mişcări, volum ul şi inten­
sităţile de efort necesare obţinerii obiectivelor urmărite, ca şi
rezolvarea cu sim ţ de răspundere şi creator a sarcinilor trasate
de profesori sau antrenori etc. sîn t numai cîteva din elem entele
care derivă din această cerinţă.
Continuitatea pregătirii, condiţie de bază a întăririi per­
m anente a stereotipurilor dinamice şi im plicit a nivelului ca­
litativ al deprinderilor de mişcare, al calităţilor motrice etc., este
în centrul preocupărilor cadrelor de specialitate, aceasta cu atît
mai m ult cu cît orice întrerupere a activităţii are consecinţe
negative asupra randamentului.
176
VII. PRINCIPIUL î ns uş i ri i TEMEINICE
Rezolvarea situaţiilor ivite în complexitatea activităţilor
concrete este condiţionată de stăpânirea tem einică a tuturor
componentelor procesului instructiv-eduioativ, iar în acest sens
principiul însuşirii tem einice form ulează următoarele cerinţe :
1 . Să 56 insiste asupra fixării tem einice a deprinderilor de
m işcare şi paralel cu aceasta să se asigure indicii funcţionali ne­
lizează prin repetarea sistem atică a exerciţiilor fizice folositoare
atît consolidării stereotipurilor dinamice ale deprinderilor de
m işcare respective, cît şi creşterii indicilor funcţionali ai orga­
nismului, corespunzător cerinţelor aplicării acestora în condi­
ţiile concrete ale activităţii. Ou cît se îmbină mai bine însuşi­
rea sti-ucturii depriderilor respective ou capacitatea de efort
indispensabilă aplicării lor, cu atît se asigură şi baza obţinerii
în viitor a randamentului superior.
2. în tr-u n tim p scurt să nu fie program ată însuşirea unui
num ăr prea mare de deprinderi de m işcare. Consolidarea orică­
rui stereotip dinamic presupune un timp relativ îndelungat de
repetare şi în aceste condiţii, dacă într-un interval scurt se
urmăreşte fie însuşirea mai m ultor deprinderi de mişcare, fie
dezvoltarea pe un front lung a calităţilor motrice, nu se pot
obţine rezultate corespunzătoare. Fixarea trainică a deprinde­
rilor de mişcare, perfecţionarea calităţilor motrice, precum şi
a celorlalte componente ale instruirii, cu deosebire în clasele
inferioare sau la sportivii tineri, constituie condiţia esenţială a
obţinerii randamentului ridicat în activitatea viitoare şi ca
atare i se acordă întreaga atenţie.
3. Periodic, să se procedeze la verificarea gradului de p re ­
gătire a celor cu care se lucrează. Exercitarea controilului siste­
m atic asupra nivelului pregătirii elevilor sau sportivilor are in­
fluenţe pozitive atît în privinţa instruirii, cît şi a educaţiei
acestora.
în acest sens, comunicarea din timp a datelor trecerii probe­
lor de control, a organizării unor concursuri de verificare etc.
stim ulează pregătirea subiecţilor respectivi şi-i obişnuieşte cu
m anifestarea spiritiilui de răspundere faţă de randamentul pro­
priu. D e asemenea, verificarea gradului de pregătire constituie
un buri prilej de confirmare sau infirmare a căilor şi m ijloacelor
folosite în vederea realizării obiectivelor planificate şi, astfel,
valoarea sa instructivă capătă o sem nificaţie deosebită.
12 — T e o ria e d u c a ţie i fiz ic e — cd . 278
 CAPITOLUL IV
METODELE DE INSTRUIRE Şl DE EDUCARE
■I. M E T O D A Şl PROCEDEUL M E T O D IC
DEFINIŢIA N O Ţ IU N IL O R
îl iHI D a c ă principiile didactice reprezintă tezele ce stau la
baza orientării §i organizării conţinutului procesului instructiv-
l i
.Pi educativ, metodele constituie căile concrete folosite de cadrele
de speciairrJCg^'&ubiecţîT în scojjul însuşirii şi chiar depăşirii
ii]
!| V
-obifectivelor caracteristice educaţiei fizice şi antrenam eiîtaîai
spărHvT]
Prin m etodă se înţelege modul de lucru fundam ental fo-
Iosit~de profesori şi subiecţTîn~3^fa]şurarea Procesu0.m_ instruc-
tîv-educativ. .prin caire aceştia'din urmă îşi~'însuşesc un sistem
^<îe~^nQŞ!ţinţe, ■îşiJ3ezvoltâ~ indicn 'funcţionali iriiTOrfologici ai
calităţilor m otrice si. d e ~ â s^ e n e a . îşi perfecţionează sistem ul
priceperilor şi deprinderilor de mişcare, trăsăturile m oral-ce-
taţenfişti implicate de exigentele ce stau în Ţâţă'e'cJucâţiefTrzTce
-şi antrejiaru^jţuEn s portiv:
Procedeele, cel mai frecvent denum ite procedee m etodice,
şînjL JliQ dajiJătL ^^ şi, în acelaşi tim p, pro-
OTii fiecărei m etode. Ca urmare, în cadrul fiecărei m etode —
^ modului de lucru fundamental — pot fi distinse m ai m ulte
variante de influenţare a randamentului subiecţilor, concreti-
-zate în procedee metodice distincte. De exem plu, aşa-num ita
metodă
.m et 6"drce___ _____ _
■există'^ecît în cadrul exersarii 7 unde, de fapt, indică num ai m o-
■dalităţile prin care sînt efectuate acţiunile motrice progra­
mate.
In raport cu componentele procesuliii instructiv-educativ,
m etodele si procedeele nu au aceeaşi influenţă ăşupfă' însuşirii
-acestora.,. Unele concura m măsură mai mare~ia‘‘p^îîScţîoSarea
■Cunoştinţelor de specialitate, aitele în direcţia formării trainice
,a priceperilor, deprinderilor'sau calităţilor motrice, după cum
178
I pentru influenţarea dezvoltării deprinderilor de conduită mo­
rală sînt statornicite m etode şi procedee caracteristice domeniu­
lui educaţiei generale. D iferenţierea ponderii metodelor şi pro­
cedeelor, ca şi folosirea lor ca atare, este obiectiv necesară, dar
a_ceasta ,nu trebuie să călăuzească spre concluzia, desigur gre­
şită, potrivit căreia acestea sînt independente unele faţă de al­
tele. Dimpotrivă, între m etodele şi procedeele metodice există
strînse inţerreiaţii, iar în ansam blul lor constituie sistem ul m o-
dăîţăţilor prin care se influenţează randamentul subiecţilor în
concordanţă cu obiectivele urmărite.
II. SISTEMUL M E T O D E L O R SI PROCEDEELOR
M E T O D IC E DE INSTRUIRE
Din înguşi titlu l problemei, rezultă că în cele. ce urmează
sîh r e x p u se m odalităţile de lucru aferente laturii instructive a
educaţiei fizice şi antrenam entului sportiv, deci însuşirii şi per­
fecţionării cunoştinţelor de specialitate, indicilor m orfo-func-
ţionali, priceperilor, deprinderilor şi calităţilor motrice.
Abordarea metodelor caracteristice acestui domeniu deose­
bit de larg, rezultat din însăşi com plexitatea componentelor la­
turii jnsţrvfcţive; a p^ subiecţilor antrenaţi în practica­
rea exerciţiilor fizice, implică preocupări sporite în direcţia sis­
tem a tiza ţi m odalităţilor de lucru după anumite criterii, fapt
care face să faciliteze şi înţelegerea m ai clară a funcţiilor prio­
ritare ce revin, diferitelor metode.
., j^^<^t.enul;;.ftmdamental ce 'trebuie să stea la baza sistema­
— tizata: m eiodelon este-cei al functionalitătii lor_as.upra prin n -
palelor scopuri didactice caracteristiceL-procesului instructiv, şi
n: . oi'-' .U-.
. însuşirea şi perfecţionarea . cunoştinţelor, priceperilor,
de£riiKienI ace.:
■ io~ Y:^nficarejEt si aprecierea inivelului pregătirii subiecţilor ;
refacerea_capacităţii-4e-efort; " ' ~
corectarea greşelilor.
- A.^METODELE DE .ÎNSUŞIRE Şl PERFECŢIONARE
' A CUNOŞTINŢELOR. PRICEPERILOR,
DEPRINDERILOR Şl CALITĂŢILOR MOTRICE
Ţinînd seama de,m ultitudinea aspectelor ce le ridică aceste
componente ale procesului de instruire va fi lesne de înţeles
de ce pentru în su şirea. şi perfecţionarea acestora se recurge la o
179.
m are varietate de metode, care după caracterul lor p>ot fi de­
partajate în : metode verbale, m etode intuitive şL. met.nHp
practice.
Gruparea în acest mnd a metodelor de însuşire si perfec­
ţionare a componentelor laturii instructive trebuie inţelepsa <;ti~
re]jatiy,jLrLjensul că între ele se realizează numeroase întrepă­
trunderi, iîhiâ r llâ ca-i^i ară -d^Apă.caEactaajIJxir. A stfel, explica­
ţia dfisi—CgBrezlntă. urL Prc^cedeii al .rn p to d p i raHrnl
m eto4glpr inţuiţiYfi-ea~ajAită.Ja^bsei:varea-CQE.ectă-a diverselor
detârii ale exerciţiilor prezentate prin in termediul film u-
lui etc.
1. METODELE VERBALE
Dintre cele mai răspîndite metode verbale menţionăm expu­
nerea verbală, conversaţia, brainstormingul, studiul individual.
a) METODA EXPUNERII VERBALE
Pm^stirea. explicaţia si prelegerea sînt principalele proce-
dee ale acestei metode de instruire, prin interm ediul cărora are
lo c transm iterea verbală a cunoştinţelor de specialitate cuprinse
plapun:rp de pregătire!
P ovestirea eate .foloRită' mi pnecădere. în învăţăm întul pre­
şcolar şi Ia clasele I— IV.
Pentru copuprSşcoi'ari, povestirea poate să. constituie şi un
procedeu metodic utilizat în cadrul metodei exersării. în aceste
cazuri, organizînd exersarea diferitelor exerciţii fizice, educa-
toarea-recupgeJa~im .fnnri.!de pavestire. care se refera la zBorBt
păsărelelog,-jXL&imiL.pisicii__aăiâtuxiJe^ iep u râ^ or etc. Pe Jbaza
acestor micijQca^tiri.-Intr-un cadru instrxidiv plăcut, copiii îsi
în suşesc num eroase priceperi si deprinderi de mişcare.
E xplicaţia reprezintă procedeul cu ajutorul căruia profesorii
şi antreiroriirT 3e-b a za -ex ;p im ® ^ l 5gîce^"argum eiitat;e a unor
probleme referitoare la conţinutul instruirii, călăuzesc gîndirea
colectivului cu care lucrează spre formarea unbr conHu ziirşi
fieriieiaiizăjdJ.deoseBîr~dF'irG1F ~ ~ f^ înţelegerea conştientă a
activităţii Jac..pj^]Kce.' Procedeul respecţi vieT oL oseşte în toaîe
etapele procesului de instruire, dar mai ales în pregă'tirea~spar-
In^semnătatea Procede.al.ui canst-ă în faptul că prin ini^rm e-
diul JjlLse- ad.gură--stăpÎHi-r&a-^mtyrH:emei-Hjce cunoştinţe de spe -
cialitate, referitoare la cerinţele executării corecte a tehnicii sau
180
acţiunilor tactice, la influenţa diferitelor exerciţii asupra dez­
voltării morfologice şi funcţionale a organismului sau a per­
fecţionării structurii deprinderilor de mişcare şi a calităţilor
motrice.
Explicaţia nu trebuie confundată cu indicaţiile curente
care meToHă^ demonstrării. în cadrul folosirii metodei
demonstra7iî77tesnrterea lerm inoîogică a exerciţiilor, precum şi
precizările care însoţesc execuţiile urmăresc mai m ult îndru­
marea operativă a activităţii practice a sportivilor, or în aceste
condiţii ele nu constituie decît procedee metodice ale metodei
demonstrării. Acelaşi rol 11 poate îndeplini, la rîndul ei, demon­
strarea, în cadrul explicaţiei.
Esenţa explicaţiei constă în aceea că asigură formarea unor
cunoştinţe aprofundate, care capătă un caracter de norme sau
reguli călăuzitoare atît în ceea ce priveşte perfecţionarea de­
prinderilor de mişcare, d t şi a calităţilor motrice.
P relegerea, ca alt procedeu de transm itere a cunoştinţelor,
se deosebeşte de povestire şi explicaţie nu numai prin far)tul
că-afg~ o durata mai mare, ci şi prin cerinta-ca-ia baea-^ ^ teia
să stea o riguroasă şi amplă argum en tai^ ştiin ţifică a temelor
-_iratate...Ea^se Jo io seşte cu deosebire în instruirea s.PQrtivij]or
fruntaşi, cu ocazia dezbaterii unor tem e de ordin tacţi£ 3 a u -^ -
îeritoare la pregatirea lizicăT ^ ru taT ea planiilui de pregătire
anual, prezentarea inşem nataţn unor mă?[lt’l Igienice ca ele-
ng n te de bază ale ' men-pnini~~ln(J5îungăre a capacităţii—de
efort fete.' . ■: •
^ ■•fH «Sîj ■.-.Jttnti-' ’» -fO*!* ■,) ■■ I;.......*
n i i M met oda conversaţiei ,,
'"**^;Meţo:di^J’o nversaţiei stimularea gîndirii creatoare
â subiecţilor în veder‘^ însuşirii sau aprofundării unor laturi ale
pregătirii‘lor proprii. Prin interm ediul imoi:-iatg&băâ^a.Ee-si
legate de unele sarcini de instruiT:e, e x ecutanţilor li se cerp .siî
e ^ l i c e modul d e -efectuare a diferitelor deprindeririegăturile
fîSi&ţidnâle dintre coechipieri în cazul unei anumite acţiuni
tice" etc: ^ -
’T’"—Prelucrarea m intală a diverselor execuţii sau a unor acţiuni
efectuate de întreaga echipă contribuie la fixarea unor cunoş­
tinţe de bază, nem ijlocit legate de îmbunătăţirea calităţii randa­
m entului.
Conversaţia este deosebit de instructivă mai ales cu ocazia
elabor*3rtl~~ŢftaniîIcării pregătirii spor^vilor, cînd^prgfgggîti^'ş i
181
 antrenorii solicită particiPa^Fea--^ebîvă--a--aeeateFa--4a-.-stflhi]ire,'>
< >bî^H veîor'3Flnste^re, _pjfi.aum .ŞL_a_cojn,ţimitului—diferitelor
etape âle'pfegâtirii.
c) M ETO D A BRA IN S TO R M IN G
BRAINSTORMINGUL (brain — creier, storming — fur­
tună, asalt) este o metodă folosită în scopul stim ulării partici­
pării active şi creatoare a subiecţilor în dezbaterea unor pro­
blem e de seam ă ale procesului de instruire. în legătură cu tema
programată, subiecţii sînt solicitati să emită ~~ Părefi7'~'gpînli,.
cHIar contradictorii, cu privire Ia o r g a n iz a i^ acţiv^^^ de e~du-
oivetui,_clasei, ipotezele.'tactice pentru'_âbofda­
rea concursului care_ urmează _îri,,.calenjlar_u^ competiţional
ş.ă.m.’cf. ~ ' ............ ....... ■ ■
Metoda în cauză este cu atît mai valoroasă cu. cît subiepţiT
îşi^^Îmb0£ăt£sa_xuil 0stintele. se obişm up^ft.. rn s nstinerea pro­
priilor opinii şi cu respectarea celor exprim ate de colegii lor.
Pentru cadrur~5g~ispe'dalitate metoda brâinstorming îi oferă
posibilitate,^ şă nînna.qră m ai bine atituginea su b î^ ţilo r fată
de.organizarea-şi eficienţa instruirii, faţă de'm odalitătile între -
zăn ţe .de. aceştia 'p ^ tfU pferffecţiona'i^ instruirii si astfel să
p'oată luaj^ale mai corespunzătoare m ăsuri.
d ) M E T O D A S TU D IU LU I IN D IV ID U A L
■ţe a s t ă metodă este .tot mai larg răspîndită. fapt favorizat
deTacgirea^jxumăruîuTpuBIE ă H î ^ de specialitate
care_rnijlodesc. cunoaşterea unei vaste experienţe acum ulate de
cadrele de specialitate şi de sportivii ce activează în diversele
subsistem e ale educatiiT lm c e ^ şi spor E jicienţa. m etodei
este cu atît mai bună cu dt'stu d iu l individual al celor ce prac-
tieăr^jieritele activităţi nrăctice este îndeaproape îndrumat d&
cadrde'de specialitafeT
în ansam blul lor, metodele verbale deşi m ijlocesc însuşirea
de către subiecţi a numeroase şi valoroase cunoştinţe,, funcţia
lor nu poate fi lim itată numai în acest sens. în ultim ă instanţă
cunoştinţele însuşite trebuie să constituie pentru subiecţi nu
numai ppsiSîlitaţi^deTargire a orîzbnfinurTorcogmtiv," ci şi'*âis-
poriibilităţi m en ite'sa‘ă'sigtffe pafti&1păfea*^16f'“CTeâft3af;e“ş iif e s -
ponsabilă la toate asp ecţelelegâte'd elh stn îîrea şi perfecţionarea
perm anentă.,a^ randam entului lor ” în -^oricare dîn’^'activităţile
practice în care .sînt încadraţi. ------ - ■<->
182
2. M ETOD ELE INTU ITIVE
a ) M E T O D A D EM O N STR Ă R II
Prin metoda demonstrării se
prezentăll-ŞL.Jijgţiuni clare cu privire la structura ş i -e-icecnţia
r a ţ ib ^ ll a deprin.3eiiri5f~şl exerciţiUor fizice programate în ve-
derea_ realizării obiectivelor urmărite. în âcesT'^ens',~metb'da
es^te c u ^ 'ît măi eficienta cîrcîf^ priceperiloFşrge^
prinoTerilor de jm şcare, precum .şi . a. celorlalte -exercifiO izice,
<este îris'oţltă 'd e exp licaţii. Sublinierea diferitelor detalii ale
acţiunilor de mişcare, scoaterea în evidenţă a influenţei exerci-
'■ţiilor fizice respective şi a legăturii acestora cu sarcinile instruc­
tive urmărite contribuie la creşterea excitabilităţii scoarţei ce­
rebrale, asigurîndu-se pe această bază formarea m ai rapidă a
conexiunilor temporare.
Metoda denpnstrării poate fi folosită prin mai multe pro-
ced,ee, -dintre—care m e n li^ ă m : demonstrarea nem ijlocita a
exerciţiilo.r_; demonstrarea cu ajuto ru P ^ a nşelor şi schemel o r ;
demonstrarea cu ajutorul m ijloacelor tehnice moderne.
jD em onstfăreâ nem ijlocftă~ir exer~cîţul6r este~~efectuată. de
fegorF sa\T^t?nrFî'VT~??1 tirfel^irită avantajul că redă imaginea
nâîurălă a, deprinderilor respective. Demonstrarea globală sau
parţrăfă a materialuTuT~'prga‘S t ^ s t e condiţionată de sarcinile
InstTuctîve urmărite în m om entul dâl^ ^ ^ ^ '
Folosirea demonstrării nem iilocile im plică respectarea unor
c e rinţe de bazâr^ntre care cele mai importante sînt ;
— exerciţiul demonstrat să stim uleze dorinţa elevilor de a
€fe_ctua acţiunea r e s p e ^ v ă de mişcare, cei puţin la njxeluLca-
lităţii modelului p r e z en ta t;
" :— Ti'b5'&fvaţiâ"'su5i'ecţilor să fie permanent orientată prin
indicaţii*şî~pr^'zari"în vederea percepefiTelem entelar-esenţiale
care'condî'ţionează calitatea e x e c u ţie i;
^ —“ demonstrarea sâ'ţin ă .seama de particularităţile indivi-
duale ale sportivilor (lalsăritura în' mălţinTe ~ilnii ~îşrtaa~d:aiîul
din 'partea’'Hrea]ptă a ştachetei, alţii din partea stîngă, în alte
căzUri se ţine seam a de segm entele cele iiîai îndemînatice etc.).
P ^ o n s t r a r ^ cu ajuţorul planşelor şi a schemelor, se re-
la~prggentşrea intuitivă a unor p r o c ^ e e tehmce^,_a struc­
turii anumitor combinaţiLtactioe, a razei de â c ^ u n ^ unui şpot
tiv în^timpul. concursiilui etc. A^găfey'iSs^tructivă a~ acestor
m ateriale intuitive constă în .faptul.că îrnBogaţeşţe cunoştinţele
sportivilor şi le fixează, totodată, coreşpuDSâJţărr^nnţelor esen­
ţiale ale execuţiei. Planşele şi schem ele se recomandă a fi folo­
183

site atît în a in t^ d e lecţie,_cît-şl în tim pul desfăşurării acesteia,
bihem ţeles rajwrTate la sarcinile instructive urmărite în mo­
mentul dat.
în nnilto razuri, concomitent cu în făţişarea planşelor şi
.‘u lu'iiiclor, profeborii fonîScSc"^ J^ e_ ^ rca pe tablă, conform
ini’iirTftri--rnnvcnTtîona'rpi ^ n lJ~~diTeritelor ramuri de^sport,
acl'nmilor'tio nuşcâre ce pfmoază a fi-în.doplinite.. de sportivi.
Accy.to proectlcc contribuie la formarea unor reprezentări şi n o -
ţiunl'daro" cu pi'ivire la str u c to ile exerciţii .fizice ce trebuie
(-kcc^t.-Ttp în'cQnciorifantâxuJi^eLejQsifu ctive ale lecţiei.
DemTrnstraren cu aiutorul^ m ijloacelor tehnice moderne se
referă la prezentarea de,diafilm e» 3 ^Pgî'ăinet,-îilm e^ care îîî^~
făţişează execuţii deosebit de instructive sau. chiar acţiunile
proprii ale subiecţilor cu care se lucrează.
Valoarea instructivă a diafilmelor şi chinogramelor este
incontestabilă ; prin interm ediul lor se înfăţişează, de obicei,
tehnica înaintată a celor mai buni sportivi, dar prezentarea
film elor care cuprind acţiunile altor sportivi şi, mai ales a spor­
tivilor înşişi, este incomparabil mai eficientă, deoarece consti­
tuie un m ijloc optim de analizare aprofundată a tuturor părţi­
lor pozitive sau negative ale execuţiilor. Prezentarea film elor
şi concomitent cu aceasta analiza obiectivă a acţiunilor înfăţişate
înlătură pjosibilitatea interpretării subiective a faptelor şi, prin
urmare, sem nificaţia lor nu are numai un caracter instructiv,
ci şi educativ.
Prezentarea-f ilm elor -se.JEace,_de. obicei, Jn,ain.te.^e. începer
rea^ecţiei, în concordanţă cu.,sarcinile instructive ale a c e ^ ia .
b ) M ETO D A OBSERVĂRII EXECUŢIEI ALTOR SUBIECŢI
Această metodă^gste folosită de profesori şi antrenori în
scopiff'gezÎDltării, rar)acitătti"dp sesizare a'riotelor ~egentTăre'ale
cerinţelor de executle_CQrectă a diferitelor depxinden şi price­
peri de. m işcare şi, .de. asemenea."în "roderea lărgirii continue a
cunoştinţelor.exeoj.tantilor.
Observarea execuţiei celorlalţi subiecţi se desfăşoară în
lecţiile obişnm ţe, cîfid sportivul urmăreşte atent e^olu-ţia-altor
subiecţi, fie prin interm ediiil’ vizîMâriTri-ecţiiikn~deslă-ş«r-a-te cu
alte colective, fiej.„jnâj atee, prin., asistarea Ia con^cursurir în
toate cazurile enumerate, subiectul, ^ baza''oBs^rVărîT sale
independente, comparînd şi generalizînd cele vizionate, ajunge
la concluzii pe care, sub îndrumarea atentă a profesorilor şi
antrenorilor, le aplică în practică.
184
î n folosirea acestei roeto.d,e_se recomandă ca antrenorii _şi
profesorii să'.“onenteze jobservaţia elevilor, şa u . spoi^W or, pre-
cizîndu-lg_Q .gnumită tem atică--A cest mod de lucru 'are o im­
portanţă deosebităT* m ai ales în cazurile vizionării unor con-
cursuri care întrunesc sportivi valoroşi. T’ă fli’c iî^nd râ“ăsem eneâ
m anifestări, sportivii nii trebuîe''să''se~ consTdere numai specta­
tori, ci şi observatori atenţi ai execuţiilor.
Valoarea instructivă a metodei constă şi în faptul că sti­
m ulează executanţii spre aplicarea în practică a tot ceea ce
reprezintă înaintat în ramura de sport respectivă. .Ea_..are„^o
s e m n i f i c a ţ i e deosebită în pregătirea copiilor şi juniorilor, deoa­
rece Ie stimliteazâ''gînaîrEă. Jreăţoare, im ^ m a ^ ~ ^glIO m bogă- ’
ţe_şte, pe baza celor observate, cunoştinţele*cu privire la posi­
bilităţile de îndeplinire. a..diferitelor acţiuni-de mişcare.
3. M ETODELE PRACTICE
Cararteristica acestor m etode constă în faptul că au la bază
activitatea i^actică''â subiecţilor, dealtfel singura modalitate
ce m ijloceşte însuşireă şf p e i ^ cţiQrLar.ea'ele'menteloF'agfîrutbrii
ale educaţiei fizice şi antrenam entului sportiv, şi anume : dez­
voltarea: fîzică.armo.nîoasă. ^riceperije, deprinderile~şi călitaTiIe
rn.ablo&,JSpre d eosebire de m etoaele v erBâTe~şi~intuitive, aceste
m etode obligă subiecţii să depună o ăctivitâfe' prăclicăT'sa' .re -
'b ete sistematic. contiau-u -^ Jn. numeroase variante ansamblul
de_ exerciţii-fizice., in en it să asigure. .îndeplipir.ea obiectivelor
Caracterul predominant practic al acestor metode situează
subiectul în postura de a m unci responsabil şi creator, în per­
m anenţă angajat pentru perfecţionarea pregătirii sale în raport
cu m odelele instructive, pentru a se depăşi pe sine.
:i^lerneiitul_aamJMi..,c.e. s.tă. la baza t uturor. ace.stor-JXi.et.Ojde
este exersarea, adică repetarea si_sl.eniatică şi conştientă a dife­
ritelor exerciţii fizice în 'scop u l realizării .modelelor de' instruire
proprii activităţilor’ îiî'care sînt._angrenaţi_ subiecţii"respectivi,
precum şi depăşirii performanţelor şi chiar a unor elem ente de
conţinut cu care sînt acreditate în m omentul dat.
o ) EXERSAREA IN D EP EN D E N TA A FIECĂREI DEPRINDERI
înşiişic£a_^_gerfecţiorLarea_ deprinderilor de mişcare presu-
pim ^predarea „ex^Fclţiilox J£i?ice d e ^ iM cpncorginţa cu
fa fe le form ării-acestora, care pe plan metodic corespund cu :
185
 ■<v-
'— crearea reprezentării corecte despre deprinderile ce u r-
^ "mează a î î ’în s i^ iţe l
! ale iradierii excitaţiei — nu influenţează negativ numai execu­
^ iniţierea în tehnica deprinderilor respective ;
îmbinarea efectuării exerciţiilor pregătitoare şi ajută­
toare cu relatarea deprinderii în scopul consolidării
acesţeîa:;;
— aplicarea deprinderilor în condiţii variate, corespunză­
tor cerinţelor activităţii practice.
Formarea reprezentării corecte se face pe baza perceperii
de către subiecţi a înlănţuirii raţionale a elem entelor compo-
jaente ale acţiunilor de mişcare respective.
M ijlocul, principal al formării reprezentării corecte îl con­
stituie demonstrârea" deprinderii în ritm ul ~con c r e r cerut de-
activitatea-practică, cu efectuarea e i m ai încetinită, aceasta înt
vederea prelungirii imaginii s tfitcturii ş£le nm nai^p^^ru
precizarea înlănţuicii unox.cpmppnente ale acesteia. Prin aceste
forine de alternare a demonstraţiei, la care se idaiigă şi dxferi-
tele explicaţiL ^ â te jie /profes ^ antrenon7^e^îgtiră'UTta"'dirî
cerinţele de .bazâ_ale, instruiri i jdiîî. această ŢazăTşrănum e' c ^ e n -
tarea_şel 6ctivă a observaţiei celor ce învaţă. Cu cît se ix p lîc ă
m ai olar scopul demonstrării, cu alfta se asigură mai bine şi
orientarea observaţiei sportivilor spre o anumită sarcină sau
ii^ee călăuzitoare. Qj
După formarea reprezentărilor corecte se trece la miţiereat.
în_tehnica...d.eDEind£rii_r&spective. P e această nouă treaptă, fă> a
a se renunţa la. folosirea îo._cQn.tlnuare a .demonstraţiei, ş i expli­
caţiei, ponderea m uncii nem ijlocite cade asupra celor ce învaţă,
iar proTesorîî 'devifToBservatorii şi totodată îndrumătorii apro­
piaţi şi. com Beţenii ai a c ^
’■»5R epetarea îa d.elungată.a-exerciţii-lor respective-duce- la for-
mareaiTîone^unilor temporare din scoarţaJ:;erebrală şi. treptat,
execuţia greoaie şLpuţin cursivă — caracteristică începutului —
capătă o structură relativ închegată. Calitatea execuţiei pe
a c e ^ tă treaptă a învăţării este scăzută şi se datoreşte m ai m ul­
tor cauze obiective, dintre care principala este aceea a iradierii
excitaţiei, fenom en specific fazei iniţiale de formare a stereo­
tipului dinamic. Iradierea excitaţiei atrage în acţiune partici­
parea unor grupe musculare inutile, exterioare cerinţelor de
executare corectă a deprinderilor şi datorită acestui fapt în efec­
tuarea exerciţiilor respective apar numeroase mişcări de prisos.
Iradierea excitaţiei se repercutează negativ şi asupra sincroni­
zării activităţii sistem ului locomotor cu aceea a marilor funcţi­
uni. Respiraţia precipitată, circulaţia intensă — tot consecinţe
186
tarea cursivă a acţiunilor de mişcare, ci şi capacitatea generală
de muncă a organismului.
i Pentru atenuarea iradierii excitaţiei, concomitent cu efec­
tuarea deprinderilor ce urmează a fi însuşite sau înainte de
executarea lor, sînt folosite şi unele exerciţii pregătitoare, care
prin structura lor asigură formarea unor priceperi de mişcare
sau calităţi motrice nem ijlocit subordonate deprinderilor res­
pective. Aceste exerciţii, care contribuie la pregătirea aparatu­
lu i locomotor şi a sistem ului neuromuscular, adecvat cerinţelor
de execuţie a deprinderilor respective, accelerează învăţarea
corectă.
Pe această treaptă a învăţării, profesorii şi antrenorii urmă­
resc cu atenţie activitatea nem ijlocită a subiecţilor şi caută să
depisteze, pe de o parte, cauzele dificultăţilor întîm pinate în
efectuarea deprinderilor, iar pe de altă parte, să găsească so­
luţiile metodice necesare îmbunătăţirii randamentului celor cu
care lucrează.
Dificultăţile..întîm pinate în efectuarea .acţiunilor pot fi con-
seciriţă^unor reprezentări imprecise sau incorecte asupra de-
T^iŢtderi'lor^gSpfectîVe, a insufi_ciente1~ dezvoltări a'călifaţlfor
motrice, a concentfănlnecorespV n 2 ătoare''asiâpra execuţiei etc.
^ astfel, în funcţioi dfe câracterul acestoraj^jprofesgri^^ şi_antre-
norii iaji.m şşuri didactice adecvate..., O deosebită atenţie se
acorda*în aceasfO aza execu îâm cît mai corecte a tuturor com­
ponentelor deprinderii, deoarece de aceasta depinde, în fond,
formarea corespunzătoare a legăturilor temporare, a stereotipu­
lu i dinamic respectiv. Efectuată în acest mod, execuţia se îm ­
bunătăţeşte treptat. Datorită inhibiţiei interne, iradiaţia este
lim itată şi se produce concentrarea excitaţiei şi inhibiţiei în
anum ite celule ale scoarţei. Odată cu aceasta mişcările inutile,
discordanţa dintre activitatea marilor funcţii şi a sistem ului lo­
comotor se atenuează şi cliiar dispar.
în a c e ^ tă fază se intensifică şi preocuparea privind repe­
tarea df'prmderii respective în corelaţie cu exerciţiile pregăti­
toare şi ajutătoare. Am bele genuri de exerciţii constituie un
reazem important pentru efectuarea la nivel superior a struc­
turii deprinderii motrice, cu atît mai m ult cu cît este greu de
presupus că efectuarea calitativă a elem entelor ce alcătuiesc
acţiunea în cauză nu este condiţionată şi de indicii de forţă,
rezistenţa, supleţea musculară, mobilitatea articulară, nive­
lu l motricităţii generale a subiectului etc.
187
 A lte r n a r e a e x e r să r ii a c e sto r e x e r c iţii cu efcctu a rc/i în în ­
tr e g im e sa u n u m a i parţial a .strucliirii d opriiuicrii inoti'ii'c cmi
trihuii; ia fix a r e a a c e ste ia ia nu n iv e l su p erio r di' ra n d a n icn l.
r l onciiidanţrl accsi.ora cu obiectivele de instruire nem ijlocit le -
()dalA cu consolidări','! ;''lfri‘o l!p n lu i d iuiunic m > I i c i c la
a p l i c a r e a d c | ) r l n d ( 'r i l o r î n ....... . v / i r l a l e d e ic h n lc i^, cii dlIV
liţfl i n d i c i d c v ilc/i1 , d c rc/,i:ilcniri, d i ' r o r (â , a d e c v a i, c e i ' l n ţ i 'l o r
i m p l i c a t e d e r e s p e c ţ iv d t ' a c t iv ila ll prac tice ,
b) EXERSAKFA COMI’i [.‘XFI.OR t)t: rXERCITH
PENTRU DEZVOLTAREA INDICILOR MORFOLOGICI Al ORGANISMULUI
M ultiplele procedee tehnice, cît şi manifestarea întregului
sistem de priceperi şi deprinderi de mişcare sînt în mare măsură
condiţionate de dezvoltarea corespunzătoare a volum ului şi a
elasticităţii^ musculare, de m obilitatea articulaţiilor etc. şi de
aceea pregătirea sistem ului locomotor în concordanţă cu cerin­
ţele de execuţie ale deprinderilor respective capătă o importanţă
hotărîtoare.
Com plexele de exerciţii, de acest gen pot viza fie dezvolta-
e tic , tuiuLTitciLca i r u i i c i i a Lea
nîn^ulaturii exten^ a^ e a membrelorinferLaara^tc.'). fie influen-
ţarea sim ultana a mai m ultor'grupe musculare şi^articulaţii,. în
care caz şi exerciţiile concepute în'Jacest scop vor_fi efectuate
cursiv, 'dăr cu stţucturi diferite pentîFu.'fiecOTe funcţionalitate
în parte. - tăţi motrice, în vederea asigurării între acestea a unui
c) EXERSAREA SIMULTANĂ A UNUI COMPLEX
DE DEPRINDERI MOTRICE
. Mgtoda se fotoseşte în scqiDu I p erfecţionării capacităţii de
^ lic a r g ^ la L a iitim a ^ ^ de m işcare în-cnncnrij^nţă
cu solicitările concrete din activitatea practică respectivă. Prin
iM eî^ d itii^ iT ap rexu lu i, instruirea subiecţilor este tot mai m ult
apropiată de diversitatea cerinţelor com plexe pe care le solicită
concursurile sau celelalte activităţi practice.
Exersarea deprinderilor de mişcare în acest mod reprezintă
o treaptă superioară a organizării învăţării şi implică nu numai
activitatea plină de răspundere a profesorilor şi antrenorilor, ci
şi a celor cu care se lucrează.
Varietatea folosirii acestor înlănţuiri, mai ales în activita­
tea sportivă, este infinită, dar ideea călăuzitoare care trebuie să
stea la baza elaborării şi aplicării lor trebuie să fie aceea a
188
>.;nl(' di> <iTlnţ('l(! d(>sfăşurării concursurilor sau a activităţii
pcnlrn cai-c «înl, i)r('f;ritiţi subiecţii respectivi.
d) IXIRSARFA UNOR COMPLEXE DE EXERCIŢII
PENTRU DEZVOLTAREA CALIIAJILOR MOTRICE
Această metodă este folosită prioritar pentru dezvoltarea
calităţilor motrice, componente şi totodată condiţii fundamen­
tale pentru valorificarea pe plan superior a deprinderilor ^mo­
trice. Ţinînd seama de diferenţierile calitative existente între
calităţile motrice, fiecare din acestea va dispune de un anum it
sistem de procedee metodice, specific forţei, vitezei, rezistenţei
şi indemînării.
PROCEDEELE M E T O D I C E D E D E Z VO LT AR E A FORŢEI
Procedeele metodice de dezvoltare a forţei urmăresc înde­
plinirea următoarelor sarcini :
— dezîvoltarea armonioasă a forţei întregului sistejn loco-
inotoF;"" " '
— asigurarea dezvoltării calitative a jgrupeloiLJîIugcul^re
^în coricordan'ţa 'cu'cerinţele specifice ale diferitelor acti-
“vităţî practice T
— dezvoltarea forţei în strînsă legătură cu celelalte cali­
echilibru optim, necesar executării eficiente a structurii
diferitelor-J>ric£Peri şi deprinderi de mişcare.
FolCSirea^rocedeelor pentru dezvoltarea Jqrţei şi subordo-
narea'acestora îndeplinirii sarcinilor enumerate m ai sus implică
desfăşurarea unei munci m etodice deosebit de. nuanţate. Aceasta
este determinată atît Be“câr'ac’t erul specific al efortului din di­
feritele ramuri de sport, cît şi de m ultitudinea structurii ele­
m entelor tehnice şi acţiunilor tactice proprii activităţii practice
respective.
Procedeele de dezvoltare a forţei, după influenţa_pe_cag^^^
o aii >=iTrpyrRTs1Femuîu^^^^ două grupe.
/ Din-prim a"gnipă iae-p arte’ procedeele care dezvoltă, c ^ precă­
dere^, masa jn u s £ y fe ^ ia :r 'd ir r g r u ;^ a doua, cele care^au o în -
rîurire nem ijlocită asupra creşterii A tenteiT fltisculăre.
Procedeul ridicării de greutăţi cu încărcături progresive.
Pentru dezvoltarea masei musculare, procedeul ridicării de
greutăţi cu încărcătiiri progresive s-a dovedit deosebit de efi­
189

