Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea Stiinte Economice

Catedra Marketing si REI

REFERAT
TEMA : Tehnicile de amplasare a unui magazin

A elaborat: studenta anului II gr.MK 101,

Cebotari Irina
A verificat : Negruta Alexandru,lector univeritar

Chisinau,2012
Introducere :
Punctul de vânzare se poate defini ca fiind locul de vânzare permanent în care pătrunde clientul şi
unde el îşi efectuează cumpărăturile. Acesta poate fi un centru de decizie autonom (comerciant
independent), sau numai una din entităţile spaţiale aflate în posesia unei firme comerciale, care
poate să exploateze diferite forme de organizare a activităţii de comerţ: magazin, magazin-depozit,
depozit. Magazinul este un sistem constructiv, proiectat pentru a etala, a depozita şi a vinde mărfuri
consumatorilor finali, respectiv clientelei sale. O asemenea definiţie sugerează necesitatea existenţei
unui plan general al magazinului, în care elementele sale definitorii să ofere necesarul în mod
distinctiv de organizare şi funcţionare. Un magazin trebuie să prezinte o imagine proprie care sã-l
individualizeze faţã de concurenţii sãi. Imaginea magazinului poate fi definitã ca percepţia
consumatorilor asupra magazinului şi atributelor sale, puse în valoare de un pachet de caracteristici:
amplasarea magazinului, mãrimea şi structura asortimentului de mãrfuri, ambianţa şi organizarea
interioarã, mijloace promoţionale, amenajarea de ansamblu. Aceste caracteristici sunt percepute
sinergetic de cãtre clienţi, ca fiind acele elemente care definesc personalitatea magazinului.

Planul:
1. Designul unui magazin
2. Amenajarea spaţiului
3. Prezentarea mărfurilor
4. Fluxul mărfurilor şi etalarea lor
DESINGUL UNUI MAGAZIN

1.Definiţia designului unui magazin

Designul unui magazin reprezintă rezultatul combinării a două elemente care favorizează
crearea universului de seducţie a clienţilor, determinând în mare parte dacă şi cât vor cheltui
consumatorii în plus faţă decât prevăzuseră iniţial. Cele două elemente care contribuie conjugat la
crearea stilului particular al magazinului sunt:
- designul exterior: faţada; vitrina / vitrinele; accesul îrr magazin;
- designul interior: pereţii interiori;.pardoseala; plafonul; iluminarea; sonorizarea.
Designul unui magazin trebuie să creeze, prin atributele mediului său fizic, o ambianţă care:
- incită clienţii să intre în magazin,
- dă acestora senzaţia unui sentiment de confort;
 - îi atrage să frecventeze toate raioanele magazinului,
- măreşte gradul lor de satisfacţie.
Ambianţa magazinului trebuie să fie în întregime în concordanţă cu imaginea dorită a magazinului
şi cu celelalte elemente ale merchandisingului-mix. Astfel, o ambianţă adecvată asigură, prin
definirea scopului, ţinta pe care comerciantul doreşte să o atingă pe piaţă. De exemplu, clienţii
magazinelor specializate pentru articolele de modă feminină si mare ţinută se aşteaptă la o ambianţă
placută: pardoseli mochetate, mobilier, corpuri iluminat de cea mai bună calitate.

2 . Designul exterior al unui magazin

În şi prin sine, faţada magazinului este o formă majoră de promovare a vânzărilor intru
comerciantul de detail. Ea funcţionează ca interfaţă între imaginea magazinului şi comunitatea
umană pe care acesta o aprovizionează. Faţada magazinului trebuie să capteze atenţia trecătorilor,
sugerându-le cu rapiditate profilul magazinului şi elementele distinctive faţă de concurenţii din
vecinătate. Este de reţinut faptul că aprecierea aspectului terior ai magazinului este dată nu numai
de costul materialelor folosite în construirea faţadei (cărămidă, ciment, piatră, marmură, metale
ş.a.), dar şi de rezistenţa lor la condiţiile de climă (durabilitate).
Se cunosc trei configuraţii de bază ale faţadei:
- faţada în linie dreaptă, realizată paralel cu axul străzii, cu posibilitatea unor mici nişe
pentru intrare:
- faţada în unghi, care creează un plus de atractivitate şi interes, conducându-i pe clienţi
direct în magazin;
- faţada arcadă, având la bază configuraţia faţadei în linie dreaptă, dar cu câteva nişe pentru
intrări şi vitrine, ceea ce asigură cumpărătorilor câteva arii de protecţie în faţa vitrinelor şi creează o
atmosferă atractivă şi relaxantă.

