Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă Pentru Pagubele Produse Terţilor Prin Accidente de Autovehicule Rca

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET"BUCUREŞTI
FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

CRAIOVA
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator Ştiinţific:
Lect. Univ. Drd. Ţăpuş Iulia
Student:
Calotă Ion
2014
UNIVERSITATEA „SPIRU HARET"BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
CRAIOVA
ASIGURAREA OBLIGATORIE DE
RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU
PAGUBELE PRODUSE TERŢILOR
PRIN ACCIDENTE DE
AUTOVEHICULE(RCA)
Coordonator Ştiinţific:
Lect. Univ. Drd. Ţăpuş Iulia
Student:
Calotă Ion
2014
CUPRINS
INTRODUCERE..............................................................................................................................4
CAPITOLUL I: REGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZARE A ASIGURATORILOR.10
• Condiţii de autorizare..........................................................................................................11
• Reprezentantul...........................................................................................de
despăgubiri 14
• Dovada contractului de asigurare RCA................................................................................16
• Durataîncheieri contractului RCA.......................................................................18
• Cuprinsul contractului RCA..............................................................................................18
• Prima de asigurare............................................................................................................19
CAPITOLUL II: RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA...................................................22

2.1.Sfera răspunderii asigurătorului......................................................................................................22
• Cazuri în care asigurătorul RCA este exonerat în garanţie..................................................23
• Momentul........................................................................................................începerii
răspunderii asigurătorului..........................................................................................................25
• Momentul încetării răspunderii asigurătorului..................................................................26
• Condiţile
răspunderii asigurătorului RCA..........................................................................27
2.3.1.Subrogaţia şi regres în asigurarea obligatorie cu răspundere civilă auto.........................27
CAPITOLUL III:CALITATEA PROCESUALĂ A ASIGURĂTORULUI
30
• Asigurătorul..................................................................................................în
procesul civil 30
• Calitatea procesuală a terţului victimă................................................................................31
• Obligaţiile in solidum ale asiguratului şi asigurătorului......................................................32
• Poziţia
procesuală a asigurătorului în procesul penal.........................................................33
• Calitatea de asigurător a societăţii de asigurare în procesul penal..................................34
• Calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal............................................35
CAPITOLUL IV: STABILIRE A ĂI PLATA DESPĂGUBIRILOR...............................................37
4.1.Despăgubirea........................................................................................................................37
4.1.1.Stabilirea despăgubirilor pe baza constatării amiabile......................................................39
4.1.2. Stabilirea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească...................................................39
• Plata despăgubirilor în cazul reparării vehiculului de către terţul păgubit...........................40

• Avarierea.............................................................................................................sau
distrugerea bunurilor...................................................................................................................41
• Plata despăgubirilor în cazul vehiculelor înmatriculate în străinătate..............................44
• Plata despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau decesului persoanelor..................44
CAPITOLUL V:FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR STRĂZII....................................47

5.1.Atribuţiile Fondului de protecţie a victimelor străzii...........................................................47
CONCLUZII..................................................................................................................................50
ANEXA NR. 1................................................................................................................................54
ANEXA NR. 2................................................................................................................................56
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................57
TRUŞCĂ ION-GABRIEL
INTRODUCERE
INTRODUCERE
Asigurările de răspundere civilă constituie o ramură importată şi de mare actualitate a

asigurărilor, care sunt impuse de interesul economic şi social al întregii colectivităţi pentru apărarea
avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului de producţie şi protejarea victimelor străzii.
In actualitatea perioadei de incertitudine pe care o traversăm, asigurarea poate fi privită ca un
factor de stabilitate şi protecţie a patrimoniului unei persoane şi de conservare a substanţei acestuia.
Datorită naturii sale complexe de acoperire a riscurilor eventuale, asigurarea este şi va rămâne un
element definitoriu pentru orice societate civilizată.
Lucrarea îşi propune abordarea unei teme de mare actualitate socială şi prezintă un mare interes
pentru toţi posesorii de vehicule. în ultimii ani, în special după aderarea României la Uniunea Europeană,
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) a acordat o atenţie deosebită acestui tip de asigurare,
reglementând în mod continuu activitatea asigurătorilor, ajungându-se de la asigurările încheiate „la colţ
de stradă", la cele emise în sistem electronic, începând cu anul 2009.
Am analizat această temă mai puţin din punct de vedere teoretic, ci mai mult din punct de vedere
al noilor implementări aduse acestui tip de asigurare. în acest sens, am plecat de la o scurtă prezentare a
asigurărilor auto şi a conceptului de RCA, punând accentul pe noile norme şi terminând cu prezentarea
tendinţelor pe piaţa asigurărilor de răspundere civilă auto obligatorie.
De ani buni, poliţele RCA sunt alături de cele CASCO, produsele de asigurare care generează
cele mai mari cheltuieli pentru firmele de profil.
Totuşi, clienţii RCA continuă să fie cei mai vânaţi şi mai „răsfaţaţi" de către companiile de
asigurări,cu reduceri de preţuri şi oferte promoţionale care mai de care mai ispititoare,deoarece această
asigurare este motorul creşterii afacerilor multor companii de asigurări, fiind obligatorie, iar concurenţa
pe acest segment se manifestă aproape exclusiv prin preţ.
Lucrarea intitulată, „Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse
terţilor prin accidente de autovehicule(RCA)" este structurată în cinci capitole, iar fiecare capitol
cuprinde mai multe paragrafe.
4
CALOTĂ ION
INTRODUCERE
In primul capitol, denumit „Reglementare şi condiţii de autorizare a asigurătorului",
am analizat condiţiile de autorizare a asigurătorului RCA. Pentru a putea desfăşură activitatea de
asigurare, asigurătorul trebuie să obţină autorizarea din partea Comisei de Supraveghere a Asigurărilor,
autoritatea naţională de supraveghere şi control în materie de asigurări în România.
Autorizaţia de funcţionare se va obţine în situaţia în care sunt îndeplinite anumite condiţii
prevăzute în art. 12 din Legea 32/2000.
Am analizat activitatea reprezentantului de despăgubiri, de cine este autorizat şi pentru cine
acţionează el. Reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze daunele în numele şi în
contul asigurătorului RCA şi să reprezinte asigurătorul RCA. în acest scop, reprezentantul de despăgubiri
întocmeşte dosarul de daună şi ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire
pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident, drept consecinţă a
utilizării vehiculului.
La încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA pentru un autovehicul înmatriculat sau
înregistrat în România, asigurătorul este obligat să remită asiguratului poliţa contractului de asigurare
RCA, documentul internaţional de asigurare şi vigneta.
Dovada existenţei asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de autorităţile
abilitate, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările
ulterioare, o constituie: poliţa de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA, pentru perioada de
valabilitate înscrisă, precum şi vigneta aplicată pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior pentru
vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România; documentul internaţional de asigurare;documentele
internaţionale de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor, eliberate de asiguratori RCA din
străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionată în aceasta, sau
poliţa de asigurare de frontiera pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spaţiului Economic
European şi a Confederaţiei Elveţiene.
Contractul RCA se încheie pe o perioadă determinată.
Poliţa de asigurare RCA conţine în mod obligatoriu informaţii despre: părţile implicate în
contract, perioada de valabilitate a asigurării, limitele maxime de despăgubire stabilite de asigurator,
prima de asigurare, clasa bonus-malus şi numărul de înmatriculare/înregistrare ori numărul de
identificare al vehiculului, precum şi statele în care acest document are valabilitate, de asigurare. Poliţele
de asigurare RCA se emit în sistem electronic.
Asigurătorii RCA au obligaţia de a stabili tarifele de primă pentru fiecare categorie de vehicule,
pe perioade de un an, calculate pe baze actuariale pentru limitele de despăgubire
5
CALOTĂ ION
INTRODUCERE
stabilite în baza prevederilor art. 24,astfel încât să garanteze permanent îndeplinirea obligaţiilor ce
decurg din încheierea contractelor de asigurare RCA, constituirea rezervelor tehnice prevăzute în
legislaţia în vigoare şi plata contribuţiilor către fondurile stabilite în conformitate cu legislaţia în
vigoare,precum şi acoperirea cheltuielilor de achiziţie şi de administrare.
Prima de asigurare se calculează pentru un întreg an de subscriere, potrivit tarifelor de primă
anuale practicate de asigurator, aferente perioadei de valabilitate a poliţei de asigurare RCA.
Prima anuală de asigurare se calculează prin însumarea primelor lunare aferente fiecărei luni de
valabilitate a poliţei de asigurare RCA, prima lunară fiind calculată ca raport de 1/12 din tariful anual de
primă practicat. Perioada mai mare sau egală cu 15 zile calendaristice se consideră lună întreagă.
Cel de-al doilea capitol denumit „Răspunderea asigurătorului RCA" este analizată activitatea
asigurătorul RCA, care are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în
urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea
de despăgubire dovedite prin orice mijloc de probă. Asigurătorul acordă despăgubiri dacă evenimentul
asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA,fără să depăşească limitele
despăgubiri în formă bănească pentru: vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fară
caracter patrimonial; pagube materiale; pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului
avariat; cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau
conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: într-un caz de
forţă majoră; din culpa exclusivă a persoanei prejudiciat; din culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu
excepţia situaţiilor prevăzute la art. 26 alin.(2) pct. 5; prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului
răspunzător de producerea accidentului; prejudiciile au fost produse bunurilor aparţinând persoanelor
fizice sau persoanelor juridice, daca au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea
sau utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este condus de un prepus al aceleiaşi persoane
juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică; bunul avariat şi
vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor; bunul avariat este utilizat de proprietarul
vehiculului asigurat, care a produs dauna etc.
Răspunderea asigurătorului RCA începe din ziua în care expiră valabilitatea poliţei de
asigurare anterioare, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai
6
CALOTĂ ION
INTRODUCERE
tarziu in ultima zi de valabilitate a acesteia; din ziua în care s-a încheiat documentul de asigurare pentru
persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul incheierii asigurării; din
momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrarii în vigoare a
autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării pentru vehiculele comercializate care
urmează să fie înmatriculate/înregistrate.
Răspunderea asigurătorului RCA încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate inscrise in
poliţa de asigurare RCA sau anterior acestei date în momentul radierii din evidenţa circulatiei.
Am mai specificat că subrogaţia personală este un concept juridic definit ca acea formă de
transmitere legală sau convenţională a unui drept de creanţă,cu toate garanţiile şi accesoriile sale catre un
terţ care a plătit pe creditorul iniţial, în locul debitorului, astfel că mecanismul subrogatiei permite
exerciţiul unui drept şi nu preluarea unei obligaţii.
La sfârşitul capitolului am făcut deosebire între contractul de asigurare al bunurilor şi cel asigmărilor
RCA.
In contractul de asigurare facultativă de bunuri cum este şi asigurarea autovehiculelor pentru avarii şi
furt, asigurătorul îl indemnizează pe asiguratul păgubit şi se subrogă în locul pentru a-l acţiona în regres
pe terţul culpabil. Subrogaţia asigurătorului în asigurarea de bunuri este totdeauna posibilă şi facultativă,
fiind obligatorie doar în cazul în care terţul a cauzat prejudiciul în mod intenţionat.
Spre deosebire de subrogaţia asigurătorului în temeiul unui contract de asigurare debunuri, în
asigurarea de răspundere civilă auto atunci când este permisă se realizează în locul victimei indemnizate,
asigurătorul având calea regresului împotriva asiguratului sau conducătorului auto responsabil de
producerea accidentului.
„Calitatea procesuală a asigurătorului" este cel de-al treilea capitol al lucrării în care am
analizat obligaţiile asiguratului şi asigurătorului. Obligaţiile lor nu sunt conjuncte, ci divizibile de plin
drept din moment ce terţul creditor poate să ceară întreaga prestaţie de la oricare dintre cele două părţi
ale raportului juridic de asigurare fără a fi obligat a-şi divide creanţa respectivă.
Asiguratul şi asigurătorul nu pot fi obligaţi solidar la plata despăgubirii către terţul prejudiciat,
întrucât asigurătorul nu a participat nici direct, nici indirect la producerea accidentului auto imputabil
asiguratului.
Problema calităţii procesuale a asigurătorului în procesul penal pare să facă obiectul unei insolubile
controverse.
7
CALOTĂ ION
INTRODUCERE
Am mai abordat tot în acest capitol calitatea de asigurător a societăţii de asigurare în procesul
penal şi calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal unde mulţi autori au opinii diferite
despre asigurător, garant, asigurător-garant etc.
In capitolul al patrulea denumit, „Stabilirea şi plata despăgubirilor" am tratat pe larg
stabilirea despăgubirilor pe baza constatării amiabile şi prin hotărâre judecătorească.
Constatarea amiabilă poate interveni doar în cazul accidentelor care se produc pe teritoriul României,
indiferent de locul producerii în care au rezultat doar pagube materiale şi au : implicate două vehicule.
Părţile implicate în accident vor completa un formular denumit Constatare amiabilă de accident" în care
se precizează data şi locul accidentului,datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi, ale
proprietarilor vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate şi ale asigurătorilor, precum şi informaţii
privind producerea accidentului.
Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care se formulează pretenţii
de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de
despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată îşi
realizează obiectul de activitate şi pentru care are licenţă şi autorizare în acest sens, dar numai pentru
timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport; se formulează
pretenţii de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de
artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi pentru dispariţia sau distrugerea
banilor; nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la
cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse.
Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data
producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA. Valoarea
autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte scăzându-se uzura corespunzătoare din
valoarea din nou a acestuia.
La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au
în vedere, în caz de vătămare corporală şi în caz de deces.
Ultimul capitol al lucrării intitulat, „Fondul de protecţie a victimelor străzii", analizează
atribuţiile Fondul de protecţie a victimelor străzii, cadrul legislativ privind înfiinţarea şi importanţa lui.
Fondul s-a constituit în baza prevederilor art.25 din Legea nr.32/2000 privind societăţile de
asigurare şi supravegherea asigurărilor precum şi cu dispoziţiile referitoare la asociaţii şi
8
CALOTĂ ION
INTRODUCERE
fandaţii. Atribuţiile Fondului de protecţie a victimelor străzii sunt prevăzute în art.25 alin.(lO) am Legea
nr.32/2000, privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, astfel:
- fondul este un organism de plată a despăgubirilor, un centru de informare şi un organism de
compensare.Lucrarea se încheie cu scurte concluzii şi propuneri de lege ferenda.
9
CALOTĂ ION
REGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZARE
A ASIGURĂTORULUI
CAPITOLUL I
REGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZARE A ASIGURĂTORILOR
Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente
de vehicule acoperă răspundere civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru
prejudiciile produse unei terţe părţi prin intermediul vehiculului.
Contractul de asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor şi autorizarea
asigurătorilor pentru practicarea asigurării de răspundere civilă auto (RCA) sunt reglementate atât în
dispoziţiile Legii nr. 136/1995 cu modificările şi completările ulterioare, cât si in prevederile Normei din
19.11.2009, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente
de vehicule1.
In înţelesul prezentelor norme, termenii şi expresiile următoare au semnificaţiaurmatoare:
• teritoriu în care staţionează în mod obişnuit vehiculul reprezintă:
• teritoriul statului în care vehiculul este înmatriculat sau înregistrat permanent sau
temporar;
• teritoriul statului în care s-au eliberat vehiculului un semn distinctiv, în situaţiile în care
nu se solicită înmatricularea sau înregistrarea unui anumit tip de vehicul, dar vehiculul
respectiv primeşte un semn distinctiv similar numărului de înmatriculare sau înregistrare sau a
unei poliţe de asigurare de răspundere civilă auto;
• teritoriul statului în care proprietarul sau utilizatorul vehiculului este rezident permanent
în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu se solicită plăcuţa de înmatriculare sau
înregistrare ori nu se atribuie alt semn distinctiv;
• teritoriul statului în care s-a produs accidentul, în cazul în care vehiculele care au fost
implicate într-un accident nu au număr de înmatriculare sau înregistrate sau acesta nu
corespunde ori nu mai corespunde vehiculului respectiv, în scopul stabilirii despăgubirilor,
conform prevederilor prezentelor norme
Norma a fost publicată în Monitorul Oficial nr.812 din 27 noiembrie 2009.
10
CALOTĂ ION

