Boala Hartnup

Boala Hartnup sau sindromul Hart este o afectiune autosomal recesiva determinata

de alterarea transportului de aminoacizi neutri la marginea in perie a mucoasei
intestinale si tubii proximali ai glomerulului renal.
Boala Hartnup este o boalǎ de metabolism ce se caracterizeazǎ prin  incapacitatea de a
metaboliza aminoacizii in intestinul subțire și ȋn  rinichi. Cele mai multe persoane nu au
simptome, ȋnsǎ  expunerea la soare sau alimentația sǎracǎ ȋn vitamine poate provoca erupții
cutanate sau unele simptome neurologice cauzate de deficitul de niacinǎ (vitamina B3).
Aceasta boala afectează atât bărbații cȃt și femeile iar, de cele mai multe ori, boala este
moștenitǎ. Gena SLC6A19 este asociatǎ cu acestǎ tulburare. Boala Hartnup este moștenitǎ într-
un model autozomal recesiv, ceea ce înseamnă că o persoană trebuie să moștenească două
copii ale genei defecte (una de la fiecare părinte) pentru a avea acestǎ tulburare.

(Dupa cum se poate observa , boala Hartnup se manifesta ,in medie , la unul din 4 copii
-25%-proveniti din parinti ce poseda gena responsabila pentru afectiune )

Cauzele care duc la apariția bolii Hartnup

Boala Hartnup este o tulburare foarte rarǎ. Părinții pot sǎ nu experimenteze simptome ȋnsǎ pot
avea gena și o pot transmite copiilor lor. Boala apare, de obicei în copilărie, pȃnǎ la vȃrsta de 10
ani. Boala Hartnup a fost identificatǎ pentru prima data la familia Hartnup din Europa, de unde și
numele afecțiunii. Boala afecteazǎ aproximativ un copil din 25.000 - 30.000.
Boala Hartnup este mostenita autosomal recesiv. Heterozigotii sunt normali.
Consaguinitatea este frecventa. In 2004 s-a descoperit gena canalelor de sodiu si clor
dependente cu transport de acid amino neutrii care este exprimata mai ales in rinichi si
intestin.

Mutatia genei care codeaza transportorul acizilor amino neutrii duce la esecul
transportului acestora in intestinul subtire si rinichi. Aceasta proteina transportoare este
sodiu-dependenta, clor-independenta si transporta aminoacizi neutri.

Desi triptofanul este transportat ineficienta prin acest mecanism, se considera ca una

dintre substraturile cheie in dezvoltarea simptomelor nonrenale a bolii Hartnup.
Triptofanul este convertit in ficat in niacin iar aproximativ jumatate din NADPH este
generat la oameni prin triptofan. Ca rezultat, deficienta triptofanului si a
niacinei genereaza simptome similare. In plus, simptomele persoanelor cu boala
Hartnup raspund rapid la administrare de acid nicotinic.
Aminoacizii sunt retinuti in lumenul intestinal unde sunt convertiti de catre bacterii la
compusi indolici care pot fi toxici pentru creier. Triptofanul este convetit la indol in
intestin. Dupa absorbtie indolul este convertit la indican in ficat unde este conjugat cu
sulfat de potasiu sau acid glucuronic. Secundar este transportat la rinichi pentru
excretie-indicanuria. Alti produsi de degradare a triptofanului, incluzind kinurenina si
serotonina, sunt excretati de asemenea in urina. Transportul tubular renal este de
asemenea deficient, contribuind la aminoaciduria severa. Aminoacizii neutrii sunt
gasiti si in fecale.
Resorbtia peptidelor este partial compensata de lipsa transportului de aminoacizi la
persoanele cu boala Hartnup de aceea variabilitatea fenotipica este larga, fiind
determinata de factori precum: reabsorbtia diferentiala, heterogenitatea alelica si
genetica, gene modificate si aport dietar. Cei mai multi pacienti ramin asimptomatici
si s-a sugerat ca fenotipul Hartnup devine aparent cind factori de mediu sau genetici
predispun individul la lipsa aportului de aminoacizi.
S-au observat exacerbari in perioada primaverii sau toamnei timpurii dupa expunerea
la soare. Atacurile pot fi provocate de bolile febrile, nutritia deficitara, sulfonamidele si
stresul emotional cu activitate fizica excesiva.
Semne si simptome
Debutul bolii Hartnup este in copilarie, mai ales la copiii intre 3 si 9 ani, dar se poate
prezenta si la 10 zile dupa nastere. In plus, se descrie un caz de boala Hartnup care
apare pentru prima data la o femeie dupa lactatie prelungita si cresterea activitatii
fizice.
Cei mai mulți pacieni care suferǎ de acestǎ boalǎ rǎmȃn asimptomatici. Cu toate
acestea ȋn cazul ȋn care apar simptomele acestea pot fi:
• Sensibilitate la lumină
• Un mers nesigur
• Anxietate
• Modificări rapide ale dispoziției
• Tremor
• Dificultăți de vorbire
• Anomalii ale tonusului muscular
Aceste simptome sunt episodice, iar dupǎ o perioadǎ de 1-4 sǎptǎmȃni se remi
Tratament
O dieta cu proteine poate depasi transportul deficient de aminoacizi neutri la
majoritatea pacientilor. Nutritia deficitara conduce la atacuri mai severe si frecvente
ale bolii, care este asimpotmatica.
Boala poate fi menținutǎ sub control cu ajutorul unei diete bogate ȋn proteine sau cu
ajutorul suplimentelor de vitamina B3. Cele mai multe probleme neurologice se
corecteaza atunci când nivelurile de vitamine sunt normale. Deoarece expunerea la
soare este un declanșator major al bolii, pacientilor le este recomandat sǎ utilizeze
protecție solară de fiecare datǎ cȃnd ies în aer liber. Cele mai bune surse de niacinǎ
sunt: carnea, carnea păsărilor de curte, pește, cerealele, untul de arahide, cartofii.
Se indica pacientilor care sunt simptomatici ca foloseasca protectie chimica si fizica
fata de soare. Se va evita expunerea excesiva la soare, se vor purta haine
protectoare si creme de protectie solara. Se recomanda factor de protectie peste 15.