cient. După unii autori (Florescu, Dumilrescu, Prodescu), acest
procedeu poate fi folosit prin următoarele variante :
— prin creşterea continuă a încărcăturilor :
VOVo— '/tiVo— a oo/o-^ so/o^ oV o— 950/ 0 ;
— prin creşterea încărcăturilor în trept^ ;
V'OO/o— '/OVo— 750/ 0— 750/ 0— 8 O0/ 0— 8 O0/ 0 ;
prin creşterea şi descreşterea încărcăturii :
7O0/0— 8OV0— 9O0/0— 8O0/0— 7O0/0— 6U V oT ~
— prin creşterea încărcăturilor în „val“ ;
'■ 700/ 0— 75%— 850/ 0— SOo/o-^gUTiTS; '
Procentele exprim ă valoarea încărcăturii ridicate rapor­
tate la capacitatea m axim ă (recordul) de ridicare a sportivului
în diferitele sale etape de pregătire, iar succesiunea acestora
marchează încărcătura ridicată în momentul dat. Cele şase ridi­
cări indlcaţe pen^tru. fiecare jvarianţă,^ luate în^ ansamblur~lgrr'
poartă'denumirea de serie. ' " ‘
în_funcţie de safcinile instructive urmărite într-o lecţie se
f o lo s i t e una sau m ai . m ulte serii, iar fiecare dintre aceStea
poate avea un anum it număr de^repetări," cu încărcături iden­
tice sau diferite.
După unii autori, aşa cum rezultă şi din num eroasele cer­
cetări întreprinse în dom eniul dezvoltării forţei (Zimkin, V asi-
liev şi alţii), ridicarea încărcăturilor respective nu trebuie, să
corespundă,capacităţii..m axim g .(record) a sportivilor, iar după
alţii, procedeul cel m ai eficient ,ax. fL.c&l. care sdliicită^număi ri­
dicări cu încărcături maxime^
Ri^cajjea .unor-greutăţi 5wb 4imitele.JijaXHBe»se dovedeşte
a fi toiuşl-calea cea mai eficientă de dezvoltare a m asH mu&cu -
j^are şi. ca atare, şi a forţei generale.
Pentru'm ărirea eficienţei procedeului ridicării de greutăţi
cu încărcături p r o g r e s iv e le ”rfeCPmSmlă;™baHfiţaeC‘îîrîu n'cţie
de gradid de pregătire..,a. exeJufănjil 6r~î^~găpectivi,-^î-ngFemer-ea
poziţiilor d e^ fectu are .a.jri.dicăriEjrr'ExecîŢfeî'^T^'carîr'gr^
tâ'ţilor cu'sem iflexarea sau flexarea completă a coapsei pe
gambă sau cu îngustarea sau lărgifeâ"bazei de spn]iir;ă picioa­
relor etc. contribuie la creşterea intensităţii eforturilor şi de
acest fapt antrenorii trebuie să ţină seama continuu.,
■
—La-mărir&^ eîicienţei acestui procedeu mai contribuie şi
t^mpoul .crescut de--execiiţie~.aLridlcărilpr. A ceste execuţii tre­
buie folosite însă cu prudenţă, deoarece cînd tem poul execuţiei
devine scop, atenţia sportivului este sustrasă de la cerinţa loca­
lizării corecte a mişcărilor respective şi, deci, efectul lor se în ­
depărtează de sarcinile instructive urmărite în m om entul dat.
190
După crocUmrea fioc^rei_serii de ridicări_§g^^ordă o anu­
m ită pauza;"în vederea 'Ş ac'erii^ cap acîtăţii^ e muncă a orga-
ntsm ului pentru activitatea care urmeazăr'nn ră'fa^ patr^
dintre" serii oscilează în treg ? — 4 m inute, iar numărul seriilor
efectuate într-o lecţie se stâBileşte în funcţie de nivelul pregă­
tirii subiecţilor.
în stabilirea duratei pauzelor, profesorii şi antrenorii ţin
seama de~T?artîOT!aTi1ăti'lgn'e5ta~briifîr~capăcîtâţl'i*^e mun^^
orgSKÎSmiTltli'^irpa*â^TmSî^;3 ^ ^ e ^ t.'C o r e s p u n z ă to r datelor''
i^o.^To^î7“fimpui de 'bSi'hnă acordat în vederea restabilirii car
pacităţii de muncă a organismului nu asigură numai revenirea
acesteia la nivelul iniţial, ci, într-un. m om ent dat, în faza de-
ixumită de suprarestabilire sau faza de exaltare, se creează chiar
premise pentru a avea în continuare un randament sporit.
Ca o consecinţă a acestui fapt, tim pul acordat odihnei şi
m ai ales continuarea efectuării exerciţiilor trebuie, să cores­
pundă cu faza de suprarestabilire, deoarece după scurgerea ei
nu pot fi obţinute rezultate optime.
Cercetările întreprinse în această direcţie de lakovlev au
dus la statornicirea următoarelor reguji ; ------- —-------
— In cazul în care repetarea are loc după dispariţia com­
pletă a postinfluenţei lucrului precedent, nu se obţine nici o
schimbare a nivelului iniţial al capacităţii de muncă a orga­
nismului.
— în cazul în care repetarea are loc în condiţiile unei res­
tabiliri incomplete, capacitatea de muncă a organismului va
marca o continuă scădere.
— Dacă repetarea exerciţiului va coincide cu faza de su­
prarestabilire, atunci se asigură, faţă de nivelul iniţial, o spo­
rire a indicilor capacităţii de muncă a organismului.
Procedeu l ^efeetuă^ii.-^unar:-misGăvUGtiKe~.im.rJ,ică contracţii
m usculare intense si ranid^. Aceste mişcări sînt efectuate pe
’^l>aza capacităţii de contracţie rapidă ^i intensă a diferitelor
grupe musculare. Executarea mişcărilor în acest mod contribuie
la dezvoltarea detentei m^sciilniu?. prin oare se înţelege proprie­
t a t e îibptorZm usculaxejde a jie xontracta rapid şi cu mare in -
feiîsitate. ___ _
Cu alte cuvinte, acest procedeu de dezvoltare a forţei nu
se referă, în principal, la creşterea masei musculare, deşi o
presupune, ci la educarea vilc'zei dc contracţie a fibrelor mus­
culare. înţeleasă în acest fel, doU'nta nu trebuie raportată numai
la capacitatea de desprinclci o 11 corpului de pe sol (săriturile
191
din atletism şi gimnastică), ci şi la viteza de contracţie a fibre­
lor m i^ u la r e . Fandările^ din_scrimă,._trasul. la . poartă-în..fotbal,
aruncările la poartă în handbal, loviturile decisive în box, îm ­
pingerea, a r u n ^ e a sau sm ulsul anumitor ‘ greutăţi etc. sînt
număr cîţeva exem ple'd e ■■^6'ţiuni'Kotărîtoâfe în sporturile res­
pective şi care implică o corespunzătoare dezvoltare a detentei
musculare. * . _
Ţinînd seama de însem nătatea detentei musculare pentru
efectuarea calitativă a diferitelor acţiuni de mişcare bazate pe
forţă, rezultă că dezvoltarea acesteia trebuie să constituie o
preocupare pennanentă a profesorilor şi antrenorilor. Ba tre­
buie accentuată cu atît mai mult, cu cît masa musculară, în
sine, nu constituie im factor hotărîtor pentru manifestarea de-
t ^ t e i musculare.
. Izometria, ca alt procedeu de dezvol-
t ^ e a forţei, se sprijină pe constatarea corespunzător căreia
parcursul mişcării. în cadri2 acestui'^^oceHeiT, muşcfiii "^licitaţi
dezvoltă. .0 ..c£uxtracţie-maximă,jdar,_nemişcîndu-se 7-îşi-păstrează
aceeaşi lungim e. Durata contracţiei izom etrice funcţionale osci­
lează între-9— 12 secuMeT""''"^ * .............
■-■’'-ProcWd’eUV^cmţtrcvc^lor izom etrice funcţionale, elaborat în
cea mai mare măsură de americanul Bob Hofman. este reco­
mandat nu numai sportivilor, ci şi tuturor categoriilor de cetă-
ţeni care_dpxeacusă=şi_,dezyoKe masa m usculară.
^ Practicarea acestui proceHeu presupune o pregătire progre­
sivă, care, pentru început, trebuie să cuprindă contracţii m us­
culare însoţite de mişcări limitate,. De exem plu, exerciţiul începe
cu împingerea cadridui m etalic (instalaţie specială) de la piept
la nivelul ochilor, apoi pînă la cca 10 cm deasupra capului,
iar din această poziţie pînă la întinderea completă a b raţelor;
revenirea se face invers fazelor de m ai sus. La început această
succesiune d e şase exerciţii se recomandă a fi executată o
singură dată pe zi, dar continuu, fără nici o întrerupere. Ritmul
de execuţie este lent.
în activitatea sportivă, succesiunea exerciţiilor pentru pre­
gătirea unui halterofil, preco'nizată de Bob Hofman, este ur­
mătoarea ;
— scurtă încălzire a principalelor grupe .musculare ;
.-r^în^iitfndrlbraţ&Ie ‘ ^mtînse'" sus, bara aproxim ativ eu
7 cni mai jos de nivelul palm elor: apucarea'" ei, îrnpingînd cu
forţă m axim ă ;
192
I .4 - -
îii T- înţ- bara fixată aproximativ la înălţim ea
bărbiei ;,,' ^ . . . . . ,
în .a irilte -:.^ t« i3 .S J ^ .6 i^ .in x p jin g £ r .e .m J j & C t u i i x a t a
guţin,deasupra um^qrilor ;
'j-:;;::^^idicare pe vîrfuri şi tragere a barei fixate la 15- -20 c m
mâi jos de centură ;
_ din ghem uit: împingere în bară cu ambele • braţe,
aceasta fiind fixată la înălţim ea um erilor ;
— stînd cu tbraţele întinse în jos : tragerea barei fixate,
i a nivelul prizei mîinilor ;
— tragere a barei fixate cu 5 om deasoipna genunchilor ;
— stînd cu genunchii uşor în d o iţi: împingere în bară,
a<yasta fiind fixată la înălţim ea um erilor ;
— din atîrnat pe bara fixă (fără atingerea solului cu pi­
cioarele) : ridicarea genunchilor la piept. !
..; Acest complex se caracterizează prin aceea că fiecare exer­
ciţiu implică contractarea la-m axim um a principalelor vgrupe
musculare, tim p de 6— 12 secunde. De asemenea, se poate des­
prinde faptul că exerciţiile folosite contribuie nem ijlocit la
(lezvoltarea forţei funcţionale necesare, în ca^ul, de faţă,
exeţîutării diferitelor procedee ^tehnice., .proprii sportului cu
haltere. • ' '
Bazîndu-se pe funcţionalitatea procedeului, numeroşi spe­
cialişti m anifestă preocupări susţinute cu privire la elaborarea
criteriilor şi mijloacelor de aplicare; a QGestiiia'la cerinţele dez­
voltării forţei; m ysculare specifice fiecărei ramuri de sport.
Cercetările dr. Andrei Dem eter de la catedra de fiziologie
a Institutului de educaţie fizică şi sport din Bucureştii între­
prinse pe un lo t de 20 de sportivi bine antrenaţi, dar care nu
făcuseră pînă atunci antrenam ent izometric,;au scos în evidenţă
tirm ătoarele concluzii : . . . > . . j.-i . .
;r i — conţEacîiik.âîlQIîi^ţwe^d^iH,aM-a...dw:ată-^^
in ten s atît musculatura, cît şi sistem ul nervos central şi ăpa-i
1‘atele respirator şi circulator ;.r
— contracţiile izom etrice'trebuie folosite cu grijă, iar creş-;
terea duratei şi intensităţii lor se va face tr e p ta t; ' .>
fi, — 1 repetarea contracţiilor izometrice de 6-^8 ori într-o
lecţie, de fiecare dată tim p de 10^— 12 secunde, nu a provocat
fenom ene patologice la nivelul scoarţei cerebrale ; ■
— efectuarea eforturilor izom etrice trebuie alternată cu
pauze de 90i secunde, iar în cadrul acestora se recomandă exe­
cutarea unor mişcări dinamice uşoare-, care, aj.utînd reglarea
circulaţiei şi res-piraţiei, favorizează'4n;lăturarea oboselii.*''
4 3 — T e o ria e d u c a ţie i fizice — cd . 278 "j 9 3 i
 Procedeul „in circuit“. Procedeul de dezvoltare a forţei „îrs
circuit" iniţial a fost elaborat de englezii Morgan §i Adamson^^
El constă în executarea su.ccfisi:M:ă..â,un.or exFrcWu'^"forfăTme-
nlt5~Kă“-dezv'oite"pnScipalele grupe musculare. Exerciţiile sîn t
efectuate" într-o' "guccesiune ciclică'* fa p t' căfe i-a atras şi denu­
mirea „în circuit". ■<>- - -
Pentru aplicarea acestui procedeu, autorii lui_ recomandă
!;" I
respectarea următoarelor reguli : '
i', ' • — ex_erciţiile,,să,;nu,:aibă un grad mare de dificultate ;
— greutatea exerciţiilor să crească,'de-a'lungul circuitului^
în m (^ p r ^ e ş lV l'" ^ " ” ■ tu i procedeu a fost extinsă, iar în prezent este aplicat atît în
— exerciţiile să nu solicite indici crescuţi de indemînare ;
— exerciţiile folosite să contribuie la dezvoltarea forţei şi^
îîi..acelaşi timp, a rezistenţei generale.
Durata de parcurgere ajîircuitelorjeste de^minimum 10 m î-
nute"şrîîî&xfrfîuni'^O"fnmule.’^0 upâ durată â e 's e Împăft*'în cii'-
culte^cTOts;'~5eTe'‘care“d'iXfeaiă 10— 15 m inute, şi circuite lungi,
cu duratâ^ntre lfi— 30 m in u te .--^ ■,
Gomplexul"de'*®fgTclţii'preconizat de creatorii acestui pro­
cedeu de dezvoltare a forţei şi rezistenţei cuprinde urm ătoarele
grupe de" exerciţii exerciţii pe'ntru braţe şi umeri ; exerciţii
pentru spate ; exerciţii pentru, abdomen ; exerciţii pentru'"ffi'eiti-
brele 'inferioare ; exerciţii combinate, cu o Influenţă -multilate­
rală asupra :dezvoltării fizice -^21 structuri de exerciţii, denu­
m ite tip'Cir'îniit,” exec?litate la aparate (paralele, frînghie, bancă),:
prin învingerea rezistenţei unor obiecte (discul de la haltere)
sau prin învingerea greutăţii propriului corp (căţărări, îndoiri
şi întinderi de braţe etc.).
Structiira unui circuit'scurt, cuprinzînd 6 exerciţii, indicată
de Ulrich Jonath, din R. F. Germania, este : a) urcarea pe o
bancă sau ladă, alternativ cu cîte un picior ; b) săritură în a tîr-
nat apucat la bară înaltă, urmată de o tracţiune în braţe pînă
la nivelul toracelui ; c) din culcat pe spate, ridicare în şezînd ;
d) îndoiri de braţe cu discul de h alteră'; e) din stînd la capătul
paralelelor, uşoară săritură urmată de împingere în sprijin p e
braţe ; f) o balansare completă la frînghie.
' Din structura acestui complex rezultă- influenţa selectivă
a exerciţiilor asupra principalelor.- grupe musculare ale siste­
mului locomotor. ' . .
Pentru un circuit lung, . structura com plexului, dată de
acelaşi autor, constă în : a) urcarea pe bancă alternativ cu
cîte un picior şi cu îngreuiere ; b) din sînd cu picioarele depăr­
tate de o parte şi de alta a unei bănd, sărituri pe bancă prirt
194^ , 195
apropierea picioarelor şi ţinînd în m îini cîte o halteră mică ;
c) tracţiuni în braţe la bara înaltă ; d) ridicarea din culcat pe
spate în şeiaînd ; e) ridicarea halterei m ici prin lateral sus ;
f) din ghemuit, săritură în extensie j g) ridicarea unui disc de
halteră ; h) ridicarea halterei prin învîrtirea cu ajutorul m îini-
lor a unei bare de lemn de oare este legată, prin două frînghii,
haltera respectivă ; i) genuflexiuni-cu halteţe m ic i; j ) ’din stînd
cu picioarele uşor depărtate, împingerea len tă în su? a discului
d e haltere ; k) căţărare pe scara de frînghie. ,
Treptat, ca urmare a eficienţei sale, raza de acţiune a aces­
educaţia fizică a elevilor, cît şi în antrenamentul spottiv.
Precizări valoroase s-au făcut şi cu privire la succesiunca
exerciţiilor în circuitul respectiv, la organizarea grupelor do
lucru, a probelor dfe control, circuitul căpătînd astfel un nivel
superior de organizare şi, bineînţeles, de eficienţă.
Referitor la succesiunea exerciţiiloir în circuitul dat,
se recomandă a fi următoarea : exerciţii pentru dezvollai-oa
musculaturii segm entelor superioare ; exerciţii de dezvoUarx* a
m usculaturii abdominale şi exerciţii pentru dezvoltarea mvi.sru
laturii spatelui.
în funcţie de scop-ul urmărit, pentru dezvoltarea acololaşi
grupe musculare se pot folosi chiar 2—3 structuri do cxerciţli.
Această măsură sporeşte eficienţa proc?edeului şi, în acela.şl
tim p, poate să reprezinte un elem ent -de progresie a încărcăturii
lucrului. . • ,
în ceea ce priveşte organizarea grupelor de lUfcru, preciză­
rile făcute în ultim ul tim p contribuie la sistematizarea muncii,
m ai ales în următoarele direcţii : - -
— înainte de a se trecevla efectuarea circuitului, exerciţiile
se demonstrează în fornîa de execuţie optimă. Se fixează pentru
fiecare grupă ordinea parcurgerii circuitului respectiv. Această
ordine de execuţie se menţină un timp relativ îndelungat pentru
a putea înregistra progresele obţinute de executanţi.
— Se stabileşte numărul de repetări'ce trebuie efectuat la
fiecare atelier. Atunci cînd execuţiile sînt lim itate în timp, nu­
m ărul lor va fi ţinut în evidenţă de fiecare executant în parte,
întreruperea activităţii, corespunzătpr tim pului alocat, se face
printr-un semnal acustic. ,,;
In privinţa probelor de control, acestea se oi^anj,?£am.pe-
riadia-(săptăm'î'iiăl, ibilunarweţc.) şi colîStlU ‘ 3în*'efecti3aî‘ea, • în
tim pul alocat lucrului la at-elieruL respectiv, a unui număr cît
îfiai'm are, dăl-' desigiJ^-'gbr’ect, âl exerciţiilor respective. '
 '« P W " '
în continuare vom da alte două exomplo do structuri dp
circuite, unul pentru .educaţia fizică a olevilor, iar iiUiil pcnlin»
r.fl sportivii fruntaşi, folosite, în activitatoa ('ndreior noastre de-
speciali ta te<
II Pentru elevii din clasele I X - t X 1[ :
— sărituri su ccesive, din ghmnuit, de douA ori cîte 5 m ;
. — ţlin culcat înain,te : executarea a cîte ii îndoiri şi în­
tinderi de braţe (flotări),;
— din culcat pe. .s-pate : ridicarea trunchiului la vorticală^
cu,ducerea energică a braţelor sus, de 6 gri;
— parcurgerea unei distanţe de 15,m , de-a lungul căreia
s?^i^?pcută succeşiy urniăţoarele : alergare 5 m .; rosto­
golire înainte- pe o saltea' 2 m ; alergare şerpuită 8 ea ;
— -din stînd„depărtat m iinile pe şolduri : răşueireta alterna­
tivă a; trunchiului .spre stingă, şi .spre dreapta de 10 o ri.
Iii
La fiecare răsucire braţele şe întind lateral; . ,-
—ţ; alergare înainte 10 m, ocolire a unui obatacol.,şi 'reve-
, ' nire prin sărituri .pe-un singur picior. ..
Exem plul următor se referă-la un circuit care a fost folosit
de antrenorul em erit loan Kur^t-Gheranănescu în pregătirea
handbaliştilor fruntaşi de Ia clubul „Steaua" :
— tracţiuni,la banda elastică, im itind diferite-procedee d e
■aruncare a m ingii de rhandbal; - — efectuarea exerciţiilor de forţă implică rtiai întîi pregă­
— genuflexiun,! cu haltere de 35— 40 kg pe u m e r i; ,
— îm pingerea de la piept în sus a halterei de 30— 40 k g ;
— din culcat pe spate, ridicarea picioarelor la verticală şi
' revenire ; ■ ■
— sărituri pe loc cu un sac de n isip jn spate ; , PROCEDEELE M E T O D I C E D E DE Z VO LT AR E
— pase în 3 cu m ingea m edicinală ; . Procedeele m etodice de dezvoltare a vitezei contribuie la
— tracţiuni în braţe la bara fixă ; ’ creşterea indicilor acestei calităţi motrice în concordanţă cu
— pase în 3 folosind două' m ingi de handbal ;
— aruncări Ja poartă cu m axim um de viteză şi forţă.
Fiecare exerciţiu se efectuează tim p de 3 minute, cu pauze
între ateliere de 25 secunde. O altă precizare referitoare la fo ­
losirea acestui circuit este aceea că el se utiliza în perioada
pregătitoare, în două din lecţiile ciclului săptămînal.
Orientativ, redăm şi un circuit preconizat de specialişti
pentru nataţie : a) flo tă r i; b) aruncarea m ingii m edicinale la
o distanţă de 10— 15 m, prin balansarea acesteia printre pi­
cioare ; c) din culcat înainte, la distanţă de 2—3 m de perete,
aruncarea m ingii m edicinale în perete.; d). rotar,ea braţelor îna­
inte şi înapoi, cu ţinerea în m îini ,a unor haltere mici ; e) din;
p o z iţia sp r ijin it pe o m în ă , pe. o-latură în icădere, flotări p e
T96
ST»
braţul de sprijin, cu depărtarea şi apropierea piciorului nespri-
jiniit; f) din culcat pe spate, ridicarea simultană a trunchiului
şl picioarelor în poziţia echer ; g) flotări, cu ridicarea alterna­
tivă a picioarelor; h) din şezînd, aplecarea înainte prin răsu­
cirea alternativă a trunchiului spre stingă şi spre dreapta, cu
atingerea vârfului piciorului cu braţul opus.,
. Structura acestui com plex confirmă, încă o dată, că exer­
ciţiile folosite în cadrul acestui procedeu'isînt special selectâte,
corespunzînd dezvoltării grupelor musculare care iau parte la
efectuarea deprinderilor de bază ale sportului respectiv.
Utilizarea exerGiţiildr pe’n iru dezvoltarea forţei, indiferent
de procedeul la care recuirge profesorul, implică respectarea
mai m ultor reguli metodice dintre care cele m ai'im pbrtante
sînt :. ■ -f - •
.f , --.-prealabila pregătire'calitativă a întregii museCClături şi,
de-.asemenea> gradarea'judicioasă a îilcărcăturilor pe care ur­
m ează să le ridice executanţii-respectivi.;' >■'
— respectarea c&'stricteţe a particularităţilor dezvoltării
forţei la diferite^vîrste, cunoscând că posibilităţile optime d e
creştere' a acesteia apar după vîrsta de 20 de ani';
— selectarea exerei'ţiilor îri aşa fel încît printr-ikn;consum_
de energie mică să se obţină un randamenii rnaxim ;
tirea (încălzirea) aparatului locomotor ;
— alternarea exerciţiilor cii pauze mefiite să contribuie la
refacerea capacităţii de muncă a organismului.
1 ■ r.ir
A VITEZEI .
form ele solicitate de conţinutul concret al activităţilor practice
respective.
Principalele procedee de dezvoltare a vitezei sînt :
— creşterea treptată a tempoului cxecuţioi pînă la atinge­
rea vitezei m axim e ;
— alternarea tempourilor şi deprinderilor de mişcare în-
tr-un tempo foarte c rescu t;
— efectuarea deprinderilor în tompouri diferite, precizate
cu ajutorul unor aparate sau'prin coiilrilniţin nem ijlocită a altor
factori.
C reşterea treptată a tem poului exr.cuj^tiriii, djzprinderilor pînă
la atifcgereă vit'ezeî'triăSirne în afară <1<? i'aptul că dezvoltă viteză
de deplasare şi cea de efeduart' a deprinderilor respective,
197
li!
creează la sportivi senzaţia diferitelor tempouri ale execuţiei :
m oderat, m ediu, rnaxim.'SlalxMîicireă aoes^^^ senzaţii ia iiivelul
'pr^noceptorilor permite executanţilor ca în desfăşurarea dife­
ritelor acţiuni d e mişcare, pe baza autocontrolului, să intervină
ad-ecvat cerinţelor execuţiilor.
A lternarea tem pourilor de execuţie obişnuite sau lente cu
diţie hotărîtoare pentru efectuarea calitativă a celor mai multe
deprinderi, şi priceperi de mişcare. Alternarea alergării uşoare
cu sprinturi pe distanţe scurte sau executarea periodică a unor
acţiuni în viteză m axim ă etc. sînt numai cîteva exem ple care
caracterizează sensul m etodic al acestui procedeu.
R epetarea deprinderilor şi priceperilor de m işcare într-un
tem po foarte crescut, ca alt procedeu metodic, nu numai că
Mi apropie pregătirea sportivilor de una din cerinţele fundam en­
tale ale sportului contemporan, şi anum e execuţii în viteză
maximă, dar implică şi perfecţionarea la un nivel superior a de­
prinderilor proprii ramurilor de sport respective. Prin folosirea
acestui procedeu se urmăreşte sincronizarea dezvoltării vitezei
cu cerinţele de aplicare a deprinderilor în activitatea concretă.
i?!:
A cest mod de lucru contribuie la crearea stereotipiei optime de
folosire a pricepjerilor şi deprinderilor de m işcare corespunzător
cerinţelor concursurilor. ! -
Pentru obişnuirea subiecţilor cu execuţii în tempouri cres­
cute, periodic, se procedează la înlesnirea condiţiilor de exe­
cutare a diferitelor acţiuni de mişcare, cum ar fi ; aruncarea
de greutăţi, suliţe, ciocane, etc. mai uşoare decît greutatea re­
gulamentară a acestora ; micşorarea suprafeţei palelor vîslelor ;
executarea deplasărilor specifice din volei, baschet etc. fără fo­
losirea m ingii executarea unor procedee tehnice pe perechi,
fără..pre 2;e]ş|a adversarului ;. repetarea unor combinaţii^ tactice
fără stinghe'rirea desfăşurării acestora de alţi coechipieri etc.
Paralel cu înlesnirea ‘ condiţiilor de executare,- profesorii
procedează şi la îngreuierea condiţiilor; de efectuare a diferitelor
acţiuni de mişcare. Pentru obţinerea unui tempo de execuţie
superior în jocul de fot||I.'.:dj£.esgeEBpi.fryţ^e i-B.teKzi6 et:^olQsirea
m ă f mulTra'eSt 6~ dgt^'ja.u ,Qhi9.r„
profesorunucrează nem ijlocit, în ritm crescut, eu unul sau doi
sportivi,'cărora le solicită executarea unei game_variatş de pro-
15'ed^^^ehntceTjjTh'aîtere se cere'Hdîcareâ'"unor~greutăţi. .ijxedii,
întrvX3J3-jLemPQ: d e execuţie crescut etc. Executarea aces­
tor exerciţii,-deşi se adreseaza, m ’pHncipal, efectuării deprinde­
rilor propriu-zise,. contribuie tot la dezvoltarea vitezei, acest lu ­
198
cru fiind determ inat de tem poul de execuţie crescut stabilit
de profesor.
Criteriul hotărî tor care trebuie să stea la baza ^stabilirii
-
tempoului execuţiei în condiţii de îngreuiere este acela'ca exer­
ciţiile să contribuie la sporirea indicilor de forţă, de îndem î-
riare şi de rezistenţă necesari efectuării în condiţii optime a
structurii deprinderilor respective.
Procedeul perfecţionării deprinderilor în tempouri diferite,
precizate cu ajutorul unor aparate' sau prin contribuţia nem ij­
locită a altor factori, implică folosirea unor-stim ulenţi care, aşa
cum dovedeşte practica instruirii din unele'' ramuri’ de sport, au
o influenţă pozitivă asupra dezvoltării vitezei.
‘t î Pentru dezvoltarea vitezei de plutire a înotătorului se folo­
sesc mici mecanisme, confecţionate sub forma unor iepuraşi, le­
bede etc., care acţionate de antrenori prin'diferise m ijloace teh­
nice, plutesc paralel cu culoarul respectiv de înot în diferite
tem pouri.'înotătorii caută să im,prime mişcărilor lor tem pourilo
im puse de antrenori prin acţionarea m ecanismelor respective,
în'ciclism,' pentru stabilirea linui anumit tem.po de parcui'ger'e
a distanţelor, se procedează la instalarea în faţă plutonului (U;
ciclişti'a "unor m otociclete care, pe diferite porţiuni, sînt colv-
duse cu o anu’mită viteză ; în unele probe de alergări de a tle ­
tism; pe anumite distanţe, sportivii aleargă conform tempoaihii
impus de colegi anume d^em naţi de antrenori ; în unele probi*
de alergări, pentru sportivii cei mai buni se procedează la pta-
bilirea unor handicapuri în metri.* A ceste măsuri au o influenţă
pozitivă nu numai asupra dezvoltării vitezei, ci şi a hiobilizării
psihice a executanţilor pentru dezvoltarea cu spirit de răspun­
dere a sarcinilor instructive.
Utilizarea procedeelor de dezvoltare a vitezei trebuie să se
încadreze în respectarea următoarelor cerinţe generale :
— calea cea mai bună pentru dezvoltarea acestei calităţi
este aceea a folosirii mijlo.ac6lQr.s.Pecifice de yitejză ;
utilizar.©a.mij.loacel.oXJSiPediice, de_i:iteză
trebuie să se asigure şi dezvoltarea indictlor^de^forţă,.. -rezistenţă
şi de jndemînare, necesari'eTeţSuării în condiţii .optime-a struc­
turii HeprinderlldrriMpe ——-
— să s e ţină seama de particularităţile dezvoltării vitezei,
cunoscînd că asupra acestei ‘calităţi motrice se i^ a te acţiona
b in e ja 10— 13 ani ; în iţrel3 şi 14 ani se produce o relativă.stag-
na're 'a iridicilbf, ca âupă aceea să crea'scă ^dirîTnou, pentru a
ajunge la un nivel maxim între*'19 şi 22 arii f • '
199

