Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Copilaria Mica-Imaginea de Sine
Copilaria Mica-Imaginea de Sine
Cuprins
INTRODUCERE
diferită de cea de familie , chiar dacă păstrează amprenta atmosferei familiale . Această
instituţie îl aşază pe copil într-un cadru nou prin dimensiunile şi conţinutul său . Aici
copilul ia cunoştinţă cu activităţi şi obiecte care-i stimulează gustul pentru investigaţie şi
acţiune , îl provoacă să se exprime şi îi propune , incipient , angajarea în relaţii sociale
de grup .
Cu cât copilul este mai solicitat de factorii excitanţi cognitivi , psihomotori şi
afectivi cu o intensitate optimă , cu alternanţă tonică , cu atât acumulările asimilatorii
sporesc , se formează structurile intelectuale şi , prin consum energetic , sporesc
funcţiile segmentelor psihice receptoare de informaţii şi ale capacităţilor intelectuale de
esenţializare , conexiune , sinteze şi restructurare dinamică a competenţei creative şi
adaptative .
Pentru ca un copil să poată învăţa , trebuie ca modul de solicitare intelectuală să
fie pe măsura dezvoltării sale biopsihice şi să se potrivească cu lumea sa .
“ Copilul trebuie apărat nu de propria-i dezvoltare , de propriile-i capacităţi de
achiziţie , el trebuie protejat de felul în care se concepe învăţarea în şcoală , inabilă a se
modela vârstelor „.
Educaţia preşcolară organizată este concepută astfel încât să se realizeze în
funcţie de două aspecte dominante : o primă treaptă a socializării şi cea de-a doua , a
pregătirii pentru şcoală . Preşcolarul reprezintă o personalitate în devenire , un viitor
adult şi nicidecum un adult în miniatură . El trebuie cunoscut şi educat în consecinţă ,
stimulat în devenirea sa umană , sprijinit în educaţie , să-şi dezvolte potenţialul
biopsihic , să-şi materializeze posibilităţile , să dobândească acele competenţe care-l
îndrumă , să-şi formeze capacităţile proprii şi aptitudinile care şă-i servească intregrării
şcolare şi apoi profesionale şi sociale .
Educaţia preşcolară contribuie alături de familie , la sedimentarea primei trepte a
edificiului personalităţii , ea fiind urmată de educaţia şcolară .
“ Educaţia preşcolară nu se reduce la pregătire intelectuală ,ci reprezintă mai cu
seamă educaţia simţurilor , a comportării civilizate , a stăpânirii de sine , a voinţei , a
creativităţii şi autonomiei personale , a atitidinii pozitive fază de semeni şi mediul
ambiant .
Eforturile de reînnoire a educaţiei preşcolare pun accentul pe aspectul formativ –
educativ al procesului de influenţare a dezvoltării personalităţii copilului şi pe utilizarea
unor strategii didactice adecvate vârstei şi caracteristicilor personale ale fiecăruia .
CAPITOLUL I
DEZVOLTAREA PSIHICA LA VARSTA PRESCOLARA
scurte ca durată şi relativ simple în conţinut , care iau însă tot forma jocului . Manifestă
preferinţe pentru jocurile de manipulare a jucăriilor sau a altor obiecte . Copilul se joacă
mai mult singur , iar jocul practicat este sărac , mai degrabă o repetare stereotipă a unor
acţiuni . Atitudinea lui faţă de realitate este încă circumspectă , realitatea subiectivă
fiind mult mai dilatată , în defavoarea celei obiective , deoarece predomină încă
egocentrismul
Comunicarea reciprocă între copii în timpului jocului sau a altor activităţi este
încă insuficient dezvoltată . De asemenea , îndeplinirea indicaţiilor verbale date de către
adulţi constituie pentru preşcolarii mici o sarcină destul de grea .
Procesele cognitive sunt impregnate de acţiune . Preşcolarul mic este curios ,
atras de obiectele din jur , investigând chiar , percepe ceea ce îi “ sare în ochi ” ,
memorează relativ uşor , dar nu-şi propune deliberat acest lucru . Gândirea lui este
subordonată acţiunii cu obiectele , procesele de gândire fiind operaţii ajutătoare cuprinse
nemijlocit în activitatea practică . Limbajul său păstrează un pronunţat caracter situativ ,
comunicările din timpul jocului fiind reduse .
În plan afectiv este instabil , trece cu rapiditate de la o stare la alta , trăieşte
foarte intens emoţiile . Reacţiile emotive sunt foarte vii , fără să aibă însă adâncime . În
comportarea copilului predomină încă reacţiile emotiv impulsive , caracteristice
activităţii voluntare . Aceeaşi instabilitate o întâlnim şi la nivelul motricităţii . Copilul
este neîndemânatic , face mişcări bruşte , insuficient coordonate . Manifestă interes
pentru adulţi , îi place să fie plimbat de aceştia . În timpul plimbărilor adresează
adultului nenumărate întrebări în lanţ , un răspuns devenind pretext pentru o nouă
întrebare .
Procesele psihice – percepţia , memoria , gândirea , etc. – nu s-au desprins încă
de acţiune . Astfel , observarea faptelor externe nu prezintă un caracter sistematic .
Percepţiei copilului i se impun trăsăturile mai vii ale obiectelor , ceea ce “ sare în ochi
“ , lăsând la o parte alte însuşiri mai importante . Tot aşa , procesele de memorare sunt
cuprinse întotdeauna într-o activitate . Deşi preşcolarul mic memorează relativ uşor
poveşti sau poezii scurte , el nu-şi propune încă în mod conştient să memoreze şi să-şi
amintească ceva . La această vârstă şi gândirea este subordonată acţiunii concrete .
Procesele de gândire apar ca operaţii ajutătoare , cuprinse nemijlocit în activitatea
practică : ele încă nu se desprind ca operaţii mintale relativ independente . Limbajul
păstrează , de asemenea , caracterul situativ întâlnit la vârsta antepreşcolară . Se
dezvoltă însă interesul pentru aspectul sonor al limbii. Ritmul sonor , rimele , poeziile ,
Una din nevoile fundamentale pe care o resimte copilul la această vârstă este
nevoia de mişcare . Se are în vedere nu atât mişcarea referitoare la contracţiile
musculare , care o produc sau la deplasările în spaţiu cu încărcătură mecanică şi
fiziologică , ci mişcarea introdusă în actul motor şi subordonată acestuia , mişcare
considerată ca element constituant al acţiunilor cu obiecte . Pe prim plan trece
încărcătura psihologică a mişcării , raportarea la obiecte , imagini , intenţii , posibilităţi
de realizare . Preşcolarul , mai mult decât antepreşcolarul , găseşte o adevărată plăcere
în a întreprinde tot felul de acţiuni: el imită ceea ce fac adulţii , îşi însoţeşte şi subliniază
cuvintele prin mimică şi pantomimică , deci prin mişcările diferitelor segmente ale feţei
sau ale corpului .
Mişcările bruşte , relativ neconcordante de la 3 ani sunt înlocuite în cursul celui
de-al patrulea an cu mişcări fine , suple , armonioase . Datorită libertăţii şi spontaneităţii
relaţiilor cu cei din jur şi , în acelaşi timp , un instrument de organizare a vieţii psihice .
“ Limbajul se îmbogăţeşte continuu atât sub raport cantitativ , prin creşterea volumului
vocabularului , cât şi sub raport calitativ , ca urmare a dezvoltării capacităţii de
formulare logico – gramaticale şi frazării coerente , a organizării de mici discursuri
verbale şi introducerii unor conţinuturi cu sens şi semnificaţie tot mai precise , tot mai
bine structurate . ” ( U. Schiopu, E. Verza –Psihologia varstelor Buc. 1997 )
La vârsta preşcolară are loc lărgirea şi complicarea raporturilor dintre
copil şi realitatea înconjurătoare . Formele şi conţinutul comunicării copilului cu ceilalţi
oameni devin mai ample şi mai variate . În general , activitatea copilului preşcolar
dobândeşte mai multă independenţă şi se desfăşoară mai organizat . Condiţiile noi de
viaţă şi de activitate ale copilului se răsfrâng şi asupra limbajului său , care se dezvoltă
şi se îmbogăţeşte considerabil în această etapă.
Dezvoltarea limbajului este indisolubil legată de evoluţia gândirii copilului şi
invers , gândirea se poate ridica pe trepte tot mai înalte de generalizare şi abstractizare
numai sprijinindu-se pe o dezvoltare corespunzătoare a limbajului.
În decursul celor patru ani ai vârstei preşcolare , sub influenţa cerinţelor
crescânde ale activităţii şi comunicării , are loc o asimilare rapidă a diferitelor aspecte
ale limbii ( compoziţia fonetică , vocabularul , structura gramaticală , etc. ) . Tot acum
apar şi se dezvoltă noi funcţii şi forme ale limbajului , care devine astfel mai închegat ,
mai coerent . În procesul de comunicare cu ceilalţi, copilul transmite ceea ce a văzut şi a
auzit , ceea ce a trăit , a făcut şi a gândit . Apare astfel limbajul – comunicare sau , cum i
se mai spune , limbajul contextual , sub forma povestirii monoloage despre cele văzute
de copil .
La vârsta de 3 ani predomină limbajul situativ , ce cuprinde propoziţii simple ,
completate uneori cu gesturi . Relatările verbale ale copilului abundă de exclamaţii ,
interjecţii , repetiţii , mijloace onomatopeice . Treptat , locul limbajului situativ este luat
de limbajul contextual , fapt ce îi permite copilului ca în comunicare să se poată referi la
o arie largă şi complexă de evenimente trăite anterior sau la cele proiectate în viitor .
Ambele forme de vorbire( limbaj) – situativă şi contextuală , evoluează pe tot parcursul
vieţii copilului şi a adultului .
Dezvoltarea limbajului la copil nu se reduce la creşterea cantitativa a
vocabularului . O dată cu asimilarea fondului lexical , copilul îşi însuşeşte şi
semnificaţia cuvintelor , adică noţiunile , care se schimbă , se îmbogăţesc şi se
e). Atenţia
“ Dezvoltarea unor elemente componente ale intelectului copiilor n-ar fi posibilă
fără prezenţa atenţiei , care este capacitatea de orientare , focalizare şi concentrare
asupra obiectelor şi fenomenelor în vederea reflectării lor adecvate” ( M. Zlate –
psihologia sociala a grupurilor scolare , Buc. 1972 ) “ Odată cu dezvoltarea atenţiei ,
copilul se poate orienta mai bine în mediul înconjurător , poate pătrunde mai adânc în
cunoaşterea obiectelor şi fenomenelor , deoarece cu ajutorul ei activitatea psihică se
centrează , se fixează asupra celor ce intră în câmpul reflectării . În preşcolaritate , în
contextul întregii activităţi psihice , se dezvoltă formele atenţiei voluntare şi o serie de
calităţi ale acesteia , cum sunt : volumul , stabilitatea , concentrarea şi altele .
Stabilitatea atenţiei
1). Stabilitatea atenţiei involuntare este destul de mare în această perioadă de
vârstă , ceea ce face ca preşcolarul să poată desfăşura timp mai îndelungat un joc , o
acţiune , dacă aceasta îl interesează în suficientă măsură sau dacă activitatea respectivă
îi trezeşte stări emotive pozitive .
2). Stabilitatea atenţiei voluntare este însă redusă , copiii , mai ales cei din
grupele mică şi mijlocie , pot fi uşor distraşi de la sarcina propusă , sub influenţa unor
impresii momentane mai vii . Stabilitatea atenţiei poate fi mai mare sau mai mică , în
funcţie de starea afectivă în care se află copilul , de interesul pe care îl are pentru
activitatea desfăşurată , de natura experieniei pe care o are în legătură cu situaţia
respectivă , etc.
Concentrarea atenţiei
Creşte de la 5 – 7 minute , la preşcolarul mic , la 12 – 14 minute , la cel mijllociu
şi la 20 – 25 minute , la preşcolarul mare , în situaţii obijnuite şi chiar 45 – 50 de minute
, în condiţii de joc , în audiţia sau vizionarea de diafilme , teatru de păpuşi , etc .
Concentrarea atenţiei , mai ales a celei involuntare , este destul de mare la copiii
preşcolari . Uneori se poate întâmpla ca un copil să nu execute ceea ce i se cere
deoarece în momentul respectiv atenţia lui este puternic concentrată asupra unei alte
activităţi . Atenţia preşcolarilor nu se poate menţine la fel de concentrată în tot timpul
executării unei activităţi , mai ales a unei activităţi obligatorii .
În faţa adulţilor se ridică două probleme legate de atenţia preşcolarilor : trezirea
atenţiei involuntare , lucru relativ mai uşor de realizat şi menţinerea atenţiei voluntare
pentru o perioadă mai îndelungată de timp asupra activităţii desfăşurate . “ Fixarea unor
sarcini de către adult , precizarea obiectivelor unor activităţi , exprimarea caldă , clară ,
expresivă , solicitarea copilului prin întrebări , sunt mijloace ce ar putea contribui la
dezvoltarea şi educarea atenţiei copiilor . ” ( M. Zlate Fundamentele psihologiei , Buc.
2000 )
Volumul atenţiei .
Atenţia copiilor preşcolari se mai caracterizează printr-un volum redus şi o
flexibilitate mică . Din această cauză copiii întâmpină dificultăţi atunci când trebuie să-
şi îndrepte atenţia asupra unor situaţii mai complexe , să treacă de la o activitate la alta ,
sau să-şi distribuie atenţia asupra mai multor activităţi concomitente .
Distragerea atenţiei
Distragerea atenţiei copiilor poate avea cauze diferite . Uneori ea apare ca efect
al inhibiţiei externe . Un stimulent nou , neobişnuit sau foarte puternic provoacă un
focar foarte puternic de excitaţie în scoarţa cerebrală , care inhibă prin inducţie negativă
focarele de excitaţie existente . Distragerea atenţiei poate fi provocată şi de oboseală .
Uneori , din cauza oboselii , atenţia copiilor nu mai este atrasă de nimic . În aceste
cazuri copiii stau liniştiţi , nemişcaţi ( ceea ce poate face ca neatenţia lor să nu fie
observată ) . Alteori , oboseala se manifestă printr-o mare instabilitate a atenţiei , care se
deplasează cu mare instabilitate de la un obiect la altul .
Dezvoltarea atenţiei
Dezvoltarea atenţiei se realizează în procesul activităţii, sub influenţa adulţilor ,
jocul având o mare importanţă pentru dezvoltarea atenţiei voluntare a copiilor . În
procesul jocului copilul îşi propune anumite scopuri interesante , pe care caută să le
ducă la îndeplinire , ceea ce presupune concentrarea atenţiei asupra activităţii
desfăşurate .
f). Copilăria , afectivitatea şi sensul evoluţiei personalităţii şi al imaginii de sine
“.
nevoile , nevoi care în aceasta perioada sunt relativ simple . După A. Bacus ( Copilul de
la 3 la 6 ani, Editura Teora , 1998 ) , nevoile esenţiale sunt :
nevoia de afectivitate ;
nevoia de înţelegere ;
nevoia de respect .
Nevoia de afectivitate .
Copilul are nevoie întotdeauna de mici dovezi de dragoste pe care i le putem
aduce zilnic . El are nevoie de atenţia şi înţelegerea adultului . Copilul se simte iubit
atunci când adultul îi oferă ceea ce are mai bun în el , când are timp pentru copil , când
îi acordă tot interesul . Copilul este o fiinţă umană căreia trebuie să-i înţelegem dorinţele
şi trebuinţele . El se simte iubit de adult atunci când îl simte aliat . În sufletul lui există
un adevărat rezervor afectiv , care trebuie umplut cu iubire .
Dovezile cotidiene de dragoste ale adultului asigură copilul de sprijinul său de-a
lungul acţiunilor de dezvoltare şi afirmare a personalităţii , a responsabilităţilor sale , că
este apreciat dincolo de cuvinte şi gesturi decorative. “ Nesatisfăcându-i nevoia de
afecţiune , adultul produce copilului “ răni afective ” , cum le numeşte R. de Lassus .
Ele au greutate hotărâtoare în formarea , evoluţia şi manifestarea personalităţii viitorului
adult . Cea mai profundă dintre răni este , după psihologul belgian , absenţa dragostei
necondiţionate , acea dragoste oferită total , nedozată în raport cu ceea ce primim sau cu
ceea ce face celălalt . ” ( Dictionar de pedagogie Buc. 1979 )
Dragostea necondiţionată reprezintă fundamentul pe care se edifică o
personalitate cu încredere solidă în sine . Integrând acest sentiment , copilul capătă
simţământul importanţei şi valorii proprii .
Nevoia de înţelegere .
Este o altă nevoie esenţială a copilului , şi anume aceea de a fi înţeles , nevoie
care presupune ca adultul să îi acorde timp şi atenţie suficiente . Pe întreaga lor evoluţie
preşcolară , pentru copii este foarte important să fie luaţi în serios , să fie trataţi cu toată
atenţia de către adulţi . Copilul doreşte să facă plăcere şi să fie de folos atât părinţilor ,
cât şi educatoarei . La grădiniţă el îşi iubeşte educatoarea şi doreşte să fie preferatul ei ,
să fie în centrul atenţiei , îi place ca educatoarea să se intereseze de el şi să lucreze cât
mai mult împreună. .
Nevoia de respect .
Este nevoia copilului de a fi tratat de către adult ca o persoană adevărată. Copiii
dovedesc o mare sensibilitate , fiind foarte sensibili la reproşuri , dar şi la laude .
prezintă însemnate variaţii şi intră în combinaţii diferite la diferiţi copii . În timp ce unii
dintre copiii colerici sunt foarte impulsivi , agitaţi , nestăpâniţi , lipsiţi în mare măsură
de disciplină , alţii , tot cu temperament coleric , sunt impulsivi agitaţi şi nestăpâniţi, dar
într-o formă mai puţin accentuată . Acelaşi lucru se poate spune şi despre copiii cu
temperament flegmatic , sangvinic sau melancolic .
