Ciclul de viață și criza

întreprinderii

1. Etapele ciclului de viaţă a

întreprinderii
2. Caracteristici ale întreprinderii în
fiecare etapă din ciclul de viață
3. Opţiuni strategice ale întreprinderii
în funcţie de etapa din ciclul de viaţă
4. Criza întreprinderii
 Etapele ciclului de viaţă

 Stabilirea ciclului de viaţă al întreprinderii se bazează

pe definirea firmei prin prisma portofoliului de afaceri
deţinut, firma reprezentând un sistem constituit în
vederea atingerii unor obiective prestabilite şi format din
una sau mai multe unităţi de afaceri.
 Portofoliul de afaceri reprezintă totalitatea domeniilor
strategice de activitate ale unei firme.
 Etapele ciclului de viaţă

 Naştere
 Dezvoltare (Lansare)
 Maturitate
 Declin
Etapele ciclului de viaţă
 În funcţie de mărimea sa, dar şi de
scopurile urmărite pe termen lung

 o firmă se poate axa pe o singură unitate strategică de afaceri, caz

în care ciclul său de viaţă urmează evoluţia ciclică a respectivei
afaceri
 poate conţine mai multe afaceri, situaţie în care analiza ciclului de
viaţă al firmei este mai complexă.
 Elemente definitorii ale ciclului de
viaţă al întreprinderii
Etapa
Lansare Dezvoltare Maturitate Declin
Caracteristici
schimbări
Organizare simplă complexă stabilă
organizatorice
autofinanţare îndeosebi
preponderent posibilă reinvestire
Resurse financiare surse atrase autofinanţare
proprii a resurselor
credite
rată
creştere descrescătoare a
Vânzări/profit reduse reducere
rapidă creşterii/
stagnare
Flux de numerar negativ pozitiv pozitiv negativ
Investiţii importante importante a excedentelor dificil de realizat
menţinere/uşoară
Cota de piaţă redusă în creştere se reduce
reducere
Concurenţa redusă în creştere puternică accentuată
Sistem de
selectiv în extindere consolidat selectiv
distribuţie
atragerea asigurarea şi
îmbunătăţirea
Probleme clientelei creşterea reorientarea
imaginii
definitorii control capitalului strategică
firmei/produselor
financiar strict circulant
 Particularităţile ciclului de viaţă al
întreprinderii din punct de vedere
managerial
Etapa
Caracteristici Lansare Dezvoltare Maturitate Declin
capacitate de capacitate
Abilităţi
organizare; spirit gestionarea decizională;
manageriale
spirit organizatoric resurselor adaptare la
principale
inovaţional schimbări
Control dificil de
strict important imperios necesar
managerial realizat
directă şi
investirea cu
indirectă;
Coordonarea autoritate a directă şi
directă constituirea
personalului unor persoane indirectă
colectivelor de
specializate
stat-major
coexistenţa posibilă
Sistemul preponderenţa întărirea
sistemelor subminare a
informal/ sistemului structurii
formale cu cele sistemului
sistemul formal informal formale
informale informal
Structură
simplă complexă stabilă instabilă
organizatorică
 Particularităţile ciclului de viaţă al
întreprinderii din punct de vedere
financiar

Etapa
Caracteristici Lansare Dezvoltare Maturitate Declin
Echilibru
nerealizabil corespunzător optim critic
financiar
Nevoi de
ridicate mari reduse acute
finanţare
Nevoia de fond foarte reprezintă un
importantă se reduce
de rulment importantă aspect critic
Cash-flow negativ pozitiv pozitiv negativ
asigurarea
capitalului
recuperarea dezinvestirea
Probleme planificarea necesar
capitalului resurselor
definitorii financiară adaptării la
investit existente
modificările
mediului
 În etapa lansării întreprinzătorul
poate opta către una dintre
următoarele alternative:

 Iniţierea unei noi afaceri

 Cumpărarea unei afaceri existente
 Achiziţionarea unei francize
 În etapele de dezvoltare şi
maturitate se poate recurge la:

 Strategii de concentrare prin dezvoltarea pieţei,

produsului sau integrare orizontală
 Integrare verticală în amonte/aval
 Diversificare concentrică
 Diversificare conglomerată
 În etapa declinului se poate opta
pentru:

 strategii de restrângere care includ:

 strategii de redresare;
 strategii de lichidare parţială sau totală
 strategii de restructurare a portofoliului
 strategii de renunţare
 Definiția crizei

 CRÍZĂ, crize, s. f. 1. Fază în evoluția unei societăți marcată de mari

dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune,
de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în
societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă). 2.
Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau
agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui
acces brusc în cursul unei boli cronice. Criză de apendicită. ♦
Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium. – Din
fr. crise. (sursa: DEX, 2009)
 Criza întreprinderii

 scăderea vânzărilor
 reducerea câştigurilor
 pierderi de durată
 consumarea capitalului propriu
 creşterea datoriilor
 dificultăţi de plată
 incapacitate de plată
Criza întreprinderii
 Cauzele externe întreprinderii

 Subdezvoltarea şi criza economiei naţionale

 Schimburile internaţionale inegale
 Influenţa unor factori generali, cu specific naţional, asupra
productivităţii muncii (infrastructura deficitara)
 Distorsionarea competiţiei şi comportamentului corect pe pieţe
 Unele efecte negative ale intervenţiei statului în economie (masuri
de stabilizare macroeconomica cu efecte adverse la nivelul
unitatilor)
 Concurenţa foarte dură pe piaţă
 Evoluţii imprevizibile ale mediului, în general, şi ale pieţei, în special
(calamităţi, conflicte, panică şi scăderea încrederii).
 Subdezvoltarea şi criza economiei
naţionale (1)

 volum al producţiei insuficient pentru acoperirea nevoilor

interne;
 valorificarea slabă a resurselor naţionale;
 productivitatea scăzută a muncii;
 piaţa internă subdezvoltată;
 dependenţa economiei de capitalul străin şi tehnologia
importată;
 salarizarea la nivelul subzistenţei fizice;
 multiplicarea conflictelor;
 Subdezvoltarea şi criza economiei
naţionale (2)

 inflaţie accentuată; devalorizarea monedei naţionale;

 blocaj financiar;
 şomaj;
 capital redus de spirit antreprenorial;
 atrofierea speranţei de redresare şi relansare
economică, de “mai bine” general.
 Cauze interne

 Resurse insuficiente în raport cu obiectivele întreprinderii

ca şi dificultatea de a obţine aceste resurse;
 Erorile de conducere a întreprinderii sunt deosebit de
costisitoare. Conflictele între asociaţi-proprietari;
 Conflictele între salariaţi (sindicate) şi
manageri/proprietari;
 Lipsa conducerii - întreprinderea “scapă de sub control”;
 Criza întreprinderii poate fi provocată de managerii ei
prin rea intenţie şi manevre frauduloase.
22 de motive ale eşecului în afaceri (1):

 supravegherea ineficientă a cheltuielilor firmei;

 incapacitatea susţinerii competiţiei în raport cu concurenţii;
 gestiunea nesatisfăcătoare a stocurilor;
 lipsa capitalului circulant;
 stabilirea unor preţuri prea joase;
 comportare neplăcută faţă de clienţi;
 relaţii proaste cu furnizorii;
 incapacitatea conducerii de a lua decizii şi de a le aplica;
 îmbolnăvirea unei persoane-cheie din organigrama firmei;
 poliţa de asigurare insuficientă;
 relaţii personale proaste între lucrători;
22 de motive ale eşecului în afaceri (2):

 demisia unor persoane aflate în posturi esenţiale;

 instruire insuficientă a colectivului de salariaţi;
 cunoştinţe nesatisfăcătoare asupra produsului vândut;
 eşuarea încercărilor de prevedere a evoluţiei pieţei;
 pierderea controlului asupra managementului numerarului;
 dezvoltarea neînsoţită de o finanţare corespunzătoare;
 ignorarea unor informaţii asupra situaţiei financiare a firmei;
 inexactităţi în contabilitate;
 acordarea de credit excesiv clienţilor;
 proasta administrare a sistemului de încasări;
 contractarea de împrumuturi prea mari sau apelarea
exagerată la credite.
Cum poate ieşi întreprinderea din criză?

