Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central

ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE

Definitie. Analgezicele-antipiretice sunt medicamente care diminua sau suprima durerea si combat febra.

Clasificare.

1. Dependent de structura chimica:

a) derivati de acid salicilic: acid acetilsalicilic, acetilsalicilat de lizina, salicilamida, diflunisal, benorilat
(esterul acidul acetilsalicilic cu paracetamolul);
b) derivati de acid propionic: ibuprofen
c) derivati de pirazolona: fenazona, aminofenazona*, noraminofenazona (metamizol), propifenazona,
salipirina;
d) derivati de p-aminofenol: fenacetina*, paracetamol (acetaminofen);
e) derivati de chinolina: glafenina

*retrase din terapie in prezent din cauza reactiilor adverse

(a) (b) (c)

(d) (e)

Fig. 1 Structura chimica a antipireticelor: (a) acid acetilsalicilic, (b) paracetamol, (c) ibuprofen, (d)
metamizol sodic, (e) propifenazona

1
Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
2. Dependent de eficacitatea relativa (ordine descrescatoare):

a) analgezica: ibuprofen, metamizol, acid acetilsalicilic, paracetamol;

b) antipiretica: propifenazona, acid acetilsalicilic, paracetamol, metamizol;

c) antiinflamatoare: ibuprofen, acid acetilsalicilic;

d) antispastica-musculotropa: metamizol, propifenazona

Farmacodinamie. Actiunile farmacodinamice utile in terapie sunt: analgezica, antipiretica, antiinflamatoare,

antispastica musculotropa; nu au actiune sedativa si euforizanta.

Actiunea analgezica - este de intensitate moderata, inferioara analgezicelor opioide (tramadol, codeine,
morfina, etc); sunt eficace in special in durerile somatice (de natura inflamatorie - boli reumatice), in unele
dureri viscerale (cefalee, dismenoree, dureri post-operatorii). Durerea generata de la nivelul viscerelor cavitare
este mai putin influentata de aceste substante medicamentoase.

Mecanism de actiune:

1) central: se exercita la nivel talamic, ridicind pragul perceperii durerii

Durerea reprezintă o experienţă senzorială sau afectivă neplăcută dată de o leziune tisulară
veritabilă sau potenţială.

Componentele durerii:

1) Perceperea durerii: fenomen neurologic caracterizat de pragul perceperii durerii -

cea mai mică intensitate a unui stimul dureros resimţit ca durere.

2) Reacţia la durere: fenomen psihic, somatic şi vegetativ, caracterizat de pragul

reacţiei la durere - cea mai slabă intensitate dureroasă care antrenează reacţii psihice
(agitaţie, anxietate), reacţii somatice (contracţie musculară), vegetative (adrenergice:
creşterea tensiunii arteriale, tahicardie, transpiraţie).

2) periferic: se exercita prin inhibarea biosintezei de prostaglandine implicate in nociceptie si

inflamatie, inhibind ciclooxigenaza ( responsabila de formarea acestora din acidul
arachidonic eliberat din fosfolipidele membranare); prostaglandinele au rol hiperalgeziant prin
sensibilizarea terminatiilor nervoase sensitive nociceptive (nociceptorii) la actiunea substantelor
algogene (bradikinina, serotonina), stimulind si eliberarea de substanta P.

Substanta P - aparține unei familii de neuropeptide denumite tahikinine; este omniprezentă in

corpul uman, fiind studiată mai ales la nivelul creierului și a măduvei spinării. Se leagă de
receptorul NK1(receptorul neurokininei 1) pentru a produce sau a modula inflamația și durerea.

Substanța P a fost asociată cu reglarea tulburărilor de dispoziție, anxietate, stres, neurogeneză,

ritm respirator, neurotoxicitate, durere și nocicepție, inflamația neurogenică.

2
Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
Actiunea antipiretica - scad, catre valorile normale, temperatura crescuta din cadrul sindromului febril ( reduc
febra si nu scad temperatuta normal- nu sunt hipotermizate; nu actioneaza profilactic - nu previn aparitia
febrei).