În strânsă legătură cu problema cunoaşterii particularităţilor temperamentale ale
preşcolarilor , se pune şi problema influenţării lor în cadrul activităţilor desfăşurate în
grădiniţă . Prin această influenţă se urmăreşte înlăturarea trăsăturilor negative şi
consolidarea trăsăturilor pozitive de temperament . Influenţa pedagogică trebuie să se
exercite astfel în mai multe direcţii .
a). la temperamentul melancolic – în direcţia exersării forţei proceselor nervoase
. Această influenţare pedagogică trebuie să ducă la înlăturarea timidităţii , a neîncrederii
în puterile proprii , a pasivităţii , la creşterea rezistenţei la eforturi ;
b). la temperamentul coleric – în direcţia echilibrării proceselor nervoase ,
pentru a se ajunge la autocontrolul şi stăpânirea de sine , la înlăturarea impulsivităţii , a
agitaţiei motrice şi verbale ;
c). la temperamentul flegmatic – în direcţia antrenării mobilităţii prin care să se
asigure adaptabilitatea rapidă la situaţii noi , integrarea cu uşurinţă a copilului în
colectiv , includerea rapidă în noi forme de activitate , etc.
Este caracteristic şi faptul că preşcolarii atribuie mai multă importanţă însuşirilor
pozitive de caracter decât celor negative . De asemenea , ei apreciază, din punct de
vedere moral , cu mai multă uşurinţă conduita altora decît propria lor comportare .
Preşcolarii înţeleg mai uşor ce este “ bine ” şi ce este “ rău ” în faptele altora decât în
propriile lor fapte . De aceea trebuie să se formeze la copii capacitatea de a aprecia just
faptele proprii în raport cu regurile şi cerinţele morale . Pe această cale trebuie să se
exercite influenţa educativă asupra caracterulu
caracteriale . Pe tot parcursul existenţei sale , copilul îşi însuşeşte modalităţi cognitive ,
tehnice şi raţionale , asimilându-le şi acomodându-se la ele în raport cu structurile sale
interne .
“ La vârsta preşcolarităţii locul motivelor biologice este luat treptat de motivele
şi trebuinţele sociale ale acestuia ; legăturile dintre motive sunt generate nu de
intervenţia din afară a adultului , ci de propria interiorizare a copilului . Ierarhizarea şi
stabilizarea motivelor constituie condiţia esenţială a formării personalităţii copilului
preşcolar , în lipsa lor copilul regresând spre comportamentele reactive . ”( Revista
Invatamantul primar nr 1-2 /1996)
În contactul cu realitatea înconjurătoare copilul se construieşte pe sine .
Imaginea de sine sau identificarea de sine capătă dimensiuni noi în perioada preşcolară
prin conştientizarea caracteristicilor corporale proprii , adică a sinelui corporal material ,
prin perceperea statutului şi rolului de apartenenţă la grup – adică a sinelui social – şi
prin manifestarea de atitudini în activităţi ce semnifică sinele spiritual . Contactele
preşcolarului cu cei din jur sporesc , copilul comunică mai mult , îşi interiorizează
experienţa dobândită , ceea ce-i face posibilă conectarea conduitei la împrejurarea ce o
determină .
“ În unele situaţii se pot produce distorsiuni comportamentale ca urmare a
prezenţei copilului în cele două medii – familia şi grădiniţa – ce sunt percepute ca fiind
concurente . În acest caz , copilul se poate manifesta disponibil , afectuos , cooperant în
unul şi negativist , opozant , anxios în altul.” ( Revista invatamantul prescolar
nr1/1991;1-2/1999,3-4/2000 ) Neintervenţia la timp a părinţilor, cât şi a educatoarei
poate duce la adoptarea a două comportamente diferite – unul în grădiniţă şi altul în
familie .
Apariţia conştiinţei morale a copilului este strâns legată de imaginea de sine .
Copilul îşi formează imaginea de sine prin preluarea ei de la părinţi , aşa încât în aceasta
intră atitudinile , exigenţele , interdicţiile şi expectaţiile părinţilor . Conştiinţa morală a
preşcolarilor include unele elemente psihice relativ simple ( reprezentări , noţiuni ,
judecăţi morale ) , dar şi mai complexe (sentimente , atitudini , obişnuinţe morale ) ,
care se formează treptat . Judecăţile morale pozitive sunt mult mai apreciate decât cele
negative. Conduitele morale ale altora sunt apreciate mai bine decât cele proprii ,
adeziunea la normele morale este mai mult afectivă decât raţională .
Dezvoltarea sentimentelor de dragoste , ataşament , admiraţie faţă de adulţi este
una din căile formării conştiinţei morale . Dacă în etapele anterioare copilul tinde să-i
trateze pe ceilalţi ca obiecte , în preşcolaritate copiii încep să se caute unii pe alţii , să fie
sensibili la prezenţa altora , chiar dacă fiecare îşi urmăreşte propria activitate . Instalarea
şi ramificarea legăturilor dintre copii (relaţii bazate pe simpatie – antipatie sau relaţii de
lucru şi apreciative ) constituie aspectul cel mai pregnant din punct de vedere social al
perioadei preşcolare . Acesta îşi lasă amprenta asupra integrări sociale a copilului şi a
formării unei imagini pozitive despre sine .
Preşcolarul face saltul de la existenţa solitară , la existenţa colectivă , de la
atitudinea “ fiecare pentru sine ” la atitudinea “ fiecare şi pentru alţii ”
CAPITOLUL II
1. Delimitări conceptuale
A). Autocunoaşterea
B). Autoaprecierea
continue şi respectul faţă de sine , mândria . Între 4 – 7 ani evoluţia Eului este departe
de a fi completă , apar în această perioadă alte două aspecte ale individualităţii: “
existenţa Eului ” şi “ imaginea eului ” ( Allport ) , aspecte care se construiesc printr-un
proces de interacţiune , copil – mediu , în care individul ( copilul ) ajunge să cunoască
ce aşteaptă adultul de la el şi să compare aceste aşteptări cu propriul său comportament .
Studii importante privind imaginea de sine privită prin prisma formării
judecăţilor morale în copilărie îi aparţin lui J. Piaget , psihologul elveţian diferenţiind
două stadii de evoluţie ale acestora şi de aici două tipuri de morală:
1. stadiul realismului moral , în care morala este dominată de raporturile de
constrângere , autoritarism ;
2. stadiul cooperării în care ansamblul regulilor de convieţuire se constituie
datorită sentimentului reciproc şi al trăirii intense a sentimentului de egalitate .
Primul stadiu , care se suprapune perioadei 0 – 8 ani este caracterizat de faptul
că relaţia copil – adult este unilaterală , adultul reprezentând izvorul tutoror
consemnelor şi obligaţiilor exterioare , copilul se supune acestuia în virtutea valorii ce i-
o recunoaşte . Respectarea normelor este mai mult rezultatul ascultării decât al unei
cunoaşteri şi înţelegeri a lor , ascultare ce se întemeiază pe afecţiune şi teamă .
Apariţia , evoluţia şi stabilizarea imaginii de sine sunt influenţate de dinamica
împlinirii - neîmplinirii , de comparaţia permanentă cu altul , de găsirea locului într-un
anume context social , de opinia membrilor grupului .
Dezvoltarea imaginii de sine începe din primii ani de viaţă ai copilului şi este în
strânsă dependenţă cu cunoaşterea propriei persoane şi a propriei valori.
În perioada preşcolară , Eul este în plin proces evolutiv , apărând extensia Eului
şi imaginea Eului . Simţul Eului corporal devine în această perioadă , după cum scrie G.
Allport , mai fin , distincţia dintre “ eu şi celălalt ” capătă noi dimensiuni graţie apariţiei
unor forme incipiente de reciprocitate care îi creează copilului posibilitatea de înţelegere
şi a opiniei celorlalţi . Extensia Eului este legată de apariţia sentimentului de proprietate
care însoţeşte spiritul de competiţie . Imaginea Eului se concretizează în cunoaşterea de
către copil a ceea ce aşteaptă adultul de la el şi încearcă să compare aceste aşteptări cu
ceea ce el poate oferii , punându-se astfel bazele intenţiilor , scopurilor , simţului de
CAPITOLUL III
memorează , gândeşte în timp ce acţionează în joc . Aceasta este faza în care procesele
de cunoaştere ale copilului se dezvoltă pe baza acţiunilor externe desfăşurate sub forma
specifică a jocului . Diferenţierea între actul cunoaşterii ( ca proces intelectual ) şi
acţiunea concretă se va realiza treptat , ajungându-se astfel , prin faze tranzitorii spre
operaţii mintale interiorizate . Până atunci însă , copilul nu poate să diferenţieze
însuşirile obiectelor , să-şi fixeze impresiile , să le generalizeze , fără a recurge la
acţiuni. În strânsă unitate cu celelalte procese de cunoaştere , prin joc se dezvoltă şi
limbajul preşcolarului , jocul colectiv neputând fi conceput fără comunicare verbală
între copii . Copilul vorbeşte chiar şi atunci când se joacă singur . Acţiunile pe care
copilul le efectuează , subiectul pe care îl realizează ridică numeroase probleme .
În lumea imaginară de joc , copilul se simte puternic , inteligent , adult , aici el
este capabil de fapte eroice , de acţiuni spectaculoase , totul fiind permis în joc .
Copiii se comportă în joc într-un mod determinant , aşa cum dictează conţinutul
rolului asumat şi al regulilor jocului . Ei manifestă tendinţa de a apropia cât mai mult
jocul de realitate , de a proceda ca şi adulţii . Ceea ce caracterizează jocurile copiilor
sunt acţiunile reale pe care ei le reproduc şi care sunt luate din viaţa adulţilor .
