Ghid Markeri Tumorali PDF

GHIDUL OBBCSSR
PRIVIND MARKERII
TUMORALI
Lector Dr. Chim. Pr. ADINA STANCIU

Formator Acreditat de Ministerul Sanatatii
adinaelenastanciu@yahoo.com
STRUCTURA GHID
1. Definitie. Utilizare clinica.
2. Clasificarea markerilor tumorali.
3. Peptide non-hormonale ca si indicatori de
malignitate – definiţie, funcţie, sensibilitate si
specificitate (CEA 、 AFP, CA 19-9, CA 72-4,
CA 15-3, CA 125, SCC, PSA/fPSA, CYFRA 21-1,
BTA, TPA).
4. Enzime si izoenzime ca si indicatori de
specificitate (PAP, NSE, TK).
5. Proteine serice speciale ca si indicatori de
specificitate (S-100, TA-90, B2-microglobulina,
Tg, Feritina, NMP-22).
6. Produsi hormonali ai sistemului endocrin difuz ca
si indicatori de malignitate – definiţie, funcţie,
sensibilitate si specificitate (HCG, Calcitonina).
7. Recomandări privind utilizarea markerilor
tumorali în cancer: hepatic, pancreatic, gastric,
colorectal, mamar, ovarian, prostatic, pulmonar
etc.
8. Evaluarea clinica a markerilor tumorali.
INCIDENTA CANCERULUI
(ambele sexe)
GLOBOCAN 2008
(http://globocan.iarc.fr)
1. MARKERI TUMORALI
DEFINITIE
 markerii tumorali apar ca urmare a alterării
metabolismului celular;
 markerii tumorali sunt substanţe, care
reflectă sinteza, creşterea şi răspunsul la

terapie a tumorilor maligne, fiind produşi fie
de celulele tumorale, fie de celulele gazdă
stimulate de tumora;
 markerii tumorali sunt produşi asociaţi
tumorilor (factori genetici, oncogene,

proteine, etc.).
UTILIZARE CLINICA
 screening;
 diagnostic primar;
 valoare prognostică;
 valoare predictivă;
 monitorizarea tratamentului;
 indicator de supraveghere;
 detectia recurentei tumorale.
CARACTERISTICILE
MARKERULUI TUMORAL IDEAL
 specificitate cât mai apropiată de 100 % (să nu fie
detectabil în tumori benigne sau în alte afecţiuni
organice);
 specificitate de organ foarte mare
(să fie secretat de o singură entitate tumorală);
 sensibilitate cât mai apropiată de 100 %
(să poată fi detectat dintr-o cantitate foarte mică de
celule tumorale);
 corelatie cat mai buna intre concentratia markerului si
stadiul tumorii;
 capacitate de a indica modificarile induse de tratament;
 capacitate prognostica in functie de concentratie.
2. CLASIFICARE MARKERI
TUMORALI
După localizarea lor:
 Markeri tumorali celulari: sunt detectati în
ţesutul tumoral (p53, receptori hormonali etc.)
 Markeri tumorali umorali: sunt detectaţi în

lichidele biologice (ser, plasmă, LCR, urină,
salivă, lichid de ascită, lavaj bronhoalveolar
etc.)
CLASIFICARE MARKERI TUMORALI
2. 1 Peptide non- hormonale: CEA、AFP, CA 19-9,
CA 72-4, CA 15-3, CA 125, SCC, PSA/fPSA,
CYFRA 21-1, BTA, TPA
2.2 Enzime şi izoenzime: PAP, NSE, TK
2.3 Proteine serice speciale: S-100, TA-90,

B2-microglobulina, Tg, Feritina, NMP-22
2.4. Produşi hormonali ai sistemului endocrin

difuz HCG, Calcitonina
3 PEPTIDE NON-HORMONALE
3.1 Antigenul carcino-embrionar (CEA)
Informatii generale
CEA este o glicoproteină cu o greutate moleculară de 180 kD.

45-60% din moleculă este alcătuită din carbohidraţi, iar partea proteică
este un lanţ polipeptidic. Au fost descrişi cel puţin 6 epitopi.
În timpul dezvoltării embrionului se formează în pancreas şi în tractul
gastrointestinal ca un antigen de suprafaţă celulară. Chiar şi la adult,
sinteza nu încetează complet.
Recomandari pentru determinarea CEA
- monitorizarea pacientilor cu cancer colorectal, mamar, pulmonar, cap

si gat, pancreatic si ovarian;
- indicator de supraveghere;
- indicator al recurentei tumorale, al procesului de metastazare si al
prognosticului.
Specimen recoltat - sange venos, LCR, lichid pleural, urina

Observatii:
 urină - concentraţii crescute (dacă infecţia urinară este exclusă) -
carcinom al vezicii urinare;
 lichid pleural – concentratii crescute - pleurezii paraneoplazice asociate
cancerelor pulmonare sau cancerelor diseminate ovariene, mamare si
digestive;
 LCR – concentratii crescute – metastaze cerebrale.
 tumorile colonului, prostatei şi rinichilor sunt însoţite de valori crescute
ale CEA numai după invadarea tractului urinar !!!
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant pentru sange si

borcane sterile pentru LCR, lichid pleural si urina.
Prelucrare necesara dupa recoltare – serul se obtine prin centrifugare

