Tema Gestiunea activelor circulante

1. Conţinutul şi structura activelor circulante

2. Gestiunea activelor circulante

3. Surse de finanţare a activelor circulante

4. Indicatori de apreciere a eficienţei activelor circulante

Active circulante, reprezintă activele ce se aşteaptă să fie consumate în ciclul normal de

activitate, vîndute sau primite în termen de 12 luni sau care reprezintă numerar.
Ciclul de activitate al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre momentul achiziţionării
activelor care sînt destinate procesării şi momentul transformării lor în numerar. Când pentru o
entitate acest ciclu nu este clar, durata lui se consideră 12 luni.
Stocurile care sunt vândute, consumate, procesate şi creanţele care sunt achitate ca parte a
ciclului normal de activitate într-o perioadă ce depăşeşte 12 luni din data raportării, se consideră
active circulante (de exemplu, materia primă, materialele, producţia în curs de execuţie care
necesită maturare şi păstrare la entitatea de vinificaţie, fructele şi sucurile sulfitate sau
congelate la entitatea de conserve).

Caracteristicile specifice ale activelor circulante

 Valoarea de intrare mai mică de 6000 lei
 Perioada de recuperare mai mică de un an
 Se consumă complet într-un singur ciclu de producție
(ciclul normal de activitate)
 Transferă valoarea integral asupra produselor şi serviciilor în care au fost încorporate
 Reprezintă depozitarul tuturor factorilor de producție

Volumul activelor circulante (materii prime, materiale) se determină în funcție de:

 volumul vânzărilor prevăzut (în funcție de cererea pe piață)
 capacitatea de producţie a întreprinderii
 variabilitatea cererii
  complexitatea aprovizionării
 rata inflației, etc

Relaţia dintre active circulante şi venitul din vanzari

politică agresivă, care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime.
Rentabilitatea ridicată intenţionată prin acţiune politică este însoţită de riscuri mari legate de lipsa
de stoc, de lipsa de lichidităţi şi de insolvabilitatea întreprinderii;
-politică defensivă, care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri şi lichidităţi
ridicate. Rentabilitatea va fi, în acest caz, afectată de costurile suplimentare ale prudenţei în
asigurarea cu stocuri a continuităţii activităţii de exploatare;
-politică echilibrată (intermediară) este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre
rentabilitate şi risc.

Avantajele generate de existența unor stocuri de materii prime mai mari decît strictul necesar
 Reduceri acordate de furnizori clienţilor pentru cumpărarea unor anumite cantităţi de
stocuri sau la anumite perioade
 Speculaţii cu stocuri pe perioade de inflaţie sau de creştere a preţurilor
 Venituri din vânzări suplimentare (apariţia unor comenzi suplimentare, creşterea cererii
la produse pe piaţă, descoperirea de noi pieţe de desfacere)

Dezavantajele generate de existența unor stocuri de materii prime mai mari decît strictul necesar
 Costul de oportunitate
 Deteriorarea fizică a stocurilor, uzura morală a acestora
 Cheltuieli importante de depozitare
 Dobânzi plătite în cazul cumpărării stocurilor pe credit
Necesarul total de active circulante

Q  c T

2. Gestiunea activelor circulante

A. Gestiunea stocurilor
B. Gestiunea creanțelor
C. Gestiunea numerarului
Gestiunea stocurilor are ca obiectiv asigurarea ritmicității producției în condițiile minimizării
costurilor și cuprinde:
Determinarea stocului optim de materii prime
Determinarea stocului optim de materii prime
Identificarea surselor de finanțare a stocurilor

Din punct de vedere financiar

stocurile reprezintă imobilizări de resurse financiare, care nu pot fi recuperate decât după ce
acestea parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin vânzarea şi încasarea
produselor şi serviciilor (BANI- MARFĂ - BANI)
(ciclul normal de activitate).
 n 
N
i
360
zile 
S optim n

Mărimea optimă a unei livrări:

EOQ = √(2*CC*Q/(CP*P))

Cheltuielile legate de deţinerea stocului = CC* Numărul de livrări + CP* Investiţia medie în
stoc
Numărul de livrări =Q/EOQ
Investiţia medie în stoc = P* EOQ/2

EXEMPLU
O întreprindere are nevoie de 40000 unităţi de materie primă A pentru a îndeplini planul de
producţie în anul n+1. Determinaţi mărimea optimă a unei livrări (Soptim) şi cheltuielile
legate cu deţinerea stocului (cele care asigură cheltuielile minime), dacă:
preţul unei unităţi de materie prima A este 20 lei
cheltuielile de comandă sunt 40 lei / comanda
cheltuielile de păstrare constituie 25% din preţul unitar al stocului
stocul de siguranţă este 0 unităţi;
R: A:900; B:800; C:820
REZOLVARE

Asigurarea integrității şi suficienţei stocurilor metode de gestiune:

Metoda clasică
Modelul KANBAK
Metoda ABC

Surse de finanțare a activelor circulante

Nevoile de finanţare pe termen scurt ale întreprinderii, care reprezintă nevoi permanente, pot fi
finanţate atât din
surse interne, cât şi din surse externe.
Necesarul de finanţare a activelor circulante
Algoritmul determinării necesarului de finanţare a activelor circulante începe cu identificarea
tuturor cheltuielilor de aprovizionare şi a celor de deţinere a stocurilor.
Cheltuielile de aprovizionare: studierea pieţei furnizorilor; de transport-aprovizionare, de
întocmise a comenzii, alte cheltuieli. Nivelul cheltuielilor totale suportate de întreprindere este în
dependenţă de numărul aprovizionărilor.
Cheltuielile de deţinere: condiţii de păstrare (căldură, lumină), paza stocurilor, asigurarea lor, etc.
În vederea desfăşurării activităţii în condiţii de eficienţă, întreprinderea trebuie să-şi definească
nevoia de capitaluri ce urmează a fi imobilizate în active circulante (stocuri + creanţe) - „nevoia
de fond de rulment” (NFR). Dacă volumul vânzărilor are, pe parcursul unei perioade (de regulă,
un an), un nivel relativ constant şi nevoile de active circulante, în principal, mărimea stocurilor,
va avea, la fel, caracter constant. Fenomenul este, însă, foarte rar, pentru că necesită o stabilitate
a preţului de aprovizionare, o structură a producţiei şi cerere stabilă.
În condiţiile economiei de piaţă, atât cererea pentru produsele şi serviciile întreprinderii, cât şi
preţurile, cele de achiziţie şi cele de vânzare, sunt instabile, fluctuante, supuse schimbărilor, şi
nevoia de fond de rulment va fi variabilă.

Surse interne de finanțare a AC:

 Profitul net
 Fondul de rulment
Situaţia în care mai mult de 50% din active curente este finanţată din fond e rulment iar
stocurile de mărfuri şi materiale sunt acoperite în proporţie e peste 66% cu fond de rulment
situația financiară este considerată stabilă!!!

Surse externe de finanțare a AC:

 credite bancare pe termen scurt
 credit comercial
ÎNTREPRINDEREA APELEAZĂ ÎN CAZ DE NECESITATE ŞI POSIBILITĂŢII DE A
NU ÎNTRERUPE PROCESUL DE PRODUCŢIE SAU ACTIVITATEA PERAŢIONALĂ A
ENTITĂŢII

Politici de finanţare a activelor curente

EXEMPLU
1. Planificat pentru anul n+1:
 Valoarea medie anuală a ATL = 120 mii u.m
 Valoarea activelor circulantee permanente = 80 mii u.m.
 Active circulante suplimentare în perioada de sezon = 100 mii u.m.
Să se calculeze nevoia de capital pentru finanțarea activelor, conform politicilor de finanțare

Politica consrvativa
1. Pentru finanțarea activelor :
- Capital permanent
120 + 80 + 100/2 = 250 u.m.
- Capital împrumutat pe termen scurt
100/ 2 = 50 mii u.m

Politic a moderata
1. Pentru finanțarea activelor:
- Capital permanent
120 + 80 = 200 u.m.
 - Capital împrumutat pe termen scurt
100 mii u.m
Politic a agresiva
1. Pentru finanțarea activelor:
- Capital permanent
120 + 80/2 = 160 u.m.
- Capital împrumutat pe termen scurt
40 +100 = 140 mii u.m

Indicatori de evaluare a eficienței activelor circulante

Volumul vînzărilor
n
Numărul de rotații a activelor curente Valoarea activelor circulante
Durata unei rotații a activelor curente

Active circulante
Dr   360 zile
Volumul vînzărilor
Creşterea vitezei de rotaţie a activelor are ca efect:
 o eliberare de resurse băneşti,
 creşterea volumului încasărilor,
 posibilităţi de investire pe termen scurt a surplusului monetar.
Reducerea vitezei de rotaţie a activelor circulante are ca efect:
 micşorarea volumului încasărilor ca urmare a imobilizării (blocării) resurselor financiare
în diferite faze ale ciclului
de exploatare;
 stocuri de producţie neterminată ca consecinţă a lipsei unui anumit element
din stoc;
 creşterea stocului de produse finite din cauza reducerii cererii la acest tip de produse, a
dependenţei vânzărilor de o singură piaţă;
creşterea soldului creanţelor, etc.

Efectul accelerării (încetinirii)

 
E  Dz1  Dz0 
VV
vitezei de rotație a AC 360

D – durata unei rotații

VV – venituri din vânzări în perioada curentă
dacă E>0, rezultă efectul negativ
dacă E<0, rezultă efectul pozitiv

EXEMPLU
Indicatori anul N-1 anul N

Active circulante 19154,7 14070,1

Venit din Vînzări 34863,1 44753,1
Creanţe 4225,9 3198,0
Valoarea stocurilor 10004,7 7544,1
Costul vânzărilor 25510,4 28593,9
Numărul de rotaţie
Viteza de rotaţie

Efect de accelerare
(încetinire)