Asanarea întreprinderii se poate realiza cu aport suplimentar de

capital din partea proprietarilor sau prin reducerea capitalului la
nivelul celui efectiv (pierderile fiind suportate de proprietari).
Asanarea

 reorganizarea şi raţionalizarea proceselor;

 revizuirea ofertei, sortimentului, tehnologiilor;
 reducerea costurilor, inclusiv a celor de personal;
 închiderea unor capacităţi şi vânzarea unor active;
 schimbarea conducerii;
 atragerea unor resurse financiare, eventual prin asociere
sau schimbarea proprietarului;
 instituirea unor proceduri de supraveghere strictă.
Înțelegeri cu creditorii

 amânarea şi reeşalonarea termenelor de plată a

datoriilor în baza unui program comun (moratoriu);
 reducerea datoriilor cu un anumit procent; creditorii
renunţă la o parte din pretenţiile lor şi întreprinderea îşi
continuă activitatea (concordatul);
 întreprinderea este lichidată, creditorii valorifică activele
acesteia şi renunţă la partea din debit care rămâne
neacoperită.
Legea nr. 85/2014

 Legea stabilește regulile în domeniul prevenirii

insolvenței și al insolventei.
 Scopul acestei legi este instituirea unei proceduri
colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu
acordarea, atunci când este posibil, a șansei de
redresare a activității acestuia.
Prevederile Legii nr. 85/2014 se bazează pe
urmatoarele principii (1):

 maximizarea gradului de valorificare a activelor și de recuperare a

creanțelor;
 acordarea unei șanse debitorilor de redresare eficientă și efectivă a
afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenței,
fie prin procedura de reorganizare judiciară;
 asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme
adecvate de comunicare și derulare a procedurii într-un timp util și
rezonabil, într-o manieră obiectivă și imparțială, cu un minim de
costuri;
 asigurarea unui tratament egal al creditorilor de același rang;
 asigurarea unui grad ridicat de transparență și previzibilitate în
procedură;
Prevederile Legii nr. 85/2014 se bazează pe
urmatoarele principii (2):

 recunoașterea drepturilor existente ale creditorilor și respectarea

ordinii de prioritate a creanțelor, având la baza un set de reguli clar
determinate și uniform aplicabile;
 limitarea riscului de credit și a riscului sistemic asociat tranzacțiilor
cu instrumente financiare derivate prin recunoașterea compensării
cu exigibilitate imediată în cazul insolvenței sau al unei proceduri de
prevenire a insolvenței unui cocontractant, având ca efect reducerea
riscului de credit la o sumă netă datorată între parți sau chiar la zero
atunci când, pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate
garanții financiare;
 asigurarea accesului la surse de finanțare în procedurile de
prevenire a insolvenței, în perioada de observație și de
reorganizare, cu crearea unui regim adecvat pentru protejarea
acestor creanțe;
Prevederile Legii nr. 85/2014 se bazează pe
urmatoarele principii (3):

 fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe

criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal între creditorii de
același rang, a recunoașterii priorităților comparative și a acceptării
unei decizii a majorității, urmând să se ofere celorlalți creditori plăți
egale sau mai mari decât ar primi în faliment;
 favorizarea, în procedurile de prevenire a insolvenței, a
negocierii/renegocierii amiabile a creanțelor și a încheierii unui
concordat preventiv;
 valorificarea în timp util și într-o manieră cât mai eficientă a activelor;
 în cazul grupului de societăți, coordonarea procedurilor de
insolvență, în scopul abordării integrate a acestora;
 administrarea procedurilor de prevenire a insolvenței și de
insolvență de către practicieni în insolvență și desfășurarea acestora
sub controlul instanței de judecată.
 Bibliografie

 http://bt.ase.ro/EI/cap11/cap11.htm
 http://bt.ase.ro/EI/cap12/cap12.htm
 Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvență