Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coxartroza reprezinta o afectiune cronica determinata de factori generali sau locali care
produc modificari ale structurilor articulare, avand drept consecinta degradarea morfo-
functionala a soldului.
Clasificare
Cauze favorizante
Varsta – reprezinta cel mai puternic factor de risc implicat in aparitia artrozei primare,
deoarece schimbarile aparute in tesuturi sau celule, odata cu aceasta, favorizeaza boala.
Profesiunea – coxartroza este intalnita mai frecvent la dansatori, hamali.
Tulburari de statica a bazinului – determinate de inegalitatea de membre inferioare,
genu valg, genu var, scolioze lombare.
Etiopatogenie
Anatomo-patologie
Examen clinic
Simptomatologie
Examenul obiectiv
Examenul obiectiv se efectueaza cu bolnavul dezbracat, in clinostatism, ortostatism si in
timpul mersului. Datorita pozitiei profunde a soldului, examenul clinic direct este dificil de
efectuat.
Inspectia evidentiaza pozitia vicioasa a membrului inferior, hipotrofia musculaturii
periarticulare si a muschiului cvadriceps.
Bilantul articular al soldului evidentiaza amplitudinea miscarilor articulare active si
pasive masurate cu un goniometru.
Se pot efectua o serie de semne clinice care evidentiaza limitarea mobilitatii articulare:
a) Semnul rulmentului Joyeux – evidentiaza reducerea sau absenta miscarii de
rotatie interna in partea afectata. Se efectueaza cu bolnavul in decubit dorsal, cu membrele
inferioare intinse, rotand comparativ medial si lateral ambele picioare.
b) Semnul Leri – pune in evidenta limitarea extensiei soldului. Se efectueaza cu
bolnavul in decubit ventral si genunchii flectati, aplicand o forta de tractiune verticala la nivelul
gleznei. Genunchiul de partea afectata nu se poate desprinde de planul orizontal.
c) Semnul Patrik – pune in evidenta limitarea dureroasa a miscarii de abductie si
rotatie externa. Se cere pacientului aflat in decubit dorsal sa aseze maleola externa a
genunchiului membrului inferior opus, facand in acelasi timp tentativa de atingere a planului
patului cu genunchiul de partea bolnava.
d) Semnul pantofului Duvernay – se intalneste in formele mai avansate cu limitare
importanta a flexiei, care nu permite incaltarea unui pantof decat pe la spate, prin flexia gambei.
Pozitia vicioasa in flexie poate fi mascata prin accentuarea lordozei lombare. Pentru
evidentierea acestei pozitii se realizeaza manevra Hugh Thomas care consta in neutralizarea
curburii lombare prin flexia soldului de partea sanatoasa pana cand coloana vine in contact cu
mana asezata in regiunea lombara. Se observa ca, in acelasi timp, soldul artrozic se flecteaza
spontan, facand cu planul mesei de examinare un unghi, care reprezinta valoarea pozitiei
vicioase in coxa flecta.
Miscarile articulare pot fi limitate si din alte cauze: obezitate, lipsa de exercitiu fizic,
cicatrice periarticulare. Semne obiective mai rare sunt: blocajul articulat si cracmentele
articulare.
La sfarsitul examenului se efectueaza masuratoarea lungimii membrelor inferioare,
evidentiindu-se o inegalitate reala sau aparenta.
Examenul clinic se completeaza cu studiul mersului. Mersul este schiopatat (auditiv,
semnul geambasului), bolnavul isi scurteaza timpul de sprijin pe membrul inferior afectat si
inclina trunchiul de partea afectata la fiecare pas, incercand sa diminueze efectul fortei rezultate
in articulatie.
Examenul clinic poate fi sintetizat cu ajutorul cotatiilor clinice moderne, apreciind prin
puncte durerea, mobilitatea si stabilitatea.
Examenul radiologic
Examenul radiologic constituie investigatia paraclinica prin care se confirma
diagnosticul de afectiune, se precizeaza etiologia si se verifica eficienta tratamentului. Cele mai
utilizate incidente radiologice sunt radiografia antero-posterioara a bazinului (uneori suficienta
pentru diagnostic) si radiografia laterala a soldului, care permite studiul anteversiunii colului
femural.
Defectele de geometrie articulara, considerate drept cauze ale coxartrozelor secundare
pot fi evidentiate printr-o serie de repere:
A. La nivelul extremitatii superioare a femurului
1. Unghiul cervico-diafizar mai mare de 130o realizeaza o deformare in coxa valga,
tipica pentru displazia luxanta a soldului.
2. Unghiul cervico-diafizar mai mic de 120o realizeaza o deformare in coxa vara,
caracteristica pentru boala Perthes sau epifioliza.
3. Unghiul de anteversie cu o valoare mai mare de 15 o determina o deformare in
coxa antetorsa, tipica pentru displazia luxanta a soldului.
4. Arcul cervico-obturator (Menard-Shenton) este intrerupt prin ascensiunea capului
femural, ca in displazia de sold (coxa valga subluxans).
B. La nivelul acetabului
1. Unghiul de acoperire Wiberg (VCE) este unghiul format de verticala dusa prin
centrul capului femural si dreapta care uneste centrul cu marginea laterala a acetabulului.
Valorile mai mici de 25o traduc o insuficienta de acoperire a capului unei displazii de sold.
Valorile mai mari de 30o pun in discutie prezenta unei protuzii acetabulare.
2. Unghiul de inclinare al tavanului acetabular este format intre linia orizontala si
linia suprafetei de sprijin. Valorile mai mari de 12 o evidentiaza o inclinare anormala a tavanului,
ca o expresie a unei insuficiente acetabulare cu tendinta de luxatie a capului femural.
Forme clinice
Diagnostic diferential
Evolutie, prognostic
Complicatii
Tratament
Mijloace nefarmacologice
1. Educarea pacientului si a familiei asupra bolii.
2. Terapia fizica si kineterapia – are ca obiective cresterea mobilitatii articulare,
mentinerea si cresterea fortei musculare, in special pentru muschii extensori si abductori ai
soldului. Scopul ei este sa mentina extensia completa si o flexie de minimum 30%. Pot fi folosite
aplicatii de caldura care ajuta la scaderea spasmului muscular. Totusi, cand spasmul e sever,
poate fi necesara tractiunea. O atentie deosebita se acorda hidrokinoterapiei.
Masuri practice pentru reducerea solicitarilor articulare:
- Mers pe sprijin in baston (de inaltime corespunzatoare), situate in mana opusa
soldului afectat.
- Corectarea inegalitatii membrelor inferioare.
- Scaderea in greutate.
- Respectarea perioadelor de odihna.
- Pastrarea pozitiei de decubit ventral 30 de minute de 2-3 ori pe zi pentru
prevenirea contracturii in flexie.
- Scaune mai inalte, inaltarea scaunului de la toaleta.
Tratament farmacologic
Cuprinde analgezice neopiacee (Paracetamol 4000mg/zi recomandat ca terapie initiala),
AINS, analgezice opiacee (codeina – indicata ca tratament pe termen scurt, in exacerbarile acute
ale durerii), corticosteroizi intraarticular (nu se recomanda de rutina datorita riscului de afectare
cartilaginoasa la administrari repetate).
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical al coxartrozei a urmat o traiectorie ascendenta, conditionata de
rezultatele nesatisfacatoare obtinute prin mijloace conservatoare. Experienta a dovedit clar ca
nicio forma de tratament conservator nu poate influenta anatomia distorsionata a articulatiei, cel
mult poate fi paleativ. Practica a filtrat un numar restrans de interventii care si-au dovedit
eficienta. Cele mai frecvente tipuri de operatii selectate au ramas osteotomiile, artrodezele si
artroplastiile. Indicatia chirurgicala corecta ar trebui sa se bazeze pe urmatorul trepied:
a) Evaluarea morfo-functionala a articulatiei.
b) Perspectiva de viata a pacientului.
c) Situatia sociala a pacientului.