Efectul apare in 30-60 de minute (dependent de cale de administrare, forma farmaceutica, substanta
medicamentoasa - biodisponibilitate) dupa administrarea unei doze active si este maxim dupa aproximativ 3 ore
(temperatura scade cu 1,5- 2,25°C); dupa aproximativ 6 ore de la administrare temperatura revine la valoarea
crescuta initiala daca persista cauza febrei, fiind necesara repetarea dozei.

Mecanism de actiune - readuc la normal nivelul functional ridicat al centrilor termoreglatori cu stimularea
mecanismelor termolizei (transpiratie, vasodilatatie periferica); la nivel molecular inhiba biosinteza PGE 2
(prostaglandina E2), cu effect pirogen la nivel hipotalamic.

Actiunea antiinflamatoare - inhiba ciclooxigenaza (COX) si astfel inhiba biosinteza prostaglandinelor cu rol
inflamator si hiperalgic, atit la nivel periferic, cit si la nivel medular.

STIMULI

FOSFOLIPAZA A2

acid arahidonic

CICLOOXIGENAZA (COX)

PROSTAGLANDINE, PROSTACICLINE, TROMBOXANI

Fig. 2 Biosinteza prostaglandinelor din acidul arahidonic eliberat din fosfolipidele membranare

Actiunea antispastica - mecanism musculotrop (inhibarea fosfodiesterazei responsabile de degradarea AMPc;

cresterea AMPc in celula determina reducerea intracitoplasmatica a ionilor de calciu si astfel apare relaxarea
musculara).

3
Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
Acid acetilsalicilic (aspirina)

Substanta medicamentoasa OTC (se elibereaza fara prescriptive medicala)

Proprietati fizico-chimice:cristale aciculare incolore sau pulbere cristalina alba, are miros sau miros slab de
acid acetic, gust acru, acid; solubil in 300 parti apa, 5 parti alcool, 20 parti eter; se dizolva in solutii de hidroxizi
si carbonati alcalini si ammoniac. Se cunosc doua forme polimorfe:
forma I obtinuta la temperatura obisnuita din solutie saturata de acid acetilsalicilic farmaceutic in
etanol 95%,
forma II obtinuta prin cristalizarea lenta la temperatura obisnuita din solutia saturata de acid
acetilsalicilic farmaceutic in n-hexan.
Diferenta intre cele doua forme consta in aranjarea diferita a moleculelor in cristale.

Fig. 3 Formele polimorfe ale aspirinei

Farmacocinetica.
absorbtie digestiva buna, forma polimorfa I realizind concentratii plasmatice duble fata de forma II; se
absoarbe la nivelul stomacului si in portiunea superioara a intestinului subtire unde exista inca pH
acid.
la primul pasaj hepatic 30% este transformata in acid salicilic care se absoarbe si este activ
farmacologic;
circula legat 50-90% de proteinele plasmatice.
se distribuie larg in tesuturi, traverseaza bariera hemato-encefalica si placenta si trece in cantitati mici
in laptele matern la doze terapeutice;

4
Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
eliminare renala cu filtrare glomerulara si reabsorbtie tubulara; in urina alcalina este grabita
eliminarea.

Fig. 4 Metabolizarea aspirinei

5
Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE

Fig. 5 Alcalinizarea urinei pentru grabirea eliminarii

aspirinei
Farmacodinamie. Aspirina este
1) analgezic de intensitate medie mai ales in dureri usoare si moderate, somatice si inflamatorii si
postoperatorii, actionind prin mecanism:
central talamic - ridica pragul perceperii durerii
periferic - inhibarea biosintezei prostaglandinei E1 implicata in nociceptie (durere) si inflamatie
Actiunea analgezica a 600 mg aspirina este echivalenta cu cea a 60 mg codeina si respective 1000mg
paracetamol. Actiunea analgezica este potentata de alte analgezice si inhibitoare SNC.
2) antipiretic - efectul se datoreaza mai ales cresterii termolizei prin dilatarea vaselor superficiale si
transpiratie. In febra din infectii, prin scaderea producerii prostaglandinelor intervine mai intens si
mecanismul central hipotalamic.
3) antiinflamator, antireumatic puternic - efectul se datoreaza acetilarii ireversibile a
ciclooxigenazei inductibile COX2 cu diminuarea formarii prostaglandinelor proinflamatoare.
4) antiagregant plachetar - la doze mici subanalgezice, prin acetilarea ciclooxigenazei constitutive
COX1 , inhibind astfel biosinteza plachetara de tromboxan A2 cu actiune proagreganta plachetara.
5) uricozuric la doza de 2 grame pe zi;
6) hipocolesterolemiant;
7) hipoglicemiant.
In 1986 doi cercetatori (Harding si van Heyningen) au aratat ca utilizarea pe termen lung, cel putin 4 luni, a
aspirinei pare a reduce la jumatate riscul de cataracta.

