Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dreptul Comertului International 1 PDF
Dreptul Comertului International 1 PDF
Introducere
Stimate student,
AŞTEPTĂRI
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 3
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 4
OBIECTIVE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 5
CUPRINS
Unitatea de învăţare 1
PRINCIPALELE CURENTE (FLUXURI) DE SCHIMBURI COMERCIALE INTERNA
1. Fluxul schimburilor comerciale NORD-NORD ............................................ 10
2. Fluxul schimburilor comerciale NORD-SUD............................................... 10
3. Fluxul schimburilor comerciale SUD-SUD.................................................... 11
4. Fuxul schimburilor comerciale dintre tarile in tranzitie in Europa 14
Centrala si de Est si celelalte tari.......................................................... 15
De Retinut!.................................................................................................. 17
Intrebări De Control.......................................................................... 20
Propuneri De Referate........................................................................ 20
Bibliografie Specifică Unităţii De Învăţare 1.................................... 20
21
Unitatea de învăţare 2
ACTIUNI DE STIMULARE A MEDIULUI ECONOMIC NATIONAL
PRIN INSTRUMENTE DE POLITICA COMERCIALA
1. Actiuni de stimulare a mediului economic national.........................
1.1 Functia de promovare a relatiilor economice externe............... 25
1.2 Functia de protejare a economiei nationale de concurenta 25
straina......................................................................................
1.3 Functia de realizare a unui echilibru dinamic al balantei 29
comerciale si de sporire a rezervei valutare................................ 30
2. Instrumente de politica comerciala.................................................................... 31
2.1 Instrumente de natura tarifara................................................... 32
2.2 Instrumente denatura netarifara................................................. 33
2.3 Instrumente de natura promotionala......................................... 38
38
De retinut!.......................................................................................................
Intrebări De Control............................................................................
Propuneri De Referate.......................................................................... 42
Bibliografie Specifică Unităţii De Învăţare 2...................................... 43
Unitatea de învăţare 3
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 6
Unitatea de învăţare 4
REGIMUL INSTITUTIILOR STRAINE
1. Notiuni de baza: investitie straina, investitor strain....................................... 63
2. Sistemul de garantii.......................................................................... 65
3. Operatiuni financiar-valutare si comerciale...................................... 65
4.Necesitatea adoptarii si perfectionarii, in continuare, a cadrului
legislativ al comertului exterior al Romaniei................................................... 67
De retinut!....................................................................................................... 68
Intrebări De Control...................................................................... 68
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 7
Propuneri De Referate..................................................................... 69
Bibliografie Specifică Unităţii De Învăţare 4.................................... 69
Unitatea de învăţare 5
DEFINITIA SI OBIECTUL. PRINCIPIILE SI IZVOARELE DREPTULUI COMERTU
1. Notiunea dreptului comertului international................................. 73
1.1 Drept material si drept procesual........................................... 77
2. Metoda de reglementare................................................................. 79
3. Definitii........................................................................................ 79
4. Obiectul dreptului comertului international............................................... 79
4.1 Caracterul patrimonial........................................................... 81
4.2 Caracterul comercial............................................................... 82
4.3 Caracterul international........................................................................... 83
De retinut!....................................................................................................... 84
Intrebări De Control....................................................................... 85
Propuneri De Referate................................................................... 86
Bibliografie Specifică Unităţii De Învăţare 5.................................... 86
Unitatea de învăţare 6
DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL SI ALTE RAMURI DE DREPT
1. Dreptul comertului international si dreptul comercial intern................ 89
2. Dreptul comertului international si dreptul civil........................................... 91
3. Dreptul comertului international si dreptul international privat..................... 99
4. Dreptul comertului international si dreptul international public.................... 93
De retinut!...................................................................................................... 95
Intrebări De Control.......................................................................... 98
Propuneri De Referate................................................................. 101
Bibliografie Specifică Unităţii De Învăţare 6................................... 103
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 8
Unitatea de invatare 7
PRINCIPIILE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL
Unitatea de invatare 8
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 9
Unitatea de invatare 9
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 10
Unitatea de învăţare 10
SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC DE COMERT INTERNATIONAL
1. Conceptul de subiect al raportului juridic de comerţ international.. 63
1.1 Noţiunea de întreprinzător şi de agent economic……………… 65
1.2 Subiect de drept şi subiect al raportului juridic………………... 65
1.3 Comercianţii – subiecte ale raportului juridic de comerţ
international……………………………………………………. 67
2. Comercianţii – persoane fizice…………………………………….. 68
2.1 Capacitatea de a fi comerciant………………………………….. 68
2.2 Incompatibilităţi, decăderi şi interdicţii………………………… 69
2.3 Statutul juridic al comerciantului……………………………….. 69
De retinut!................................................................................................
Intrebări De Control....................................................................
Propuneri De Referate.............................................................
Bibliografie Specifică Unităţii De Învăţare 10 ..............................
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 11
Unitatea de învăţare 1
PRINCIPALELE CURENTE (FLUXURI) DE SCHIMBURI COMERCIALE
INTERNATIONALE
- Va deţine noţiuni de baza privind tranzitul de schimburi comerciale ale ţărilor din
Europa Centrală şi de Est
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 12
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 13
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 14
a. Inaintea Revoluţiilor din anii 1989-1990, ponderea schimburilor comerciale ale ţărilor
din Europa Centrală şi de Est cu celelalte ţări era de peste 8 la sută.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 15
In anii 1989-1992, s-a înregistrat o scădere dramatică a acestor schimburi, care au ajuns
la circa 2,5 la sută, pentru ca în anii care au urmat să se cunoască o anumită creştere,
ajungând la circa 5 la sută.
b. în urma schimbărilor produse după 1989-1990 s-au înregistrat importante modificări
în structura economiei, în orientarea fluxurilor schimburilor comerciale ale ţărilor din
Europa Centrală şi de Est, ca urmare a abandonării centralismului economic şi
promovării liberei iniţiative. Noi reglementări
aveau să statornicească modalităţile de organizare a comerţului exterior şi să definească
principalele orientări şi opţiuni în derularea schimburilor comerciale. Ca urmare:
1. s-au restrâns schimburile economice cu ţările din fostul spaţiu sovietic;
2. s-au extins aceste schimburi cu ţările capitaliste dezvoltate;
3. au cunoscut unele scăderi schimburile comerciale cu ţările în curs de dezvoltare.
c. în unele din ţările în tranziţie, cum este cazul României, importurile au depăşit cu mult
exporturile, cu efecte grave asupra evoluţiei economiei naţionale şi asupra nivelului de trai al
populaţiei. Numai în anii 1997-1998, ca urmare a absenţei unor măsuri economice care să
stimuleze exporturile româneşti, importurile - chiar la unele produse alimentare - au depăşit
50 la sută, iar în anumite cazuri au atins cote de peste 70 la sută, ceea ce a dus la un deze-
chilibru vădit al balanţei comerciale.
Cauzele unor asemenea evoluţii ale schimburilor comerciale sunt, între altele:
1. absenţa unor opţiuni strategice şi a unor priorităţi naţionale realiste în dezvoltarea
economiei;
2. preponderenţa în politicile de privatizare a politicii de vânzare - în mai multe cazuri la
preţuri modice - a celor mai rentabile active unor firme străine şi chiar unor companii care
aparţin altor state;
3. transferarea deciziei economice unor firme străine, lipsindu-1 pe producătorul autohton
de dreptul firesc de control asupra activităţilor economice în care el este implicat;
4. dirijarea, într-o măsură însemnată, a sumelor obţinute din vânzarea activelor şi din
împrumuturile externe către consum şi nu spre restructurarea şi retehno- logizarea
economiei, pentru a asigura calitatea necesară produselor autohtone în scopul de a deveni
competitive pe piaţa externă;
5. absenţa măsurilor care se impun pentru stimularea exporturilor, situând producătorul
autohton - în consecinţă - într-o poziţie net inferioară în raport cu exportatorul străin,
Ca efect al acestor cauze - la care se adaugă incompetenţa şi, nu rareori, lipsa de
răspundere - unele ţări în tranziţie evoluează, tot mai mult, către o piaţă de desfacere a
produselor străine. Dar, dacă această evoluţie este avantajoasă pentru importatori, pe termen
scurt, ea încetează a mai fi avantajoasă, pe termen lung, deoarece, ca urmare a sărăcirii
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 16
Fluxul invers al exporturilor, din ţările în curs de dezvoltare către ţările capitaliste
dezvoltate s-a caracterizat prin preponderenţa produselor de bază, care a înregistrat o scădere
în ultimele trei decenii. Dacă multă vreme comerţul cu produse de bază dintre aceste două
grupe de ţări cuprindea combustibili şi produse alimentare, în ultimii ani combustibilii au
ocupat un loc preponderent în acelaşi timp, s-a constatat o creştere a exportului produselor
manufacturate din ţările în curs de dezvoltare către ţările capitaliste dezvoltate. Creşteri
notabile s-au înregistrat la exportul de maşini, utilaje şi mijloace de transport şi la exportul
altor produse manufacturate, ceea ce demonstrează schimbări importante în structurile
economice ale ţărilor în curs de dezvoltare.
INTREBĂRI DE CONTROL
3. Care sunt consecinţele deschiderii pieţelor comerciale a ţărilor din Europa Centrală şi de
Est faţă de celelalte ţări europene?
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 17
PROPUNERI DE REFERATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 18
Unitatea de învăţare 2
ACTIUNI DE STIMULARE A MEDIULUI ECONOMIC NATIONAL PRIN
INSTRUMENTE DE POLITICA COMERCIALA
Timp de studiu individual estimat: 6h
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 19
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 20
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 21
Poate cea mai complexă funcţiune a politicii comerciale a unui stat este tocmai aceea a
realizării unui echilibru dinamic al balanţei comerciale şi de sporire, concomitent, a rezervei
valutare.
a. Analiza schimburilor comerciale pune în evidenţă existenţa unor perioade în care
importurile cunosc anumite creşteri şi exporturile unele scăderi şi invers. Esenţial este
să nu se ajungă la dezechilibre ale balanţei comerciale, ci să se menţină - printr-o
politică comercială adecvată - echilibrul dinamic al acesteia.
b. Pe de altă parte, fiecare stat trebuie să dispună de o rezervă valutară suficientă pentru a
face faţă exigenţelor stabilităţii şi credibilităţii pieţei financiare.
c. Evoluţia comerţului exterior al României, de pildă, în anii care au trecut de la
Revoluţia din 1989, se caracterizează printr-o scădere continuă a exporturilor şi o
creştere îngrijorătoare a importurilor. Balanţa comercială s-a deteriorat continuu.
Această evoluţie a determinat Guvernul să facă apel la credite străine, în condiţiile în
care în 1989 datoria ţării era zero, iar rezerva valutară a statului era de peste 2
miliarde de dolari. în prezent, datoria externă se ridică la peste 12 miliarde de dolari,
iar serviciul datoriei externe este de peste 2 miliarde de dolari.
In aceste condiţii, se impun:
a. măsuri urgente pentru reechilibrarea balanţei comerciale prin promovarea exportului şi
controlul importului;
b. o mai eficientă protecţie a economiei naţionale de concurenţa străină;
c. relansarea economiei naţionale prin măsuri imediate de restructurare şi
retehnologizare, ceea ce înseamnă că este imperativ necesar să se realizeze flmcţiunile
politicii comerciale în plenitudinea lor.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 22
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 23
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 24
INTREBĂRI DE CONTROL
PROPUNERI DE REFERATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 25
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 26
Unitatea de învăţare 3
ROMANIA – PARTICIPARE ACTIVA LA DEZVOLTAREA PROGRESIVA A
COMERTULUI INTERNATIONAL
2. Reglementări concrete privind relaţiile economice ale României cu ţările membre ale
Uniunii Europene
a. Principii şi norme importante în orientarea participării României la Comerţul
internaţional sunt continute în Acordul de asociere la Uniunea Euro-
peană . In temeiul acestui acord, România, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele
sale membre, pe de altă parte, se angajează, între altele, să dezvolte comerţul, precum şi
„relaţiile economice armonioase”, sprijinind dezvoltarea economică, aşa încât să se „asigure
o bază pentru cooperarea economică”.
b. Acordul stipulează reguli generale ale relaţiilor economice ale României cu ţările
membre ale Uniunii Europene. Aceste reguli vizează ansamblul relaţiilor economice,
constând în statuarea, promovarea şi respectarea principiilor democratice ale relaţiilor
dintre state, consacrate în Actul final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în
Europa şi în Carta de la Paris pentru o Nouă Europă.
c. Totodată, Acordul statuează mai multe reglementări concrete privind modalităţile de
desfăşurare a relaţiilor economice în perioada tranziţiei. Pe durata perioadei de tranziţie,
România şi Comunitatea „vor stabili gradual o zonă de liber schimb bazată pe obligaţii
reciproce şi echilibrate”, în concordanţă cu prevederile Acordului şi „în conformitate cu
cele ale Acordului General pentru Tarife Vamale şi Comerţ (G.A.T.T.)”.
Obiectivele asocierii - stipulate expres în acest document de referinţă -
sunt:
1. să asigure un cadru adecvat pentru dialogul politic între părţi, care să
permită dezvoltarea unor legături politice strânse;
2. să promoveze dezvoltarea comerţului, precum şi relaţii economice
armonioase între părţi, sprijinind astfel dezvoltarea economică a României; să asigure o
bază pentru cooperarea economică, socială, financiară şi culturală;
3. să sprijine eforturile României de dezvoltare a economiei, de desăvârşire a tranziţiei
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 29
In ultimii ani, România a negociat şi încheiat acorduri bilaterale cu mai multe ţări, în care
au fost convenite - în afara unor măsuri concrete cu privire la dezvoltarea schimburilor
comerciale - asemenea principii şi norme, cum sunt:
cooperarea reciproc avantajoasă, consultarea periodică si aplicarea normelor general
recunoscute ale relaţiilor economice dintre state.