A ASIGURĂTORULUI
2) proprietar sau coproprietar al vehiculului-persoană fizică sau juridică înscrisă în documentele de
identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate.
■Utilizator al vehiculului-persoană fizică sau juridică căreia în baza unui contract încheiat cu
proprietarul sau coproprietarul i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de folosinţă a unuivehicul.
4) polita de asigurare RCA - forma scrisă a contractului de asigurare obligatorie de răspundere
civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
5) vigneta-autocolantul care se aplică pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior, eliberam
impreună cu poliţa de asigurare RCA;
6) emitere electronică - subscrierea poliţei RCA simultan cu înregistrarea şi stocarea instantanee in
sistemul informatic al asigurătorului a datelor cuprinse în poliţă;
7) bonus-malus sistem prin care asiguratul sau utilizatorul se încadrează în una dintre clasele de
bonus(ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce
conduce la majorarea primei de asigurare), în funcţie de istoricul de daunalitate realizat de asigurat sau
utilizator în perioada de referinţă.
1.1. Condiţii de autorizare
Asigurătorii pot practica asigurarea obligatorie RCA dacă sunt autorizaţi pentru desfasurarea activităţi de
asigurare, în conformitate cu prevederile Legiinr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, si indeplinesc cumulativ
următoarele condiţii speciale:
a) sunt autorizaţi pentru subscrierea riscurilor de răspundere civilă a autovehiculelor, prevăzute
la clasa 10 lit.b din anexa nr.l la Legea nr. 32/2000 ;
1- Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 201 l,art.2;
Legea 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, clasa 10, lit.b,din anexa nr.l.
11
CALOTĂ ION

A ASIGURĂTORULUI
b) dispun de un reprezentat de despăgubiri în fiecare stat situat în limitele teritoriale de acoperire
a asigurării RCA, precum şi a celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral 4;
c) dispun de o reţea teritorială formată din cel puţin o unitate, sucursală ori agenţie, inregistrata la
oficiul registrului comerţului şi în municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov, atat pentru
contractarea asigurării, cât şi pentru activitatea de constatare şi lichidare a daunelor.
d) pentru fiecare unitate şi subunitate, dispun de personal specializat în activitatea de constatare
şi lichidare a daunelor şi efectuează plăţi de despăgubire la cel puţin una dintre unitaţile teritoriale din
fiecare judeţ şi din municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov;
e) dispun de o dotare cu tehnică de calcul şi software adecvate şi de personal care să permită
contractarea asigurării RCA, ţinerea unor evidenţe detaliate privind încheierea, derularea şi incetarea
asigurării RCA şi transmiterea în sistem electronic a acestor informaţii către baza de date CEDAM;
f) desfăşoară activitatea privind încheierea asigurării obligatorii RCA prin intermediari, numai
la: sediile principale sau secundare ale brokerilor de asigurare sau de reasigurare sau ale asistenţilor in
brokeraj persoane juridice; sediile principale sau secundare ale asiguraţilor ori ale potenţialilor asiguraţi
persoane fizice; domiciliul sau după caz, reşedinţa asiguraţilor sau a potenţialilor asiguraţi persoane
fizice; domiciliul sau după caz, reşedinţa asistenţilor în brokeraj persoane fizice; sediile principale sau
secundare ale asigurătorilor.
g) deţin un program de reasigurare care garantează o reţinere proprie prudenţială;
h) sunt membri ai BAAR, precum şi ai asociaţiei Fondul de protecţie victimelor străzii.
In vederea autorizării pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, asigurătorii solicitanţi
trebuie să depună o cerere la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, împreună cu documentaţie care
cuprinde următoarele:
• documentaţia din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3, alin. (1) lit.a);
b) lista reprezentanţilor de despăgubiri prevăzuţi la art. 3 alin. (1) lit. b);
c) lista unităţilor teritoriale ale asigurătorului unde acesta desfăşoară activităţile prevăzute la art.
3 alin.(1) lit. c) şi d), însoţită de actele doveditoare, eliberate de oficiul registrului comerţului, care atestă
existenţa acestor unităţi teritoriale;
Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România ,art.7, pct.7.
12
CALOTĂ ION REGLEMENTARESI CONDITII DE
AUTORIZARE
A ASIGURATORULUI
d) lista sediilor aparţinând persoanelor juridice cu care asigurătorul are încheiate contracte de
mandate pentru desfăşurarea activităţii de contractare a asigurării, însoţită de actele
doveditoare, eliberate de oficiul registrului comerţului, care atestă existenţa acestor unităţi teritoriale;
e ) lista personalului specializat în activitatea de constatare şi lichidare a daunelor auto,

structura de lucru necesară efectuării plăţilor de despăgubiri, precum şi alte informaţii utile,
centralizate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4, pentru fiecare unitate teritorială, sub
semnătura conducătorului societăţii5;
f) declaraţia conducătorului societăţii, precum şi a conducătorului compartimentului de
specialitate cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin.(1) lit. e), iar în cazurile
în care activitatea de contractare a asigurării obligatorii RCA se desfăşoară şi prin intermediari autorizaţi,
documentaţia va cuprinde, în completare, şi copiile declaraţiilor intermediarilor privind îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 3 alin.(1) lit.e), pentru zonele în care asiguratorul nu deţine unităţi proprii;
g) nota de fundamentare, care să cuprindă în mod obligatoriu tarifele de primă pentru
primii 2 ani şi metodele actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea tarifelor de primă, potrivit
prevederilor art. 21, precum şi o estimare a indicatorilor specifici pentru o perioada de 5 ani 6;
h) declaraţia conducătorului societăţii privind îndeplinirea condiţiilor necesare respeectării
prevederilor art. 20 alin.(5).
Asigurătorul cu sediul social într-un stat membru al Uniunii Europene se consideră autorizat
pentru practicarea asigurării obligatorii RCA pe teritoriul României de la data la care Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor îi transmite notificarea primită de la autoritatea competentă a statului
membru în care se află sediul social.
Asigurătorii RCA au obligaţia de a comunica Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor orice
modificare şi/sau completare a informaţiilor transmise potrivit alin.(l), în termen de 30 de zile de la data
modificării sau completării.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide acordarea autorizaţiei pentru practicarea
asigurării obligatorii RCA în urma analizei documentelor depuse, precum şi a analizei indicatorilor care
atestă faptul că asigurătorul poate gestiona această formă de asigurare în condiţii compatibile cu
reglementările privind practica prudenţială 7.
5-Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.4;
6-Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.5;
7-Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc., 2009, p.294.
13
CALOTĂ ION
REGLEMENTARE SI CONDITII DE AUTORIZARE A ASIGURATORULUI
Autorizaţia poate fi retrasă sau suspendată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conditiile

legii.
Asiguratorii RCA au obligaţia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 30
de zile de la data autorizării, următoarele documente:
• dovada raporturilor juridice de reasigurare;
• copie a mandatului BAAR pentru eliberarea de cărţi verzi, în calitate de membru al biroului
naţional;
• copie a documentului care atestă afilierea la Asociaţia „Fondul de protecţie a

victimelor străzii".
1.2.Reprezentantul de despăgubiri
Asiguratorul care are sediul social într-un stat membru se consideră autorizat pentru practicarea
asigurării obligatorii RCA pe teritoriul României de la data la care Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor îi transmite notificarea primită de la autoritatea competentă a statului membru care se află
sediul său social.
Asiguratorii RCA autorizaţi sunt obligaţi să participe cu o cotă procentuală din volumul lunar al
primelor de asigurare brute în vederea gestionării programului de monitorizare a asiguratorilor RCA, a
dezvoltării bazei de date CEDAM, precum şi pentru protejarea intereselor asiguraţilor.
Asiguratorii RCA au obligaţia de a întocmi evidenţe lunare privind asigurarea obligatorie RCA, potrivit
structurii tarifelor de prime prezentate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Concomitent cu virarea sumelor datorate, asigurătorii RCA vor transmite Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor, până în ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, atât în
scris, cât şi în format electronic, raportările elaborate în baza evidenţelor menţionate la alin. (1), potrivit
modelelor prezentate în anexele nr. 5, 6, 7 si 8.
În cazul transmiterii unor situaţii rectificative pentru anexa nr. 7, acestea se vor face în forma
prevăzută in anexa nr. 7a)9.
10. Art.5 din Ordinul 14 din 2011 a ComisieiAsigurătorilor Norme a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
11. Anexa 7 lit.a) din Norme a Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor
CALOTĂ ION
A ASIGURĂTORULUI
14
Pentru activitatea de constatare si lichidare a daunelor auto, asigurătorii RCA au obligaţia de a

