Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Definitie
1.A. Astmul bronsic se caracterizeaza, din punct de vedere clinic, prin accese de dispnee paroxistica
expiratorie provocate de obstructia bronhiilor prin bronhospasm.
1.B. Astmul bronsic este o boala caracterizata prin reducerea generalizata, variabila si reversibila, a
calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie si raluri sibilante.
2. Culegere de date
a. Circumstante de aparitie:
- contact cu alergeni ( astm extrinsec )
- infectii ( astm intrinsec )
b. Factori favorizanti:
- factori climaterici / expunere la umezeala, frig , ceata;
- trecerea brusca de la aer cald la aer rece;
- factori neuropsihici / emotii, stari conflictuale, traumatisme psihice, etc.
- alergeni (produse alimentare ca lapte , oua, carne, praful, parul, fulgi, pene fungi, medicamente ca
acid acetilsalicilic, peniciline, antiinflamatoare nesteroidiene, detergent, spay-uri, coloranti);
- mediatori chimici;
- factori hormonali;
- factori infectiosi;
- profesia;
- suprasolicitarea la efort: sport de performanta, ascensiuni montane, activitati subacvatice, etc
- terenul genetic.
e. Examene paraclinice:
- probe ventilatorii/ volum rezidual (crescut), V.E.M.S. C.P (scazute);
- hemoleucograma(eozinofilie );
- examen citologic al sputei(eozinofile, cristale Charcot-Leyden şi spirale Curschman);
- examen bacteriologic al sputei;
- teste cutanate (pozitive - in astmul extrinsec );
- examen radiologic pulmonar;
- electrocardiograma;
- teste inhalatorii de provocare;
- gazometrie sanguina.
3. Probleme de dependenta:
- alterarea respiratiei/respiratie ineficienta;
- anxietate;
- deficit de autoingrijire;
- alterarea somnului;
- disconfort;
- intoleranta la efort;
- alterarea comunicarii.
4. Obiective de ingrijire:
- ameliorarea respiratiei/ mentinerea functiei respiratorii optime;
- reducerea anxietatii;
- combaterea crizei de astm bronsic;
- ameliorarea reactiei inflamatorii bronsice;
- prevenirea complicatiilor;
- ameliorarea tolerantei la efort.
5. Interventii:
Bibliografie:
Titirca L., „Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor”, Editura Viaţa Medicală Romanească,
Bucureşti, 2008, pag 40-42:
Titirca L., „Urgenţe medico-chirurgicale - Sinteze”, Editura Medicală, Bucureşti, 2008, pag 25-29;
Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag
284-289;
Chiru F., Simion S.,Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru asistentele
medicale”, Editura RCR Print, Bucuresti, 2012, pag 26-32.
Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”,
Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag 117-125
3
2. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ ULCEROASĂ
1. Definitie
Boala ulceroasă este o ulceratie cu sediul pe stomac(pe mica, pe marea curbura, antrul
piloric),pe partea inferioara a esofagului sau pe duoden.
Ulceratia e favorizată de secretia gastrică crescută de HCl si de infectia cu Helicobacter
pylori. Localizarea ulcerului pe duoden este mai frecventă decât localizarea gastrică.
2. Culegere de date
a. Circumstante de aparitie:
-persoane cu orar neregulat de alimentatie,exces de condimente, alcool, tutun;
-persoane cu teren ereditar;
-persoane cu stres fizic si psihic;
-persoane cu tratamente cronice cu aspirină, corticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene;
-frecventa mai mare la bărbati;
-incidentă maximă între 55-60 ani, pentru localizarea gastrică.
c. Complicatii : hemoragie digestiva superioara ( hematemeza si/ sau melena ), perforatie, stenoza
pilorica, malignizare ( indeosebi pentru ulcerul gastric ).
d. Investigatii:
- examenul sucului gastric,
- examenul radiologic,
- gastroscopia.
3. Probleme de dependenta:
- disconfort abdominal ;
- alimentatie inadecvata prin deficit ;
- deficit de volum lichidian;
4
- anxietate;
- risc de complicatii.
4. Obiective de îngrijire:
- pacientul să prezinte stare de confort fizic si psihic;
- sa se prelungeasca perioadele de remisiune;
- pacientul să se alimenteze corespunzător perioadei de evolutie a bolii, nevoilor sale calitative si
cantitative;
- să se prevină aparitia complicatiilor pacientului.
5. Interventii
Asistenta medicala:
- asigură repausul fizic si psihic al pacientului (12-14 ore/zi repaus la pat, repaus obligatoriu
postprandial în perioada dureroasă);
- asigură dieta de protectie gastrică individualizată (regimul alimentar) în functie de fazele evolutive
ale bolii(5-7 mese pe zi).
În perioada dureroasa –supe de zarzavat strecurate , lapte îndoit cu ceai, supă cremă de zarzavat,
piure de zarzavat, sufleuri, soteuri, brânză de vaci, pâine veche, fainoase fierte în lapte si apoi carne
fiartă de pasăre sau vită.
In perioada de acalmie sunt permise-laptele dulce, făinoase fierte în lapte, ou fiert moale sau sub
formă de ochi românesc,carne de vită sau pasăre fiartă sau la grătar, pâine veche de o zi, supe de
zarzavat, legume sub formă de piureuri, sufleuri, biscuiti, prăjituri de casă, fructe coapte.
Alimente interzise-laptele bătut, iaurtul,carnea grasă,legume tari(varză,castraveti,fasole), pâinea
neagră, cafeaua, ciocolata, supele de carne, sosuri cu prăjeli, alimente reci sau fierbinti.
- pregăteste pacientul fizic si psihic pentru explorări functionale si îl îngrijeste după
examinare(examenul radiologic cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenală cu biopsie,
chimism gastric, proba Adler);
- supraveghează pulsul, TA, respiratia, temperatura, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea
corporala si le noteaza in foaia de observatie;
- face bilantul zilnic intre lichidele ingerate si cele excretate;
- recolteaza probe biologice pentru examene de laborator;
- pregateste pacientul preoperator, cand se impune necesitatea interventiei chirurgicale;
- administreaza medicatia prescrisa respectand ritmul si modul de administrare : medicatia
antisecretoare inaintea meselor , medicatia antiacida si alcalinizantala 1-2 ore dupa mese; pentru a
evita recidivele este necesara eradicarea germenului Helicobacter pylori prin administrarea
antibioticelor prescrise .
- educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor (scaunul melenic, caracterul durerii in
caz de perforatie ,varsaturile alimentare cu continut vechi in caz de stenoza pilorica).
- educa pacientul pentru a respecta alimentatia recomandata si a renunta la obiceiurile daunatoare
(alcool, tutun).
Bibliografie:
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, L Titirca, Editura Viata Medicala
Romanesca, pag 80-82.
Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,
Bucureşti, 2011, pag 457- 459.
5
3. ÎNGRIJIREA COPILULUI CU BRONHOPNEUMONIE
1. Definiţie
Bronhopneumonia – este o afecţiune pulmonară acută, gravă, întâlnită de regulă până la
vârsta de 3 ani, caracterizată prin apariţia de multiple focare de condensare, centrate pe căte o
bronhie lobulară şi, cel mai adesea, prezente în ambii plămâni.
2.Etiologie
Cauza determinanta → infecţia aerogenă sau hematogenă cu pneumococ( Streptococcus
pneumoniae), haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae, mai rar cu alti germeni bacterieni.
Cauze favorizante → sezonul rece, vârsta mică, rezistenţa scăzută la infecţii prin stare de denutriţie,
deficite imune.
3. Simptomatologie:
- debut brusc în plină stare de sănătate sau ca urmare a unei infectii acute de cai aeriene superioare;
- febră ridicată ce poate adesea depăşi 40°;
- dispnee marcată insotita de polipnee, geamat expirator, batai ale aripilor nazale care ritmeaza
miscarile respiratorii;
- tiraj intercostal cu miscari ritmice „in piston” ale capului, ritmand miscarile respiratorii;
- tuse moniliformă, obositoare;
- cianoză perioronazală;
- stare generală profund alterată;
- reactivitate scazuta;
- privire anxioasa;
- facies suferind;
- in forme grave- coma hipoxica;
- anorexie (refuză sân sau biberon);
- semne de insuficienţă cardiacă → tahicardie extremă, jugulare turgescente, edeme periferice si la
fata, hepatomegalie;
- diaree însoţită de vărsături.
4. Examinări paraclinice:
- examen radiologic pulmonar;
- HLG evidenţiază anemie intrainfecţioasă, leucocitoză crescută şi neutrofilie;
- gazometria sanguină evidenţiază scăderea saturaţiei de O2, creşterea PaCO2 şi acidoză respiratorie;
- examen bacteriologic din secreţia traheală şi antibiogramă;
6
● Asigurarea conditiilor de mediu:
Microclimat corespunzator (temperatura, luminozitate, umiditate);
Mediu securitar (plasarea patului la distant de surse de caldura, plasare de bare
laterale sau plase la paturi, indepartarea obiectivelor taioase);
Lenjeria de pat si de corp curate;
Jucarii in functie de varste.
● Abordarea copilului cu calm, blandete, rabdare;
● Asigurarea unui regim de viata echilibrat cu respectarea orelor de somn, baie, alimentatie in
functie de varsta;
● Pregatirea copilului pentru interventii si tratamente:
Explicarea tehnicilor pe intelesul copilului;
Manevrarea de catre copil a anumitor aparate si instrumente (fara a exista pericolul
desterilizarii) si utilizarea acestora ca pe o jucarie;
Evitarea masurilor de constrangere;
Felicitarea si recompensarea copilului pentru comportamentul din timpul interventiei.
● Permiterea punerii in practica a abilitatilor dobandite: mers, imbracat, dezbracat, alimentat
singur (in masura permisa de boala si sub supraveghere);
● Oferirea de activitati de destindere utilizand materialele care pot fii aduse de parinti: jucarii,
carti, casete audio cu muzica sau povesti, casete video cu desene animate;
● Incurajarea comunicarii cu ceilalti copii din salon;
● Asigurarea ingrijirilor igienice:
Indrumarea si supravegherea copiilor mari;
Efectuarea ingrijirilor igienice in cazul copiilor mici.
● Supravegherea copilului:
Masurarea functiilor vitale si vegetative;
Observarea tegumentelor si mucoaselor;
Observarea starii generale;
Aprecierea comportamentului.
● Recoltarea produselor biologice si patologice;
● Asigurarea alimentarii copilului:
Verificarea alimentelor primite de la bucataria dietetica (daca corespunde regimului si
daca au temperatura corespunzatoare);
Supravegherea alimentatiei celor care se autoservesc;
Alimentarea sau ajutarea in alimentatie a copiilor mici;
Se acorda timp suficient alimentarii;
Observarea apetitului, a cantitatii de alimente consumate si aparitiei unor simptome
dupa alimentatie (greata, varsaturi, diaree).
● Aplicarea tratamentului prescris;
● Aplicarea masurilor de prevenire a infectiilor nosocomiale:
Curatenie, dezinfectie, sterilizare, izolare;
Purtarea echipamentului de protectie;
Interzicerea vizitelor persoanelor straine;
Respectarea circuitelor functionale.
● Participarea la examinarea medicala a copilului;
● Prevenirea accidentelor:
Nu se vor lasa medicamente la indemana copiilor;
Verificarea temperaturii alimentelor si lichidelor ce urmeaza a fii oferite;
Supravegherea atenta;
Trierea jucariilor;
7
Educatia mamei privind ingrijirile ulterioare la domiciliu.
Bibliografie:
1.Puericultură şi pediatrie – Îndreptar pentru asistenţii medicali, Colecţia Fundeni, Ed. RCR,
Bucureşti 2004 – Pr. Dr. Crin Marcean, Dr. Vladimir Mihăileanu, pag. 237- 239 şi pag. 248 – 250.
2.Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţi medicali, Ed. Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 1998 – sub redacţia Lucreţia Titircă, pag. 251-252.
1.Definitie: colica biliara reprezinta afectiunea vezicii biliare manifestata prin durere acuta,
violenta, localizata in hipocondru drept, cu iradiere pana in coloana vertebrala, umarul si omoplatul
drept.
Colica biliara apare in cursul colecistopatiilor litiazice si nelitiazice (colecistite acute si
subacute), diskinezii veziculare, cistice sau oddiene, colecistoze, tumori biliare.
2.Cauze
- litiaza biliara - prezenta de calculi in vezicula biliara sau in caile biliare intra- si extra- hepatice;
- colecistita acuta - infectie cu caracter acut a peretelui colecistic( congestie, supuratie, gangrena);
- de cele mai multe ori, colica biliara survine prin obstructia canalului cistic in litiaza cistica si
infectia peretelui veziculei biliare;
- angiocolitele (colangite) -afectiune inflamatoare a cailor biliare extra- si intra- hepatice (daca este
interesat si colecistul este vorba de angiocolecistita);
- colecistita cronica;
- diskineziile biliare (dinkineziile biliare sunt tulburari motrice ale veziculei biliare);
- parazitoze intestinale si intraveziculare (giardia);
- conditii alergice, reflexogene, extrabiliare ca: emotii, suparari, eforturi, traumatisme, menstruatie,
sarcina, modificari bruste ale obiceiurilor alimentare;
- declansarea colicilor poate fi determinata de mese bogate in lipide sau alte abuzuri alimetare ca:
grasimi, rantasuri, oua, frisca, ciocolata, varza, maioneza;
- colicile biliare pot aparea in urma unor trepidatii gen mers calare sau pe motocicleta.
3.Simptomatologie:
• durerea:
- este determinata de contractii spastice reflexe ale veziculei sau ale cailor biliare urmata de
cresteri ale presiunii din arborele biliar;
- debuteaza in hipocondrul drept sau in epigastru si se accentueaza progresiv, atingand intensitate
maxima in decurs de cateva ore si cedeaza brusc sau lent;
- iradiaza sub rebordul costal drept in regiunea dorso-lombara, scapulara, in umarul drept;
- poate fi exacerbata de miscarile respiratorii in inspiratiile profunde, dealtfel si orice fel de miscare
( motiv pentru care pacientul adopta pozitie antalgica);
• tulburari digestive:
- greturi si varsaturi cu continut alimentar sau bilios;
8
- constipatie;
- balonare;
• icter: se poate instala fara sa existe un obstacol in canalul coledoc); este insotit de decolorarea
scaunelor, urini intens colorate;
• febra: a pare in mod deosebit in colecistitele acute si angiocolite secundare infectiei cu germeni
microbieni;
• frison: a pare in cazul infectiei cailor biliare si este urmat de stare generala alterata si transpiratii
abundente;
• semne locale : la palpare vezicula biliara este foarte sensibila –semnul Murphy prezent;
• tulburari nervoase: anxietate, neliniste, agitatie, transpiratii, paloare, insomnie, convulsii,
halucinatii, delir;
• puls usor accelerat dar in general bine batut, tulburari de ritm, fenomene coronariene;
• gust amar dimineata la trezire, pirozis, regurgitatii acide.
4. Examinari complementare:
- examene de laborator: hemograma, VSH, glicemie, bilirubina, transaminaze, lipaza, timp
Quick;
- examen sumar de urina,
- hemocultura,
- examen radiologic: radiografie pe gol, radiografie cu substanta de contrast,
- ecografie abdominala,
- echotomografie,
- tomografie computerizata,
- electrocardiograma;
- tubaj duodenal – furnizeaza informatii minime, greu suportat de bolnav.
5. Conduita de urgenta
Colicile biliare de intensitate si durata mica fara complicatii se trateaza la domiciliu prin:
- repaus la pat;
- regim alimentar;
- administrare de analgezice, antispastice.
Colicile biliare insotite de varsaturi si tulburari electrolitice reprezinta urgenta
medico-chirurgicala.
In spital
- se asigura repaus absolut la pat;
- se reduce anxietatea;
- se instituie repaus alimentar pana la cedarea varsaturilor;
- se monitorizeza functiile vitale si vegetative (T.A., puls, temperatura, etc) si se noteaza in foaia de
temperatura;
- se supravegheaza coloratia tegumentelor si se noteaza in planul de ingrijire;
- se supravegheaza starea generala a pacientului;
- se supravegheaza durerea, notand caracteristicile ei si mijloacele nefarmacologice folosite pentru
calmarea ei;
- se ajuta pacientul in timpul varsaturii si se face toaleta cavitatii bucale – se noteaza in foaia de
observatie aspectul si cantitatea varsaturii;
- se asigura alimentatia: parenteral in prezenta varsaturilor, hidrica, apoi diversificata treptat in lipsa
varsaturilor;
- se recolteaza:
- sange: hemoleucograma, bilirubinemie, transaminaze, ionograma sanguina, rezerva
alcalina, colesterol, lipide, azot, glicemie, amilazemie, etc.
- urina: examen sumar de urina( urobiliogen, pigmenti biliari);
9
- se administreaza medicatia recomandata de medic pentru:
- calmarea durerii: antispastice , antialgice;
- calmarea varsaturilor: antiemetice;
- combaterea infectiei: antibiotice;
- se corecteaza tulburarile hidroelectrolitice si acido-bazice in functie de ionograma prin perfuzie
intravenoasa;
- se practica aplicatii reci ( punga cu gheata) in hipocondrul drept pentru reducerea inflamatiei sau
calde in spasm;
- se pregateste pacientul preoperator cand se recurge la tratament chirurgical.
Bibliografie:
Urgente medico-chirurgicale , L Titirca, Editura Medicala, 2013, pag 85-88
Urgente medicale , F. Chiru, A Chiru, C. Marcian, E.Iancu, Editura RCR Editorial , 2012, pag 261-
264;
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, Editura Viata Medicala Romanesca,
L Titirca, pag.87-89.
1. Definitie:
Gastroenterita acuta se caracterizeaza prin asocierea de scaune diareice cu varsaturi
numeroase, pana la intoleranta gastrica pentru o perioada relativ limitata 1-3 saptamani.
2. Etiologie:
a. Cauze alimentare:
- abuzuri cantitative;
- erori calitative:
- alimente necorespunzatoare;
- alimente gresit preparate.
b. Cauze infectioase digestive:
- in cazul gastroenteritei predomina cauzele infectioase
c. Infectii bacteriene:
- nespecifice:
- flora intestinala autohtona exacerbata;
- specifice:
-Escherichia coli pathogen;
-Yersinia enterocolitica;
-Campylobacter jejuni;
-Shigella;
-Salmonella;
-Clostridium difficile;
-Aeromonas.
10
d. Infectii virotice:
-Enterovirusuri;
-Rotavirusuri;
e. Infectii parazitare:
-Giardia(Lamblia)intestinalis;
-Entamoeba histolitica;
-Entamoeba coli;
-Blastocystis hominis;
f. Infectiile parenterale:
-Rinofaringita acuta;
-Adenoidita acuta;
-Pneumopatii acute;
g. Cauze toxice:
-Intoxicatii cu nitrit din apa de put;
-Intoxicatii cu insecticide;
-Intoxicatii cu saruri de mercur;
-Intoxicatii cu naftalina;
-Intoxicatii cu arsenic;
h. Cauze alergice:
-Intoleranta sugarului la anumite tipuri de lapte;
i. Cauze favorizante:
- Deficite biologice:
-malnutritia protein-calorica;
-hipovitaminoze;
-Igiena deficitara:
-prezenta mustelor;
-sezonul cald pentru infectiile bacteriene enterale;
-sezonul rece pentru infectiile parenterale.