O preocupare deosebită a constituit-o adoptarea unui cadru juridic adecvat pentru
promovarea investiţiilor. Astfel, în Acordul încheiat între Guvernul României şi Guvernul
Regatului Norvegiei se stipulează, în mod expres, că „fiecare parte contractantă va încuraja
şi crea condiţii favorabile pentru investiţiile efectuate pe teritoriul său de către investitori al
celeilalte părţi contractante”. De asemenea, s-a convenit ca fiecare parte contractantă să
acorde „investiţiilor efectuate pe teritoriul său de către investitori ai celeilalte părţi
contractante şi, de asemenea, veniturilor rezultate, un tratament nu mai puţin favorabil decât
cel pe care îl acordă în situaţii asemănătoare investiţiilor şi veniturilor investitorilor oricărui
stat terţ”.
Acorduri bilaterale pentru promovarea şi protejarea investiţiilor au fost negociate şi
convenite cu mai multe state, având în vedere importanţa unor principii şi norme adecvate
pentru încurajarea investiţiilor străine în perioada tranziţiei la economia de piaţă.
In acelaşi timp, România a negociat şi încheiat mai multe acorduri privind dezvoltarea
cooperării economice şi a schimburilor comerciale. Aşa, de pildă, în Acordul dintre
Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova se stipulează, mai întâi, principiile
fundamentale ale relaţiilor economice şi comerciale dintre cele două ţări. Exprimându-şi
hotărârea să adâncească „relaţiile de bună vecinătate” dintre ele, România şi Republica
Moldova au convenit să aşeze la baza relaţiilor economice şi comerciale principiile: 1.
egalităţii în drepturi; 2. avantajului reciproc; 3. dreptului internaţional. Prin acest Acord s-a
convenit ca părţile să stimuleze „lărgirea cooperării în producţie, crearea de organizaţii,
întreprinderi şi societăţi mixte, realizarea de investiţii reciproce de capital, precum şi a altor
forme modeme de colaborare, practicate în economia mondială”.
Asemenea principii şi norme sunt stipulate în celelalte acorduri încheiate de România cu
alte ţări după Revoluţia din 1989. La unele din aceste acorduri ne vom referi în alte capitole
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 30
ale cursului.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 31
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 32
în anii care au trecut de la adoptarea acestor reglementări, s-a remarcat impactul pe care îl
au „în statuarea unor reguli uniforme în materie de vânzare internaţională de mărfuri”.
Dezbaterie UNCITRAL au atras atenţia asupra evoluţiilor pozitive în acest domeniu, luându-
se în considerare posibile îmbunătăţiri în anii ce vin.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 33
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 34
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 35
consecinţele dramatice ale comportamentului unei Puteri arbitrare faţă de muncă. „Dacă o
Putere arbitrară răpeşte recompensele naturii, omul este cuprins de silă faţă de muncă şi
trândăvia îi pare a fi singurul bine”. Cu atât mai mult este stimulat dezinteresul faţă de
muncă, când este plătită nemunca.
Toţi marii gânditori ai umanităţii au subliniat importanţa muncii, datoria tuturor factorilor
de decizie din Cetate de a o stimula, de a o încuraja. Nimeni, dar absolut nici un mare
gânditor nu a făcut elogiul nemuncii, trândăviei. „Munca e o lege” - arăta Victor Hugo. „Nu
vrei să-i fi prieten - observa dânsul ai să-i fi sclav. Nu vrei să fi muncitor, ai să fi rob”.
Blaise Pascal atrăgea atenţia că nimic nu e mai chinuitor pentru om ca nemunca. „El simte
atunci neantul, părăsirea, nedestoinicia, dependenţa, neputinţa, golul său. îndată, din
străfundurile sufletului ies la iveală plictisul, posomoreala, tristeţea, necazul, ciuda,
deznădejdea”, iar Mihai Eminescu arăta că „munca este legea lumii modeme, ce nu are loc
pentru leneşi”. „Bogăţia unui popor - sublinia dânsul - nu stă nici în bani, ci iarăşi în muncă”.
Şi parcă sintetizând gândirea umanităţii despre muncă, George Enescu declara: „Pentru
mine, viaţa fără muncă nu-şi are raţiunea”.
Deci, raţiunea noastră de a fi este munca, creaţia de valori; munca este cauza progresului;
ea asigură bunăstarea. Absenţa muncii generează sărăcia, iar după cum observa
Montesquieu, poate provoca daune „ireparabile unor popoare întregi”.
2. Reglementări fundamentale
a. Dând curs exigenţelor Revoluţiei Române, Adunarea Constituantă a stipulat
principiul libertăţii comerţului şi al protecţiei concurenţei loiale,
având drept consecinţă înlăturarea monopolului statului asupra comerţului exterior.
b. Prin ansamblul reglementărilor sale, Adunarea Constituantă a statuat cadrul general al
dezvoltării comerţului exterior al României. în baza principiilor stipulate în Constituţie,
persoanele fizice şi juridice române au capacitatea de a fi subiecte ale dreptului comerţului
internaţional dacă întrunesc condiţia de comerciant.
c. Libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale - se stipulează în Constituţia
României - crearea „cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”,
sunt obligaţii ale statului. Totodată, statul trebuie „să asigure protejarea intereselor naţionale
în activitatea economică, financiară şi valutară”. în acelaşi timp, statul are îndatorirea să
asigure „stimularea cercetării ştiinţifice naţionale”, „exploatarea resurselor naturale, în
concordanţă cu interesul naţional”.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 36
în Codul comercial.
b. Noua Putere revoluţionară a adoptat acte normative de o însemnătate excepţională
pentru dezvoltarea economiei şi pentru reaşezarea schimburilor comerciale pe principii
de competitivitate. In februarie 1990 au fost consacrate norme privind organizarea şi
desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative; în mai 1990 s-au
adoptat reglementări privind Camerele de comerţ şi industrie din România; în august
1990 s-au stipulat norme pentru reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale'; în noiembrie 1990 s-au stabilit principiile şi normele
de funcţionare a Registrului comerţului; s-au stabilit condiţiile de constituire şi
funcţionare a societăţilor comerciale; în ianuarie 1991 s-a adoptat Legea combaterii
concurenţei neloiale; în iunie 1995 s-au adoptat normele privind procedura re-
organizării judiciare şi a falimentului; în aprilie 1996 s-a adoptat Legea concurenţei; în
mai 1996 s-a adoptat Legea privind regimul monopolului de stat; în august 1997 s-a
adoptat Legea privind Codul vamal al României; în aprilie 1998 s-a adoptat procedura
falimentului băncilor.
c. Guvernul României a elaborat şi promovat mai multe reglementări care au un impact
deosebit asupra desfăşurării schimburilor comerciale externe. Intre acestea, amintim
Ordonanţa Guvernului privind Tariful vamal de import al României; Ordonanţa
Guvernamentală privind reglementarea operaţiunilor de import-export care se
derulează prin cliring, barter şi cooperare economică internaţională în baza
acordurilor comerciale şi de plăţi guvernamentale;
Ordonanţa Guvernamentală privind Codul aerian; Ordonanţa Guvernamentală privind
regimul investiţiilor străine în România, realizate prin cumpărarea de titluri de stat;
Ordonanţa Guvernamentală privind bursele de mărfuri.
Totodată, prin mai multe hotărâri de Guvern s-au elaborat şi promovat norme care au impact
asupra schimburilor comerciale externe. Aşa, de pildă, Hotărârea Guvernului pentru
aprobarea normelor de aplicare a Decretului-Lege nr. 54 din 1990 privind organizarea şi
desfăşurarea unor activităţi pe baza liberei iniţiative; Hotărârea Guvernului în legătură cu
unele măsuri pentru aplicarea Legii privind societăţile comerciale; Hotărârea Guvernului
privind unele măsuri în legătură cu respectarea regimului licenţelor de export şi import;
Hotărârea Guvernului cu privire la reglementarea unor probleme finan- ciar-valutare în
legătură cu exportul şi importul în cliring şi operaţiuni de barter; Hotărârea Guvernului
privind asigurarea plăţii exporturilor efectuate de agenţii economici în cadrul acordurilor
guvernamentale, cu decontare în conturile de cliring, barter şi cooperare economică
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 37
INTREBĂRI DE CONTROL
1. Care sunt principiile ce guvernează comerţul internaţional al României?
2. Care sunt elementele definitorii ale normelor conevite prin acordurile bilaterale ale
României?
PROPUNERI DE REFERATE
Normele fundamentale consacrate în Carta de la Paris pentru o nouă Europă
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 39
Unitatea de învăţare 4
REGIMUL INSTITUTIILOR STRAINE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 40
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 41
Investitorul străin este persoana fizică sau juridică cu domiciliul ori - după caz - cu
sediul în străinătate, care face investiţii în ţara noastră în conformitate cu modalităţile
stipulate în lege.
Domiciliul - în cazul persoanelor fizice, şi sediul - în cazul persoanelor juridice,
reprezintă elementul de extraneitate necesar pentru a defini investitorul respectiv ca fiind
investitor străin.
Cetăţenia, în cazul persoanelor fizice, şi naţionalitatea, în cazul celor juridice nu
reprezintă o condiţie, şi nu au impact asupra definirii investitorului ca fiind străin.
„Investitorii străini - se stipulează în lege - beneficiază de regimul juridic stabilit prin
prezenta lege, indiferent de cetăţenia sau, după caz, de naţionalitatea acestora”.
Dacă o persoană juridică are sedii în state diferite, relevant este sediul care reprezintă
centrul principal de conducere şi gestiune
2. Principii specifice
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 42
naţionalitatea investitorilor. Legea noastră consacră acest principiu în art. 11, care statuează
că investitorii beneficiază de regimul stabilit „indiferent de cetăţenie sau, după caz, de
naţionalitatea acestora”.
Nu sunt admise discriminări nici în legătură cu domiciliul sau sediul investitorilor. Aşa,
de pildă, în baza Legii nr. 84 din 1992, „în zonele libere sunt admise mijloace de transport,
mărfuri şi alte bunuri, fără restricţii privind ţara de origine, de provenienţă sau de
destinaţie”.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 43
3. Garanţii
1. Unul din cele mai importante elemente ale regimului investiţiilor străine în România îl
constituie sistemul de garanţii, care - prin normele expres stipulate - dau siguranţa
necesară investitorului străin că investiţia efectuată se bucură de protecţia juridică
necesară.
2. Legea precizează că „investiţiile străine în România nu pot fi naţionalizate,
expropriate, rechiziţionate sau supuse altor măsuri cu efecte similare, decât în cazuri
de interes public, cu respectarea procedurii prevăzute de lege şi cu plata unei
despăgubiri corespunzătoare valorii investiţiei, care trebuie sâ fie promptă, adecvată
şi efectivă”.
în temeiul Constituţiei României „nimeni nu poate fi expropriat decât oentru o cauză de
utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”. Procedura la
care se referă Legea nr. 35/1991, este cea conţinută lin Legea nr. 33 din 1994, care se referă
la exproprierea pentru „cauză de utilitate publică”.
3. Cazurile de interes public sau de „utilitate publică” constituie - după cum rezultă din
analiza textelor - excepţia şi nu regula. Dacă naţionalizarea, exproprierea,
rechiziţionarea se vădesc a fi necesare pentru „cauză de utilitate publică”,
despăgubirea trebuie să întrunească trei condiţii cumulate: a. promptă;
a. adecvată şi c. efectivă. Legea prevede că despăgubirea este determinată în raport cu
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 44
valoarea investiţiei pe piaţă la data luării uneia dintre măsurile enunţate. Dacă valoarea
despăgubirii nu poate fi determinată, la nivelul pieţei, ea „se stabileşte de părţi pe baza unor
principii echitabile, în funcţie de capitalul investit, creşterea valorii sau deprecierea acestuia
şi de veniturile curente”. în situaţia în care investitorul străin nu acceptă valoarea
despăgubirii determinate, după caz, aceasta „se va stabili pe cale judecătorească, în condiţiile
prevăzute de lege”.
Limitarea şi, pe cât posibil, excluderea unor măsuri de expropriere abuzive, a preocupat şi
preocupă, în continuare Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional.
Propunerile făcute vizează elaborarea unor reguli uniforme, care să orienteze practica în
acest domeniu.
Drepturile şi obligaţiile investitorilor străini vădesc, de asemenea, preocuparea
legiuitorului român de a oferi un statut stimulativ tuturor celor preocupaţi să investească în
ţara noastră.
a. Drepturi
1. Legea română este generoasă la acest capitol. Drepturile oferite investitorilor străini -
ţinând seama de concepţia dominantă pe plan internaţional - adaugă importante facilităţi,
încercând să atragă investiţia străină şi să cointereseze investitorii.
2. Potrivit legii, investitorii străini au dreptul: a. să participe la conducerea şi
gestionarea investiţiei, potrivit contractelor şi statutelor convenite; b. să înstrăineze drepturile
şi obligaţiile lor contractuale către alţi investitori, români sau străini; c. să transfere în
străinătate profiturile ce li se cuvin în valută liber convertibilă, precum şi partea de profituri
în lei stabilită în condiţiile legii;
d. să transfere în străinătate sumele încasate din dreptul de autor, cotele ce li se cuvin
pentru asistenţă de specialitate, expertize şi alte servicii, potrivit contractelor încheiate; e. să
transfere în străinătate sumele obţinute în valută în urma vânzării, totale sau parţiale, a
acţiunilor, părţilor sociale, obligaţiunilor sau altor efecte de comerţ, precum şi pe cele
rezultate din lichidarea investiţiilor; f. să transfere în străinătate, în valută, în trei rate anuale,
sumele obţinute în lei în urma lichidării investiţiilor; g. să transfere în străinătate, în valută
convenită, sumele obţinute cu titlu de despăgubire în situaţia luării uneia din măsurile
prevăzute de lege (naţionalizare, expropriere, rechiziţionare etc.) „în cazuri de interes public”
.
Rezultă - din analiza textului - că investitorii străini au dreptul să transfere în străinătate
sumele obţinute. Legea stipulează, aşa cum se vede, pentru fiecare caz în parte, temeiul
juridic al acestui transfer. Se observă că în toate situaţiile sumele pot fi obţinute în lei sau în
valută. Dacă au fost obţinute în lei - pentru a putea fi transferate - ele trebuie transformate în
valută. Transferul este supus regulilor privind operaţiunile valutare curente. Se remarcă,
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 45
totodată, că sumele obţinute direct în valută sau în lei transformaţi în valută se pot transfera
integral în străinătate.