1) Firma sau emblema este mijlocul de comunicare eficientă a magazinului cu mediul său
extern. Ea ajută oamenii să găsească magazinul, să cunoască ce vinde acesta.
Firma poate fi iluminată sau neiluminată şi se amplasează, de regulă, deasupra estrelor
pentru a atrage atenţia clienţilor care traversează strada. În mod obişnuit, această firmă de sus este
aşezată exact pe fundalul clădirii.

2) Vitrina are ca scop atragerea atenţiei trecătorilor. Ea comunică acestora natura, calitatea
şi preţurile mărfurilor oferite de magazin.
Vitrina este importantă pentru a convinge clientul să intre în magazin prima oară. Alături de
promovarea imaginii clădirii, vitrina convenţională are următoarele funcţiuni:
a) de a expune mostre reprezentative ale mărfurilor aflate în magazin;
b) de a etala linii promoţionale sau sezoniere;
c) o combinaţie de a) şi b).
Odată cu apariţia magazinelor cu autoservire, rolul vitrinei a fost, într-o anumită măsură,
diminuat. Cele mai multe magazine cu autoservire au renunţat la etalările obişnuite în vitrine şi
folosesc întreaga faţadă placată cu geamuri pentru a asigura vizibilitatea întregului magazin.

3) Accesul în magazin trebuie proiectat astfel încât să încurajeze clienţii să intre.

Numărul şi localizarea intrărilor sunt influenţate de factori cum sunt: mărimea magazinului,
numărul de lifturi, sistemele de securitate a magazinului, fluxurile clienţilor, particularităţile
arhitectonice.
Cele mai multe magazine, de mici dimensiuni, au o singură intrare. Unele dintre ele au,
adesea, şi o intrare prin spate (partea opusă faţadei) pentru aprovizionarea cu mărfuri. Magazinele
cu autoservire au, de regulă, două intrări. Marile magazine localizate în construcţii independente pot
avea mai multe intrări, amplasate pe două sau pe toate laturile clădirii.
Construcţiile moderne sunt dotate fie cu uşi rabatabile, acţionate prin celule fotoelectrice, fie
cu o perdea de aer care împiedică intrarea prafului în magazin, menţine temperatura constantă în
interior şi permite accesul liber al clienţilor în magazin.

AMENAJAREA SPATIULUI
1.Procesul de amenajare a spaţiului unui magazin se subdivide în următoarele etape de acţiune:

1. amenajarea de ansamblu a magazinului;

2. repartizarea spaţiului magazinului între raioane de vânzare şi activităţi de susţinere;
3.evaluarea gradului de utilizare a spaţiului magazinului;
4.implantarea raioanelor de vânzare.

2.Amenajarea de ansamblu a magazinului

Amenajarea de ansamblu a magazinului are la bază următoarele principii:
- gruparea mărfurilor în funcţie de destinaţia utilizării lor: articole textile pentru îmbrăcăminte
şi lenjerie de corp, articole textile pentru uz gospodăresc şi decorarea locuinţelor, lenjerie de corp,
confecţii pentru îmbrăcăminte exterioară, articole tricotate pentru îmbrăcăminte etc;
- gruparea mărfurilor în raport cu categoriile de populaţie cărora li se adresează: bărbaţi,
femei, copii, nou-născuţi, elevi etc;
- gruparea mărfurilor, la care este posibil, după materia primă de fabricaţie: ţesături de
bumbac, lână, mătase, in-cânepă.
- gruparea mărfurilor în raport cu natura cererii, în funcţie de care vor putea fi organizate
raioane cu articole de lux raioane cu articole de cerere curentă etc.

