Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scena aceasta s-a petrecut pe hotarul satului Prislop, de lângă Năsăud, unde stăteau părinţii mei de vreo
zece ani şi unde tatăl meu era învăţator. Eu însumi mă găseam la o cotitură hotărâtoare a vieţii mele. După multe
şovăiri şi lupte cu mine însumi, părăsisem o carieră [militară], spre dezolarea părinţilor mei, care, tocmai când
socoteau că măcar cel dintâi dintre cei nouă copii s-a aşezat şi a ajuns om cu pâinea în mână, s-au pomenit
deodată cu mine rămas fără căpătâi. Când le-am spus, emfatic, că vreau să mă dedic scrisului, parcă aud şi azi
exclamarea tatălui meu:
- Atunci de ce nu ţi-ai ales teologia? Ca preot puteai să scrii cât vrei şi să fii şi om în lume, cu carieră sigură!
Într-adevăr, după terminarea liceului, fiindcă nu puteam urma medicina care mi-a fost dragă, a trebuit să
aleg
între singurele două cariere pe care le putem urma, fără niciun sprijin material de-acasă: preoţia şi armata. Am
ales pe a doua pentru că mi s-a părut atunci mai compatibilă cu pasiunea scrisului, care mă ispitea de mult.
Fireşte, am ajuns să-mi dau seama curând cât de greşit am chibzuit. Dar mai cu seamă a trebuit să înţeleg că
scriitor român nu voi putea fi cât timp voi fi obligat să trăiesc într-un mediu străin, să vorbesc şi să gândesc în
limbi străine… (Liviu Rebreanu, Mărturisiri)