3. în zonele libere, toate operaţiunile financiare se fac în valută liber convertibilă.
Evident, aceste operaţiuni privesc activităţile desfăşurate în zonele libere, potrivit
prevederilor legii.
Legea privind zonele libere stipulează - în privinţa personalului - că plata salariilor se
poate efectua în lei şi în valută sau numai în lei ori numai în valută prin negocieri colective
sau individuale. Mai mult, la stabilirea salariilor personalului nu se aplică sistemul de
impozitare suplimentară aşa cum este prevăzut în reglementările în vigoare. Totodată, în
zonele libere „personalul străin, stabilit prin convenţia părţilor, poate fi angajat în posturi de
conducere şi de specialitate, cu respectarea dispoziţiilor legale”.
4. Investiţiile străine efectuate potrivit prevederilor legii beneficiază de regimul juridic
stabilit prin lege pe întreaga durată de existenţă.
5. Un întreg capitol din lege este dedicat facilităţilor acordate investitorilor străini.
Aceste facilităţi se referă la scutiri de plată a unor taxe vamale; la scutiri de plată a
impozitului pe profit, în condiţiile şi situaţiile prevăzute de lege; la unele facilităţi
suplimentare privind transferul de valută convertibilă etc..
b. Obligaţii
în statutul investitorilor străini sunt stipulate - concomitent cu drepturile şi facilităţile la
care ne-am referit - şi unele obligaţii.
1. Efectuarea investiţiei se face pe baza unei cereri înregistrată la Agenţia Română de
Dezvoltare.
2. Investitorul străin - atunci când face cererea de înregistrare - are obligaţia să prezinte
contractul de societate şi statutul; contracte comerciale; alte acte juridice „întocmite cu
respectarea cerinţelor legii române, ţinând seama de modalitatea de realizare a investiţiei”.
3. Investitorul străin are dreptul, dar şi obligaţia să efectueze investiţia „în condiţiile
prevăzute de legea română”. Aceste condiţii se stabilesc în raport de modalitatea de realizare
a investiţiei şi „în baza confirmării date de Agenţia Română de Dezvoltare sau a cererii
investitorului străin, în absenţa comunicării Agenţiei”.
Potrivit legii, calitatea de investitor străin „se dovedeşte prin certificatul de investitor,
eliberat de Agenţia Română de Dezvoltare”. Certificatul - eliberat potrivit procedurii legale -
„este opozabil autorităţilor române pentru dovedirea drepturilor investitorilor străini”.
4. Pe toată durata investiţiei, investitorul străin are obligaţia să acţioneze în conformitate
cu dispoziţiile legii române, precum şi potrivit normelor stipulate în convenţiile
internaţionale la care România este parte.
5. în cazul în care investiţiile străine se lichidează voluntar într-o perioadă de timp mai
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 46
mică decât dublul celei pentru care investitorii străini beneficiază de scutirile prevăzute de
lege „aceştia vor fi obligaţi să plătească impozitele stabilite, potrivit legii, pe întreaga
durată de funcţionare a investiţiei”.
Exercitarea drepturilor investitorilor străini este corelată cu respectarea obligaţiilor
stipulate de lege. Nerespectarea acestor obligaţii atrage după sine aplicarea sancţiunilor
prevăzute de normele în vigoare. Aşa, de pildă, desfăşurarea în zonele libere a altor activităţi
decât cele prevăzute în licenţele eliberate conform legii este contravenţie şi se pedepseşte
potrivit normelor legale; introducerea în aceste zone a unor bunuri neînsoţite de documentele
prevăzute de lege constituie contravenţie şi se pedepseşte potrivit normelor legale, iar
introducerea unor bunuri al căror import este prohibit în România în baza legii române şi
convenţiilor internaţionale constituie infracţiune.
Precizăm că legea privind regimul investiţiilor străine în România prevede drepturile şi
obligaţiile investitorilor străini, fără a include - în mod expres - sancţiunile ce ar urma să se
aplice în cazul încălcării obligaţiilor cansacrate prin lege. Legiuitorul a considerat că în cazul
încălcării obligaţiilor, organele competente pot să aplice normele dreptului comun. în alte
texte de lege, cum este, de exemplu, cel privind zonele libere, legiuitorul a apreciat că este
necesară stipu- larea expresă a unor sancţiuni, în preocuparea de a oferi organelor de aplicare
o reglementare cât mai completă.
5. Operaţiuni financiar-valutare şi comerciale
Este lesne de înţeles importanţa reglementării cât mai riguroase a operaţiunilor financiar-
valutare şi comerciale într-o lege în care se stipulează regimul investiţiilor străine.
a. Operaţiunile de încasări şi plăţi privind investiţiile străine „se efectuează prin conturi
în lei şi în valută deschise la bănci cu sediul în România sau prin conturi în valută deschise la
bănci cu sediul în străinătate”.
în baza legii, societăţile comerciale cu participare străină şi ceilalţi investitori străini „au
drept de dispoziţie asupra disponibilităţilor din conturile proprii”.^
b. în conformitate cu reglementările în vigoare, conturile în valută se alimentează pe trei
căi: 1. din aportul financiar al investitorilor; 2. din împrumuturile contractate; 3. din conturile
proprii. Potrivit Regulamentului Băncii Naţionale a României privind efectuarea
operaţiunilor valutare, conturile în valută ale persoanelor juridice rezidente sunt alimentate
prin operaţiuni valutare cu nerezidenţi; prin vânzări-cumpărări de valută pe piaţa valutară,
precum şi în zonele cu regim special, aprobate de Banca Naţională a României.
Legea precizează că plăţile în valută - inclusiv drepturile în valută cuvenite investitorilor
străini - „se efectuează numai din disponibilul în valută din conturile proprii sau, după caz,
ale societăţilor comerciale cu participare străină”.
c. Potrivit normelor în vigoare, societăţile comerciale cu participare străină şi ceilalţi
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 47
investitori străini „pot să contracteze credite în lei şi în valută de la unităţi finanţatoare din
ţară sau credite în valută de la bănci sau instituţii financiare din străinătate”. Aceste
operaţiuni se efectuează în condiţiile stipulate în normele privind contractarea de credite şi la
nivelul dobânzilor aferente.
d. Şi în cazul operaţiunilor financiare documentul de referinţă este contractul.
Operaţiunile societăţilor comerciale cu participare străină şi ale investitorilor străini „se
efectuează pe bază de contracte comerciale încheiate, în condiţiile legii, la preţurile
convenite în lei şi în valută”. Aceste contracte sunt guvernate de asemenea principii ale
dreptului comerţului internaţional, cum sunt: egalitatea părţilor, libertatea convenţiilor, lex
voluntatis.
e. Profitul în valută sau în lei - cuvenit investitorilor străini - poate fi utilizat de aceştia:
1. pentru efectuarea de noi investiţii în România;
2. pentru cumpărarea de mărfuri şi servicii româneşti;
3. poate fi schimbat, în condiţiile legii, pe piaţa financiară.
In baza legii, investitorii străini au dreptul să transfere în străinătate „profiturile ce li se
cuvin în valută liber convertibilă, precum şi partea de profituri în lei”, stabilită în condiţiile
normelor în vigoare.
Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra reglementărilor privind regimul juridic
al investiţiilor străine se impune să amintim facilităţile suplimentare acordate prin Legea nr.
71 din 16 iulie 1994, precum şi Legea nr. 68 din 25 aprilie 1997 privind posibilitatea
societăţilor comerciale cu capital parţial sau integral străin - constituite ca persoane juridice
române - de a dobândi oricând, pe durata existenţei acestora, dreptul de proprietate şi orice
alte drepturi reale asupra terenurilor necesare pentru realizarea obiectului de activitate.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 48
INTREBĂRI DE CONTROL
PROPUNERI DE REFERATE
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 50
Unitatea de învăţare 5
DEFINITIA SI OBIECTUL. PRINCIPIILE SI IZVOARELE DREPTULUI
COMERTULUI INTERNATIONAL. OBIECTUL DREPTULUI COMERTULUI
INTERNATIONAL
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 51
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 52
comercial, de drept civil şi drept procesual civil”, care sunt reunite „prin obiectul lor comun
de reglementare şi anume raporturile care apar în cadrul comerţului internaţional şi
cooperării economice internaţionale”.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 53
ansamblu de „norme conflictuale, norme de drept civil, de drept comercial şi norme de drept
material uniform, iar în anumite limite şi norme de drept internaţional public prin care se
reglementează raporturile de comerţ internaţional şi de cooperare economică şi tehnico-
ştiinţifică stabilite între partici- panţii la circuitul mondial de valori şi de cunoştinţe .
c. Profesorul Dragoş-Alexandru Sitaru pune accentul pe normele de drept material,
care - în baza argumentaţiei pe care o desfăşoară în analiza efectuată - alcătuiesc conţinutul
dreptului comerţului internaţional.
Aşadar, în lumina analizei efectuate, putem defini dreptul comerţului internaţional ca
fiind ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile comerciale şi de cooperare
economică şi tehnico-ştiinţifică internaţionale.
1. Normele dreptului comerţului internaţional se situează la limita ordinii juridice
naţionale cu ordinea juridică internaţională;
2. Normele dreptului comerţului internaţional reglementează atât relaţiile comerciale
internaţionale, cât şi relaţiile de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţionale;
3. Normele dreptului comerţului internaţional sunt atât norme de drept material, cât şi
norme de drept procesual, vizând arbitrajul din comerţul internaţional.
Din cercetarea efectuată putem înţelege cu uşurinţă care este obiectul dreptului
comerţului internaţional. De altfel, obiectul rezultă şi din definiţia dată acestei discipline.
Astfel, obiectul dreptului comerţului internaţional îl constituie raporturile juridice
patrimoniale, care au caracter de comercialitate şi internaţionalitate.
Definirea obiectului dreptului comerţului internaţional pune în lumină caracteristicile
fundamentale ale raporturilor juridice de drept al comerţului internaţional: a. caracterul
patrimonial; b. caracterul comercial; c. caracterul internaţional.
1. Caracterul patrimonial
Raporturile juridice de comerţ internaţional şi de cooperare economică şi tehnico-
ştiinţifică „sunt prin excelenţă raporturi patrimoniale care se stabilesc între participanţii la
circuitul mondial de valori şi de cunoştinţe”. Este de precizat că drepturile privind anumite
atribute de identificare ale participanţilor Ia aceste raporturi, care - în dreptul comun au
caracter personal - nepatrimonial
- când aparţin unui subiect al raporturilor comerciale internaţionale dobândesc un
caracter patrimonial. Exemple, în acest sens, pot fi: a. forma numelui comercial, adică
firma; b. emblema; c. sediul comercial.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 54
Prin reglementări exprese, încălcarea acestor drepturi este apărată printr-o acţiune
patrimonială, putând să îmbrace: 1. forma acţiunii în contrafacere de concurenţă neloială sau
2. forma acţiunii în daune.
2. Caracterul comercial
Noţiunea de comercialitate implică anumite criterii, având în vedere modul în care este
definită în dreptul intern. Criteriul general al comercialităţii - observă profesorul Romul
Vonica - „prin care se disting actele civile de actele comerciale este cel care are în vedere
cauza actelor de comerţ şi constă în interpunerea în procesul de circulaţie a mărfurilor şi
serviciilor cu intenţia de a realiza beneficii”.
Caracterul comercial defineşte raporturile care izvorăsc din fapte şi acte de comerţ, aşa
cum sunt definite de Codul comercial ca fiind „cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a
se revinde”; vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în natură sau lucrate şi
vânzările de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ, când vor fi
fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere; contractele de raport asupra
obligaţiunilor de stat sau altor titluri de credit circulând în comerţ ; cumpărăturile sau
vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale; orice întreprindere de furnituri.
Dacă un act este comercial „numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, încât
priveşte acest act, legii comerciale”. Pentru a avea o definire completă a faptelor de comerţ
urmează a fi examinate, în continuare, aliniatele 6-20 ale art. 3, precum şi articolele 4-5 ale
Codului comercial.
Pentru a şti dacă un raport juridic are caracter comercial în relaţiile internaţionale trebuie
cercetate normele sistemului de drept naţional aplicabile - lex causae, potrivit nomelor de
drept internaţional privat. Astfel, pentru caracterul civil sau comercial al unui contract se va
interoga lex contractus.
3. Caracterul internaţional
Acest caracter constă în existenţa unui sau mai multor elemente de extraneitate.
a. După cum se ştie, sunt unele raporturi comerciale care se nasc sub imperiul legilor
naţionale, consumându-şi întreaga lor viaţă juridică în interiorul ţării, cu toate că sunt în
legătură cu comerţul exterior. Este vorba despre mărfimle care se produc în interiorul ţării,
urmând să fie exportate, deci, să facă obiectul unei activităţi comerciale cu străinătatea, care
au - sub aspect juridic - „un caracter intern, fiind reglementate de normele dreptului naţional”
.
b. Totodată, sunt raporturi comerciale, cum este un act de vânzare-cum- părare intern,
căruia i se adaugă un element de extraneitate (un contract prin care un străin cumpără un
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 55
obiect dintr-un magazin sau închiriază un mijloc de transport, un autoturism), care nu devine,
prin acest element, o vânzare internaţională.
c. Convenţiile internaţionale stipulează - pentru definirea caracterului internaţional al
raporturilor juridice care constituie obiectul dreptului comerţului internaţional - 1. un criteriu
subiectiv, în sensul ca părţile, persoane fizice sau juridice, să aibă domiciliul sau sediul în
state diferite; 2. un criteriu obiectiv, în sensul că marfa, lucrarea, serviciul, în general, bunul
care face obiectul raportului juridic să se afle în tranzit internaţional, ceea ce presupune ca în
procesul derulării raportului juridic, bunul să treacă cel puţin o frontieră.
Aşa, de pildă, Convenţia asupra prescripţiei în materie de vânzare internaţională de
mărfuri stipulează că „un contract de vânzare de bunuri mobile corporale este considerat ca
având un caracter internaţional dacă, în momentul încheierii contractului, vânzătorul şi
cumpărătorul îşi au sediul în state diferite; dacă o parte nu are sediu, se va avea în vedere
reşedinţa sa obişnuită”. Naţionalitatea părţilor contractante nu este luată în considerare.