(se lucreaza in maxim 2 ore; se poate pastra 7 zile la 2-8°C si timp
indelungat la -20°C sau -70°C). LCR, lichidul pleural si urina se lucreaza
imediat dupa recoltare sau se pastreaza la -20°C sau -70°C.
A se evita recongelarea!
Volum proba – minim 0.5 mL.
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, specimen

contaminat bacterian.
Stabilitate proba - serul este stabil 7 zile la 2-8°C; serul, LCR, lichidul
pleural si urina sunt stabile timp indelungat la -20°C sau -70°C.
Metoda – CLIA, ECLIA, ELISA, RIA
Valori biologice de referinta : - variaza in functie de metoda si de

natura probei
Interpretarea rezultatelor
- valori patologice postoperator - boala neoplazica reziduala;
- normalizarea concentratiei CEA după interventia chirurgicala, urmată
de o creştere a acesteia indică prezenţa recidivei tumorale sau a
metastazelor;
- in monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii neoplazice se
recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a CEA.
Limite si interferente
 CEA nu poate fi folosit in scop de screening.

 CEA nu poate fi folosit in scop de diagnostic.
 Cresteri usoare - fumatori; unele afectiuni benigne ale intestinului
(colita ulceroasa, boala Crohn, polipoze), pancreasului (pancreatite),
ficatului (ciroza hepatica, hepatita cronica), rinichilor (insuficienta
renala), plamanilor (emfizem pulmonar) si glandelor mamare.
 Interferente cu unele componente ale kit-ului: tratamentul cu biotina in
doze mari (>5 mg/zi); tratamentul cu izotopi radioactivi; titrurile foarte
crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu; anticorpii
monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in
scop diagnostic sau terapeutic.
3.2 Alfa-fetoproteina (AFP)
Informatii generale
 AFP este o glicoproteină cu masa moleculară 70 kD, sinteza ei fiind

suprimată la adult.
 În cursul vieţii intrauterine se formează în sacul vitelin, iar mai târziu în
ficat. În ficatul fătului sinteza maximă are loc în săptămânile 14-20.
 În serul mamei concentraţia maximă este atinsă în săptămânile 35-38
de sarcină.
- Screening-ul prenatal pentru depistarea afectiunilor de tip anencefalie,
spina bifida, boala Langdon Down, trisomie 21, trisomie 18 etc.
presupune recoltarea serului matern intre saptamanile 16-18 de sarcina.
Daca se obtine o valoare crescuta pentru AFP, determinarea se va
repeta dupa 1 saptamana.
ser fetal : lichid amniotic : ser matern = 10.000 : 100 : 1
 Postnatal sinteza de AFP este minimă.

Recomandari pentru determinarea AFP
 monitorizarea tratamentului la pacienti cu tumori germinative sau
carcinom hepatocelular;
 monitorizarea tratamentului la pacienti cu ciroza hepatica;
 suspiciune de tumori germinative non-seminomatoase de origine
testiculara, ovariana sau extragonadala (impreuna cu HCG);
 suspiciune de carcinom hepatocelular, hepatom primar,
hepatoblastoam şi teratom;
Specimen recoltat - sange venos
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant
Prelucrare necesara dupa recoltare – serul se obtine prin
centrifugare (se lucreaza in maxim 2 ore; se poate pastra 7 zile la
2-8°C si timp indelungat la -20°C sau -70°C).
Se evita recongelarea!
Volum proba – minim 0.5 mL ser.
Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C sau la
-70°C.
Valori biologice de referinta : - variaza in functie de metoda
- AFP este un marker de masă tumorală, nivelul seric crescând cu
mărimea tumorii;
- normalizarea concentratiei AFP după interventia chirurgicala, urmată
metastazelor;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a AFP in
monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii neoplazice.
- cresteri usoare: hepatita alcoolică, ciroza hepatică, hepatita acută
virală, hepatita cronică activă, obstructia de cai biliare;
- interferente cu unele componente ale kit-ului: tratamentul cu biotina in
doze mari (>5 mg/zi); tratamentul cu izotopi radioactivi; titrurile foarte
crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu; anticorpii
monoclonali proveniti de la soarece administrati in scop diagnostic sau
terapeutic.
3.3 Antigenul gastro-intestinal
(CA 19-9)
Informatii generale
 CA 19-9 este un gangliozid (glicolipid), prezent în celule epiteliale şi
mucoase din: pancreas, căi biliare, colon, stomac, ficat etc.
IMPORTANT!
Apare numai la persoanele cu antigenele de grup sanguin Lewis
prezente
 Persoanele cu grup sanguin relativ rar negativ pentru antigenele Lewis
(3-5% din populaţie) nu dispun de enzima sialyl-transferaza necesară
pentru sinteza CA 19-9. La aceste persoane CA 19-9 rămâne la valori
foarte scăzute, chiar dacă este prezentă o neoplazie.
 Pentru astfel de persoane markerul tumoral indicat: CA 50 sau CA 242.
 Deşi, a fost descoperit ca marker pentru cancerul colorectal, CA 19-9

este markerul de primă linie în carcinomul pancreatic
Recomandari pentru determinarea CA 19-9
 suspiciune de adenocarcinom pancreatic, gastric si tumori hepatobiliare;
 suspiciune de cancer colorectal (impreuna cu CEA);
 suspiciune de cancer ovarian (impreuna cu CA 125);
 monitorizarea tratamentului la pacienti cu adenocarcinom pancreatic,
gastric, tumori hepatobiliare, cancer colorectal si cancer ovarian.
 CA 19-9 nu poate fi utilizat pentru screening-ul adenocarcinomului
pancreatic!

