CLASIFICAREA CAPITALULUI PROPRIU

Capitalul propriu al entităţii cuprinde totalitatea surselor de finanţare stabile ale

entităţii, formate din elementele prezentate în figura de mai jos:

Capitalul propriu

Capitalul social Rezervele – Profit Alte elemente

și suplimentar constituie o nerepartizat de capital
reprezintă modalitate de (pierderea cuprinde
valoarea capitalizare neacoperită)- fondurile,
aporturilor cu durabilă a reprezintă profitul diferenţele din
care fondatorii profitului în scopul sau pierderea reevaluarea
contribuie la protejării înregistrată în imobilizărilor e
constituirea capitalului social rezultatul şi subvenţiile de
entităţii în perioadele desfăşurării stat.
economice. încheiate cu activităţii
pierderi. economico-
financiare de către
entitate.

Elementele ce formează capitalul propriu influenţează diferit asupra acestuia, unele

determinîndu-i majorare, iar altele micşorare, fapt ce se prezintă prin figura 1.3:

SeSemajorează
majoreazăcucuvaloarea
valoareaurmătoarelor
următoarelorcomponente:
componente:
Capitalulsocial;
social;
Capitalul
Capitalul suplimentarpozitiv;
pozitiv;
Capitalul suplimentar
Capitaluldederezervă;
rezervă;
Capitalul
Profitul net şi nerepartizat;
Profitul net şi nerepartizat;
Diferenţeledin
dinreevaluare
reevaluaresub
subformă
formădedeecart;
ecart;
Diferenţele
Subvențiile de stat.
Subvențiile de stat.

CAPITALUL PROPRIU

SeSediminuează
diminueazăcucuvaloarea
valoareaurmătoarelor
următoarelorcomponente:
componente:
Capitalul nevărsat;
Capitalul nevărsat;
Capitalulretras;
retras;
Capitalul
Capitalul suplimentarnegativ;
negativ;
Capitalul suplimentar
Pierdereaneacoperită;
neacoperită;
Pierderea
Profitul utilizat alalanului
Profitul utilizat anuluidedegestiune;
gestiune;
Pierderea
Pierderea
 Concomitent cu formarea capitalului social în cadrul entităţii economice poate apărea
şi capitalul suplimentar, ce este determinat de achitarea cotelor din capitalul social al entităţii
la o valoare ce diferă de cea nominală – reprezintă diferenţa dintre valoarea nominală a
cotelor şi cea de piață a lor.
După înregistrarea de stat, capitalul social se reflectă în contabilitate în mărimea sa
deplină stabilită de actele de constituire indiferent de mărimea achitată în momentul
înregistrării, fapt ce determină apariţia datoriei fondatorilor privind aporturile la capitalul
social şi poartă denumirea de capital nevărsat.
Mărimea capitalului achitată până în momentul înregistrării de stat reprezintă capitalul
neînregistrat.
Pe parcursul desfăşurării activităţii economice a entităţii apar situaţii când sunt
răscumpărate acţiunile/cotele de participaţie de la fondatorii acesteia. Valoarea
acţiunilor/cotelor de participaţie răscumpărate de la fondatori se înregistrează ca capital
retras.
Rezervele reprezintă profituri capiatalizate în mod durabil de către o entitate
economică. Ele sunt elemente componente ale capitalului propriu şi se constituie din
rezultatele financiare nete obţinute (profituri nete) pentru acoperirea pierderilor probabile (ce
pot apărea în viitor) sau alte scopuri prevăzute de legislaţie şi fondatori. Componența
rezervelor este prezentată în figura de jos:

Rezervele entităţilor economice

Capital de rezervă – modul de constituire şi utilizare

al cărora este stabilit de legislaţia în vigoare. Şi Rezerve Alte rezerve – modul de
statutare – constituire şi utilizare al
anume, conform prevederilor Codului Civil
modul de cărora este stabilit prin
societăţile pe acţiuni (art. 160 alin.2) şi societăţile cu constituire şi hotărîrea adunării
răspundere limitată (art.148. alin.2) sunt obligate să utilizare al generale a fondatorilor
cărora este (acţionarilor,
formeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din prevăzut de asociaţilor) sau alt
mărimea capitalului statutar. statutul entităţii organ împuternicit al
economice. entităţii economice. Ele
Capitalul de rezervă trebuie să fie plasat în active cu
se constituie facultativ.
lichiditate înaltă care asigură utilizarea lui în orice
moment.
 Rezultatul financiar este motivaţia desfăşurării activităţii economice. Desfăşurarea
activităţii economice presupune efectuarea unui efort evaluat prin cheltuieli, urmat de
obţinerea unui efect evaluat prin venituri. Rezultatul financiar obţinut din desfăşurarea unei
activităţi rezprezintă diferenţa dintre veniturile obţinte şi cheltuielile suportate în aceiaşi
perioadă.
Din punct de vedere al conţinutui economic rezultatul financiar se prezintă în figura de
mao jos:

Rezultat financiar

Pierdere – reprezintă depăşirea

Profit – reprezintă depăşirea cheltuielilor asupra veniturilor
veniturilor asupra cheltuielilor

Venit < Cheltuieli

Venit > Cheltuieli

Din punct de vedere al perioadei în care se obţine rezultatul financiar poate fi conform
figurei de mai jos:
Rezultat financiar

.
Rezultat financiar aferent
perioadei de gestiune –
reprezintă profitul net sau
pierderea obţinută în anul
curent ca urmare a
desfăşurării activităţii
economice
Rezultat financiar aferent
perioadelor precedente –
reprezintă profitul
nerepartizat sau pierderea
neacoperită rămasă la
entitatea economică din
anii anteriori
Rezultat financiar
aferent perioadelor
precedente constatat în
perioada de gestiune –
reprezintă profitul sau
pierderea obţinută în urma
corectării în anul de
gestiune a erorilor
aferente perioadelor
precedente