în Legea nr. 35 din 1991 se stipulează în mod expres că prin investitori străini „se înţeleg
persoanele fizice sau juridice cu domiciliul sau, după caz, cu sediul în străinătate”.
Criteriul obiectiv, în sensul ca bunul care face obiectul raportului juridic să se afle în
tranzit internaţional este stipulat, de regulă, în convenţiile internaţionale din domeniul
transporturilor.
în literatura de specialitate s-a arătat că cele două criterii sunt, în principiu, alternative,
fiind suficient numai unul dintre ele pentru a constata existenţa caracterului internaţional al
raportului juridic respectiv. în practică, foarte frecvent, cele două criterii sunt întrunite în
acelaşi timp.
în afara celor două criterii, Legea nr. 105 din 1992 stipulează reşedinţa pentru persoanele
fizice şi fondul de comerţ pentru persoanele juridice. în baza acestor reglementări, un
contract de vânzare-cumpărare poate fi socotit internaţional şi în situaţia în care una din cele
două societăţi comerciale îşi are numai fondul de comerţ, nu şi sediul într-un alt stat şi, în
consecinţă, contractului îi poate fi aplicată legea statului pe teritoriul căruia se află fondul de
comerţ.
De asemenea, se consideră întrunite cerinţele intemaţionalităţii în situaţiile în care: 1.
încheierea, 2. modificarea, 3. executarea actului juridic are loc în străinătate sau 4. dacă
prestaţia caracteristică care face obiectul obligaţiei se desfăşoară în străinătate.
în literatura de specialitate, comentându-se diferite situaţii ce ar putea apare, se apreciază
că noţiunea de intemaţionalitate „este privită într-un sens larg”, similar, în principiu, cu cel
dat acestei noţiuni în dreptul internaţional privat.
In opinia profesorului Octavian Căpăţînă, care a dedicat mai multe studii acestui subiect,
noţiunea de străinătate are o accepţiune tehnico-juridică, iar în analiza pe care o efectuează
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 56
INTREBĂRI DE CONTROL
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 57
PROPUNERI DE REFERATE
Elementele definitorii aplicabile dreptului procesual în materia dreptului comerţului
internaţional
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 58
Unitatea de învăţare 6
DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL SI ALTE RAMURI DE DREPT
- Va şti să identifice normele comune dreptului civil şi cele ale comerţului internaţional.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 59
Având caracter patrimonial şi comercial, aceste două ramuri sunt foarte apropiate,
operând - în multe privinţe - cu aceleaşi concepte şi categorii, aşa cum este firesc.
a. Asemănări
în ambele ramuri, raporturile juridice sunt patrimoniale şi comerciale, iar participanţii
1.
la aceste raporturi - persoane fizice şi juridice - au calitatea de comerciant.
2. Raporturile juridice din ambele ramuri sunt guvernate, în principal, de Codul
comercial şi Codul civil. Multe din dispoziţiile actelor normative adoptate în acest domeniu
se referă - în acelaşi timp - la raporturile comerciale interne, cât şi la raporturile de comerţ
internaţional.
3. Dreptul comerţului internaţional - preluând o parte din normele care aparţin dreptului
comercial se configurează ca un drept special în raport cu acesta, dreptul comercial - în
reglementarea Codului comercial - rămânând dreptul comun în materie.
b.Deosebiri şi delimitări
1. Spre deosebire de raporturile comerciale interne, raporturile de comerţ internaţional
au în cuprinsul lor un element de extraneitate, care le imprimă un caracter specific. După
cum s-a observat în literatura juridică „orice raport juridic de comerţ internaţional primeşte o
incidenţă normativă compozită care diferă de la caz la caz în funcţie de diverse criterii
(precum: participanţii la acel raport, finalitatea principală a raportului respectiv,
circumstanţele în care el se stabileşte, natura lor specifică etc.) şi dintre componentele căruia
nu pot lipsi desigur norme proprii ale dreptului comerţului internaţional”.
2. Având în cuprinsul lor un element de extraneitate, raporturile comerciale
internaţionale sunt susceptibile să cadă sub incidenţa a două sau mai multe sisteme de
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 60
drept.
3. Tocmai ca urmare a incidenţei a două sau mai multe sisteme de drept în stabilirea şi
derularea raporturilor de comerţ internaţional apare un conflict de legi, care implică
supunerea lor dreptului intern numai în măsura în care acesta este lex causae, potrivit normei
conflictuale aplicabile.
4. După cum vom vedea în Capitolul referitor la izvoarele dreptului, în domeniul
comerţului internaţional se aplică uzanţele comerciale, ca izvoare specifice.
a. Elemente comune
1. Existenţa unor elemente comune dreptului comerţului internaţional şi dreptului civil
rezultă chiar din primul articol al Codului comercial, care stipulează că „în comerţ se aplică
legea de faţă”, iar „unde ea nu dispune se aplică Codul civil”. Pe de altă parte, aceste
elemente comune rezultă din reglementări exprese ale Codului civil. Astfel, cu privire la
contractul de societate, Codul stipulează că „dispoziţiile prezentului titlu se aplică şi
societăţilor comerciale, întrucât nu sunt contrarii legilor şi uzanţelor comerciale”. Aşadar,
rezultă caracterul de drept comun al dreptului civil faţă de dreptul comercial, implicit dreptul
comerţului internaţional, incluzând în „legea de faţă” şi reglementările privind raporturile de
comerţ internaţional.
Atunci când lipsesc dispoziţii exprese ale Codului civil pentru determinarea momentului
şi locului încheierii contractului între absenţi se aplică dispoziţiile Codului comercial. Aceste
dispoziţii constituie dreptul comun în materie în cazul ambelor ramuri de drept.
2. Atât în raporturile de drept al comerţului internaţional, cât şi în raporturile de drept
civil, părţile sunt pe poziţie de egalitate, ceea ce demonstrează existenţa unei metode de
reglementare comune.
3. în ambele ramuri, raporturile juridice sunt de drept privat, iar contractul este
principalul izvor de obligaţii.
b.Deosebiri şi delimitări
1. Subiectele de drept al comerţului internaţional au capacitatea specială de a efectua
operaţiuni de comerţ exterior.
Persoanele fizice şi juridice - subiecte ale dreptului civil nu au o asemenea calitate
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 61
specială.
2. Dacă raporturile de drept al comerţului internaţional sunt, în principiu, patrimoniale,
raporturile de drept civil sunt patrimoniale şi nepatrimoniale.
3. Spre deosebire de raporturile de drept civil, cele de comerţ internaţional au caractere
specifice de comercialitate şi intemaţionalitate.
Aşadar, normele de drept al comerţului internaţional sunt norme speciale, care se aplică
numai raporturilor juridice patrimoniale ce decurg din acte de comerţ sau din cele în care
participanţii acţionează în calitate de comercianţi, ceea ce subliniază una din deosebirile
importante dintre cele două ramuri de drept.
Au caracter comun pentru dreptul comerţului internaţional numai acele norme de drept
procesual civil cu caracter general.
b. Deosebiri şi delimitări
Principalele deosebiri şi delimitări rezultă din 1. natura comercială a litigiilor şi din 2.
caracterul internaţional al competenţei. în Regulile de procedură aplicabile în arbitrajul
comercial ad-hoc, ale Curţii de arbitraj comercial internaţional de pe lângă Camera de
Comerţ şi Industrie a României se precizează că aceste reguli se completează cu dispoziţiile
de drept comun de procedură civilă, dacă sunt aplicabile, având în vedere natura
comercială a litigiilor şi caracterul internaţional al competenţei Curţii de arbitraj.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 62
Intre aceste două ramuri sunt mai multe asemănări şi deosebiri rezultând din existenţa
unor caracteristici comune, dar şi din sfera diferită de cuprindere a relaţiilor de reglementat.
b.Deosebiri şi delimitări
1. Pe când obiectul dreptului comerţului internaţional îl constituie - aşa cum am precizat
- comerţul şi cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională, obiectul dreptului
internaţional privat este mai larg, vizând raporturile juridice cu element de extraneitate în
toate domeniile dreptului privat.
2. Dacă normele dreptului comerţului internaţional sunt, prin excelenţă, norme
materiale, normele dreptului internaţional privat sunt, în principal, norme conflictuale.
3. Raporturile de comerţ internaţional se nasc, se modifică şi se sting prin acte şi fapte de
comerţ, pe când cele de drept internaţional privat apar ca urmare şi a altor acte şi fapte
juridice.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 63
b.Deosebiri şi delimitări
1. în timp ce în dreptul comerţului internaţional poziţia subiectelor - persoane fizice şi
juridice este de egalitate, inclusiv statul, ca parte la un raport de drept comercial, acţionând în
baza regulii de jure gestionis, în raporturile de drept internaţional public, statul acţionează
ca putere suverană în baza regulii de jure imperii.
2. Chiar şi atunci când statul se implică în relaţiile comerciale internaţionale, elaborând
norme fiscale, vamale etc., acţionează ca putere suverană, în baza regulii de jure imperii.
3. în acelaşi timp, statul acţionează în baza regulii de jure imperii când intră în raporturi
cu organizaţii care se află în sfera dreptului internaţional public.
Existenţa unor elemente comune dreptului comerţului internaţional şi dreptului civil rezultă
chiar din primul articol al Codului comercial, care stipulează că „în comerţ se aplică legea de
faţă”, iar „unde ea nu dispune se aplică Codul civil”. Pe de altă parte, aceste elemente
comune rezultă din reglementări exprese ale Codului civil. Astfel, cu privire la contractul de
societate, Codul stipulează că „dispoziţiile prezentului titlu se aplică şi societăţilor
comerciale, întrucât nu sunt contrarii legilor şi uzanţelor comerciale”. Aşadar, rezultă ca-
racterul de drept comun al dreptului civil faţă de dreptul comercial, implicit dreptul
comerţului internaţional, incluzând în „legea de faţă” şi reglementările privind raporturile de
comerţ internaţional.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 64
INTREBĂRI DE CONTROL
PROPUNERI DE REFERATE
Rolul dreptului civil în materia comerţului internaţional.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 65
Bucuresti, 1997
5. Dumitru Mazilu – Dreptul Comerţului Internaţional, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2009
6. Ioan Macovei– Dreptul comerţului international, Ed. C. H. Beck Bucuresti, 2008.
7. Duret Nicu – Dreptul comerţului international, Ed. Universitara Danubius , Galaţi, 2009.
8. Dumitru Mazilu, Dreptul comerţului international, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2008.
9.Tudor R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, E.D.P., Bucureşti, 1983;
10.Dragoş Alexandru Sitaru şi colectiv, Dreptul comerţului internaţional, 2 vol., Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2008
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 66
Unitatea de învăţare 7
PRINCIPIILE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 67
Intrebări De Control..........................................................................
Propuneri De Referate.................................................................
Bibliografie Specifică Unităţii De Învăţare 7...................................
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 69
care rezolvau cel mai repede procesele. El considera că este necesar să se elimine „orice
piedici” din calea schimburilor comerciale.
2. Abatele de Saint Pierre combătea interdicţia impusă unor grupuri sociale să practice
comerţul. Referindu-se la unele exemple concrete, dânsul insista asupra faptului că
interzicerea practicării comerţului de către nobili „provoacă daune” nu numai comerţului, dar
şi economiei, în general.
3. Charles Montesquieu arăta că „arendaşii impozitelor distrug comerţul prin
nedreptăţile, prin vexaţiile lor şi prin impuneri excesive”. Marele gânditor observa că
„arendaşii impozitelor” distrug comerţul „şi prin obstacolele pe care le ridică şi prin
formalităţile pe care le pretind”.
Asupra actualităţii acestor concluzii nu considerăm că este necesar să mai insistăm.
b. „Privilegiile exclusive trebuie eliminate”
1. Mai cu seamă în orânduirile sclavagistă şi feudală se acordau „unor persoane private”
„privilegii exclusive” în anumite domenii ale comerţului, în condiţiile impunerii unor
interdicţii altora.
2. Viceregele de Goa a recurs în mai multe cazuri la asemenea măsuri, care - mai târziu -
deveniseră o adevărată practică, având în vedere avantajele materiale substanţiale ce erau
implicate. Asemenea privilegii le întâlnim pe vremea împăraţilor Honorius şi Theodosius; ele
au devenit apanajul unor persoane private în localităţi care aveau, prin excelenţă, vocaţie
comercială.
3. Charles Montesquieu atrăgea atenţia că oamenii cărora li se acordau „privilegii
exclusive” nu se bucurau de nici o încredere, iar comerţul suferea „întreruperi prin
schimbarea necontenită a celor cărora le este încredinţat”. Mai mult, dânsul constată că
„nimeni nu practică acest comerţ cu chibzuială şi nu-i pasă dacă îl lasă ruinat celui ce vine
după el”. Şi poate cea mai gravă consecinţă a „privilegiilor exclusive” constă în aceea că
„profitul rămâne în mâinile unora, nerăspândindu-se îndeajuns”.
c. Libertatea de a revinde pentru a câştiga
1. în comerţul internaţional, ca, de altfel, în orice act de comerţ este esenţial să se asigure
libertatea de a revinde pentru a câştiga. După cum observa Vasile Boerescu „nimeni nu se
angajează într-o afacere comercială, fară interes de a câştiga”, iar acest câştig rezultă din
vânzarea produselor, dar - mai ales - „din revânzarea lor”. Fiecare naţiune importă şi exportă
produse; câştigă, însă, cu osebire, cele care comercializează propriile produse. Referindu-se
la industria românească, dânsul atrăgea atenţia că „de multe ori suntem victima lipsei de
industrie naţională, căci aceleaşi materii ce noi trimitem în afară le primim transformate şi le
cumpărăm mult mai scumpe decât dacă s-ar fi fabricat în însăşi ţara noastră”. în consecinţă,
dânsul cerea crearea unei industrii naţionale „căci cu cât elementele de schimb se înmulţesc
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 70
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 71
fixează „în mod unilateral şi discreţionar preţul care îi convine”, iar producătorul în cauză îşi
micşorează oferta, provocând „creşterea artificială a preţului”, cu prejudicii „acut resimţite
de clientelă”.