(se lucreaza in maxim 2 ore; se poate pastra 30 zile la 2-8°C si timp
indelungat la -20°C sau -70°C). Se evita recongelarea!
Stabilitate proba - 30 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C sau
-70°C.
- CA 19-9 este un marker de masă tumorală, nivelul seric crescând cu
mărimea tumorii. Există o foarte bună corelaţie între CA 19-9 şi stadiul
bolii;
- normalizarea concentratiei CA 19-9 după interventia chirurgicala, urmată
metastazelor;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a CA 19-9 in
- cresteri usoare: boli inflamatorii ale intestinului, ciroza, poliartrita
reumatoida , lupus eritematos sistemic .
- interferente analitice cu unele componente ale kit-ului: tratamentul cu
biotina in doze mari (>5 mg/zi); tratamentul cu izotopi radioactivi; titrurile
foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu; anticorpii
terapeutic.
3.4 Antigenul gastric (CA 72-4)
Informatii generale
 CA 72-4 este un marker, care a fost identificat cu doi anticorpi
monoclonali (CC49, B72.3). Este o glicoproteină cu masa moleculară de
400 kD. Este considerat a fi o molecula asemanatoare mucinei.
 Este prezent în: stomac, ovare, celule epiteliale pulmonare.
 Deşi, CA 72-4 a fost destinat monitorizării cancerului ovarian, rezultatele
au fost mai bune pentru cancere ale tractului digestiv, în special pentru
cel de stomac.
Recomandari pentru determinarea CA 72-4

 monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii la pacienti cu cancer
pancreatic, gastric si tumori hepatobiliare (in asociere cu CEA sau
CA 19-9 ca markeri secundari);
 monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii la pacienti cu tumori
ovariene mucinoase si cancere pulmonare NSLC (ca marker secundar).

2-8°C si timp indelungat la -20°C sau -70°C). Se evita recongelarea!

Stabilitate proba - 30 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C sau

-70°C.
Metoda – CLIA, ECLIA, ELISA

mărimea tumorii. Există o foarte bună corelaţie între CA 72-4 şi stadiul
bolii;
- normalizarea concentratiei CA 72-4 după interventia chirurgicala,
urmată de o creştere a acesteia indică prezenţa recidivei tumorale sau a
metastazelor;
- cresteri usoare: afectiuni benigne mamare sau hepatice si in sarcina.
biotina in doze mari (>5 mg/zi); titrurile foarte crescute de anticorpi anti-
streptavidina si anti-ruteniu; anticorpii monoclonali proveniti de la
soarece administrati in scop diagnostic sau terapeutic.
3.5 Antigenul tumorilor mamare
(CA 15-3)
Informatii generale
 CA 15-3 este o glicoproteină transmembranara de tip mucinos (sinteza
ei este codificata de gena MUC1) cu masa moleculară de 300 - 400 kD.
 CA 15-3 de ultimă generaţie a fost identificat cu 2 anticorpi monoclonali

diferiţi: 115D8 şi DF3. Anticorpul 115D8 a fost obţinut prin imunizare cu
lipide din laptele uman, iar anticorpul DF3 prin imunizare cu membrana
celulelor de carcinom mamar.
\ Recomandari pentru determinarea CA 15-3
 suspiciune de cancer mamar:
 sensibilitatea în stadiile I şi II = 10%;
 sensibilitatea în stadiile III şi IV = 70%.
 monitorizarea tratamentului, a evolutiei bolii si aprecierea prognosticului
in cancerul mamar;
 monitorizarea postoperatorie a CA 15-3 permite detectarea precoce a
recidivei tumorale;
 la pacientele cu antecedente de cancer mamar se recomanda dozarea
combinata de CA 15-3 si CEA pentru a creste sensibilitatea detectiei
recidivei tumorale.
 CA 15-3 nu poate fi utilizat pentru screening-ul, stadializarea sau
diagnosticarea cancerului mamar!

(se lucreaza in maxim 2 ore; se poate pastra 5 zile la 2-8°C si 3 luni la
-20°C si 70°C). Se evita recongelarea!

