Toma de Aquino

Sfantul Toma de Aquino (n.cca. 1225, Aquino, Regatul Siciliei-

d.7.martie.1274, Manastirea Fossanova, Statul Papal, azi comuna Priverno, Italia) a fost un
calugar dominican, teolog, filosof, doctor al Bisericii.

Își începe educația în filosofie odată cu studiul "artelor" logicii și astronomiei: citește tratatele
logice ale lui Aristotel și comentariile învățaților ulteriori și este familiarizat cu lucrările
științifice și cosmologice ale lui Aristotel de către un profesor numit Peter din Irlanda.1

Înainte de a preciza concepţia Sf. Toma în legătură cu actul educaţional vom prezenta pe scurt
concepţiile antice şi moderne din filosofia educaţiei între care se situează demersul tomist.

a) Via antiqua: Primul şi cel mai semnificativ sistem educaţional al antichităţii îi aparţine lui
Platon, care creează şi prima şcoală de filosofie: Academia. Studiind aproximativ 20 de ani
la Academia platonică, Aristotel continuă demersul acestuia în ceea ce priveşte filosofia
educatiei.
b) Via moderna: Iluminismul european atribuie noi valori filosofiei educaţiei deoarece se
pleacă de la ideea că „orice om este educabil”. În Franţa J.J. Rouseau în lucrările „Contractul
social” şi „Emil – sau despre educaţie” susţine ideile democratice despre educaţie şi despre
capacitatea de autodepăşire sau perfectibilitate a omului, identificând dualitatea naturii
umane ca fiind scopul educaţiei.
În Germania, I. Kant în lucrările „Critica raţiunii pure”, „Critica raţiunii practice” şi „Bazele
metafizicii moravurilor” susţine o nouă metodă de cercetare şi investigare capabilă să ne
ofere certitudinea adevărului care este metoda transcendentală.2

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_de_Aquino#Via%C8%9Ba
2
Immanuel Kant „Tratat de pedagogie”, Ed. Agora, Iaşi,1992
 Conceptia despre educatie
In plan pedagogic, conceptia sa conduce la cateva teze fundamentale:

-procesul de educatie implica prezenta divinitatii si, in consecinta, omul nu se poate forma si
dezvolta prin propriile forte intrucat in actul educatiei este angajat in primul rand sufletul.

-scoala trebuie sa se afle sub conducerea bisericii si nu a statului.

-continutul invatamantului trebuie sa cuprinda atat cunoastrea lucrurilor( pe cale senzoriala), cat
si cunoastrea adevarului revelat, obtinut pe calea credintei; stiinta nu putea avea o existenta de
sine statatoare, ci doar intr-o perfecta armonie cu credinta.

Summa theologiae (Summa teologică) este rodul unor preocupări constante ale lui Toma de a da
expresie unei cerințe pedagogice fundamentale: prezentarea organică și sistematică a
cunoștințelor. Formele de predare universitară existente, constând în explicarea textelor și
întrebările disputate, nu ofereau o percepție sinoptică și riguroasă asupra problemelor și mai ales
nu evidențiau dimensiunea organică a apariției și dezvoltării lor. Nu lăsau să se întrevadă, cum
și-ar fi dorit Toma, un plan divin. Conțineau, în schimb, o serie de inutilități și expuneri excesiv
de lungi. Prin ceea ce a rezultat, Summa este în primul rând o expunere sistematică, concisă și
globală a tuturor problemelor teologice, în acord cu nivelul de înțelegere al studenților vremii.
Toma reușește, spre deosebire de oricare alt gânditor al generației sale, să absoarbă și să pună
alături, într-o expunere enciclopedică, toate întrebările și răspunsurile care puteau fi luate în
seamă la vremea sa. Ceea ce obține este nu numai un grad mare de sinteză dar mai ales un nivel
de completitudine niciodată atins de la Aristotel.
Planul de lucru al lucrării este unul monumental, comparabil, ca semnificație, cu arhitectura
catedralelor gotice. O comparație destul de „romantică”, după părerea lui M.D.Chenu, care
constată că planul de lucru al Summei conține mai degrabă un scenariu neoplatonic. Tratatul este
astfel construit încât să respecte scenariul platonian al lumii ca emanație divină: prima
parte vorbește despre Dumnezeu ca principiu, partea a doua tratează despre Dumnezeu ca scop
final și Cristos ca partener al omenirii pe traseul de întoarcere la Dumnezeu, iar a treia
parte studiază contextul creștin al acestei reîntoarceri: iubirea divină, istoria și contingența.3
Prezentată în lucrarea de mici dimensiuni „De magistro” filosofia educaţiei a Sf. Toma este
construită pe aceeaşi schemă arhitecturală: se pune o întrebare la care se răspunde luând în
discuţie toate motivele posibile pentru a se susţine acel răspuns, apoi se inventariază criticile la
aceste motive şi, în final, se răspunde la aceste critici. Spre deosebire de „Summa theologiae” şi
„Summa contra Gentiles”, lucrarea „De magistro” se opreşte la patru întrebări fundamentale la
care se răspunde. Vom analiza cele patru întrebări tomiste numindu-le teze.
Teza I: Omul poate să-l înveţe pe alt om – şi să fie numit învăţător – sau numai Dumnezeu poate
face acest lucru?
Teza II: Poate fi cineva numit propriul său învăţător?
Teza III: Poate fi omul învăţat de înger?

3
Băltuță, Elena, ‘’De la quo la quod: teoria cunoașterii la Toma din Aquino’, Editura Humanitas’’, București, 2013
Teza IV: A învăţa pe cine este un fapt care ţine de viaţa activă sau de cea contemplativă?4
In legătură cu Teza I: „Omul poate să-l înveţe pe alt om - şi să fie numit învăţător – sau numai
Dumnezeu poate face acest lucru?”, Sf. Toma răspunde că omul nu poate să-l înveţe ceva pe alt
om deoarece acest lucru îl poate face doar Dumnezeu pentru că Dumnezeu este numit învăţător.
În legătură cu teza a II-a: „Poate fi cineva numit propriul său învăţător?” Sf. Toma răspunde
afirmativ, adică omul poate fi propriul său învăţător din următoarele motive:
1. Cel care ne învaţă este intelectul agent dar el ne este exterior nouă fiind mai mult esenţă
divină.

2. Oricine poate fi propriul său învăţător deoarece cunoaşterea unui lucru prin descoperire
personală este mai desăvârşită decât învăţarea de la un altul. Ceea ce înseamnă că Sf. Toma
continuă ideea lui Aristotel din „Etica Nicomahică” unde acesta, citându-l pe Hesiod, afirmă:
„Superioritatea absolută o are cel ce gândeşte totul cu propria-i minte;/ înţelept este cel ce ascultă
sfaturile bune./ Dar cel care nici nu gândeşte singur, nici nu primeşte în cuget cele spuse de alţii,/
acela este un om de nimic.”5
3.Al treilea motiv pentru care un om poate fi propriul său învăţător este faptul că cel care învaţă
pe alţii este cauza cunoaşterii. Acesta este comparat de Sf. Toma cu medicul, cel care este, la
rândul său, cauza însănătoşirii
In legătură cu Teza a treia: „Poate fi omul învăţat de înger?” Sf. Toma afirmă că îngerul nu ne
învaţă nici din exterior nici din interior.
În legătură cu teza a patra: „A învăţa pe cineva este un factor care ţine de viaţa activă sau de cea
contemplativă?” Sf. Toma compară diferenţa dintre viaţa activă şi viaţa contemplativă cu
diferenţa dintre trup şi suflet. Aceasta înseamnă că din moment ce învăţarea nu se termină în
momentul morţii, deoarece şi îngerii pot învaţa, înseamnă că învăţarea ţine de viaţa
contemplativă, deci de suflet, din următoarele motive: 1. Învăţarea urmează contemplării, deci
învăţarea urmează vieţii active care este contemplare conform omiliilor Sf. Grigore cel Mare. 2.
Cel care învaţă, conform aceluiaşi Sf. Grigore cel Mare, nu este doar contemplator, ci este ceva
mai mult decât acesta în mod necesar. Deci a învăţa ţine de viaţa contemplativă. 3. Învăţarea ţine
de perfecţiune, ori perfecţiunea nu ţine de această lume, deci de viaţa activă, ea ţine de lumea de
dincolo, deci de viaţa contemplativă, deci de suflet, din următoarele motive:
1. Învăţarea urmează contemplării, deci învăţarea urmează vieţii active care este contemplare
conform omiliilor Sf. Grigore cel Mare.
2. Cel care învaţă, conform aceluiaşi Sf. Grigore cel Mare, nu este doar contemplator, ci este
ceva mai mult decât acesta în mod necesar. Deci a învăţa ţine de viaţa contemplativă.
3. Învăţarea ţine de perfecţiune, ori perfecţiunea nu ţine de această lume, deci de viaţa activă, ea
ţine de lumea de dincolo, deci de viaţa contemplativă

4
Constantin Cucos, “Istoria Pedagogiei”, Editura Polirom, Iasi, 2017
5
Martin C. Călin „Filosofia educaţiei” Editura Aramis, Bucureşti, 2001
4.Un ultim argument este cel referitor la eternitate căci învăţarea este pentru suflet, deci este
eternă şi ţine de viaţa contemplativă, în opoziţie cu viaţa activă care se ocupă şi ţine de lucruri
efemere.6
Concluzionand, putem afirma ca Toma de Aquino a fost înzestrat cu o mare putere de pătrundere
intelectuală. El a elaborat într-o manieră originală gândirea aristotelică și a realizat o sinteză
nouă între gândirea antică, învățătura creștină si educatie. 7Toma reprezintă culmea gândirii
scolastice. Alături de filosofia lui Augustin și Rosmini (1797-1855), filosofia lui Toma exprimă
maturitatea gândirii creștine. Sistemul său filosofic este o sinteză măreață în care se întrepătrund
elemente speculative de origine diferită, de la Aristotel, Augustin, Avicena, Boethius, Procul,
Pseudo Dionisie Areopagitul până la Maimonide și Averroes, și formează o riguroasă unitate
conceptuală. Izvorul principal al gândirii sale este Aristotel, pe care îl interpretează critic și îl
armonizează cu gândirea creștină. Toma este un filosof și teolog aristotelic, dar nu în sensul unui
repetitor steril sau comentator superficial al operelor Stagiritului. Toma se distanțează de
Aristotel, atunci când crede că trebuie să o facă, regândind filosofia aristotelică în lumina
provocărilor timpului său.8

Bibliografie
6
Toma d’Aquino „De magistro” Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994
7
 Anton Durcovici, ‘’Lecții tomiste despre Dumnezeu’’ (1936-1940), texte editate de Wilhelm Dancă, Editura
Sapientia, Iași 2008.
8
https://wilhelmdanca.ro/toma-de-aquino-dumnezeu-inteligenta-suprema-si-providentiala/
1.Anton Durcovici, ‘’Lecții tomiste despre Dumnezeu’’ (1936-1940), texte editate de Wilhelm
Dancă, Editura Sapientia, Iași 2008.
2.Băltuță, Elena, ‘’De la quo la quod: teoria cunoașterii la Toma din Aquino’, Editura
Humanitas’’, București, 2013
3.Constantin Cucos, “Istoria Pedagogiei”, Editura Polirom, Iasi, 2017
4.Immanuel Kant „Tratat de pedagogie”, Ed. Agora, Iaşi,1992
5.Martin C. Călin „Filosofia educaţiei” Editura Aramis, Bucureşti, 2001
6.Toma d’Aquino „De magistro” Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994
7.https://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_de_Aquino#Via%C8%9Ba
8.https://wilhelmdanca.ro/toma-de-aquino-dumnezeu-inteligenta-suprema-si-providentiala/

Studenti:

Ungureanu Elena Daniela

Ciu Antoneta