Programul

Williams
 Istoricul programului Williams

Programul Williams este denumit în literatura de specialitate ca şi “flexiile

lombare Williams” sau “exerciţiile Williams”. Programul a fost propus de dr. Paul
Williams,acesta a publicat în 1937 programul pentru pacienţii cu dureri cronice de
spate, ca urmare a observării clinice conform căreia majoritatea pacienţilor aveau
durerile datorate afecţiunilor discurilor vertebrale.

Exerciţiile au fost destinate bărbaţilor sub 50 de ani şi femeilor sub 40 de ani cu

lordoze lombare, şi cu radiografii ce arătau un spaţiu exagerat între vertebrele L1-
S1, şi cu uşoare simptome cronice.

Obiectivul exerciţiilor era reprezentat de reducerea durerilor şi de dezvoltarea

stabilităţii la nivelul trunchiului inferior prin tonifierea musculaturii abdominale, a
flexorilor şoldului şi a musculaturii lombare (muşchii sacrospinali).

Williams afirma : „Exerciţiile propuse stabilesc un echilibru propice între flexorii

şi extensorii musculaturii posturale.” [ Williams 1965].

Definiția programului Williams:

Programul Williams reprezintă un set de exerciţii fizice care se bazează pe
flexii lombare , evitându-se extensia lombară și tonifiind musculatura abdominală
şi gluteală, în scopul tratării durerii de spate lombare printr-o metoda non-invazivă.

Programul Williams cuprinde trei faze și este orientat în funcție de starea clinică
a pacientului, astfel vom adapta atât fazele cât și exercițiile în funcție de
posibilitatea realizării lor de către pacient.

În perioada acută, cele mai importante obiective sunt posturarea în poziții

antalgice, relaxarea generală și a contracturii musculare lombare. Nu se recomandă
începerea exercițiilor din programul Williams în această perioadă!!!

În perioada subacută se inițiază exercițiile Williams din faza I a acestui program

pentru asuplizarea trunchiul inferior, constând în exerciții de mobilizare a coloanei
lombare, basculări de bazin și întinderea musculaturii paravertebrale.
 Beneficiile programului Williams
Beneficiile acestui program terapeutic constau în:

 Reducerea durerii lombare;

 Deschiderea spațiului intervertebral;

 Reducerea lordozei lombare;

 Întinderea structurilor ligamentare;

Faza I a programului Williams

Fiecare exercițiu al fazei I se execută de 3-5 ori, programul repetându-se de 2-3

ori pe zi.

Exercițiile se execută lent sub îndrumarea și supravegherea atentă a

fiziokinetoterapeutului . Pe parcursul realizării programului, pacientul va învăța să
execute corect exercițiile pentru a putea continua programul terapeutic la
domiciliu.
Ex.1. Din poziția de decubit dorsal se flectează și se extind genunchii,
talpa alunecând pe planul patului.

Ex.2. Din poziția de decubit dorsal se trage cu mâinile câte un

genunchi la piept, încercând atingerea lui cu fruntea. Se procedează apoi
la fel cu celălalt genunchi.

Ex.3. Din poziția de decubit dorsal se trage cu mâinile ambii genunchi

la piept, încercând atingerea lor cu fruntea.
 Ex.4. Din poziția de decubit dorsal, cu mâinile sub cap, se trage un
genunchi la piept cât mai mult, apoi celălalt, apoi ambii concomitent.
 Ex.5. Din poziția de decubit dorsal,cu brațele ridicate pe lângă cap în
sus, genunchii flectați la 90°, tălpile pe pat : se împinge lomba spre pat,
se contractă abdominalii, se saltă ușor sacrul de pe pat; se revine,apoi se
repetă.

Ex.6. În șezând pe un scaun, cu genunchii mult îndepărtați: se apleacă

cu mâinile înainte,astfel încăt să atingă solul de sub scaun; se menține
această aplecare 4-5 secunde,se revine , apoi se repetă.

După circa 2 săptămâni,în a partea a doua a stadiului subacut, exercițiile

devin mai complexe,adăugându-li-se cele din faza a II-a a programului Williams.