3. Revoluţia Română din 1989 a abolit monopolul de stat, care era principiul
fundamental al politicii comerciale internaţionale a statului român, iar Constituţia României
a consacrat principiul „libertăţii comerţului”. Pe această cale, a fost recunoscută, prin legea
fundamentală a ţării, capacitatea persoanelor fizice şi juridice române de a fi subiecte ale
dreptului comerţului internaţional, dacă au calitatea de comerciant, având prevăzut - în
obiectul lor de activitate - efectuarea de acte şi fapte de comerţ internaţional.
în felul acesta, în România şi în celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est
- după revoluţiile din anii 1989-1991 - a fost eliminat principiul monopolismului, care
contravenea libertăţii comerţului.
d. Necesitatea unui control prin mijloace financiar-bancare
1. Libertatea comerţului implică un anumit control al statului asupra activităţii de comerţ
internaţional, desfăşurată de persoanele fizice şi juridice, subiecte de drept comercial. Acest
control se efectuează prin mijloace financiar- bancare, aşa cum vom vedea în analiza din
celelalte capitole ale cursului.
2. „Unde există comerţ - atrăgea atenţia Charles Montesquieu -, acolo există şi vămi”.
Obiectul comerţului „este exportul şi importul mărfurilor în folosul statului”, iar misiunea
vămilor „este perceperea unei anumite taxe asupra acestui export şi import, de asemenea în
folosul statului”. Marele savant considera, însă, necesar să sublinieze că vama şi comerţul
nu trebuie să-şi „pună piedici” unul altuia, iar dacă statul va reuşi să promoveze măsuri
adecvate în acest sens, vom putea spune că „atunci acolo există libertatea comerţului”. Cei
mai cunoscuţi analişti în domeniu au ajuns la concluzia că „libertatea comerţului (importul şi
exportul) este asigurată prin taxe vamale moderate”.
3. Statul are la dispoziţie o gamă variată de mijloace financiar-bancare, cum sunt cele
privind taxele şi impozitele, licenţele de import-export etc., care îi îngăduie să-şi
îndeplinească echilibrat şi echitabil funcţiile în acest domeniu, asigurând libertatea
comerţului.
Adept al unei economii liberale, Ion Ghica a pledat pentru promovarea unei politici
financiar-bancare cât mai liberale în domeniul circulaţiei mărfurilor. „Cercetarea minuţioasă
şi raţională a intereselor generale a unei naţii - sublinia eminentul analist - duce fară doar şi
poate la adoptarea principiului liberului schimb (libre echange)”. Taxele vamale şi
protecţionismul „sunt o piedică în calea dezvoltării bunei stări şi a fericirii naţionale”, căci,
prin creşterea preţului obiectelor, se împuţinează numărul cumpărătorilor „se micşorează
consumaţiunea, prin urmare se micşorează şi împuţinează mulţumirile”. Consideraţiuni
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 72
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 73
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 74
temporar, să renunţe la competiţia pe piaţă într-un anumit domeniu sau la o altă interdicţie
privind concurenţa. în cazul în care încalcă această obligaţie, debitorul urmează să fie supus
răspunderii contractuale specifice. Suntem în prezenţa unei convenţii anticoncurenţiale, ac-
ceptată numai în măsura în care sunt respectate: a. principiile libertăţii comerţului şi libertăţii
convenţiilor; b. ordinea publică; c. bunele moravuri.
c. Garanţie a dezvoltării comerţului internaţional
1. Fiind un principiu fundamental al dreptului comerţului internaţional, concurenţa loială
- ca expresie a liberalismului economic - exercită importante funcţii în evoluţia relaţiilor
comerciale internaţionale. Dintre acestea trebuie reţinute: a. funcţia de garantare a
desfăşurării economiei de piaţă; b. funcţia de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor,
capitalurilor, serviciilor şi persoanelor;
c. funcţia de stimulare a iniţiativei participanţilor la schimburile comerciale internaţionale.
2. Competiţia pe piaţa internaţională constituie o condiţie şi o garanţie a dezvoltării
relaţiilor comerciale, a creşterilor economice regionale şi mondiale.
3. Principiul libertăţii concurenţei orientează reglementările naţionale şi internaţionale
în direcţia asigurării: a. libertăţii de acces pe piaţă; b. libertăţii cererii şi ofertei; c. libertăţii
economice, în general; d. prevenirii şi reprimării actelor anticoncurenţiale; e. reparării
prejudiciilor izvorâte din abuzul de libertate în schimburile comerciale internaţionale.
d. Rolul concurenţei în fixarea unui preţ just al mărfurilor
1. Analizând desfăşurarea relaţiilor comerciale internaţionale, toţi cercetătorii, din cele
mai vechi timpuri şi până astăzi, au observat şi au subliniat rolul important al concurenţei
comerciale în fixarea unui preţ just al mărfurilor. Charles Montesquieu observa că „numai
concurenţa duce la fixarea unui preţ just al mărfurilor şi stabileşte raporturile reale dintre
ele”. Când mărfurile pe care diferite naţiuni le exportă sunt scumpe, naţiunile importatoare
plătesc un preţ ridicat; când sunt, însă ieftine, naţiunile importatoare plătesc un preţ mic. De
aceea, atrage atenţia Montesquieu, este necesar ca naţiunile care exportă mărfurile „să se
concureze unele pe altele”, pentru ca mărfurile pe care le exportă să fie „întotdeauna
ieftine”. Montesquieu considera că asemenea principii „trebuie studiate”, fără a fi despărţite
de altele, cum ar fi siguranţa exporturilor; stabilitatea taxelor vamale; schimbările şi
neajunsurile care se prevăd şi care sunt „adesea, mai puţin primejdioase decât acelea care nu
se pot prevedea”.
2. Principiul concurenţei orientează desfăşurarea raporturilor comerciale internaţionale
în direcţia obţinerii unor beneficii proporţionale cu aportul cantitativ şi calitativ al
participanţilor la aceste raporturi. Concurenţa comercială este factorul determinant în
stabilirea unor preţuri corespunzătoare - rezultate din raporturile reale dintre mărfuri,
împiedicând obţinerea unor profituri de monopol.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 75
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 76
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 77
contractantă are libertatea să acţioneze potrivit voinţei sale, convenind asupra modului în
care urmează să se deruleze operaţiunile de comerţ exterior în care se angajează.
a. Voinţa părţilor
1. Este evident că principiul egalităţii juridice îşi găseşte expresia cea mai elocventă în
exprimarea liberă a voinţei părţilor.
2. Actele şi faptele de comerţ ce se concretizează în a. iniţiative, b. opţiuni şi c. decizii cu
privire la circulaţia mărfurilor şi serviciilor implică în mod necesar voinţa părţilor. Orice
iniţiativă, opţiune şi, cu atât mai mult, decizie în operaţiunile comerciale internaţionale sunt
acte de voinţă ale părţilor.
3. Având în vedere că schimburile de mărfuri şi servicii se realizează cu intenţia de a
realiza beneficii (profit), iniţiativele, opţiunile şi deciziile fiecărei părţi implică un înalt grad
de răspundere. într-un act de comerţ internaţional sunt în joc, nu de puţine ori, valori deosebit
de mari, care obligă Ia analiză şi evaluare a 1. şanselor şi a 2. riscurilor implicate. Fiecare
parte este, adesea, în situaţia de a-şi angaja o bună parte din patrimoniu, dacă nu chiar
întregul patrimoniu. De aceea, orice iniţiativă, opţiune sau decizie - ca acte majore de voinţă
ale părţilor trebuie să se bazeze pe cunoaşterea cât mai exactă a situaţiei de fapt şi de drept,
aşa încât ambele părţi să dobândească profitul scontat, iar riscurile să fie cât mai mici sau
chiar eliminate.
4. Dezbaterile Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional au atras,
în mod constant, atenţia asupra rolului autonomiei de voinţă a părţilor în negocierea,
încheierea şi derularea contractelor de comerţ internaţional. în opinia reprezentanţilor statelor
membre ale Comisiei, în cazul în care această voinţă nu este expres manifestată şi nu rezultă
din conţinutul contractului de comerţ internaţional, ea este prezumată. Punctul de vedere
general a fost că, în fiecare caz concret privind operaţiunile de circulaţie a mărfurilor sau
serviciilor, „părţile au avut o intenţie în această privinţă”.
5. în condiţiile extinderii schimburilor comerciale internaţionale, autonomia de voinţă se
dovedeşte a fi un element tot mai important în elaborarea şi încheierea contractelor, ca una
din modalităţile de exprimare şi concretizare a principiului egalităţii juridice a părţilor.
b. De jure gestionis
1. Raporturile ce iau naştere între agenţii economici - persoane fizice şi juridice - din
diferite state, în calitatea lor de participanţi la comerţul internaţional, sunt raporturi de jure
gestionis, adică de pe o poziţie de egalitate juridică a unei părţi cu cealaltă parte, deoarece
acestea acţionează în relaţiile comerciale internaţionale ca subiecte de drept privat.
2. în cazul în care statul este implicat într-un contract comercial internaţional sau într-un
litigiu contractual de comerţ internaţional, deşi nu are calitatea de comerciant, statul
efectuează acte şi fapte de comerţ internaţional. Participând la operaţiuni comerciale
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 78
internaţionale, în care are „ca partener o persoană fizică sau o persoană juridică de drept civil
(căci dacă partenerul ar fi fost tot stat, raporturile juridice legate ar fi de domeniul dreptului
public), acţiunea statului este considerată ca făcând parte din domeniul acţiunilor de jure
gestionis
- şi nu din domeniul celor de iure imperii - şi supusă ca atare regulilor dreptului comercial
internaţional”.
3. în acele raporturi în care statul acţionează ca putere suverană - de jure imperii - în
realizarea politicii comerciale financiar-valutare, vamale etc., se stabileşte o relaţie de
subordonare a persoanelor fizice şi juridice străine.
Raporturile în care intră organele statului cu aceste persoane străine nu sunt raporturi de
drept comercial, ci raporturi de drept financiar, administrativ etc., adică raporturi care ţin de
domeniul dreptului public.
c. Principiu şi metodă de reglementare
1. Principiul egalităţii juridice a părţilor în raporturile comerciale internaţionale
demonstrează apartenenţa dreptului comerţului internaţional, prin excelenţă, domeniului
privat. Este cazul participării nu numai a persoanelor fizice şi juridice, ci şi a statului, ca unul
din subiecte, acţionând de jure gestionis în raporturi de drept al comerţului internaţional pe
bază de egalitate juridică.
2. în literatura de specialitate şi în documente juridice, egalitatea juridică a părţilor
este definită nu numai ca un principiu fundamental al dreptului comerţului internaţional, ci şi
ca metodă de reglementare. In Legea Model asupra Arbitrajului Comercial Internaţional,
adoptată de Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional se stipulează în
mod expres egalitatea de tratament a părţilor. „Părţile - se precizează în Legea Model -
trebuie să fie tratate egal şi fiecărei părţi trebuie să i se ofere posibilitatea să-şi prezinte cazul
său”. Prin poziţia de egalitate juridică a părţilor, ca metodă de reglementare „dreptul
comerţului internaţional se încadrează cu preponderenţă în domeniul dreptului privat”.
3. Este evident că - fiind un principiu al dreptului comerţului internaţional
- egalitatea juridică a părţilor orientează normele emise în acest domeniu şi procesul aplicării
lor, având un puternic impact şi asupra metodei de reglementare.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 79
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 80
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 81
4. Principiul bunei-credinţe
Atât în dezbaterile Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi Comisiei Naţiunilor Unite
pentru Drept Comercial Internaţional, cât, mai ales, în procesul încheierii şi realizării
contractelor comerciale internaţionale, cu deosebire în ultimii ani, buna credinţă a fost şi
este invocată, clamată cu insistenţă, subli- niindu-se, de regulă argumentat, importanţa pe
care o are pentru finalizarea schimburilor de mărfuri şi servicii în condiţii reciproc
avantajoase.
a. „ Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă ”
1. La dezbaterile Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional asupra
„Finanţării private a proiectelor de infrastructură”, reprezentantul unui grup de experţi
solicitaţi să ofere o variantă de text a făcut o remarcă care a stârnit mult interes fiind
îndelung comentată: „insistenţa fără precedent asupra bunei-credinţe, frecvenţa ei tot mai
mare în textele elaborate şi invocarea ei în practica relaţiilor comerciale internaţionale - arăta
dânsul - nu demonstrează că a crescut gradul în care este respectată, ci, dimpotrivă, că
este tot mai puţin respectată şi, nu de puţine ori, încălcată cu brutalitate”, motiv pentru
care s-a considerat că este necesară nu numai stipularea în texte, ci, îndeosebi, adoptarea de
măsuri practice de aplicare în: a. momentul încheierii contractelor, b. în derularea acestora
şi c. în predarea mărfii sau efectuarea serviciilor la nivelul cantitativ şi calitativ convenit.
2. „Convenţiile trebuie respectate cu bună-credinţă” - se stipulează în mod expres în
Codul Civil Român.
Mai departe, Codul precizează că „ele (convenţiile - prec. ns.) obligă nu numai la ceea ce
este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei,
după natura sa”.
3. în literatura de specialitate s-au acordat şi se acordă spaţii largi principiului bunei-
credinţe, atrăgându-se atenţia asupra valenţelor sale nu numai morale, ci şi juridice. „Buna-
credinţă - precizează I. Rosetti-Bălănescu, Ovid Sachelarie şi Nicolae G. Nedelcu - este
convingerea posesorului că are asupra lucrului ce posedă un drept de proprietate pe baza unui
titlu translativ a cărui invaliditate o ignoră”. în mod explicit, legea română stipulează că „po-
sesorul nu câştigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bună-credinţă; la cazul
contrariu, el este dator de a înapoia productele, împreună cu lucrul, proprietarului care-1
revendică”. Din reglementările Codului Comercial Român rezultă că buna-credinţă trebuie să
însoţească toate etapele tranzacţiei comerciale, inclusiv transportul până la predarea mărfii,
în condiţiile de calitate şi în cantitatea stipulate în contract.
b. Se poate exercita concurenţa pentru profit cu bună-credinţă?