dispune de personal specializat, împuternicit pentru a acţiona în numele asigurătorului cu care a încheiat
contractul de muncă.
Asiguratorii RCA au obligaţia de a publica pe site şi de a actualiza periodic toate datele necesare,
care să le permită persoanelor prejudiciate accesul direct la informaţiile privind procedura de avizare şi
constatare a daunelor, precum şi informaţii privind personalul cu atribuţii in constatarea şi lichidarea
daunelor.
Asigurătorii emitenţi de poliţe de asigurare RCA pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în
România au obligaţia de a transmite către baza de date CEDAM informaţii complete privind poliţele de
asigurare RCA încheiate direct sau prin intermediari.
Asiguratorii RCA sunt obligaţi să transmită către baza de date CEDAM prin sistem informatic,
utilizând un mediu de comunicare electronică, toate informaţiile privind încheierea asigurării obligatorii
RCA şi data de încetare a valabilităţii sau de reziliere a documentelor de asigurare, precum şi informaţii
cu privire la daunele înregistrate în baza poliţelor de asigurare RCA ca urmare a unor evenimente produse
pe parcursul derulării contractului de asigurare.
Asiguratorul RCA este obligat să numească reprezentanţi de despăgubiri în fiecare stat membru, cu
excepţia statului membru în care a obţinut autorizaţia pentru practicarea asigurării de răspundere civila a
vehiculelor. Reprezentantul de despăgubiri are sediul în statul unde a fost numit, în cazul în care este
persoană juridică, sau este rezident ori se stabileşte în statul membru în care este numit, în cazul în care
este persoană fizică.
Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu reprezintă înfiinţarea unei filiale a asiguratorului
RCA.
Reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze daunele în numele şi în asiguratorului
RCA şi să reprezinte asiguratorul RCA10 . în acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmeşte
dosarul de daună şi ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire pretinse de
partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident. drept consecinţă a utilizării
vehiculului:
a) pentru care asigurarea de răspundere civilă a fost emisă de către un asigurător ori de filiala
acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul;
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.12.
15
CALOTĂ ION
A ASIGURĂTORULUI
b) care provine din alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau işi
are sediul;
c) pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este
rezidentă sau işi are sediul.
Reprezentantul de despăgubiri poate acţiona pentru mai mulţi asiguratori RCA.
Reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie autorizat să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri
depline, inclusiv cu drept de dispoziţie în faţa părţii prejudiciate, să i se atribuie competenţa necesară
pentru a răspunde pretenţiilor de despăgubire justificate ale părţii prejudiciate şi sa fie apt să examineze
cazul în limba oficială statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul 11.
Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu exclude dreptul părţii prejudiciate de a institui
proceduri directe împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului acesteia după caz.
Asigurătorul RCA este obligat să informeze Asociaţia „Fondul de protecţie a victimelor străzii’’
cu privire la numele şi prenumele, data naşterii şi adresa ori punctul de lucru ale reprezentantului de
despăgubiri, în cazul în care acesta este reprezentat de o persoană fizică, sau
cu privire la denumire şi sediu, în cazul în care este reprezentat de o persoană juridică, precum şi cu
privire la toate modificările în privinţa reprezentantului, în termen de 7 zile de la numire ori de la
producerea modificărilor respective.
Asociaţia „Fondul de protecţie a victimelor străzii" va înainta imediat aceste informaţii
centrelor de informare naţionale din statele membre.
1.3.Dovada contractului de asigurare RCA
La încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA pentru un autovehicul înmatriculat

sau înregistrat în România, asigurătorul este obligat să remită asiguratului poliţa contractului de
asigurare RCA,documentul internaţional de asigurare şi vigneta 12.
11Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art. 13;
12 Vigneta este partea detaşabilă a poliţei RCA, aplicată la vedere pe autovehicul, care atestă existenţa unei poliţe de
asigurare RCA pentru autovehiculul respectiv
16
CALOTĂ ION
A ASIGURĂTORULUI
In baza unui act adiţional, contractul de asigurare RCA poate cuprinde clauze suplimentare, în
condiţiile în care acestea nu reduc sau nu restricţionează drepturile unei părţi prejuduciate ce decurg din
asigurarea obligatorie RCA sau nu contravin prevederilor legale.
Dovada existenţei asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate,
în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare,
o constituie:
• poliţa de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă,
precum si vigneta aplicată pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior pentru
vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România;
• documentul internaţional de asigurare;
• documentele internaţionale de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor, eliberate de
asiguratori RCA din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru
perioada menţionată în aceasta, sau poliţa de asigurare de frontiera pentru vehiculele
înmatriculate/înregistrate în afara Spaţiului Economic European şi a Confederaţiei Elveţiene.
Pentru vehiculele care staţionează în mod obişnuit într-un stat membru, plăcuţele de înmatriculare
atestă că biroul naţional din statul membru este garant al plăţii despăgubirii către persoana prejudiciată
într-un accident de vehicul.
în cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate, proprietarii sau utilizatorii vehiculelor

înmatriculate ori înregistrate, care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României, au obligaţia să
prezinte poliţa de asigurare RCA valabilă sau, în afara teritoriului României, documentul internaţional de
asigurare.
Asigurătorii RCA sunt obligaţi să confirme valabilitatea poliţelor RCA şi să comunice copii ale
acestor poliţe la solicitarea instanţelor de judecată şi a altor autorităţi publice, a regiilor autonome, la
solicitarea asigurătorilor care s-au subrogat în drepturile persoanei păgubite, precum şi la solicitarea altor
persoane fizice şi juridice
17
CALOTĂ ION
A ASIGURĂTORULUI
1.3.1. Durata încheierii contractului RCA
Contractul de asigurare RCA se încheie pe o perioadă determinată 13. în cazul autovehiculelor
înmatriculate sau înregistrate, asigurarea se încheie:

• anual ori semestrial, pentru vehiculele înmatriculate ori înregistrate în România,
după caz;
• pe perioada de valabilitate a autorizaţiei provizorii de circulaţie, pentru
vehiculele care se înmatriculează sau se înregistrează provizoriu;
• pe perioada înmatriculării/înregistrării temporare, dar nu mai mult de 15
luni;
• pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietăţii,
dovedită cu documente justificative, pentru vehicule înmatriculate/înregistrate în alte state
membre, pentru care se solicită asigurarea în vederea înmatriculării/înregistrării în România;
• pe perioade de câte o lună, dar nu mai mult de 3 luni, pentru vehicule
înmatriculate/înregistrate în state terţe, pentru care se solicită asigurarea în vederea
înmatriculării/înregistrării în România.
1.3.2. Cuprinsul contractului RCA
Poliţa de asigurare RCA conţine în mod obligatoriu informaţii despre: părţile implicate în
contract, perioada de valabilitate a asigurării, limitele maxime de despăgubire stabilite de asigurator,
prima de asigurare, clasa bonus-malus şi numărul de înmatriculare/înregistrare ori numărul de
identificare al vehiculului, precum şi statele în care acest document are valabilitate.
Forma şi conţinutul poliţei de asigurare RCA, precum şi documentul internaţional de asigurare
sunt prevăzute în anexele nr. 1 a) şi 1 b)14.
Vignetele vor fi executate prin Compania Naţională „Imprimeria Naţională" S.A. şi vor avea
forma şi conţinutul prevăzute în anexa nr. 2.
13 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.19.
14
Anexele nr.l a) şi nr.l b) din Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011.
18
CALOTĂ ION
A ASIGURĂTORULUI
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va aloca fiecărui asigurator nou - autorizat o serie
unică, prin tragere la sorti, la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va fi menţionată pe
poliţele de asigurare RCA şi pe vigneta, cu respectarea întocmai a prevederilor alin.(1).
Poliţele de asigurare RCA se emit în sistem electronic.
1.3.3.Prima de asigurare
Asiguratorii RCA au obligaţia de a stabili tarifele de primă pentru fiecare categorie de vehicule,
pe perioade de un an, calculate pe baze actuariale pentru limitele de despăgubire stabilite in baza
prevederilor art. 24, astfel încât să garanteze permanent îndeplinirea obligaţiilor ce recurg din încheierea
contractelor de asigurare RCA, constituirea rezervelor tehnice prevăzute în legislaţia în vigoare şi plata
contribuţiilor către fondurile stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare, precum şi acoperirea
cheltuielilor de achiziţie şi de administrare.
Sistemul de corectare a primei de asigurare de bază va permite acordarea unor reduceri
cumulate/succesive până la un nivel de maximum 25%, cu excepţia reducerilor acordate pensionarilor şi
persoanelor cu deficiente locomotorii, precum şi a celor stabilite prin sistemul bonus-malus, descris în
prezentele norme15.
Limitele de despăgubire stabilite de către fiecare asigurator RCA, precum şi tarifele de primă
stabilite conform alin. (1) şi (2) se notifică Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cel târziu cu 30 de
zile înainte de începerea perioadei în care acestea pot fi practicate, împreună cu întregul calcul actuarial
ce a stat la baza stabilirii tarifelor primelor de asigurare inclusiv datele statistice pe care s-a bazat acest
calcul, precum şi o declaraţie a actuarului responsabil pentru calculul primei de asigurare cu privire la
corectitudinea acestuia, însuşită şi semnată de conducătorul societăţii. Calculul actuarial trebuie să
conţină prima de risc, incluzând estimarea frecvenţei daunei şi a daunei medii, pentru fiecare categorie
de risc pentru care este calculat tariful de primă.
Tarifele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să conţină primele de
asigurare de bază, stabilite de către asigurator, pe categorii de vehicule, precum şi întregul sistem de
corectare a primei de asigurare de bază în funcţie de propriile criterii stabilite pentru
15Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc., 2009, p.296 .
19
CALOTĂ ION

A ASIGURĂTORULUI
creşterea/descreşterea primelor de asigurare. Nerespectarea de către asigurătorii RCA şi de către
intermediarii în asigurări a prevederilor prezentului articol se va sancţiona cu retragerea autorizaţiei de a
practica asigurarea obligatorie RCA pentru asiguratori şi retragerea autorizaţiei de funcţionare a
intermediarilor, conform art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi
normelor emise în aplicarea acestei legi.
Tarifarea asigurărilor RCA trebuie să conţină sistemul bonus-malus. Criteriile de aplicare pentru
sistemul bonus-malus sunt cele menţionate în titlul IV16.
Asigurătorii RCA au obligaţia de a asigura accesul potenţialilor clienţi la tarifele de primă
practicate pe site-ul fiecărui asigurator RCA, la sediul social al acestuia, precum şi la unităţile teritoriale.
Asiguratorii RCA nu pot practica tarife de primă diferite de cele notificate Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor.
Prima anuală de asigurare se calculează prin însumarea primelor lunare aferente fiecărei luni de
valabilitate a poliţei de asigurare RCA, prima lunară fiind calculată ca raport de 1/12 din tariful anual de
primă practicat. Perioada mai mare sau egală cu 15 zile calendaristice se consideră lună întreagă.
Asigurătorii RCA au obligaţia de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât
limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt 17:
a) pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul
persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente
b) produse în anul 2011, la un nivel de 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al
pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.
Pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se
stabileşte la un nivel de l.000.000euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare
la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României;
26 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, titlul IV;
27 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.24 anexa 2).
20
CALOTĂ ION
A ASIGURĂTORULUI
c) pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter
patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor
prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente produse în anul 2011, la
un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data
producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.
Pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se
stabileşte la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data
producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.
în cazul în care în unul şi acelaşi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi valoarea
totală a prejudiciilor depăşeşte limitele de despăgubire specificate în poliţa RCA, despăgubirea va fi
stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptăţite la
despăgubire pentru prejudiciile suferite în acelaşi accident.
Concluzii:
Se poate spune că pentru a putea desfăşura activitatea de asigurare, asigurătorul trebuie să obţină
autorizarea din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Acesta reprezintă autoritatea naţională
de supraveghere şi control în materie de asigurări în România şi decide acordarea autorizaţiei pentru
practicarea asigurării obligatorii RCA în urma analizei documentelor depuse, precum şi a analizei
indicatorilor care atestă faptul că asiguratorul poate gestiona această formă de asigurare în condiţii
compatibile cu reglementările privind practica prudenţială.
Se poate spune că asigurătorii RCA au obligaţia de a stabili limitele de despăgubire, care nu pot
fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
21
CALOTĂ ION RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA

CAPITOLUL II RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA 2.1.Sfera răspunderii asigurătorului
Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în
urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea
de despăgubire dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în
contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de
valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri in formă bănească pentru 18:
• vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
• pagube materiale;
• pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat;
• cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Indiferent de locul în care s-a produs accidentul, de vehicul 19- pe drumuri publice, pe drumuri
care nu sunt deschise circulaţiei publice incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în
timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de
despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA pentru:
• prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru
prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a ataşului tractat de
vehicul;
• prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în cazurile în care la
data accidentului conducătorul vehiculului:
• a condus vehiculul fără consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;
• nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă vehiculul respectiv;
• nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa vehiculului
respectiv;
• prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau
inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin
18
Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc.,2009, p.297;
19
22
CALOTĂ ION
RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA
scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
• cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale sunt membri ai
familiei asiguratului, conducătorului auto sau ai oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este
angajată într-un accident de vehicul;
• prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în timpul mersului
sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se
pune în pericol şi siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.
2.2.Cazuri în care asigurătorul RCA este exonerat de garanţie
Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:

• cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are
răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
• într-un caz de forţă majoră;
• din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
• din culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 26
alin. (2) pet. 520;
• prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului;
• următoarele situaţii:
• prejudiciile au fost produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor
juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea
sau utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este condus de un prepus
al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana
fizică sau persoana juridică;
• bunul avariat şi vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor;
• bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna;
20- Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinull4 din 2011, art.26 alin.(2) pct.5.
23
CALOTĂ ION RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA

• prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data accidentului a
asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
• partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare
RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul
persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;
• amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau
conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului 21;
• cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul
vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a
soluţionat şi latura civilă;
• sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este
obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat vehiculul asigurat, pentru
avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
• prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul
vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele prejudiciate a existat
un raport contractual la data producerii accidentului;
• prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs
accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul respectiv era
furat;
• prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule, atunci când
acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru;
• prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de
descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
• prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive,
ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau agravat producerea
prejudiciului;
• prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă
evenimentul are directă legătură cu respectivul atac sau război;
• pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparaţie.
în situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la
mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea
21- Sferdian I, Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc.,2009, p.298.
24
CALOTĂ ION
din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. în astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei
persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă 22.
In situaţia în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili
în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la
despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
2.2.1. Momentul începerii răspunderii asigurătorului
Răspunderea asigurătorului RCA începe:

• din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea poliţei de asigurare anterioare, pentru
asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de
valabilitate a acesteia;
• din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de asigurare, pentru persoanele care
nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării;
• din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în
vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului,
pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.
In cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care
există o asigurare obligatorie RCA valabilă, această asigurare rămâne în vigoare până la data dobândirii
calităţii de titular al înmatriculării/înregistrării vehiculului de către noul proprietar. în cazul în care noul
proprietar deţine o asigurare obligatorie RCA pe numele său, aceasta va fi considerată valabilă chiar dacă
nu s-a efectuat procedura de înmatriculare/înregistrare pe numele sau. 23
22." Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc., 2009,p.298;
23~ Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.29.
25
CALOTĂ ION
2.2.2. Momentul încetării răspunderii asigurătorului
Răspunderea asigurătorului RCA încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în
poliţa de asigurare RCA sau anterior acestei date în momentul radierii din evidenţa circulaţiei.
Pentru vehiculele pentru care se transmite dreptul de proprietate noului proprietar în perioada de asigurare
ca urmare a încetării contractelor de leasing, asigurările obligatorii RCA rămân în vigoare până la
expirarea perioadei de valabilitate înscrise în documentele asigurare, fară modificarea primei de
asigurare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: noii proprietari sunt utilizatorii prevăzuţi
în documentele de asigurare; asigurătorul a încasat integral prima de asigurare aferentă perioadei de
valabilitate.
Pentru vehiculele care se radiază din circulaţie sau pentru care asiguratul transmite dreptul de
proprietate în perioada de asigurare, prima de asigurare aferentă perioadei cuprinse între data începerii şi
data încetării răspunderii asigurătorului RCA se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în
tariful de prime al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni întregi de asigurare cuprinse în
perioada de valabilitate a asigurării. Perioada mai mare sau egală cu 15 zile calendaristice se consideră
lună întreagă24.
Asigurătorul este obligat să restituie asiguratului, la cererea scrisă acestuia, însoţită de
documentele doveditoare, diferenţa dintre prima de asigurare plătită şi cea calculată, numai în cazurile în
care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate
a asigurării. în cazul în care asigurătorul RCA este obligat la plata unor despăgubiri pentru evenimente
acoperite prin poliţa de asigurare, asigurătorul este îndreptăţit să recupereze de la asigurat prima de
asigurare restituită acestuia la cerere.
In cazul în care asiguratul nu respectă obligaţia de a înştiinţa asigurătorul RCA cu privire la
modificarea informaţiilor cuprinse în poliţa de asigurare, referitoare la vehicul şi la proprietarul sau
utilizatorul acestuia,asigurătorul RCA nu va fi obligat să returneze diferenţa de primă plătită.
24- Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.31 alin.(l).
26
CALOTĂ ION
2.3. Condiţiile răspunderii asigurătorului RCA
Din cuprinsul dispoziţiilor art.50 şi art.51 Legea nr. 136/1995 reiese că pentru a se angaja
răspunderea asigurătorului faţă de victimele unui accident de circulaţie trebuie să îndeplinească
următoarele codiţii25:
• vehiculul implicat în accident să fie identificat şi asigurat;
• prin accident să se cauzeze prejudicii bunurilor, integrităţii corporale sau vieţii unei terţe
persoane;
• să se stabilească răspunderea civilă în sarcina unei anumite persoane indiferent că această
persoană este sau nu identificată şi indiferent că este asigurată sau nu.
Din cea de-a treia dispoziţie se desprinde caracterul „intuitu rei", deoarece este esenţială
implicarea în accident a vehiculului asigurat, nu a persoanei asiguratului.
Răspunderea asigurătorului faţă de victimele unui accident de circulaţie se poate angaja
indiferent dacă persoana care a condus autovehiculul asigurat este sau nu identificată şi indiferent dacă
este sau nu asigurată, întăreşte funcţia contractului de asigurare ce îi oferă un caracter ``intuitu re`` care
principala condiţie a răspunderii fiind aceea ca vehiculul implicat în accident să fie identificat şi asigurat.
2.3.1. Subrogaţie şi regres în asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
Subrogaţia personală este un concept juridic definit ca acea formă de transmitere legală sau
convenţională a unui drept de creanţă, cu toate garanţiile şi accesoriile sale, către un terţ care a plătit pe
creditorul iniţial, în locul debitorului26, astfel că mecanismul subrogaţiei permite exerciţiul unui drept şi
nu preluarea unei obligaţii.
Singura dispoziţie referitoare la subrogaţie era prevăzută în art.22 din lege în vechea
reglementare, dar prin completarea art.22 alin.(l) cu o precizare privind asigurarea obligatorie auto, în al
doilea rând cu modificările aduse art.55 alin.ultim şi în al treilea rând prin precizările suplimentare aduse
art.52 alin (1) din lege.
Art.22 alin.(l) circumscrie cadrul în care operează subrogaţia în materia asigurărilor şi este
completat de prevederile art.55 alin. ultim, în care dispoziţiile se referă la o situaţie specială
25- Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România, art.50 şi art.51
26- Pătulea V., "Natura juridică a asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule şi
poziţia procesuală a asigurătorului" , Dreptul nr.8/2004, p.42-43;
27
CALOTĂ ION
ce necesită interpretarea sistematică a celor două texte, iar art.52 alin.(l) reprezintă reglementarea
solidarităţii în cazul răspunderii asigurătorilor atunci când acelaşi proprietar de autovehicul, la data
producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile.
Potrivit art.22 alin(l), „în limitele indemnizaţiei plătite,asigurătorul este subrogat în toate
drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei,
cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi Împotriva asigurătorului de
răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia,conform art.54 alin.(2) şi (3)" 27.
Tot în art.22 alin.(l) are şi următorul conţinut, „în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă,
asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor
răspunzători de producerea pagubei.
Dacă analizăm cele doua texte de lege comparativ observăm că în actuala reglementare, sfera de
aplicare a subrogaţiei nu este circumscrisă prin arătarea tipurilor de asigurări în care functioneaza
subrogaţia, ca în reglementarea anterioară prin precizarea cazului de excepţie, respectiv al domeniului în
care ea nu se aplică, adică cel al asigurărilor de persoane.
Completarea adusă textului prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.61/2005 referitoare la
asigurarea auto obligatorie nu era neapărat necesară, deoarece subrogaţia ar fi operat in aceeaşi manieră
şi dacă nu era prevăzută în mod expres. Un asigurător care se subrogă, prin plată, în locul persoanei
păgubite,preia toate drepturile acesteia şi acţiunea directă împotriva asigurătorului de răspundere civilă
auto.
In art.58 din Legea nr. 136/1995 este exclusă plata prin subrogaţie, nefiind îndeplinite condiţiile
acestei instituţii din moment ce asiguratul nu poate avea drepturi, ci doar obligaţii ca urmare a faptului că
el este responsabil de producerea accidentului de autovehicule.
Un argument susţine că prevederile art.22 alin.(l) nu se aplică asigurărilor de răspundere civilă
auto ci se desprinde din raportarea acestei dispoziţii normative la prevederile art.55 alin. ultim din
aceeaşi lege, deşi reglementarea actuală a art.22 alin.(l) nu face nici o precizare cu privire la natura
asigurătorului beneficiar al subrogaţiei în care apreciem că acesta nu poate fi aecat asigurătorul de bunuri
dintr-un contract de asigurare facultativă de tip CASCO(asigurarea facultativă a autovehiculelor pentru
avarii şi furt).
Prevederile art.55 alin. ultim din lege, modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului rr -1
2005 sunt reluate şi în cuprinsul art.39 alin.(3) din Normele puse în aplicaţie prin Ordinul
27- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.61/2005, privind completarea şi modificarea Legii 136/1995 privind
asigurările şi reasigurările în România, art.54 alin.(2) şi (3);
28
CALOTĂ ION
nr.20/2008 în măsură am înţeles că voinţa legiuitorului, am ajuns la concluzia că el cuprinde o dispoziţie
pe care o apreciem inechitabilă28.
In contractul de asigurare facultativă de bunuri cum este şi asigurarea autovehiculelor pentru
avarii şi furt, asigurătorul îl indemnizează pe asiguratul păgubit şi se subrogă în locul acestuia pentru a-1
acţiona în regres pe terţul culpabil. Subrogaţia asigurătorului în asigurarea de bunuri este totdeauna
posibilă şi facultativă, fiind obligatorie doar în cazul în care terţul a cauzat prejudiciul în mod intenţionat.
Spre deosebire de subrogaţia asigurătorului în temeiul unui contract de asigurare de bunuri,în
asigurarea de răspundere civilă auto atunci când este permisă se realizează în locul victimei indemnizate,
asigurătorul având calea regresului împotriva asiguratului sau conducătorului auto responsabil de
producerea accidentului29.
Concluzii:
Se poate concluziona următoarele:
• răspunderea asigurătorului RCA începe din ziua când expiră valabilitatea poliţei de asigurare
anterioare, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai târziu în
ultima zi de valabilitate a acesteia şi din ziua când s-a încheiat documentul de asigurare, pentru
persoanele care nu aveau asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării;
• răspundere asigurătorului RCA încetează la ora 24,00 a ultimei zile din valabilitate înscrise în poliţa
de asigurare RCA sau anterior acestei date în momentul radierii din evidenţa circulaţiei.
28
Art. 39 alin(3) din Normele din Ordinul nr.20/2008.
29
.Sferdian I., Dr.asigurărilor 2, Ed.C.H.Beck, Buc.2009
29
CALOTĂ ION
CALITATEA PROCESUALĂ A ASIGURĂTORULUI
CAPITOLUL III CALITATEA PROCESUALĂ A ASIGURĂTORULUI
3.1. Asigurătorul în procesul civil
In cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin
accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită
împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a
persoanelor responsabile de producerea accidentului, în calitate de intervenienţi forţaţi. 30
Dispoziţiile art.57 din reglementarea anterioară, îi dădeau dreptul terţului prejudiciat să exercite
acţiunea împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, dar şi împotriva asigurătorului de
răspundere civilă, noua reglementare susţine mai mult acţiunea directă împotriva asigurătorului de
răspundere. în reglementarea anterioară, legiuitorul stabileşte nu numai calitatea procesuală de pârât a
asigurătorului de răspundere civilă, ci şi pe cea de intervenient forţat a asiguratului responsabil 31.
Terţul nu pierde dreptul de a se îndrepta numai împotriva asiguratului. Acţiunea terţului
îndreptată doar împotriva asiguratului ar putea fi justificată în situaţiile în care nu cunoaşte cine este
asigurătorul de răspundere civilă al celui care 1-a prejudiciat prin accident.
In actuala reglementare articolul 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în
România a nu mai cuprinde dispoziţia privind citare obligatorie a asigurătorului în proces, pe care a
abrogat-o implicit. Pentru ca dreptul său să fie realizat într-un mod eficient, terţul va fi obligat să îi aibă
ca parteneri de tranzacţie atât pe asigurat cât şi pe asigurător. Dacă plata despăgubirii se face pe cale
amiabilă, legiuitorul nu mai solicită un acord tripartit, al asiguratului, victimei şi asigurătorului, acordul
asiguratului nemaifiind necesar atunci când există un contract de asigurare valabil, iar asigurătorul este
de acord să plătească despăgubirea către terţul prejudiciat.
Dacă părţile nu ajung la o înţelegere şi apelează la instanţă,neparticiparea la proces a
asigurătorului face ca hotărârea judecătorească, prin care asiguratul său este obligat la plata unei anumite
daune, să nu îi fie opozabilă şi să invoce asiguratului, într-un proces subsecvent, „exceptio mali
processus".
30
Art. 54,alin.(2) din Legea nr. 136/1995 ,privind asigurările şi reasigurările în România;
31
Art.57 din Legea nr.136/1995
30
CALOTĂ ION
Asiguratul care a despăgubit pe cel păgubit va fi despăgubit de asigurător, cu excepţia cazurilor
arătate în art.58 din lege32. Această plată către asigurat nu are nimic comun cu instituţia subrogaţiei,
deoarece asiguratul nu a plătit o datorie asigurătorului, ci şi-a îndeplinit o obligaţie izvorâtă din calitatea
sa de autor direct al prejudiciului. El nu are calitatea de terţ care execută o obligaţie a altuia, ci este chiar
persoana responsabilă de plata despăgubirilor pentru daunele pricinuite.
Asigurătorul împotriva căreia se îndreaptă persoana păgubită este obligat să plătească întreaga
despăgubire urmând ca aceasta ulterior să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători pentru partea de
despăgubire pe care fiecare dintre ei o datorează.
3.2.Calitatea procesuală a terţului victimă
Terţul victimă a unui accident de circulaţie are la îndemână următoarele posibilităţi procesuale:
a) să se îndrepte numai împotriva asigurătorului, care în baza art. 54 din lege, caz în
care acesta din urmă îl va putea chema în judecată pe asigurat, făcând aplicarea art.57 alin.(l)C.proc,civ.,
în calitatea sa de persoană care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul. Asiguratul
dobândeşte astfel calitatea de intervenient forţat. Introducerea asiguratului este necesară pentru că are
calitatea de persoană responsabilă delictual faţă de victimă. Raportul juridic de răspundere se stabileşte
în persoana sa, reprezentând condiţia care declanşează executarea obligaţiei contractuale asumate de
către asigurător.
• să îl cheme în judecată numai pe asigurat sau pe conducătorul auto responsabil (caz
ce trebuie introdus în proces pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă), iar acesta în calitate de pârât să îl
cheme în garanţie pe asigurător sau să se îndrepte ulterior împotriva sa, în baza contractului încheiat.
• să îi cheme în judecată atât pe asiguratul responsabil cât şi pe asigurător.
Chemarea ambilor în calitate de pârâţi nu ar putea fi considerată inadmisibilă deşi nu
respectă poziţia procesuală stabilită de legiuitor. Introducerea acţiunii deopotrivă împotriva
asigurătorului de răspundere civilă auto şi asiguratul său nu este benefică pentru terţ,pentru că este
posibil ca în momentul introducerii acţiunii, terţul victimă să nu cunoască valoarea reală a
32-Art.58 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România;
31
CALOTĂ ION
prejudiciului, iar aceasta să depăşească limita legală a răspunderii asigurătorului. Cum