Stabilitate proba - 5 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C si 70°C.
mărimea tumorii.
- normalizarea concentratiei CA 15-3 după interventia chirurgicala,
urmată de o creştere indică prezenţa recidivei tumorale sau a
metastazelor;
- determinarea seriata a CA15-3 este utila in detectarea precoce a
metastazelor osoase si hepatice;
monitorizarea tratamentului si a evolutiei cancerului mamar.
- cresteri usoare: afectiuni benigne (fibroadenom, mastopatie,

hepatita, ciroza), afectiuni maligne (cancer pancreatic, prostata,
ovarian, hepatic etc.);
- interferente analitice cu unele componente ale kit-ului: tratamentul
cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); tratamentul cu izotopi radioactivi;
titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;
anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati in scop
diagnostic sau terapeutic.
3.6 Antigenul ovarian (CA 125)
Informatii generale
 CA 125 este o glicoproteină cu masa moleculară de 220 kD. CA 125 a

fost identificat cu un anticorp monoclonal. CA 125 II de a doua
generaţie a fost identificat cu un alt anticorp (M II), care a crescut
semnificativ specificitatea acestui marker (specificitate 95%).
 Este prezent în epiteliul următoarelor organe: ovar, pancreas, vezică

biliară, stomac, rinichi, colon etc.
 CA 125 se găseşte în cantităţi mari în lichidul amniotic, laptele şi serul

femeilor însărcinate.
Recomandari pentru determinarea CA 125
 suspiciune de carcinom ovarien epitelial seros şi nediferenţiat (cel

mai comun tip de cancer ovarian).
 Sensibilitatea în stadiile I şi II = 65%;
 Sensibilitatea în stadiile III şi IV = 85%.
 monitorizarea tratamentului, a evolutiei bolii si aprecierea
prognosticului la pacientele cu cancer ovarian;
 la pacientele cu antecedente de cancer mamar se recomanda
dozarea CA 125 de doua ori pe an impreuna cu ecografia
transvaginala anuala pentru detectarea precoce a cancerului ovarian;
 suspiciune de adenocarcinom pancreatic (ca marker secundar in
asociere cu CA 19-9)
 CA 125 nu poate fi utilizat pentru screening-ul cancerului ovarian!


2-8°C si 3 luni la -20°C). Se evita recongelarea!

Stabilitate proba - 5 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C.

- CA 125 este un marker de masă tumorală, nivelul seric crescând cu
mărimea tumorii. Există o foarte bună corelaţie între CA 125 şi stadiul
bolii;
- normalizarea concentratiei CA 125 după interventia chirurgicala, urmată
de o creştere indică prezenţa recidivei tumorale sau a metastazelor;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a CA 125 in
monitorizarea tratamentului si a evolutiei cancerului ovarian.
- cresteri usoare: menstruatia, primul trimestru de sarcina, afectiuni
benigne ale sferei genitale (endometrioza, fibromatoza, boli inflamatorii
pelvine), alte afectiuni benigne (pancreatita, hepatita, ciroza, insuficienta
renala, boli autoimune etc.)
terapeutic.
3.7 Antigenul cancerului cu celule
scuamoase (SCC)
Informatii generale
 SCC este o glicoproteina care aparţine familiei inhibitorilor de
serin/cistein proteaze.
 SCC este prezent in carcinoamele cu celule scuamoase localizate la
nivelul colului uterin, plămânului, esofagului şi zonei cap-gât.
Recomandari pentru determinarea SCC
1. Cancerul de col uterin
 Sensibilitatea clinică a SCC in cancerul de col uterin este de
53-73% în cancerul primar şi de 65-85% în cancerul recurent.
Marker Cut-off TUMORA RECIDIVA

tumoral PRIMARA
SCC 4 ng/ml 53-73% 65-85%
CEA 5 ng/ml 30-50% 44-52%
TPA 80 UI/ml 32-49% 47-58%
2. Cancerul pulmonar
 În cancerul pulmonar cu celule scuamoase prevalenţa
concentraţiilor crescute de SCC variază între 39 şi 78%.
3. Carcinoamele din zona cap-gât
LOCALIZARE RATA DE DETECTIE SCC

[%]
SINUS MAXILAR 49
CAVITATE BUCALA 34
LIMBA 23
LARINGE 15
FARINGE 15-36
4. Cancerul esofagian
Sensibilitatea clinică medie a SCC este de 30-39%.

centrifugare (se lucreaza in maxim 2 ore; se poate pastra 1 zi la 2-8°C
si timp indelungat la -20°C sau -70°C). Se evita recongelarea!
Pentru a evita valorile fals pozitive este obligatoriu sa se utilizeze
manusi si masca in timpul efectuarii analizelor !!!!

Stabilitate proba - 1 zi la 2-8°C; timp indelungat la -20°C sau -70°C.