Farmacotoxicologie
1) efecte secundare

Tabel 1 Efectele secundare ale aspirinei

Efecte secundare manifestate la nivelul Efecte

Aparatului digestiv Iritatia mucoasei gastrice cu pirozis, gastralgii, greturi, vome,

6
Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
stimularea secretiei de acid clorhidric si scaderea secretiei de
mucus (inhibarea biosintezei PGE2 citoprotectoare)
Microhemoragii gastrice la 2/3 dintre pacientii tratatati cu 1-3 g
pe zi , cu eliminarea de singe in fecale. La locul de contact al
mucoasei cu cristalele de aspirina se observa mici zone de
gastrita hemoragica.
Reactivarea ulecrelor gastrice.
Dozele mari administrate in alaptare pot produce fenomene
hemoragice la sugari.
Efectele adverse digestive sunt dependente de doza si forma
farmaceutica:
80% cu comprimate obisnuite,
50% cu comprimate efervescente,
10% cu comprimate enterosolubile
Aparatului circulator Retentie clorurata, usoara HTA;
La doze toxice deprimare cardiac, vasodilatatie periferica
Aparatului respirator Bronhoconstrictie cu agravarea astmului bronsic
Singelui Hipocoagulare cu favorizarea microhemoragiilor (!!! Nu se
administreaza cu 10 zile inaintea unei interventii chirurgicale).
Hiperagregare plachetara la doze foarte mari, antiinflamatoare cu
favorizarea accidentelor trombotice.
SNC-ului si analizatorilor Euforie, tulburari de echilibru si tulburari auditive, acufene

2) Manifestari alergice: eruptii cutanate(eritem polimorf, eritem nodos, eritem pigmentat fix),
purpura, porfirie, edem angioneurotic, astm indus de aspirina .
3) sindrom REYE: hepatita fulminanta si edem cerebral frecvent fatal, este precipitat la copii sub 4
ani tratati cu aspirina ca antipiretic in infectii virale

Farmacoepidemiologie. Aspirina este contraindicata in: ulcer gastro-duodenal, gastrita, insuficienta hepatica,
alergie la salicilati, diateza hemoragica, astm bronsic, copii sub un an, sarcina (intirzie travaliul, singerare
postpartum).

Farmacoterapie.
algii moderate (nevralgii, mialgii, cefalee),
febra de etiologie diversa (cu exceptia febrei din infectiile virale la copii sub 4 ani),
afectiuni reumatismale inflamatorii,
afectiuni trombo-embolice(profilaxia infarctului de miocard).

Moment optim de administrare:

1) formele farmaceutice gastrosolubile si efervescente:
intre mese (pe stomacul gol) in administrare ocazionala (alimentele ii intirzie absorbtia)
dupa masa (pe stoamcul plin) daca se administreaza repetat sau daca apar fenomene de iritatie gastrica

2) formele farmaceutice gastrorezistente(enterosolubile)

7
Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
intre mese(pe stomacul gol) inghitite intregi

Posologie:
1) analgezic si antipiretic: adult: 0,5 g de 4-6 ori pe zi; copii: 65 mg/kgcorp/zi fractionat la 4-6 ore
2) antiinflamator: adult: 3-5 g/zi; copii: 100 mg/kgcorp/zi fractionat la 4-6 ore
3) antiagregant plachetar: adult: 50-100 mg/zi

Contraindicat in automedicatie continua mai mult de 10 zile la adult si 5 zile la copil; se elibereaza ca
medicatie OTC pentru maxim 10 zile respectiv 5 zile.

Interactiuni. Bauturile alcoolice potenteaza tendinta la microhemoragii.