asigurătorul nu poate fi obligat să plătească peste limita impusă de legiuitor, asiguratul va trebui
să suporte diferenţa din propriul său patrimoniu33 .
3.3. Obligaţiile in solidum ale asiguratului şi asigurătorului
Când asiguratul şi asigurătorul au calitatea de pârâţi, debitori în procesul introdus de terţul

prejudiciat prin accidentul de autovehicul imputabil asiguratului, ne vom găsi în prezenţa unei obligaţii
cu o pluralitate de subiecte. în această situaţie, practica instanţelor de judecată este aproape unanimă în a
obliga asigurătorul şi asiguratul solidar la plata despăgubirii către terţul păgubit. Această orientare a
jurisprudenţei este eronată deoarece nu se poate explica decât printr-o lipsă de aprofundare a
fundamentului obligaţiei asigurătorului la plata despăgubirii.
Obligaţiile asiguratului şi asigurătorului nu sunt conjuncte, adică divizibile de plin drept, din
moment ce terţul creditor poate să ceară întreaga prestaţie de la oricare dintre cele două părţi ale
raportului juridic de asigurare fără a fi obligat a-şi divide creanţa respectivă.
neputându-se aplica prevederile art,1443NCC 34, întrucât asigurătorul nu a participat nici direct,nici
indirect la producerea accidentului auto imputabil asiguratului.
Dacă despăgubirea a fost plătită în întregime numai de către asigurător sau de către asigurat, nu
se va putea realiza un alt efect al solidarităţii şi anume acela al reprezentării mutuale, deoarece fiecare
datorie pentru tot (in solidum) are o origine şi o viaţă proprie (una convenţională şi una delictuală)
excluzând calitatea de codebitori solidari a participanţilor la raportul juridic de asigurare de răspundere
civilă auto.
Asigurătorul şi asiguratul sunt doi debitori ţinuţi la întreg, adică fiecare pentru întreaga
despăgubire fără ca obligaţiile lor plurale să fie conjuncte sau solidare, însă singura soluţie care mai
rămâne şi se impune este aceea că răspunderea pe care o analizăm este o răspundere in solidum.
33
.Lulă I, Contribuţii la studiul răspunderii civile delictuale, Ed.Cordial Lex, Cluj-Napoca 1997, op.cit., p.513-
515
34
Art. 1443 din Noul Codul civil, privind obligaţia solidară între debitori" obligaţia este solidară, atunci când toţi debitorii
sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar executarea
acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor".
32
CALOTĂ ION

In literatura juridică s-a arătat că „debitorii ţinuţi in solidum datorează fiecare în parte tot atât cât
datorează oricare dintre ei separat, adică torul, fără însă ca la baza acestei obligaţii să existe o datorie
unică a tuturor sau să stea reprezentarea mutuală faţă de creditor" 35.
Nu există solidaritate între asigurător şi asigurat. Obligaţiile acestora faţă de victimă sunt
obligaţii in solidum, unite între ele nu prin existenţa unei obligaţii unice, ci prin dreptul creditorului de a
cere de la fiecare plata în întregime a debitului la care este obligat fiecare în parte 36.
3.4. Poziţia procesuală a asigurătorului în procesul penal
Problema calităţii procesuale a asigurătorului în procesul penal pare să facă obiectul unei
insolubile controverse. Doctrina şi jurisprudenţa oscilează între a recunoaşte şi a nu recunoaşte o astfel
de calitate procesuală asigurătorului.
Alături de cei care susţin că asigurătorul poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente,
dar există şi opinii care vorbesc despre alte calităţi „sui generis" în procesul penal: asigurător, garant,
asigurător-garant etc. Aceste opinii au făcut obiectul unor sistematizări care se vor limita la a reitera
principalele argumente care le însoţesc37.
Societatea de asigurare nu are nici o calitate în procesul penal. Opinia radicală 38, a lipsei oricărei
calităţi procesuale în procesul penal este argumentată prin faptul că dispoziţia art.54 din Legea nr.
136/1995 privind obligativitatea citării asigurătorului este superfluă demonstrând o insuficientă corelare
legislativă.
Calitatea de parte responsabilă civilmente ar fi legală de răspunderea pentru fapta unei alte
persoane, instituită prin Codul civil sau legile civile speciale, numai în situaţii în care există relaţii cu
caracter special între autorul prejudiciului şi cel chemat să răspundă pentru el, relaţii în cadrul cărora
acesta din urmă putere de direcţionare supraveghere, îndrumare sau control asupra activităţii primului.
Asigurătorul nu poate fi nici garant, întrucât, între contractul de asigurare şi cel de fidejusiune
există diferenţe ireductibile.
35
Petrescu R., Cu privire la particularităţile obligaţiilor „in solidum", R.R.D.nr. 12/1968, p.87;
36
Ibidem, p.89;
37
Lucrarea „Observaţii asupra răspunderii asigurătorului în asigurarea auto obligatorie", Dreptul nr.l 1/2005, p.105-130;
38
''Nariţa I., un alt punct de vedere cu privire la calitatea procesual - penală a societăţilor de asigurare, Dreptul nr.
7/2002, p. 193.
33
CALOTĂ ION
Pentru a participa în procesul penal şi a se asigura, opozabilitatea hotărârii şi pentru celeritatea
soluţionării litigiului, primul argument este înlăturat pe motiv că opozabilitatea stricto sensul implică o
anumită calitate procesuală pe care autorul o neagă de plano, iar opozabilitatea virtuală nu presupune o
participare procesuală în timp ce asupra celui de-al doilea argument imperativul respectării principiilor şi
regulilor în materie procesuală.
In aceste condiţii, autorul respectiv recunoaşte calitatea procesuală a asigurătorului doar în
procesele civile.
3.4.1.Calitatea de asigurător a societăţii de asigurare în procesul penal
Mulţi autori recunosc societăţii de asigurare diferite calităţi sui generis în procesul penal:
asigurător, garant, asigurător-garant etc.
Intr-o opinie39, societatea de asigurare ar avea în procesul penal calitatea de asigurător conferită
de lege. Dobândirea calităţii de parte responsabilă civilmente ar fi condiţionată de existenţa unei
răspunderi pentru fapta altei persoane, dar numai a unei răspunderi bazată pe un raport de prepuşenie
care presupune neîndeplinirea culpabilă a unor obligaţii.
Celelalte argumentele pe care le aduce acest autor sunt nepertinente şi sunt: partea responsabilă
civilmente răspunde pentru întreaga pagubă pe când întinderea răspunderii asigurătorului este limitată la
lege şi eventual de contract; cauza contractului de asigurare este esenţialmente diferită de cea pe care se
grefează raportul de prepuşenie; obligaţia de despăgubire asigurătorului se circumscrie duratei
contractului şi cazurilor asigurator când răspunderea părţii responsabile civilmente pentru fapta altuia
„este perpetuă, cât timp există raportul de prepuşenie" şi orice fapt ilicit cauzator de prejudicii săvârşit în
îndeplinirea însărcinărilor primite; existenţa unei acţiuni în regres este regula în cazul raportului dintre
partea responsabilă civilmente şi inculpat şi doar excepţia în raporturile dintre asigurător şi asigurat.
Alt autor40, consideră că asigurătorul ar fi un garant al plăţii despăgubitor, în temeiul raportului
contractual cu asiguratul, nu parte responsabilă civilmente, calitatea procesuală care ar putea fi dobândită
numai în baza unui raport juridic având ca temei o răspundere delictuală în sensul prevederilor art. 1000
ali.(l) şi (3).
39
.Dumitru Gh., Societăţile de asigurare.Calitatea procesuală, R.D.P.nr.4/2000, p.89 şi urm.;
40
.Godea M.S., notă la decizia penală nr.1240/1998 a Curţii de Apel Timişoara, Dreptul nr. 1/2001, p. 179 şi urm.
34
CALOTĂ ION
3.4.2. Calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal
Societatea de asigurare are în procesul penal calitatea de parte responsabilă civilmente . în

literatura de specialitate această calitate este recunoscută asigurătorului de mai mulţi autori, care au
argumentat aceasta prin argumente diverse, astfel:
Primul autor41, consideră că cerinţa ca răspundere a societăţii de asigurare să fie stabilită prin
lege care este îndeplinită în situaţia în care art.54 şi art.57 din Legea nr.136/1995 stipulează condiţiile
răspunderii asigurătorului pentru prejudiciul cauzat de asiguratul cu care a încheiat contractul de
asigurare. Răspunderea intervine numai după încheierea contractului de asigurare este privit, implicit,
irelevant constituind cel mult o premisă, dar nu temei pentru răspundere.
Calităţile de asigurător, garant, asigurător-garant nu există în procesul penal, singura calitate în
care poate apărea asigurătorul este cea de parte responsabilă civilmente altfel ar fi inechitabil şi contrar
principiului contradictorialităţii ca o persoană chemată să răspundă pentru fapta altuia să nu poată avea
un rol în formularea apărărilor în procesul penal.
Un alt autor42, adaugă suplimentare în susţinerea acestei opinii. Acţiunea civilă poate primi
natura unei instituţii de drept procesual penal atunci când priveşte o vătămare cauzată printr-o faptă
prevăzută de legea penală, iar în exercitarea dreptului legal de opţiune, persoana vătămată alege să
alăture acţiunea civilă celei penale în art. 14 alin.(2)C.proc.pen.
Această regulă aduce două argumente pe carele avansează:pe de o parte art. 17 alin.
(l)C.proc.pen. prevede pornirea şi exercitarea din oficiu a acţiunii civile dacă persoana vătămată este o
persoană juridică de interes public, cum sunt societăţile de asigurare; pe de altă parte art.54 din Legea
nr.136/1995 unde citarea asigurătorului este obligatorie fără să se distingă de un proces civil sau unul
penal.
Primul argument a fost avansat, nepertinent în condiţiile în care art. 17 alin.(1) C.proc.pen. are în
vedere persoanele vătămate şi nu părţile responsabile civilmente, calitate pe care o are asigurătorul.
In prezent din textul art. 17 C.proc.pen. au fost eliminate dispoziţiile invocate, iar prevederile
art.54 din Legea nr.136/1995 se refereau la citarea obligatorie a asigurătorului care
41-Tulbure A.Şt., Din nou despre calitatea procesuală a societăţii de asigurare în procesul penal, Dreptul
nr.12,'2001, p.l35 şi urm;
42-Turianu C.(II), Din nou despre calitatea procesuală a societăţii de asigurare în procesul penal, Dreptul nr.12
2001, p.137 şi urm.
35
CALOTĂ ION
au fost modificarea unui proces prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.61/200543.
Tot acelaşi autor mai consideră că art.54 din Legea nr. 136/1995 se referă şi la cazul stabilirii
despăgubirilor prin hotărâre judecătorească şi nu precizează obligativitatea citării asigurătorului care se
referă numai la procesele penale, întrucât cele civile asigurătorul are întotdeauna calitatea de pârât, parte
a cărei citare este obligatorie. Nici această susţinere în procesul civil în lipsa dispoziţiei legale analizate,
asigurătorul ar fi putut să nu apară dacă terţul vătămat, adică reclamantul nu l-ar fi chemat în judecată
limitându-şi procesul la persoana responsabilă de producerea accidentului, asiguratul sau o altă persoană
care conducea autovehiculul.
Calitatea de parte responsabilă civilmente se întemeiază pe prevederile art. 24 cod proc.
pen.,care conferă această calitate persoanelor chemate să răspundă pentru pagubele provocate de fapta
învinuitului sau inculpatului, potrivit Noului Cod civil şi legilor speciale, inclusiv Legea nr.
136/1995.Pot avea calitatea de parte responsabilă civilmente nu numai persoanele indicate de art. 1372-
1379 NCC44, ci şi asigurătorii de răspundere civilă, potrivit Legii nr. 136/1995, întru-cât aceştia se
subrogă în obligaţia de răspundere civilă a asiguratului.
Concluzii:
Din analiza făcută se poate concluziona că:
• Obligaţiile asiguratului şi asigurătorului nu sunt conjuncte, adică divizibile de plin drept, din moment
ce terţul creditor poate să ceară întreaga prestaţie de la oricare dintre cele două părţi ale raportului juridic
de asigurare fără a fi obligat a-şi divide creanţa respectivă.
• Asiguratul şi asigurătorul nu pot fi obligaţi solidar la plata despăgubirii către terţul prejudiciat, întrucât
asigurătorul nu a participat nici direct,nici indirect la producerea accidentului.
• Calităţile de asigurător, garant, asigurător-garant nu există în procesul penal, singura calitate în care
poate apărea asigurătorul este cea de parte responsabilă civilmente altfel ar fi inechitabil şi contrar
43
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.61/2005, privind modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările
şi reasigurările în România;
44
Secţiunea a 4-a Răspunderea pentru fapta altuia,din Capitolul IV " Răspunderea civilă " din NCC.
36
CALOTĂ ION
STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR

CAPITOLUL IV STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR
4.1.Despăgubirea
Despăgubirile acoperă sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de

dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces,precum şi
prin avarierea sau distrugerea de bunuri 45.
Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, sediul sau reşedinţa
în România. Asigurătorul acordă despăgubiri potrivit legislaţiei în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-
a produs accidentul.
Atunci când persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniuni Europene şi
accidentul se produce pe un teritoriu în care nu există birou naţional, dar care leagă direct două teritorii în
care este valabil tratatul CEE, despăgubirea se plăteşte potrivit legislaţiei române.
Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în
cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau către
Asociaţia „Fondul de protecţie a victimelor străzii", în cazul producerii unui risc acoperit din acest fond,
potrivit art.251 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ori către BAAR, în
calitatea sa de birou gestionar46.
In termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea
prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:
• fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în
cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite
prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;
• fie să notifice părţii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau
parţial, pretenţiile de despăgubire.
Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea
prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate
45
Art.50 din Legea 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România;
46
Art.251 din Legea nr.32/2000, privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor.
37
CALOTĂ ION
respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la
plata despăgubirii.
Asigurătorul RCA poate desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în condiţiile în
care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autorităţile publice.
Asigurătorul RCA are obligaţia să comunice în scris asiguratului şi păgubitului intenţia de a
desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data
avizării daunei.47
Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii
ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către
asigurator, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la
suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
In situaţia în care dosarul de daună conţine toate elementele necesare stabilirii dreptului la
despăgubire şi cuantificării daunei, despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10
zile de la completarea dosarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului
asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat.
Asigurătorul RCA este obligat să elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la
înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de
relaţii contractuale, sau absenţa acestor daune.
Certificatul privind daunele înregistrate trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele
informaţii: nume/denumire asigurat, CNP/CUI, datele vehiculului, numărul poliţei de asigurare, perioada
de valabilitate, clasa bonus-malus aferentă, data producerii evenimentului înregistrat, data plăţii
despăgubiri.
Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le
îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire
cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de
întârziere.
47
38
CALOTĂ ION
4.1.1.Stabilirea despăgubirilor pe baza constatării amiabile
Dispoziţiile art.8 din Legea nr.136/1995 cu modificările şi completările ulterioare prevăd în

situaţia accidentelor în care sunt implicate doua vehicule din care au rezultat numai pagube materiale,
avizarea asigurătorului printr-un formular de constatare amiabilă de accident 48.
Constatarea amiabilă poate interveni doar în cazul accidentelor care se produc pe teritoriul
României, indiferent de locul producerii în care au rezultat doar pagube materiale şi au fost implicate
două vehicule.
Părţile implicate în accident vor completa un formular „Constatare amiabilă de accident" în care
se precizează data şi locul accidentului, datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi, ale
proprietarilor vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate şi ale asigurătorilor, precum şi
informaţii privind producerea accidentului.
Chiar dacă părţile implicate în accident vor completa formularul nu reprezintă o recunoaştere a
răspunderii conducătorilor auto, ci constituie mai degrabă o avizare de daună care îl obligă pe asigurător
să procedeze la o constatare a daunelor.
Completarea formularului exclude întocmirea documentelor de constatare de către poliţie numai
în situaţia în care formularul este completat şi semnat de ambii conducătorii de vehicule implicaţi în
accident.
4.1.2.Stabilirea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească
Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:

1. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus,
pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care
persoana prejudiciată îşi realizează obiectul de activitate şi pentru care are licenţă şi autorizare în acest
sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de
transport49. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determina luându-se în calcul tarifele
pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina
probei aparţine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare;
48
Art.8 din Legea nr.136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România;
49
Art.45 din Norme, Ordinul 14 din 2011.
39
CALOTĂ ION
2. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii,

pietre preţioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi
pentru dispariţia sau distrugerea banilor;
3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la
cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse.
In cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc
pe cale amiabilă, dacă50:
• potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor;
• deşi hotărârea instanţei penale a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea despăgubirilor
civile ar urma să se facă ulterior;
• deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor:
• s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris
prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de
hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia;
• sau, din actele încheiate de autorităţile publice, rezultă atât răspunderea civilă a acestora,
prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în
judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament
scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie
de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia.
4.2. Plata despăgubirilor în cazul reparării vehiculului de către terţul păgubit
Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită a procedat la
repararea autovehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea prejudiciului, chiar dacă
împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat precum şi cuantumul pagubei rezultă din
actele aflate la dosarul de daună51.
Stabilirea cuantumului pagubelor se face în baza datelor consemnate în actele încheiate de
organele de poliţie, unităţile de pompieri sau celelalte autorităţi publice competente, a documentaţiilor
privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, coroborate cu preţurile practicate
50
Art.46 din Norme, Ordinul 14 din 2011;
51
Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia2, Ed.C.H.Beck, Buc.,2009, p.322 .
40
TRUŞCĂ ION-GABRIEL
de unităţile de specialitate, a declaraţiilor scrise ale părţilor şi martorilor cu privire la accidentul produs şi
al altor dovezi prezentate.
Acestea vor fi coroborate cu propriile constatări ale asigurătorului, rezultate în urma examinării
reparaţiilor efectuate şi investigărilor privind dinamica accidentului.
4.3.Avarierea sau distrugerea bunurilor
producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.
Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din vehicul rămase neavariate, demontabile
şi valorificabile, cuprinsă între 0,1% şi cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii
accidentului. în cazul unei daune totale, dacă persoana păgubită face dovada radierii din circulaţie a
vehiculului avariat şi a valorificării integrale a acestuia către o societate specializată în dezmembrarea şi
reciclarea vehiculelor, valoarea rămasă este cea menţionată în documentele fiscale justificative eliberate
de societatea respectivă, fără a putea depăşi 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte scăzându-se uzura
corespunzătoare din valoarea din nou a acestuia.
Prin valoare din nou a autovehiculelor se înţelege:
• preţul de comercializare practicat de unităţile de specialitate din România la data producerii
accidentului;
• pentru autovehiculele care nu se comercializează în România, preţul corespunzător din
cataloagele de specialitate, echivalat în lei la cursul BNR de la data producerii accidentului ;
• pentru tipurile de autovehicule la care nu există preţuri stabilite sau pentru tipuri care nu se
mai fabrică, valorile stabilite prin asimilare ca preţurile de vânzare practicate la data accidentului ale
unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare din producţie internă sau externă,iar în lipsa
acestora, preţurile din cataloagele de specialitate.
Uzura autovehiculului avariat se stabileşte în raport cu vechimea şi starea de întreţinere a
acestuia la data producerii accidentului.
52
Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia2 , Ed.C.H.Beck, Buc., 2009, p.324
41
CALOTĂ ION
Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale
pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi
cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse
prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se
adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor,
dovedite cu documente justificative, potrivit art. 5553.
Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate care au în obiectul lor
de activitate comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi de materiale pentru
acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie
la vehicule.
La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părţilor
componente sau a pieselor care au fost avariate.
Prin părţi componente sau piese care necesită înlocuirea se înţelege numai cele a căror reparare
sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic din cauza gradului de
avariere al acestora ori, cu toate că repararea este posibilă, costul de reparaţie inclusiv cheltuielile pentru
materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente depăşesc valoarea de nou a părţii componente
sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare
aferente.
Se consideră că a fost necesară revopsirea integrala a vehiculului atunci când părţile avariate din
cauza accidentului reprezintă minimum 50% din suprafaţa totală exterioară a vehiculului respectiv.
Preţurile părţilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate
de unităţile de specialitate.
In cazurile în care pentru repararea vehiculelor a fost necesară procurarea directă de către
deţinător a unor părţi componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu
preţul de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport, taxe
vamale, la care se adaugă TVA aferent, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat
de Banca Naţională a României la data efectuării plăţii facturii de către păgubit, pentru piesele şi
materialele cumpărate din spaţiul Uniunii Europene54.
Dacă piesele şi materialele necesare efectuării reparaţiei vehiculului sunt cumpărate din afara
spaţiului Uniunii Europene, costul acestora este egal cu costul de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli
prezentate, inclusiv cheltuielile de transport şi orice alte taxe legate direct de
53
Art.55 din Norme, Ordinul 14 din 2011 ;
54
Art.50 alin.(8) din Norme, Ordinul 14 din 2011.
42
CALOTĂ ION
Importul acestora, în stricta conformitate cu prevederile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii. în
aceste cazuri costul părţilor componente, al pieselor sau al materialelor nu va depăşi preţurile de vânzare
practicate de unităţile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate şi în România.
Costul reparaţiilor efectuate la vehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile
de specialitate.
In cazul în care pentru reparaţiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea
reparaţiilor, cuantumul pagubei se stabileşte luând în calcul preţurile practicate de către unităţile de
specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto,pentru manopera
aferentă reparaţiei/înlocuirii pieselor avariate, precum şi pentru părţi componente, piese înlocuitoare noi
şi materiale.
Dacă pentru unele părţi componente sau piese ale vehiculului nu există preţuri practicate de
unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pentru
piese de schimb sau, în lipsa, prin asimilare cu preţurile din cataloage ori cu cele practicate de unităţile
de specialitate, pentru părţile componente ori piesele unor vehicule similare. în cazul în care preţurile din
cataloage sunt exprimate în valuta, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţei valutare
comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului.
Despăgubirile nu pot depăşi55:
• cuantumul despăgubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului şi nici
limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune
totale, în situaţia în care păgubitul face dovada reparării vehiculului;
• cuantumul despăgubirii, diferenţa dintre valoarea vehiculului la data producerii
accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de
asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul nu face dovada
reparării vehiculului, şi în cazul daunelor parţiale.
Dauna totală se defineşte ca fiind situaţia în care cuantumul pagubei, aşa cum a fost definit la
alin. (3), depăşeşte 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.
In cazul unei daune majore, asigurătorul RCA are obligaţia de a comunica în scris păgubitului,
în termen de 10 zile de la data avizării daunei, valoarea maximă a despăgubirii ce poate fi acordată,
precum şi modul de calcul al acesteia.
55
Art.50 alin.(12) din Norme, Ordinul 14 din 2011
43
CALOTĂ ION
Se defineşte dauna majoră ca fiind dauna pentru care cuantumul despăgubirii stabilit de
asigurator pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto depăşeşte 75% din valoarea
vehiculului la data producerii evenimentului.
4.3.1.Plata despăgubirilor în cazul vehiculelor înmatriculate în străinătate
In cazul persoanelor păgubite cu domiciliul sau sediul în străinătate, deţinătoare a unui vehicul
înmatriculat în străinătate, la stabilirea despăgubirii pe cale amiabilă se au în vedere:
• dacă reparaţia se efectuează în străinătate, despăgubirea se va plăti în valută, iar costul reparaţiei
este cel prevăzut în documentaţia de reparaţie 56:
• în cazul în care reparaţiile nu s-au efectuat în România şi se solicită plata în valută a
despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor în străinătate,cuantumul pagubelor se stabileşte pe baza
evaluării efectuate de către asigurător şi se va plăti în valută;
• în cazul în care reparaţia s-a efectuat în România şi se solicită plata despăgubirii în
valută, se are în vedere cursul pieţei valutare comunicat de BNR la data când s-a plătit factura de
reparaţie; şi dacă se solicită plata în lei a despăgubirii în valută se va calcula echivalentul în lei la cursul
BNR de la data propunerii făcute de asigurătorul RCA persoanei păgubite şi acceptate de către aceasta.
4.3.2.Plata despăgubirii în cazul vătămării corporale sau decesului persoanei
La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au