Faza a II-a a programului Williams

Fiecare exercițiu se executa de 3-5 ori, programul repetându-se de 2 ori/zi timp
de patru luni; dacă la sfârșitul acestei faze totul se desfășoară confortabil, se
poate trece la faza III.

Ex.7. Din poziția de decubit dorsal,cu genunchii flectați,tălpile pe pat:

se apleacă ambii genunchi spre dreapta,apoi spre stânga până ating patul.
 Ex.8. Din poziția de decubit dorsal: călcâiul drept se așază pe
genunchiul stâng; se execută o abducție cât mai internă a șoldului
drept,până se atinge cu genunchiul drept patul,apoi se inversează.

Ex.9.Din poziția de decubit dorsal: se ridică alternativ câte un

membru inferior cât mai sus,cu genunchiul perfect întins.
 Ex.10.Din ortostatism: se execută genuflexiuni cu mâinile în sprijin pe
spătarul scaunului,spatele perfect drept,călcâiele rămânând pe sol.

Ex.11. Poziția de "cavaler servant",corpul aplecat pe coapsa ridicată

la 90°,sprijin și pe sol cu mâinile : se întinde genunchiul de
sprijin,executând și o balansare care trebuie să întindă ilio-psoasul.

În această perioadă se fac și exerciții din atârnat :

a)Cu spatele la spalier,mâinile deasupra capului prind bara cu palmele
orientat înainte:

 Ridicarea genunchilor la piept

  Rotare stânga-dreapta a genunchilor flectați

 Basculare stânga-dreapta a membrelor inferioare întinse (ca un

pendul)

 Semisuspendare,sprijin și pe picioare la sol(CF și G la 90°): se face

bascularea înainte-înapoi și în lateral a bazinului.

b)Cu fața la spalier, mâinile prind bara cu palmele spre zid:

 Pendularea bazinului și a membrelor inferioare spre stânga-dreapta

 Cu picioarele pe o bară,se execută cifozări lombare.

În perioada cronică se continuă exercițiile la care se va adaugă faza

a 3-a a programului Williams.
 Etapa a 3-a are ca obiective principale: contiuarea asuplizării lombare
și tonifierea musculaturii slabe.

Ex.12. Din decubit dorsal, șoldurile și genunchii sunt flectati,

picioarele pe podea, cu călcâiele destul de apropiate de fese; pacientul
presează ferm lomba pe podea, contractând mușchii fesieri și
abdominali, apoi este basculat bazinul prin ridicarea feselor de pe podea,
dar cu menținerea contactului lombei aplatizate; cea mai frecventă
eroare este reprezentată de ridicarea și a zonei lombare împreună cu
fesele, crescând astfel curbura lombară și obținând efectul contrar-
accentuarea durerii; se efectuează 10 repetări de 2 ori/zi, treptat
ajungându-se la 20 de repetări de 2 ori/zi la cei peste 50 ani, respectiv 40
de repetări de 2 ori/zi la restul.
Gradat după o perioadă de timp, flexia șoldurilor și a genunchilor este
redusă până ajung să fie întinse complet iar după 4 săptămâni se poate
trece la exercițiile din picioare.

Ex.13. În ortostatism,la perete,taloanele la 25-30 cm de acesta:se

aplică sacrul și lomba(aplatizate)pe perete; se apropie treptat călcâiele de
perete,menținând contactul lombei cu acesta.
 Ex.14. Din poziția de decubit dorsal: se execută bicicleta,cu pelvisul
mult basculat înainte.

Concluzii
 Deși exercițiile care alcătuiesc programul Williams sunt ușor de
urmat, nu este recomandat să fie efectuate fără indicațiile unui medic
specialist sau fiziokinetoterapeut, pentru că efactuarea lor incorectă
ar putea agrava simptomele.

 O îngrijorare în privința acestei metode este reprezentată de faptul că

unele flexii cresc presiunea între discurile vertebrale putând agrava
hernia. Primele 3 exerciții Williams cresc presiunea vertebrală cu
210% față de o postură de stând. Acestea sunt contraindicate
pacienților cu hernie de disc.