ACETILSALICILAT DE LIZINA - prodrog al acidului acetilsalicilic, cu hidrosolubilitate mai mare; prin

biotransformare elibereaza acid acetilsalicilic si lizina; are avantajul unei tolerabilitati gastrice ridicate- nu
provoaca hemoragii la acest nivel. Profilul farmacologic este similar cu acidul acetilsalicilic.

DIFLUNISAL - este un derivat fluorurat al acidului salicilic.

Farmacocinetica. Absorbtie buna p.o, timp de injumatatire peste mediu (8-12 ore) cu durata de actiune relative
lung ace permite administrarea la 12 ore.

Farmacodinamie. Analgezic si antiinflamator mai potent ca acidul salicilic, antipiretic mai slab.

Farmacotoxicologie. Tulburari gastrointestinale si hemoragii digestive (mai putin frecvente decit acidul
acetilsalicilic), tinitus, eruptii cutanate, spasm bronsic.

Farmacoterapie. Se administreaza in durerea de intensitate moderata, in afectiuni reumatismale inflamatorii,

artroza ( tratament de durata).

Farmacoepidemiologie. Contraindicatii: ulcer gastroduodenal, astm bronsic, diateze hemoragice, insuficienta

renala grava, hipersensibilitate la salicilati, sarcina, alaptare. Interactiuni: potenteaza actiunea anticoagulantelor
orale impunind prudenta la asociere.

IBUPROFEN (derivat de acid propionic)

Proprietati fizico-chimice. Pulbere cristalina, insolubila in apa, usor solubila in majoritatea solventilor organici,
solubil in solutii apoase de hidroxizi si carbonati alcalini.

Farmacocinetica. Absorbtie buna dupa administrare orala cu realizarea unor concentratii sangvine maxime la
45 de minute in cazul administrarii pe stomacul gol si 90-180 minute in cazul administrarii dupa masa;
biodisponibilitatea a fost imbunatatita prin asocierea cu L-arginina; se leaga dce albumine in situsul II
(competitie pentru locurile de legare cu sulfamidele antidiabetice). Se elimina complet in 24 de ore prin urina,
fecale. Timpul de injumatatire este 2-3 ore

Farmacodinamie

8
Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
antiinflamator asemanator cu aspirina( 2,4 g ibuprofen = 4 g aspirina);
analgezic;
antipiretic

Farmacotoxicologie.

aparat digestiv: greata, voma, epigastralgii, diaree, hemoragii, ulceratii ale mucoasei bucale
SNC: cefalee, ameteli, confuzie, somnolenta, tulburari psihotice, semne precoce de meningita aseptica;
organe de simt: tinitus, ambliopie toxica, tulburari ale vederii colorate;
aparat renal: retentie hidrosalina cu edeme, insuficienta renala acuta, nefrita interstitiala, sindrom
nefrotic;
ficat: cresterea transaminazelor serice;
singe: dozele de 1000 mg pe zi pot prelungi timpul de singerare. Administrarea indelungata de doze
mari determina: trombocitopenie, granulocitopenie, agranulocitoza, anemie hemolitica si aplastica;
piele: eruptii cutanate, prurit
Reactiile generale de hipersensibilizare sint rare; rareori poate determina bronhospasm la pacientii cu teren
atopic.

Este bine tolerat de pacientii cu HTA, insuficienta cardiaca, angina pectorala

Farmacodinamie.

1) antitermic: tratamentul simptomatic al febrei;

2) analgezic:
afectiuni reumatice articulare si extraarticulare;
afectiuni ortopedice: entorse, intinderi musculare, luxatii;
cefalee, migrena ( asociat sau nu cu codeina/cafeina);
dismenoree;
dureri dentare.

Farmacotoxicologie. Ibuprofenul este contraindicat in: ulcer gastro-duodenal, colita ulceroasa, hepatita,
insuficienta hepatica severa, insuficienta renala severa, persoane cu polipi nazali, angioedem, lupus eritematos,
trimestrul trei de sarcina.