1. în tranzacţiile comerciale internaţionale concurenţa are un rol important în obţinerea
beneficiilor (profitului). După cum am văzut, însă, „libertatea de concurenţă îşi are limita în
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 82
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 83
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 84
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 85
INTREBĂRI DE CONTROL
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 86
PROPUNERI DE REFERATE
Principiul concurenţei loiale.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 87
Unitatea de învăţare 8
După ce am precizat care este obiectul şi am definit principiile, în acest capitol vom
analiza izvoarele dreptului comerţului internaţional, asupra cărora s-au exprimat puncte de
vedere documentate în literatura de specialitate, subli- niindu-se importanţa şi semnificaţia
pe care o au în înţelegerea complexităţii acestei discipline juridice.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 89
1. Rerum natura
a. Romanii subliniau importanţa luării în considerare a cerinţelor decurgând din rerum
natura în înţelegerea surselor substanţiale ale dreptului,
surse de care nu poate face abstracţie nici concepţia cea mai pozitivist-juridică, după cum
observa W. Maihofer.
b. Factorii naturali impun normele comerciale; factorii naturali determină substanţa
normelor de drept comercial; factorii naturali impun modificarea sau adaptarea acestor
norme. Charles Montesquieu a stăruit mult asupra acestor factori în configurarea normelor de
drept în comerţul internaţional. „Astăzi nu facem comerţ cu Indiile - atrăgea atenţia marele
gânditor - decât prin banii pe care îi trimitem acolo. Romanii duceau acolo cam cincizeci de
milioane de sesterţi pe an. Aceşti bani, la fel ca şi ai noştri acum, erau transformaţi în mărfuri
pe care ei le aduceau în Apus. Toate popoarele care au făcut comerţ cu Indi- ile au adus
acolo întotdeauna metale şi au adus de acolo mărfuri”. Clima locuitorilor Indiilor - observa
Montesquieu - „nu le cere şi nici nu le îngăduie aproape nimic din ceea ce le vine de la noi”.
Ei umblă „în mare parte goi; veştmintele, potrivite pentru ei, le sunt procurate de către
propria lor ţară; iar religia lor care are asupra lor atâta putere, le insuflă silă faţă de lucrurile
care ne servesc nouă ca hrană”. Ei nu au deci nevoie decât de metalele noastre, care sunt
semnele valorilor, şi dau în schimb mărfuri, ceea ce datorită cumpătării şi naturii ţării lor au
din belşug. După opinia lui Montesquieu, „Indiile vor fi ceea ce sunt astăzi; şi, întotdeauna,
cei care vor face negoţ cu Indiile vor duce acolo bani şi nu vor aduce de acolo aşa ceva”. în
concepţia lui Montesquieu, factorii naturali au jucat întotdeauna un rol important în
elaborarea normelor dreptului comercial, determinând conţinutul şi configuraţia lor în
diferite sectoare şi având - la rândul lor, tocmai de aceea - un impact apreciabil asupra
dezvoltării schimburilor comerciale internaţionale. Referindu-se - în susţinerea acestei teze -
la comerţul cu popoarele africane, Montesquieu preciza că toate popoarele dezvoltate pot „să
facă cu ele un comerţ avantajos; pot să le facă să aprecieze ca foarte valoroase lucrurile
lipsite de orice valoare şi să obţină pentru aceste lucruri preţuri foarte mari”.
c. Comerţul mondial trebuie să ia în considerare nevoile cotidiene ale oamenilor şi
popoarelor şi să valorifice - prin norme juridice adecvate - rerum natura în optica modernă.
Dacă nu va răspunde acestor cerinţe, comerţul mondial nu se va dezvolta, nu-şi va atinge
obiectivele, iar normele dreptului, dacă vor contraveni acestor exigenţe, vor deveni o piedică
în extinderea schimburilor (fluxurilor) comerciale internaţionale.
§2. „Dat”-ul realităţii comerciale
a. Tocmai factorii obiectivi care configurează realitatea comercială internaţională
reprezintă acel „dat” de care legiuitorul este obligat să ţină seama în elaborarea normelor
dreptului comerţului internaţional. Franşois Geny - unul din cei mai remarcabili gânditori ai
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 90
dreptului - sublinia că factorii naturali sunt incluşi în „dat”-ul real al dreptului, având
caracterul unui dat primar, care trebuie să călăuzească activitatea legiuitorului.
b. Modul de obţinere a bogăţiilor, mijloacele de comunicaţie terestre, aeriene, fluviale,
maritime, drumurile, şoselele, clădirile, podurile, instalaţiile, mijloacele de comunicaţie prin
radio şi telecomunicaţii, bunăstarea sau starea precară a unor popoare, nevoile de existenţă
ale indivizilor - toate acestea şi multe altele alcătuiesc „dat”-ul realităţii comerciale dintr-o
zonă sau alta a lumii de care trebuie să se ţină seama în configurarea dreptului comerţului
internaţional. „Există în Europa - constata Charles Montesquieu - un fel de cumpănire între
naţiunile de la sud şi cele de la nord. Cele de la nord au tot felul de înlesniri ale vieţii şi
puţine trebuinţe; cele din urmă au multe trebuinţe şi puţine înlesniri ale vieţii”. Unora „natura
le-a dăruit mult, iar ele îi cer puţin; celorlalte natura le dă puţin, iar ele îi cer mult. Echilibrul
se menţine prin lenea cu care ea a înzestrat popoarele de la sud şi prin iscusinţa şi hărnicia cu
care le-a înzestrat pe cele de la nord. Acestea din urmă sunt nevoite să muncească mult;
altminteri ar duce lipsă de toate şi s-ar sălbătici”. Popoarele de la nord au nevoie de libertate
„datorită căreia ele dispun de mai multe mijloace pentru satisfacerea tuturor trebuinţelor pe
care natura le-a impus”.
c. Analizele efectuate pe parcursul timpului asupra evoluţiei dreptului comerţului
internaţional confirmă că normele sale sunt concepute sub impulsul „dat”-ului realităţii
comerciale, având, apoi, dacă sunt corect elaborate, o importantă influenţă asupra
schimburilor comerciale, în general, facilitând anumite raporturi comerciale sau
restrângându-le pe altele, potrivit cerinţelor impuse de „dat”-ul realităţii comerciale.
§3. Configurarea normelor juridice sub influenţa cerinţelor dezvoltării vieţii comerciale
a. Dezvoltarea relaţiilor comerciale este determinată de anumite legităţi, care trebuie
cunoscute şi luate în considerare la elaborarea normelor dreptului comerţului internaţional.
Este greu de crezut că s-ar putea neglija cererea şi oferta în aşezarea şi orientarea
schimburilor comerciale. După cum observa Montesquieu, „cartaginezii erau pe drumul
bogăţiilor, şi dacă s-ar fi dus până la al patrulea grad de latitudine nordică şi până la al
cincisprezecelea grad de longitudine, ei ar fi descoperit Coasta de Aur şi ţărmurile vecine”.
Cererea pentru produsele pe care le ofereau ar fi fost cu mult mai mare, iar comerţul făcut de
ei urma să fie „cu mult mai însemnat decât cel care se face astăzi, când America pare că a
făcut să se deprecieze bogăţiile tuturor celorlalte ţări”. Cartaginezii ar fi dat acolo „peste
comori pe care romanii nu le puteau răpi”.
b. Configurarea normelor dreptului comerţului internaţional este influenţată şi de
caracterul consumptibil sau neconsumptibil al produselor care fac obiectul schimburilor
comerciale internaţionale. De asemenea, este influenţată de faptul că mărfurile sunt mobile
sau imobile, divizibile sau indivizibile, nemaivorbind de statutul terenurilor, pădurilor,
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 91
apelor, de statutul mării - dacă este teritorială sau liberă de statutul teritoriilor submarine, al
spaţiului aerian, al spaţiului cosmic etc. Raporturile comerciale internaţionale reflectă aceste
realităţi, iar normele juridice trebuie concepute astfel încât să le valorifice în interesul
dezvoltării economice mondiale.
c. Dar nu numai cerinţele comerciale prezente, ci şi cele viitoare trebuie luate în
considerare în procesul complex al configurării normelor dreptului comerţului internaţional,
deoarece comerţul, în general, şi schimburile comerciale internaţionale, în cazul analizat,
constituie unul din factorii cei mai dinamici ai dezvoltării economice. Cantonarea normelor
elaborate numai la prezent ar fi o mare greşeală. Ele trebuie să răspundă cerinţelor imediate,
privind, însă, la viitor, căruia trebuie să-i configureze evoluţia şi să-i garanteze dezvoltarea în
conformitate cu cerinţele zilei de mâine a comerţului internaţional.
Experienţa a demonstrat că acele norme juridice - emise potrivit dorinţelor şi, mai ales,
intereselor unui sau unor grupuri restrânse, ori unor indivizi, care au beneficiul vremelnic al
Puterii politice - nu servesc nici cerinţelor dezvoltării vieţii comerciale prezente şi, cu atât
mai puţin, celei viitoare. Asemenea norme simt sortite abrogării - mai devreme sau mai
târziu - obligând legiuitorul la elaborări legislative prin luarea în considerare a tuturor
cerinţelor obiective ale dezvoltării vieţii comerciale internaţionale.
Iată de ce: 1. rerum natura; 2. „dat”-ul realităţii comerciale; 3. cerinţele dezvoltării
vieţii comerciale se constituie într-un adevărat sistem de izvoare în sens material ale
dreptului comerţului internaţional. Ele alcătuiesc „dat”-ul, care urmează a determina
„construitul” - acel proces tehnic juridic - prin care această realitate comercială devine
drept; acea multitudine de modalităţi, prin care conţinutul perceptiv al normei de drept
devine regulă de conduită, se impune ca model de urmat în relaţiile comerciale
internaţionale.
A subaprecia sau a neglija, pur şi simplu, „dat”-ul realităţii, când construieşti norma
juridică, înseamnă a promova forme fără fond, ceea ce ar fi extrem de dăunător în relaţiile
comerciale internaţionale. Tocmai de aceea, atunci când studiem izvoarele dreptului
comerţului internaţional, este necesar să efectuăm o analiză completă a acestora, atât în
sensul lor material, cât şi în sensul lor formal, explicând modalităţile în care realitatea
comercială este reflectată în drept, îmbrăcând forma juridică necesară expansiunii comerţului
mondial, dezvoltării economice a tuturor naţiunilor.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 92
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 93
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 94
3. Codurile de comerţ exterior asigură sistematizarea legislaţiei din acest domeniu, care -
în cele mai multe cazuri - este răspândită în mai multe acte normative.
Exemplul cel mai frecvent citat este Codul Comercial Uniform al Statelor Unite ale
Americii (Uniform Commercial Code), care este aplicat în toate statele federale şi care a
apărut ca o necesitate în direcţia 1. elaborării unui cadru juridic comun şi uniform pentru
statele federaţiei; 2. facilitării schimburilor comerciale dintre statele federaţiei şi dintre
acestea şi alte state.
a. 3. Legile speciale
1. în ţările care n-au adoptat încă un Cod Comercial Uniform sau un Cod de Comerţ
Exterior sunt emise legi speciale prin care sunt reglementate raporturile comerciale
internaţionale.
2. Legile speciale, la rândul lor, se împart în două categorii: a. cele care conţin norme cu
caracter general în domeniul comercial, inclusiv norme care reglementează raporturile
comerciale internaţionale şi b. cele care conţin norme care reglementează raporturile de
comerţ internaţional.Din prima categorie fac parte legile ordinare care reglementează rapor-
turi comerciale dintr-o anumită zonă sau dintr-un anumit sector al schimburilor comerciale.
Din a doua categorie fac parte legile care reglementează raporturile comerciale cu elemente
de intemaţionalitate.
In literatura juridică s-au enunţat trei condiţii ca legea naţională să fie aplicată unui raport
juridic de comerţ internaţional: a. subiecţii raportului juridic să nu fi desemnat ca lex
contractus o altă lege naţională; b. unul din subiecţii raportului juridic să fie resortisant al
ţării căreia aparţine legea respectivă; c. aplicarea acelei legi naţionale să fie acceptată de
ambii subiecţi ai raportului juridic.
Această succintă analiză îngăduie concluzia că cea mai potrivită soluţie ar constitui-o
elaborarea unui Cod de comerţ exterior, care să ofere acea reglementare de ansamblu, în
măsură a facilita activitatea atât de complexă şi diversificată în acest domeniu.
b. Legea civilă
1. Chiar în primul articol al Codului comercial român se stipulează în mod expres că în
comerţ se aplică normele din acest cod, iar acolo unde aceste norme nu dispun „se aplică
Codul civil”.
2. Legea civilă - în cazul enunţat, Codul Civil Român - este un izvor formal al dreptului
comercial, în general, inclusiv al dreptului comerţului internaţional.
3. în toate acele cazuri în care nu există o dispoziţie expresă în legea comercială, se
aplică legea civilă care „constituie dreptul comun în materie”. Aşadar, legea civilă este
norma generală, iar legea comercială, norma specială, care are prevalenţă asupra legii civile,
potrivit principiului care guvernează materia. Se înţelege că acest principiu se aplică numai
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 95
în cazul în care în legea specială nu se dispune expres că se va aplica legea generală, adică
norma de drept civil, care constituie, în circumstanţele date - dreptul comun.
c. Uzurile sau obiceiul juridic
1. Uzurile constituie, încă, un izvor de drept în dreptul comerţului internaţional, deşi
sfera sa tinde să se restrângă pe măsură ce legea îşi extinde câmpul de aplicare.
2. în practică se disting trei categorii de uzuri: a. locale, b. regionale, c. naţionale, care
pot fi evocate în raporturile de comerţ internaţional.
3. în acest subcapitol am evocat numai existenţa uzurilor ca una din componentele
izvoarelor interne ale dreptului comerţului internaţional, urmând a fi examinate în substanţa
lor în cadrul uzurilor comerciale internaţionale.
d. Practica judecătorească
1. Practica judecătorească naţională - care nu constituie un izvor de drept în sensul deplin
al acestei noţiuni - are importanţă în pronunţarea soluţiilor de către instanţele specifice
comerţului internaţional.
2. Practica judiciară poate manifesta flexibilitate în cazul excepţiei de ordine publică,
prin admiterea validităţii clauzei aur în contractele de comerţ internaţional sau în privinţa
clauzei compromisorii.