Cu privire la joc , au fost formulate mai multe teorii , psihologii , indiferent de
şcoala sau orientarea căreia îi aparţin , fiind aproape unanimi în a admite că jocul aduce
contribuţii importante la dezvoltarea copilului . Prezentate sistematic , aceştia au în
vedere următoarele aspecte :
a). Jocul este un vehicul al asimilărilor cognitive . Prin intermediul activităţii
ludice copiii fac descoperiri senzoriomotorii privind mărimile şi formele , noţiunile de
jos şi sus, tare şi moale , etc. Ei mânuiesc , manipulează, identifică , ordonează şi
măsoară . Exersându-şi percepţia , abilitatea de a reacţiona şi abilitatea gândirii , copilul
acumulează experienţă directă . Esenţială pentru copil , în joc , este natura primară a
experienţei , nu doar pentru că îi furnizează impresii imediate , ci şi pentru că îi oferă
feedback-ul şi îi determină progresul în învăţarea independentă .
b). Jocul îi pregăteşte pe copii pentru viaţă , dar de o manieră specifică .
Jucându-se , copiii se experimentează şi se exersează pe ei înşişi ca agenţi activi ai
mediului şi nu doar ca elemente reactive . În familie şi la grădiniţă copiii sunt frecvent
chemaţi să acţioneze în conformitate cu anumite seturi de modele. În lumea jocului ei
pot fi cei care iau decizii .
c). Jocul oferă oportunitatea de a exersa roluri ale adulţilor . Copiii se pot juca “
de-a şcoala ” , “ de-a profesorii ” , “ de-a magazinul ” , interpretând roluri de profesori ,
medici , vânzătoare . Jocurile sunt mijloace afective prin care copiii învaţă să-şi
adapteze acţiunile la acelea ale unui partener .
d). Jocul este un exerciţiu crucial pentru formarea şi dezvoltarea responsabilităţii
etice . În cadrul său , copilul practică nu doar comunicarea şi solidaritatea socială , ci şi
configurează totodată propriile sale valori de judecată cu privire la ceea ce este bine şi
ce este rău într-un context social . El învaţă corecţia socială şi intervenţia nu doar de la
adulţii care “ supraveghează”, ci mai degrabă de la colegii de joc din aceeaşi grupă de
vârstă .
e). În activitatea ludică este , de asemenea exersată judecata estetică a copilului.
El învaţă să aprecieze lucrurile ca frumoase sau urâte , să opteze pentru anume forme ,
culori , materiale .
f). Jocul stimulează fantezia , “ conştiinţa imaginativă ” şi un anume gen de
percepţie a ideilor . Copilul este stimulat , el are idei , face legături intuitive între
lucruri. Prin intermediul jocului , un copil poate realiza care idei sunt ale sale şi , în
acest proces , poate lua cunoştinţă de propriul său potenţial inovativ şi poate
experimenta .
g). Prin intermediul jocului , alături de a-şi apăra şi de a-şi afirma
individualitatea, obligat de context să iasă din el însuşi şi să privească dintr-o altă
perspectivă , copilul îşi construieşte un sens propriu al identităţii , sens concretizat în
imaginea de sine .
Jean Piaget concepe jocul ca pe un anumit tip de activitate înţeleasă ca “ un
exerciţiu funcţional ” cu funcţia de “ extindere a mediului ” . Conform teoriei sale
asupra evoluţiei inteligenţei “ jocul este adaptare , adică asimilare şi demodare . ”
( J.Piaget Psihologia copilului pag.50,1974 ) Piaget susţine că , copilăriei îi este proprie
căutarea echilibrului prin adaptare , printr-o serie de exerciţii sau conduite , o activitate
continuu structurată .
Jean Piaget clasifică jocurile în : jocul exerciţiu , jocul simbolic , jocul cu
reguli , jocul de construcţie .
a). Jocul exerciţiu .
Jocul exerciţiu reprezintă forma primitivă a jocului , singura prezentă la nivel
senzoriomotoriu şi care se păstrează şi în continuare prin includerea sa în formele
imediat superioare . La originea sa senzoriomotorie , jocul nu este decât o asimilare a
realului la Eu , atât în sensul biologic al asimilării funcţionale care explică de ce jocurile
– exerciţiu dezvoltă efectiv organele şi conduitele cât şi în sensul psihologic al unei
Jocul de mişcare
Este strâns legat de specificul vârstei , o vârstă a dinamismului , a mişcării . La
vârsta preşcolară mişcările încep să fie încadrate într-un anume context , care reflectă
fragmente din viaţa reală , în special din viaţa “ celor care nu cuvântă ” .
Jocurile hazlii
Sunt foarte apropiate uneori de cele de mişcare , nu se confundă însă cu acestea,
întrucât există astfel de jocuri în care mişcarea lipseşte cu desăvârşire. Ele se aseamănă
şi cu jocurile didactice prin faptul că pun în faţa celor mici o problemă de rezolvat . Au
şi ele reguli iar funcţia lor dominantă este cea recreativă . Sunt deosebit de valoroase din
perspectiva valenţelor formative în plan psihologic ( dezvoltă atenţia , perspicacitatea ,
spiritul de observaţie , etc. ) . Atmosfera de joc este creată prin cerinţa de a ghici ceva ,
de a rezolva o sarcină surpriză ( Jocul “ Ghiceşte şi taci ” care educă şi stăpânirea de
sine ) , sau competiţia
ponderea cea mai mare . Trecerea de la o perioadă de dominaţie a unei activităţi la alta
se produce în mod treptat , ca un proces ce se desfăşoară în timp îndelungat . Această
trecere nu presupune excluderea uneia şi înlocuirea ei prin alta ci , deopotrivă , cele
două forme de activitate – jocul şi învăţarea – , – jocul şi munca – coexistă într-o
armonioasă îmbinare ce înlesneşte saltul de la o treaptă la alta , fără praguri şi fără
obstacole .
În funcţie de particularităţile de vârstă ale preşcolarilor , însuşi procesul de
învăţare prezintă anumite particularităţi . Aceste particularităţi sunt de fapt , un rezultat
al legăturilor ce se stabilesc între joc şi învăţare pe parcursul perioadei preşcolare .
Această corelaţie între cele două forme de activitate nu rămâne constantă . Pe măsură ce
se trece de la o grupă preşcolară la alta activităţile obligatorii câştigă teren din ce în ce
mai mult . Chiar şi în jocurile copiilor , motivele învăţării în şcoală încep să apară net
exprimate ( la preşcolarii mari ). La această vârstă copiii manifestă un viu interes pentru
o formă mai organizată de activitate , pentru învăţătură , ceea ce dovedeşte că ei au atins
, sub aspectul dezvoltării psihice , nivelul corespunzător spre a putea învăţa într-un mod
organizat .
Învăţătura dominantă a vârstei şcolare , este prezentă în diferite forme , ca
izvorând din necesitatea de a satisface interesul , curiozitatea copilului prin cunoaştere .
Pe de altă parte , odată cu intrarea copilului în şcoală , chiar şi în condiţiile învăţării ca
activitate ce va devenii dominantă , se menţine şi jocul ca activitate firească a celor două
stadii , o adaptare treptată a copiilor la activitatea şcolară .
Corelaţia dintre joc şi învăţare la diferite etape ale vârstei preşcolare este
condiţionată de nivelul general de dezvoltare psihică a copiilor . Dar pe măsura
introducerii treptate a elementelor de învăţare , se produc schimbări vizibile în
activitatea psihică a copilului .
La vârsta preşcolară mică
Asimilarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor în cadrul activităţilor
obligatorii este indisolubil legată de joc . Copilul manifestă tendinţa de a transforma în
joc activităţile programate de educatoare pentru a-i transmite cunoştinţe şi a-i forma
deprinderi . De pildă , copilul mânuieşte cu multă plăcere creionul pe hârtie , dar fără
intenţia de a ”desena ” ceva . Pe el îl captivează însuşi procesul operării cu creionul ,
faptul că , trasând cu creionul pe hârtie , apar diferite linii întortocheate . La fel se
întâmplă şi cu celelalte activităţi . Pe el nu-l interesează încă obţinerea unui anumit
rezultat , de exemplu , prin aşezarea cuburilor realizarea unei construcţii , prin
obligă pe copil să fie atent , să reţină şi apoi să reactualizeze , să înţeleagă , fapt care
impulsionează dezvoltarea capacităţilor sale raţionale verbale .
Deoarece cauza conştiinţei şi a inteligenţei sunt restrânse în perioada preşcolară,
copilul învaţă mai ales din experienţa trăită , din contactul direct cu obiectele şi
fenomenele . ” Activităţile din grădiniţă sunt un antrenament al capacităţii de învăţare .
Numai prin cunoaşterea psihologiei copilului şi a personalităţii fiecărui copil în parte ,
educatorul poate să-i organizeze experienţa de învăţare în aşa manieră încât să-i
faciliteze accesul în cunoaştere şi să-i amplifice capacităţile de asimilare de noi
cunoştinţe , de formare a unor deprinderi de muncă intelectuală esenţiale în adaptarea la
activitatea şcolară.”(E.Voiculescu 2001, pag. 73)
Cercetările de psihologie a învăţării , particularizate pentru vârsta preşcolară ,
subliniază caracterul concret – intuitiv al învăţării , necesitatea de vehiculare a
obiectelor , caracterul intuitiv al asimilării de informaţii şi rolul activităţii practice şi al
jocului în dezvoltarea personalităţii preşcolarului . Rolul familiei , al educatoarei , al
grupului de copii ( prieteni şi colegi de grădiniţă ) reprezintă factorii ce influenţează
major evoluţia învăţării .