hA nu tii> /il)U/.c/,iî (Ic! r<‘|)t‘UiicMi oxi‘rciliilor do viteză pe
(ll.'iliinli* luiif-'l îinu lliii|) fiil.nicîl. o oxcr-
luii r riiiili llinli' mal iiiiill. I;i i'i (M liullcildr di' i'c/iiilriiţi'l ilo-
I il (Ir vlIf'/.A ,
liiht' .1r|H’lnrfii «•XficHIilor prlvliul (l('’/vollar(;a vllo/.ei,
ilnnilii |Kiii/t>l piMili'ii i(-il/il)lllicii opUnio de miincă
II III K '" 'l M i i i n l u l 11 i'linli* (lA fl<’ d l ' :< 4 m in u lo .
2
I ' H I K I D I I I I . M i l O D I C C DE D L V O U A R E A I N D E M I N A R II
• Pi liu'l|)jd(!(lo prm.'edee de dezvoltare a îndeminării s î n t :
7 - nhjjetarea procedeelor tehnice specifice-activităţii prac­
tice respective ; ‘:
X — sporirea treptată a dificultăţii de coordonare a acţiunilor
d e ^ iş c a r e ; . mişcare. In, acest sens, cu bune rezultate se pot organiza jocuri
— aplicarea priceperilor şi deprinderilor însuşite în con­
diţii de activitate m ereu schimbătoare.
Repetarea procedeelor de îndeplinire a deprinderilor de
m işcare de bază sau a procedeelor tehnice proprii conţinutu­
lui programelor de educaţie fizică, precum şi a celor specifice
diferitelor ramuri de sport contribuie la dezvoltarea capaci­
tăţii de coordonare a sportivilor, întrucît structura acestora de­
term ină efectuarea mişcărilor în mod raţional, economic, e fi­
cient. C adm l relativ lim itat al procedeelor de executare a ac­
ţiunilor de mişcare respective, la prifna vedere, ar părea ca
p frînă în dezvoltarea îndeminării, deoarece se cunoaşte că una
din cerinţele de . bază ale creşterii ,c ontinue a indicilor aces­
teia este de a solicita sistem ul locom otor, în , condiţii de m iş­
care m ereu schimbătoare. Această regulă metodică este per­
fect îndreptăţită, dar, în aceiaşi tim p, trebuie să fie reţinut
faptul că bazele coordonării iau naştere chiar pe fondul aces­
tui sistem de procedee statornicite atît pentru, executarea de­
prinderilor de mişcare de bază, cît şi a celor specifice diferite­
lor ramuri de sport. Fără înţelegerea'acestei legături şi mai ales
a influenţei sale asupra dezvoltării deprinderii nu ar fi posi­
bilă a p recierea -rea lă a indicilor ei de creştere'' în diferitele
etepe ale pregătirii executanţilor.
Sporirea treptaită â dificultăţilor de coordonare a m işcări­
lor, ca alt procedeu de dezvoltare a îndemîhărfi, implică creş­
terea continuă a cerinţelor de efecutare a ^priceperilor şi de­
prinderilor. iDe, exem plu, m işcările sim p le;4P.
folosite sim ultan cu acţionarea ăTtof j e g |g . ^ |a t e ^ ^ c o m p l i c a
■ pe-o-ireaptâr'^^ pefioarâT '^ecutînd asimetri c e .;
compJicaf'eă' tfe p tiW i, parcursiirilor de obstacole .din progra^
200,
-i'
•m ele'de‘-);eduoaţi0 'fizică, prin cuprinderea într-o succesiune
•schimbătoare a diferitelor deprinderi de mişcare ; stabilirea şi
eifecibuarea unor), combinaţii de elem ente tehnice tot mai pre-
-ţ&riţidase, proprii gimnasticii sportive etc., sîn t numai cîteva
'modalităţi care concretizează sensul instructiv pe care îl în­
deplineşte acest procedeu de dezvoltare a îndeminării. Supe­
rioritatea acestui)procedeu faţă de primul constă în faptul că
se -e x tin d e asupra unei arii* sporite de activitate motrică ; el
n u implică numai efectuarea unor procedee tehnice, care, aşa
cum se ştie, cuprind un număr lim itat de mişcări, ci a unei
m ultitudini de acţiuni de mişcare.
Folosirea procedeului de aplicare a deprinderilor m otrice
-ip. condiţii mereu schimbătoare im plică crearea în mod deli­
berat a unui astfel <de cadru de desfăşurare a acţiunilor de
d e . mişcare, diferite parcursuri în care aplicarea deprinderilor
solicită execuţii puţin obişnuite, jocuri cu preyederi. reglem en­
tare diminuate eţp. Aceste activităţi practice contribuie la lăr­
girea continuă a sistem ului de priceperi de mişcare şi, pe
această bază, treptat, se pot forma şi noi deprinderi.
în fond stăpînirea unui sistem cît m ai mare de deprinderi
contribuie la lărgirea continuă a sferei îndemânării şi, totodată,
a indicilor calitativi ai ■acestei preţioase calităţi motrice.
în folosirea procedeelor metodice de dezvoltare a îndem î-
nării, profesorii şi antrenorii trebuie să ţină seama de următoa­
rele as-pecte : i ■
— capacitatea de^îndsîpniare a ceţă^^^
la toate virstQle. Ea se poate dezvolta m:^,.atJ.es^.lă vîrsta de
12-—14 ani, cînd scoarţei cerebrale îi este caracteristică o deo­
sebită plasticitate ; . ' ,f,0; .
— limitarea activităţii m otrice mmiai la practicarea m ij­
loacelor specifice specializării frînează dezvoltarea îndemânării,
deoarece cadrul de folosire a priceperilor şi deprinderilor res­
pective este m ult prea ângust;
—■efectuarea exerciţiilor pentru dezvoltarea ândemînării,
întrucît implică participarea intensă a'sistem ului nervos cen­
tral, trebuie alternată ,cu suficiente pauze de relaxare, ceea ce
va permite ca exerciţiile următoare să fie reluate cu indici cores­
punzători de randament ;
— creşterea indicilor generali de stăpînire multilaterală a
aparatului locomotor nu trebuie să constituie un scop în sine ;
acest obiectiv d e ‘instruire va fi continuu co’r elat'cu necesita­
tea obţinerii celei mai înalte perfecţionări a priceperilor şi de-
201
.prinderilor de mişcare, specifice activităţii ,p ractice respective,
în acest sens -trebuie combătute tendinţele unor sportivi care
confundînd îndemîixarea cu efectuarea diferitelor jonglerii, stră­
ine de conţinutul ramurilor de sport respective, le repetă abu­
ziv şi astfel îndepărtează execuţiile de cerinţele esenţiale ale
pregătirii; , , '
— dezvoltarea îndemînării trebuie strîns îm pletită cu
sporirea indicilor ;celorlalte calităţi motrice, deoarece ' aceştia
reprezintă suportul necesar al m anifestărilor ei la nivelul exi­
genţelor superioare. ' '
PROCEDEELE M E T O D I C E D E D E Z VO LT AR E A REZISTENŢEI
Dezvoltarea rezistenţei este nem ijlocit legată de du­
rata efortului, de intensitatea acestuia- şi de m odul de acor­
dare a pauzelor în diferite moimente ale întreruperii efortu­
lui. în afara acestora, m ai trebuie să se ţină seam a şi de par­
ticularităţile diferitelor ramuri de sport, care din conţinutul
lor specific solicită dezvoltarea rezistenţei în mod diferenţiat.
Ca procedee generale de dezvoltare a rezistenţei pot fi
subliniate următoarele : ' diversitatea intensităţilor de'efort cafe'sU rV ihln practicarea ce­
— repetarea...unor .eforturi _de,^ .anum ită^ durată, cu in­
tensităţi'uniform e - -
— efectuarea unor eforturi de o antimită durată cu in­
tensităţi) variabile ; ' ■ activităţilor practice.
— efectuarea unor eforturi intense, cii acordarea unei
pauze de o anumită durată după fiecare repetare. _ ^-
Procedeul repetării unor e f o r t u r i de - o anum ită durată şi
cu intensităţi'.'uniform e implică precizarea duratei efortului
(avînd drept criterii volum ul de m uncă sau distanţele parcurse),
intensitatea efortului (exprimată în tem poul de execuţie) şi sta­
bilirea de ăşa natură a duratei pauzelor, ca înainte de fiecare
repetare să se asigure refacerea capacităţii de nitincă a orga­
nism ului. * ■ • -t ' ' ''
în cadrul folosirii acestui procedeu, durata e fe ctuării efor­
tulu i este strîns corelată cu tem poul executării ac^ţî^nppF " d e
rnişcâre“respeHrve7'c'Sr^'‘‘d'^ , este infeHor"celui din^con*
curs, iar uneori se apropie de acesta şi chiar îl egalează. în
ceea ce priveşte tim pul de odihnă dintre repetări, acesta variază
între 1— 3 m inute, în funcţie de volum ul îşi intensitatea efor­
tului efectuat. . -
Relaţia dintre componentele acestui procedeu, după specifi­
c u l diferitelor activităţi practice, se concretizează în mod di­
ferit. ,. . stabilirea unei asemenea durate a pauzelor dintre repetări, ca
202
M
1 în nataţie, de exem plu, se repetă parcurgerea unor distanţe
scurte (5'0 m, 1/2 sau din distanţa proprie concursului), cu
un tempo m ediu sau crescînd spre valorile din concurs, iâr une­
ori corespunzător tem poului din concurs ; în .âm nastică şe re-
petă părţi din exerciţiu şi^chiar exerciţii,integrala.Ia.. 5 'arate,
d a F în ff^'un'tempo.;,inîendr 'H^ui soUciJat Jn^.concm’s .; .în ,fot-
^ ^ p e n t r u dezvoltarea rezistenţei. g e ir e r ^ _ sg parcurg J » aler-
gare ^'istănţş'de '.400— 500 într-un îim p b "moderat, iar pen-
tfuT dezvoltarea reăstm ţ?i"specifice se repetă, într-un anumit
număr de ori, procedee tehnice, acţiuni tactice, sau se organi­
zează jocuri' bilaterale. ’
Din exem plele arătate mai sus rezultă că dezvoltarea re­
zistenţei, prin interm ediul acestui procedeu, prezintă numeroase
variante. Acestea sînt impuse de specificul diferitelor activităţi
practice care solicită-o anumită orientare a dezvoltării rezis­
tenţei. .
tăţi variabile, ca alt ^procedeu de dezvoltare a reziste^ei^ con-
te'7|orntoea"cap^^ de ”'âdă;pilr§*a'org^i^ului la
lor mai inulte ramuri de sport.
Aplicarea în practică a acestui procedeu capătă o m ulti­
tudine de forme, impuse de cerinţele deosebit de complexe ale
în nataţie, de pildă, pe o distanţă stabilită în-funcţia-, de
lungimrea' 'pro-bei7T3îfjărît6î6t'por,ţmnr‘a'le'‘'a?;^steia' sînt -parcurse
în te-mpourir diferite, alternînd-u^se, vj.ţezeie^medîi'’'^ ^
maxim e ; în jocurile sportive efecţu â rea ,.â o rtu rilo rliu jn -
tensităţi variabile ^se desfăşoară tot cursiv^ atît pe baza diferi­
telor acţiuni He mişcare "stăHili'te'de antrenori, cît şi a practi­
cării jocurilor bilaterale, 'unde de-a dreptul nu pot fi evitate ;
în atletism, în unele probe de s-chi ş i în alte ramuri de sport,
alternarea eforturilor dg diferite intensităţi poate fi efectuată
îhtr-un singur parcurs .(şnur), sau prin repetarea diferitelor dis­
tanţe, fiecare cu b anumită intensitate.
Procedeul efectuării unor, eforturi intense, cu. acordarea
?. dei^umit
ciclKje. Aplicarea lui este extinsa insa şi asupra celorlalte .ramuri
de sport. - '
■ - - Esenţa procedeului constă, pe;de o parte, în' repetarea unor
eforturi cu indici de in-tensitate crescuţi şi, pe de altă parte, în
203
 tim pul de odihnă respectiv să nu asigure refacerea completă a
capacităţii de muncă necesară efectuării ioptime a eforturilor
care urmează. îmbunătăţirea rezistenţei prin acest procedeu se
face pe baza .unor „stress-uri“ (stări de solicitare crescuită, dar
trecătoare, determ inate de depunerea unor eforturi intense, care
n u pot fi folosite -decit la subiecţii al căror organism este te­
m einic .pregătit pentru a face faţă unor asem enea solicitări).
Pregătirea subiecţilor, in concordanţă cu cerinţele unor ase­
m enea eforturi, trebuie să aibă loc treptat, pe baza unor repe­
tări cu volum de muncă redus, în tempouri moderate şi efec­
tuate periodic. La sportivii avansaţi, elem entul hotărîtor al îm­
bunătăţim rezis-tenţei prin acest procedeu îl constituie creşterea
tem pouiui de efectuare a efortulm şi, desigur, concomitent ou
aceasta, reducerea tim pului de odihnă dintre repetări.
Pentru dezvoltarea rezistenţei nu trebuie trecută cu vede­
rea contribuţia importantă a practicării globale a ramurii sau
probei de sport respective, efectuată atît în procesul de pregă­
tire, cît şi în concuf&uri.
în folosirea procedeelor de dezvoltare a rezistenţei, profe­
sorii şi antrenorii trebuie să ţină seama de următoarele ce­
rinţe :
— d e z v o lţ^ e a rezisten|ei,.presupuîLe,,;tenieinica p;:egătire
prealabilă a aparâtelor/rardiovascular şi reşpirato|:,,^5y;. S f i i t a
se obţiire p n h gracrarea treptată a .efortuiik ;
— să respecte particularităţile dezvoltării acestei capacităţi,
cunoscîndu-se’‘că posibilitatea creşteTii optim i a indicilor de re­
zistenţă s e riianifes.tă dupăvV'îrsta. de^.2CL4e,iani. Cazuriile excep­
ţionale nu trebuie să permită generalizări
— efectuarea eforturilor de rezistenţă necesită pregătirea
prc'alabilă a organism ului executanţilor (încălzirea), pentru a
1’ac(! faţă solicitărilor grele ; ' :
— abu/:ul do eforturi pentru dezvoltarea rezistenţei se re-
j)cfcuto;i//i n('Kmtlv «supra vitezei, îndemânării şi, totodată,'a
forţei ; ^ pi'oprii metodei în cauză.
— pentru dezvoltarea rezistenţei o mare importanţă are
asigurarea raportului judicios dintre volum ul şi intensitatea
efortului. De obicei, între aceste două componente trebuie să
se statomiceasică un raport de proporţionalitate inversă ;
— volum ul şi mai ales intensitatea efortului implică acor­
darea unor pauze necesare refacerii capacităţii de muncă a orga­
nism ului ; • I ' -implicată de exigenţele celei următoare, mai com plexe."
204
— efectuarea sistem atică a eforturilor de durată şi, de ase­
m enea, cu 'intensităţi crescute, presupune alcătuirea uriS raţii
alim entare bogate în glucide şi vitam ine. ^
La baza folosirii procedeelor de dezrvoltare a calităţilor mo­
trice trebuie să stea neabătut înţelegerea fa p tu M ’că între aces­
te a există o strînsă legătură. De asemenea, să se ţină seama de
fap tu l că indicii dezvoltării respectivelor calităţi nu constituie
u n scop în sine, ele fiind în strînsă legătură cu sistem ul de
priceperi şi deprinderi de m işcare specifice diferite-lor activi-
ttăţi practice. C a urmare ă acestor interrela'ţii, procedeele de
•dezvoltare a calităţilor motrice ţintesc să asigure fondul funcr
■ţional necesar valorificării optim e a execuţiilor tehnico-tac,-
tic e şi, de asemenea, a dezvo«ltării acestor însuşiri corespunză­
tor cerinţelor de pregătire a sportivilor- în diferitele etape. Une­
o ri este necesar să fie accentuată dezvoltarea vitezei, alteori a
forţei sau rezistenţei, dar în orice m om ent corespunzător ce­
rinţelor de amplificare a randam entului în efectuarea acţiuni­
lo r de mişcare. Dezvoltarea abuzivă a forţei se pocite repercuta
aiegativ asupra tem pouiui alergărilor de viteză din atletism sau
a executării expresive a unor procedee tehnice din gimnastică
«tc. Consecinţe asemănătoare poate avea şi dezvoltarea unila­
terală a celorlalte calităţi motrice.
e) INSTRUIREA PRO G RAM ATĂ
■ ., * t '
Educaţia fizică ş i . antrenam entul oferă condiţii deosebit
d e prielnice folosirii acestei m etode, cu atît'm ai m ult cu cît
■esenţa lor constă’!în cunoaşterea curentă şi operativă de către
cadrul de speciailitate a raportului dintre cantitatea de infor-
in aţii transmise, pe de o parte, şi Ceea ce a asim ilat subiectul,
p e de altă parte.
Din prezentarea succintă a principiilor instruirii programate
«e vor putea desprinde mai olar atît conţinutul, cît şi exigenţele
/ P'fincipiul' paşilor m ici porneşte, de, la ideea că instruirea.
ssuW ecfîîorteebuie să aibă la b ^ ă împărţirea pr^ ^ i_ p k ,U 3aA-
J^ceasfa teză a fost cuprinsă şi în cadrul princLpiuilui sistem ati­
zării şi continuităţii unde s-a insistat asupra necesităţii progra-
anării în trepte, fiecare asigurînd pregătirii subiecţilor calitatea
205
 Principiul răspunsului activ. Pe baza inform aţiilor trans­
m ise subiectului, acesta, trecind la efectuarea concretă şi in d ivi- i
duală a exerciţiilor, dovedeşte capacitatea de a rezolva tem a
predată pe contul forţelor proprii. Particularităţile desfăşurării
educaţiei-fizice şi antrenamentului sportiv sînt deosebit de e v i­
dente in acest; sens şi practic, predarea şi asim ilarea de către
s ubiect, p ţpmpilnr in 5^tr,ţint,1ve nil ăr putea fi nicidecum con­
cepute;4n afara acestui :yăspuns aptiv. , • \
^ r in e ip iu l verificării im ediate a răspunsului. ^Cadrul de
specialitate observă im ediat după trasarea garcinii de~in.stnltrg^
m odul în care răspund subiecţii şi astfel poate să ja tnate mă.-
surile necesare-oorectării unor înţelegeri şi lexerciţii greşite sau
in con î^ ete. Principiul de faţă atrage atenţia si aWpra necesi-
tăţii ţinerii- unei evid en ţe,>operative a acestor verificări în fie­
care lecţie,, cadrul de specialitate neaşteptînd să o facă numai
spre finalul lecţiilor trim estrului respectiv sau, în antrenamen­
tul sportiv, cu ocazia încheierii unei etape de pregătire sau a
•tjrţîcerijt periodice' a unor ^ o b e şi norm e de control.
P rincipiul răspunsurilor corecte. Cu prilejul verificării im e-
dmte. a răspunsului subîecţiTdr la m ăterialu r^ ^ d ătr cadrul de
specîâlTEatenjrmâfeşte~ şi raăsuraan^carHTfjeeafe-^diiitreL-acestia
efectuează exerciţiile potrivit m odelului p r e z e n ta t^ a stfe l inter-
vîiie ^pemtiv^pentruneliminarea, oricărui detaliu:ce uîterior âr
putea avea consecinţe negative asupra randamentului.
Cu privire la răspunsiirile corecte ale subiecţilor este ne­
cesar a se reţine că acestea nu apar imediat, indiferent de struc­
turile vde exerciţii .programate a fi însuşite. în multe caziuri răs­
punsul corect, ,adică efectuarea acţiunilor m otrice la cotele scon­
tate de randament, .apare m aitîrziu, la un interval de timp mai
mult- sau mai puţin îndelungat. Aceasta, cu deosebire în cadrul
fazei de .perfecţionare, a deprinderii, a obţinerii m ăiestriei spor­
tive.
, Ceea ce rămîne foârte important în aplicarea acestui .prin­
cipiu este ca .profesorii şi antrenorii, precum şi subiecţii în cauză
să dea m axim ă atenţie fiecărui exerciţiu, astfel oa execuţia să
fie^ orientată conştient şi în permanenţă spre parametrii mode­
lului instructiv şi pe cît posibil,chiar depăşirii acestora prin noi
e^ m en te de virtuozitate-sportivă. , , ,
j ■; p rincipiul ritm u lu i vrovriu de^jmuncă. In anum ite cazuri,
,m raport cu •alţii, ;unii-s^ubiecţi îşi, însuşesc m ai rapid tehnica
.unpr deprinderi, asim ilează m ai aprofundat acţiunile tactice, ob-
,.ţin indiciode rezistenţă'.superiori'etc,: Este evident ,'aşadar că
fiecare .subiect „are un.ritm propriu de riiiincă şi chiar de rea­
206
lizare a obiectivelor planificate de către cadrul de speciali­
tate. Totuşi, acest ritm propriu de m uncă nu poate fi înţeles că
,jiu trebuie încadrat în anum ite lim ite de timp, ca de exemplu
iin a lu l unui trimestru, datele desfăşurării unor concursuri de­
cisiv e pentru,consacrarea în ierarhia sportului pe plan naţional
sa u internaţional etc.
■ ' 0 ALGORITMIZAREA
Pornind de la accepţiunea .cea mai generală a noţiunii de
- prin, şanţ, de
5^ ezolvărb problemă tij>icăj
t dda prin care 'însuşirea' ş r pe t? e ^ h a r p ă j^ ^
d eri sau acţiuni m otrice se'realîzează pe,.baza propram^rii j"nitr--n
alte cuvinte, pentru învăţarea săriturii în înălţime, de
•exemplu, care reprezintă problema tipică, ar trebui programat
u n ansamblu funcţional de exerciţii fizice m enit să asigure în­
deplinirea de către subiecţi a tuturor exigenţelor implicate de
proba atletică la care ne referim .
A. I^. Slemin^, consideră că^ Pg^^ru 'învăţarea tehnicii ele­
m entelor gim nasticii este necesar ca^rogram area de tip al^nrit-
Triic^să i'hcludă cinci *s'â'ii'_dF^xercl|ii. >S'5îi.'ă'*'fntTr va V n pnndp
Exerciţii de pregătire fizică generală, stabilite'în-raport-cti Cali­
tăţile mo,trice necesare îndeplinirii de către subiecţi a deprinde­
r ii m otrice ce urmează ;a-Ji însusit-ă-i«’S'&ria a doua se rePepă la
însuşirea pnziţiilnr iniţiale .şi finale ale elem entului, Şeria a treia
înclud'e acţiuni care 'ăsigură cbn^iiuPentrH"exăcuj:^ ^ j e I â iHcn-
iră^îtXHT-de'^emplu, se
prevăd :'^gtîrnat îndoit ;■balansări cu şi fărăaTutor : sp riiln d or-
s a l ; cădere înapoF Şi bala'HSări îh atiiinat în d o it; din elan cu
alergare : 'trecere în atîrnat - îndoit şi".‘b alansări cu corpul în
această poziţie). ^§ejia_a*patea-pFevede-^,exeî^d.^i__carer asigură
■aprerierpa mjşcăiâilor în spte-ţiuV timpi:.şi în furicţie„ de gradul de
încordare m usculară~preţliislde elementuL respectiv (d e e x e m -
plu pentru coborîrea'prin balans înapoi la bara fixă : balansări
■cu aprecierea amplitudinii balansului înapoi de 50—60° şi de
70 — 80°). S e r ia a ^ jni-^pa r n p r in d e ,st'udiuT. părţilor elem entului şi
Învăţarea clem entului.propriu-zis, .la^îQc'eput în condiţii uşu­
rate, cuâjuEoHircâdrului de specialitate.
^ P r e g ă tir e a t in e r ilo r g im n a ş t i, M it u r a S p ort-T u rism , B ucureşti, 1976.
207
 Cu alte cuvinte, ftietoda- algoritmizării presupune stabilirea
prci;ila}:)i'lă de cătrp f!ă3jail_dQ_‘îf^pia1itote a pnncîpaielor exi­
genţe ale, deprinderii ce urmează a fi însuşită,- apni~lype?n%frpa
jKMilini fiecare exigenţă în parte a celor mai eficiente exerci-
ti'i''.'V]Vu'uma;^up.a,acegaJ;.rcperea Ia învăţare^a'practică â' elem ent
i'^’pgctiv. Desigur, un asernenea mod de "lucm prezintă
Jiniiuple avantaje şi în mod deosebit elim inarea im provizaţiei.
Alc^ltuimi programării de tip algoritmic se încadrează plenar
în cerinţtx înţelegerii deprinderii m otrice în contextul general’
al reflexului condiţionat care, aşa cum se cunoaşte, nu poate fi
creat^ decît în urma repetării sistem atice a unui anumit sistem
de stim uli. M etoda'în cauză, este valoroasă şi prin fap^ul că im -
plică selectareâ gglor thăi funcţionaTe exerciţii, ceea_ce poate asi-
gOT^ hti'nUinai o mai rapidă însuşire a d eprm def^ ci şi un n i-
v^rsaperior ârrâMă'nieritdlljr^ubiecţiTor:' '' ""
l ^ l i ş t ^ i alişti îmipărtăşe&c opinia-că^ o r itm iz a r e a nu are
aceeaşi eficienţă în întreaga arie a procesului instruirii din dn-
meniur'&ducaţîei îizice şi. antrenamenţa3irî'‘S]S5îtr^OLceaS'tăm
ales pentru faptul că ar duce la i5,ecan|zarea'' instjruirii, la rigi-
crea^rea unui iiîipârttîiS ce-
’rinţa asigw ^ii_unei^; instruiri euristice. Critica în cauză apare
îritenieiată,, după cum nu pot fi ou nim ic negate avantajele ev i­
dente ale algoritmizării, iar în, ceea ce priveşte instruirea euris-
. tică, pentru aceasta există alte metode.
' g ) î n v ă ţ a r e a PRIN DESCOPERIRE
ActjvJLtatea^p-paetică.jdin domem ul^d ucatiei fizice şi antre­
nam entului sportiv d esch id e.învăţăriiTprin descoi>erire num e­
roase posibilităţi, subiectul găsindu-se-adeseori î-n-a€©astăJipos-
tază. Este suficient-să^mentionăm în acest sens iocurile nresco-
larilor, unde rolul , 4uBUiilui“ ^i a l ^ rai£jjuJi]j.LS.nJJ~.rx:tal£-_^
deplinit fără participarea. activă şi creatoare a copiilor, fără
fi înfăţişate şi în cazul ştafetelor în şijyeică, a întrecerilor din­
tre două sau trei grupe în cadrul parcursT^ilşî,âPltQa.tiy.e,..a_CQn-
cw surilor sportive |.a^^ - Cu toată această diferenţiere evidentă, verificarea şi apre­
‘ In ’^ en ţă,,m etod a caută să creeze un cadru propice pentru
creşterea îiicrederii'siifeleb^iloţ în posibiliităţîle şi capacităţile lor
de afirmare, aplicînd, creator şi ^adecvat împrejurărilor date,
toate cunoştinţele, deprinderile şi calităţile motrice acum ulate
in'procesurinstriictiv. Urmărind asemenea obiective va fi lesn e
208
,cle înţeles de ce cadrele de specialitate dau. întreaga atenţie asi-
l^jur^ii unui raport corespunzător între îndrumarea nem ijlocită
a,^activităţii subiecţilor, pe de o parte, şi a angajării indepen-
‘dente a acestom în însuşirea şi aplicarea celor învăţate pe seama
forţelor lor proprii, pe de altă paorte.. Fără ^cuitlv!areai.în,rînd'ial
subije<^o£ a ca p ^ tijii-d .e, a,re 2oAY&„şarc]By£;j^iâ^^
jn^^^ndenFşT creator, cadrele de specialitate-ar comite o gravă
‘greşeală pedagogică, ca dealtfel şi în ipostaza iPoirivit'careia ar
.m ţelegecă m ă o a â ln caiizăjm mai p res;u p i^ îndrii^ atentă
‘a'instraîrîîj iiilefvenţia^or competenta. peiaSiToaSâiateaireorectă
â^activităţii subiecţilor. îndrumarea activităţii subiecţilor este
mai amplă în instruirea copiilor, după cum la vîrste mai mari,
odată cu creşterea experienţei motrice, aceasta dă’ prioritate
învăţării prin descoperire, dar nu dispare. Prezenţa îndrumării
nu dispare nici măcar Ia nivelul sportivilor de înaltă perfor­
manţă, mai ales în dom eniul tacticii, al preocupărilor referitoare
la înnoirea tehnicii etc. ,:
B. METODELE DE VERIFICARE Şl APRECIERE
. A PREGĂTIRI! SU B iEC JliO R
Aceste metode sînt cons^ in ta logică a cerinţei ca orice pro-
c ^ de î nvăţareTîn cazuTliostru al ’î'ns'nşîm^r~^erf^ţionării_cu-
şi calităţilor motrice, să fie însoţit de
o anumită verificare şi apreci '^ecţilor. Yeri-
firarea ş i - apr-o^ior»=^--•^^^Mecţilor reprezintă stim ulente imp^ ^
tănte pentru pregătirea în continuare, precum şi elerriente'de
r e îe r in ţ ă ^ vederea elim inării ev^t-ualelor deficienţe ce gre­
vează încă asupra obţinerii randamentului superior.
In procesul ed^ucaţiei fizice şcolare, ca dealtfel la toate ce­
lelalte obiecte de învăţământ, v erificările şi aprecierile sînt fi-
nâlizate în note trimestriale, şi .aPor~o medie_am iâla_cax£-întl£-
p;eştP~me3Tă~qe^ raIă a elevului în cauză. în antrenamentul
sportiv7 not 5 esaIr^ »ed iiiG rairQ aIi^ apărea de-a dreptul ana­
cronice, de unde şi copoluzia că verificările şi aprecierile diji
acest domeniu primesc un alt caracter. ^ .
cierea din cele două domenii la care ne referim au şi elem ente
comune de conţinut şi chiar form e de realizare. Astfel, atît în
educaţia fizică şcolară, cît şi în antrenamentul sportiv, într-o
anumită măsură, verificarea şi aprecierea se fac în fiecare lec­
ţie şi pentru toţi componenţii clasei, 'grupei, echipei cu icarenlu-
14 — T c o rln e d u c a ţie i fizice — cd . 278 2 0 9
 crează profesorii sau antrenorii respectivi. Cu alte cuvinte, ar fi
greu de admis ca acţionînd pe baza programului de exerciţii
conceput de cadrul de specialitate şi sub îndrumarea acestuia,
în lecţia respectivă să fie verificaţi numai 4-— 5 subiecţi — ca
la răspunsurile elevilor la diferite obiecte de învăţăm înt — şi
nu totalitatea acestora.
Desigur verificarea şi aprecierea nu pot fi lim itate numai la
această formă curentă şi operativă ; ele se realizează prin mai
m ulte metode, unele cu funcţii preponderente de verificare şi
altele de apreciere.
1. M ETO D E DE VERIFICARE
a) PROBELE Şl NO RM ELE DE C O NTRO L
Acestea sînt prezente atît în educaţia fizică şcolară, cît şi
în antrenamentul sportiv. Sînt concepute de organele centrale
de conducere a mişcării sportive (Ministerul Educaţiei şi Invă-
_ţămîntii1iii F ’e d p 'r a ţiilp pe r a m u r ă de sport) şi urmăresc in spe-
I
cial ap recierea^ ivelu lu i dezvoltării calităţilor motrice, ca bază
de apreciere a disponibilităţii subiecţilor pentru obţinerea ran­
dam entului im plicat de prevederile programei în educaţia fi­
zică şcolară şi de exigenţele competiţionale, în antrenamentul
sportiv.
Probele de control sînt concretizate în anumite' structuri
de exeî3[ţii:-(alergăre'de viteză sau de rezistenţă pe anum ite
distariţe, sărituri în lungime fără elan, tracţiuni în braţe etc.),
iar norm ele de coiitfol e x primă' performanţele -ce trebuie obţi-
nutr^ls& c îln d ir m e tî^ ^ etc 7 ~IăTiecare probă
în parte.
în m ulte ramuri de sport probele de control vizează şi v e ­
rificarea gradului de stăpânire a unor execuţii tehnice, impor­
tante pentru' practicarea sportului respectiv.
In toate cazurile, îndeosebi norm ele de control — deoarece*
probele de control pot ja -a c e le a şi.-^ s,e._âlalaiLesc în raport <l(>
vîrsta şi gradul de pregătire al subiecţilor (categoria do clasifi­
care sportivă, eşalonul competiţional în care participă). Do ase -
Jij menea, este foarte posibil ca în stabilirea probelor'şi normcloi-
V: de control să se promoveze constant criteriul funcţionalităţii Inr
h
i în raport de exigenţele specifice ale activităţilor practice |)cn
tru care sînt concepute. Adică să im plice dezvoltarea musciilii
210
marilor funcţii ale organismului, sporirea ca­
pacităţii motrice, toate în concordanţă cu specificul obiective­
lor educaţiei fizice şcolare, ale practicării handbalului de per­
formanţă sau de înaltă iperformanţă etc.
ac^'f^pril^^
poţ constitui iperitru cadrelg de'spe;cialitâte impîoriante eleme.n,t,e
de referinţa pentru programarea în continuare a conţinutului
instruirii. •'
b') C O N TR O LU L ÎN D E P LIN IR II TEMELOR TRASATE
PENTRU ACTIVITATEA IN D EP EN D E N TA
Se cunoaşte că adeseori, de exem plu, pentru completarea
pregătirii,tehnice a sportivilor, în vederea corectării unor ati­
tudini defiH ente sau~TrTmn r'd eficienţe fizice ale unorTelevi
ş.ăTm.d, cadrele de spc'cialitate indică subiecţil or în cauză anu-
m ite pragromf^j^jîxcixnţii fiy.iccjpc care să le execi^e indepen-'
dent, în timpul Hor 1ibor. Vorificarea~în cadrul lecîîîIoriTarent(>
‘a efectelor acestor pi-ograrnc recomandate, precum şi a măsu/i'il
în care siihiocţii rrepcrtivi le execută corect trebuie făculA
sistematic, (ui atîi mal mult ou cît aceasta poate contribui la
precizări noi, foarte? ini{X)i't;mte pentru creşterea eficienţei .ac­
tivităţii depuse în aci'.st Hcof) de către subiecţi.
c ) IN lR E C L R Iir: Şl CO NC U R S U R ILE A M ICALE
întrecerile la^ m vehil .cla-selor,. e le v ii Jiijnd împăr^^ pe
grupe, c 6n sfituie‘ excepţ^l<)nal(* modalităţi de v e r ific ^ e ^ capa­
cităţii de apliqare a cunaştinl<Hor, deprinderilor.,,şi. calităţilor
motrice în condiţii concrete do .'iclj^ityte. Aceeaşi semnificaţie
o au şi concursurile amicale organizate între componenţii ace­
leiaşi echipe sau cu diferiţi adversari. Avantajul deosebit al
acestor metode îl reprezintă faptul că abia prin intermediul lor
se poate verifica trăinicia însuşirii tuturor componentelor in­
struirii, aşa cum le cere practica activităţilor statornicite în
viaţa socială. Deopotrivă de importante rămîn aceste metode şi
în privinţa stirnulării subiecţilor pe calea perfecţionării neînce-
.tate a randamentului lor, a abordării creatoare a activităţilor
competiţionale. , .
211
 2. METODE DE APRECIERE, ]■.
Evaluarea activităţii subiecţilor constituie un m om ent fi­
resc, am putea spune un punct final al unei etape de instruire
şi de verificări intermediare. Aprecierea constituie, de aseme­
nea, un deosebit imbold ipentru activitatea viitoare şi în toate
cazurile un bilanţ de învăţăm inte. ' în această privinţă, treptat, s-au stabilit anum ite criterii de
Ţinînd seama de specificul educaţiei fizice şi antrenam en­
tului sportiv, cele m ai frecvente metode de apreciere sînt ur­
m ătoarele :
a ) APRECIEREA VERBALĂ ,
A ceastă metodă este deosebit d e răspindită şi se recurge Ia
ea în cele lîîâT~giverie~lpostaze : pentru aprecierea r e u ş i ţ i în
cadrul unei execuţii corecte a unuT procedeu tehnicr~'ăcţîune
ta c tîc â ^ tc r r în concluziile lecţiei, cînd se face aprecierea inte­
resului, conştiinciozităţii şi calităţii activităţii depuse ; cu prile­
jul analizării participării subiecţilor la un anumit concurs ofi­
cial sau amical etc.
Aprecierile sînt făcute de către cadrele de.specialitate, iar
eficienţa lor pe .pian instructiv'şreH^^^ este cu atît mai m are
cu cit au un _caracter obiectiv, să reflecte cu multă fidelitate
comportamentul subiecţilor respectivi. O de(5§^ebită atenţie tre-
buie acordată în acest sens, mai ales în educaţia fizică şcolară,
elevilor mai ■putin_dotati pentru diferitele activităţi practice.
fc; APRECIEREA CU NOTE
Această m etodă este specifică în educaţia fizică şcolară şi
chiar dacă notarea s ^ aplică şi pentru ierarhizarea valorii s:por-
tlvilor în competiţi^e din unele ramuri de aport ca, de exem plu,
în gimnastică şi patinaj artistic, semnificaţia ei diferă radical
de cea statornicită îri‘'educaţia fizică a elevilor. ' "
Aprecierea cu note în educaţia fizică şcolară prezintă o pro­
blematică deosebit de largă, detenmlnată de m ai m ulţi factori.
Este vorba, în primul rînd, de zestrea genetică a elevului, de
motivaţia^ Jnegal., culti^^ată peptru,, .pracţicarea“ ^^CTa^ fi­
zice” ’9 e ‘aptitudinile şi disponibilităţile diferenţiate*”ale elevilor
pentru unele sporturi, de condiţiile ce le-au avut pentru practi­
carea exerciţiilor fizice la nivelul grădiniţei şi al şcolii primare
ş.â. Corelarea influenţei tuturor acestor factori cu cerinţa ca
aprecierea să fie obiectivă reprezintă o operaţie destul de ane­
i
212 -f
.J L l
voioasă, iar în unele cazuri se poate ajutige chiar la ih ^ h ita te.
Dacă la acetxsta se adaugă şi faptul că media la educaţia fizică
? c ^ r â Ţ 3We"!iTTO*^tttTifcomprai¥iTO m'eaîa'genefală jde *absoivire
a anului proBTeina poate deveni şi m ai complicată.
Ih'l^cTopurTnlât'urârii neajunsilrilor ce pot să se m anifeste
apreciere. Un prim^ criteriu este acela ca notarea să se^facă Prin
prisma.madreTuiui in^tructîv’cara'cţe^ clase.-car,e-asa
cum se cunoaşte eşţe stabilit la 'm y^ ul indidlor m edii de ran-
d agijn t ar tinerilor aflaţi la vîrsta respectivă. Un alt c r i t e r i u e s te
cel al progresului de randament realizat în r^OTt 'cu in d î3 i ‘d e ’
pregâtire;rrstâţi''li încep^^ 'ânuluinşcolăr.' Dîntre"H-itefiile'ă e
bază ale aprecierii cu note face parte şi atitudinea dovedită de
e l w faţă d^m aterialul..pi;^at, de interesul, conştiindozita şi
sirgiiinţa m anifestate de-a lungul lecţiilor? "
Aplicarea cumulativă a acestor criterii asigură aprecierea
corectă a elevilor, în orice caz mai realist decît în cazul în care
s-ar ţine seama numai de calitatea performanţelor realizate cu
ocazia trecerii unor probe practice de control.
c) TESTELE DE PERFORMANŢA Şl GHIDURILE DE NOTARE
Metoda, teste^ r de performanţă se .aplică-^aUtun .domjcniul
educaţiei fizice,. cît. şi în cel al antrenamentului spprt.iv şi coii-
sîa dintfTua.sistem d e.p ro]S£..b^^ îi^".baza cărora şe poate
aprecia calitatea pregătirii subiecţilor privind cam citatea ' <le
vil:ezăj regjştjeaţă, m deniînare, iforţă, de efectuare a jin or execii-
ţii t o n ic e etc. Fiecare din probele practiqe sînt etalonate şi ast-
fe F se asigură transformarea imediată a performanţei prestate
de subiecţi în note. De exemiplu, în sistem ul unitar de verific
care şi apreciere a elevilor din clasa a V ll-a fete, la proba de
săritură în lungim e,fără elan, perform anţă'ăe_ 1,68 fti; cores­
punde cu nota 10, iar 1,56 m cu nota.7. sistem ul de apreciere
a handbaliştilor, alergarea de viteză pe distanţa de 50 m în
tim pul de 5,6 s corespunde cu 100 puncte (maximum), iar în
5,7 s cu 92 puncte (pentru băieţi).
Din exem plele prezentate reiese cît de strînsă este legătura
dintre probele diferitelor teste de performaţă şi ghidurile de no­
tare, acestea exprimînd cuantificarea în note sau .puncte a va­
lorii randamentului subiecţilor-ia fiecare probă în parte.
213
 . C. METODELE DE REFACEREA CAPACITĂŢII DE EFORT
Aceste metode caută să favorizeze revenirea cît mai grab­
nică a funcţiilor organismului la indicii obişnuiţi de activitate,
deci la cei dinaintea începerii depunerii eforturilor im plicate de
activitatea practică resp ^ tivă.
In acest scop una din cele mai răspîndite metode este cea
’aidrofizioterapică. Ea se aplică prin m ai m ulte procedee ca :
duşul cald im ediat după efort (15— 30 minute) ; relaxarea în
cada sau bazinul cu apă .caldă (28— 30°C) timp de 15— 20 mi--
nute ; irelaxarea în saună (baie de aburi 20— 30, minute), dar nu
im ediat după efortul intens, ci în şedinţe de dezobosire special
programate o dată sau de două ori pe săptămînă.
Gu efecte pozitive poate fi folosită şi oxigenarea, de regulă,
aplicată după efortul intens. Aceasta se obţine prin relaxarea
sportivilor în încăperi anume amenajate şi prin inhalarea aeru­
lui îmbogăţit cu O2, furnizat prin punerea în funcţie a unor
butelii de oxigen.
Pauzele acordate în tim pul lecţiilor şi după acestea, ori
după desfăşurarea concursurilor, constituie, de asemenea, e le ­
m ente u tile pentru refacerea capacităţii de efort a subiecţilor.
Durata acestora depinde de intensitatea efortului depus şi de
gradul de solicitare-de-a lungul activităţii respective a sistem u­
lui nervos.
In pregătirea sportivilor de -performanţă se recurge şi la
administrarea periodică a susţinătoarelor de efort, produse far­
macologice cu influenţe favorabile asupra ^^ăbirii refacerii şi
totodată creşterii potenţialului de activitate a funcţiilor organis­
m ului. Produsele în cauză nu sîn t înscrise printre preparatele
interzise prin m ăsurile antidoping.
D. METODELE DE CORECTARE
Jcffiural-eduoaţive elaborate.'de ^consiliile,.asociaţiilor..şitclu-huri-
A GREŞELIiLOR DE EXECUŢIE
f -sportivii sînt supuşi unei Influenţe sistematice,’^cultivîndu-li-se
In această direcţie, profesorii şi antrenorii recurg fie la co­
rectarea nem ijlocită a execuţiei subiecţilor (ei înşişi dem on-
strînd executanţilor greşeala efectuată sau dirijîndu-le direct
acţiunea diverselor segm ente ale corpului etc.), fie la compara­
rea acesteia cu cea a altor sportivi, desigur, prin interm ediul
fotografiilor, film elor, chin-ogramelor, sau pe baz'a urmăririi
evoluţiei colegilor cu care lucrează.
214
, în toate cazurile, profesorii şi antrenorii urmăresc mai ales
combaterea greşelilor tipice, a celor care se găsesc în cea mai
m are discordanţă cu cerinţele execuţiei corecte şi im plicit cu
asigurarea randamentului superior.
E. METODELE DE EDUQARE'SOCIALISTA
A OELOR ANTRENAŢI !N PRACTIC ARE
EXERCIŢIILOR FIZICE Şl SPORTULUI
■înainte de expunerea acestor m etode d e educare este ne­
cesar a se sublinia faptul că în direcţia formării profilului mo­
ral al celor ce practică exerciţiile fizice şi sportul acţionează
m ai mulţi factori.
1. FAC TO R II CARE R Ă S P U N D DE O R G A N IZ A R E A
A C T IV IT Â JII ED U C ATIV E
_De organizarea nem ijlocită a m uncii educative înjlUijI'*!
c e lor ce'W ăctîga "6ygăîn^'~exefaB ire"îî^ s^oiTuf ră«p u iu I
organele j3e 'QondiKere .ale jn iş c ă r U sportive (centrale ~şi td ri U>-
riălej'şi mai ales asociaţiile şi c l u t u m ^ ' . p r o f e s < y i i - Ş i
antrenorii,- alături de care îşi ad;uc contribuţia şj_presa, arbitrii
şi spectatorii? ’ ' ’ ,
înainte de a ne referi la sarcinile ce revin acestor factori
educativi, trebuie precizat faptul că educarea gelor c,ajpi:actică
exerciţiile fizice şi sportul nu se realizează' îA principal. în ca-
drul educaţiei iizice şi antrenam entului sportiv, ci in procesul
miâncii; s~go~aiar'5iîb"^fffIuen t ^ n ţ r e m
‘ ' 'în^ceea ce_£.ţivgâ£$-JacliyiJL^a’"^UC^^^
ciaţiilor ş i ‘cluburilor sportive, acestea se ,d£slaşpară sub condu-
cerea organelor şi OTganizaţiilor de partid si în -st,rînsă t;n]ahn-
i-arg'cii 'organizaţiile^sindicâle *şi' ale.'O.T.C. Pe baza planurilor
lor sportive, precum şi dejDirourile secgilqrj^e ramiiră dje.j§port,
noţiuni, convingeri şi deprinderi morale caracteristice cetăţe­
nilor patriei noastre socialiste.
în afara planurilor culturâl-educative, consiliile asociaţi­
ilor şi cluburilor sportive, precum şi profesorii, în cazul pre­
dării educaţiei fizice la nivelul claselor d e elevi şi al grupelor de
studenţi, acţionează -asupra dezvoltării conştiinţei socialiste a
215
 subiecţilor pe baza elaborării unor norme de relaţii, de obicei
concretizate într-un regulam ent intern al unităţilor res.pective.
In cadrul acestui cod de comportare se precizează drepturile şi
îndatoririle elevilq^r^şi_5 pi2jlixilor..jcaJlîi^mbri~"aT''calectivului
din care fac parte, sistem ul relaţiilor dintre subiecţi^cadrele de
specialitate şi organele de conducere ale uriiţăţilor*în cauză,
responsabilităţilfe cu privire la organizarea 'şi desfăşurarea
exemplară a întregii activităţi., ,s
înţeleasă în acest context, activitatea desfăşurală.jn.--waită-
ţile ce organizează educaţia fizică şi sportul"nu are num ai un
caracter tehnic, ci şi educativ, sţrîns coniugat cu prevederile
programului P.C.R. ipentru îm bunătăţirea acţryjţăţii ppîitico-
iGreblogice^'de educare niarKig.ţTle.amişţila membrilor d e p’artid,
^tuţui^or oameriilor „muncii, elabo_rat_ pe .baza"propuneriIor fă-
t.'! cute‘’a'e tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi adoptat la Congresul
a lX I - le a .a lR a E .^ ..,,
în desfăşurarea rnuncii educative ,din domeniul educaţiei
fizice şi sportului o mare responsabilitate revine profesorului şi
antrenor^iji:'T im pul îndelungat' pe care acestia^ir petrec în
jl m ijloci^ celor ce^'f^tlca'iexe^^ f iz ic e j i sp o r tu lje dă ppsi-
bilifatea ^sâ'lnfluenţeze' cpinpQi^9i3;ienl.ui'lubiecti^^ respectivi
în* concordantă .^cu^^sarcmge ji^^ «£ffatei,, societăţii
noastre.'
' Luînd parte activă la lupta pentru construirea socialism u­
lui, şi în acelaşi timp, contribuind la consolidarea sistem ului
nostru de educaţie fizică, profesorii şi antrenorii au dobîndit un
nou profil moral, concretizat în trăsături specifice pedagogilor
societăţii noastre ca : devotam ent profund şi activitate siisţi-
nută pentru aplicarea politicii Partidului Comunist Român ;
pregătire profesională tem einică ; m ăiestrie pedagogică ; senti­
m ente morale superioare, calităţi de voinţă şi trăsături pozitive
de caracter.
D evotam entul faţă de politica Partidului^Cofjj^imişp Rpm
ca şr^âplîcâr'ea a'ciesteiă'în îritr^ ga 1 6 r * ^ t iy it^ instructiy-ll|tf-
cativă, are la bază forţa exem plului cu care partidul .con d u ci
şi mobilizează m asele pentru înflorirea României socialiste, pen­
tru slujirea intereselor fundam entale ale întregului noşţru popor.
Călăuziţi de conţinutul documentelor de partid şi de stat
cu privire ia dezvoltarea''Şî'WgOTM*a!Pea''^disc§’ţ ie 3r’#izice şi s-por-
tuluî, profespriifşi antrenorii acţionează susţinut în^vederea în­
deplinirii obiectivelor sbcîale''ate ‘aceătdr‘'ăxifivi{aţi, "contribuind
prin aceasta la educarea m ultilaterală a personalităţii cetăţeni­
lor, la afirmarea aptitudinilor 1g^. în acelaşi sens se înscrie şi
21 g
îndeplinirea sistematică a îndatoririlor lor profesionale, precum
şi a celor obşteşti. Contribu_ţia^oj:.,^ictoă.
c ercurilor pedagoaice’. In,IciTle^iile de antrenori, parţjs;2p.aj;;g§i la
afPţîunTofganizate în scopi^ d g z^ ţi,a d i spoftlHui la sate, munca
p‘eTsgvef'ehtâ'"^esfâşurată în, ^gr^ganele. conducerii' Mţ<i'ărît:’^por-
tive, toate" acestea confirmă devotamentul cu care cadrele de
specialitate’ lucrează .pentru 'realizareă~"'s3npini1nr^ t r i a t e , de
2wrtfd 'Şi'd'e stat în * ^ e st Homeniu de._^a c ţ iv n ^ e ! o a lt ă compo-
Heîîfâ"îffipbrt'an{a ■?” Saeffiînii‘"cadrei6 specialitate la poli­
tica generală a partidului nostru este asigurarea caracterului
partinic al edufâţiei. în acest sens, e i urmăresc aplicarea ne­
abătută în viata colectivului pe care. l l _conguc^prfecepT:gT5f"elfî-
cii şi echitătu~so(Salis-te. concretizate în promovarea relaţiilor de
colaborare Şl prietenie între membrii colectivului, dar în acelaşi
'tim p şi în combaterea obiceiurilor burgheze ca : necinstea, imo­
ralitatea, tendinţa de a se sustrage de la îndeplinirea conştiin­
cioasă a' sarcinilor, favoritism ul şi nepotism ul, nepăsarea faţă
de interesele generale ale colectivului.
Regula etică „toţi pentru unul şi unul pentru toţi“ trebuie
să c'Sract'eriz§?g~lntreagăr^‘C7îti'îra“‘aT?îîl0cHvului ^cu care se lu­
crează şi în acest scop cadrele de specialitate au datoria să ac­
ţioneze în permanenţă.
Pregătirea tem einică profesională implică o bogată fcultură
de specialitate şi pedagogică. Ea constă în stăpînirea celor mai
înaintate cuceriri din dom eniul teoriei şi practicii educaţiei fi­
zice şi sportului, precum şi a unor date din domeniul fizioilogiei,
al pedagogiei şi psihologiei, al igienei şi controlului^ medical/
convinge _ __ _
dereă' reaUzării obiectivelor.., plşn yicăte 7 ^ în_^jţa^^^^
adecvat particufârîfâţilor fiecăr.ui sportiv, în planificarea cores­
punzătoare a preg^irii sp ortivilor'peolrii''3.
respecîfv'T 6rma*'sporî.ivă, îh“ ‘âcî^ {area metodelor de 'm stfuire
corespunzător obiectivelor urmărite, în priceperea de a uni
toţi componenţii colectivului cu care lucrează pentru a lupta
cu abnegaţie în vederea' afirmării intereselor generale ale aso­
ciaţiilor sau cluburilor, ale ţării.
M ăi^fria” cad relor d e s p e c ia lita te co n stă , de a sem en ea, în
a n a -s p o r tiv i^ a r-eale-pere.ppG-tive,-pe. .ggjr.e
ulterior să-i ridice nu nuji^i la cerinţele tehnico-taqtice ale ca-
tegoriîîor superioare de clasificare sportivă, -ci şi la- obţinerea
unui profil moral înaintat. ■
217^
 S en tim en tele morale care caracterizează.persnnalitatefl pro-
fesoruIuT^Pantrenorului sifiT^atriotism ul socialist ş i . iţi,terna-
ţi 6n‘a'Hsrrrtifl'proletar,"'atîtud'inel’Tfîainîata faţă de muncă, entu­
ziasm ul şf'optim ism til m iTi3 ncâf idrâg0st'ea"şî respectuj_ profund
faţă de cei care ii instflTieş^ŞTeducă'." ■*
C ălăuziţi'de aceste sentim ente, profesorii şi antrenorii îşi.
dăruiesc întreaga capacitate de muncă ridicării ,pe culmi tot mai
înalte a gloriei sportive a patriei noastre, educării sportivilor
ca cetăţeni conştienţi ai României socialiste, promovării activi­
îl tăţii sportive ca un factor de întărire a legăturilor de prietenie-
cu toate popoarele.
Aţitudiuea- înaintată, a .profesorilor şi-an.tE&nocilaE_faţă. de.
muncă şe concretj 7ea 7.ă în pramQi;axea--auJrurai a noului. în îm ­
bunătăţirea continuă a m etodelor de instm ire si a organizării
superioare a“'nţregului proces instructiv-edUcativ, în susţine-
rra~5pIiiiilM'ju^^^pTecu în ajutarea şisteniatică a cadrelor
tineire'în vederea perîecţîonărir'contlnue a meTocTelor. şi stilu ­
lui lor de m i^ c ă ._ ' educativ., al .presei SDOrtive- r n p . ^ . ă . J î r i _ a .p m t u Q m a a ..t LQ ti-
"EnEuziasmur şi optimismul în muncă al cadrelor de spe­
cialitate se m anifestă prin abnegaţia cu care luptă pentru asi­
gurarea creşterii continue a indicilor de pregătire a celor cu
care lucrează, prin tăria de caracter în învingerea greutăţilor,
ţ calm desăvîr^^it, în aprecierea rezultatelor sportive, chiar dacă
acestea, temporar, nu sînt favorabile.
Q alităţile de voin ţă şi tr ăsăturile vozitive dg caracter se
concretizeRTR in,iii&riin'biT da.iniLiajlvA^a 1.ăpMr,e-d e sine, ferm i-
ta te _ ^ toate__oc^uIe, :ca..sLâR..apx.ecieraa^£blbzuită a situaţiilor
il şi a~TezolvâfiT acestor^ Aceşt£jîalită.ţi--tu 6b.uie~.să^He^ească
munca"^rofesonIor”şi "antrenorilor mai ales în activitatea com -
oetiţidnaiâ.
duBla ţă d e^ fflsiunea inerentă creaţă. î n .jurul obţinerii re^zulţa-
I; telor_şp^r.ti^e\"nIIj3S .nici, .un. .caz^pŞ]^xia«EuffiQă,toM
improvizaţia, teama ,cie.,rj§gundere.
~ în ceea ce"priveşte atitudinea şi relaţiile antrenorului faţă
de sportivi, ca altă latură de seam ă a activităţii profesorilor şi
antrenorilor, se poate sublinia că acestea trebuie să fie foarte
apropiate. Ele izvorăsc din faptul că profesorii şi antrenorii,
alături de cei pe care îi pregătesc, împart în mod solidar atît
bucuriile victoriei (oricît de modeste ar fi întrecerile sau con­
cursurile respective), cît şi amărăciunile înfrîngerii sportive..
Această notă de strînsă colaborare şi uneori chiar de identifi­
care a rolurilor nu trebuie să încalce însă lim itele relaţiilor d e
principialitate statornicite în întregul dom eniu al m uncii in -
718
'Striicţiv educative. Antrenorii trebuie să acorde o înaltă consi-
Tderâţie muncii încordate a sportivilor, orientată spre îndeplini­
rea* obiectivelor planificate, să dea dovadă faţă de ei de o dra-
■goste părintească, dar în acelaşi timp să fie exigenţi şi intran­
sigenţi faţă de orice abatere a acestora.
■-« în statornicirea celor mai corespunzătoare relaţii între pro­
fesori şi antrenori pe de o parte, şi subiecţii cu care se lucrează
pe de altă parte, o mare însem nătate are autoritatea cadrelor de
:gpecialitate, dar aceasta nu trebuie să izvorască numai din au-
reoJa de fost sportiv, ci din întreaga manifestare a trăsăturilor
personalităţii sale de specialist şi pedagog. A nu jigni *pTe ni­
m eni a te purta cu delicateţe cu toţi sportivii, indiferent de ta­
lentul sau gradul lor de pregătire, constituie reguli de bază
pentru toţi prof^orii şi antrenorii. Atitudinile preferenţiale faţă
de unu sau alţii, indiferent de m otivele care le-ar genera, sînt
incompatibile cu calitatea de profesor de educaţie fizică sau
antrenor.
>a.JitLtudijlii_Ce]nv c,p-^pi:ac±ieă
şi‘ sportul faţă de.jodepiinixea obioctiveLor .instructiv-educative.
Sobrietatea caracterizării comportării acestora, analiza apro-
fundatci, ştiinţifica a nivelului pregătirii lor, critica justă îi
ajută pe sportivi să-şi m obilizeze capacităţile de muncă, să-şi
aprccieze la justa valoare rezultatele dobîndite în diferitele
etape de pregătire.
Aij^ţrii^ m.^afa£a^^a^^ lor xle^natucă-, tqluucă«Jwde-
I? ° importantă funcţie educativă. Aplicarea cu severi-
lafe Şl m'^mod obiectiv a ..regulameritelb’r ^ontr 4i?iJi^.'lguS£âtorni-
crrea-^n' î-îndul sjpdriiViiqr. a^unui ^Hmaf Se în prp.Hprp^ 1p
sehţirnşrrlrul'de direptate, de ordine,j.şj Tolerarea
încălcării unor Teguli'dB^d&faşurare a concursurilor, superfici-
ahtatea aprecierii diferiteloE,şi.t^H^ii iviteJn^esfăşurare.a luptei
.n n r h v P ------------------ Ş i
^ ^ — -------- --------sau coocursu-
laî'-spcft-ţiy, care se ştie că" inîplic^‘'r S p ^ a r e a ' unor elem ente
ftradâmentale ale eticii. Arbitrii trebuie să dea dovadă, d e ase­
m enea, de deosebită vM lenţă fa|ă de tendinţele unor sportivi
care, in repetate rîndun^*'s?^^^ în. mod deliberat de la regu-
lajjaentele de concurs. Fată de aceştia este bine să se ia măsuri
radicale, ajungînd chiar la eliminarea l 6r din concurs.
ŞjB££iâ±â£ÎLâu şi ei un important rol educativ, deşi .acţiu­
nea lor în această direcţie se realizează aproape numai cu oca­
zia desfăşurării concursurilor. Prin aprecierea „la scenă des-
219
chisă“ a execuţiilor tehnice,, j>recum_şi a,^conduitei _sportivilor
p ^ ţ r u rezolvarea, şarciniilor ce le re;vin în cadrul cpncui-sului,
spectatorii exercită o însCTnnătă ^'influenţă^educa.tiyă. Ei încu­
rajează m anifestarea“ pefsev*erenţei, a devotam entului cu care
luptă sportivii respectivi pentru victoria culorilor asociaţiei sau
clubului din care fac parte şij. în acelaşi timp, dezaprobă com -
porţările necorespunzătoare care, de regulă, îşi au rădăcinile în
încercările de a rezolva, superficial sarcinile de răspundere ce
le revin în tim pul cqncurşurilor. ,, . , ,
,Ia vederea statornicirii unei junităţi de interpretare .şi d e
apreciere a conduitei sportivnor, periodic se organizează con­
sfătuiri în care, pe lîngă factorii enumeraţi m ai sys, participă
înşişi sportivii. A ceste acţiuni deşi.întrunesc ian număr lim itat
de persoane, eficienţa lor. este'^confirmată ca fiind poziţivă.
Schim iaul,de păreri, aprecierile făcute cu aceste ocazii întăresc
m u n ca, educativă şi de aceea se recomandă organizarea lor în
toate verigile sistem ului nostru de educaţie fizică şi sport.
2. PART ICUL A R H A i !LE F O LO S IR II M ETO D ELO R EDU CAŢIEI M O R A L E
IN D O M E N IU L E D U C A JIE I FIZICE Ş l AL A N T R E N A M E N T U L U I SPORTIV
M etodele educaţiei morale statornicite în pedagogia gene­
rală şi aplicate cu rezultate pozitive şi în domeniul educaţiei
fizice şi sportului s î n t : convingerea, exerciţiul, aprobarea şi dez­
aprobarea. ~~ ■ ................. ' .....
M etoda convingerii reprezintă m etoda fundam entală a edu­
caţiei jnţxarale^ prin iriîerfffediul'uno’r procedee
c ă : ejcplicaţia şr'IănîPrtrey~convorbirile morale şi exem plul.
■"" In d’omeniuT'"ea'iicafrei fizice şi .sportului, prin interm ediul
explicaţi¥i~şt~lănraTirii, 'sportivii sînt ajutaţi să înţeleagă nece­
sitatea comportării T.or în concordanţă cu cerinţele moralei so­
cietăţii noastre" "sociafister Explicaţiile şi lăm uî'irîle' §e 'ŞaîT fie
indT'viduh'l,'fie co'lecti-^, d’arlrrâm râe~căzuri~se insistă atît asu-
j)ra aspectelor "Curative" ref^^^^^ la desfăşurarea, procesului
liistructlv-ieducâBv, cit şi'asupra celor legate de întreaga con­
duită *cetrăţenească"a celor ce praoîicâ exerciţiile fizice şi spor­
tul. I'iXplicaţiiile «"ji lămuririle sînt cu latît m âi eficiente, cu cît
ini IUI cţiracter^concret. Sublinierea probîem eldf..eseîiţiâle şi
Indicurcu cl'ară a cerinţelor d e conduită morală trebuie făcute
c'u i-ăbdare, calm, solicitînd în acelaşi tim p şi opinia celor în
cair/ă. Practica dovedeşte că explicaţiile şi lăm uririle sîn t cu
iilîL mal convingâtoareVM adr^ează fondului afectiv
al subioc'ţilor, trezîn d u -I^ en tim en te putermoe. - gostea faţă de popor, sentim entul mîndriei naţionale,şi al da­
220
Convorbirile -JXLorale , se organizează fie planificat,-* cores­
punzător unei tematie.i _dinain.te_atahilite, fie~~ &pbntanr*ârunci
ondjix^'raţa .CQies,tivuIuixe3 Pectiv >apar ma n ife stm
ileâpărat, clarificaţe^ Ca exem ple Jd£jLerae_cetrnQ.t l~^elQ biectul
convorbirilor moralejsîi 3LL:-jcinstea si corectitudinea, calităţi mo­
rale caracteristice sportivilor noştri, priceperea, de ă te..s.tăpîni
înnRom&ntefe-~grefe' aTe'"cbncuirsului: ' prietenia - 3 factor .rie
■se^mă al_vieţii colectivului; de..sporţi,yi .,etc'.rCpnyorbiiiIe mp.fale
jmor
lecţii în care^ profesorii sau iantrenorii constajbă.^ ja g n lfestarea
unor lip s u n ~ d O .QÎidIiîtă.l.caVe' ar putea avea^^coiisecinţe nega-
tiv ^ asupra arfivităţii viitoare a colectivului 'respectiv* '
■’ Prezentarea sinceră şi deschisă a faptelor, desfăşul'area dis­
cuţiilor în spirit critic ş i autocritic contribuie la'întărife'a colec­
tivului,'la-stabilirea cu claritate a cerinţelor de conduită 'mo­
rală care trebuie să caracterizeze-comportarea celor cu care se
lucrează. Organizarea periodifcă şi tem einică a convorbirilor ino-
rale, urmărirea aplicării consecvente ă concluziilor acfestora au
o eficienţă educativă m ult mai sporită decît organizarea unui
număr prea mare de asemenea acţiuni, care ar putea duce chiar
la banalizareă dor. ' ‘ '
ID'iscuţiile se organizează mai m ult în afară lecţiilor, indi­
vidual sau în colectiv. Localizarea discuţiilor asupra unor norme
şi^'reguli de conduită care se refera la acţiuni şi fapte concrete,
pfecum şi organizarea acestora individual sînt confirmate ca o
cale mai eficientă decît aceea purtată cu un număr' mai mare de
^•portivi.
Efectul educativ al discuţiilor este condiţionat de pregătirea
lor tem einică. Fiind vorba de probleme deosebit de^ importante
pentru formarea trăsăturilor de caracter ale sportivilor,’ discu­
ţiile trebuie să cultive sentim entul de răspundere personală a
acestora faţă de conduită lor proprie, or îh aceste condiţii pro­
fesorii şi antrenorii au datoria să preîntîmpine orice aspecte de
pripeală, superficialitate, iar recomandările pe care le dau. să
fie bine gîndite, deplin m otivate. ,
Exernplul, ca alt procedeu al metodei convingerii, este cu
atît mai însemnat cu cît constituie pentru subiecţii în cauză
un model de conduită înaintată.
. . . Cunoscînd; realizările oamenilor m uncii din ţara noastră,
devotam entul lor faţă de îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor; .trar
sate de Partidul Comunist Român, sportivilor li se dezyoltă- dra-
221
toriei de a sluji cu toate capacităţile i o r :interesele României
socialiste.
■ In afara forţei educative a exem plului măreţelor realizări
ale harnicului şi talentatului nostru popor, asupra sportivilor
acţionează viguros şi exem plul propriilor profesori şi antrenori.
Intre vorbele şi faptele acestora trebuie să existe întotdeauna o
deplină concordanţă, deoarece profesorii şi antrenorii nu pot
imprima colectivului ■de sportivi obişnuinţe şi deprinderi de
conduită morală atîta timp cît ei înşişi nu dau dovadă că le stă-
pinesc şi le aplică în toate împrejurările activităţii lor.
Asupra sportivilor, o profundă înrîurire are şi exem plul
sportivilor mai în vîrstă şi al celor fruntaşi. Sem nificaţia ^ u -
cativă. a exem plului acestora este cu atît niai convingătoare, cu
cît rezultatele sportive se îmbină mai fericit cu activitatea lor
m eritorie în procesul m uncii şi al învăţării. Exem plul sportivi­
lor fruntaşi este grăitor, de asem enea, prin munca lor perseve­
rentă, prin tăria de caracter m anifestată în învingerea greută­
ţilor ivite în procesul pregătirii şi, totodată prin devotam entul
cu care m uncesc pentru ridicarea continuă a gloriei sportive
a patriei noastre.
Folosirea exem plului, esenţa acestui procedeu, nu constă
în stîrnirea admiraţiei ^pentru eroism ul în muncă al altora, ci
în formarea la sportivi a obişnuinţelor şi deprinderilor de a
aplica în activitatea dor proprie toate învăţăm intele ce se des­
prind în \xrma exem plelor înfăţişate. Forţa educativă a exem ­
plului se apreciază prin prisma faptelor ş i acţiunilor concrete
şi de aceea atenţia profesorilor şi antrenorilor trebuie continuu
îndreptată asupra aspectelor nem ijlocite ale conduitei sporti­
vilor. ' sport sau al consiliului asociaţiei^ prin exercitarea'drept ui, de
M etoda exerciţiului se îm pleteşte cu aceea a convingerii
şi contribuie, datorită repetării conştiente şi sistem atice a unor
activităţi, la formarea de obişnuinţe îşi deprinderi de conduită
morală. ’ _
•Princinalejp inrncedee-.de.^.£blosire a m etodei exfilifiitiului
sîntj'"organf:^eă' riguroasă a m uncii eki^oc... Si...anoxtivilOr, în
tiinpul desîaşjlrarii j^^iTqf^;__aictiyitatea..de u tili.tate...socială ;
ă c tlv îîa ţg a jsj^ in u îO R ÎŞ B ilT a so c isţisl sau c lu l^ r it e din care
fac■^arte sportivii respectivi-.'
Organizarea riguroasă a activităţii din lecţii contribuie la
formarea unor preţioase^ obişnuinţe şi deprinderi m orale ca :
ordinea, îndeplinirea cu sim ţ de răspundere a sarcinilor, stă-
pinirea de sine, priceperea d e a munci independent, cinstea,
obişnuinţa învingerii daficultăţilor, sentim entul de prietenie şi
222
tovărăşie; .grija faţă de păstrarea bunului obştesc etc. In for-
Diarea acestor calităţi un rol de seamă îl ocupă şi folosirea unor
procedee ca, de exem plu, ^trasarea de sarcini^ rugămintea, da­
rea de dispoziţii, stim ularea pregătirii •sportivilor prin înl'ăţişa-
rea-runor perspective atrăgătoare. Arătîndu-se că în act: iiatea
următoare se vor trece probele şi norm ele de control p' baza
cjrora vor fi desemnaţi campionii clasei, sau eă s-a perf- at un
concurs cu reprezentanţii clasei paralele sau ai uneia intr-o
altă şcoală, sportivii sînt atraşi de ■perspectiva afirmări, lor şi,
astfel, se .vor:pregăti, cu-m ai m u ltă asiduiţate''şi,.simţ: de răs­
pundere.' , ,, :
A ctivităţile de u tilitate socială r^Ţ^triT^ni^i rlra-
gostei fată de.,munca.-£kieă..>.a.resD,ect’u ]ui si_ fată rip p^g-
în
aom £niyl_^edj^ţi£i.Ji 2ifie^şi^pj 2EM ul..acU ^ de utilitate
socială se con^reţîzggză^î^amenajarea diferiteîor"terenu! i, ccia-
fec"ţf5iiar,e:4-'.'5e aparatg3'C»iSt'^^antuîfciv.(ned^arr;î5rib
ri'i*'procesului de instruire,, sprijinirea dezvoltării activităţii
sportive din domeniul sătesc etc.
Pentru reuşita deplină a caracterului educativ al tivită-
ţilor de utilitate socială este n ^ e sa r să se asigure ji; iciousa
planificare a desfăşurării acestora, precum şi controli.. siste­
matic şi aprecierea periodică a rezultatelor muncii.
Activitatea susţinută în cadruLaso^ciatiei sau clubi^il SfîOrr
^ ^ d i n ^ c a r e -lai folos i m e-
v ^ la
întreaga viaţă a coIectivuLui<»^in susţinerea -părerilo! •feri-
toare la desfăşurarea, m uncii în cadrul secţiei pe ran ă de
vot-cu oeaW ae-gerii"tyfgane& ^ c o n B u c e r T a a |^ u . r sau
cluburilor sportive, prin participarea activă lă eîaborai I ho-
tărîrilor cu privire la îmbunătăţirea activităţii sportiv: ■r, se
dezvoltă calităţile necesare unui bun organizator, răspu ier ea
îndeplinirii hotărîrilor luate de organele^ de conducere, âsă-
turi care au o bună influenţă asupra eduqării lor ca viit - ac-
tivişti ai vieţii obşteşti.
La educarea obişnuinţelor şi deprinderilor de condu' mo-
rală contribuie şi îndeplinirea de către sportivi a unor ’ini
obşteşti c a : responsabili cu problem ele cultural-educat: că-
piţani de; echipe,_responsabili sportivi pe clase etc. i .
(M etoda aprobării si dezaprobării contribuie la îndri 'ea
concretă a“co§yuitei m b fâle'a -^pQrîţiyilorpţPrîn ^ăpfm er as-
pectelor'pozitive sau n,egative ale comportării sportivii. se
223
 ■&
asigură formarea şi consolidarea corespiinziUor .scopiiliil ed u ­
caţiei, a noţiunilor, convingerilor, doprliulcriloi- .vi obi.viiuln-
ţelor m orale, a trăsăturilor pozitive de K^arJW'l(>|■.
l^losirea' judicioasă a aprobării ^i dcziupi'Oibi'ii'ii ('onIrUMiic
treptat Ia formarea capticlLăţii do aulo;ij)r('ci(.-ro a conduitei (pro­
prii şi, odată cu Qceas^,‘Tirriiării-ea po-sihililăţil <ie orieiiLivru in­
dependentă a sportivilor în toate împrejurările. Aprobarea şi
dpaprobarea se folosesc atît în desfăşurarea lecţii 1oF,“c',nri:î‘In
aite forme de activitate, cum sînt şedinţele~H¥~pTggătire-Tşi de
a naliză a concursurilor, cu ocazia prezentării dlriilor de seam ă
ale birourilor secţiiloF'pe ramuri 3e sport, a aprecierilor făcute
de profesori la încheierea sau începutul trim estrelor etc.
• In cadruil lecţiilor, aprobarea constă în aprecierea prin
cuvinte a atitudinii m anifestate de sportivi pentru însuşirea sar­
cinilor instructive, a iniţiativei în rezolvarea diferitelor situ­
aţii de joc etc. Aprobarea se face şi prin folosirea de profesori şi
antrenori a imor expresii^ "menite să stim uleze activitatea spor­
tivilor, ca „bravo“, „m erge“, „bine“ etc.
Lauda, constituie o altă formă a' utilizării aprobării. Ea
esţe^facîTEa^e'pfof^ori^ sau^.antrenori, ^ 'obicei, cu “ocazia con-
clu ziil 6k-'^i~ecţiei"rtie'~'pr€sa de specialitate cu priî?rjui--e0îGe-Htării
concursurilor ; prin_ ..taiblouri de Onoare" ; lîTTadT-ai-TlTfgrTbelor
şedinţe de analiză a activităţii etc. : “fttdine obişnuită, iar dacă dau dovadă de îndreptare a conduitei
P rem ier^ , ca altă fonmă de aprobare^ este,-‘de ‘asemenea,
larg statornicita inu dofneni.ul' educaţie i . fizice şi •sp ortu lu i în -
m.liLarea într-un" cadru'festiv ai diplomelor, a m edaliilor, plach'e-
t elor sau cupelor35bţinu.te ^u_-iacazia^d.es,la'şti.rării dîlTeittgîbr
coniC.ursurT'corfetituie un m om ent solem n şi, în acelaşi timp, deo-
sfibit de stiniulaţîv~13entru viitoarea comportare a sportivilor.
Prem ierea s portivilor se face si~prin ăicord ajiâ 3 SSâaS 5£ 3îe~'cam-
pion aTRIg^t.. a titlurilor de_maeştri_şi.J3iaeştr.i-^in.eri,ţi:.ai.^por-
îf tului şLa,insignei ,;Mefite~spoFtivg‘‘. ^
Gea mâi înălţă formalTe'''^premiere a-sportivilor o repre­
zintă-distingerea lor cu'm edalii ş i ordine ale'Republicii Socialiste
România. Conferirea a'ceistor distincţii ’ demonstrează înalta pre­
ţuire pe care partidul şi guvernul o acordă educaţiei fizice şi
sportului şi, totodată-, acelora câre contribuie, prin m unca lor
neobosită, la înflorirea e i continuă. ‘■
Gonco&iitent cu aprobâi^a se foloseşte şi dezăprobârea,' care
r
file constă în aprecierea -negativă'; a faptelor subiecţilor, în scopul
prevenirii sau com baterii atitudinilor de cotiduită necorespun­
zătoare. Dezaprobarea trebuie^să trezească îri conştiinţa elevilor
i şi sportivilor convingerea 'că''âînt vinovaţi'§i că'priri^atitudîtiea
224
lor scad prestigiul moral al echipei, clasei, al asociaţiei sau
rliibu'lui din care fac parte. Ige7aprQ.barpa-1n.11 sa limitpaT^ă numai
la critica verbală a abaterilor. ■ci-Si. la aplicarea unor sancţiuni
(yrpdî'lis^lJilitre acestea, cele mai frecvent folosite sînt : obser-
vaţia şi mustrarea d iscutarea conduitei subiecţilor cu o c in a
coneluziei lecţieir^aii în şedinţele sef^pi pp ramură rip «port şi
în îvdun^ile generale ale asociaţiilor sau cluburilor sportive ;
exoluderea" dirTlecţii- t>du lid icaiea temporară a dreptuluFde
parlic'^ăreTn^olicursurl''^tc‘;
Din sfera sancţiunilor trebuie excluse cu desăvîrşire măsu­
rile care ar duce la lezarea dem nităţii subiecţilor ca, de exemplu,
efectuarea unui num.ăr considerabil de genuflexiuni sau flotări,
parcurgerea mai multor ture de stadion etc. Asem enea măsuri
nu au nimic comun cu activitatea educativă şi, ca urmare, tre­
buie definitiv abandonate.
în aplicarea sancţiunilor, profesorii si antrenorii.—tcebuie
să selp a zeze pe fapte jconcroto. nu pg feăBuieli. In cazurile în
caJ^^aSateriie sînt săvîrşite de m.ai mulţi sportivi, măsurile
sînt luate diferenţiat, fiecare prim indu-şi sancţiunea ce o merită.
Sportivii sancţionaţi nu trebuie priviţi ca „oameni de mîna a
doua“. Faţă de“eî~proîiiorii şi antrenorii trebuie să aibă o ati-
lor, se recomandă chiar ridicarea sancţiunilor aplicate.
In general, aprobarea şi dezaprobarea trebuie folosite
obiectiv, pe baza aprecierii aprofundate a faptelor. Folosirea
abuzivă atît a aprobării, cît şi a dezaprobării creează pericolul
minimalizării acestei m etode şi, ca atare, asemenea practici tre­
buie evitate de toţi factorii care răspund de organizarea muncii
educative a celor ce practică exerciţiile fizice şi sportul.
3. CĂILE Ş l M IJLO ACELE E D U C Ă R II TRĂSĂTURILOR M O R ALE
ALE CELOR CARE PRACTICĂ
EXERCIŢIILE FIZICE Ş l SPORTUL
Cunoscînd că principalele trăsătxiri ale fizionomiei morale
a cetăţenilor patriei noastre sînt 'patriotisi^l^s^ci^^teţ^şi in te r ­
naţionalismul proletar, atitudinea înaintată f^ţ^,n^^e , giT-incă si
faţă de proprietatea obştească, disciplina conştient ă , şi colecti-
vism ul, pentru educarea acestora sînt folosite numeroase căi şi
mijloace.
15 — T e o ria e d u c a ţie i fizice — cS. 278 2 2 5
 o ; P A R T IC U L A R IT Ă Ţ IL E E D U C Ă R II P A T R IO T IS M U L U I S O C IA L IS T
Şl A IN T E R N A Ţ IO N A L IS M U L U I P R O L E T A R
IN D O M E N IU L E D U C A Ţ IE I F IZ IC E Ş l S P O R T U L U I
Pentru educarea conştiinţei patriotice, care constă J n dra-
gostea faţă de patrie^şi p.QpQE,‘'iii,'Kţîno‘^'ţe^ luptă
al p b p o f p r o g r e s social,,, a, vieţii ,5.i, ,J:eaniăr,ilpr obţi-
niite de oamenii m uncii sub conHJcereajpar.tidului»^aa.i-i,^uterii
popi^arşTIprecu'S în formarea .juixqjl coavingeri^, atitudi.ni şi
sentim ente patriotice sînt folosite urniăto^ ele şi,m ijloace :
Expunerea de' conferinţe, referate, inforrnări, care să
facă cunoscute sportivilOT^marile A c c e s e , politice, economice
şi culturale oB’ţinute de oamenii m uncii din patria noaistră pe
drumul făuririi societăţii socialiste m ultilateral dezvoltate.
Concomitent cu expunerea acestor materiale sau cu alte
• ocazii se vor sublinia şi rezultatele de prestigiu obţinute de spor­
tivii noştri în m arile concursuri internaţionale, precum şi carac­
terul profund patriotic al obiectivelor sociale din domeniul
educaţiei fizice şi sportului din ţara noastră. Se va scoate în evi­
denţă, de asemenea, contribuţia reprezentanţilor mişcării noastre
sportive în diferitele organe de conducere ale pctivităţii spor­
tive internaţionale, ca şi în congresele sau consfătuirile inter­
naţionale organizate pe tem e de educaţie fizică şi sport, în ceea
ce priveşte lărgirea funcţiei sociale a sportului ca factor de întă­
rire a prieteniei dintre popoare, a sporirii patrimoniului ştiin­
ţific al educaţiei fizice şi sportului pe plan mondial.
In expunerile prezentate sportivilor se va sublinia grija
permanentă a conducerii de partid şi de stat pentru asigurarea
condiţiilor necesare dezvoltării continue a educaţiei fizice şi spor­
tului din patria noastră, ca un bun al întregului popor.
P e baza cunoaşterii realizărilor oamenilor m uncii din
patria noastră"inclusiv ă’ celor din dom enrujledu^^ eî-îi-zice
şi sportului^ în_jindul sportivilor se cultivă dragostea şi încre­
derea faţă de forţele creatoare ale poporului.'"Ei'devin tot mai
vl conştienţi~cy,acîiM !atea*nie*^e6TL5âţi#^Mcă^şf"sport constituie o
latură a vieţii noastre sociale, un factor de seamă âl educării
personalităţii cetăţenilor şi, totodată, de ridicare a gloriei spor­
tive a patriei noastre pe -plan internaţional.
■ţ, !,
I — Susţinerea de referate şi organizarea de discuţii în
scopul cunoaşterii trecutului activităţii de educaţie fizică şi
sport.
Cunoscînd trecutul educaţiei fizice şi sportului din ţara
Iî l noastră, cei ce practică exerciţiile fizice şi sportul vor putea
226
anrecia cauzele ---------- -------
sportului în anii regim ului burghezo-moşieresc ^i, în acelaşi
nam eroaselor-'acţlimi organizate in acea perioadă de cluburile
^ o r tive ln u ncîţoreftl“peivtru''democia de edu-
"caiiiliizică„şi-sporE'.''Oaaîa cu sublinierea acestor acţiuni se va
insista asupra înţelegerii justeţei ideilor promovate de partid cu
privire la organizarea educaţiei fizice şi sportului în strînsă
legătură cu obiectivele politicii generale a P.C.R.
Pe baza referatelor si tre-
cutui-educâţiet f î l î ^ ş l 'sportului din ţara noastră, vor fi cunos­
cute şi, opiniile înaintate■^xpriiîTatârîHL^aoe^.dem^eiîîtFde'-mulţi
oameni de cultjură- Şi- ştiinţâ-, .activişti de seama p e tărîmul vieţii
noas.tir-e^e‘&i-aie-Jiare au subliniat în'Tgpetate'rînduri necesitatea
organiză r i educaţiei fizice şi sportului urT^an superiorT^ar,
datorită lim itelor dezvoltării societăţi^iioastre în acea per'îqşdă,
nti~ 'şi-ău gă"sit~ăplTcareXin practică.
— Organizarea judicioasă a excursiilor, precum şi a timpu­
lui liber al sportivilor, în deplasările ocazionate de desfăşurarea
activităţii competiţionale.
Prin interm ediul acestor acţiuni participanţii reuşesc să
cunoască m inunatele frumuseţi ale patriei noastre, impunătoa­
rele obiective industriale înfăptuite în anii construcţiei socia­
lism ului, bogăţiile economice şi culturale ale diferitelor locali­
tăţi şi regiuni.
— Participarea Ia acţiunile cu caracter sportiv iniţiate în
cinstea aniversării sărbătorilor şi a celor mai importante eve­
nim ente din viaţa poporului nostru.
Asem enea acţiuni se concretizează în coloana sportivilor,
componentă apreciată a demonstraţiilor de masă ale oamenilor
muncii, în demonstraţii, concursuri şi competiţii organizate în
cinstea sărbătoririi unor evenim ente importante din viaţa între­
prinderilor şi instituţiilor sau ale întregului nostru popor.
— Desfăşurarea unei susţinute activităţi de agitaţie vizuală
şi organizarea de serbări sportive tradiţionale.
Acţiunile desfăşurate în acest sens sînt organizate prin mai
m ulte forme, dintre care cele mai importante s î n t ;
— expunerea la loc de cinste a fotografiilor sportivilor care
prin rezultatele şi conduita lor morală contribuie la ridicarea
gloriei sportive a patriei noastre ;
— întocm irea de albume care să înfăţişeze cele mai impor­
tante evenim ente ale activităţii secţiilor p e ramură de sp o r t;
227
 — tăieturi din presă sau alte pubdicaţii, care să înfăţişeze
rezultatele c^b^ndite de sportivi fie pe terenul de sport, fie în
p^^dlicţie sau laânvăiălură^;
^ — sărbătorirea zilei asociaţiei sau clubului sportiv, cu care
ocazie se trec în revistă nu numai rezultatele obţinute în dome­
niul muncii organizatorice, tehnice şi educative, ci se organi­
zează şi serbări cu caracter cultural-sportiv.
— Participarea la activităţi de utilitate socială.
îngrijirea terenurilor de sport existente, construirea de
noi baze sportive simple, sprijinirea instruirii echipelor sau
grupelor de copii şi juniori de către sportivii fruntaşi sîn t numai
o parte din m ultiplele acţiuni de utilitate socială desfăşurate în
domeniul educaţiei fizice şi sportului.
Prin organizarea acestor acţiuni, de fapt, sportivii contribuie
la crearea condiţiilor necesare amplificării influenţei practicării
exerciţiilor fizice asupra întăririi sănătăţii maselor şi a sporirii
capacităţii de muncă a acestora, la sprijinirea măsurilor orien­
p tate spre afirmarea aptitudinilor şi talentelor poporului nostru
in dom eniul activităţii sportive.
Anim aţi de sentim ente profund patriotice, sportivii noştri
nu-şi precupeţesc eforturile pentru a ridica m ereu mai sus glo­
ria sportivă a patriei noastre. Este o adevărată mîndrie naţională
că tot m ai m ulţi sportivi din patria noastră, datorită condiţiilor
superioare create pentru pregătirea lor, deţin recorduri şi titluri
mondiale, ies biruitori în numeroase concurauri organizate cu
sportivii altor ţări.
Cu toate acestea, rezultatele obţinute de sportivii noştri nu
au fost folosite niciodată în scopul jignirii sentim entelor naţio­
nale ale altor popoare. A cest fapt nu este posibil, deoarece edu­
caţia în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalis­
mului proletar exclude din sfera sa naţionalismul şovin, ura de
rasă sau alte diversiuni.
Opiniile unor teoreticieni, corespunzător cărora concursurile
sportive internaţionale reprezintă tot atitea prilejuri de aţîţare
a naţionailismului, desigur sînt greşite şi, ca atare, trebuie res­
pinse. N u concursurile sportive generează acest sentim ent, ci
politica unor cercuri reacţionare, care, corespunzător ţelurilor
politice urmărite în activitatea lor, caută să orienteze spre aces­
tea inclusiv educarea sportivilor. Aceste mlanevre diversioniste,
caracteristice politicii cercurilor reacţionare, au fost folosite şi
în sportul din România burghezo-moşierească. Sînt cunoscute,
de exemplu, măsurile referitoare la alcătuirea echipelor repre­
228
zentative de fotbal în a căror componenţă numărul sportivilor
aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare a fost tot mai redus, iar
în perioada fascizării ţării s-a ajuns chiar la excluderea lor totală.
In unele state capitaliste, asemenea acţiuni diversioniste se
produc chiar şi în perioada contemporană. Este ştiută, de pildă,
atitudinea rasistă a guvernului din Uniunea Sud-Africană, care
nu permite selecţionarea în reprezentativele ţării a nici unui
sportiv negru.
înlăturarea din mişcarea sportivă a ţării noastre a oricăror
practici discriminatorii a devenit posibilă în urma lichidării defi­
nitive a exploatării omului de către om, precum şi a dezvoltării
culturii noastre în spiritul ideilor înaintate ale um anism ului
socialist, ambele asigurând cadrul material şi spiritual nece­
sar educării omului într-un spirit de înaltă preţuire şi desă-
vîrşită demnitate.
Numai ca o consecinţă a condiţiilor superioare de dezvol­
tare multilaterală a personalităţii cetăţenilor se poate explica
faptul că „muncitorii noştri de la pluguri şi din uzine — aşa
cum sublinia regretatul nostru scriitor şi poet Tudor Arghezi—
deveniţi sportivi, cît şi cărturari fac înconjurul lum ii din Fin­
landa pînă în Australia şi Cuba, în frunte cu steagurile ţării.
Juvetele Dumitru din Ciuperceni, ca şi Filofteia din Suceava au
ajuns, prin sport, celebrităţi mondiale**.
în ceea ce priveşte educarea sportivilor în spiritul inter­
naţionalismului proletar, aceasta se realizează concomitent cu
formarea conştiinţei patriotice, deoarece în conţinutul patrio­
tism ului socialist sînt incluse şi trăsături ale internaţionalis­
m ului proletar ca, de exem plu : devotamentul faţă de cauza
socialism ului şi comunism ului, combaterea manifestărilor naţio­
naliste, rasiste şi cosmopolite etc.
In privinţa căilor şi m ijloacelor de educare a internaţiona­
lism ului proletar în rîndul celor ce practică exerciţiile fizice şi
sportul, acestea sînt ;
— Expunerea de conferinţe şi informări care să cultive sen­
tim entul de respect şi solidaritate faţă de oamenii m uncii de
pretutindeni.
în cadrul acestor expuneri, făcîndu-se referiri şi la activi­
tatea sportivă, se recomandă a fi explicată lupta consecventă a
partidului nostru împotriva naţionalismului, a şovinism ului bur­
ghez, pr.ecum şi rolul factorilor economici şi politici care au
determinat consolidarea legăturilor frăţeşti dintre poporul român
şi naţionalităţile conlocuitoare.
229
 Expunerile §i inform ările vor cuprinde şi referiri la acti­
vitatea desfăşurată de organizaţiile sportive m uncitoreşti din
ţările capitaliste, care m ilitează pentru făurirea unei activităţi
li;. de educaţie fizică şi sport potrivit intereselor şi năzuinţelor pro­
letariatului din ţările respective.
— Organizarea de concursuri sportive, care să m ijlocească
schim bul de experienţă şi legăturile de prietenie cu sportivii
tuturor ţărilor, indiferent de orinduirea socială a acestora.
Aceste concursuri, organizate cu sportivii din ţările socia­
liste, cu cei ce fac parte din organizaţiile sportive m uncitoreşti
din ţările capitaliste, precum şi cu. toţi sportivii din alte- ţări, ■
contribuie la strângerea legăturilor de prietenie dintre sportivi,
la îmbogăţirea reciprocă a m etodelor lor de pregătire, la cunoa­
şterea m ai clară a năzuinţelor tineretului. Lărgirea concursuri­
lor cu sportivii de pretutindeni contribuie la întărirea educării
sportivilor în spiritul internaţionalismului proletar, cunoscînd
că acesta se îm pleteşte strîns şi cu cultivarea ideilor generoase
ale coexistenţei paşnice între state.
b ) CAILE Şl MIJLOACELE ED U C Ă R II A T IT U D IN II ÎN A IN T A TE
FAŢĂ DE M U N C A Şl PAJA DE PROPRIETATEA OBŞTEASCĂ
Pornind de la premisa că atitudinea înaintată faţă de muncă
reprezintă trăsătura principală a fizionom iei morale a ' cetă­
ii- ţenilor patriei noastre, importanţa educării acesteia capătă o
sem nificaţie deosebită şi în domeniul educaţiei fizice şi sportului.
Dintre căile şi m ijloacele frecvent folosite în vederea educării
acestei trăsături pot fi subliniate următoarele ;
—- îndeplinirea cu sim ţ de răspundere şi creator a obiecti-
velor 5e instruire si dFperTrîţTOm^ăr^ktfHtfH»^^------------ -
' "TJbiectivele de instruire şi de performanţă stabilite în pla­
nurile de pregătire întocm ite de profesori ş i antrenori reprezintă
m obilul principal al pregătirii şi totodată criteriul de bază al
aprecierii randamentului sportivilor. Realizarea lor im plică în­
ţelegerea conştientă a necesităţii, depunerii unei m unci susţi­
nute, pline de iniţiativă şi cu preocupări permanente în vederea
găsirii de noi şi eficiente căi şi m ijloace de îmbunătăţire a indi­
cilor randamentului. A ceste cerinţe sîn t cu atît mai acute, cu cit
fiecare lecţie şi concurs ridică în faţa sportivilor sarcini de mare
'iv: răspundere, iar chezăşia îndeplinirii lor nu o constituie numai
calitatea muncii cadrelor de specialitate, ci, în prim ul rînd,
II munca sîrguincioasă, iscusinţa, spiritul inventiv de care dau
dovadă sportivii de-a lungul întregului proces de pregătire.
Vl’.î.
230
Implicînd participarea tuturor forţelor creatoare ale sportivi­
lor, procesul de pregătire, precum şi concursurile contribuie La
educarea trăsăturilor pozitive de caracter, la cultivarea senti­
mentului de respect şi dragoste faţă de muncă, al datoriei, al
dispreţului faţă de cei ce lucrează superficial.
— Controlul îndepliniţiL.Q'biectivelor planificate.
VerîTîcareă^biectivelor planificate, efectuată prin concur­
suri, probe de control sau prin chestionarea sportivilor în legă­
tură cu diferitele aspecte ale pregătirii lor, constituie o şcoală
a creşterii răspunderii pentru calitatea pregătirii, un m ijloc efi­
cient de formare a unei atitudini înaintate faţă de întreaga lor
activitate. Apreciindu-se cauzele succeselor sau insucceselor,
analizîndu-se stadiul de îndeplinire a angajamentelor luate de
sportivi în diferitele etape ale pregătirii, se contribuie la întă­
rirea disciplinei de plan a pregătirii, la mărirea răspunderii per­
sonale a sportivilor.
— Munca independenţă, practică şi teoretică.
Aceâătâ"Cale'13ceducare a atitudinii înaintate faţă de muncă
este folosită mai ales în activitatea sportivă, unde pregătirea
calitativă a sportivilor nu poate fi lim itată numai la lecţiile obiş­
nuite şi concursuri.
Activitatea practică independentă din timpul liber, sub
forma gimnasticii de înviorare sau a exersării unor elem ente sau
procedee tehnice etc., trebuie să intre în preocupările perma­
nente, de zi cu zi, ale sportivilor. Aceeaşi atenţie trebuie acordată
şi îmbogăţirii continue a cunoştinţelor teoretice şi, în acest sens,
este necesar să fie consultate broşurile, articolele şi publicaţiile
de specialitate, întrucît ele constituie un izvor nesecat de îmbo­
găţire a cunoştinţelor şi, în acelaşi timp, un ajutor nem ijlocit
pentru îmbunătăţirea calităţii pregătirii.
Activitatea independentă practică şi teoretică stim ulează
atitudinea creatoare a sportivilor şi îi ajută să fie mai conştienţi
atît faţă de sarcinile lor personale, d t şi de cele care condiţio­
nează îmbunătăţirea randamentului întregului colectiv din care
fac parte.
— îndrumarea şi controlul activităţii sportivilor la locurile
de muncă. , —- — '
Exigenţa pentru îndeplinirea cu sim ţ de răspundere a obiec­
tivelor de instruire trebuie strîns legată cu educarea atitudinii
sportivilor faţă de principalul factor al progresului social, şi
anume, procesul de producţie. Aceasta deoarece formarea şi edu­
carea noţiunilor şi sentim entelor morale, a trăsăturilor necesare
manifestării unei atitudini înaintate faţă de muncă nu se poate
231
 restrînge numai la cerinţele specifice ale instruirii sportive, ci S — stimarea în toate împrejurările a profesorilor şi antre­
la întreaga gamă a activităţii sociale a cetăţeanului sportiv. în norilor -------- -- - ............... -■ ----------
acest sens, legătura permanentă a profesorilor şi antrenorilor ^ respectarea întocmai a prevederilor regulam entelor de
cu factorii de conducere ai întreprinderilor şi instituţiilor în oare concurs şi a deciziilor arbitrilor ;
activează sportivii, analiza periodică a modului în care aceştia grija faţă de bunurile obşteşti puse la dispoziţia pregă­
se achită de îndatoririle lor faţă de producţie şi învăţătură etc. tirii sportivilor şi totodată sporirea acestora ;
sînt binevenite, ele avînd o înrîurire favorabilă asupra înţele­ r — participarea activă şi principială în viaţa colectivului
gerii aprofundate a rolului m uncii în societate. d e f& o r tiv i;
în ceea ce priveşte educarea grijii pentru bunul obştesc, stabilirea şi respectarea cu stricteţe a unui regim de viaţă
componentă de seam ă a atitudinii înaintate faţă de muncă, pro­ care să îmbine -armonios munca, activitatea sportivă, îndepli-
'iî fesorii şi antrenorii măresc răspunderea sportivilor privind păs- . . nirea corespunzătoare a sarcinilor obşteşti şi odihna.
;*1 trarea inventarului şi utilajului sportiv pus la dispoziţia pregă­ Formarea şi consolidarea acestor atitudini de conduită se
tirii lor, antrenează sportivii în confecţionarea unor aparate aju­ împletesc strîns cu educarea spiritului de ordine, a punctuali­
tătoare sau intuitive, căutînd astfel să sporească bunurile obşteşti tăţii, a stăpînirii de sine, a priceperii de organizare, a muncii
necesare desfăşurării procesului instructiv-educativ în condiţii individuale şi colective. Solicitaţi să acţioneze în acest sens, trep­
optime._^ tat, în rîndul sportivilor se formează opinii şi convingeri proprii.
In acest stadiu, ei acţionează nu numai în virtutea regulilor şi
■j c) EDUCAREA DISCIPLINEI CONŞTIENTE cerinţelor de conduită impuse, ci pe baza convingerilor lor lăun­
trice. Apare deci o anumită autodisciplină, un autocontrol, care
Prin specificul desfăşurării prln^-aţipi şi <ipnrtnhii sînt este rezultatul atitudinii conştiente şi, în acelaşi timp, al acti­
create m ulte premise favorabile educării disciplinei. Existenta vităţii creatoare şi pline de iniţiativă a sportivilor faţă de
regulam entelor de concurs, desfăşurarea pregătirii corespunză- înţelegerea necesităţii.
'A toarein d icaţiilor profesorilor şi antrenorilor, respectarea fără
cornEBlarii a~H^eciziilor arEitrilor sau a notârîrilof colectivului de
sportivi si a oi^anelor de Conducere aîe~asociaţii'lor şi clu burilor
sportive din spiritul de ordine necesar desfasii-
rărijLiecţiilor-etc. prezintă nulnâT o p an e a elem entelor care
pot concura la educarea acestei componente a educaţiei morale.
în stabilirea căilor şi mijloacelor de educare a disciplinei,
profesorii şi antrenorii pornesc de la înţelegerea aprofundată
a se;mnificaţiei elem entului esenţial al.acesteia, şi anume atitu­
dinea conştientă. De fapt aceasta este trăsătura fundam entală a
disciplm ei socialiste, care implică nu numai respectarea întoc-,
mai a regulilor şi dispoziţiilor, ci şi manifestarea unei partici­
pări creatoare, pline de iniţiativă în rezolvarea tuturor cerin­
ţelor ce decurg din conţinutul activităţilor practice.
Kdupareq disciplinei conştiente trebuie să contribuie la for­
marea si consolidarea următoarelor norm ede-conduită :
atitudinea conştientă pentru îndeplinirea sarcinilor ce
decii-g din desfăşurarea procesului de pregătire si a participării
la concursuri";
respect fată de reprezentantiLorganelor de conducere
ale activităţii de educaţie f^izkă şi s p o r t;