Se înţelege că practica judiciară are o pondere mai mare şi o influenţă mai accentuată în
sistemul „Common-Law”, în comparaţie cu sistemul „Civil- Law”. Totuşi, când - pentru
soluţionarea unei cauze privind un raport juridic de comerţ internaţional - se recurge la o
instanţă de judecată naţională trebuie cunoscute temeinic procedurile care, în multe cazuri,
joacă un rol recunoscut şi apreciat ca atare în dreptul comerţului internaţional.Toţi analiştii
apreciază rolul important al convenţiilor în sistemul izvoarelor dreptului comerţului
internaţional. Mai mult, unii autori consideră convenţiile internaţionale ca fiind substanţa
„dreptului comerţului internaţional” sau „principalul izvor internaţional al dreptului
comerţului internaţional”.
Convenţia internaţională este o înţelegere convenită între două sau mai multe state sau
organizaţii internaţionale pentru reglementarea unor probleme internaţionale. Conţinutul
convenţiilor internaţionale îl formează drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi conduita
pe care acestea se obligă să o respecte în aplicarea şi realizarea celor convenite.
Convenţiile internaţionale pot fi: bilaterale sau multilaterale şi pot îmbrăca forma
tratatelor, pactelor, acordurilor, precum şi alte forme asupra cărora pot conveni părţile.
a. Convenţiile bilaterale
1. Aceste convenţii ocupă un loc foarte important în ansamblul înţelegerilor comerciale
internaţionale ale statelor, având în vedere posibilităţile multiple pe care le oferă pentru a
conveni modalităţile practice privind derularea schimburilor comerciale pe baza interesului
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 96
2. Acordul comercial
1.înţelegerile privind schimburile comerciale între două ţări pot îmbrăca şi alte forme,
cum sunt: programele de schimburi de mărfuri, memorandum-ul etc.
2. Condiţia valabilităţii o constituie aprobarea acestor înţelegeri de către organele
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 97
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 98
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 99
texte uniforme privind dreptul material, în domenii în care diversitatea era dominantă.
Doctrina consideră că regulile elaborate sunt componenta unui proces care trebuie să aibă
continuitate, acoperind treptat, toate domeniile ce cad sub incidenţa dreptului comerţului
internaţional.
Uniformizarea dreptului substanţial presupune cunoaşterea temeinică a textelor existente,
pentru a reţine şi codifica ceea ce este comun, acoperind şi reflectând interesele generale
în materie.
Convenţiile elaborate nu exclud particularităţile, diferenţele. Ele urmăresc, însă,
facilitatea schimburilor comerciale într-un sistem juridic, în condiţiile menţinerii unor
elemente specifice, tradiţionale.
- Convenţia privind legea uniformă asupra vânzării internaţionale de bunuri
mobile corporale.
- Convenţia privind legea uniformă asupra formării contractelor de vânzare
internaţională de bunuri mobile corporale.
- Convenţia privind contractele de vânzare internaţională de mărfuri, menită a
înlocui Convenţiile de la Haga adoptate în 1964 referitoare la bunurile mobile corporale.
- Convenţia privind recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine.
- Convenţia privind arbitrajul comercial internaţional' prin care sunt promovate
reguli uniforme referitoare la cauzele arbitrale comerciale.
- Convenţia privind raporturile ce rezultă din contractul de expediţie sau în legătură cu
acesta.
- Convenţia privind transportul de mărfuri pe Dunăre.
- Convenţia privind transportul combinat al mărfurilor pe calea ferată şi Dunăre.
- Convenţia privind prescripţia în materie de vânzare internaţională de mărfuri.
- Protocolul de modificare a Convenţiei privind prescripţia în materie de vânzare
internaţională de mărfuri.
- Prin Legea nr. 43, Decretul 1008 din 1937, România a ratificat Convenţia internaţională
privind unificarea anumitor reguli referitoare la privilegiile şi ipotecile maritime.
- Prin Decretul nr. 87 din 1973, România a ratificat Convenţia privind colaborarea în
navigaţia maritimă comercială.
- Prin Decretul nr. 343 din 1981 a fost ratificată Convenţia Naţiunilor Unite privind
transportul de mărfuri pe mare.
- Prin Decretul nr. 451 din 1972, România a ratificat Convenţia privind contractul de
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 100
4.1. România participă la mai multe convenţii multilaterale în domeniul vamal. Aşa, de
pildă, prin Decretul nr. 420 din 1979, ţara noastră a aderat, la cerere, la Convenţia vamală
privind transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R..
4.2. Ţara noastră participă la convenţii multilaterale în domeniul arbitrajului comercial
internaţional. Astfel, prin Decretul nr. 186 din 1961 a fost ratificată Convenţia privind
recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine.
4.3. România participă la Convenţia europeană de arbitraj comercial internaţional,
care se aplică convenţiilor de arbitraj încheiate pentru reglementarea litigiilor născute sau
care se vor naşte din operaţii de comerţ internaţional, între persoanele fizice sau juridice
având, în momentul încheierii Convenţiei, reşedinţa lor obişnuită sau sediul în State
Contractante diferite.
4.4. Ţara noastră participă la Convenţia privind reglementarea diferendelor relative la
investiţii între state şi persoane ale altor state, care stipulează că fiecare stat contractant
recunoaşte orice sentinţă dată în cadrul convenţiei „ca fiind obligatorie şi asigură
executarea pe teritoriul său a obligaţiilor pecuniare pe care sentinţa le impune ca şi când
ar fi vorba de o judecată definitivă a unui tribunal funcţionând pe teritoriul zisului stat”.
5.1. în baza Decretului nr. 480 din 1971, ţara noastră participă la Acordul General pentru
Tarife Vamale şi Comerţ (GATT).
5.2. în baza Decretului nr. 493 din 1972 şi a Decretului nr. 26 din 1977, România
participă la F.M.I..
5.3. în baza Decretului nr. 494 din 1972, România participă la Banca Internaţională de
Reconstrucţie şi Dezvoltare, iar în baza Legii nr. 24 din 1990, ţara noastră participă la
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 101
5.4. în baza Legii nr. 28 din 1991, ţara noastră participă la Corporaţia Financiară
Internaţională, iar în baza Legii nr. 43 din 1992, România participă la Agenţia
Multilaterală de Garantare a Investiţiilor.
5.5. Prin Decretul nr. 183 din 1980, ţara noastră a aprobat Acordul privind procedurile
în materie de autorizaţii de import. România a acceptat unele înţelegeri convenite în
timpul negocierilor comerciale multilaterale în Runda Tokio a Acordului General pentru
Tarife Vamale şi Comerţ.
La 10 decembrie 1992 a fost semnat la Geneva Acordul între statele membre A.E.L.S.
şi România.
In temeiul acestui Acord, România a încheiat acorduri bilaterale separate cu Austria,
Confederaţia Elveţiană, Finlanda, Irlanda, Norvegia şi Suedia cu privire la comerţul cu
produse agricole de bază.
Atât Acordul de bază, cât şi acordurile bilaterale constituie un cadru juridic coerent
pentru dezvoltarea raporturilor de comerţ internaţional între agenţii economici din ţara
noastră şi agenţii economici din Austria, Elveţia, Finlanda, Irlanda, Norvegia şi Suedia.
In Acord se stipulează că „părţile semnatare îşi exprimă hotărârea să elimine progresiv
obstacolele la o parte substanţială a comerţului lor”, în conformitate cu Acordul General
pentru Tarife Vamale şi Comerţ, urmărind promovarea „prin expansiunea comerţului
reciproc” a dezvoltării armonioase a relaţiilor economice între statele A.E.L.S. şi România.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 102
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 103
3. Uzanţele comerciale
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 104
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 105
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 106
b. 2. Uzanţele convenţionale
1. Aceste uzanţe sunt expresia autonomiei de voinţă a părţilor contractante. Ele mai sunt
numite uzanţe de fapt sau interpretative, fiind definite drept practici şi obişnuinţe între
părţile contractante - mai mult sau mai puţin generalizate şi uniformizate - respectate de
participanţii la raporturile comerciale internaţionale în afacerile care definesc înţelesul unei
norme juridice existente printr-un obicei constant sau care servesc la lămurirea unui
contract, dând eficienţă voinţei prezumate a părţilor, prin precizarea limitelor acestei voinţe.
2. Autoritatea uzanţelor convenţionale rezultă din acordul de voinţă expres, tacit sau cel
puţin prezumat al părţilor. în temeiul acestui acord de voinţă, părţile au libertatea de opţiune
asupra conţinutului contractului. Şi în cazul uzanţelor convenţionale: a. durata în timp a
practicilor şi obişnuinţelor dintre părţile contractante; b. constanţa în aplicare şi c.
repetabilitatea au o semnificaţie deosebită.
3. Uzanţele convenţionale au forţa juridică a unei clauze contractuale, deoarece ele
cuprind practici care se integrează în contracte şi sunt grefate pe acestea la încheierea şi
executarea lor. Din aceste considerente, uzanţele convenţionale au un caracter concret, sunt
mobile şi, de regulă, empirice. Dacă în cazul acordului expres al părţilor, uzanţele sunt
recepţionate contractual cu uşurinţă, în cazul acordului lor tacit, uzanţele se pot deduce din
clauzele contractului, iar - în lipsa unui acord expres sau tacit - uzanţele comerciale
convenţionale sunt prezumate, deci, subînţelese, dacă în mod repetat, în contracte de acelaşi
tip, părţile au recurs la ele.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 107
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 108
modifica; b. îl pot adapta la tranzacţia comercială în care se angajează sau c. pot deroga de la
această formă, dacă interesul celor care contractează impun aceasta.
în ultimii ani, s-au conturat, tot mai mult, unele condiţii generale în contractele
comerciale internaţionale, care sunt prezentate sub forma contracte- lor-tip, putând fi, nu de
puţine ori, contracte de adeziune. Practica a demonstrat că în asemenea situaţii se pun cel
puţin două probleme: a. una de interpretare, orice clauză îndoielnică interpretându-se
împotriva celui care a propus-o şi deci, în favoarea celui care se obligă; b. una privind
cunoaşterea şi înţelegerea condiţiilor generale de către părţi, pentru că ele nu se pot obliga să
dea curs unor clauze necunoscute sau neînţelese, având în vedere miza, adeseori importantă,
în derularea unui contract de comerţ internaţional.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 109
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 110
Atât doctrina, cât şi practica raporturilor de comerţ internaţional atrag atenţia asupra
1.
rolului ce revine principiilor fundamentale în ansamblul izvoarelor dreptului comerţului
internaţional.
2. In baza Regulamentului Curţii de Arbitraj a Camerei de Comerţ Internaţional din
Paris, în cazul absenţei unor norme de drept aplicabile, arbitrii sunt ţinuţi să se orienteze - în
soluţiile pe care urmează să le pronunţe - după stipulaţiile contractului şi uzanţele comerciale
în materie, făcând apel, în completarea lor, la principiile fundamentale ale dreptului
comerţului internaţional, principii comune tuturor sistemelor de drept.
3. Asemenea principii fundamentale au fost elaborate şi promovate în relaţiile comerciale
internaţionale din cele mai vechi timpuri. Am văzut, deja, în capitolele anterioare, ce
importanţă au avut aceste principii în comerţul european, asiatic, african, nord-american şi
latino-american. Am văzut, de asemenea, cum evoluează principiile libertăţii comerţului,
libertăţii convenţiilor, egalităţii juridice a părţilor, concurenţei loiale, bunei-credinţe sub
impactul sfidărilor acestui sfârşit de secol şi de mileniu. în lumina acestor analize, cu-
noaşterea şi promovarea principiilor dreptului comerţului internaţional este o cerinţă
imperioasă a derulării normale a raporturilor comerciale internaţionale.
§5. Rolul doctrinei
1. Este cunoscut că doctrina este evocată ca izvor de drept în mai multe ramuri,
demonstrându-se locul ce-i revine în elaborarea şi aplicarea normelor juridice. După cum se
ştie, Uniform Commercial Code în Statele Unite ale Americii a fost redactat din iniţiativa
unor profesori, fiind, apoi, adoptat, pe cale legislativă, de statele membre ale Uniunii, cu
excepţia Statului Louisiana. în Statele Unite există Restatement of the Law (Reafirmarea
Dreptului), pregătit şi publicat constant de ştiinţă, îndeosebi de profesori la facultăţile de
drept. Cu toate că Restatement of the Law n-a fost acceptat pe cale legislativă, aşa cum s-a
întâmplat cu Uniform Commercial Code, instanţele americane - federale şi locale - îl citează,
ca şi cum ar avea forţa juridică a unor reguli de drept, ceea ce demonstrează că Restatement
of the Law - document de doctrină - reprezintă un izvor de drept în dreptul american.
2. Doctrina are o importanţă deosebită în căutarea şi găsirea unor soluţii viabile - mai ales
în absenţa unor norme de drept pozitiv care să reglementeze relaţiile comerciale
internaţionale. Aceste soluţii vizează mai ales: a. finalităţile schimburilor comerciale şi b.
cooperarea economică internaţională.
3. In literatura de specialitate privind dreptul comerţului internaţional, numit şi „dreptul
afacerilor internaţionale”, au fost examinate pe larg asemenea probleme fundamentale cum
sunt: principiile şi normele generale care trebuie să guverneze tranzacţiile internaţionale;
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 111
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 112
INTREBĂRI DE CONTROL
PROPUNERI DE REFERATE
Uzanţele comerciale.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 113
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 114
Unitatea de învăţare 9
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 115
raport voliţional........................................................................................202
1.3.2 Raportul juridic de comerţ internaţional este un
raport valoric urmărind obţinerea unor beneficii ..................................... 204
1.3.3 Raportul juridic de comerţ internaţional conţine un
element de extraneitate .................................................................. 203
2. Conţinutul raportului juridic de comerţ internaţional ............................. 200
2.1 Definiţie ..............................................................................................
500
2.2 Obligaţiile şi drepturile dobândite de participanţii la
raportul juridic de comerţ internaţional ..................................................... 600
2.3 Reciprocitatea drepturilor şi obligaţiilor ............................................. 200
3. Obiectul raportului juridic de comerţ internaţional ................................. 300
3.1 Noţiune ..................................................................................................
200
3.2 Caracterul obligaţional al raportului juridic de comerţ
internaţional .......................................................................................