De aici decurg următoarele cerinţe ale stimulării interesului pentru învăţare şi
pentru lărgirea orizontului de cunoaştere :
deschiderea copilului pentru cunoaşterea nemijlocită ( concret – intuitivă ) a
realităţii cu care poate intra în contact direct , pe calea simţurilor şi a acţiunii , a jocului
şi a manipulării de obiecte ;
lărgirea cunoaşterii prin antrenarea capacităţilor de reflectare la nivelul
percepţiilor şi reprezentărilor ( dezvoltarea spiritului de observaţie , a fineţii
analizatorilor ) ;
declanşarea curiozităţii epictemice , accesul pe activităţi la alegere care-i trezesc
interesul ;
formarea deprinderilor de muncă intelectuală accesibile vârstei .
” Complexitatea învăţării rezultă din cerinţele multiple ridicate de viaţa şcolară
şi integrarea şcolară viitoare . Copilul este format şi informat în domeniul intelectual ,
moral , fizic , estetic , fizic , aplicativ , sporind şansele unei adaptări rapide la activitatea
şcolară şi la exigenţele de mediu , integrarea socială şi culturală . Preşcolarul mare ştie
că un elev merge la şcoală să înveţe, are teme pentru acasă , primeşte calificative , scrie
în caiet – deci se familiarizează cu specificul muncii şcolare , se declară dornic să fie
şcolar şi devine motivat pentru învăţătură , chiar dacă regretă uneori că nu va mai avea
destul timp pentru joacă . “ ( E.Voiculescu – 2001/pag 73)
CAPITOLUL IV
2. Obiectivele cercetării
3. Ipoteza cercetării
studiate şi la vârsta preşcolară , chiar dacă , mai ales la vârsta preşcolară mică şi
mijlocie , copilul nu conştientizează prea bine ce i se cere şi nu rezolvă sarcinile cerute
respectând în totalitate regulile m-a facut sa formulez urmatoarele ipoteze :
Presupunem ca formarea la copil a unei imagini de sine corecte se bazeaza pe
relatia copil – adult şi pe modul cum aceasta reuşeşte să influenţeze copilul (pozitiv sau
negativ ).
Se prezuma ca apariţia , evoluţia şi stabilizarea imaginii de sine influenţate de
comparaţia permanentă cu alt copil .
În elaborarea cercetării am pornit de la ideea că trebuie cercetată atât imaginea
despre sine a preşcolarilor , cât şi părerea pe care o au copiii despre ceilalţi şi ceilalţi
despre ei .
A). Observaţia
31 - - X - -
32 - - - X
33 - - - X -
34 - - - - X
Total 3 5 14 8 4
15
10
0
Foarte
Foarte timid Timid Putin timid Întraznet
întraznet
3 5 14 8 4
3 - - - X -
4 X - - - -
5 - X - - -
6 - - X - -
7 - - - X -
8 - - - X -
9 - - X - -
10 - - X - -
11 - X - - -
12 X - - - -
13 - - - -
14 X - - - -
15 - X - - -
16 - X - - -
17 - X - - -
18 - - X - -
19 - - - X -
20 - - - - X
21 X - - - -
22 - - X - -
23 - X - - -
24 - - X - -
25 - - - X -
26 - - - X -
27 - - X - -
28 - - X - -
29 - - X - -
30 X - - - -
31 X - - - -
32 X - - - -
33 - - - X -
34 X - - - -
Total 9 6 9 8 2
10
8
6
4
2
0
Putin Foarte
Încrezut modest Putin modest
încrezut modest
9 6 9 8 2
6%
26%
24% Încrezut
Putin încrezut
modest
Putin modest
Foarte modest
18%
26%
ei ( 2 copii – 6 % ) sunt foarte modeşti, iar 6 (18% ) copii sunt încrezuţi . Deci , dacă 15
( 44 % ) copii sunt încrezuţi şi puţin încrezuţi , 17 ( 50 % ) dintre ei sunt modeşti şi
puţin modeşti , adica jumatate dintre copii .
Am observat de asemenea mai atent , pe copilul A.S.- în vârstă de 6,6 ani din
grupa mare , care , pe lângă faptul de a se fi dovedit a fi încrezut şi foarte întrăzneţ , este
şi un copil indisciplinat . Am observat următoarele : În sala de grupă , în cursul
activităţilor şi jocurilor la liberă alegere nu-şi găseşte de loc ocupaţii : după 10 – 15
minute îşi schimbă felul activităţii , trece de la un grup de copii la altul împiedicând şi
pe ceilalţi copii să se joace sau să lucreze . La jocurile didactice participă de asemenea
fără interes , numai fiindcă este obligat . Tot timpul deranjază activitatea celorlalţi copii
din grupă , de cele mai multe ori trebuind scos din joc . În cadrul lecturii de imagini şi a
convorbirilor conduse de educatoare , atenţia lui este cu totul instabilă , împrăştiată .
Distrage pe vecini şi se lasă uşor distras de copii , nu se dovedeşte capabil de eforturi
mai susţinute . Nu se poate stăpâni : vorbeşte neîntrebat , intervine în discuţii fără rost,
etc. Când activitatea îl interesează , vrea să monopolizeze răspunsurile . La educaţia
fizică execută mişcările invers sau exagerat . În felul aceasta el vrea să iasă în evidenţă.
Vrea să fie mereu în centrul atenţiei , aceasta şi din cauză că acasă este foarte răsfăţat şi
i se îndeplinesc toate dorinţele . La grădiniţă nu mai este singur şi nu se mai îndreaptă
asupra lui toate privirile , ceea ce nu-i prea convine . Din această cauză prioritatea lui nu
sunt activităţile desfăşurate , ci propria persoană , modul cum să atragă atenţia
celorlalţi , chiar dacă o atrage prin comportamente negative .
B). Convorbirea
încet – 8 copii
foarte încet – 4 copii
2. număr de greşeli :
nici o greşeală – 5 copii
1 greşală 6 copii
2 greşeli – 4 copii
4 greşeli – 3 copii
mai multe greşeli – 4 copii
Sunt utilizate în mod deosebit în grupele de copii cuprinse între 3 ani şi 7 ani . În
experimentul efectuat , am folosit următoarele teste :“ Omuleţul ” , “Familia ” , “ Who
are you ? ”, “ Piaget Head ” , “ Evidenţierea structurii spaţio – temporare ” , “ Profilul
percepţiei sinelui în copilărie ” , “Sociomaricea prieteniei” şi “ Testul de socializare ” .
Informaţiile adunate prin intermediul metodelor menţionate au fost supuse
evaluării . În situaţiile în care colecţia de date a putut căpăta o expresie numerică , am
recurs la ordonarea şi condensarea lor în forme uşor inteligibile , cum ar fi : tabele de
date , diagrame de comparaţie , diagrame de structură , etc . O parte din informaţiile
adunate sunt prezentate sub formă de aprecieri , comentarii verbale , analiză calitativă.
Acest test constă în desenul unei familii . Eu le-am cerut copiilor să deseneze
propria familie . Este un test care are ca scop sondarea capacităţii de adaptare în
familie .
La acest test ne interesează caracteristicile de poziţionare a persoanelor în desen
şi a mărimii lor . Interesează de asemenea distanţa copilului faţă de mamă şi tată , dacă
sunt desenate grupuri de persoane izolate sau persoane
străine de familie . În primul rînd m-a interesat poziţia copilului în pagină ,
pentru a vedea cum se percepe el în comparaţie cu ceilalţi .
Pentru a aplica testul am impartit copiilor o coala de hartaie , creioane negre si
carioci . Le-am cerut copiilor sa-si deseneze propria familie . Testul l-am dat intregii
grupe .
Simţul Eului corporal , scrie Gordon Allport , devine între perioada 3 – 7 ani mai
fin , apărând două aspecte specifice vârstei : “ imaginea Eului ” şi “expresia Eului ”,
care este dependentă de apariţia şi manifestarea sentimentului de apropriere , ce
presupune cunoaşterea obiectelor ce-i intră în posesie , dar şi a spaţiului care le cuprinde
.
Existenţa Eului implică printre altele şi cunoaşterea principalelor categorii
spaţiale: aproape – departe ; sus – jos ; în faţă – în spate ; înlăuntru – afară ; deasupra –
dedesupt . Testul a constat în arătarea copiilor a unor desene cu imagini spaţiale ( vezi
anexele 8 , 9 , 10 , 11 , 12 ) , cerându-le să exprime ceea ce văd . Totodată le-am cerut
să-şi exprime şi aşezarea spaţială a propriului corp în diferite situaţii ( faţă de uşă, faţă
de masă , faţă de mine , etc, ) . Aceasta s-a intamplat i faza finala a experimentului.
Am lucrat cu fiecare copil în parte , notând răspunsurile într-un caiet , pentru a le
putea interpreta .
Am lucrat cu fiecare copil în parte şi mi-am notat răspunsurile lor într-un caiet
pentru a le putea interpreta .
Constă într-un chestionar dat copiilor , în care le-am cerut să-mi spună trei
colegi cu care să fie prieteni , să stea în bancă , să se joace . Am întrebat copii separat ,
ca să nu se lase influenţaţi , şi mi-am notat răspunsurile în caiet pentru a le putea
interpreta şi alcătui sociograma .