232
 CAPITOLUL V
FORMELE DE ORGANIZARE
A PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV
A N S A M B L U L F O R M E L O R DE O R G A N IZ A R E
A P R O C E S U L U I IN STR U C TIV-ED U CA TIV
F o rm ele de organizare a procesului instructiv-educativ
reprezintă ansamblul activităţilor prin care sub îndrumarea
cadrelor de specialitate sau independent, subiecţii acţionează
practic şi pe baza unei anum ite programări în vederea realizării
şi chiar depăşirii obiectivelor stabilite -pentru diferitele intervale
de pregătire.
Programarea acestor activităţi se realizează diferit, în raport
cu specificul unor reglementări organizatorice stabilite de orga­
nele centrale de conducere, de către cluburile şi asociaţiile spor­
tive ori numai ca urmare a iniţiativei personale a cetăţenilor.
In educaţia fizică şcolară. Hp exemplu, numărul săptămînal al
lecţiilor ~este stabilit de către M inisterul Educaţiei şi îrvv^ă-
rnîntu'lui, după cum în antrenamentul sportiv numărul lecţiilor
d e antrenament. al concursurilor sau orelor de .perfecţionare
iiTf]Ţvidna1ă a pregătirii ^ t e precizat~de către fiecare antrenor,
desigur ţinînd seama de unii m a ic a to r T ^ pregătire precizaţi
prin hotărîri ale federaţiilor pe ramură de sport şi ale cluburilor
sportive. In activitatea sportivă de masă, recreativă, compen­
satorie, de regulă, programarea practicării exerciţiilor fizice
rămâne la latitudinea subiecţilor respectivi.
Cu alte cuvinte, formele de organizare a procesului instruc-
tiv-educativ şi în mod deosebit prioritatea acestora în diversele
subsistem e ale educaţiei fizice şi sportului se prezintă diferen­
ţiat jşi aceasta mai ales în privinţa numărului săptămînal al lec­
ţiilor, a dim ensiunii şi sem nificaţiei competiţiilor, a frecvenţei
activităţilor individualizate în scopul perfecţionării pregătirii
etc. Această diferenţiere a formelor de organizare a instruirii,
aşa cum o confirmă întreaga practică a domeniului, şe extinde
şi asupra metodologiei predării, ca de exem plu în cazul lecţiei,
234
unde deşi este vorba de aceeaşi formă de organizare, dacă ne
referim la cea de educaţie fizică, în raport cu lecţia de antre­
nament, vom avea deosebiri evidente atît în privinţa duratei
acesteia, cît şi a dozării efortului, a criteriilor de stabilire a for­
maţiilor de lucru etc.
Pornindu-se de la această înţelegere, în întreaga arie a
educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv, distingem un ansam­
blu de forme de organizare a procesului instructiv-educativ, din
care fee parte :
— lecţia ca formă de bază a organizării procesului instruc-
concursurile şi com petiţiile ,
activităţi tem atice de grup ;
practicate indepen-
dent.
1. LECŢIA, F O R M A D E B A ZĂ A O R G A N IZ Ă R II PR O C ESULUI
IN S T R U C T IV -E D U C A TIV
J U nităţile organizatorice în care se desfăşoară procesul
instructîvĂf^ii^auu. In sistem ul nostru de educaţie fizică clasele.
echipele $i grupele de sportivi constituie unitaB~înstro7rl1V^edir~
cative de bază. Ele se găsesc în deplină concordanţă cu struc­
tura organizatorică a şcolii şi a activităţii sportive, iar la baza
procesului instructiv-educativ c^re se desfăşoară vîn cadrul lor
stau criterii didactice fundam entale, cum ar fi, de exemplu, cel
al vîrstei şi sexului, al gradului de pregătire etc.
In şcoli, criteriul vîrstei şi sexului este deplin respectat,
predarea e£ectuîndu-se pe clase, i ar în activitatea sportiva,~pe
^ upe sau echipe de copii, juniori, tm eret şi senioriTTrTdesfă-
şurarea procesului instructiv-educativ _aceşt__criteriu .se-găseşte
în strînM legătură cu cel al - gradului de pregătire a executan-
jilor, care, ia rîndul lui, se concretizează în cerinţele diferenţiate
ale categoriilor de clasificare sportivă, precum şi în conţinutul
programelor de educaţie fizică, elaborate separat, pentru fiecare
clasă. ' .
Olaspip, prhipeJp.s 3ii grupele de sportivi, alcătuite din colec­
tive omogene ca vîrstă. prad d e pregătire .şi 'fiind. în acelaşi timp,
constante, asigură posibilitatea planificării procesului instructiv-
edilcătîv p en tru .J3--Peri£>adă~~în7[pITrfT^^ î î n c i s t e condiţii,
c-adfele”'" d e~ ^ ecialitate-^ t-d esfăşu ra—o—mu.-nGă~sistexnatică_şi
continuă âtît în ceea ce"-priveşte îndeplinirea-tem einică a cerin-
ţelor de instruire, cît şi a celor de natura.educativă. :
^35
 Qu_ toate acestea, între criteriul vîrstel şL cel al gradului
d je j^ ^ a iir e nu există totdeauna o ~concordariî§^j]epIiaă. In
activitatea sporUivă, ţinîndu-.sb solfiTia "do capacităţllc do lucru
ale orfîaiiisjnului lotodalii, <li' apliludinilc d('()S('l)ito ale unor
sportivi, SC pot intiliii cazuri în care unii sportivi, deşi ca vîrsla
ar aparţine cal.ejţorici de cla.sii'icare sp<;rtivă juniori, [)ot face
faţa cerinţelor dc pre^'^tirc a seniorilor.
l^iŢgatirea tin e r ilo r cu a p titu d in i e x c e p ţio n a le n u , treb u ie
li rnitatâ la c eriaLcle progr-aniei.sau c a ta g o ililo r .dexlas-i-ficate -spe-
c ific o v îr s tei. P e b az a c a p a c ită tii tm e t4 to r 'T e sp e c ti^ ir T e r tifi-
ciîFşLdfi-CtăEele c o n tr o lu lu i m e d ic a l, ei p ot-fi-B fom gvaţi în e c t|ipe
şi c a te g o r ii de c la sific a r e su p e r ioară.
numeroase cazuri, cu deosebire la nivelul sportului de
masă, al autoeducaţiei fizice şi chiar la nivelul şcolii, unităţile
instructiv-educative sînt organizate pe baza altor criterii decît
a celor menţionate. Este cazul_prflcticări.i^unQi:. fnriTip turistice,
a gimnasticii zilnice fn şcoli s â u a gimnasticii la locul de muncă,
a unor activităti cu caracter recreativ, de destindere. Particula­
rităţile desfăşurării acestora sint expuse in alte subcapitole.
Cerinţele didactice fundam entale ale lecţiei. Gu 30 de ară
în -urmă, n o ţ i u n e a de lecţie nu era folosită nici in dom eniul
eHucatiei fizice şi nici în cel al a n t r e n a m p n t u l n i . î n perioada
pectivă forma de organizare a.procesului instructiv^^ucat-iv din
dom eniul e~ducaţiei fizice era denumită program, iar in activi-
sportivă,' antrenam^ent. Gen eralizarea~Iecţiei^ formă de
bază_a organizării; procesulud ins& uctiv^^uoativ a avut~T5ic în
.liirur ^ i l o r 1948— 1950. odată cu radicalizarea gindirii teoFe-
tîce~şi metodice dinlţara noastră, corespunzător noilor obiective
sociale stabilite prin docum entele ^de partid şi de stat. în concor­
danţă cu aceste obiective .se impunea şi stabilirea -ce^lor mai
eficiente forme de organizare a procesului ,jnstructiv-edueativ şi
în această direcţie a fost larg folosită experienţa .didactică
acumulată în dorneniul pedagogiei precum şi în cel al teoriei
şi metodicii educaţiei, fizice, ai altor ştiinţe ca, de exemplu,
psihologia, fizioilogia, igiena e tc .- , -
Statoirnicirea lecţiei ca formă de bază a organizării proce­
sului, jnstFUctiv-educa tiv a reprezentat un mare pas înainte,
aducînd în patrimoniul educaţiei fizice şi antrenamentului ‘spor­
tiv un sistem superior de organizare a predării.
Fundamentată ştiinţific, organizarea şi desfăşurarea lecţiei,
3 u n u i si^ţp'm Hp lAPţii,
în contrast cu vechile ^,programe“ sau „antrenamente'*, orien­
tează cu mai m ultă claritate şi bogăţie de idei activitatea de
~?'i antreiâSii--di5ebid--cale largă cerinţei'corespunzător căreia
predare a profesorilor şi antrenorilor.
236
In legătură cu părerea unor autori, corespunzător căi’eia
lecţia ar reprezenta foi-ma de bază a activităţii instructiv-educa-
l,iv(‘ numai din domeniul educaţiei fizice sau pentru sportivii
î^•u■e'pători, aceasta apare pe cît de contradictorie, pe atît de
neîntemeiată. Greşeala constă în faptul că autorii respectivi con­
sideră că elem entul fundam ental al lecţiei ca formă de bază a
organizării procesului instructiv-educativ îl reprezintă îndru­
marea nemijlocită a activităţii depuse de subiecţi, de către
cadrele de specialitate.
“Este adevărat că în procesul educaţiei fizice'sau în instru­
irea tinerilor sportivi, îndrumarea nem ijlocită a activităţii ele­
vilor sau începătorilor în sport este mai evidentă decît la spor­
tivii avansaţi,-..dar şi într-un caz şi în celălalt nu se poate con­
testa rolul condQcător al profesorului şi antfenorului.']Ca_iormă
de bază a organizării procesului instructiv-educativ. lecţia im­
plică, I n primul rînd, rolul conducător al pedagogului şi nu' în-
drum afea-nemijlocită din părtea acestuia'T 'activitaţii celoF cu
care se lucrează. D ealtfel, în unele ramuri de sport, ca' şi în
predarea unoir lecţii de educaţie fizică în care sînt cuprinse' ele­
mente de atletism, jocuri sportive etc., îndrumarea nemijlocită
a activităţii sportivilor nu sie ipoate realiza în chiar toate momen­
tele activităţii subiecţilor. ■ ,
' - Aprecierea lecţiei ca forma de bază a Organizării procesului
instructiv-educativ avînd drept criteriu numai îndrumarea ne­
mijlocită a activităţii subiecţilor de către cadrele de specialitate
ar contraveni chiar cu întregul spirit al învăţării active şi de
aceea interpretarea în cauză trebuie respinsă.
Conceptul contemporan despre lecţie ca formă de bază a
organizării procesului inStructiv-educativ include un ansamblu
~ge idjucâlăuzitQ.are deosebit de~văIoros~Peritni orientărea'activi-
taţii cadrelor de specialitate, craCretizat în 'următoarele_cerinţe
didactîciGL.3ri '— --------------- — ^
Gonceperea conţinutului lecţiei că parte a unui sistem
de lec ţii' A ceastă-cevinjă evidenţiază necesitatea ca fiecare lec­
ţie să concretizeze lin anumit volutn al miincii""de instruire, iar
prin înlănţuirea raţională a-con ţinutului'm ai m liltor lecţii,.să
se asigure însuşirea şi perfecţionarea întregului sistem de Cuno­
ştinţe, de-priceperi şi deprinderi de mişcare,-^ de calităţi rriotrice,
programat pentru intervalul dat al pregătirii. înţeleasă c a parte
la-rîndul său. realizea^ O biective
bine definite pentru o anumită perioădă de pregătire, prdfesprii
fî^are~Jectie se s p r iiin ă p ^ s is te m u l de cunoştinţe, priceperi
237
şi deprinderi însuşite în lecţiile anterioare ^i^Jn_acelaşi-liinp,
l arie instructivă prea largă. In schimb, în văţarea săriturii în lun-
ă!ngufa~~nT^ise 1e necesare realizării, 'Iâ~urr~nT^ superior . a
ternelor instructive din Igc.tiil£-următoBre. Această înţelegere,
desigur, nu contrazice cerinţa ca lecţia curentă să aibă şi ea o
valoare instructiv-educativă independentă.
Pjrorizarpn rlnrn n tem elor in stru ctiv-edu cative urm ărite
în ner.arp. lecţie.. Această cerinţă didactică asigură lecţiei un
caracter de relativă independenţă, deoarece prin precizarea
tem elor specifice lecţiei respective se stabileşte conţinutul acti­
vităţii concrete ce urmează a fi desfăşurată de către subiecţii
res'pectivi, în m om entul dat.
Tem ele instructiv-educative ale lecţiei curente asigură nu
numai stabilirea şi orientarea conţinutului întregii lecţii, ci şi-
posibilitatea aprecierii gradului de îndeplinire a obiectivelor
ce decurg"' din formularea temelor respective. A stfel, precizând
ca temă instructivă a lecţiei, de exem plu, îarâiaL&a-Săntupii-îa
lungim e OTin procedeul ghemuire. ac£âştâ-cre^ază .obligativita-
teâl~s]ţăbîlirii n m i i anumit sistem de e x e r c i ţ i i , corespunzător
învăţănT'ăcestei deprinderi de mişcare. In acelaşi timp, după
terminarea lecţiei, pe to za exerciţiiloF predate pentru reali-
zarea tem ei, se pnate aprecia şi gradul în care e le v ii-ş i^ u în -
suşit elem entele componente ale săriturii respective.
" TSjpreciereă îndeplinirii tem eloiT ecfîeî este mai anevoiasă
în cazurile cînd acestea se referă la aspectele educative ale pre­
gătirii executanţilor. Dacă gradul de însuşire al unor priceperi
şi deprinderi de mişcare sau numai a anumitor componente ale
acestora poate fi apreciat numai după o singură lecţie, acest fapt
este mai puţin posibil pentru obiectivele educative. Aceasta deoa­
rece, aşa cum se cunoaşte, formarea deprinderilor şi obişnuinţe­
lor de conduită morală, cu toaţe că se acţionează continuu asu­
pra lor, necesită un timp mai îndelungat. _
Stabilirea temelor instructiv-educative trebuie făcutăr cu
discernămînt, ţinîndu-se seama, mai ales, de timpul alocat lec-
ţî5 respective. In 50, 90 sau 120 m inute cit durează.~3e~5bîcei.
dîT eritele.lecţii,-Si..sa^potinsuşi-şi -iilci. repeta, p p fecţiona sau
verifica tem einic un număr prea m are_j^.cunnştinţe, priceperi
şi deprinderi de mişcărel
Cîî" alte • cuvinîe] precizarea tem elor instructiv-educative
trebuie să aibă un caracter cît m ai concret. Perfecţionarea pase­
lor în volei, învăţare^ săriturii în înălţim e sau dezvoltar£^ for-
ţfţî-j<^.ezint,ă--tp.m<a-iriAtxtic.t,ive prea f^enerale, care nu sînt îii
măsură-^ă_precizeze conţinutul concret al instruirii din lecţia
respectivă, deoarece~~Ţipcare din aceste formulări cuprinde o
238'
g^me priix43rnrpf]eu] întins, sau pej;£gcţiQi^rea~trasului la poartă
.împotriva unei apărări aglomerate etc. sînt~fofmulări şi în ace-
laşi timp elem ente care concretizează mai clar nu numai con-
.ţinutul specific al lecţiei, ci şi posibilitatea ca în timpul alocat
acesteia să se acţioneze eficient asupra însuşirii sau perfecţio-
,nării lor.
-T ■ Din cele subliniate mai sus rezultă că formularea temelor
instructiv-educative ale lecţiei este nem ijlocit legată de for­
marea şi perfecţionarea deprinderilor de mişcare, dar ţijnînd
seăma mai ales de legătura indisolubilă a acestora cu calităţile
motrice este necesar să fie stabilite tem e instructive şi în direc­
ţia dezvoltării vitezei. l nH.B.mî.năn'i, rezistenţei . şi. fjirţai—EariTriij;;-
larea acestor tem e trebuie fiă aibă u n caracter mncret, posibil
a lF r e iliz a t în cadrul lecţiei curente, ca de exem plu dezvoltarea
vfteieF de reacţie, a rezistentei înT egim de îndem.î-cLfl.cp_pt/'.^ .saii
strîns îm pletite cu deprinderile de mişcare ce urmează a fi însu­
şite sau perfecţionate, cum ar fi cazul dezvoltării forţei trasului
ia ipoartă în fotbal, al îmbunătăţii±!_^dteze4-p&Ht-yu-diferite ac-
^uni de contraatac etc.
Stabilirea num ărului tem elor instructiv-educative ale lecţiei
curente depinde de gradul de pregătire a subiecţilor, de obiecti­
vele urmărite şi, bineînţeles, de posibilitatea îndeplinirii lor,
co ^ p u n ză to r tim pului alocat lecţiei respective.
^ — A legerea celor m ai eficiente m ijloace si m etode de reqli-
zare a îem elor le c ţiei. Realizarea temelor ins^tructiv=gducâtive
21e fiecărei lecţii depinde în cea mai mare măsură de alegerea
exerciţiilor fizice, precum şi a tuturor celorlalte măsuri didac­
tice.
Concomitent cu alegerea acestor mijloace se planifică şi
înlănţuirea lor cu deprinderile, priceperile şi calităţile motrice
însuşite anterior. Selectarea şi armonizarea în acest mod a
mijloacelor lecţiei curente asigură totodată şi premisele realizării
temelor preconizate pentru lecţiile următoare.
In ceea ce priveşte realizarea tem elor educative, aceasta se
va eTe'ctP'5' .DTÎtrintermediu'l meto^eîDr educaţlM ~morâIerHne-
îriţeles ada~pţăfeTpecificului activ it^ ii de ed u c^ le fizică şi sport.
''IDîrTsîstemul m ijloacelor necesare realizăriT~Eemelor Iscţiei
nu trebuie ignorate nici diferitele m ateriale demonstrative
(planşe, fofogr:ajii,,_chinograme_eţe.). D e asemen ea, se_jy:a-da-jLn-
treaga atenţie asigurăHi inventarului (aparate, m ingi etc.), nece­
sar ătît''pentru forînarea s iu perfecţionarea priceperilor şi de­
239
 prinderilor de mişcare, cît şi în vederea sporirii indicilor de
dezyoltare a calităţilor motrice.
J)r— Dozarea ju d icioasă a volum ului si in ten sităţii efortu-
lui. Accastă cerinţă didactică se referă la două aspecte, ambele,
(iecKsebit de importante. Primul, cel al dozării generale a efnr-
Udui lixJiicţiOr-iar al doilea, referitor la concordanţa volum u­
lui şi intensităţii
^h?prinderllor d e m işc a r e şi a dezvoltării calităţilor motrice
p r e v a ^ te “îrri.^ţîă resp£c±ivă^
g g ~ c e p rIvS te primul _aşpect, se poate si ibl i n i
lecţiL_s=a, statornicit regula-dozării treptate a efortului, mai ales
Ia în c e p u tu lj.eetiei. aceea a alternării, of nrbil ni înf-pnc; ■G.'li--pp1
Jiiediu şi _chiar„-C-U.-Bauze necesare refacerii capacităţii de muncă
a organism ului şi apcM . cnhnrîrea treptată a irrt.ensitătii efor-
tuIuK — —-------------
In ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect al acestei ce­
rinţe didactice, de regulăj^ în lecţiile în care predomină tem e _de
învăţare sau ^aerfepţinnarp de-.nni~(feprindfir,u-d-a-jmj^căr&^I^u-
miil efortului va fi mai crescut şi intensitatea scăzută, iar atunci
cînd ponderea instruirii cade asupra perfecţionării si verifică-
sau similare concursului, spnreşte intensitatea şi se dim inuează
"volum ul efortului"
^ta'BiEfea' mărimii volum ului, precum şi a gradului de in­
tensitate a efortului, se face corespunzător nivelului de pregă­
tire a colectivului cu care se lucrează şi, de asemenea, ţinîn-
du^se seama de particularităţile individuale ale subiecţiloj:.
J — Asigurarea caracterului educativ al in stru irii. Această
cerinţă Hidactică implică orientarea instruirii inclusiv în scopul
dezvoltării în rîndul celor ce practică exerciţiile fizice şi spor-
ţul a gîndirii creatoare, a splritului-de iniţiativă, a m em oriei,
precu m.. ,Ri a deprifiirlprn de a munci sistematic, disciplinat, cu
simţ de răspundere. Pentru asigurarea acestei influenţe a in-
sfruirii, profesorii şi antrenorii dau întreaga atentie organizării
'adecvate a exercitiilor fizice. I''ără^-Să„n^ l i i e 2e esen^ta sarcini-
lof-instructive. ei -caută să gă.spa.s.cA s tructuri de exerciţii atrac-
tive, interesante^noi, să formuleze iperspectivp m n b i l i z a ix ia r e .
Tlxei^rţîîle^'vBchlT”care datorită practicării lor îndelungate au
devenit uşoare, nestim ulative, nu se repercutează negativ nu­
mai asupra calităţii instruirii, ci şi a realizării sarcinilor edu­
cative.
Gîndirea creatoare, participarea activă şi plină de răspun­
dere faţă de îndeplinirea' sarcinilor trasate de profesori, rela-
240
ţiile de conduită principială faţă de colegi, dăruirea de sine,
curajul, iniţiativa sînt numai cîteva aspecte ale fondului edu­
cativ care stau, în orice moment, la baza conceperii şi desfăşu­
rării, elementelor instructive din lecţiile curente.
^ Folosirea optim ă a tim pulu i alocat lecţiei în vederea
qbt^krU uriei71^fbcixmţf^AfnstrrtTtrn^e'dm:atim'~r^^ încadra-
rea lecţiei într-un tim p dat contribuie la organizarea riguroasă
a predării, la înlăturarea improvizaţiilor^ de orice fel, la sta­
tornicirea unui ritm de activitate corespunzător cerinţelor de
n îndeplinire a tem elor instructiv-educative planificate.
Durata lecţiei, eu excepţia celei de educaţie fizică din şco­
lile “STe toate gradele, unde este~precizată'~prin orarul respectiv,
stabileşte de aiîtHnk'-eefes^B^uazator, cerinţelor ce decurg din
formularea temelor fiecărei lecţii curente. Şi într-un caz"şi în
celălalt, folosirea tim pului alocat lecţiei trebuie să asigure ob­
ţinerea unei eficienţe optime, or aceasta se realizează pe baza
j asigurării unui raport raţional între demonstrarea şi explica­
rea exerciţiilor, timpul de efectuare a exerciţiilor fizice, pau­
zele necesare refacerii capacităţii de lucru a organismului, or­
ganizarea materială a desfăşurării lecţiei, (schimbarea apara­
telor sau a locurilor de muncă) etc.
Preocuparea pentru folosirea raţională a timpului alocat
lecţiei trebuie i n t e n s i f i r a t ă , mai ales cînd colectivul cu caro se
lucrează"este numeros. î n asemenea cazuri, ca de exemplu în
i "' g im n a s t a, PYaf^TTTQnţn qţnt îm ^ r ţiţi pe grupe, lai' llecaro tlin-
Tre a ^ t i a . chiar în acelaşi timp, lucrează la diferite aparaţe ;
în fotbal împărţirea se face pe c o m p a r tim e i^ : in Box sau
'Jnpte pe categorii de greutate ; în lecţiile de educaţie fizică pe
"grupe de elevi cu pregătire omogenă etc.
■ In vederea folosirii optim e a tim pului destinat lecţiei şi,
totodată, a creşterii eficienţei instructive a acesteia, o mare im­
portanţă are şi modul de organizare a exersării exerciţiilor, şi
anume : simultan, cu toţi e x ecu ta n ţii; în to r e n t; pe perechi,
individual sau în diferite formaţii de lucru, cum ar fi în linie,
‘ în cerc, semicerc, coloană etc. Această organizare a colectivu­
lui contribuie la sporirea eficienţei instruirii, deoarece fiecare
din procedeele enum erate mai sus se găseşte în legătură ne­
m ijlocită cu asigurarea volum ului necesar de efort cu cerinţa
reglării intensităţii acestuia corespunzător obiectivelor instruc­
tive urmărite în m omentul dat.
Aprecierea folosirii optime a timpului acordat lecţiei se
face, de obicei, pe baza cronometrării duratei efective de
muncă a subiecţilor de-a lungul lecţiei respective. Acest pro-
16 — T e o ria e d u c a ţie i fiz ic e — cd . 278 2 4 1
-«ft
 cedeu este, totuşi, u n ila tera l; el oglindeşte numai aspectul
m uncii efective, dar nu şi al intensităţii efortului şi, în ultimă
instanţă, al concordanţei activităţii depuse cu natura sarcini­
lor instructive urmărite. Cu toate acestea, orientativ, această
măsură _poate fi folosită cu eficienţă, atît pentru aprecierea ac­
tivităţii depuse în cadrul lecţiilor de educaţie fizică, cît şi în
antrenam entul sportiv.
ParaleL aL^rqanizărea m uncii grupului de subiecţi sg
fie stim ulară si activitatea individuală. Respectarea acestei~ce^
rinţe este cu atît m ai importantă, c u c i t în numeroase cazuri,
e a poate fi relativ uşor încălcată. A se m e n e a situaţii pot fi cre­
a te de unii profesori care, abuzind de comandarea tuturor exer-
•ciţiilor din lecţie, reuşesc să organizeze munca întregului co­
lectiv, în schimb nu asigură condiţia de bază pentru desfăşu­
rarea unei susţinute activităţi individuale a subiecţilor. .Lucrînd
numai pe baza comenzilor si a indicaţiilor exprese ale profe-
soriloj, subi£cţil£m_ma li se dezvoItălcapac-i-Eaţea-de-a-se-acienTa
"şi de a munci înde(penBeîrr:'~‘^era lor de activitate este mereu
limitata; d&oarece S u T r l^ a c o r d ă posibilitatea să rezolve sar-
•ci^ e^ instnK itiiV i^ucative inclusiv pe baza_jrujjicii—io r in­
dividuale. Alternarea m uncii lîrtrsfuluî" colectiv cu activitatea
individuală a subiecţilor contribuie la mărirea răspunderii per­
sonale a acestorar faţă de pregătire şi, în acelaşi timp, la sti­
m ularea capacităţilor lor creatoare.
a) STRUCTURA Şl TIPURILE DE LECJII
Prin structura lecţiei se înţelege organizarea şi succesiu-
Ţiea într-un tim p dat a verigilor (etapelor’) ei de desfăşurare,
corespunzător scopului didactic urmărit.
Conc&pţul despre structuri~7ecţid. a-jerol-iiat coutirmu, m o-
jdificîndu-se în raport ou noile cuceriri ale teoriei şi pranticii
-^ u c a ţie i fizice şi antrenamentului sportiv, c u . necesitatea în-
scrierii acestor activităţi la~nîvelul unor cote superioare de efi­
cienţă.
în prezent, pornlndu-se de la verificarea în practică a nu­
m eroaselor ipoteze formulate de teoria educaţiei fizice şi spor­
tului, a m etodicilor educaţiei fizice şi a ramurilor de sport,
precum şi de la generalizările acumulate în dom eniul fiziolo­
g ie i, psihologiei şi pedagogiei şi al altor ştiinţe, structura gene­
rală a unei lecţii cuprinde următoarele verigi (etape) ale des­
făşurării ei ;
— orf^anizarea ru care se lucrează ;
— pregătirea organismuihii pentru e fo r t ;
242
— influenţarea dezvoltării fizice armonioase ;
— însuşirea, fixarea, perfecţionarea priceperilor şi deprin­
derilor de mişcare sau dezvoltarea calităţilor motrice ;
— verificarea şi aprecierea gradului de pregătire a subiec­
ţilor ;
— scăderea intensităţii efo r tu lu i;
— concluzii ;
— indicaţii pentru munca independentă a celor cu care
se lucrează.
Prezenţa acestor verigi, luate în întregul lor ansamblu, nu
este necesară în toate lecţiile, aceasta cu atît m ai mult cu cît
&:opul didactic al acestora (tem ele instructiv-educative) nu
poate rămîne în permanenţă acelaşi.
Corespunzător acestei înţelegeri rezultă că s ^uctura J ec-
ţiei nu poate fi interpretată ca rămînînd mereu aceeaşi, ea m o-
dificîndu-se în concordanţă cu scopul didactic urmărit.
subliniem a c o s tă înţelegere pentru a preîntîmpina confu­
ziile ce ar putea fi create în acest sens de către unii autori care
continuă să considere că structura lecţiei ar fi formată din aşa
denum itele părţi ale lecţiei : pregătitoare, fundamentală şi de
încheiere. O asemenea interpretare este cu atît mai greşită cu
cît ea nu ţine seama de adevărul axiomatic potrivit căruia
structura lecţiei trebuie să se găsească. în concordanţă cu scopul
didactic ce călăuzeşte lecţia curentă. Ca urmare, o anumită
succesiune va avea în desfăşurarea ei o lecţie in rare scU’tTQl di-
dactic~se~Tgfera~Ta perfecţionarea nivelului de pregătire al su-
Iprectilor şi altă în cazul în care ponderea cade asupra învăţa^
rii unor aiiumite elem ente. "
Elementul determ inant care face ca o lecţie să difere sau
să semene cu alta, este scopul didactic fundamental. Lecţiile
care au acelaşi scop didactic fundamental se constituie în­
tr-un anumit ‘tip de- lecţie, iar în acest sens putem menţiona
următoarele tipuri de lecţie : ‘ .
' — lecţia de transm itere de noi cunoştinţe, de formare de
noi priceperi şi deprinderi de mişcare, precum şi de dezvoltare
a calităţilor motrice (denumită de învăţare) ;
— lecţia de perfecţionare ;
—^ lecţia de tip m ixt, în care sînt. cuprinse'mai multe sco­
puri didactice (transmiterea de cunoştinţe, formarea, perfecţio­
narea şi verificarea diferitelor priceperi şi deprinderi de miiş-
care, precum şi dezvoltarea calităţilor m o trice);
— lecţia de verificare şi 'apreciere a gradului de pregătire
a celor cu care se lucrează. --
243

