Caracterizarea lui Ghiță- Moara cu noroc

1.Încadrarea în epocă și specia literară

Publicată în 1881, în primul volum al prozatorului, intitulat Novele din popor, Moara cu
noroc respectă particularitățile formale și de conținut ale nuvelei.

2.Elemente de structură și compoziție(tema, titlul, natura conflictului, mijloace de

caracterizare, simetria incipit-final)
Tema nuvelei o constituie efectele nefaste și dezumanizante ale dorinței de înavuțire. Ea
poate fi privită din mai multe perspective: socială-nuvela surprinde încercarea lui Ghiță de a-și
schimba statutul social, moralizatoare-urmărește consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire
și psihologică-prezintă conflictul interior trăit de Ghiță.
Tema susține , așadar, caracterul realist și psihologic al nuvelei, oferindu-i autorului prilejul
unei analize a sufletului uman din perspectiva încălcării unei legi nescrise a comunității rurale,
potrivit căreia cinstea și liniștea sufletului sunt esențiale pentru fericirea individului, abaterea de
la această lege și încălcarea unor norme morale fiind aspru pedepsite atât de către divinitate cât și
, în cazul de față, de către autor.
Titlul nuvelei este mai degrabă ironic, toposul ales, cârciuma Moara cu noroc , fiind de fapt
Moara cu ghinion fiindcă ușurința câștigurilor de aici ascunde abateri etice grave.
Indicii spațio-temporali susțin caracterul realist al nuvelei: acțiunea se desfășoară pe
parcursul unui an , între două repere temporale cu valoare religioasă, de la Sfântul Gheorghe
până la Paști în satul ardelenesc Ineu, în secolul al XIX-lea.
Conflictul este complex, social, psihologic și moral. Conflictul central este cel moral-
psihologic și reflectă oscilarea protagonistului între trăiri puternice dar contradictorii: dorința de
a rămâne om cinstit pe de-o parte și de a se îmbogăți alături de Lică, pe de altă parte.
Conflictul interior se reflectă în plan exterior prin confruntarea dintre Ghiță și Lică
Sămădăul.
Simetria incipitului cu finalul se realizează prin intervențiile bătrânei și prin descrierea
drumului a cărui simbolistică se completează în final cu sugestia drumului vieții care continuă și
după evenimentele tragice. Realizată în mod realist, descrierea acestui drum și a locului în care
este situată cârciuma anticipează destinul tragic al familiei lui Ghiță.

3.Statutul personajului în nuvela realist-psihologică

În nuvelă,accentul nu cade pe actul povestirii,ci pe complexitatea personajelor,
reprezentative pentru anumite categorii sociale, conturate realist, în relație cu mediul și epoca în
care trăiesc și având un destin prestabilit.
Ioan Slavici nu înfrumusețează cu nimic viața personajelor sale, fiind un observator neutru,
rece și impersonal. Definitoriu pentru arta realizării personajelor este marea putere de
interiorizare, eroii lui Slavici fiind înfățișați în zbuciumul lor lăuntric, nu doar în manifestările
exterioare așa cum fuseseră creați în proza de până atunci.

Page 1 of 4
 Originalitatea artei portretistice la Slavici constă în faptul că personajele au însușiri
numeroase, pozitive și negative, au calități și defecte , voință și slăbiciune, atitudini ferme și
ezitări, iubesc sau urăsc, comportându-se în general ca niște ființe reale. Prin urmare portretul lor
este complex, fiind alcătuit din trăsături contradictorii și constituindu-se ca o însumare a
observațiilor autorului cu mărturisirile personajelor și cu reacțiile sufletești ale celorlalte
personaje.

4.Ghiță, personaj complex, rotund

Ghiță este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, destinul său ilustrând
consecințele nefaste ale setei de înavuțire. Complexitatea caracterului său, care se dezvăluie pe
parcursul narațiunii și capacitatea de a surprinde fac din el un personaj rotund.
El evoluează de la tipicitate- cârciumarul dornic de înavuțire la individualizare psihologică
și morală ,parcurgând un traseu sinuos al dezumanizării. El ezită între cele două căi simbolizate
de: Ana- valorile familiei ,iubirea ,liniștea colibei și de Lică- bogăția, atracția malefică a banului.
Lică, pe de altă parte, rămâne egal cu sine însuși , om rău și primejdios, iar Ana suferă
transformări interioare care devin un prilej pentru autor de a realiza o fină analiză a psihologiei
feminine.

5.Episoade semnificative
Două episoade semnificative pentru construcția personajului sunt dialogul dintre Ghiță și
soacra sa , din incipit, în care se confruntă două concepții diferite despre viață- bătrâna este
adepta valorilor tradiționale , în timp ce Ghiță dorește bunăstarea materială- și finalul tragic care
demonstrează faptul că patima înavuțirii distruge echilibrul interior și are consecințe grave în
planul integrității morale și fizice.