Raioanele se subdivid, la rândul lor, pe:

- grupe de mărfuri (de exemplu, în cazul complexului sortimental pentru sportivi: confecţii,
tricotaje, încălţăminte, ciorapi, lenjerie, marochinărie şi tot felul de articole sportive);
- subgrupe de mărfuri (de exemplu, încălţăminte cu feţe din piele naturală, încălţăminte cu
feţe din înlocuitori, din piele sintetică şi artificială, încălţăminte din cauciuc şi mase plastice);
- articole (de exemplu, în cazul confecţiilor pentru femei: paltoane, pardesie-raglane,
jachete, costume-taior, rochii, sarafane, fuste, bluze, pantaloni, salopete, halate de protecţie şi de
baie);
- sortimente (de exemplu, la raionul de fuste: fuste tip jeans, fuste din stofă, fuste-pantalon).

Se cunosc patru tipuri clasice ale amenajării de ansamblu a unei suprafeţe de vânzare şi anume:

1.Dispunerea tip grilă, în care grupele de produse sunt expuse liniar, pe culoare principale
paralele, întrerupte de culoare secundare, aşezate perpendicular pe primele. De regulă,
supermagazinele folosesc dispunerea tip grilă. Acest tip de amenajare asigură o exploatare eficientă
a magazinului, deşi din punctul de vedere al clientului poate deveni stânjenitoare, părţile
perimetrale ale suprafeţei de vânzare fiind mult mai aglomerate.

2. Dispunerea flux liber, unde asortimentul de mărfuri estegrupat pe familii şi subfamilii de

produse, pentru a facilita mişcarea liberă, nestructurată a clienţilor. Această dispunere
utilizează spaţiul mai puţin eficient decât dispunerea grilă.
3. Dispunerea tip boutique, în care gruparea asortimentului de mărfuri se realizează astfel încât
fiecare familie de produse constituie un raion bine individualizat, cu propriul stil şi o
ambianţă specifică. Adesea fiecare shop prezintă mărfuri de marcă de la un singur
producător. Acest sistem de amenajare reclamă costuri de construcţie şi de securitate mai
ridicate.
4. Dispunerea tip buclă sau alee circulară, unde raioanele posedă o faţadă pe această pistă
circulară. Acest tip de amenajare incită clienţii să circule liber în magazin şi să efectueze
cumpărăturile pentru produse de impuls în mai multe raioane.
3 . Repartizarea spaţiului magazinului

1) Primul pas în repartizarea spaţiului magazinului rezidă în departajarea suprafeţei între