- SCC este un marker de masă tumorală, nivelul seric crescând cu
mărimea tumorii. Există o foarte bună corelaţie între SCC, stadiul bolii si
clasificarea TNM;
- normalizarea concentratiei SCC după interventia chirurgicala, urmată
de o creştere indică prezenţa recidivei tumorale sau a metastazelor,
markerul fiind util in detectarea precoce a recurentei tumorale;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a SCC in
- cresteri usoare: afectiuni cutanate asociate cu hiperkeratinizare
(psoriazis, eczema), afectiuni inflamatorii pulmonare;
3.8 Antigenul specific prostatic
(PSA)
Informatii generale
 PSA este o glicoproteină cu masa moleculară de 36 kD, sintetizată

de celulele epiteliale prostatice şi secretată în lichidul seminal.
 PSA circula in sange sub diferite forme moleculare datorita
complexelor pe care le formeaza cu inhibitori de proteaze:
- PSA complexat cu alfa1-antichimotripsina (PSA-ACT) este
principala forma imunoreactiva din ser (60 - 90 %);
- PSA complexat cu alfa2- macroglobulina (PSA-AMG) -
aceasta forma nu este detectabila (< 0,1 %)
- PSA liber este o forma enzimatic inactiva - nu se asociaza cu
inhibitori (10 - 40 %)
 Formarea complexelor cu ACT duce la expunerea unui numar limitat
de epitopi ai PSA, pe cand complexele cu AMG incapsuleza practic
toti epitopii, din acest motiv fiind imposibil de detectat.
 Proporţiile relative de PSA - ACT şi PSA liber diferă la pacienţii cu
cancer de prostată, comparativ cu cei cu BPH
Recomandari pentru determinarea PSA
 screening pentru depistarea precoce a cancerului de prostata la
barbatii cu varste de peste 50 de ani (testarea anuala a PSA
impreuna cu tuseu rectal);
 screening-ul pentru depistarea precoce a cancerului de prostata la
barbatii cu varsta de 40-45 ani este indicat doar in acele cazuri cu
antecedente familiale de cancer de prostata (rude de gradul I);
 monitorizarea tratamentului, a evolutiei bolii, estimarea
prognosticului, stabilirea optiunii terapeutice si evaluarea eficientei
terapiei la pacientii cu cancer de prostata.

2-8°C si 6 luni la -20°C sau -70°C). Se evita recongelarea!

varsta
Raportul dintre PSA liber şi PSA total
Procent PSA liber = (PSA liber / [PSA liber + PSA complexat])x100
PSA liber (%) > 23% - BPH (Se = 82%; Sp = 82%)
PSA liber (%) < 10 % - CaP (Se = 90%, Sp = 63%)
- PSA este un marker de masă tumorală, nivelul seric crescând cu
mărimea si volumul tumorii. Există o foarte bună corelaţie între PSA,
stadiul bolii si clasificarea TNM;
- normalizarea concentratiei PSA după interventia chirurgicala, urmată
de o creştere indică prezenţa recidivei tumorale sau a metastazelor,
markerul fiind util in detectarea precoce a recurentei tumorale;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a PSA in
Corelatia dintre stadiul tumorii şi prognoză
Stadiul tumorii Supravieţuire timp de 10 ani după terapia iniţială
Stadiul T1 90 – 100 %
Stadiul T2 50 – 80 %
Stadiul T3 30 – 60 %
Sensibilitatea PSA în detecţia cancerului de prostată
Stadiul tumorii Sensibilitate PSA

T1 si T2 40 – 75 %
T3 si T4 70 – 95 %
Corelaţia dintre stadiul bolii şi domeniul concentraţiei PSA din ser
Stadiul tumorii Număr pacienţi PSA

[ng/mL]
Stadiul T1 27 0 – 70.0
Stadiul T2 111 1.3 – 237
Stadiul T3 36 4.6 – 830
Stadiul T4 56 10.2 – 2093
- cresteri usoare: manevre urologice (tuseu rectal, masaj prostatic,

cistoscopia, echografia transrectala, biopsia prostatica, rezectia
transuretrala);
- scaderi usoare: inhibitorii de 5-alfa reductaza (determinarea PSA
se va efectua la > 6 luni dupa intreruperea tratamentului);
cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); titrurile foarte crescute de
anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu; anticorpii monoclonali
proveniti de la soarece administrati in scop diagnostic sau
terapeutic.
3.9 CYFRA 21-1
Informatii generale
 Citokeratinele sunt proteine de sustinere care, impreuna cu
filamentele de actina si microtubulii, formeaza citoscheletul celular;
constituie un element caracteristic al celulelor epiteliale.
 Cyfra 21-1 este un marker determinat cu ajutorul a 2 anticorpi
monoclonali îndreptaţi împotriva unui fragment de citokeratină 19.
Recomandari pentru determinarea CYFRA 21-1

 suspiciune de cancer pulmonar (NSCLC);
 diagnosticul diferential intre NSCLC si SCLC;
 monitorizarea tratamentului, a evolutiei bolii si aprecierea
prognosticului la pacientii cu NSCLC;
 suspiciune cancer de vezica urinara;
 monitorizarea evolutiei bolii si terapiei in cancerul de vezica urinara;
 ca marker de actvitate tumorala in monitorizarea oricarei tumori
solide.
Specimen recoltat - sange venos, urina
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, borcan steril

pentru urina

centrifugare (se lucreaza in maxim 2 ore; se poate pastra 1 luna la 2-
8°C si timp indelungat la -20°C sau -70°C). Urina se lucreaza imediat
dupa recoltare sau se pastreaza la -20°C sau -70°C. Se evita
recongelarea!