în vedere următoarele:
1) în caz de vătămare corporală57:
• diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente
fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi
desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe
perioada spitalizării şi a concediului medical;
• venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana
56
.Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc., 2009 p.324;
"Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc.,2009, p.324 şi urm.
44
CALOTĂ ION
vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de
salariat;
• salariul de baza minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la
data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
• eventualele cheltuieli prilejuite de accident — cheltuieli cu transportul
persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru
alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate
cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute
de reglementările în vigoare;
• cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul
medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de baza minim brut pe
economie;
• daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România; 2) în
caz de deces58:
• cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele
efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
• cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu
documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face
înmormântarea;
• veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la
data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la pet. 1, dacă acestea au fost
cauzate de producerea accidentului;
• daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.
Concluzii:
Se poate concluziona că despăgubirea este suma de bani pe care asigurătorul o plăteşte
asiguratului, potrivit legislaţiei române, cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată, persoanelor
păgubite prin avarierea sau distrugerea de bunuri. Asigurătorul plăteşte despăgubiri în următoarele
condiţii, dacă:
- în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea
prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea
58
Art.49 din Norme a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011
45
CALOTĂ ION

pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata
despăgubirii;
Dacă asiguratul a plătit despăgubirea terţului păgubit, atunci dreptul la acţiune al asiguratului în
vederea obţinerii despăgubirilor de la asigurator se prescrie în termen de doi ani de la data plăţii
despăgubirii către terţul păgubit;
- Asiguratul nu trebuie să obţină beneficii dintr-un prejudiciu rezultat ca urmare a producerii
evenimentului asigurat.
46
CALOTĂ ION
FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR
STRĂZII
CAPITOLUL V FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR STRĂZII
In scopul protecţiei peroanelor păgubite în situaţia în care autorul a rămas neidentificat sau
autovehiculul nu este asigurat, s-a constituit Fondul de protecţie a victimelor străzii.
Atribuţiile Fondului de protecţie a victimelor străzii sunt prevăzute în Normele privind Fondul de
protecţie a victimelor străzii care sunt puse în aplicare de Ordinul Preşedintelui CSA nr. 1/2008 ce a fost
modificat prin Ordinul Preşedintelui CSA nr.13/2008.
Fondul s-a constituit în baza prevederilor art.25 din Legea nr.32/2000 cu modificările şi
completările ulterioare precum şi cu dispoziţiile referitoare la asociaţii şi fundaţii 59.
5.1.Atribuţiile Fondului de protecţie a victimelor străzii
Conform art.l din Normele Fondului de protecţie a victimelor străzii, acesta este constituit din
asigurătorii care au dreptul să practice pe teritoriul României asigurarea obligatorie de răspundere civilă
pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu excepţia răspunderii civile a transportatorului.
Atribuţiile Fondului de protecţie a victimelor străzii sunt prevăzute în art.25 alin.(lO) din Legea
nr.32/200060, în care are trei atribuţii:organism de plată a despăgubirilor, centru de informare şi organism
de compensare.
a) în calitate de organism de plată a despăgubirilor, Fondul acordă despăgubiri persoanelor
păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori
nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, deşi legea
prevede obligativitatea asigurării.
Fondul acordă despăgubiri pentru prejudiciile care se produc prin accidente de vehicule produse
pe teritoriul României, în cazul în care autorii sunt neidentificaţi sau vehiculele neasigurate, dacă au locul
obişnuit de staţionare în România.
59
Art.25 din Legea 32/2000, privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor;
60
Ordinul nr. 1/2008 a fost publicat în M.Of. nr.287 din 14 aprilie 2008 şi a fost modificat prin Ordinul nr.13/2008
(M.Of.nr.686 din 8 octombrie 2008).
47
CALOTĂ ION
STRĂZII
De asemenea, Fondul acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse din accidente de vehicule
neasigurate care au loc pe teritoriul oricărui stat din Uniunea Europeană. Dacă vehiculul este cumpărat
din unul din aceste state şi urmează să fie înmatriculat în România cu condiţia ca accidentul să se
producă în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare şi ca persoana
prejudiciată să fie rezidentă într-un stat din Uniunea Europeană. Fondul acordă despăgubiri şi în cazul
când accidentul se produce pe teritoriul oricărui stat din Uniunea Europeană dacă vehiculele neasigurate
au locul obişnuit de staţionare în România.
Dacă un asigurător refuză plata despăgubirii pe motiv că nu există un contract de asigurare
valabil, Fondul va plăti despăgubirea iar dacă se constată prin hotărâre judecătorească faptul că
asigurătorul era cel obligat la plata despăgubirii, acesta va rambursa Fondului despăgubirea achitată.
După primirea cererii de despăgubire, Fondul de protecţie a victimelor străzii informează atât
Fondul de garantare al statului pe al cărui teritoriu vehiculul vinovat de producerea accidentului are locul
obişnuit de staţionare şi Fondul de garantare al statului pe al cărui teritoriu s-a produs accidentul
solicitându-i informaţii în privinţa legii aplicabile 61.
După plata despăgubirii, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate şi se va
îndrepta împotriva persoanelor responsabile de producerea accidentului, pentru recuperarea sumelor
plătite.
Dacă Fondul nu are disponibilitatea financiară pentru plata tuturor despăgubirilor, acestea se vor
plăti pe măsura realizării veniturilor.
Pentru plata despăgubirii nu pot fi executate bunuri mobile sau imobile care aparţin Fondului.
• Cea de-a doua atribuţie importantă a Fondului este cea de informare. Fondul, centru de
informare va furniza la solicitarea persoanelor interesate, datele de identificare ale asigurătorului,
numărul poliţei de asigurare, datele de identificare privind asiguratul, conducătorul autovehiculului sau
utilizatorul acestuia.
• Cea de-a treia atribuţie a Fondului este cea ca organism de compensare.
Fondul intervine:
- dacă vehiculul vinovat de producerea accidentului era asigurat RCA, dar societatea de asigurare
nu a despăgubit persoana păgubită sau nu a transmis acesteia un răspuns motivat în
61
Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia2 , Ed.C.H.Beck, Buc., 2009 ,p.326.
48
CALOTĂ ION

STRĂZII
termen de 3 luni de la avizarea daunei, precum şi în situaţia când nu şi-a desemnat un reprezentant de
despăgubiri;
• dacă vehiculul vinovat de producerea accidentului nu poate fi identificat sau societatea de
asigurare nu poate fi identificată în termen de 2 luni de la producerea accidentului;
• dacă vehiculul vinovat de producerea accidentului era exceptat de la obligativitatea asigurării
RCA în statul din Uniunea Europeană în care avea locul obişnuit de staţionare.
Concluzii:
Fondul de protecţie a victimelor străzii este constituit din asigurătorii care au dreptul să practice
pe teritoriul României asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente
de vehicule.
Veniturile Fondului se realizează din contribuţia membrilor asociaţi, care se stabilesc prin ordin al
preşedintelui CSA.
în calitate de organism de plată a despăgubirilor, Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite
prin accidente de vehicule. Accidentul de vehicul cu autor neidentificat este accidentul în care vehiculul
agresor a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care la avariat, după ce a
părăsit locul accidentului.
49
CALOTĂ ION
CONCLUZII
Asigurările prezintă o deosebită importanţă economică, socială şi financiară. în primul
rând,asigurările contribuie la dezvoltarea economiei naţionale, iau măsuri pentru prevenirea daunelor,
compensează pagubele care survin,asigură desfăşurarea continuă a procesului de producţie şi
reproducţie, ocrotesc şi împletesc interesele generale cu cele locale şi personale.
Asigurările îndeplinesc şi un rol educativ. Astfel, asiguraţii sunt stimulaţi şi obligaţi să ia cele
mai eficiente măsuri pentru buna conservare a bunurilor proprietate publică, mixtă, cooperatistă, privată
şi personală. Asigurările cultivă asiguraţilor spiritul grijii şi al răspunderii faţă de bunurile personale şi
cele publice, îi stimulează să-şi întreţină bunurile asigurate în condiţii normale, să prevină incendiile, să
aplice măsurile agrotehnice cuvenite şi să respecte regulile zootehnice şi sanitar-veterinare.
Asigurările trebuie să fie eficiente, adică sunt rentabile pentru societăţile de
asigurări,convenabile şi accesibile asiguraţilor.
Importanţa asigurărilor rezultă şi din incidenţa lor asupra vieţii economico-sociale care se
manifestă şi se propagă în următoarele direcţii principale: sunt o ramură creatoare de valoare adăugată;
creează locuri de muncă; oferă capital de împrumut pe piaţa financiară; reduc incertitudinile economice;
fac posibilă reluarea şi continuarea normală a activităţii economico- sociale.
Asigurările au o importanţă deosebita în protejarea categoriilor de bunuri, ţinând seama de faptul
că se folosesc mai multe generaţii, de posibilităţile pe care le au diferite persoane fizice şi juridice de a
plăti primele de asigurare,de gradul de răspândire în mase a ideii de asigurare etc.
In concluzie, din punct de vedere juridic, asigurarea este un acord de voinţă între o persoană
fizică sau juridică, în calitate de asigurat, şi o persoană juridică în calitate de asigurător,prin care
asiguratul solicită protecţia asigurătorului, pentru un risc sau o clasă de riscuri, sub forma unei
indemnizaţii, în schimbul unei sume de bani numită primă de asigurare.
Prima de asigurare este suma de lei pe care asiguratul o plăteşte anticipat societăţii de asigurări
pentru prelucrarea riscului, respectiv în vederea daunelor, se acordă despăgubiri în caz de daună sau se
plăteşte suma asigurată respectivă .
Putem spune că prin asigurare se vinde şi se cumpără protecţie faţă de risc.
Asigurările de răspundere civilă constituie o altă ramură importantă şi de mare actualitate a
asigurărilor, care sunt impuse de interesul economic şi social al întregii colectivităţi pentru
50
CALOTĂ ION
CONCLUZII
apărarea avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului de producţie şi protejarea victimelor
accidentelor. Aceste asigurări acoperă prejudiciul produs de asigurat-persoană fizică sau juridică-unor
terţe persoane; ele au o serie de trăsături care le deosebesc de celelalte ramuri de asigurări. Asigurările de
răspundere civilă fac parte din asigurările prin efectul legii de răspundere civilă pentru pagube produse
prin accidente de autovehicule.
La încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA pentru un autovehicul înmatriculat sau
înregistrat în România, asigurătorul este obligat să remită asiguratului poliţa contractului de asigurare
RCA, documentul internaţional de asigurare şi vigneta. Contractul de asigurare RCA poate cuprinde
clauze suplimentare, în condiţiile în care acestea nu reduc sau nu restricţionează drepturile unei părţi
prejudiciate ce decurg din asigurarea obligatorie RCA sau nu contravin prevederilor legale.
Poliţa de asigurare este documentul eliberat de societatea de asigurări, care atestă încheierea şi
plata primei iniţiale de asigurare. în unele cazuri contractul de asigurare ţine locul poliţei de asigurare.
In asigurările de răspundere civilă, societatea de asigurări se obligă să plătească o despăgubire
(sumă asigurată) pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţe persoane
păgubite(afectate) şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
Suma asigurată este suma maximă în limita căreia asigurătorul este obligat să plătească
indemnizaţia de asigurare la ivirea cazului asigurat.
Asiguratul dobândeşte astfel calitatea de intervenient forţat. Introducerea asiguratului este
necesară pentru că are calitatea de persoană responsabilă delictual faţă de victimă. Raportul juridic de
răspundere se stabileşte în persoana sa, reprezentând condiţia care declanşează executarea obligaţiei
contractuale asumate de către asigurător.
Obligaţiile asiguratului şi asigurătorului nu sunt conjuncte, adică divizibile de plin drept,din
moment ce terţul creditor poate să ceară întreaga prestaţie de la oricare dintre cele două părţi ale
raportului juridic de asigurare fară a fi obligat a-şi divide creanţa respectivă.
întrucât asigurătorul nu a participat nici direct, nici indirect la producerea accidentului auto imputabil
asiguratului.
Calităţile de asigurător, garant, asigurător-garant nu există în procesul penal, singura calitate în
care poate apărea asigurătorul este cea de parte responsabilă civilmente altfel ar fi inechitabil şi contrar
51
CALOTĂ ION
CONCLUZII
Asigurările de răspundere civilă acordă despăgubiri pentru repararea prejudiciilor de care

asiguraţii sunt răspunzători. Persoanele păgubite sau vătămate prin accidente auto sau alte accidente sunt
despăgubite operativ.
Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită a procedat la
repararea autovehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea prejudiciului,chiar dacă
împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat precum şi cuantumul pagubei rezultă din
actele aflate la dosarul de daună.
producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.
In scopul protecţiei peroanelor păgubite în situaţia în care autorul a rămas neidentificat sau
autovehiculul nu este asigurat, s-a constituit Fondul de protecţie a victimelor străzii.
Fondul acordă despăgubiri pentru prejudiciile care se produc prin accidente de vehicule produse
pe teritoriul României, în cazul în care autorii sunt neidentificaţi sau vehiculele neasigurate,dacă au locul
obişnuit de staţionare în România.
De asemenea, Fondul acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse din accidente de vehicule
neasigurate care au loc pe teritoriul oricărui stat din Uniunea Europeană. Dacă vehiculul este cumpărat
din unul din aceste state şi urmează să fie înmatriculat în România cu condiţia ca accidentul să se
producă în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare şi ca persoana
prejudiciată să fie rezidentă într-un stat din Uniunea Europeană.
După plata despăgubirii, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate şi se va
îndrepta împotriva persoanelor responsabile de producerea accidentului,pentru recuperarea sumelor
plătite.
In urma analizelor făcute, propun de lege ferenda, având în vedere perioada de criză pe care o
traversează societatea noastră, ca poliţele de asigurare să fie mai ieftine astfel încât ele să nu constituie o
greutate pentru asigurat, să poată fi încheiate fără dificultate , fără a constitui o obligaţie pentru asigurat,
deasemenea poliţa de asigurare poate avea şi unele îmbunătăţiri care să avantajeze asiguratul, nu să-1
împovăreze şi această poliţă să poată fi încheiată pe o perioadă mai lungă decât cea de un an. Această
măsură fiind luată tot în beneficiul asiguratului şi în înlesnirea încheierii poliţei de asigurare.
Propun ca societăţile de asigurări la terminarea contractului de asigurare în care nu au fost
evenimente să restituie o parte din prima de asigurare, sau pentru perioada următoare să acorde mai
multe facilităţi asiguratului ca bonus pentru lipsa de evenimente.
52
CALOTĂ ION
CONCLUZII
Victimele străzii care sunt implicate în accidente cu autorii necunoscuţii să beneficieze de
asigurarea obligatorie proprie , deasemenea să beneficieze de despăgubiri nu numai pentru vătămări
corporale sau decese, ci şi pentru pagubele materiale produse în urma accidentelor cu autori neidentificaţi.
53
CALOTĂ ION
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE:
• Albu I., Contractul şi răspunderea contractuală, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1994;

