Clasificarea virusurilor în familii, subfamilii sau genuri se face în principal pe

următoarele criterii:
 caracteristicile genomului ARN sau ADN, şi proprietăţile lui:

◦ greutate moleculară, m.c. sau d.c., linear sau circular, segmentat sau piesă unică,
polaritatea, compoziţia procentuală în C +G, secvenţierea bazelor;

 criterii morfologice

◦ (dimensiunea virionului, formă, prezenţa sau absenţa anvelopei, simetria NC);

 particularităţile de replicare

◦ (strategia replicării, transcriere, traducere, modificări post-traducere, asamblarea

şi eliberarea virionilor progeni);

 proprietăţi fizico-chimice

◦ (masă moleculară, stabilitatea termică, densitatea, rezistenţa la pH, radiaţii,

detergenţi, etc);

 prezenţa unor macromolecule/proteine virale

◦ (număr, compoziţia proteinelor şi secvenţa aa., funcţiile lor);

 proprietăţi antigenice;

 proprietăţi biologice

◦ (spectrul de gazde, tropismul pentru anumite celule, maniera de transmitere,

vectori, serologie).

Următoarele criterii fizico-chimice ale virionilor stau la baza clasificării

virusurilor în familii:
 natura chimică a acidului nucleic;

 simetria capsidei;

 prezenţa sau absenţa învelişului pericapsidar;

 diametrul capsidei pentru virusurile cu simetrie helicală şi numărul de capsomere pentru

cele cu simetrie icosaedrică.

Dupa natura celulei parazitate

virusurile se impart in:

 bacteriene;

 animale (categorii importante pentru practica medicala);

 vegatale.

Dupa natura celulei parazitate

 Virusurile bacteriene (bacteriofagi-fagi), pot fi clasificate,

◦ dupa tipul de relatie bacteriofag-celula bacteriana gazda in

 fagi litici

 fagi simbiotici sau temperati.

◦ dupa acidul nucleic continut

 in fagi ADN si

 fagi ARN,

 Virusurile animale se impart, la randul lor, dupa mai multe criterii: dimensiuni, tropism,
acidul nucleic continut etc.

Dupa dimensiuni:

 virusuri mici, cu diametrul de 15-30 nm

 picornavirusurile (enterovirusuri);

 virusuri mijlocii, cu diametrul de 70-l80 nm

 mixovirusurile, virusurile grupului Herpes, rhabdovirusurile,

arbovirusurile, virusurile HIV;

 virusuri mari, cu diametrul de 200-300 nm

 poxvirusurile.

Dupa tropism:

 virusuri enterotrope:

◦ enterovirusurile, rotavirusurile;

 virusuri neurotrope
 ◦ arbovirusurile, tulpinile neuropatogene de enterovirusuri si de virus rujeolos,
virusul rabic;

 virusuri dermotrope:

◦ virusurile grupului Herpes, poxvirusurile, virusul rujeolos, virusul rubeolic;

 virusuri cu tropism pentru caile respiratorii

◦ mixovirusurile, adenovirusurile, coronavirusurile, rinovirusurile;

 virusurile hepatotrope

◦ virusurile hepatitelor virale, unele virusuri Coxsackie de grup B, unele

arbovirusuri;

 virusuri limfocitotrope

◦ virusul jujeolos, virusurile HIV.

Clasificare epidemiologică

 Este util pentru clinician să se folosească drept criteriu unic de clasificare calea de
transmitere a agentului etiologic viral. Au fost descrise din acest punct de vedere
următoarele categorii:

◦ Virusuri enterice, cu transmitere fecal-orală (ex. poliovirusurile, rotavirusurile,

unele serotipuri de adenovirusuri, etc).

◦ Virusuri respiratorii, cu transmitere aerogenă (virusurile gripale).

◦ Virusuri cu transmitere sexuală (HIV, VHB, papillomavirusurile, virusul herpes

simplex 2).

◦ Virusuri transmise prin sânge (HIV, VHB, VHC, VEB, VCM).

◦ Virusuri transmise de artropode (arbovirusuri).

◦ Virusuri cu transmitere de la mamă la făt (virusul rubeolei, VCM, HIV).

Dupa tropism:

 Unii agenti virali prezinta afinitati multiple.

 Unele enterovirusuri manifesta pe langa enterotropism si neurotropism,

  virusurile Coxsackie de grup B pot fi concomitent hepatotrope, pancreatotrope,
miocardotrope si neurotrope.

 Unele variante de virus rujeolos, au tropism

◦ pentru caile respiratorii

◦ pentru piele,

◦ au si neurotropism,

Dupa simetrie

 virusuri cu simetrie icosaedrica

◦ parvovirusuri, adenovirusuri, Herpesvirusuri si picornavirusuri;

 virusuri cu simetrie helicoidala

◦ orthomyxovirusuri, paramyxovirusuri.

Dupa acidul nucleic continut

 virusuri ADN si virusuri ARN

Dupa acidul nucleic continut

Dupa acidul nucleic continut

Taxonomie virală

 Familia

 Subfamilia

 Genul

 Specia

 Criterii taxonomice

 Taxonomia virala actuala desparte

 ribovirusurile (genom ARN) de dezoxiribovirusuri (genom ADN).

 In aceste diviziuni, virusurile se grupeaza (de la simplu la complex) in tulpini, specii,

genuri, subfamilii si familii, dupa criteriul inrudirii in secventa nucleotidelor din genom

Familia:

 Familia este desemnata cu sufixul VIRIDAE. Apartenenta la o familie presupune o

origine comuna si caractere comune care nu se intalnesc la alte grupuri de virusuri.

Subfamilia. Genul. Specia

 Subfamilia este denumita cu sufixul VIRINAE.

  Genul este denumit cu sufixul VIRUS si este constituit din specii care au in comun
caracterele familiei dar au si particularitati proprii care le diferentiaza de alte grupuri de
virusuri ce apartin aceleiasi familii.

 Specia se exprima fara sufix, denumirii de “virus” adaugandu-se numele intreg. Este
definita ca fiind grupuri de tulpini virale care se deosebesc intre ele prin prezenta unor
gene ce codifica aceste deosebiri dar au asemanari genomice si antigenice.

 Familia Picornaviridae
Denumirea acestor virusuri vine de Ia cuvântul pico = mic si tipul de acid nucleic
ARN pe care îl contin în genom

 Familia Picornaviridae Genul Enterovirus

Tema

 Alegeti un virus si descrieti familia, subfamilia, genul, specia. Definiti familia,

subfamilia, genul, specia

 Ex:

Herpesviridae la animale

Subfamilia Alphaherpesvirinae

Genul Simplexvirus

 Herpesvirusul 2 bovin .

 Herpesvirusul Cercopitecilor