Corespunzător acestor tipuri de lecţii, se modifică şl struc­
tura ei, adică succesiunea verigilor, aşa cum rezultă din (•('!(•
expuse mai jos.
î n lecţia do în văţare s iioresiunca (‘oiiţiiiulul v c ii^jilof
acesteia sint statornicite, cel mai frecvent, Tn^ft-TuT următor ;
organizarea colectivului, al cărci ^ o n ţ j ^ t include £ri-
mirea de ^ t r e caidrele de specialitate a raportului exc^utanţi-
lor ; verificarea prezenţei colectivului : com unicarea temelor
J e c ţ^ ; ■
^"^pregătirea organism ului pentru efort, prin efectuarea
unor exerciţii fizice sim ple, cu intensitate medie si cunoscute
din activitatea anterioară, m enite să contribuie l n 3 eoseBî~Iâ" ac-
tlvTţatea circulaţiei'şi respIfaŢiei ; ■ ‘ ......... ■
' ■ ^ inflTOlitărea^.dezmltării fizice ailmoniaas6 - prin efec­
tuarea unui sistem de exerciţii’ capabil sâ^'deterfnine creşterea
inasei musculare, a stabilităţii ş i • m obilităţii articulare;
^ însuşirea şi fixarea priceperilor-şi deprinderilor de m iş­
ca r e; se acţionează şi asupra dezvoltării în continuare a cali­
tăţilor m otrice ; . . :'
^ scăderea intensităţii efortului prin efectuarea unor
exerciţii-liniştitoare, de relaxare ; ' - .-.-i
concluziile lecţiilor şi recomandările privind "activita­
tea independentă a subiecţilor. ■ expresă a atitudinii corecte ă 'corpului prezentă în mă]oi1tatpa
Leicţia de tip m ixt, cea rrîiai frecvent folosi.tă în activita­
tea " g ied u c a tie fizică, sore deosebire de^ipul' precedent, cu-
prinde încă o venga, şi în continuare a-
. pncegerilo^ depnnHpriînr .şica lită ţv lnr motrice încinse ~în lec- •
ţiile precedente. De regulă, această verigă urinează celei în care
se m suşeşte m aterialul nou p r^ at.^ ,'
Succesiunea verigilor în *desfâşurarea -,acestui ţip de lecţii
e s te :următoarea : organizarea^ colectivului U pregătirea organis­
mului pentru e fo r t ; influenţarea dezvoltării fizice ■armonioase ;
însuşirea m aterialului nou predat ; perfecţionarea unor. e le­
m ente irucluse îri lec ţiile pi;-ecedente ; scăderea intensităţii efor­
tulu i ; concluzii şi recomandări ’privind,_ activitatea indepen­
dentă a subiecţilor.
în lecţia de perfecţionare, ponderea activităţii-,de predare
cade asupra îm bunătăţirii’unui sistem determinat de priceperi,
deprinderi şi calităţi motrice, stabilite prin tem ele lecţiei. ,
Succesiunea verigilor în acest tip de lecţie, de obicei, este
următcwrea : o.rganizarea c o le c tiv u lu i; pregătirea organism ului
pentru e fo rt; efectuarea tem elor lecţiei 5 -scăderea intensităţii
244-
efortului ; concluzii şi recomandări privind activitatea inde-
])cn<ientă a subiecţilor.
In lecţia de verificare şi apreciere a gradului de pregătire
a roloctivului cu care se lucrează, succesiunea verigilor lecţiei
f.ste următoarea : organizarea colectivului ; pregătirea organis­
mului pentru e fo r t; verificarea şi aprecierea pregătirii subiec­
ţilor potrivit tem elor lecţiei respective ; concluziile şi recoman­
dările pentru activitatea independentă.
b) PREOCUPĂRI CE NU SINT CONSTITUITE ÎN VERIGI
DISTINCTE ALE LECŢIEI
In tipurile de lecţii enumerate mai sus, nu rezultă că ar
exista şi o verigă distinctă a m uncii educative, deşi aceaşta re­
prezintă o preocupare de seamă a cadrelor'' de specialifate în
toate lecţiile.' De fapt, acţiiinea de educare se desfăşoară de-a
lungul tuturor lecţiilor, indiferent de tipurile acestora.
iVceeaşi'Interpretare se* acordă si formării cunoştinţelor .de
specialitate, care nici gle nu sîn t ,grupate~într-o 'veriga distmctă
a lecţiei. Practic, acestea preced şi însoţesc efectuarea tuturof
■' exerciţulor, ca urmare a explicaţiilor, indicaţiilor verbale şi în­
demnurilor form ulate de cadrele de specialitate.
Din preocupările periiilanent^ face parte şi influehţaie a
■tipurilor de lecţii. Programarea acestei preocupări poate avea
lo c'în cadrul verigii prin care se influenţează dezvoltarea ar­
monioasă ă corpului, dar şi în alte mom'&nte ale lecţiei, odată
cU efectuarea celorlalte execuţii incluse în conţinutul lecţiei.
Influenţarea expresă a atitudinii corecte a corpului capătă
o den'sehită însemnătat-e în caTiTrilp în care se actioneaza in di-
rp p ţia p r e v e n ir i i s a n c o f<^>^atPT-iT iiruaj^-do fiH p n 'ţF - l iz i c â r s r v ^ ^
tndi-ni deficiente şi, în acest cag. necesitatea includerii ei-ca un
moment al lecţiei apare-deplin.întem eiată. •
Ca momente ale lecţiei 6-au statornicit si ’ă sa-numitele „în-
c ă l : ^ apiS!^^^l,-r:are constau 'in efectuarea unor gjţerciţii m e-
nttp^^ a.siiJurp adaiptareâ ■of^amsmuIîir~la, cerinfde specifice
oa, ^ ______ ____
executării diferitelor structur^d^acţiuni m otrice precizate prin
tem ele lecţiei. Acest gen de exerciţii este folosit îndeosebi în
cazurile în care caracterul urmăfeârelor. execuţii diferă evident
de activitatea precedentă, a tît prin natura efortului (viteză, în-
demînare, forţă, rezistenţă), cît şi a structurii acţiunii motrice
(tehnica). P rec^ area exerciţiilor: respective de acest gen cu
o „încălzire sp©cială“ favorizează ^adaptarea tuturor funcţiilor
245,
 organismului la specificul activităţii şi, implicit, contribuie la
sporirea randam entului scontat.
D in ansamblul momentelor lecţiilor poate fi amintită şi
măsura efectuării unui com plex de exerciţii orientat spre dez­
voltarea cu precădere a calităţilor motrice şi, mai ales, a forţei
şi rezistenţei. De regulă, acest moment este amplasat spre fi­
nalul lecţiei şi constă în efectuarea unor exerciţii analitice (ge­
nuflexiuni, îndoiri şi întinderi de braţe din poziţia sprijinit, ri­
dicări de greutăţi, alergări de durată etc.), sau a unui com plex
de exerciţii (prin folosirea procedeului în circuit sau cu inter­
vale, a unor structuri de exerciţii cu caracter cuiturist etc.), în
scopul dezvoltării selective sau cum ulative a calităţilor motrice.
La prima vedere s-ar părea că acest gen de exerciţii apar­
ţine verigii prin care se urmăreşte dezvoltarea fizică armoni­
oasă. Efectuarea acestor exerciţii, bineînţeles, nu exclude o ase­
menea influenţare, dar aceasta numai în secundar, deoarece, în
principal, ele sînt {irogramate pentru dezvoltarea pe un plan
superior a calităţilor motrice respective şi nu a dezvoltării ar­
monioase a indicilor morfologici ai organismului.
Diferenţierea lecţiilor în diferite tipurij precum şi alter­
narea în cadrul acestora a verigilor şi momentelor distincte
sus-m enţionate au o deosebită înrîurire asupra organizării su­
perioare a procesului instructiv-educativ. Prin diversificarea
respectivă şi, bineînţeles, a înţelegerii aprofundate a sem nifi­
caţiei acesteia din punct de vedere metodic se înlătură şablo- ,
nizarea predării, lecţia devenind un instrum ent eficient de ori­
entare permanentă a conţinutului instruirii spre realizarea
obiectivelor com plexe ale educaţiei fizice. r ■
In încheierea considereritrfor referitoare la înţelegerea
structurii şi tipului lecţiilor este necesar a fi subliniat faptul
c;ă, în special, în privinţa interpretării acestora trebuie sa se
dea dovadă de m ai multă elasticitate.
A stfel, într-o lecţie, de orice tip ;ar fi aceasta;' chiar dacă
ponderea predării este orientată asupra realizării unui anumit
scop didactic, aceasta nu înseamnă că paralel cu el şi într-o
anumită măsură, nu se contribuie şi la îndeplinirea celorlalte
scopuri didactice .fundamentale. î n s u ş ir p a , f i r o ro g p o r f o ^ ţ in ,
narea d e p r i n d e r i l Q r _ d a - l « u ' H p p y p m p ln , n n « n In o m im ia i
jn_cadru] lecţiei de tip mixt., ci. desigur. într-n măsurăm m ai
m ică. înclusiv-i n celelalte tipuri de lecţii, cum ar fi cele de în-
"'vătare sau^ d e verificare si apreciere. cj
246
Interpretarea elastică a tipurilor de lecţie trebuie extinsă
şi asupra înţelegerii succesiunii verigilor şi m omentelor lecţiei.
Ele nu schematizează desfăşurarea instruirii, ci numai o ordo­
nează în concordanţă cu tem ele lecţiei şi, desigur, cu normele
m etodice justificat statornicite în practică.
In privinţa particularităţilor tipurilor de lecţii proprii an­
trenam entului sportiv, acestea sînt dezbătute în teoria antrena­
m entului sportiv^.
c) ORIENTĂRI NOI PRIVIND CREŞTEREA EFICIENŢEI LECŢIEI
Exigenţele mereu cresc-înde formulate de societate faţă de
sporirea eficienţei educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv
iiu delenninal, aşa cum era firesc, şi inlen-sificaroa preocupă­
rilor referitoare! ia conţinutul vşi dwfn.şurar<M ioc-ţicl, piincii|).ila
formă de organizare a i)ro(.’esuliii iiislrucUv-i-ducnilv. l ’nvM'U
pările respective au dcweniL cu alîL mal l(>^'llliii(‘ cu a.vn ciiiii
o confirmă şi practica, lecţia continuă sft Includft şl îii prczciil,
m ulte norme de lucru tradiţionale, depăşite şl chiar coiitmidlf
torii cu unele obiective actuale ale educaţiei fizice şl anli(‘iia
m entului sportiv.
Lecţia clasică, de exem plu, nu dă sufic ien tă , atenţie- Pi'c-
gătinflndiviauaj^jrdîţerenţiate a-SubifyţilQ^ teoretic, res-
pp/^tiârpa in n r e d â r p g particularitătilor-flZ'JiC.e, Si_T3şihlce ale celor
^ p a r p se lucrpazC ^ e ridicată la rang de principiu. Ejjn m en-
t^ r p a canoanelor tradiţionale ale lecţiei de educaţie"fizică, d4
^^y^mplu, siihi°^ţil c u cipHtndi-ni sânt în bună măsură baraţi în
c r C ste r ^ randamentului lor prin faptul_ca nu le sînt create
^•nnrliţii dp .perfecţionare potrivit-diaponibilităţilor lor şi astfel
prppăt.irpa Inr este raportată numai 1a-Jcerinţele generale ale
lJ ^ g r a ^ L _ In lo a rte m ulte oa'zuri^ toţi componenţii unei clase
de elevi sînt supuşi aceloraşi conţinut instructiv, volum şi chiar
intensităţi de efort. Adeseori, cei mai puţin dotaţi din punct de
vedere fizic, deşi ei ar trebui să beneficieze de un rc'gim de ac­
tivitate mal susţinut şi diferenţiat, pentru a evita situaţiile de
inferioritate evidentă faţă de colegii lor, caută sub diferite pre-
tex te să fie chiar scutiţi de lecţiile de educaţie fizică. Aeeme-
nea exem ple, aflate în contradicţie cu noile cerinţe ale educa­
ţiei fizice, fără îndoială nu reflectă numai slăbiciunile mani­
festate în activitatea lor de către unele cadre de specialitate.
‘ I. Ş iclo v a n , T e o r ia a n t r e n a m e n t u lu i s p o r t iv . E ditura Sport-T urism ,
1977.
247
ci şi consecinţele unor normative şi practici didactice tradiţio­
nale, depăşite, prezente încă în conceptul despre organizarea şi
desfăşurarea lecţiei de educaţie fizică.
în prezent, un număr tot mai marc de teoreticioni şi ca­
dre de speciailitatc i)r()ni()vea/,ă noi ori('ntâri inot(Klolo^;ic'e, a
căror j'eucralizarc s-ar iininine cît mai {'l abiiic, deoarece se do-
V(‘desc m ult mai cficii'nte.
D irili'c a c e ste o rien tă ri m en ţio n ă m u rm ă to a re le :
O bicctividc de instruire ale lecţiei să fie judicios corelate
cu dispon ibilităţile de randam ent şi cu particularităţile in d ivi­
duale ale subiecţilor. Această orientare vizează în m od deosebit
organizarea lecţiilor de educaţie fizică, şi cunoscînd că se
desfăşoară cu coilective de elevi cu nivel eterogen de pregătire
fizică, nu .poate admite în continuare neluiarea în considerare
a particularităţilor lor. Se impune aşadar ca precizarea obiec­
tivelor instructiv-educative să fie precedată de cuTinaii^prea
în u ltilatQraiă--a-jiidicilor m o rfo lo g icisi funcţionali, a capacită-
ţii motrice, a Oipţiunii subiecţilor respectivi pentru o activitate
sau alta, a eventualelor deficienţe sau atitudini deficiente. N u­
mai pe această bază pot fi stabilite obiective de instruire rea­
liste, strîns corelate cu nevoile concrete de educare fizică a fie­
cărui subiect. Desigur, o asem enea înţelegere a problemei mo­
difică sistem ul tra:diţionalist de acţionare a cadrului de specia­
litate faţă de subiecţi, el ne m ai programînd aceleaşi exerciţii
şi dozări ale efortului pentru toţi elevii unei clase, ignonînd ast­
fel necesitatea obiectivă a diferenţierii predării, potrivit parti­
cularităţilor şi capacităţilor individuale de randament.
Reuşita acestei orientări este condiţionată, deci, în cea lAai
mare măsură, de modificarea sistem ului de acţionare a cadrului
de specialitate, dar ea incumbă responsabilităţi sporite şi pen­
tru subiecţii cu care se lucrează. La rîndul lor, aceştia trebuie ^
devină m ult mai conştienţi şi activi în raport cu obiectivele
instructive ce le sînt precizate. Ei trebuie să devină to t m ai res­
ponsabili de faptul că educarea ior fizică le revine în prim ul rînd
lor înşile şi nu numai cadrului de specialitate care, ca pînă în
prezent, comandă exerciţiile, le corectează, apretoiază progresele
realizate, într-un cuvînt acesta „face şi răspunde de to t“.
Participarea conştientă şi activă a fiecărui elev la realiza­
rea obiectivelor educării lui fizice trebuie să constituie o înda­
torire socială la fel de importantă ca şi efortul personal depus
pentru însuşirea conţinutului celorlalte obiecte de învăţământ.
Fără înţelegerea apro'fundată a acestei cerinţe, dar mai
ales fără aplicarea ei consecventă în practica fiecărei lecţii nu
248
se va permite generalizarea învăţământului activ în educaţia
fizică şcolară şi nici obţinerea unor rezultate notabile.
în concordanţă cu exigenţele acestei orientări este necesar
a se aduce noi precizări şi formulări temelor instructive ale lec­
ţiei. Practica actuaIiL_asa cum se cunoaşte, confirmă că majn-
ritaţ^a lecţiilor de educaţie fizica includ două, trei teme, o i ^ i-
zate, de re'gul^rîff îirfn â l^ fea maniera : învăţarea startului de
j os, repetarea aruncării greutăţii prin procedeul modern, per-
fecţionarea aruncării la poartă prin Săritură .etc. Aparent nu ar
fi_ greşit. dar_dacă raportăm rggpArt.îyp la fapt.nl
că în clasă s e a flă 30— 40 de elevi, unii cu dAfîrîpnţp pviHpnt.p în
telinica'gi uncării la poarta. lăTaltiLdega cu un ni^e l supopior de
execuţie_a procedejilui respecţi,v^Iatunci se ridică cu totul înte­
meiat legitim itatea formulării de această manieră a tem ei în
cauză. Aceasta cu atît anai m ult cu c ît se cunoaşte că pentru unii
elevi ai clasei respective „perfecţionarea" aruncării mingii la
poartă prin săritură, în adevăratul sens pe care îl are formula­
rea,^ constituie o cotă prea înaltă, pe care nu o vor putea realiza
niciodată.
Asem enea exem plificări pot fi prezentate într-un număr
foarte mare şi dovedesc, în ansamblul lor, cît de departe se situ­
ează încă unele practici actuale de predare de necesitatea core­
lării temelor instructive cu disponibilităţile de randajment şi cu
particularităţile individuale ale subiecţilor.
în antrenamentul sportiv această orientare se realizează
mai puţin anevoios deoarece chiar la baza constituirii colecti­
velor de lucru (echipe, grupe), criteriul omogenităţii pregătirii
sportivilor, individualizarea instruirii şi responsabilitatea per­
sonală pentru obţinerea performanţei superioare sînt implicate
în mai mare măsură de însuşi cadrul organizatoric în care se
desfăşoară lecţia de antrenament sportiv.
0 Organizarea desfăşurării instruirii pe grupe de lucru omo­
gene. Orîpntama în Mpnţia'as^^^ necesităţii gru­
pării subiecţilor după criteriul gradului lor de pregătire fizică,
al caracterului lîeficigrrtglgr~fîzice sau atitudinilor deficiente,
al capacităţii de a face faţă nivelului anumitor concursuri etc.
Organizm^ga~dg~această nian4erăr-a-activităffr subrecţilor pre­
zintă un deosebit avantaj atît pentru diferenţierea funcţională
a tem elor instructive, cît şi pentru crearea la nivelul grupului
instructiv a spiritului de muncă în echipă, elem ent stim ulativ
m ult agreat de subiecţi.
Opiniile critice exprim ate de unii autori în legătură cu
această orientare, în sensul că s-ar fărîmiţa unitatea colectivc-
249