Farmacografie.

dozele de 200 mg (400mg) de ibuprofen /comprimat se incadreaza la OTC (eliberare fara retata);
dozele de (400mg), 600mg, 800 mg/comprimat se incadreaza la medicamente care se elibereaza pe
baza de reteta
Posologie

1) analgezic si antipretic - adulti si copii peste 12 ani: 200-400 mg la 4-6 ore /maxim 1200mg pe zi;
2) antiinflamtor la adulti:1,2-1,8g pe zi in 3 prize /maxim 2,4 g pe zi;
3) copii
Tabel 2 Posologia ibuprofenului la copii

Virsta Doza pentru o data si pentru 24 ore

9
 Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
3-12 luni 50 mg de trei ori pe zi
1-3 ani 100 mg de trei ori pe zi
4-6 ani 150 mg de trei ori pe zi
7-9 ani 200 mg de trei ori pe zi
10-12 ani 250 mg de trei ori pe zi

Interactiuni.

ibuprofenul scade efectul natriuretic al diureticelor tiazidice,

ibuprofenul creste activitatea antiagreganta plachetara a ticlopidinei,
in cazul asocierii cu anticoagulantele orale trebuie urmarit timpul de protrombina

PARACETAMOLUL (ACETAMINOFEN) substanta medicamentoasa OTC (se elibereaza fara

prescriptie medicala)

Descoperit în 1852 de către chimistul francez Charles Frederic Gerhardt şi lăsat uitării
pîna la redescoperirea sa din 1873 de către chimistul american Harmon Northrop Morse,
paracetamolul (acetaminofenul) apare pe piaţa de medicamente abia 1953 sub sigla
companiei Sterling -Winthrop

Căutîndu-se un antipiretic care să nu determine methemoglobinemie, precum acetanilida

utilizată vreme îndelungată, paracetamolul a fost testat pe subiecţi umani în 1893 şi înca de
atunci i s-au pus în evidenţă atît eficacitatea antitermică cît şi capacitatea
methemoglobinemizantă, motiv pentru care abia şaizeci de ani mai tîrziu a fost introdus în
terapie ca medicament mai sigur decît aspirina pentru copii şi adulţii cu ulcer

Denumire chimica. para-acetilaminofenol

Proprietati fizico-chimice: derivat al anilinei; se prezinta sub forma de cristale sau pulbere cristalina alba sau
slab galbuie, gust amar, usor solubila in alcool, putin solubila in apa.

Farmacocinetica. Absorbtie buna dupa administrarea orala; alimentele ii afecteaza absorbtia motiv pentru care
produsele farmaceutice cu paracetamol se administreaza inainte de masa; absorbtie buna si dupa administrarea pe
cale rectala; difuziune in toate tesuturile, legare de proteinele plasmatice 25%.

Biotransformarea hepatică a paracetamolului se face pe trei căi:

1) N-dezacetilare,

2) conjugare la gruparea fenolică:

a) glucuronoconjugare în procent de 60%; la copii pîna în doi ani această metabolizare fiind lentă şi
incompletă,

10
 Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
b) sulfoconjugare în procent de 35%,

3) oxidare de către SOMH prin CYP1A2, CYP2E1, CYP3A4 la N-acetil-benzochinonimina (NAPQI),

metabolit foarte reactiv, responsabil de toxicitatea hepatică şi renală. În cazul unor supradoze de paracetamol
calea de metabolizare prin conjugare se satureaza şi astfel metabolizarea prin SOMH creşte semnificativ.

Hepatotoxicitatea nu se manifestă atîta timp cît există suficientă cantitate de glutation (GSH) pentru
conjugare; în timp depleţia de GSH fiind mai rapidă decît regenerarea sa, NAPQI neconjugat se leagă
covalent de gruparile -SH ale proteinelor hepatice inducînd citoliză hepatică. De subliniat că inductoarele
enzimatice cresc biotransformarea paracetamolului prin SOMH la NAPQI hepatotoxic, iar postul şi alcoolul
scad glutatationul mitocondrial.

Fig. 6 Căile de biotransformare hepatică ale paracetamolului

Farmacodinamie. Analgezic si antipiretic moderat, nu este antiinflamator (exista in prezent studii care au pus in
evidenta si un astfel de efect pentru paracetamol). In doza unica, eficacitatea analgezica este comparabila cu cea
a acidului acetilsalicilic.

Mecanism de actiun:

1) mecanismul actiunii antipiretice: readuce la normal nivelul functional ridicat al centrilor termoreglatori avind
drept consecinta stimularea mecanismelor de termoliza

2) mecanismul actiunii analgezice: ridica pragul perceperii durerii si inhiba biosinteza prostaglandinelor
implicate in durere.

