2.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie.

Def : reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător, necesar proceselor de oxidare în organism, de a elimina
dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.

Probleme de dependenta Manifestari de dependenta Obiective INTERVENTIILE ASISTENTEI MEDICALE

A. RESPIRATIA 1. Disfonie  PACIENTUL  recomandă pacientului repaus vocal
SA NU absolut la inceput
1. Alterarea vocii PREZINTE
DIFICULTATE  favorizează modalităţi de comunicare
IN VORBIRE. nonverbală
( cauzată de procese
inflamatorii la nivelul căilor 2. Afonie  facem exercitii de vorbire usoare ulterior
respiratorii superioare – nas, (imposibilitate de a  PACIENTUL cu pacientul
faringe, laringe, alergeni în vorbi) SA-SI POATA
mediul înconjurător.) RECAPATA
VOCEA.

3. Senzaţie de  PACIENTUL SA NU
sufocare PREZINTE SENZATIE DE  pregăteşte psihic pacientul
SUFOCARE.
 învaţă pacientul să utilizeze tehnici de
relaxare
 învaţă pacientul să facă exerciţii
 PACIENTUL SA FIE respiratorii, exerciţii de mers, de relaxare,
ECHILIBRAT PSIHIC. să aibă posturi adecvate, să favorizeze
respiraţia, să înlăture obiceiurile
dăunătoare (fumat, mese copioase)
 2. Dispneea - ortopnee  umezeşte aerul din încăpere
( determinată de boli - apnee,  PACIENTUL SA POATA  asigura pozitie care sa-i favorireze
pulmonare şi cardiace. Aerul - bradipnee, RESPIRA NORMAL (18 respiratia(decubit dorsal)
pătrunde cu dificultate în tahipnee r/min)
plămân, rezultă oxigenare - amplitudine  aspiră secreţiile bronşice
defectuoasă a ţesuturilor şi modificată,
acumularea de CO2 în sânge) - hiperventilaţie  gimnastică respiratorie
- hipoventilaţie  administrează terapia adecvată
- tuse, OXIGENOTERAPIE
- hemoptizie
- mucozităţi,  umezeşte aerul din încăpere
- dispnee Cheyne
 învaţă pacientul să utilizeze tehnici de
– Stokes
relaxare
(respiraţie din
 asigură poziţie antalgică
cei în ce mai
frecventă ajunsă  îndepărtează secreţiile nazale
la un grad  întrerupe alimentaţia solidă
maxim, după  gargară cu antiseptice
care scade  alimentaţie cu lichide călduţe
treptat, urmată  monitorizarea si inregistrarea in foaia de
de apnee; apoi observatie a functiilor vitale.
ciclul se reia)
- dispnee
Kusmaul –
inspiraţie lungă
urmată de o
expiraţie forţată,
apnee. Ciclul se
reia.
- Zgomote
repiratorii
- Cianoză
 3. Obstrucţia căilor 1. respiraţie orală 1. Pacientul să respire liber, pe 1. - îndepărtează secreţiile nazale,
respiratorii nas. - umezeşte aerul din încăperi
2. secreţii nazale - aport optim de lichide pe 24 ore
(produsă de procesele abundente 2. Pacientul să nu devină sursă
inflamatorii ale căilor de infecţie 2. - folosirea batistei
respiratorii, corpi străini, - evitarea răspândirii secreţiilor
traumatisme.)

3. epistaxis 3. Pacientul sa nu mai prezinte 3. - aşezarea pacientului în decubit dorsal

sangerari nazale,oprirea - comprimarea septului nazal care
epistaxisului. sângerează 5 – 10 min
- comprese reci pe frunte, nas, ceafă
- pacientul nu-şi va sufla nasul

4. deformări ale
nasului

5. strănut

6. aspiraţie pe nas 6. Pacientul să prezinte mucoase 6. - umezeşte aerul din încăpere

respiratorii umede şi integre. - recomandă pacientului repaus vocal
absolut
- favorizează modalităţi de comunicare
nonverbală
  educam pacientul sa tuseasca folosindu in
7. tuse 7.Pacientului sa-i fie diminuata permanenta batista astfel evitam
tusea si sa nu devina sursa de raspandirea secretiilor
infectie.  administram la recomandarea medicului
antitusive

8. tiraj, cornaj. Pacientul să aibă rezistenţă crescută

faţă de infecţii.
* evitarea schimbărilor bruşte de temperatură şi
a aglomaraţiilor
Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a respira şi de a avea o bună circulaţie

Funcţiile vitale includ: respiraţia, pulsul (radial, carotidian), TA (cu ajutorul tensiometrul – metoda ascultatorie, pacientul în repaus),
temperatura. Ele sunt folosite ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.
Intervenţii pentru menţinerea expansiunii pulmonare:
- respiraţia profundă,
- respiraţia diafragmatică,
- drenajul toracic (drenajul lichidelor din cav. pleurală şi restabilirea presiunii negative) – drenaj continuu sau intermitent.
- Intervenţii pentru mobilizarea secreţiilor – pentru funcţionarea sistemului mucociliar la un pacient cu hidratare adecvată:
- umidificarea, nebulizare, tapotament, vibraţia, drenatul postural
- Intubaţia la nevoie
- Aspiraţia orofaringiană sau nasofaringiană
- Traheostomia (orificiu la nivelul traheei – ex. aspir de corpi străini. Edem glotic), îngrijiri după traheostomie (aspirarea secreţiilor,
pansament curat, canulă sterilă, etc),
- Aspirarea traheobronşică
- Oxigenoterapia (prin sondă nazală, prin mască, cort, izoletă). Asistenta va pregăti psihic pacienta, va fixa debitul de oxigen, va
supravegehea administrarea O2, va avea grijă să nu se producă accidente secundare oxigenoterapiei (iritaţie locală, congestie, edem
alveolar, hemoragie intraavlveolară, atelectazie.