lui olasei de elevi ori a echipei (în anl.renatncMitul siwrliv), sau
că cei cu un nivel m ai scăzut de pregătire fizică nu beneficiază
în m unca lor nem ijlocită de m odelele superioare alo unor cx)lefi[i
mai dotaţi pentru execuţiile respective, nu pot avea întoUiea-
una putere de adevăr. In orice ciiz lucrul pe trrune onioacne
favorizează rnâi m ult dk^ît orice altă formă de oruanizaro a ac­
tivităţii subiecţilor posibilitatea de progres a acestora, 5rt.Tmu-
larea neîncetată a disponibilităţilor lor de r a n ^ m ent.~
— i n legătură cu aceste grupe omogene trebuie însă reţinut
un aspect particular, prezent cu deosebire în lecţiile de edu­
caţie hzică. A stfel, grupa omogenă stabilită pentru tem ele in­
structive din dom eniul probelor atletice, de exemplu, poate să-şi
schimbe componenţa în cazul în care chiar în aceeaşi lecţie sînt
programate obiective specifice unor jocuri spwrtive, aceasta de­
oarece însăşi aptitudinile lor pentru activităţile respective nu
sînt aceleaşi. Cu alte cuvinte, pot fi întîlnite cazuri în care gru­
pele omgene îşi schimbă componenţa, după natura activităţii
programate în m omentul dat.
în dom eniul antrenamentului, aceste grupe de lucru includ
componenţii compartimentelor echipei, ai grupei cu o anumită
clasificare sportivă etc.
^ Of^făşvrorpn instruirii m?mff In hm ă ontiunea su biecţilor
p^ t r â o a ctivita te sau alta. A ce a siă -e a e rrt^
afe ^Brezâată-o-de-e-
sebită valoare metodologică mai ales pentru lecţiile de educa­
ţie fizică, deoarece în contrast cu praoticile actuale. c£^_tijQ în
“Tnai mică măsură seama de opţiunea elevilor pentru un sPort
său~aîtul. favorizeaza antrenarea elevilor în acele _aictivităţi
"^ n t r u cări~nu nOmaî'Că prezariLaTlîîotîvătîi^ -- fie ele m ai m ult
~sau mai p u ţ i n sii.hiprt,ive — dar au şi înclinaţii reale. Desigur,
aplicarea plenară a acestei orientări, în sensul că fiecăruia din
cei 30— 40 de elevi să i se asigure posibilitatea practicării acti­
vităţii preferate, nu este posibilă, după cum ar fi greu de pre­
supus că elevii unei d a se ar putea m anifesta preferinţe atît
jţŞ e şi c&mfpetitiile-IiL -reore z e n ta a c tiv ita ti c o m p e titiv e ^ n ic i-
de diversificate.
Esenţa noii orientări constă în faptul că la nivelul fiecărei
clase, după consultarea elevilor, a luării în considerare a preve­
derilor programei şi, de asemenea, a bazei materiale, să se con­
stituie grupe de lucru după criteriul preferinţei elevilor pen­
tru o activitate sau alta. Avantajul evident al acestei orientări
ar consta şi în aceea că la nivelul fiecărei clase în parte s-ar
crea echipe şi grupe de elevi care încă de timpuriu să se obiş­
nuiască cu practicarea sistematică a unui sport şi mai ales a ce­
lui îndrăgit şi pentru care au şi anum ite înclinaţii.
250
Criticile ce ar putea fi aduse acestei orientări, în sensul că
s-ar îndepărta de exigenţele pregătirii fizice multilaterale pre­
văzute de programa de educaţie fizică sau că ar călăuzi elevii
spre o specializare prematură a instruirii, nu au nici un temei.
A crea grupe de lucru potrivit opţiunii nu are nim ic comun cu
ignorarea cerinţei m ultilateralităţii instruirii elevilor sau a ce­
lei de înfăptuire a tuturor obiectivelor caracteristice diferitelor
cicluri de învăţăm înt şi clase. N u trebuie însă trecut cu vederea
faptul că educaţia fizică şcolară'reprezintă atît principala sursa
^ sportului românesc, cît şi instrum entul prin care
trebuie sa se ăsTgure iniţierea masei t . i n e r e t i i l m ' n p i . . . p u . ţ i n î n -
■tr-un anumit" sport. A cest'â^este m otivul fundamental pentru
care orientarea în cauză îşi are deplina sa valabilitate’. •
2. CO N C U R S U R ILE Ş l CO M PETIŢIILE u
Particularitatea acestnr- fnrmr» n-r^ialgarp a pr'^cesului
instructiv-educativ constă în faptul că ambele presupun între-
<5erea şi odâta~cu aceasta lupta pentru întîietate. Concursul este~
expresia generalizata a oricărui gen de întrecere pentru dispu-
ţâ im 4 a tîietăţii,Jiar_compeuţia reprezintă, de regula, un ansam-
blu_de-ceB C ursun^ ^făsurăte pe b a ^ u n u i regulament anume
conceput si care~~st5Meşte dreptul de participare a~~conairenti-
lor, datele la care treljuie desfăşurate concursurile, criteriile de
stabilire a clasamentelor şi cîştigătorilor. U n meni de baschet
aniical dintre clasele a Vl-a A şi a V l-a B poate fi ’considerat
ca un concurs, după culn~3acă are loc în cadrul campionatului
şc~olar, disputaiL cu etape pe clase paralele, grupuri de clase
pe^^ o a l ă în vederea acordării în fin a la tîtlu ilu i de campion sâ
Şcolii.__el,j3Qaţe~ fi considerat ra parte a competiţiei respective
(campionâtuiLşed^F)^—
''E 55m â_ins4aftţă7' _nu ar fi forme .de
org a n iza re a p r o c esu lu i in str u c tiv -e d u c a tiv , d e o a r e c e co n c u r su -
d e c u m H e in s t r u ir e .,jdfi-P r e g ă tir e. O astfel de in terp reta re e ste
depăşită, c u d eo se b ir e astă zi cîn d pe p lan m o n d ia l c o n cu rsul
esţguiftţetes oq m ijl:0&-j&ad;e-iriaportan t d e pregătire, p oate cel
m ai c o m p lex .
In desfăşurarea concursurilor şi competiţiilor distingem
următoarele momente : ^ egătirea ppntrii efnrt
(încălzirea) : desfăşurarea concursului propriu-zis ; măsuri de
refacere a c ^ a c ită ţii de efort, întreprinse imediat după înche­
ierea întrecerii.
251
 . 3. ACTIVITĂŢI TEMATICE DE GRUP
A ctivităţile de acest gen se caracterizează prin faptul că
desjL4 KLOîîtr]mIiFLi€îîee&vi^ chiar eterogeiîe~ca~grad
'de P r e g ă t ir e fiz ic ă . s c o p u r i1 e -jj.F m ă y ite -ia -c a d ru i co lR ic tiv jta ţilo r
respective sînt a c e le a ş i. D intre cele m ai reprezentative form e
de organizare a proce'stâm'instructiv-edu'cativ de acest gen s î n t :
^m nastica zilnică din şcoli sau t.ahe4:e ; gimnastica în oroduc-
ţf e l e c ţ i i l e pentru corectarea deficienţelor fizice sau a atitudi­
nilor deiiciente,~ofgăn]iăte în unităţi special proHlate în acest
scop ; excu rsii.
Caracteristic' tuturor acestor forme de organizare este că
practicarea lor se face pe baza unor tem e instructiv-educative
bin e_sţa^ lite' 'fî adaptate obiectivelor speSîîce~Iiyniănle prin
îiecâre dirProrinele" m enţionate (gimnastica zilnică din şcoli,
gim nastica în producţie etc.).
La prima vedere s-ar putea considera că form ele menţio­
nate ar face parte din ansamblul activităţilor practice ale dom e­
niului, dar dacă ne referim la faptul că fiecare din acestea in­
clud anum ite m om ente şi măsuri didactice prin care subiecţii
sînt supuşi unei instruiri specifice, integrarea lor în ansaim-
blul formelor de organizare a procesului instructiv-educativ
apare întru totul întem eiată.
în d.esfăşurarea lor^ jiadrele de specialitate ocupă Un loc de
prim ordfnr-ele-fiQncepînd şi orgămzînd^întreaga activitate a su-
bTecţilor, în con cofd anţăcuoH îecH vSe urmărite.
4. A C TIV ITĂ JI COLECTIVE S A U IN D IV ID U A L E
PRACTICATE IN D EPENDENT
A ceste activităti aparţin în mr>H ^amf^ninLui-autn-
edcfcSţîeîTîzTce şi r fn F â e sia şu r a te ^ timpul liber al cetăţenilor.
Iifiportant de reţinut &5te fâptul că deşi nu sînt organizate sub
îndrumarea cadrelor de specialitate, ele pot fi acreditate şj ca
fOTTOe de organizari~a
ftjîroe organizare a ----------
pruct;suiui
m ^abît .......... ................. , .
mM m ult cu a t subiecţii în cauză~nu le practică în afara ori­
cărei funcţii sau oricăror obiective proprii educaţiei fizice şi
sportului. Dintre aceste activităţi şi totodată form e de organi­
zare a procesului instructiv-educativ menţionăm : gim nastica
,_dej .n vi or ar0- 1a dom Lcilin .; locurile practicate ad-hnp ^ p -^ ]â^ e~
în staţiuni balneo-clim aterice. exerciţii de culturism ; pynirsii
în- grup său inHTvîduale ; exerciţii pentru corectarea unor ati-
tadi'ni fi^jce-deficierite eir.
BIBLIOGRAFIE
ENG ELS, FR., A n ti-D u h rin g , Ed. a I lI -a , B u cu reşti, E .S.P.L .P., 1955.
M A R X , K„ C apitalul, v o i. 1., Ed. a Il-a , B u cu reşti, E ditura P.C.R., 1948.
M A R X , K„ ENG ELS, FR., O pere, v o i. X III, Ed. rusă.
L EN IN , V. I., O pere, voi. X IV , B ucureşti, E.S.P.L .P., 1954.
L E N IN , V. I., S a rcin ile u n iu n ilo r tin eretu lu i. B ucureşti, E ditura T in ere­
tu lu i, 1949.
* * * P rogram u l P.C.R, d e iă u r ir e a so cietă ţii so cia liste m u ltila tera l dez­
v o lta te ş i în ain tare a R o m â n iei sp re com unism , B u cu reşti, E ditura
P olitică, 1975.
♦ * * H otărîrea p len arei C.C. a l P.C .R . c u p riv ire la d ezv o lta rea con tin u ă
a ed u caţiei fiz ic e ş i sp ortu lu i. B u cu reşti, 1973.
CEA UŞESC U, N ICO LAE, R ap ort la C on gresu l al X l- le a al P.C .B ., B u cu ­
reşti, Editura P o litică , 1975.
C EAUŞESCU, N ICO LAE, E x p u n ere la C on gresu l cu ltu rii şi ed u ca ţiei
socialiste, B ucureşti, E ditura P o litic ă , 1975.
C EA U ŞE SC U , N ICO LAE, M esa j a d resa t p articip an ţilor la C onferinţa
p e ţară a m işcării sp o rtiv e. B u cu reşti, „ S cîn teia“ nr. 10104, 1975.
C EA UŞESC U, NICO LAE, C u vin tare cu p r ile ju l acord ării unor d istin cţii
sp ortivilor p articip an ţi la ed iţia a X X l- a a J.O., B u cu reşti, „ S cîn -
te ia “ nr. 10575, 1976. " '
B R A N , E. L., M etodica p red ă rii e x e r c iţiilo r d e a tletism , B u cu reşti, E di­
tu ra didactică ş i p ed agogică, 1965.
E P U R A N , 3VL, P sih o lo g ia ed u c a ţie i fizice. B u cu reşti, E d itu ra S p o rt-T u -
rism , 1976.
E P U R A N , M., D R A G N EA , A., M etod ologia cercetă rii a ctiv ită ţilo r cor­
p orale, voi. II, B ucureşti, I.E.F.S.,' 1978. ‘ ‘
FLO RESC U, C.. D UM ITR ESC U . ;V ., PRED ESC U, A ., D espre m etod ica
d ezvoltării ca lită ţilo r fizice. B u cu reşti, E d itu ra U.C.F.S., 1964.
GEORGESCU, FL., E ducaţia fiz ic ă ş i , sportul; — fen o m en social, B ucu­
reşti, E ditura Stad ion , 1971.^ ' . '
GEORGESCU, M., D R Â G A n I I., STANESCU," l!. P rob lem e m ed ica le ale
a n tren a m en tu lu i sp ortiy, Bvţcureşti, .E ditura U.C.F.S., 1964.
G H IB U , E., L ecţia d e ed u ca ţie fizică,-(B ucureşti, E d itu ra U .C .F.S., 1957.
G H IB U , E., P rin cip a lele cerin ţe a le an tren am en tu lu i sp ortiv m odern.
S im p ozion u l ştiin ţific in tern aţion al, M am aia, 1969.
G H IB U , E., TODAN, I., S p ortu l rom ân esc d e-a lu n gu l a n ilo r, B u cu reşti,
E ditura Stadion, 1970.
25Î
 f
G R O LL, E., Id ee u n d G esta lt d er L e ib eserz ieh u n g v o n h eu te , O ster-
r e ic h isc h e r B u d e sv e r la g , V ie n a , 1960.
H O F F M A N , B ., O rig in a l F u n c ţio n a l Iso m etric C ontraction (sy stem o f
sta tin g co n tra ctio n ), Y ork Pennsylvania, T h e B ob H o ffm a n F o u n ­
dation , 1962.
lO N A T H , U ., C ircu it T ra in in g , V erla g B a rtels u n d W ernitz, B erlin , 1961.
K IR IŢ E SC U , C., P a lestrica , E ditura U.C.F.S., B u cu reşti, 1964.
K R E ST O V N IK O V , A . N ., S tu d ii de fiz io lo g ie a e x e r c iţiilo r fiz ic e , B ucu­
reşti, E d itu ra C.F.S., 1952.
K U N ST -G H E R M Â N E S C U , I., H an d b al în 7, ed. a ll - a , B u cu reşti, E d i­
tu ra U .C .F .S., 1966.
K U N A T H , P ., Zu ein g e n so zia lp sic h o lo g isc h en b en d ig u g en h oh er sport-
lic h e r le stu n g e n a m B e isp ie l d es stra ssen ra d -sp o ries. A cta s d e l
C on greso M u n d ia l d e E d u cation P isica y D ep ortiva, M adrid, 1968.
L E B O U L C H , J., L ’ed u ca tio n p h y siq u e et sp o rtiv e v o ie d’in teg ra tio n
so cia l, A cta s del C ongreso M u n d ia l d e E d u cation F isica y D epor­
tiv a , Miadrid, 1968.
M A L IŢ A , M ., A r ta sa u ştiin ţa co n d u cerii, B u cu reşti, R e v ista Forum ,
nr. 2, 1971.
M A T V E E V , D., Ş tiin ţe le şi p ro b lem ele p ra ctice a le sp o rtu lu i d e p erfor­
m a n ţă , B u cu reşti, S p o rtu l p este h otare nr. 25, 1967.
M A TV E EV , L. P., C um s e o rgan izează a n tren a m en tu l pe în tr eg ciclu l
a n u a l, M oscova, In ; R ev . T eoria 1 p ra k tik a fiz ic e sk o i k u ltu rî n r. 5,
1964.
M A T V E E V , L. P ., B a z e le teo retico -m eto d ice a le sp o rtu lu i d e m a re per­
fo rm a n ţă , S im p o z io n u l ş tiin ţific in tern a ţio n a l. M am aia, 1969.
M IC H EV , D., V îrste şi p erfo rm a n ţe record, B u cu reşti, S p o rtu l p este h o ­
ta r e n r. 20, 1966.
M O U LET, R., T en d in ţele a ctu a le a le a n tren a m en tu lu i m od ern — B elg ia ,
B u cu reşti, S p o rtu l p e ste h o ta r e nr. 8, 1965.
N O R K IN A , A SEE V , FLE R O V SK I, M unca in te le c tu a lă ş i cu ltu ra fizică ,
B u cu reşti, E d itu ra C .F.S., 1954.
N O V IK O V , A . D ., T eoria ed u ca ţiei fiz ic e . B u cu reşti, E d itu ra U.C.F.S.,
1961.
N IC U , A L ., Funcţiile şi u n e le im p lic a ţii so c ia le a le sp o r tu lu i d e p erfor­
m a n ţă , S im p o zio n u l ştiin ţific in tern a ţio n a l, M am aia, 1969.
N IC U , A L., F O C ŞE N E A N U , A ., S e le c ţia în sp ort. B u cu reşti, C.N.E.F.S.,
1976.
O ZO LIN, N . G., Z ilele p reco m p etiţio n a le. M oscova, R ev. L io g k a ia a tle -
tik a nr. 8, 1964.
P A V E L , A., E d u caţia şi p ed agogia în p e r sp e c tiv ă o p era ţio n a lă , B u cu reşti,
E d itu ra d id a ctică şi p ed a g o g ică , 1960.
P . M C., IN T O SH ., S o cio lo g ia sp o rtu lu i. B u cu reşti, S p o rtu l p este h otare
n r. 35, 1967.
P U N I, A . T., D esp r e ro lu l, te h n ic a ş i e fe c te le m eto d ic e a le e v id e n ţe i
in stru ir ii sp o rtiv e. B u cu reşti. î n : R ev . C ultură fiz ic ă şi sp ort
nr. 3, 1965.
P U N I, A ., T„ P reg ă tirea p sih o lo g ică a sp o r tiv ilo r p en tru co m p etiţie.
M oscova. In rev . T eoria i p rak tik a fiz ic e sk o i k u ltu rî, 1964.
S E U R IN , P ., L 'ed u ca tio n p h y siq u e d an s le m o n d e, E d itio n B iere, B or­
d e a u x , 1962.
ST R O e SC U , A;, G im n astica, B u cu reşti, E d itu ra d id a ctică ş i p ed a g o g ică ,
1968.
254
II;
ŞIC LO V A N . I., M unca ed u cativă în p rocesu l a n tren am en tu lu i sp o r tiv .
B ucureşti, U.C.F.S., 1964.
ŞIC LO V AN , I,, D iversificarea ed u ca ţiei fiz ic e , cerinţă o b iectiv ă a v ie ţ ii
so cia le con tem porane. B u cu reşti, In ; R ev. E du caţie fizică nr. 1,
1971.
TEJLY, Z., D espre u n e le prob lem e ale ed u ca ţiei fizice d e m asă d in
R. S. C eh oslovacă, B ucureşti, S p ortu l p este hotare nr, 23, 1966.
TEODORESCU, L,, PR ED ESC U , A., P rob lem e de an tren am en t în jo c u ­
r ile sp ortive, B u cu reşti, E d itu ra U .C.F.S., 1962.
TEODORESCU, L., D esp re tactica sp o rtiv ă , B u cureşti, E d itu ra U .C .F .S.,
1965.
ŢIRCO VNICU, V., P ed agogia g en era lă , T im işoara, E d itu ra F a cla , 1975.
V IA L A R , P., P en tru o doctrină sp ortivă. A ten a , T h e In tern ation al O lim ­
p ic A cad em y, 1963.
V O ICULESCU, I., C., PETR IC U, I., C., A n a to m ia şi fizio lo g ia o m u lu i.
B u cu reşti, E ditura m ed ica lă , 1964.
W A JN Y , Z., P la n u l d e an tren am en t ca o p erfecţiu n e p rogresivă, B u cu ­
reşti, S p o rtu l p e ste hotare nr. 29, 1967.
* A n tren am en tu l cu in terv a le. C ulegere de articole. S ectoru l d e
d ocum en tare ş i in form are ştiin ţific ă a l C.N.E.F.S., 1967.
* A n tren am en tu l în circuit. C ulegere d e a rticole, S ecto ru l de d ocu ­
m en tare ş i in form are ştiin ţific ă a l C .N.E.F.S., 1966.
* C ib ernetica şi cu ltu ra fiz ic ă . C ulegere de articole. S ecto ru l d e
d ocum en tare şi in form are ştiin ţific ă a l C.N.E.F.S., 1967.
* C on trib uţii la sociologia cu ltu rii d e m asă. E ditura A ca d em iei
R. S. R om ânia, 1970.
* C onţinu tul şi m etod ica a n tren a m en tu lu i sportiv. B ucu reşti, E d i­
tu ra S tad ion , 1971.
* C ultura şi so cia lism u l. E ditura ştiin ţifică , 1971.
* D icţion ar d e p ed a g o g ie con tem p oran ă. B ucureşti, E d itu ra E n ciclo­
p ed ică R om ână, 1969.
* F o losirea m eto d ei m o d elă rii în o b iectiv iza rea p ro cesu lu i d e an tre­
n am en t, B u cureşti, C entrul de cercetări ştiin ţific e al C.N.E.F.S-,
1971.
* S tu d ii de sociologie, p sih ologie, b io lo g ie şi m etod ică a ed u ca ţiei
fiz ic e ş i sp ortu lu i, B ucu reşti, E ditura Stad ion , 1971.
 CUPRINS