Farmacotoxicologie.

11
 Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
methemoglobinizant, efectul fiind foarte puternic la indivizii cu enzimopatie de NADH-
methemoglobin-reductaza(enzima implicata in transformarea methemoglobinei in hemoglobina)

eruptii cutanate (eritem pigmentat fix), prurit; cosensibilizare cu sulphonamide si procaina;

rabdomioliza

neutropenie, trombocitopenie (rar),purpura trombopenica

toxicitate renala la doze mari (nefrita interstitiala, necroza tubulara, insuficienta renala cronica)

toxicitate hepatica, la doze mari (citoliza hepatica, hepatita acuta prin leziuni necrotice)

Intoxicatia acuta se manifesta la ingestia unor doze de doua ori mai mari decit cele maxime si anume 3 grame pe
zi la adult si 0,05g pe kgcorp pe zi in cazul copiilor. Efectul letal apare la 25 g/zi.

În 2014 FDA a recunoscut că supradozarea paracetamolului constutie o problem majoră de sănătate şi a

limitat dozajul la maximum 4 g pe zi, doză considerată în general sigură, deşi există anumiţi factori: alcool,
afecţiuni hepatice cronice, vîrsta, sexul, factorii genetici, starea nutriţională şi tipul de alimentaţie care pot
modifica cantitatea maximă de paracetamol tolerată şi este tot mai evident că unii pacienţi dezvoltă insuficienţă
hepatică acută la doze mai mici de 4 g.

Pacienţii vîrstnici par să aibă risc mai mare de hepatotoxicitate după administrarea unei
supradoze de paracetamol decît populaţia pediatrica.

Leziunile hepatice acute, insuficienţa hepatică acută şi encefalopatiile hepatice determinate

de paracetamol sunt mai frecvente şi mai severe la femei comparativ cu bărbaţii aspect
parţial explicat pe baza consumului mai mare de sedative şi opioide în rîndul femeilor.

Malnutriţia este asociată cu nivel redus de glutation, ceea ce determină un risc mai mare de
a dezvolta hepatotoxicitate.

Obezitatea este factor de risc independent pentru leziunile hepatice acute determinate de
supradozarea paracetamolului

Tabel 3 Tabloul clinic al intoxicaţiei acute cu paracetamol

Stadiu Simptomatologie
I Caracterizat de simptome nespecifice: greaţă, vomă, letargie, transpiraţii,
0-24 ore de la ingestie stare generală de rău;
Valorile aspartat transaminazei (AST) şi alanin transaminazei (ALT) sunt în
general normale; în cazul dozelor exagerat de mari de paracetamol, valori
crescute ale celor două enzime pot fi indentificate la 8-12 ore de la ingestie.

12
 Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
II Caracterizat de dispariţia/ atenuarea simptomelor stadiului I (falsă bunăstare).
24-72 ore de la ingestie Cresc valorile AST (>10000U/L - degradarea mitocondriilor hepatocitelor
determina prezenta in singe a unei cantitati foarte mari de m-AST pe linga
cea de tip citosolic) şi ALT.
Hepatomegalie şi dureri la palparea ficatului, icter, coagulopatie.
1-2% dintre pacienţi dezvoltă insuficienţă renală prin necroză tubulară acută.
Prezentă sau absentă necroza hepatică
III Revin simptomele din stadiul I (greaţă, vomă).
72-96 ore de la ingestie Icter, coagulopatie, encefalopatie hepatică.
Acidoză lactică, care conform criteriilor KHC (King’s College Hospital)
constituie un semn al unui prognostic prost.
Creştere marcată a valorilor AST si ALT (> 3000 UI/L).
Lezare/distrucţie hepatică majoră, insuficienţă renală, pancreatită.
În acest stadiu există riscul cel mai mare de mortalitate din cauza insuficienţei
multiple de organe.
IV Exitus prin insuficienţă hepatică sau evoluţie favorabilă cu normalizarea
după 96 de ore de la testelor funcţionale hepatice.
ingestie Refacerea arhitecturii hepatice în aproximativ trei luni.