3. Simptomatologie:
- scaune modificate, semilichide sau lichide, uneori mucosanghinolente, in numar variabil, in functie de
gravitate;
- varsaturi absente, rare sau numeroase,in functie de component gastric;
- apetit disparut in majoritatea cazurilor,present doar in formele usoare;
- colici abdominale;
- febra, uneori foarte ridicata in functie de germenul infectios;
- in formele usoare stare generala buna;
- in formele grave stare generala alterata;
- pierdere in greutate,dupa intensitatea si durata manifestarilor bolii;
- colaps prin hipovolemie si de cauza infectioasa in formele grave;
- semne de deshidratare acuta: uscaciunea tegumentelor si a mucoaselor, oligurie.
4. Probe de laborator:
- Coprocultura: pentru identificarea germenului bacterian cauzal si sensibilitatea la antibiotice a acestuia prin
efectuarea antibiogramei;
- Hemoleucograma: evidentiaza leucocitoza cu neutrofilie in infectiile bacteriene;
- Ionograma serica: in formele grave, urmarind stabilirea pierderilor hidroelectrolitice si echilibrul
acido-bazic.
11
5. Rolul asistentei medicale in ingrijirea copilului cu gastroenterita:
- urmarirea evolutiei manifestarilor digestive;
- urmarirea/ supravegherea numarului si aspectului scaunelor;
- urmarirea/ supravegherea numarului si aspectului varsaturilor;
- urmarirea / supravegherea durerilor abdominale;
- urmarirea / supravegherea modificarile aparute in starea generala a copilului
- urmarirea aparitiei sau scaderii febrei / masurarea si notarea temperaturii;
- cantarirea la intervale scurte a copilului;
- stabilirea planului de realimentare progresiva cu alimente premise si controlarea respectarii lui de catre
bolnav si de catre familia acestuia;
- recoltarea probelor de laborator mentionate si inregistrarea rezultatelor;
- montarea unei perfuzii endovenoase de rehidratare, la indicatia medicului;
- urmarirea ritmului in care aceasta se desfasoara perfuzia si cum este tolerata;
- efectuarea tratamentului si urmarirea modului cum acesta este tolerat;
- semnalarea eventualelor reactii secundare de semnalat;
- recomandarea abtinerii de la alimentele’’cu risc’’ pentru o perioada de timp variabila:
-prune, porumb, pepene, pere;
-caise verzi, ceapa, usturoi, seminte, varza;
-fasole uscata, salata de vinete, conopida;
-sucuri, sosuri grase, lapte batut;
-inghetata, crème de cofetarie, torturi.
1. Definitie
Hipertensiunea arteriala este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii arteriale (sistolice sau
diastolice) peste valorile normale (139/89 mmHg).
2. Culegerea datelor
a. Circumstante de aparitie :
- fara cauze directe (HTA esentiala );
- secundara unei afectiuni renale , endocrine , cardiovasculare , neurologice (HTA secundara).
b. Factori de risc :
- stresul psihic/excitanti din sfera psiho-emotionala;
- fumatul;
- obezitatea;
- sedentarismul;
12
- mostenirea genetica (ereditatea);
- alimentatia bogata in sare.
c. Persoane cu risc:
- cei cu responsabilitati sociale crescute;
- cei cu regim de viata dezechilibrat;
- cei cu comportament agresiv, hipercompetitiv.
d. Manifestarii de dependenta (semne si simptome)- sunt diferentiate in fuctie de stadiul HTA:
● cresterea moderata a valorilor T.A.tranzitorie;
● cresterea permanenta a valorilor T.A.;
● cefalee:
- frecvent dimineata ( caracter matinal)
- cu localizare occipitala sau fronto-occipitala;
- cu caracter pulsatil;
● ameteli/ vertij;
● semne care apar la examenul arterelor : artere sinuoase si rigide, puls bine batut;
● semne de fragilitate capilara- diverse manifestari hemoragice:
✔ epistaxis,
✔ metroragii,
✔ uneori hematemeze,
✔ retiniene;
● tulburari de vedere - asa-zisele „muste zburatoare";
● vedere incetosata;
● oboseala fizica;
● astenie;
● tulburari de memorie si concentrare;
● tulburari trecatoare de constienta si limbaj;
● modificari de caracter;
● insomnia;
● durere precordiala;
● palpitatii;
● parestezii ;
● furnicaturi la nivelul extremitatilor, senzatia de “deget mort”;
● diferite grade de dispnee.
In ultimul stadiu al formei benigne - care se instaleaza dupa multi ani de evolutie- apar
complicatii: insuficienta cardiaca stanga sau totala, cardiopatie ischemica, complicatii cerebrale sau
renale.
e. Examinari paraclinice;
● Examenul de urina;
● Examenul sangelui (hematocritul, creatinina, uree sanguina , potasiu seric, glicemie,
colesterol, acid uric si trigliceride);
● Examenul fundului de ochi (oftalmoscopia);
● Radiografia toracica;
● Ecografia cardiaca;
● Electrocardiograma;
● Probele functionale renale.
13
● alterarea perfuziei tisulare legata de scaderea debitului cardiac ;
● intoleranta (scaderea tolerantei) la activitate sau la efort fizic legata de slabiciune, oboseala ;
● potential de accident legat de tulburarile de vedere ;
● potential de complicatii ;
● comunicare ineficienta la nivel senzorial, afectiv , motor sau intelectual legata de riscul de
complicatii ;
● disconfort legat de durere ;
● deficit de autoingrijire legat de slabiciune, oboseala, tulburari de vedere.
4. Obiective :
Vizeaza:
- scaderea valorilor TA in limite acceptabile;
- asigurarea confortului fizic si psihic;
- prevenirea accidentelor;
- mentinerea unei circulatii adecvate;
- cresterea abilitatii de a comunica;
- redobandirea tolerantei la efort;
- satisfacerea nevoilor fundamentale;
- prevenirea complicatiilor.