6.Portret moral. Statut inițial. Evoluția personajului

Statutul inițial al personajului este reliefat în dialogul din incipit. Cizmar sărac, dar om
harnic, blând și cumsecade, soț și tată iubitor, Ghiță ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc
din dorința de a-și deschide o cizmărie și de a asigura familiei un trai mai bun. Atâta timp cât
este un om de acțiune, lucrurile merg bine, cârciuma aduce profit, iar familia trăiește în armonie
Venirea lui Lică Sămădăul ,șeful porcarilor, la cârciumă, tulbură echilibrul familiei și
marchează începutul înstrăinării lui Ghiță de familie. Cârciumarul se simte amenințat de
Sămădău, de atitudinea de stăpân necontestat al locurilor: Ori îmi vei face pe plac, ori îmi fac
rând de alt om la Moara cu noroc.
Intuind, ca și Ana , că porcarul este om rău și primejdios , Ghiță își ia măsuri de precauție:
își cumpără doi câini, două pistoale și angajează încă o slugă , pe Marți. Deși înțelege că la
Moara cu noroc nu putea să rămână nimeni fără voia lui Lică, Ghiță nu poate părăsi locul pentru
că-i mergea bine , iar Sămădăul, bun cunoscător al psihologiei umane, se folosește de patima lui
pentru bani spre a-l atrage în afaceri necinstite și apoi pentru a-i anula personalitatea.
Ghiță se dezumanizează treptat, trăind o dramă psihologică născută din conflictul interior
dintre dorința de a rămâne cinstit și patima înavuțirii.

Page 2 of 4
 La un moment dat ajunge chiar să regrete că are familie și copii pentru că nu-și poate asuma
total riscul îmbogățirii alături de Lică.
Devine introvertit, morocănos și violent, purtându-se brutal față de Ana și față de copii.
Omul bun, blând, harnic de la începutul nuvelei se transformă într-o fire ciudată, neizbutind să-
și pună în acord esența cu aparența existențială decât cu prețul vieții (George Munteanu).
Este fricos și laș întrucât fuge de eul său real , căutând un altul iluzoriu care-l va conduce
spre moarte.Mai mult , începe să se supună lui Lică, simțind că are nevoie de bunăvoința
acestuia.
Treptat imaginea de om onest, blând și cumsecade se destramă ireversibil, Ghiță devenind
complice în afacerile ilegale ale porcarului, în jefuirea arendașului și în uciderea unei femei și a
unui copil. La proces jură strâmb, axa vieții sale morale fiind distrusă treptat. Se simte înstrăinat
de toți și de toate.
Când își conștientizează drama, are remușcări, îi cere iertare soției, dar nu este capabil să ia
o decizie durabilă. Colaborează cu Pintea , dar nu este sincer în totalitate nici față de acesta,
întrucât păstrează jumătate din banii aduși de Lică.
Ghiță alunecă definitiv pe panta dezumanizării, ajungând pe ultima treaptă a degradării
umane în momentul în care, orbit de furie și de răzbunare, își aruncă soția drept momeală în
brațele Sămădăului. O pierde definitiv pe Ana , care, dezgustată de lașitatea lui și considerându-l
o muiere îmbrăcată în haine bărbătești, i se dăruiește lui Lică. Ghiță o ucide, fiind omorât la
rândul său din ordinul lui Lică, de către unul dintre oamenii acestuia.

7.Mijloace de caracterizare
Modalitățile de caracterizare utilizate în construcția personajului sunt atât directe- prin
intermediul naratorului, al celorlalte personaje sau prin autocaracterizare, cât și indirecte-
comportament, limbaj, relația cu alte personaje.
Portretul fizic al lui Ghiță este aproape inexistent, redus la câteva detalii, prezentate la
început-înalt și spătos –pentru ca mai apoi trăsăturile cârciumarului , mimica, gestica, tonalitatea
acestuia să reflecte transformările sale sufletești.
În reliefarea portretului moral sunt utilizate și mijloace de investigație psihologică precum
analiza psihologică, monologul interior, introspecția, scenele dialogate, notația mimicii , a
gesticii, a tonalității. Prin caracterizarea directă naratorul redă transformările personajului: devine
de tot ursuz, se aprindea pentru ori și ce lucru de nimic, nu mai zâmbea ca înainte, ci râdea cu
hohot, încât îți venea să te sperii de el.
Prin intermediul monologului interior sunt redate gândurile și frământările personajului,
realizându-se astfel autocaracterizarea: Ei!Ce să fac? Așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac
dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea? .

8.Concluzii
Valoarea deosebită a acestei nuvele constă în modul de realizare a personajelor, în analiza
psihologică, aceasta pornind de la descrierea generală a stărilor psihice spre a ajunge la
observații de mare finețe.

Page 3 of 4
 Destinul tragic al lui Ghiță are un rol moralizator, potrivit advertismentului rostit de bătrână
în incipit: Pus în situația de a alege între banii obținuți din afaceri necurate și liniștea
sufletească, Ghiță este orbit de patima îmbogățirii și se dezumanizează treptat, chiar dacă
oscilează între stări contradictorii și are momente de regret, măiestria lui Slavici constând
tocmai în finețea analizei psihlogice.
În concluzie, Ghiță este un personaj rotund, complex, ce trăiește o dramă psihologică
interioară, consecință nefastă a instinctului exagerat al avariției și a nerespectării moralei satului
arhaic , potrivit căreia banii nu contribuie la umanizarea lumii, ci constituie sursa ei de pierzanie.

Page 4 of 4