Testul constă dintr-un chestionar format din 9 întrebări ( vezi anexa 17) . Copiii
au ascultat cu atenţie întrebările citite de mine şi mi-au răspuns prin da / nu / uneori .
Am lucrat separat cu fiecare copil , bifând cu “ x ” răspunsul acestuia în tabel , pentru a
putea interpreta datele .
Acest test oferă o imagine vizuală a progresului copiilor în ceea ce priveşte
socializarea , interrelaţionarea , maturizarea socială . Comportamentele pe care am
încercat să le urmăresc au fost : cooperarea , consideraţia pentru ceilalţi , conştientizarea
celorlalţi , interacţiunea cu alţii , participarea la activităţile de grup , egoismul .
Nr Da Nu Uneori
1 32 - -
2 32 - -
3 30 - 2
4 30 - 2
5 29 - 3
6 32 - -
7 30 - 2
8 32 - -
9 32 - -
10 26 - 6
Total 305 - 15
400
300
200
100
0
Da Nu Uneori
305 0 15
5%
0%
Da
Nu
Uneori
95%
b) Interpretarea rezultatelor
După cum se observă , 95 % dintre educatoare au raspuns afirmativ la intrebari.
S-au înregistrat doar 15 răspunsuri de “ uneori ” ( 5 % ) şi nici un răspuns de “ nu ” ( 0
% ) , ceea de demonstrează că educatoarele sunt preocupate de cunoaşterea imaginii de
sine a preşcolarilor . Acest lucru se observă şi din faptul că s-au înregistrat 32 de
răspunsuri afirmative la întrebările 1 şi 2 , care se referă la necisetatea formării la
preşcolari a capacităţii de autocunoaştere – autoapreciere . Dacă doar 26 dintre
educatoate utilizeată în alegerea conducătorului unei activităţi testele socio – metrice ,
numărul lor creşte la 32 , când este vorba de activităţi în care preşcolarii să poată
comunica între ei , activităţi de interapreciere . Preocuparea pentru formarea
capacităţilor de autocunoaştere – autoapreciere la preşcolari se observă şi din numărul
mare de răspunsuri afirmative date la întrebările 3 , 4 , şi 7 ( 30 ) sau la întrebarea 5
(29 ) . Aceasta subliniază faptul că educatoarele folosesc la grupă activităţi care să ajute
la realizarea procesului de formare a capacităţii de autocunoaştere – auotoapreciere la
preşcolari , precum şi a faptului că le sunt prezentate copiilor aspecte ale evoluţiei lor
din punct de vedere fizic şi psihic şi se face apel la opiniile lor în aprecierea conduitei .
1500
1000
500
0
Niciodata Uneori Întotdeauna
963 133 264
19%
Niciodata
10%
Uneori
Întotdeauna
71%
30
20
10
0
normala incetineala intelectuala zona marginala
26 7 1
3%
38%
It. Normala
incetineala
Marginala
76%
Trunchiul , cu elementele sale , este reprezentat fie sub formă de cilindru, cerc şi
cel mai frecvent sub formă de dreptunghi .
Braţele sunt uşor îndepărtate de corp , orientate în majoritatea cazurilor pe
orizontală , ceea ce este explicat de faptul că , în activităţile lor , educatoarele fac
trimiteri la cunoaşterea corpului omenesc şi la poziţiile normale ale acestuia . Am
întâlnit şi poziţia verticală a braţelor , pe lângă corp , semnificând nevoia de
autocontrol , o inhibiţie puternică .
Picioarele – sunt în general desenate paralel – depărtate , senificând stabilitate
sau mişcare .
Vestimentaţia este prezentă mai rar în desenele copiilor , apărând îndeosebi la
copii mai mari .
Toţi copiii au fost bucuroşi să-şi deseneze familia , ceea ce exprimă extroversie ,
sociabilitate netensionată , lipsă de probleme conflictuale .
Am purtat cu copiii scurte discuţii despre famile lor şi au fost încântaţi să-mi
vorbească despre ele . La fel cum le-au şi desenat , pentru unii ( marea majoritate )
familia înseamnă mama tata şi copiii . Dar pentru alţii însă , familia cuprinde şi bunici şi
verişori ( este cazul a 7 copii ) . Dacă la 10 din cazuri copilul a fost desenat între părinţi,
la 9 din desene el a fost desenat în faţă , adică în centrul atenţiei , în unele cazuri şi cu
fratele ( sora ) . De 12 ori copilul a fost desenat după părinţi . Fraţii au fost desenaţi unul
lângă altul , un singur caz făcând excepţie , cel al lui G.N. , unde fratele este desenat
mult mai în spate ( este vorba de un frate vitreg)
De cele mai multe ori autoritatea adultului în casă sete reprezentată de tată ( la
14 copii ) , dar şi mama ( 5 copii ) sau unul din bunici ( 2 cazuri ) .
Dacă poziţionarea : tata – mama – copilul indică o anumită autoritate a adulţilor
( cele mai multe cazuri – 15 ) , poziţionarea copilului în faţa părinţilor (în 10 desene ) ne
arată că el este centrul atenţiei , că este răsfăţatul casei şi i se fac toate voile . Există şi
cazuri ( 9 ) când copilul este desenat între părinţi , exprimând protecţia pe care o simte
copilul .
Familia lărgită ( bunici , verişori ) indică o largă deschidere spre socializare şi
interrelaţionare . Fraţii sunt desenaţi în ordinea cronologică , cei mari în faţa celor mici
E). Testul “ Who are you ? ”
Este un test mai dificil pentru preşcolari , dar totuşi am reuşit să-l administrez
copiilor , aceştia fiind încântaţi să vorbească despre ei . Am vorbit cu fiecare copil în
parte , iar răspunsurile lor le-am abordat din perspectiva celor şase maniere de elaborare
sugerate de psihologul român Mielu Zlate :
a). Maniera autoanalizei şi autoprezentării obiective – în care este prezentată o
însusire a trăsăturilor fizice şi / sau psihice . Este o manieră destul de prezentă în rândul
preşcolarilor . De la cei mai mici până la cei mai mari , copiii vorbesc cu entuziasm
despte ei . Datorită vărstei a trebuit să le pun întrebări ajutătoare ( “ Ce coloare are părul
tău ? ” ; Ce culoare au ochii tăi ? ”) Copii sunt foarte cooperanţi .
b). Maniera laconică – cu răspunsuri scurte , vagi . Se întâlneşte mai ales la
copiii de grupă mică şi mijlocie , deoarece nu posedă un voocabular prea bogat .
c). Maniera filozofică - Nu am întâlnit-o la preşcolari
d). Maniera exaltării poetice – în care întâlnim metafore , comparaţii . Nu am
întâlnit-o la preşcolari
e). Maniera tip “ eschivă ” – de eludare a răspunsului , de abatere de la subiect .
Am întâlnit-o la un singur subiect , la grupa mare , la copilul A.S. . Copilul , povestind
despre el , accentua doar acele situaţii când era cuminte şi ascultător , evitând să
povestească situaţiile cănd nu asculta şi nu-şi îndeplinea sarcinile primite .
f). Maniera combinată – în care întâlnim elemente specifice tuturor manierelor
de elaborare. Nu am întâlnit-o la preşcolari .
Se observă că dintre cele şase maniere de elaborare , doar trei le-am întâlnit la
preşcolari : cea a autoanalizei şi autoprezentării obiective ; cea laconică şi cea de tip “
eschivă ” , pe care am întâlnit-o la un singur copil . Informaţiile pe care copilul le
posedă despre sine îl fac să discute cu plăcere despre propria persoană . Copiii se
compară cu anumite norme impuse de alţi copii sau de adulţi .
Dintre comportamentele sinelui , cea mai clară este cea socială , sinele este
concentrat asupra caracteristicilor ce determină natura relaţiilor interpersonale .
Discuţiile cu copiii scot în evidenţă intervenţia unei puternice componente sociale ,
nefiind excluse celelalte aspecte legate de sinele fizic sau sinele psihologic .
Sinele fizic , este definit de atribute de natură fizică ce au sau pot avea influenţă
interpersonală , ele determină sau pot determina calitatea de membru al unui grup sau de
asociere la grup . Aspectele sinelui fizic la preşcolarii din grupa 3 – 4 ani şi grupa 4 – 5
ani se rezmă la prezentări : nume , prenume , localitatea de domiciliu . La preşcolarii
mari , grupa 5 – 6 ani şi grupa 6 – 7 ani, apar caracteristicile fizice : înalt , scund , blond
, brunt , culoarea ochilor
Sinele psihologic , la preşcolari , este evidenţiat de temperamentul lor .
Sinele social , implică trăsături de personalitate ce se manifestă mai pregnant în
relaţiile interpersonale : sociabilitate , egoism , curaj , dragoste şi respect faţă de cei din
jur . Sentimentul apartenenţei la grup , dorinţa de a fi altfel decât alţii , dorinţa de
independenţă , sunt caracteristici surprinse la majoritatea preşcolarilor , mai ales la
grupa mare .
Sinele activ , apare la un singur copil , I. C. , care îşi exprimă dorinţa de a fi în
atenţia celorlalţi .