500
3.3 Obligaţia de rezultat a obiectului raportului juridic de
comerţ internaţional ..............................................................................200
De retinut!................................................................................................
Intrebări De Control....................................................................
Propuneri De Referate.............................................................
Bibliografie Specifică Unităţii De Învăţare 9 ..............................
Comerţul internaţional se desfăşoară în cadrul unor raporturi care cad sub incidenţa
normelor dreptului comerţului internaţional. Aceste raporturi se stabilesc între participanţii la
schimburile comerciale internaţionale, având un obiect determinat şi vizând finalităţi
convenite între părţi în baza principiilor şi normelor fundamentale care guvernează comerţul
internaţional şi cooperarea economică şi tehnico-ştiinţiflcă internaţională.
1. Raportul juridic de comerţ internaţional apare numai în cazul în care există anumite
premise. Toţi analiştii sunt de acord că aceste premise sunt:
a. norma juridică de comerţ internaţional;
b. participanţii la raporturile comerciale internaţionale;
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 117
c. existenţa unor împrejurări care produc efecte juridice prin realizarea lor.
3. Existenţa unor împrejurări care produc efecte juridice prin realizarea lor
1. Actele şi faptele de comerţ internaţional sunt acele împrejurări de care norma juridică
leagă naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic de comerţ internaţional.
2. Faptele juridice sunt acele împrejurări - evenimente şi acţiuni - de care normele
dreptului comerţului internaţional ataşează consecinţe juridice. Actele juridice sunt acte de
voinţă (volitive) săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice. Operaţiunea juridică este
un mijloc sau o tehnică juridică la care se recurge în scopul realizării actului comercial
internaţional.
3. în sens restrâns (stricto sensu) faptele juridice de comerţ internaţional nu includ actele
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 118
juridice, referindu-se numai la fapte naturale (inundaţia, cutremurul, trăznetul^ etc.), care au
loc independent de voinţa omului, dar produc efecte juridice. In sens larg (lato sensu),
faptele juridice includ şi actele juridice.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 119
constata că „istoria comerţului este istoria relaţiilor dintre popoare” şi că prin comerţ se poate
dobândi bunăstarea, înfloresc meşteşugurile.
2. Analizând raporturile juridice de drept comercial, profesorul Mircea Djuvara constata
că participanţii, îndeosebi societăţile comerciale, „pun în joc, nu o responsabilitate ilimitată a
componenţilor societăţii”, ci „o responsabilitate limitată”, dând exemplul acţionarului unei
societăţi, care atunci „când cumpără o acţiune, nu înţelege să se facă răspunzător cu toată
averea, ci numai cu suma pe care a pus-o când a cumpărat acţiunea”. După opinia reputatului
analist „reglementarea acestui mijloc extraordinar de eficace în ziua de astăzi constituie
una din părţile centrale ale dreptului comercial”.
3. Este lesne de înţeles că în raporturile juridice de comerţ internaţional beneficiile nu se
realizează cu uşurinţă, în condiţiile unei competiţii tot mai puternice. De aceea, atât la
încheierea contractelor de comerţ internaţional, cât şi pe parcursul realizării clauzelor
stipulate, trebuie să se facă tot ce se cuvine pentru ca: a. produsele să fie la nivelul calitativ al
pieţei mondiale şi, în orice caz, a celei locale, unde se efectuează livrarea mărfii; b. preţurile
practicate să fie atractive.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 120
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 121
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 122
NOŢIUNE
1. Specialiştii sunt de acord că prin obiectul raportului juridic se înţeleg acţiunile pe care
titularii dreptului subiectiv le întreprinde sau le solicită în cursul desfăşurării raportului
juridic.
2. Obiectul raportului juridic defineşte conduita la care se referă conţinutul acestui
raport.
3. în literatura de specialitate s-a susţinut că obiectul raportului juridic ar fi bunurile, deci
marfa, produsul respectiv, iar în optica altor autori ar fi „bunurile şi acţiunile”.
Ca şi alţi autori, suntem de părere că obiectul raportului juridic de comerţ internaţional -
ca, de altfel, a oricărui raport juridic - îl reprezintă conduita, o anumită prestaţie în scopul
realizării conţinutului raportului juridic. După cum observă profesorul Dan Ciobanu în
„Introducerea în studiul dreptului”, prin raporturile juridice „părţile se obligă să întreprindă
acţiuni pe care altfel nu ar fi obligate să le întreprindă, sau să nu înteprindă acţiuni pe care
altfel ar fi libere să le întreprindă”. Aşadar, conduita, o anumită prestaţie defineşte obiectul
raportului juridic de comerţ internaţional.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 123
ceva, în folosul său, adică să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract.
3. Obiectul raportului juridic de comerţ internaţional se distinge şi prin aceea că prestaţia
debitorului faţă de creditor este, în mod curent, o acţiune, constând în obligaţia debitorului de
a da sau de a face, ca expresie a specificului^ schimburilor comerciale internaţionale.
Intr-o economie de piaţă „marea majoritate a bunurilor rămân pe piaţă”, adică în comerţ.
Operaţiunile efectuate de comercianţi în legătură cu aceste bunuri - ansamblul tranzacţiilor
comerciale care implică cumpărarea în scopul de a le revinde - definesc o anumită conduită a
acestora, vizând obţinerea unui beneficiu (profit).
Este evident că operaţiunile de import şi export de mărfuri şi servicii pe care le desfăşoară
comercianţii - persoane fizice şi juridice (în principal, societăţi comerciale) - implică, de
regulă, o prestaţie, deci o anumită conduită în legătură cu bunurile respective. Tocmai
această conduită constituie obiectul raportului juridic de comerţ internaţional.
Aşadar, obiectul raportului juridic de comerţ internaţional este prestaţia (conduita,
comportamentul) subiectului pasiv pe care acesta o datorează subiectului activ, în vederea
satisfacerii intereselor sale legitime.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 124
INTREBĂRI DE CONTROL
PROPUNERI DE REFERATE
Premisele rapotului juridic de comerţ internaţional
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 125
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 126
Unitatea de învăţare 10
SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC DE COMERT INTERNATIONAL
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 127
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 128
1. Comerţul internaţional este exercitat de către persoane fizice şi juridice care sunt
comercianţi. în temeiul Codului Comercial Român „sunt comercianţi aceia care fac fapte de
comerţ, având comerţul ca o profesie obişnuită, şi societăţile comerciale”. Statul, judeţul şi
comuna „nu pot avea calitatea de comerciant”. Orice persoană care, „în chip accidental, face
o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată comerciant” . Astfel, în baza Codului
comercial, este considerat comerciant acea persoană fizică sau juridică care: a. exercită acte
obiective de comerţ prin natura sau forma lor; b. din exercitarea actelor de comerţ şi-au făcut
profesia lor obişnuită (Cotidie et continue exercere qui non quidem semel et raro, sed
frequenter et saepius mercani consuevit) , deci, este vorba despre exercitarea continuă,
sistematică, permanentă a actelor de comerţ; c. acţionează în numele său, asumându-şi toate
riscurile implicate prin actele de comerţ pe care le efectuează; d. exerciţiul comerţului se
face în scop de a obţine beneficii, de a câştiga.
Potrivit aceloraşi reglementări, societăţile comerciale au calitatea de comerciant de la
constituirea lor, ceea ce le îngăduie să exercite actele obiective de comerţ prevăzute de lege.
2. Atât comercianţii persoane fizice, cât şi comercianţii persoane juridice, exercitând în
temeiul legii acte de comerţ, sunt, în mod firesc, subiecte ale raportului juridic comercial.
3. După cum se ştie, însă, acte şi fapte de comerţ exercită şi alte persoane, care nu simt
cuprinse în sfera conceptului de comerciant. Astfel, nici statele, nici organizaţiile
interguvemamentale, cum ar fi instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite sau alte instituţii
specializate nu au şi nu pot avea calitatea de comerciant. Cu toate acestea, aşa cum vom
vedea, atât statele, cât şi o parte din organizaţiile interguvemamentale participă la unele
raporturi de comerţ in- temaţional.
4. Persoanele fizice şi juridice, care nu sunt comercianţi, pot efectua acte şi fapte de
comerţ, participând la raporturile juridice comerciale, dacă au capacitatea deplină de
exerciţiu, dar această participare - fiind izolată, accesorie sau, adesea, accidentală,
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 129
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 130
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 131
INTREBĂRI DE CONTROL
1. Care sunt agenţii economici specifici comerţului exterior?
PROPUNERI DE REFERATE
Rolul întreprinzătorului în comerţul internaţional.
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 133
TEST GRILA
a. comercialitatea
b. nationalitatea
c. nepatrimonialitatea
a. da, intotdeauna
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 134
c. cateodata
c. dreptului civil
a. corect
b. incorect
7. Sediul unei societati comerciale, domiciliul unei persoane fizice (ori in lipsa
acestuia resedinta) partilor, situate in state diferite confera elementul de
internationalitate unui raport juridic comercial ?
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 135
c. doar obligatii
b. cu caracter special
c. tratate internationale
a. uzante conventionale
b. uzante cutumiare
c. uzante locale
a. corect
b. incorect
a. fapta
b. vointa
c. diligenta
15. Lex voluntatis este regula care se manifesta in sfera contractelor comerciale
internationale , potrivit careia fondul si efectele obligationale ale contractelor
respective vor fi deduse jurisdictiei anume aleasa de catre parti .
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 137
a. nu, deoarece conditiile de forma ale unui act juridic sunt stabilite de
legea care ii carmuieste fondul
b. devize
c. efecte de comert
b. societatile civile
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 138
a. statele
b. societatile nationale
c. organizatiile guvernamentale
21. Daca o societate comerciala are mai multe sedii pe teritoriile mai multor state
determinant pentru identificarea nationalitatii acesteia este :
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 139
23. Sunt recunoscute de plin drept in Romania persoanele juridice straine cu scop
patrimonial , valabil constituite in statul a carei nationalitate o au ?
24. Statutul juridic al sucursalei infiintate de catre o societate comerciala intr-o alta
tara este supus :
25. Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al carui teritoriu si-a
stabilit propriul sediu independent de legea aplicabila persoanei juridice care a
infiintat-o
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 140
27. Potrivit principiului de jure gestionis persoanele fizice si juridice , din state
diferite, se situeaza :
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 141
a. 50
b. 40
c. 20
a. 200 de angajati;
b. 400 de angajati;
c. 500 de angajati
34. In prezent Grupurile Europene de Interes Economic sunt recunoscute si isi pot
desfasura activitatea in Romania ?
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 142
a. 20.000 €;
b. 25.000 €;
c. 50.000 €
a. comercialitatea;
b. nationalitatea;
c. necomercialitatea
38. Contractele de comert international se divid dupa obiectul lor in contracte care
genereaza obligatii:
a. de a imprumuta
b. de a da
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 143
c. de a asigura
a. trei ani;
b. cinci ani;
c. zece ani
a. oricand
a. in Lex fori
c. in Lex causae
42. Prin introducerea in contract a clauzei penale partile contractante pot sa prevada
ca debitorul :
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 144
a. care se obliga
b. care nu se obliga
45. Daca o clauza este interpretabila din cauza redactarii sale ori dintr-un alt
considerent se aplica regula de drept conform careia contractul:
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 145
a. uzanta comerciala
b. clauza stipulata
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 146
a. de catre debitor
a. voluntar
b. profesional
c. dualist
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 147
a. in numele comitentului
a. intermediere
b. de mandat
c. de reprezentare
56. Raporturile juridice de tip agency se stabilesc intre parti printr-o intelegere
numita :
a. fair play
b. agreement
c. duty – free
a. agent servant
b. agent principal
c. agent secundar
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 148
a. in nume propriu
b. in numele principalului
c. in numele brokerului
a. lex voluntatis
b. lex fori
61. In situatia in care reprezentarea are ca obiect administrarea sau orice alt act de
dispozitie referitoare la un imobil legea care carmuieste va fi:
a. lex contractus
c. bona fides
c. acest fapt este rezultatul unei clauze pentru care comitentul nu este
vinovat
a. doi ani
b. trei ani
a. da
b. nu
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 150
a. da
b. nu
69. O oferta de a contracta facuta verbal intre partile prezente , cu exceptia cazului
in care din imprejurari rezulta contrariul :
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 151
70. Intre partile contractante absente este valabila regula potrivit careia aceptarea
ofertei produce efecte in momentul in care indicatia de acceptare parvine ofertantului
?
a. nu, niciodata
b. da
71. Este exceptata de la regula potrivit careia aceptarea ofertei produce efecte in
momentul in care indicatia de acceptare parvine ofertantului, imprejurarea ca
indicatia de acceptare nu parvine ofertantului in termen de acceptare stabilit de el ori
in lipsa unei stipulatii in cadrul unui termen rezonabil?
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 152
a. da
b. nu
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 153
77. Este raspunzator vanzatorul pentru orice lipsa de conformitate care exista in
momentul transmiterii riscurilor catre cumparator chiar daca aceasta lipsa se iveste
ulterior :
a. da
b. nu
78. Isi va pierde cumparatorul dreptul sau de a cere daune interese din partea
vanzatorului in situatia in care va recurge la un alt mijloc
a. da
b. nu
a. da
b. nu
a. nedeterminata
b. determinata
c. rezonabila
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 154
a. scrisoare deschisa
b. notificare
a. burse generale
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 155
a. generale
b. de import si de export
c. speciale
a. producatorul de bunuri
b. brokerul
c. factorul
87. Daca cele trei parti implicate in operatiunea de leasing sunt resortisantii
aceluiasi stat se aplica :
a. lex voluntatis
b. lex fori
c. bona fides
a. total
b. direct
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 156
c. mixt
a. factorul
b. utilizatorul
c. brokerul
a. da
b. nu
a. de fapt
b. de drept
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 157
a. expeditorului
b. intreprinzatorului
c. carausului
a. ferata
b. maritima
c. rutiera
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 158
98. Actiunile care decurg din raporturile contractuale in cazul litigiilor privind
derularea contractelor de transport rutier international se prescriu :
a. intr-un an
b. in cinci ani
c. nu se prescriu
a. nu stinge actiunea
b. stinge actiunea
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011
Dreptul Comertului International 159
Răspunsuri test
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr.
Ionescu Mircea Felix Melineşti – Dreptul Comertului International, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2011