5. Interventii :
- asigurarea conditiilor de confort si siguranta;
- asigurarea repausului fizic si psihic;
- combaterea factorilor de risc;
- masurarea si inregistrarea functiilor vitale:T.A.,puls, respiratie,etc ;
- pregatirea fizica si psihica a pacientului pentru investigatii;
- recoltarea produselor biologice pentru examene de laborator;
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;
- supravegherea bolnavului (functii vitale, stare generala, comportament, aparitia unor complicatii) ;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris si urmarirea efectului acestuia;
- efectuarea bilantului hidric (intrari- iesiri ) pentru prevenirea depletiei de potasiu;
- asigurarea unei alimentatii echilibrate tinand cont si de afectiunile existente :
- hipocaloric - in obezitate;
- hipolipidic - in ateroscleroza ;
- reducerea aportului de sodiu ;
- administrarea lichidelor fractionat pentru a evita cresterea brusca a T.A.;
- educatia pacientului:
- regim de viata echilibrat (alterarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus );
- evitarea stresului psihic (stari conflictuale, surmenaj intelectual);
- suprimarea fumatului;
- combaterea obezitatii ;
- recomandarea exercitiilor fizice, plimbarilor ;
- alimentatie echilibrata ;
- control periodic.
Bibliografie:
Titirca L., „Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor”, Editura Viaţa Medicală Romanească,
Bucureşti, 2008, pag 60-62.
14
Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag
404-412;
Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura Cison,
Bucureşti, 2011, pag 28-33, 74, 217-218, 234-235.
1. Definitie
1.A Infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizeaza prin necroza miocardica ( pe o suprafata
15
mai mult sau mai putin extinsa ) determinata de o obstructie coronariana prin
tromboza.(Titirca)
1.B. Infarctul miocardic acut (IMA)este un sindrom clinic provocat de necroza ischemica a unei
portiuni din miocardic, determinata de obstruarea brusca a unei artere coronare.( Borundel)
2.Culegere de date
a.Circumstante de aparitie:
Cauza determinanta: ateroscleroza coronariana.
Factori declansatori si de risc: infectii acute ale tractului respirator, interventii chirurgicale ca
disectiile coronariene pentru angioplastie coronariana, folosirea de contraceptive asociate cu
consumul de alcool, droguri, mese copioase, efort fizic intens, expunere la frig, stres psihosocial,
anxietate, tensiune nervoasa, factori meteorologici, soc hipovolemic, dislipidemii, consumul in exces
de alcool, tutun, obezitate, sedentarism, diabet zaharat , HTA, stenoza congenitala coronariana,
leziuni valvulare, factorul genetic.
16
- examinari de laborator: sange: VSH (crescuta), fibrinogen (crescut), TGO (crescuta),
hemoleucograma( arata leucocitoza), CPK- creatinfosfokinaza (crescuta), LDH- lactodehidrogenaza,
M.B. (= mioglobina plasmatica), glicemie ( crescuta), PCR (= proteina C reactiva);
- radiografie toracica;
- ecografie;
- coronarografie/ angiografie;
- RMN- rezonanata magnetica nucleara;
- ventriculografie radioizotopica;
- cateterism cardiac.
3.Probleme de dependenta si sursa de dificultate:
- disconfort legat de durere;
- anxietate legata de senzatia mortii iminente;
- scaderea debitului cardiac legata de obstructia coronariana;
- alterarea perfuziei tisulare legata de prezenta zonelor de necroza;
- deficit de autoingrijire legat de intoleranta la efort;
- potential de alterare a nutritiei prin deficit legat de greturi, varsaturi;
- potential de complicatii.
4. Obiectivele de ingrijire
Vizeaza:
- calmarea durerii,
- combaterea anxietatii,
- mentinerea unei circulatii optime,
- prevenirea complicatiilor imediate si tardive ( retrombozarea, etc),
- limitarea extinderii necrozei,
- satisfacerea nevoilor fundamentale;
- recuperare socio-profesionala.
5. Intervenţiile asistentei medicale:
Ingrijirea acestor categorii de bolnavi constituie o urgenta medicala.
→ Conduita de urgenţă
In faza de prespitalizare (intervalul de la debutul infarctului miocardic si pana la momentul sosirii
bolnavului in spital):
1. Prevenirea morţii subite:
- aşezarea bolnavului în decubit dorsal;
- interzicerea oricărei mişcări;
- psihoterapie.
2. Preintampinarea altor complicaţii:
- administrarea medicatiei indicate de medic;
- monitorizarea functiilor vitale;
- menţinerea permeabilităţii căilor aeriene;
- oxigenoterapie.
3. Scurtarea timpului până la internarea în spital: transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu
autosanitare (dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi reanimare), obligatoriu cu targa si
insotite de cadre medicale.
Bolnavii cu infarct miocardic sunt internaţi de urgenţă în secţiile de terapie coronariană a secţiei de
cardiologie care este organizată pentru urgenţele cardio-vasculare şi reanimare. Secţiile de terapie
coronariană sunt dotate cu personal medical calificat în asemenea urgenţe precum şi cu aparatura de
specialitate.
17
1. Instalarea bolnavului în pat:
→ Transportul bolnavului se face direct în secţie – de cardiologie, terapie intensivă sau medicină
internă, cu targa, într-un timp cât mai scurt.
→ Mutarea bolnavului de pe targa in pat ( de catre personalul sanitar) fara sa permita
bolnavului nici o miscare.
→ Asistenta va asigura un climat de linişte, salon luminos, bine încălzit, aerisit( asigurarea
conditiilor de confort si siguranta).
→ Pozitie cat mai comoda in pat. Paturile trebuie să aibă somiere reglabile pentru a se evita
pozitiile fortate.
2. Continuarea măsurilor de urgenţă şi prim ajutor:
La indicatia medicului:
→ sedarea durerii la indicatia medicului;
→ combaterea anxietatii prin psihoterapie si medicatia prescrisa de medic;
→ oxigenoterapie.
3. Supravegherea funcţiilor vitale:
→ Monitorizarea (supravegherea permanentă) în primele zile a electrocardiogramei, TA, pulsului,
respiraţiei, temperaturii.
4. Recoltarea probelor de laborator:
→ Se va recolta sânge pentru examene de laborator.
5. Prevenirea complicaţiilor tromboembolice:
- se administrează anticoagulante: Heparină → sub controlul timpului de coagulare; apoi
Trombostop sau alte anticoagulante pe cale orala – in funcţie de timpul Quick (indice de
protrombină).
6. Preîntâmpinarea hiperexcitabilităţii miocardice.
7. Administrarea medicatiei prescrise de medic cu punctualitate pentru a evita emotiile, la pat, in
pozitie orizontala;
- abord venos periferic;
.Alimentaţia bolnavului:
→ Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi mari de alimente la o
masă.
→ La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie activă. După
mobilizarea bolnavului, se poate servi masa în sala de mese.
→ Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o alimentaţie lichidă
administrata lent cu lingurita, pireuri, ceaiuri, compot, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi, evitând
alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal.
→ Se interzice fumatul.
9. Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun:
→ Bolnavul imobilizat va fi servit la pat cu urinar şi bazinet la nivelul lui – pentru a nu necesita
efort suplimentar.
→ Constipaţia se combate prin regim alimentar specific, lichide administrate fractionat, laxative
numai la indicatia medicului sau clisme uleioase.
→ Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.
10. Igiena bolnavului:
→ Baie generală sau parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l obosi şi fără a-l
ridica.
11. Mobilizarea bolnavului:
→ Repausul absolut la pat: in primele 48 de ore- repaus total, apoi se permit miscari active a
membrelor superioare si amplitudine redusa a membrelor inferioare, nefiind permisa mobilizarea
18
toracelui pentru schimbarea pozitiilor de decubit fara ajutor si supraveghere medicala in acesta
perioada; la sfarsitul primei saptamani miscarile active cresc in intensitate in funcţie de evoluţia
bolii.
→ Durata imobilizării este stabilită de medic.
→ Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele zile se pot
face mişcări pasive ale degetelor de la mâini şi de la picioare.
→ Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.
→ Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în fotoliu, ridicarea
în picioare – sub control pulsului şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în prezenţa medicului.
12. Crearea unui mediu psihologic favorabil:
→ Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon.
→ Nu se va permite vizitarea în grup.
→ Se evită vizitele lungi.
→ Nu se comunică veşti neplăcute.
→ Se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic bun.
13. Educaţia sanitară:
→ Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele
supradozajului digitalic.
→ Se recomandă controlul periodic.
→ Se va incerca sa se restabileasca increderea in sine si capacitatea de munca anterioara
imbolnavirii.
→ Se interzice fumatul.
→ Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.
→ Se insista asupra respectarii regimului alimentar.
Bibliografie:
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, L Titirca, Editura Viata Medicala
Romanesca, pag 53-54);
Urgente medico-chirurgicale, L. Titirca, Editura medicala, pag 42-47).
Urgente medicale , F. Chiru, A Chiru, C. Marcian, E.Iancu, Editura RCR Editorial , 2012, pag
102-112.
Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag. 387-
390.
19
8. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU LITIAZĂ RENALĂ
1. DEFINITIE
Litiaza renală este o afectiune caracterizata prin prezenţa calculilor în bazinet şi căile
urinare.
Poate evolua sub forma latenta sau colicativa.
Calculii se formeaza prin precipitarea unor substante (cristaloizi) care in mod normal se
gasesc in urina. Precipitarea lor este favorizata de modificarea pH urinei , concentrarea urinei.
Calculii au in compozitia lor oxalati, acid uric, fosfati, cistina.
2. CULEGERE DE DATE
CIRCUMSTANŢE DE APARIŢIE
- stază urinară ( prin diferite obstructii);
- infecţii urinare repetate ;
- deshidratări masive care duc la creşterea concentraţiei urinare;
- afecţiuni în cursul cărora creşte eliminarea urinară a substanţelor ce formează calculi;
- hjperparatiroidie,
- osteoporoza (se elimina fosfat şi oxalat de calciu);
- guta;
- rinichi polichistic (se elimină acid uric);
- modificarea pH-ului urinar:
- scăderea acidităţii duce la precipitarea acidului oxalic;
- creşterea acidităţii accelerează precipitarea acidului uric;
- în mediul alcalin se precipită fosfaţii.
Factori favorizanţi:
- clima calda si uscata;
- imobilizare prelungită la pat;
- aport excesiv de săruri minerale :
- apă bogată în săruri de calciu;
- alimente bogate in oxalati: spanac , ciocolata, cacao, viscere;
- colica renala poate fi declansata de migrarea calculilor, eforturi fizice, cure minerale, trepidatii.
20
- sediul durerii: apare in regiunea lombara, unilateral, cu iradiere caracteristica, de-a lungul ureterului
spre organele genitale externe, radacina coapsei.
- durata colicii: de la cateva minute la mai multe ore ( 2-6 ore);
- dispare progresiv sau brusc dupa eliminarea unui calcul;
- poziţie antalgică- (culcat in decubit lateral cu membrul inferior flectat);
• Simptome de insotire a dureii colicative:
- tenesme vezicale,
- disurie,
- polakiurie,
- uneori retentie de urina, alteori anurie,
- hematurie (adesea macroscopica),
- senzatie de greutate in anus;
• Simptome generale:
- reactii digestive: greţuri, vărsături, meteorism, colici abdominale, oprirea tranzitului intestinal ( scaunul
si gazele = ileus) cu tabloul clinic de ocluzie dinamica
- reactii nervoase: anxietate, nelinişte, agitaţie psoho-motorie, paloare, transpiraţii, sudori reci,
extremităţi reci,
- reactii cardiovasculare: palpitatii, hipertensiune arteriala, pulsul mai des tahicardic, rareori, bradicardic,
extrasistole;
- in formele prelungite grave pot sa apara: hipotensiune, lipotimii, stare de soc, convulsii, ( la copii), delir
(la adulti);
- examenul local : se constata exacerbarea durerii la percutia regiunii lombare cu marginea cubitala a
mainii- semnul Giordano- Pasternatki (+);
- poate sa apara febra moderata cand se asociaza cu infectii.
- semne de gravitate: oligoanuria si insuficienta renala.
EXAMINĂRI PARACLINICE:
- examene pentru evidenţierea calculului:
- cistoscopie,
- urografie,
- radiografie abdominala simpla „ pe gol”;
- echografie;
- tomografie computerizata;
- examenul sumar de urina: evidentiaza hématurie (macro sau microscopică), în sediment: cristale de acid
uric, uraţi, fosfaţi sau oxalaţi;
- urocultura;
- tuseul de prostata;
- cateterismul ureteral.
3. PROBLEME DE DEPENDENTA SI SURSE DE DIFICULTATE:
- alterarea confortului( disconfort)
- legata de durerea vie, polakiurie, disurie,
- potential de deficit de volum lichidian
- legata de varsaturi, transpiratii abundente,
- potential de alterare a nutritiei prin deficit
- legat de greata , varsaturi;
- potential de complicatii:
- legat de cura de diureza la pacienti cu HTA, insuficienta cardiaca,
- legat de dilatatia pielo-caliceala.
21
Si orice alta problema de dependenta ce deriva din analiza nevoilor fundamentale ale fiintei
umane ca de exemplu: eliminare urinara inadecvata calitativ si cantitativ, durere, anxietate,
circulatie inadecvata, etc)
4. OBIECTIVE
Vizeaza :
- combaterea durerii;
- asigurarea confortului;
- diminuarea anxietatii;
- prevenirea complicatiilor;
- corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice( la nevoie);
- asigurarea dietei corespunzatoare.
22
Bibliografie:
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, Editura Viata Medicala
Romanesca, L Titirca, 2014 pag. 109-112;
Urgente medico-chirurgicale , L Titirca, Editura Medicala, 2013;
Urgente medicale ,F. Chiru, A. Chiru. C. Marcean, E. Iancu, Editura RCR Editorial, 2012.
1. Definitie:
Pneumonia pneumococica este o pneumopatie acuta provocata de pneumococ care afecteaza un lob,
debuteaza acut si are evolutie ciclica.
2. Culegere de date
a. Circumstante de aparitie
- apare frecvent la barbati, in special iarna;
- apare secundar unor infectii virotice, gripe, corize, laringite, etc..
b. Cauze favorizante: frig, umiditate, alcoolism, oboseala fizica sau psihica, unele boli cronice ca
insuficienta cardiaca, ciroza, diabet zaharat.
c. Manifestari de dependenta:
- i n zilele premergatoare discreta infectie rinofaringiana, astenie, cefalee, sensibilitate la frig;
- debut brusc;
- frison unic, intens, generalizat, dureaza ½- 2 ore;
- febra in “platou”;
- fata vultuoasa (rosie, congestionata, mai intens pe partea bolnava);
- buze usor cianotice;
- polipnee;
- frecvent herpes labial;
- junghi toracic submamelodnar sau posterior;
- tuse chinuitoare, la inceput uscata, apoi cu expectoratie (galben-ruginie, vascoasa, aderenta);
- tahicardie;
- transpiratii abundente;
- inapetenta;
23
- sete vie;
- limba alba, saburala, uscata si arsa in formele grave;
- mictiuni rare , urina in cantitate redusa, inchisa la culoare;
- sindrom de condensare pulmonara (vibratii vocale exagerate, matitate, raluri crepitante, suflu
tubar).
d. Examinari paraclinice (investigatii)
- radiografie toracica;
- examene de laborator:
- hemoleucograma( leucocitoza cu neutrofilie),
- VSH (crescuta),
- fibrinogen (hiperfibrinemie);
- examenul sputei: pneumococi.
3. Problemele pacientului:
- alterarea respiratiei/ dispnee,;
- clearance ineficient al cailor respiratorii/ obstructia cailor respiratorii;
- potential de deshidratare/ potential pentru deficit de volum de fluide;
- discomfort;
- hipertermie;
- potential de complicatii.
4. Obiective de ingrijire:
- sa fie combatuta infectia pacientului;
- sa fie eliberate caile respiratorii ale pacientului;
- sa fie ameliorata respiratia pacientului;
- pacientul sa prezinte confort fizic si psihic;
- sa fie scazuta temperatura pacientului la valorile fiziologice/ pacientul sa-si mentina
echilibrul termic;
- pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic;
- pacientul sa fie ferit de complicatii.
5. Interventii autonome si delegate ale asistentului medical
- asigurarea repausului la pat in pozitie sezand, in perioadele febrile;
- aerisirea incaperii ;
- umidificarea aerului;
- administrare de oxigen;
- alimentatie lichida si semilichida in perioadele febrile, cu aport caloric corespunzator
necesitatilor; treptat se trece la alimentatia normala;
- hidratare corecta, asigurandu-se o cantitate suplimentara de lichide din cauza pierderilor prin
febra, polipnee, transpiratie;
- igiena tegumentelor si a mucoaselor, in special a cavitatii bucale;
- ajutarea pacientului sa adopte pozitii care faciliteaza expectorarea;
- incurajarea pacientului sa efectueze miscari active pentru mentinerea tonusului muscular;
- suplinirea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale, mentinerea autonomiei si
incurajarea lui sa participe la ingrijiri prin cresterea graduala a activitatii in functie de toleranta;
- masurarea functiilor vitale notarea in foaia de temperatura ;
- recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinari de laborator;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris: tratament etiologic, simptomatic,
tratamentul complicatiilor;
- educatie pentru sanatate:
- semnele de recunoastere a eventualelor complicatii (febra dupa administrarea antibioticelor,
modificari ale sputei, intensificarea durerii toracice, scaderea tolerantei la efort);
24
- necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea secretiilor;
- alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus;
- efectuarea exercitiilor respiratorii;
- toaleta cavitatii bucale dupa expectorare.
Bibliografie:
Definitie, circumstante de aparitie, cauze favorizante, investigatii, simptomatologie: C. Borundel ,
Medicine interna pentru cadre medii, Editura ALL,2011, pag 293- 294,
Manifestari de dependenta, examinari paraclinice (investigatii), problemele pacientului, obiective de
ingrijire, interventii autonome si delegate ale asistentului medical: Ingrijiri speciale acordate
pacientilor de catre asistenti medicali, Editura Viata Medicala Romanesca, 2008, L Titirca, 42-44;
Ingrijirea omului Sanatos si bolnav, F. Chiru, Editura Cison, 2012 , pag 89-97.
1.Definitie
1.A. Reumatismul articular acut se manifesta prin inflamatia succesiva a mai multor
articulatiilor mari; atingerea articulara se vindeca fara sechele; atinge frecvent cordul, lasand urme
grave. Criterii majore de diagnostic: poliartrita, cardita, coreea, eritem marginat, noduli subcutanati.
Boala afecteaza copiii si adolescent, infectia urmand unei angine streptococice.
1.B. Reumatismul articular acut este o boală secundară unei infecţii cu streptococi din grupa
A, în care se observă una sau mai multe dintre următoarele manifestări majore: poliartrita acută
mobilă, cardită, coree, noduli subcutanaţi, eritem marginat. Bolnavul este expus recăderilor şi aceste
recăderi pot agrava leziunea cardiacă".
1.C. R.A.A (febră reumatică, reumatism infecţios, reumatism Bouillaud) este o boală a
ţesutului conjunctiv, interesând întregul organism, afectând cu predilecţie inima şi articulaţiile; are
caracter infecţios, debut acut şi evoluţie cronică, întreruptă de perioade acute.
Boala este precedată cel mai adesea de angină, amigdalită acută sau simplă faringită; urmeaza
apoi sindromul post anginos manifestat prin stare subfebrilă, astenie, artralgii şi epistaxis (perioadă
de vindecare aparentă).
25
2. Culegerea datelor
a. Circumstante de aparitie:
- varsta pacientului - copilul si adultul tanar prezinta receptivitate pentru infectia streptococica;
- conditiile insalubre de locuit, frigul, umezeala favorizeaza aparitia anginelor streptococice;
- prezenta anginelor streptococice in antecedentele personale ale pacientului recente (2-4 saptamani)
precede instalarea durerilor articulare.
b. Manifestari de dependenta (semne si simptome posibile):
- debutul brusc al artritei;
- dureri si tumefactii articulare fugace ( poliartrita acuta mobila), ce cuprinde mai multe articulatii
mari (şold, genunchi, tibiotarsiene), cu caldura si congestie locala; articulatii dureroase spontan si la
mobilizare;
- febra;
- transpiratii;
- astenie;
- tahicardie,
- paloare frapantă;
- transpiraţii abundente;
- uneori epistaxis;
- anorexie;
- coree (mişcări involuntare şi dezordonate ale extremităţilor);
- delir, confuzie, insomnie, anxietate;
- hipertermie;
- cardită (include afectarea miocardului şi a endocardului);
- "reumatismul linge articulaţiile, dar muşcă inima";
- nodozităţi Meynet de mărimea bobului de mazăre, nedureroase, localizate în jurul
articulaţiilor inflamate;
- eritem marginat;
- eritem nodos.
c. Investigatii paraclinice: hemoleucograma , VSH, fibrinogen, PCR, imunograma, proteinograma,
exudat faringian, A.S.L.O., electrocardiograma, fonocardiograma, ecografie cardiaca.
d. Complicatii: cardita reumatismala, coree, valvulopatii, deshidratare.
3. Problemele pacientului:
- hipertermie,
- durerea articulara cu caracter migrator,
- intoleranta la activitatea fizica,
- imobilitate /dificultate de mers si mobilizare,
- necoordonarea mişcărilor,
- postură inadecvată,
- alterarea tegumentelor;
- deficit in a-si acorda ingrijiri igienice,
- risc de complicatii.
4. Obiective:
- pacientul sa prezinte temperatura corpului in limite fiziologice;
- sa se obtina o stare de bine, prin dispari|ia durerilor articulare;
- să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată;
- să-şi menţină integritatea tegumentelor şi a activităţii articulare;
- sa se previna complicatiile;
- sa fie satisfacute nevoile fundamentale;
26
- sa fie echilibrat psihic.
5. Interventii:
Asistenta medicala:
- asigura conditii de confort si siguranta;
- asigura repausul la pat, pana la disparitia durerilor articulare si, in continuare, 2-3 saptamani,
cu reluarea treptata a mersului;
- foloseste perne pentru suportul articulatiilor dureroase;
- asigura igiena corporala si a lenjeriei pacientului;
- participa la investigatiile clinice si de laborator;
- recolteaza produse biologice ( sange, exudat faringian) pentru examene de laborator;
- efectueaza EKG, FKG;
- administreaza tratamentul:
-antistreptococic (penicilina G, macrolide), efectuand testarea sensibilitatii organismului la
antibiotic), respectand doza si ritmul de administrare;
-antiinflamator cu antiinflamatoare nesteroidiene si cortizon in doze descrescatoare pana la
normalizarea VSH-ului;
- sesizeaza efectele secundare ale corticoterapiei - dureri epigastrice, edeme, hipertensiune arteriala,
insomnie);
- asigura alimentatia pacientului in functie de evolutie: dieta de crutare in perioada febrila (regim
hidrozaharat, apoi, lacto-fainos, care se va imbogati treptat);
- asigura necesarul de lichide pentru a preveni deshidratarea;
- asigura dieta desodata pe toata perioada tratamentului cu cortizon;
- supravegheaza zilnic semnele vitale: puls, tensiune arteriala, temperatura;
- noteaza greutatea corporala;
- educa pacientul si antreneaza familia privind:
- prevenirea reinfectarilor streptococice - continuarea tratamentului prescris de medic;
- prezentarea la controale periodice, clinice si biologice, prin medicul de familie, specialist;
- asanarea focarelor de infectie amigdaliana si dentara (sub protectie de antibiotice);
- internarea dupa caz, a copiilor fosti bolnavi, in sanatorii cu personal calificat pentru dispensarizarea
lor.
Bibliografie:
1. Titirca L., „Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor”, Editura Viaţa Medicală
Romanească, Bucureşti, 2008, pag 344 – 346;
2. Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011; pag
645- 646.
Definitie Rujeola este o boala acuta infectioasa si foarte contagioasa, provocata de virusul
rujeolic (care este un paramixovirus).
Manifestari Perioada de incubatie - in medie, 10 zile este perioada preerupriva sau catarala:
de - febra-care creste treptat la 38ºC - 39ºC;
dependenta - frisoane;
- tahipnee;
- triplu catar:
27
- ocular : conjunctivita, lacrimare;
- nazal: congestia mucoasei nazale, senzatie de nas infundat, rinoree
seropurulenta;
- traheobronsic: tuse seaca, raguseala din cauza faringitei;
- rar se asociaza al patrulea catar, cel intestinal, manifestat prin scaune diareice;
- enantem - hiperemia mucoasei buco-faringiene, semnul Koplik- (micropapule albe in
dreptul molarilor);
- dunga Appert( dunga alba pe gingii);
- tulburari digestive: varsaturi, greturi, dureri abdominale;
- simptome nervoase : iritabilitate, cefalee;
In perioada eruptiva apare:
- exantemul- macule de culoare rosie (pe fata, dupa urechi, gat, torace, abdomen, spate,
membre);
- tegumente rosii si calde;
- transpiratie.
Alte manifestari de dependenta:
- inapetenta;
- alimentare cu greutate;
- respiratie greoaie;
- neliniste;
- stare de nervozitate;
- inchidere in sine;
- stare de slabiciune;
- stare generala afectata.
28
- sa nu prezinte infectii la nivelul mucoaselor si tegumentelor;
- sa nu prezinte complicatii;
- sa i se amelioreze confortul fizic si psihic.
Bibliografie:
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, L Titirca, Editura Viata Medicala
Romanesca, pag.223-224.
Boli infectioase si epidemiologie, Constantin Bocarnea, Editura InfoTeam, 1995, pag111-112.
29
Definitie: Varicela este o boala infectioasa si foarte contagioasa, cauzata de virusul
varicelozosterian.
30