f- I n
K
'JT. ,

P re fa ţă

PARTEA I

BAZELE GENERALE ALE TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE

ŞI SPORTULUI ...... ..................................................... 7
CAPITOLUL I

OBIECTUL Şl STATUTUL TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI

CA Ş T I I N Ţ Ă ...................................................................................................................... 9
I. Perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii de mişcare (motrice)
a oam enilor, obiect ol teoriei educaţiei fizice şi sportului . . 9
II. Evoluţia denumirii teoriei educaţiei fizice şi sportului . . . . 11
III. Statutul teoriei educaţiei fizico şi sportului ca ştiinţă . . . . 13
IV. Dezvoltarea teoriei educaţiei fizice şl sportului ca disciplină şllln-
ţ i f i c ă ............................. ...............................................................................................
A. Dezvoltarea gîndiril teoretice în domeniul ^ d u c a ţlo i fizico şl
s p o r t u l u i .............................................................................................................. 14
B. Constituirea sistemului do discipline ştiinţifico al dom eniului e d u ­
caţiei fizice şi sportului (ştiinţa educaţiei fizice şi sportului) . 21
C. Structura teoriei educaţiei fizice şl legătura acesteia cu alte
ş t i i n ţ e ....................................................................... ........................................24
V. Educaţia fizică şi sportul - activităţi s o c i a l e .......................................... 29
A. O rig inea educaţiei fizice şi sportului . . . . . . . 29
B. Esenţa- educaţiei fizice şi sportului ca activităţi sociale . , 35
CAPITOLUL II

IZVOARELE Şi METODELE DE CERCETARE STIINTIFICA ALE TEORIEI

EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI , . . ' ................................................38
L Izvoarele teoriei educaţiei fizice şis p o r t u l u i ........................................... 38
(TQ M etodele de cercetare ştiinţifică ale teoriei educaţiei fizice şi spor­
tului . . . . . ' ................................ . , . ' . . 41
CAPITOLUL III
CATEGORIILE TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI . . . . .50
( ^ ^ u c a ţ i a fizică . . , . . . . . . . . . . 51
@ D efin iţia, subsistemele şi sectoarele educaţiei fizice . . . . - 51
® Conţinutul, laturilor educaţiei fizice ca proces instructiv-educativ 55

257
 ( / / J S p o r t u l ....................................................................................................................... 61
©Documentele 158
w h A ntrenam entul sportiv ....................................................................................... 67
■ L ite ra tu ra de sp ecia li'tate' 161
Cultura f i z i c ă ............................................................................................... . 68
CAPITOLUL III
CAPITOLUL IV
^ P R IN C IP IIL E D ID A C T IC E _ 5*
75 164
IDEALUL, FUNCŢIILE Şl OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE Şl SPORTULUI
I. Pr'mcipiu\ orientării educotWe a pro ,
(? ) C oncepţia Partidului Connunist Român despre edu caţia fizică' şi sport 76
84 t trenamentului sportiv ■ • ' ' • -i raport cu exige'^V 164
II. însem nătatea idealu lu i în dom eniul ed u caţiei fizice şi sportulu' II. Principiul modelării conţinutului instruirii ,n P _ , .
(jlh Funcţiile educaţiei fizice şi sportului . . 89 <? caracteristice fiecărei activitaţi prat ^ ^ . 165
( l^ O biectivele educaţiei fizice şi sportului . 102 Principiul participării conştiente ac ive ş i
170
CAPITOLUL V Principiul intuiţiei . • • ’ ' 172
SISTEMUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ Şl SPORT . 106 Principiul accesibilităţi' • , . • ■ ' 174
Principiul sistematizării şi continui aţi 175
/. D efin irea n o ţ i u n i i ............................................. 106
Principiul însuşirii temeinice 177
d j ) Principiile organizatorice care stau la b aza sistemului de educaţie
fizică din R o m â n i a ................................ 108 CAPITOLUL IV

( iii ) Structura sistemului nostru d e educaţie fizică şi sport 113 METODELE D E INSTRUIRE Şl DE EDUCARE
178
I. M e to d a şi procedeul metodic. D efin iţia noţiunilor . . . . 178
PARTEA a ll-a //. Siftem ul metodelor si procedeelor metodice de instruire . '
179
DIDACTICA 'GENERALA A EDUCAŢIEI FIZICE ŞI A A. M etodele d e însuşire şi perfecţionare o cunoştinţelor, priceperi
ANTRENAMENTULUI S P O R T I V .......................................... 117 lor. deprinderilor şi calităţilo r motrice . • ' ’ '
S- M etodele de verificare şi a p reciere a pregătirii subiecţilor .
CAPITOLUL I
C. M etodele de refacere a cap a c ită ţii de efort . . • ■ 214
PROBLEMELE D ID A C TIC II GENERALE, TRASATURILE PROCESULUI IN -
O. M etodele d e co rectare a greşelilor d e execuţie . • • 214
STR UCTIV-ED U C A TIV ŞI SISTEMUL MIJLOACELOR EDUCAŢIEI FIZICE
E. M etodele d e ed u c a re socialistă a celor an tren aţi in p racticarea
Şl A N TR E N A M E N TU LU I SPORTIV . . . . . . . .119
fixerclţiilor fizice şi sportului 215
/. Problem ele d idacticiL^ener'ale a educaţiei fizice şi a antren am en -
tului sportiv 119 CAPITOLUL V

^ T r ă s ă t u r i l e procesului instructiv-educativ . . . . 120 . FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV 234

^ Sistemul m ijloacelor educaţiei fizice şi a le antrenam entului sportiv 130
Ansamblul formelor d e o rganizare a procesului instructiv-educativ 234
131 Bibliografie
M ijlo a c e le s p e c i f i c e ...................................................................................... 253
® M ijlo a c e le a s o c i a t e ....................................................... ....... 141
C. D iferenţierea practicării exerciţiilor fizice şi gru parea lor în a c ­
tivităţi independente .. . . . . . • 142

CAPITOLUL II

O C O M PO NENTELE PROCESULUI IN STR U C TIV-ED U C A TIV . . . . 1 4 4

^ Cunoştinţele de s p e c i a l i t a t e .......................................................................144
Indicii armonioşi de dezvoltare m orfologică şi funcţională . . 145
Priceperile şi deprinderile de mişcare ( m o t r i c e ) .................................... 145
C/V5 C a lită ţile motrice ............................................................................................... 148
Elem entele de conţinut a le celorlalte laturi a le educaţiei . . . 151
VI, Legătura com ponentelor procesuluiinstructiv-educativ cu efortul , 152
^ J h Docum entele şi literatura de specialitate care stabilesc, orientează
-! J ----------------- ----------------------- 1
.,! I— 157
şi dezvoltă conţinutul procesului instructiv-educativ

258