3 Mare B 9 2 8 3 10 1 8 3
4 Total 27 7 24 10 25 9 24 10
25, 25%
24, 24%
N G Categoria spaţială
Aproape Departe Sus Jos In faţă În Înăuntr Afară Deasup Dedes
r r spate u ra upt
Da nu Da Nu d Nu Da nu da Nu da n D Nu D n d Nu D Nu
u
a u a a u a a
p
a
1 M 10 2 9 3 9 3 8 4 8 4 8 4 7 5 8 4 9 3 7 5
jl
2 M 10 1 9 2 1 - 10 1 9 2 8 3 8 3 1 1 1 1 9 2
A 1 0 0
.
3 M 11 - 10 1 1 - 11 - 10 1 9 2 8 3 1 1 1 - 9 2
B 1 0 1
.
4 T 31 3 28 6 3 3 29 5 27 7 25 9 2 11 2 6 3 4 2 9
ot 1 3 8 0 5
Aproape
25, 9% 31, 12%
Departe
30, 11% Sus
28, 10%
Jos
În fata
28, 10%
31, 11% În spte
înlauntru
23, 8% Afara
29, 10%
25, 9% deasupra
27, 10%
Dedesupt
8; 6%
26; 19%
Foarte bun
Destul de bun
60; 44% Ma descurc
Nu sunt bun
42; 31%
I. Sociograma prieteniei
A.F. A.M C.O. A.M E.P. G.B. R.P. B.M C.P. I.G. G.N M.P.
.G. . . .
A.F. - 0 0 2 0 1 0 0 0 3 0 0
A.M.G. 0 - 1 0 2 0 3 0 0 0 0 0
C.O. 10 0 - 0 0 2 3 0 0 0 0 0
A.M 0 0 1 - 2 0 3 0 0 0 0 0
E.P. 0 1 0 2 - 0 0 3 0 0 0 0
G.B. 0 0 1 0 2 - 0 3 0 0 0 0
R.P. 0 0 0 0 0 1 - 0 2 0 0 3
B.M 0 0 0 0 1 0 0 - 0 2 3 0
C.P. 0 0 0 3 0 2 0 1 - 0 0 0
I.G. 0 1 0 0 0 0 2 0 0 - 0 3
G.N 0 0 3 0 0 1 0 0 2 0 - 0
M.P. 1 0 0 2 0 0 0 3 0 0 0 -
Total 1*2 1*2 1*3 2*3 1*1 1*3 2*1 1*1 2*2 2*1 3*1 3*2
3*1 3*1 2*3 2*2 3*3 3*3
Nr. alegeri 2 2 4 4 4 5 4 4 2 3*1 1 2
2*1
Puncte 6 6 10 9 9 13 5 6 4 5 1 2
2). Interpretarea rezultatelor :
a). Pentru grupa mijlocie :
Dacă am am face clasamente ale preferinţelor copiilor din grupa mijlocie,
acestea ar arăta astfel :
i). După numărul de alegeri :
G.B. ( cu 5 alegeri ) ;
2. C.O. ; A.M ; B.M.; E.P. şi R.P. ( cu 4 alegeri ) ;
3 A.F. ; A.M.G. ; M.P.; C.P. şi I.G. ( cu 2 alegeri ) ;
4 G.N. ( cu 1 alegere ) .
F.L. A.N. D.D. R.S. T.T. A.D. V.R. I.C. D.F. A.M. M.C.
C.
F.L. - 3 0 0 0 2 0 0 0 1 0
A.N 0 - 0 0 1 0 0 0 3 0 2
D.D. 0 3 - 0 0 0 2 0 0 1 0
R.S. 1 0 0 - 0 3 0 0 2 0 0
T.T. 3 0 2 0 - 0 1 0 0 0 0
A.D. 0 0 0 3 0 - 2 0 0 1 0
V.R. 0 0 0 1 0 0 - 0 3 0 2
I.C. 0 0 3 0 0 2 0 - 0 1 0
D.F. 0 0 0 0 0 1 0 2 - 0 3
A.M.C. 0 0 3 0 0 0 2 0 0 - 1
M.C. 0 3 0 0 2 0 0 1 0 0 -
Total 1*1 3*3 2*1 1*1 1*1 1*1 1*1 1*1 2*1 1*4 1*1
3*1 3*2 3*1 2*1 2*2 2*3 2*1 3*2 2*2
3*1 3*1
Nr. aleg. 2 3 3 2 2 4 4 2 3 4 4
Puncte 4 3 4 4 5 8 7 5 4 12 8
b). Pentru grupa mare A :
Conform opiniei copiilor , în funcţie de numărul de alegeri şi numărul de
puncte , clasamentele arată astfel :
i). După numărul de alegeri :
T.T , V.R. , D.F. , M.C. şi A.M.C. ( cu 4 alegeri ) ;
D.D. şi A.N. ( cu 3 alegeri ) ;
F.L. ; R.S. ; T.T. şi I.C. ( cu 2 alegeri)
ii). După numărul de puncte obţinute :
A.M.C. ( 12 puncte ) ;
M.C. şi A.D. ( 8 puncte ) ;
V.R. ( cu 7 puncte ) ;
T.T. şi I.C. ( 5 puncte );
F.L. ; D.D. şi R.S. ( 4 puncte ) ;
A.N. şi D.F. ( 3 puncte ) .
De această dată , nu mai avem lider în funcţie de numărul de alegeri . Nici un
copil nu a fost ales de prea multe ori . De această dată avem cinci lideri, cu câte patru
alegeri : T.T. , VR . , D.F , M.C. şi A.M.C. Faţă de grupa mijlocie , unde fiecare copil a
fost ales de cel puţin o dată , aici numărul minim de alegeri a fost 2 , cazul copiilor A.N
şi D.F. Liderul este ales în funcţie de numărul de puncte ( 12 puncte ) . Este cazul lui
A.M.C. , care a fost ales de cele mai multe ori pe locul 1 ( de 4 ori ) De altfel , nici nu a
mai fost ales pe alte locuri . După numărul de puncte obţinute , avem pe locul 2 pe M.C.
şi A.D. , cu câte 8 puncte, urmaţi de V.R. , cu 7 puncte . La grupa mare A întâlnim o
relaţie de simetrie între R.S. - A.D. , ambii alegându-se pe locul 3 . Tot relaţie de
simetrie întâlnim şi pentru A.D. – V.R. , ambii alegându-se pe locul 2 . A.D. este cel
care a făcut o alegere inspirată , alegând doi colegi dintre cei care l-au ales . Doar
A.M.C. , pe care l-a ales pe locul 1 , nu l-a ales . Două relaţii aproximativ simetrice
avem la A.N. - M.C. ( A.N. alegându-l pe M.C. pe locul 2 , iar acesta pe locul 3 ) şi
D.D. – V.R. ( D.D. alegându-l pe V.R. pe locul 2 , iar acesta pe locul 3 ) . A.M.C. a fost
ales lider de cele mai multe ori ( 4 ) , de către F.L. ; D.D. ; A.D. şi I.C. , dar el nu i-a
ales pe nici unul dintre ei .
A.G. C.F. E.O. V.D. A.O. L.P. C.P. A.S. D.A. R.P. D.F.
A.G. - 0 1 0 0 0 2 0 0 3 0
C.F. 0 - 0 0 0 3 0 0 2 0 1
E.O. 0 0 - 1 0 2 0 0 3 0 0
V.D. 0 0 3 - 0 0 2 0 0 1 0
A.O. 0 0 0 2 - 1 0 0 3 0 0
L.P. 0 0 3 0 0 - 0 1 0 0 2
C.P. 0 1 0 0 0 2 - 0 0 3 0
A.S. 0 0 0 0 2 0 0 - 1 0 3
D.A. 0 2 0 0 0 3 0 0 - 0 1
R.P. 3 0 1 0 0 2 0 0 0 - 0
D.F. 0 0 0 1 3 0 0 0 2 0 -
Total 3*1 1*1 1*2 1*2 2*1 1*1 2*2 1*1 1*1 1*1 1*2
2*1 3*2 2*1 3*1 2*3 2*2 3*2 2*1
3*2 3*2 3*1
Nr. aleg 1 2 4 3 2 6 2 1 5 3 4
Puncte 1 5 8 8 3 11 4 3 9 5 9
80
60
40
20
0
Da Nu Câteodata
67 15 26
24%
Da
Nu
Câteodata
14% 62%
80
60
40
20
0
Da Nu Câteodata
76 8 15
15%
8%
Da
Nu
Câteodata
77%
100
80
60
40
20
0
Da Nu Câteodata
78 10 12
12%
10%
Da
Nu
Câteodata
78%
52; 18%
Da
34; 11%
Nu
Câteodata
210; 71%
8; 24%
Raspunsuri corecte
Raspunsuri gresite
26; 76%
0; 0%
6; 18%
Fata babei
Fata mosului
16; 46% Baba
6; 18% catelusa
balaurul
Danila
6; 18% 0; 0%
8. Studii de caz
Date personale :
Numele : Antonia F.