• Alexa C., Ciurel V.,Transporturi şi asigurări, Ed.Metropol, Bucureşti, 1994;
• Beignier B., Droit du contract d'assurance, Ed.Pressea Universitaires de France, Paris, 1999;
• Beleiu Ghe., Pop A., Curs de drept civil.Partea generală, Ed.Centrul de multiplicare al Universităţii
din Bucureşti, 1973;
• Beleiu Ghe., Drept civil român.Introducere în dreptul civil.Subiectele dreptului civil, Ed.Şansa,
Bucureşti, 1993;
• Beleiu Ghe., Drept civil român, Ed.Şansa, Bucureşti, 1994;
• Beleiu Ghe, Drept civil român.Introducere în dreptul civil.Subiectele dreptului civil, Ed.Şansa, ed.a
IV-a, Bucureşti, 2000;
• Beleiu Ghe., Drept civil roman, ediţia a VIII-a, revăzută şi adaugită de Nicolae M. şi Truscă P.,
Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2003;
• Bennett C., Dicţionar de asigurări, Ed.Trei, Bucureşti,2002;
• Bîrsan C., Drept civil.Drepturi reale principale, Ed.All Beck, 2001;
• Bistriceanu Ghe.D., Bercea F., Macovei E.I., Lexicon de protecţie socială, Asigurări şi
reasigurări,Ed.Karat,Bucureşti, 1997;
• Bistriceanu Ghe.D., Sistemul asigurărilor din România, Ed.Economică, Bucureşti, 2002;
• Bistriceanu Ghe.D., Asigurări şi reasigurări, Ed.Universitară, Bucuerşti, 2006;
• Boroi G, Drept civil.Partea generală, Ed.All Beck, Bucureşti, 1999;
• Caraiani Ghe, Tudor M., Dreptul asigurărilor.Asigurări.Probleme juridice şi tehnice,
Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2001;
• Caraiani Ghe., Tudor M., Teoria şi prctica ccontractului de asigurare, Ed.Lumina Lex, Bucureşti,
2000;
• Ciurel V., Asigurări şi reasigurări.Abordări teoretice şi practice internaţionale, Ed.All Beck,
Bucureşti, 2000;
• Clarke M.A., The law of insurance contracts, Ed.LLP.London, Hongkong, 1997;
• Constantinescu D.A.ş.a., Tratat de asigurări, Ed.Semne'94, Bucureşti, 1999;
• Cornu G., Vocabulaire juridique, Ed.Presses Universitaires de France,Paris, 2007;
• Cosma D., Teoria generală a actului juridic civil, Ed.Ştiinţifică,Bucureşti, 1969;
• Căpăţână O., Aplicarea legii în timp şi spaţiu, în Tratat de drept civil, vol.I.Partea generală,
coord.P.M.Cosmovici, Ed.Academiei,Bucureşti, 1989;
57
CALOTĂ ION BIBLIOGRAFIE
• Cosmovici P., Drept eivil.Drepturi reale.Obligaţii.Legislaţie, Ed.All, Bucureşti, 1994;

• Couilbault F., Eliashberg C., Latrasse M., Les grands principes de l'assurance, Ed.L'Argus de
L'Assurance, Paris, 2002;
• Deak Fr., Cărpenaru St.D., Contracte civile şi comerciale, Ed.Lumina Lex, 1993;
• Deak Fr., Tratat de drept civil.Contracte speciale, Ed.Actami, Bucureşti, 1998;
• Deak Fr., Tratat de drept civil.Contracte speciale., Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2001;
• Deak Fr., Tratat de drept succesoral, Ed.Actami, Bucureşti, 1999;
• Diacon S.R., Carter R.L., Success in Insurance, second edition, John Murraz, London, Ltd, 1988;
• Dicţionarul explicativ al limbi române(DEX), Ed.Academiei, 1984;
• Dobrin M., Asigurări şi reasigurări, Ed.Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,2000;
• Dobrin M., Tănăsescu P., Teoria şi practica asigurărilor, Ed.Economică, Bucureşti, 2003;
• Errante E., The anglo-american law of contracts, Librairie Generale de Droit et de Juriprudence,
Paris, 2002;
• Fabre-Magnan M., De l'obligation d'information dans les contrats.Essai d'une theorie, Librairie
Generale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1992;
• Galiceanu I., Asigurări şi reasigurări, Ed.Universitaria, Craiova, 1997;
• Iliescu C., Contractul de asigurare de bunuri în România, Ed.All Beck, Bucureşti, 1967;
• Ionaşcu Tr.,ş.a., Tratat de drept civil,vol.I.Partea generală, Ed.Academiei, Bucureşti, 1967;
• Iosif Ghe., ş.a., Sistemul asigurărilor în România, Ed.Trivuna Economică, Bucureşti, 1997;
• Jaluzot B., La bonne foi dans les contrats.Etude comparative de droit francais, allemande t japonais,
Dalloz, Paris, 2001;
• Lambert-Faivre Y., Droit des assurances, Dalloz, Paris,1995;
• Lawrence N., The Business Guide to Insurance, Croner Publications Ltd., London, 1989;
• Longhin V.V., Regimul juridic al asigurărilor de stat, Bucureşti, Ed.Ştiinţifică, 1962;
• Lulă I., Sferdian I., Drept civil. Drepturi reale, Ed.Mirton şi Alma Mater Timisiensis, Timişoara,
2001;
• Macovei D., Popescu I., Contractul de asigurare, Ed.Junimea, Iaşi, 1982;
• Minea E.M., încheierea şi interpretarea contractelor de asigurare, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2006;
• Munteanu A., Lascu I., Contractul de asigurare de bunuri şi subrogarea asigurătorului în drepturile
asiguratului, Arbitrajul de Stat nr.6/1996;

58
CALOTĂ ION BIBLIOGRAFIE
• Negru T., Asigurări şi reasigurări. Sinteze şi aplicaţii, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
2003;
• Negru T., Asigurări:ghid practic, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2006;
• Pop A., Beleiu Ghe., Drept civil.Teoria generală a dreptului civil, Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de Drept, 1980;
• Popescu T., Drept civil (note de curs), Ed.Hyperion, Bucureşti, 1991;
• Rauschi Şt., Popa Ghe.,Rauschi Ş., Drept civil. Teoria generală. Persoană fizică. Persoana juridica,
ed. Junimea, Iaşi, 2000;
• Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ed.Universitas Timisiensis, Timişoara, 2001;
• Sferdian I., Dreptul asigurărilor,ed.a 2-a, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2009;
• Stătescu C., Drept civil. Persoană fizică. Persoana juridical. Drepturi reale, ed. Didactica şi
Pedagogică, Bucureşti, 1970;
• Stătesc C., Bîrsan C., Drept civil. Drepturi reale, Universitatea din Bucureşti, 1988;
• Strykmans J.J., Droit des assurances, Ed.Presses Universitaires de Bruxelles, Bruxelles,
1999;
• Văcărel I., Bercea F., Asigurări şi reasigurări, coediţie, Ed.Marketer şi Expert, Bucureşti,
1993;
• Villegas L., Les clauses abusives dans le contract d'assurance, Ed.Presses Universitaires D'Aix
Marseille, 1998;
• Noul Cod civil şi Legea de punere în aplicare, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2011;
• Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în
Monitorul Oficial,partea I, nr.303 din 30 decembrie 1995 ;
• Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor,
publicată în M.Of. al României , partea I, nr. 148, din 10 aprilie 2000 cu modificările şi completările
ulterioare;
• Hotărârea Guvernului României privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule,nr.906,publicată în
Monitorul Oficial, partea I,anul X,nr.491, 21 decembrie 1998;
• Ordinul 14 din 2011 a Comisiei de Supraveghere a Asigurătorilor, privind asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;
• Constituţia României, Ed. Nicora, Bucureşti, 2003.
59
m_l ie studii..................................................................................................................promoţia
. declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile legale cu privire la falsul Lradu şi
dispoziţiile Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 art.143 al. 4 si 5 referitoare la
a. ;I lucrarea de licenţă cu titlul:
...........................................................................................elaborată sub coordonarea
d-nei................................................................................................................................., pe
mează să o susţină în faţa comisiei este originală, îmi aparţine şi îmi asum conţinutul
întregime.
menea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licenţă să fie verificată prin modalitate legală pentru
confirmarea originalităţii, consimţind inclusiv la introducerea aurului său într-o bază de date în acest
scop.
_a: la cunoştinţă despre faptul că este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice aerea facilitării
falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de L ae diploma sau de disertaţie şi în
acest sens, declar pe proprie răspundere că lucrarea ă a :: r. copiată ci reprezintă rodul cercetării pe care
am întreprins-o. au.......................................................................................Semnătură student
Titlul, Numele şi prenumele
Avizat,
a
îndrumător Lucrare de Licenţă
Data Semnătura
DECLARAŢIE* privind originalitatea conţinutului lucrării de licenţă
......., cu domiciliul în..................................................................

............................................, identificat prin CNP
, absolvent(a) al (a) Universităţii Spiru Haret din Bucureşti,
ntatul(a)
1 la data de

Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă Pentru Pagubele Produse Terţilor Prin Accidente de Autovehicule Rca

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă Pentru Pagubele Produse Terţilor Prin Accidente de Autovehicule Rca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET"BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET"BUCUREŞTI

RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU

PAGUBELE PRODUSE TERŢILOR

CAPITOLUL II: RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA...................................................22

CAPITOLUL III:CALITATEA PROCESUALĂ A ASIGURĂTORULUI

CAPITOLUL IV: STABILIRE A ĂI PLATA DESPĂGUBIRILOR...............................................37

4.1.1.Stabilirea despăgubirilor pe baza constatării amiabile......................................................39

4.1.2. Stabilirea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească...................................................39

• Plata despăgubirilor în cazul reparării vehiculului de către terţul păgubit...........................40

CAPITOLUL V:FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR STRĂZII....................................47

Asigurările de răspundere civilă constituie o ramură importată şi de mare actualitate a

exerciţiul unui drept şi nu preluarea unei obligaţii.

REGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZARE A ASIGURĂTORILOR

REGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZARE

REGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZARE

mandate pentru desfăşurarea activităţii de contractare a asigurării, însoţită de actele

e ) lista personalului specializat în activitatea de constatare şi lichidare a daunelor auto,

Autorizaţia poate fi retrasă sau suspendată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conditiile

• copie a documentului care atestă afilierea la Asociaţia „Fondul de protecţie a

Pentru activitatea de constatare si lichidare a daunelor auto, asigurătorii RCA au obligaţia de a

RCA şi să reprezinte asiguratorul RCA10 . în acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmeşte

1.3.Dovada contractului de asigurare RCA

La încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA pentru un autovehicul înmatriculat

în cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate, proprietarii sau utilizatorii vehiculelor

Contractul de asigurare RCA se încheie pe o perioadă determinată 13. în cazul autovehiculelor

înmatriculate sau înregistrate, asigurarea se încheie:

REGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZARE

CALOTĂ ION RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA

2.2.Cazuri în care asigurătorul RCA este exonerat de garanţie

Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:

CALOTĂ ION RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA

2.2.1. Momentul începerii răspunderii asigurătorului

Răspunderea asigurătorului RCA începe:

2.2.2. Momentul încetării răspunderii asigurătorului

2.3.1. Subrogaţie şi regres în asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto

3.1. Asigurătorul în procesul civil

3.2.Calitatea procesuală a terţului victimă

prejudiciului, iar aceasta să depăşească limita legală a răspunderii asigurătorului. Cum

3.3. Obligaţiile in solidum ale asiguratului şi asigurătorului

Când asiguratul şi asigurătorul au calitatea de pârâţi, debitori în procesul introdus de terţul

CALITATEA PROCESUALĂ A ASIGURĂTORULUI

3.4. Poziţia procesuală a asigurătorului în procesul penal

3.4.2. Calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal

Societatea de asigurare are în procesul penal calitatea de parte responsabilă civilmente . în

STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR

Despăgubirile acoperă sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de

4.1.1.Stabilirea despăgubirilor pe baza constatării amiabile

Dispoziţiile art.8 din Legea nr.136/1995 cu modificările şi completările ulterioare prevăd în

4.1.2.Stabilirea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească

Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:

STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR

2. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii,

STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR

vehiculului la data producerii evenimentului.

4.3.1.Plata despăgubirilor în cazul vehiculelor înmatriculate în străinătate

4.3.2.Plata despăgubirii în cazul vătămării corporale sau decesului persoanei

La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au

STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR

5.1.Atribuţiile Fondului de protecţie a victimelor străzii

FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR

Asigurările de răspundere civilă acordă despăgubiri pentru repararea prejudiciilor de care