raioanele de vânzare şi activităţile de susţinere.
Ca regulă generală, se repartizează cât mai mult posibil spaţiu pentru vânzare. Suprafaţa de vânzare
variază în funcţie de tipul şi mărimea magazinului. Aşa de exemplu, într-un magazin universal
suprafaţa de vânzare reprezintă circa 65% din suprafaţa totală, în timp ce un magazin de bijuterii
aproape nu are nevoie de un spaţiu de susţinere a vânzării.
Suprafaţa comercială a unui punct de vânzare se poate diviza, în funcţie de mărimea şi
profilul magazinului, vechimea clădirilor în care acesta îşi desfăşoară activitatea, modul de realizare
a construcţiei (cu unul sau mai multe niveluri), astfel:
a) Sala de vânzare, în cadrul căreia are loc procesul de vânzare a mărfurilor;
b) Spaţiul pentru rezerva de mărfuri, destinat păstrării stocurilor, în vederea asigurării pregătirii
mărfurilor şi continuităţii procesului de vânzare;
c) Spaţii auxiliare, după caz, în funcţie de profilul magazinului;
- spaţiul pentru primirea, dezambalarea şi recepţionarea mărfurilor;
- spaţiul pentru depozitarea temporară a ambalajelor amplasate în apropierea locului de
preluare a acestora;
- încăperi pentru: efectuarea operaţluniloorde retuşat şi călcat confecţii, tricotaje, unele ţesături,
pălării, precum şi a reparaţiilor bunurilor de uz îndelungat;
- sala polivalentă pentru: prezentarea modei, expoziţii cu vânzare, acţiuni de instruire sau de
analiză a activităţi;
- spaţii anexe sanitare şi sociale (vestiare pentru personal, duşuri, camere pentru repaus şi masă
);
- spaţii anexe operative: birouri;
- goluri pentru: lifturi, scări rulante, benzi transportoare, tobogane etc
O importanţă deosebită pentru organizarea procesului tehnologic a magazinului o are, printre
altele, forma şi mărimea sălii de vânzare. Experienţa demonstrează că există o mare diversitate de
forme ale săiii de vânzare. Sunt preferate formele pătrate şi dreptunghiulare (cât mai apropiată de
forma pătrată), datorită condiţiilor optime de vizibilitate şi de orientare a cumpărătorilor în sala de
vânzare, de amplasare a mobilierului şi utilajelor, de stabilire a celor mai raţionale fluxuri ale
mărfurilor, personalului şi cumpărătorilor.
În ceea ce priveşte înălţimea sălii de vânzare, aceasta va fi, de regulă, de 3,0-3,5 m. Pentru
sălile de vânzare cu o suprafaţă de sub 1.000 mp, este indicată, în măsura posibilităţilor, montarea
de plafoane false care să reducă din înălţimea excesivă a unor încăperi. Sala de vânzare trebuie să
aibă create condiţii de iluminare naturală care să asigure, în timpul zilei, vizibiliotatea până în cele
maundepărtaste locuri, să permită studierea amănunţită a mărfurilor expuse, precum şi distingerea -
fără efort - a întregii palete coloristice a produselor.
2) Funcţionalitatea eficientă a magazinului este condiţionată de modul cum se va
soluţiona repartizarea suprafeţei de vânzare pe raioane, dimensionarea optimă a acestora având
consecinţe nemijlocite asupra cifrei de afaceri, ca şi asupra nivelului de servire a clienţilor.
Distribuirea pe raioane a sălii de vânzare are ca scop:
- găsirea cu uşurinţă, de către clienţi, a unei grupe de mărfuri sau a unor articole care îi
interesează;
– selectarea de către client a unui articol din rândul mai multor articole similare;
- stimularea deciziei de cumpărare a clientului şi pentru mărfurile de impuls;
– simplificarea şi îmbunătăţirea activităţii de conducere a magazinului
Din categoria utilajelor fac parte următoarele:
- utilajele de bază ale sălii de vânzare, şi anume: utilaje pentru calcul, aparate pentru încercat
şi verificat articolele electrocasnice, baterii, becuri.
- utilaje suplimentare ale sălii de vânzare: dispozitive, aparate şi maşini pentru călcat,
refrişat, fasonat, festonat, cusut şi brodat articole de confecţii, ţesături, perdele, covoare, mochete,
lenjerie de pat etc;
-utilaje specifice sectorului alimentar: vitrine frigorifice, maşini pentru tăiat, cântărit,
ambalat, marcat.
Casele de marcat fac parte din utilajele de bază ale sălii de vânzare, având un rol important în
toate punctele de vânzare, cu deosebire însă în cele de mari suprafeţe.
între secvenţele tehnologiei comerciale, procesul de încasare a contravalorii mărfurilor ocupă un loc
important. El trebuie să se deruleze însă cât mai operativ, cumpărătorii apreciind buna funcţionare a
magazinului şi după felul în care se desfăşoară încasarea contravalorii mărfurilor.
în organizarea încasării preţului mărfurilor se va stabili numărul necesar de case de marcat, precum
şi amplasarea acestora.
Numărul caselor de marcat in diferitele tipuri de magazine trebuie în aşa fel fundamentat
Tncât să asigure un proces nestânjenit de încasare şi să preîntâmpine aglomerările.

a.Poziţionarea locurilor de intrare şi ieşire în şi din magazin

Numărul şi poziţionarea punctelor de acces al clienţilor în magazin condiţionează orientarea majoră
a fluxului de circulaţie. O rezolvare tehnologică raţională a segmentării suprafeţei de vânzare
pretinde o intrare şi o ieşire în şi din magazin orientate corect din punct de vedere funcţional, ceea
ce presupune:
- orientarea uşilor de intrare direct spre stradă;
- căi de acces comode, primitoare, dimensionate astfel încât să asigure circulaţia nestânjenită
a clienţilor; de preferat ca pentru intrare şi ieşire să existe uşi distincte, deşi la magazinele mici nu
este posibil acest lucru;
– deschiderea uşilor în sensul fluxului clienţilor; la magazinele cu autoservire uşa de
intrare trebuie să se deschidă spre stânga, pentru a orienta fluxul de clienţi în sens opus acelor de
ceasornic.

b.Dimensiunea cluoarelor de circulaţie

De regulă, în proiectarea căilor de circulaţie dintr-un magazin trebuie să se respecte următoarele
principii:
- căile principale de circulaţie să fie construite în linie dreaptă şi să-şi păstreze lăţimea de
trecere pe tot parcursul sălii de vânzare, înlesnind clientului drumul cel mai scurt spre diferitele
raioane de vânzare;
- pentru dimensionarea lăţimii culoarelor de circulaţie şi a spaţiilor de staţionare se va porni
de la frecvenţa cea mai intensă a vizitatorilor (în perioadele şi orele de vârf ale activităţii
magazinului);
- culoarele destinate efectuării cumpăraturilor trebuie dispuse perpendicular pe căile
principale de circulaţie, pentru a asigura clienţilor accesul nestânjenit la marfa dorită;
- spaţiile destinate activităţilor la standurile de vânzare şi în faţa caselor de marcat trebuie să
nu se interfereze cu căile principale de circulaţie şi de efectuare a cumpărăturilor;
- lăţimea căilor destinate efectuării cumpărăturilor este dependentă şi de înălţimea
mobilierului comercial, recomandându-se, în acest sens, ca lăţimea de cumpărare să fie egală cu
înălţimea raftului de mărfuri;
– în sectorul alimentar, aleile de circulaţie trebuie să fie continue, fără căi transversale

PREZENTAREA MARFURILOR
1. Perceperea produselor expuse
Un client care se deplasează într-o alee de circulaţie străbate în medie un metru pe secundă şi
dispune de fapt de o treime de secundă pentru a repera produsele expuse. Asta înseamnă că un
produs ar trebui să dispună de mai puţin de 30 centimetri de spaţiu linear (un minimum de 20
centimetri) pentru a fi remarcat de către clienţi.
S-a observat că un client revine rar în urmă, ceea ce este de presupus că, după ce a trecut
prin faţa unei secţiuni de mobilier care nu i-a atras atenţia, există mari şanse ca el să nu revină. Prin
urmare, produsele trebuie aranjate pe mobilierul de prezentare într-o astfel de manieră încât clienţii
să fie incitaţi să se oprească, să examineze şi să cumpere aceste produse.
Una din problemele majore ale gestiunii spaţiului linear rezidă în determinarea mărimii
linearului ideal pentru fiecare din produse.
Se admite, astfel, că este necesar un număr de trei bucăţi din acelaşi articol pentru ca acesta
să aibă şansa de a opri privirea unui client. Altfel spus, se poate presupune că unei creşteri a
linearului unui raion îi corespunde o creştere a volumului vânzărilor, însă această creştere este
limitată prin existenţa a două restricţii:
- un număr minim de bucăţi dintr-o anumită referinţă care, dacă nu este atins, nu permite
realizarea unei vânzări corespunzătoare;
– un prag de saturaţie, peste care, dacă se trece, nu se va obţine o sporire a vânzărilor.
2. Dispunerea produselor pe mobilier
Localizarea mărfurilor pe mobilierul de prezentare constituie o problemă complexă şi, totodată,
centrul de greutate al tehnologiei comerciale la nivelul magazinului
Un criteriu de apreciere a modului de prezentare a mărfurilor în magazin este aspectul estetic al
raionului. Se apreciază că o bună localizare se citeşte ca o carte, se priveşte ca un tablou sau o
construcţie arhitecturală. Cu alte cuvinte, pe mobilier trebuie să se găsească forme, culori,
abundenţă - care pun în valoare mărfurile expuse. Numai astfel va fi incitat consumatorul să se
oprească, să privească, să atingă şi să-şi aleagă produsul dorit.
Pentru o prezentare atractivă şi stimulatoare a mărfurilor trebuie luate în consideraţie
criteriile psihologice care definesc comportamentul cconsumatorului. Se porneşte de la faptul că
într-un magazin există două feluri de trafic (flux) al clientelei:
- traficul de destinaţie, generat de un scop precis al cumpărătorului;
- traficul de impuls, dominat de impulsurile consumatorului sub influenţa unor elemente de
şoc (atractivitatea produselor sau a etalării acestora pe diferitele piese de mobilier etc.)
De asemenea, este un fapt cunoscut că diferitele poliţe (nivele) ale mobilierului comercial nu
au aceeaşi valoare. Din acest punct de vedere se cunosc trei niveluri principale:
- nivelul la sol
- nivelul din dreptul mâinilor
- nivelul în direcţia naturală a privirii

Cercetările întreprinse au evidenţiat că nivelul în direcţia naturală a privirii este cei mai
rentabil, nivelul din dreptul mâinilor are o rentabilitate medie, iar nivelul la sol are potenţialul de
vânzare cel mai slab.