Antidotul intoxicaţiei cu paracetamol este N-acetilcistina (NAC), un prodrog al cisteinei cu rol de precursor al
glutationului. Efectele protectoare ale NAC sunt mai mari cînd este administratată în primele 8 ore de la ingestia
dozelor toxice de paracetamol; regimul de administrare este:

calea orală: iniţial 140 mg/kg, după patru ore 70 mg/kg la fiecare patru ore, 17 administrări în total;

intravenos: 150 mg/kg în 200 ml glucoză 5% în 15 minute, apoi 50 mg/kg în 500 ml glucoza 5% în 4
ore urmată de 100 mg/kg în 1000 ml glucoză 5% în 16 ore. Conform Commission on Human
Medicines, Irish Medicines Board şi altor foruri medicale naţionale, din 2012, în scopul reducerii
riscului de şoc anafilactic, se face administrarea în 60 minute în loc de 15 minute. Se poate utiliza
soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% dacă nu se poate utiliza glucoză; pentru pacienţii cu mai
mult de 110 kg doza de acetilcisteină administrată este pentru 110 kg. De asemenea din 2013 pentru
toţi pacienţii cu o concentraţie plasmatică de paracetamol de 100 mg/ L la 4 ore de la ingestie şi 15
mg/L la 15 ore (ingestie acută) trebuie sa primească acetilcistină.

Farmacoepidemiologie. Contraindicatii: insuficienta hepatica, insuficienta renala; la copii sub 8 kg

administrarea nu trebuie sa dureze mai mult de 5 zile decit cu aviz medical; se elibereaza ca OTC pentru
maximum 5 zile.

13
 Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
Interactiuni. Hepatotoxicele potenteaza toxicitatea hepatica a paracetamolului; inductoarele enzimatice
accelereaza biotransformarea paracetamolului la metabolitul toxic hepatic, deci asocierea este contraindicate
sau trebuie efectuata cu precautie. Metoclopramidul potenteaza efectele paracetamolului

Farmacoterapie si farmacografie. Se administreaza singur sau in asociere cu alte analgezice-antipiretice in:

dureri usoare si moderate (nevralgii, mialgii, cefalee, dismenoree);

febra de etiologie diversa; este antipiretic de electie la copii mici, in viroze (aspirina fiind
contraindicata putind declansa sindrom Reye);

dureri de origine reumatica

Posologie: paracetamolul se elibereaza pentru maxim 5 zile ca medicatie OTC; se administreaza oral, intrarectal,
parenteral ( solutie perfuzabila PERFALGAN 10mg/ml, flacon de 100 ml)

Tabel 4 Dozele de paracetamol in functie de virsta

Virsta Doza pentru o data si 24 ore
Adult 0,5g x3 ori pe zi, maxim 3 g/zi
Copii 10 - 15 ani 0,375 g x 3 ori pe zi
7 -10 ani 0,250 g x 3 ori pe zi
3 - 7 ani 0,250 g x 2 ori pe zi
1 - 3 ani 0,125 g x 3 ori pe zi
6 - 12 luni 0,06 g x 3 ori pe zi
0 - 6 luni 0,04 g x 2 ori pe zi (intrarectal)

NORAMINOFENAZONA (METAMIZOL)

Farmacodinamie. Analgezic si antispastic mai intens decit acidul acetilsalicilic, antipiretic slab, antiinflamator
nesemnificativ.

Farmacotoxicologie. Cele mai frecvente reactii adverse: agranulocitoza, noduli locali la administrare im

Farmacoterapie si farmacografie.

Indicatii:

dureri moderate si intense, de toate tipurile (nevralgii, mialgii, artralgii, cefalee) inclusiv
postoperatorii;

colici renale, biliare, dismenoree (pe linga efectul analgezic este foarte util cel de tip antispastic in
aceste situatii)

Posologie:

po la adult 0,5 g de 2-3 ori pe zi (maximum 3 g pe zi), la copii intre 3 si 15 ani 0,125-0,375 mg de
2-3 ori pe zi

intrarectal la adult 1g de 2-3 ori pe zi, la copii 1-15 ani 0,3 g de 1-3 ori pe zi

14
Farmacoterapia si Chimia Sistemului Nervos Central
ANALGEZICE-ANTIPIRETICE
im la adult 0,5-1g de 1-3 ori pe zi

15