Vârsta : 3 ani şi 6 luni
Grupa : mijlocie
Date familiale :
a). Numele părinţilor :
tata : Mihai ( tată biologic ) ;
mama : Anca ( mamă vitregă ) .
b). Ocupaţia părinţilor :
- tata : muncitor ( studii medii ) ;
A B C D
Da Nu da Nu da Nu Da Nu
X - X - - X - X
( faza finală )
E F G H
Da Nu da Nu da Nu Da Nu
X - X - x - X -
A B C D
Da Nu da Nu da Nu Da Nu
- X - - X - X
( faza finală )
E F G H
Da Nu da Nu da Nu Da nu
X - x - - X - x
( faza iniţială )
N Categoria spaţială
Aproape Departe sus jos În faţă În Înlăuntr Afară Deasupr Dedesup
r
spate u a t
1 da nu da Nu d n d n d nu da n d nu d n da nu d Nu
a u a u a u a a u a
2 - X - X x - x - x - x - - X - x - x - X
( faza finala )
N Categoria spaţială
Aproape Departe sus Jos În faţă În Înlăuntr Afară deasupr Dedesup
r
spate u a t
1 Da N Da nu Da nu da nu da N da nu da N da nu da nu Da nu
u u u
2 X - X - X - x - x - X - - X - x - x - x
( faza iniţială )
( faza finală )
Nr Da Nu Câteodată
1 - X -
2 X - -
3 - - x
4 - X -
5 - X -
6 X - -
7 - X -
8 X - -
9 - x -
Total 3 5 1
( faza finală )
nr Da Nu Câteodată
1 - x -
2 X - -
3 X - -
4 - - X
5 - x -
6 X - -
7 X - -
8 - - X
9 - x -
Total 4 3 2
ii). Interpretarea rezultatelor :
A.F. este un copil sociabil , gradul ei de socializare crescând pe parcursul
anului . Dacă în faza iniţială avea 3 răspunsuri pozitive , numărul acestora a crescut la 4
în faza finală , scăzând cel al răspunsurilor negative de la 5 la 3 . Gradul ei de cooperare
este scăzut nefiind interesată în a-i ajuta pe alţii . În schimb îi place să se joace cu alţi
copii şi chiar să-şi împartă cu ei jucăriile , ceea ce denotă un grad scăzut de egoism , mai
ales faţă de faza iniţială a experimentului . A început să-şi recunoască mai bine familia
în fotografii şi chiar şi prietenii şi vecinii . Se apropie mai uşor de persoanele pe care le
vede pentru prima oară , ceea ce denotă un grad crescut de maturitate socială .
Date personale :
Numele : Andreea M. ;
Vârsta : 4 ani şi 2 luni ;
Grupa : mijlocie .
Date familiale :
a). Numele părinţilor :
A B C D
Da Nu Da Nu da Nu Da Nu
X - X - - X - X
( faza finală )
A B G D
Da Nu Da Nu da Nu Da Nu
X - X - x - X -
E F G H
Da Nu Da Nu da Nu Da Nu
X - - X - X - X
( faza finală )
E F G H
Da Nu Da Nu da Nu Da Nu
X - X - x - - X
1 D N D nu D nu da nu da N da nu da N da nu da nu D nu
a u a a u u a
2 X - X - X - x - x - X - - X x - - x - x
( f Categoria spaţială
Aproap Depart sus jos În faţă În Înlăunt Afară deasup Dedesup
az
e e spate ru ra t
a
fi
n
al
ă
)
–
(
v
ez
i
a
n
e
x
el
e
3
1
,
3
2
,
3
3
,
3
4
şi
3
5
)
N
r
1 D N D nu D nu da nu da N da nu da N da nu da nu D nu
a u a a u u a
2 X - X - X - x - x - X - x - x - x - X -
X - X - - X - X
( faza iniţială )
nr da Nu Câteodată
1 - x -
2 X - -
3 - - X
4 - - X
5 - - X
6 X - -
7 X - -
8 - x -
9 - - X
Total 3 2 4
( faza finală )
Nr da Nu Câteodată
1 X - -
2 X - -
3 X - -
4 - - X
5 - - X
6 X - -
7 X - -
8 - - X
9 X - -
Total 6 0 3
2). Interpretarea rezultatelor :
A.M. este un copil uşor sociabil , gradul de socializare crescând de la faza
iniţială la cea finală a experimentului . Acest lucru se observă şi din numărul de
răspunsuru pozitive , care a crescut de la 3 ( în faza iniţială ) la 6 (în faza finală). Şi
numărul răspunsurilor negaitive a scăzut de la 2 la 0 . Dacă în faza iniţială nu doreşte să-
i ajute pe ceilalţi , în faza finală doreşte acest lucru , deci a crescut gradul de cooperare .
A crescut şi gradul de maturitate socială . Dacă iniţial A.M. nu făcea nimic ca să aibă
noi prieteni , până la urmă ar fi fost de acord să facă orice pentru aceasta . A.M. nu este
un copil egoist şi interacţiunea cu alţii a existat la el de la bun început , ceea ce se
observă prin răspunsurile afirmative la întrebările : “ Îţi place să te joci cu ceilalţi copii ?
” şi “ Îţi place să împarţi jucăriile cu ceilalţi copii ? ”
Date personale :
- Numele : Ionuţ C. ;
- Vârsta : 5 ani şi 5 luni ;
- Grupa : mare .
Date familiale :
a). Numele părinţilor :
- tata : Ion ( părinte biologic ) ;
- mama : Elena ( părinte biologic ).
b). Ocupaţia părinţilor :
- tata : economist ( studii superioare ) ;
- mama : profesor ( studii superioare ) .
Bugetul familiei : mediu ;
Structura familiei : familie organizată prin căsărorie ;
Componemţa familiei : tata , mama şi copilul ;
Realaţii familiale : bune ;
Stilul de integrare al copilului în familie : bine integrat ;
Climatul psihosocial educativ în familie : bun , ambii părinţi , mai ales tatăl,
îngrijindu-se de copil .
Date medicale :
Starea de sănătate fizică şi mentală a copilului este bună .
Observarea copilului :
Copilul acceptă uşor să rămână în grădiniţă atunci când este adus ,
adaptându-se foarte usor în grupul de copii , cu care intră repede în relaţie . În
timpul activităţilor obligatorii şi libere se manifestă foarte bine , fiind mereu preocupat
de rezolvarea sarcinilor care i se dau , concentrându-şi tot timpul atenţia , pentru o
reuşită cât mai bună . I.C. cooprereză cu ceilalţi copii în rezolvarea sarcinilor , fiind un
copil creativ şi care participă afectiv la activităţi . Mediul familial influenţează pozitiv
randamentul copilului , fiind o familie unită , chiar dacă tatăl este autoritar .
După cum am mai menţionat , tatăl este figura dominantă în familie , fiind un
tată autoritar . Copilul s-a desenat ultimul , semn al timidităţii lui . Mama este cea care
se interpune între el şi tată , cea care încearcă să atenueze autoritatea ecestuia .
c). Chestionarul de personalitate “ Who are you ? ”
Răspunsul la întrebare este dat în maniera autoanalizei şi autoprezentării
obiective . Copilul îşi prezintă atât trăsăturile fizice ( brunet , ochi negri ) , cât şi pe cele
psihice ( harnic , cuminte , ascultător ) . Deci pune în evidenţţă atât sinele fizic , cât şi
pe cel psihologic . Sinele social este evidenţiat prin exprimarea dorinţei copilului de a se
înţelege cu toată lumea . Din răspunsul copilului se evidenţiază şi sinele activ prin
exprimarea dorinţei de a fi mereu în centrul atenţiei celorlalţi .
d). Testul “ Piaget – Head ”
1). Prezentarea rezultatelor :
i). Varianta “ recunoaşterea propriului corp ”
( faza iniţială )
A B C D
Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
X - X - X - X -
( faza finală )
A B C D
Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
X - X - X - X -
E F G H
Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
X - X - X - - X
( faza finală ) F G H
E
Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
X - X - X - X -
1 D N Da nu Da nu da nu D N da nu da N da nu da nu Da nu
a u a u u
2 X - X - X - x - X - X - x - x - - x - x
( faza finală )
Categoria spaţială
Aproap Departe Sus jos În faţă În spate Înlăuntr Afară deasupr Dedesup
e u a t
N
r
1 D N Da nu Da nu da nu D N da nu da N da nu da nu Da nu
a u a u u
2 X - X - X - x - X - X - x - x - x - X -
( faza iniţială )
În faza iniţială a experimentului , I.C. a ales ca lider pe A.M.C. , pe locul 2 pe
A.D. , iar pe locul 3 pe D.D. A fost ales la rândul lui de A.M.C. pe locul 1 şi de D.F. pe
locul 2 .
( faza finală )
În faza finală a experimentului a ales ca lider pe M.C. , pe locul 2 pe D.F., iar pe
locul 3 pe F.L. , fiind ales doar de F.L. pe locul 2 .
Nr Da Nu Câteodată
1 - - X
2 X - -
3 - - X
4 - x -
5 - - X
6 X - -
7 X - -
8 - - X
9 - - X
Total 3 1 5
( faza finală )
Nr Da Nu Câteodată
1 X - -
2 X - -
3 X - -
4 - - X
5 X - -
6 X - -
7 X - -
8 - - X
9 X - -
Total 7 0 2
Concluzii
ANEXA 1
Chestionar
Nume :................. Vârsta :
Specialitate :.. Consideraţi că în etapa actuală este necesară formarea la preşcolari a
.................... capacităţii capacitatii de autocunoaştere – autoapreciere ?
Răspunsurile
sunt : Da / Nu
/ uneori
ANEXA 2
ANEXA 17
Testul de socializare
Nume :
Vărsta :
Grupa : Îţi place să-i ajuţi pe ceialţi ?