FLUXUL MARFURILOR SI ETALAREA LOR

1. Fluxul mărfurilor
Elementele tehnologice ale fluxului de mărfuri şi ambalaje în interiorul magazinului sunt: primirea,
descărcarea, depozitarea, transportul şi vânzarea. Toate aceste operaţiuni, exceptând vânzarea, sunt
procese secundare la nivelul magazinului.
2. Etalarea
a) Culoarea. Etalarea fiind o compoziţie vizuală foloseşte culoarea ca un mijloc deosebit de
eficace. Se folosesc atât culorile calde (roşu, portocaliu, vernil) care vin mai în faţă, dar şi culorile
reci (albastru, verde) care se duc spre fundalul vitrinei. Se poate folosi şi numai o singură culoare.
Prin acest procedeu se creează un şoc psihologic interesant, dar realizarea este mai dificilă. La
alegerea culorilor se va urmări obţinerea unei unităţi de expresie faţă de tematică, ţinând cont de
semnificaţiile psihologice ale fiecăruia şi rezonanţele lor efective. De exemplu, albastru exprimă
liniştea, calmul, în timp ce roşul este mai activ, mai dinamic. La produsele viu colorate cum sunt
cele de parfumerie, cosmetice, chimicale, mase plastice etc. se urmăreşte realizarea unei ritmicităţi a
tonurilor, suprafeţelor şi contrastelor. Deoarece cristalinul ochiului uman este galben, se recomandă
evitarea folosirii acestei culori în vitrine, pentru a nu da loc la unele anomalii de percepţie.

b) Decorul. Evidenţierea unei mărfi poate declanşa trecătorului emoţii capabile să-i fixeze interesul.
Decorul, prin modul de prezentare a produselor etalate, are un rol activ. Acest efect specific, obţinut
prin diferite combinaţii pe o anumită tematică, creează ambianţa necesară şi dirijează privirea către
articolele etalate. Culoarea materialelor folosite pentru obţinerea decorului trebuie armonizată cu
nuanţa culorilor produselor etalate, ţinând seama că. marfa este cea care trebuie pusă în valoare.
c)Lumina. Culorile, materialele utilizate sunt bine puse în evidenţă de o lumină bine aleasă, care nu
stânjeneşte privirea celor interesaţi. Felul mărfurilor prezentate impune diferite grade de iluminare.
De exemplu, în vitrinele'unde se expun mărfuri de culoare închisă şi fără luciu (articole textile) este
necesară o lumină mai puternică. Comparativ, obiectele cu feţe lucioase şi viu colorate (bijuterii,
articole de parfumerie) nu sunt iluminate tot atât de puternic. Toate inscripţiile din vitrină trebuie să
fie astfel iluminate, încât să se asigure citirea lor cu uşurinţă. Se poate folosi atât iluminatul de fond
fluorescent, cât şi spoturile luminoase dirijate.

Tehnica de realizare a etalării prezintă particularităţi deosebite, în funcţie de grupa de mărfuri şi de

nivelul vitrinelor (generale, specializate, strict specializate şi simple), astfel:

CONCLUZIE: Magazinul, reprezintă un element esenţial în cadrul vânzării mărfurilor, fie că este
organizat cu autoservire, fie în formă clasică. Prin prisma cumpărătorului, magazinele difera unele
de altele din punctul de vedere al nevoilor, asortimentului, mărfurilor oferite şi adaosurilor
practicate. Pentru aceasta trebuie realizată o planificare corespunzătoare a amenajării spaţiului unui
magazin care cuprinde designul interior şi exterior al magazinului, amenajarea suprafeţei
magazinului, prezentarea mărfurilor şi fluxul mărfurilor şi ambalajelor.

Bibliografie :
http://ro.scribd.com/doc/50041367/1/Tehnici-privind-amenajarea-magazinului
http://www.stiucum.com