Stabilitate proba - 1 luna la 2-8°C; timp indelungat la -20°C sau -70°C.
Metoda – ECLIA, ELISA, RIA

natura probei
- CYFRA 21-1 este un marker de activitate tumorală;
- normalizarea concentratiei CYFRA 21-1 după interventia chirurgicala,
urmată de o creştere indică prezenţa recidivei tumorale sau a
metastazelor;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a
CYFRA 21-1 in monitorizarea tratamentului si a evolutiei cancerului
ovarian.
terapeutic.
3.10 Antigen tumora vezica
urinara (BTA)
Informatii generale
 Bladder Tumor Antigen (BTA-TRAK) – a fost identificat ca
fiind o proteină din familia Factorului H al Complementului
Uman (hCFHrp), similar ca structură, compoziţie şi formă,
dar nu identic cu hCFH
Recomandari pentru determinarea BTA-TRAK

 suspiciune cancer de vezica urinara;
 monitorizarea evolutiei bolii si terapiei in cancerul de vezica urinara;
 in asociere cu markerii de activitate tumorala CYFRA 21-1 si TPA –
sensibilitate crescuta in monitorizarea tumorilor vezicale superficiale.
Specimen recoltat - urina
Recipient de recoltare - borcan steril pentru urina
Prelucrare necesara dupa recoltare – Urina este centrifugata la

1000 rpm, timp de 10 minute. După centrifugare, supernatantul din
urină se diluează în proporţie de 1:10 cu un diluent urinar (matrice
proteica) si se pastreaza timp indelungat la -20°C. Se evita
recongelarea!
Volum proba – minim 1 mL urina.
Cauze de respingere a probei - specimen contaminat bacterian.
Stabilitate proba - timp indelungat la -20°C.
Metoda – ELISA
Valori biologice de referinta : 0-14 UI/mL

- BTA-TRAK este un marker de masa tumorală;
- normalizarea concentratiei BTA-TRAK după interventia
chirurgicala, urmată de o creştere indică prezenţa recidivei tumorale
sau a metastazelor;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a BTA-
TRAK in monitorizarea tratamentului si a evolutiei cancerului de
vezica urinara.
 cresteri usoare: cistita interstitiala, infectii de tract urinar, tumori
renale pentru care se efectueaza chimioterapie sistemica, dupa
cistectomie totala;
 terapia intravezicala poate conduce la rezultate fals pozitive sau fals
negative.
3.11 Antigenul polipeptidic
tisular (TPA)
Informatii generale
 TPA este un antigen asociat tuturor tumorilor, deoarece prezintă valori

crescute indiferent de localizarea tumorii. Este un polipeptid cu masa
moleculară de 180 kD, fiind de fapt un amestec de citokeratine:
TPA = Citokeratina 19 (44%) – CYFRA 21-1 +

Citokeratina 18 (36%) – TPS +
Citokeratina 8 (30%).
 TPA este prezent în ţesuturile fetale si in placentă;
 TPA este sintetizat în membrana celulelor canceroase umane si secretat
în ser, urină, lichid de ascită, lavaj bronhoalveolar etc.
Recomandari pentru determinarea TPA
 TPA este un marker de activitate tumorala, nivelul seric
corelandu-se cu proliferarea tisulara;
 monitorizarea evolutiei bolii si terapiei in diferite tipuri de neoplasme;
 indicator al recurentei tumorale si al procesului de metastazare.
Localizarea tumorii Sensibilitate (%)
Plamani (SCLC) 90-95
Plamani (NSCLC) 90-95
San 40-95
Ficat 80-90
Pancreas 80-90
Colon, rect 40-80
Vezica urinara 80-90
Prostata 80-90
Ovar 80-90
Tiroida 40-60
Cap, gat 60-80
Specimen recoltat – sange venos, urină, lichid de ascită, lichid pleural

borcane sterile pentru lichid pleural, lichid de ascita si urina.

(se lucreaza in maxim 30 minute; se pastreaza 6 luni la -20°C sau -
70°C). Lichidul pleural, lichidul de ascita si urina se lucreaza imediat
dupa recoltare sau se pastreaza la -20°C sau
-70°C.
Volum proba – minim 1 mL.
Cauze de respingere a probei - specimen contaminat bacterian.
Stabilitate proba - 6 luni la -20°C sau -70°C.
Metoda – ECLIA, ELISA, RIA
Valori biologice de referinta - variaza in functie de metoda si de

natura probei
- TPA este un marker de activitate tumorala cu rol in monitorizarea si
detectia recidivelor tumorale – cresterea concentratiei de TPA se
asociaza cu procesele de proliferare tumorala;
- TPA poate fi folosit ca marker de a doua alegere in monitorizarea
tratamentului si a evolutiei diferitelor tipuri de neoplasme;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a TPA in
monitorizarea terapeutica.
- cresteri usoare: inflamatii, infectii, boli autoimune, hepatita, ciroza
hepatica, pancreatita, insuficienta renala etc.
biotina in doze mari (>5 mg/zi); tratamentul cu izotopi radioactivi;
diagnostic sau terapeutic.
4. Enzime şi Izoenzime
 Celulele canceroase au o activitate enzimatică diferită atât cantitativ, cât
şi calitativ. Folosirea enzimelor ca markeri tumorali este unul dintre
primele evenimente din istoria biochimiei (Warburg – experimentele de
glicoliză anaerobă pe celule canceroase).
 Cauzele creşterii în ser a activităţii enzimatice a unor enzime care
provin din ţesutul neoplazic sunt:
Necroza
Tulburări de permeabilitate
Alterări ale celulelor sau membranelor cauzate de
terapie
 În plus, enzimele pot fi eliberate şi de ţesuturile normale din organism

ca urmare a alterărilor provocate de procesul tumoral.
 Enzimele folosite în general de biochimia clinică (amilaza, CK etc.) nu
sunt utile pentru diagnosticul primar al tumorilor.
 Câteva enzime şi izoenzime pot fi folosite ca markeri tumorali de primă
linie (fosfataza acidă, enolaza neuron specifica, timidin kinaza etc.).
Aceste enzime au specificitate de localizare a tumorii (specificitate de
organ).
4.1 Fosfataza acida prostatica
(PAP)
Informatii generale
 la nivelul prostatei, activitatea fosfatazei acide este de 100 ori mai mare
decat in celelalte tesuturi.
Recomandari pentru determinarea PAP
 diagnosticul, monitorizarea tratamentului si a evolutiei cancerului de
prostata metastatic.
Specimen recoltat – sange venos

(se lucreaza in maxim 2 ore; se poate pastra 8 zile la
2-8°C si 6 luni la -20°C sau -70°C). Se evita recongelarea!
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat, lipemic,

Stabilitate proba - 8 zile la 2-8°C si 6 luni la -20°C sau -70°C
Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica), ECLIA, ELISA
Valori biologice de referinta - variaza in functie de metoda
- cresterea concentratiei PAP se asociaza cu aparitia metastazelor
osoase in cancerul de prostata;
- PAP poate fi folosit ca marker in monitorizarea tratamentului si a
evolutiei cancerului de prostata metastatic;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a PAP in
- cresteri usoare: biopsia prostatica, tuseu rectal, masajul prostatic,
anumite medicamente;
4.2 Enolaza neuronspecifică
(NSE)
Informatii generale
 Enolaza are o masă moleculară de 87 kD. Este o enzimă citoplasmatică
cu rol în metabolizarea intracelulară a glucozei. Este prezentă în toate
celulele organismului.
 Are trei subunităţi: α, β, γ – aceste subunităţi sunt prezente întotdeauna
în forme dimere. Formele αα, γγ şi αγ sunt prezente în neuroni, celule
neuro-ectodermale şi trombocite.
 Tumorile însoţite de diferenţiere neuro-endocrină (neuroblastom,
carcinom pulmonar cu celule mici) secretă în sânge o cantitate
însemnată de NSE ca rezultat al distrugerii celulare intense.
Recomandari pentru determinarea NSE

 monitorizarea evoluţiei şi terapiei SCLC şi neuroblastomului;
 marker de a doua alegere in carcinomul tiroidian medular .

centrifugare (se lucreaza in maxim 2 ore; se poate pastra timp
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat,

lipemic, contaminat bacterian.
Stabilitate proba - 1 zi la 2-8°C si timp indelungat la -20°C sau

-70°C

- NSE este un marker de masă tumorală, nivelul seric crescând cu
mărimea tumorii in SCLC. Există o foarte bună corelaţie între NSE,
stadiul bolii si clasificarea TNM;
- indică foarte precis eficacitatea chimioterapiei – dacă după 48 ore
de terapie nu se observă o scadere semnificativă în activitatea NSE,
atunci tumora este rezistentă la tratament;
- NSE poate fi folosit ca marker in monitorizarea tratamentului, a
evolutiei bolii si ca marker de prognostic in SCLC si neuroblastom;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a NSE in
- cresteri usoare: fumatori, afectiuni benigne pulmonare si cerebrale,
tumori cerebrale, carcinom renal;
proveniti de la soarece administrati in scop diagnostic sau
terapeutic.
4.3 Timidin-kinaza (TK)
Informatii generale
 Enzima TK (dezoxitimidin kinaza) catalizează fosforilarea
dezoxitimidinei la monofosfat.
 În celulele organismului uman există trei izoenzime de TK. Izoenzima
TK1 există în cantităţi crescute în celulele care proliferează intens şi în
celulele maligne. TK arată activitatea proliferativă (ca şi TPA).
Recomandari pentru determinarea TK

 TK este un marker de activitate tumorala, nivelul seric
corelandu-se cu proliferarea tisulara;
 ca marker de a doua alegere in monitorizarea evolutiei bolii si terapiei in
boli limfoproliferative (limfom Hodkin, limfom nonHodkin, leucemie acută
şi cronică, mielom), tumori cerebrale, carcinom pulmonar cu celule mici,
cancer mamar;
 indicator al recurentei tumorale si al procesului de metastazare.


Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C si timp indelungat la -20°C sau

-70°C
Metoda – CLIA, ELISA, RIA

- TK este un marker de activitate tumorală;
- TK se coreleaza cu gravitatea bolii neoplazice, putand fi folosit
pentru stadializarea bolii, alegerea tratamentului şi evaluarea
eficacităţii terapiei.
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a TK in
- cresteri: infectii virale (virus herpetic, citomegalic, HIV)
cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); tratamentul cu izotopi radioactivi;
diagnostic sau terapeutic;
5. Proteine serice speciale
5.1 Proteina S-100
Informatii generale
 S-100 este o proteină astroglială cu o masă moleculară de 21 kD, cu
capacitatea de a lega Ca2+. Este alcătuită din 2 subunităţi (α, β) care
se cuplează în forme homo şi heterodimere.
 Este prezentă în izoformele: ββ – celule gliale şi celule Schwann;
αβ – celule gliale
αα – muşchi striaţi (cord, rinichi)
 Testul S-100 măsoară izoformele ββ şi αβ în ser şi LCR
 Proteina S-100 detectează cu o mare sensibilitate bolile sistemului
nervos central (neurinom, glioblastom, astrocitom, meningiom)
Recomandari pentru determinarea S100
- monitorizarea pacienţilor cu melanom malign;
- monitorizarea tumorilor primare şi metastazelor
cerebrale (neurinom, glioblastom, astrocitom,
meningiom);
- monitorizarea pacienţilor cu traumatisme cerebrale şi accidente
vasculare cerebrale.
 S-100 este markerul de prima linie in monitorizarea melanomului

malign!!!
 În melanomul cutanat este un marker de boală metastatică, fiind util

în identificarea pacienţilor cu metastaze la distanţă.
Domeniul neurologic:
- S100 - parametru util de monitorizare a pacienţilor cu AVC în ceea ce

priveşte statusul neurovascular. S100 se corelează cu severitatea
deficitului neurologic şi cu mărimea zonei de infarct cerebral.



-70°C
Metoda – ECLIA, ELISA

- S100 este un marker de masă tumorală, nivelul seric crescând cu
volumul tumoral. Există o foarte bună corelaţie între S100, stadiul
bolii si clasificarea TNM. La pacienţii cu melanom malign aflaţi în
stadiile II, III şi IV nivelurile serice crescute indică progresia bolii;
- o concentratie situata in intervalul de referinta indica o rata de
supravieţuire la 3 ani de 85%;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a S100
in monitorizarea terapeutica.
proveniti de la soarece administrati in scop diagnostic sau terapeutic
5.2 Proteina TA-90
Informatii generale
 TA-90 (TUMOR-ASSOCIATED GLYCOPROTEIN
ANTIGEN) = glicoproteină de 90 kD gasita in
serul si urina a 63% si 68% dintre pacientii cu
melanom.
Recomandari pentru determinarea TA-90

 TA-90 este un foarte bun factor de prognostic,
deoarece dă informaţii privind viteza de
împrăştiere tumorala.
5.3 Beta-2-microglobulina
(B2M)
Informatii generale
 B2-M este o proteină cu o masă moleculară de 11.8 kD, alcătuită din

100 de aminoacizi. Această proteină este identică cu lanţul uşor al
antigenului de histocompatibilitate leucocitară HLA clasa I-a. Se
găseşte pe membranele tuturor celulelor diferenţiate. Este prezentă în
lichidele biologice (ser, urină etc) în concentraţie scăzută în două
forme: liberă şi legată de HLA. Este eliminată de rinichi în proporţie de
98%.
 Deoarece limfocitul este principala sursa de sinteza, toate afectiunile
caracterizate prin proliferare limfocitara (mielomul multiplu, leucemiile
limfocitare cronice, limfoamele Hodgkin si non Hodgkin) sunt asociate
cu cresteri ale nivelului plasmatic de B2-M.
Recomandari privind dozarea B2-M:
- monitorizarea evolutiei si evaluarea terapiei in mielomul multiplu,

boala Hodgkin, limfomul non-Hodgkin si leucemia limfatica cronica;
- monitorizarea progresiei infectiei cu HIV;
- detectarea episoadelor de reject dupa un transplant allogenic de
maduva hematogena;
- detectarea infectiei incipiente cu CMV;
- monitorizarea functiei renale dupa transplant.
Un nivel crescut al concentraţiei de B2-M se corelează cu un

prognostic prost al bolii neoplazice.
Specimen recoltat – sange venos, urina

borcane sterile pentru urina

indelungat la -20°C sau -70°C). Urina se lucreaza imediat dupa
recoltare sau se pastreaza la -20°C sau -70°C.
Volum proba – minim 1 mL.


-70°C
Metoda – CLIA, ELISA
Valori biologice de referinta - variaza in functie de metoda si de

natura probei
 B2-M este un marker de masă tumorală, nivelul seric crescând cu
volumul tumoral. Există o foarte bună corelaţie între B2M, stadiul
bolii si clasificarea TNM;
 B2-M are valoare prognostica in mielomul multiplu (nivel crescut –
deces precoce);
 in leucemia limfatica cronica nivelul seric al B2-M creste
proportional cu stadiul bolii;
 in limfoamele non-Hodgkin, B2-M impreuna cu LDH constituie
markeri predictivi pentru absenta recaderilor si supravietuire. Niveluri
crescute ale ambilor markeri se asociaza cu remisiuni si
supravietuire de scurta durata;
 in cazul bolnavilor cu limfom Hodgkin valorile serice ale B2-M se
coreleaza cu volumul tumoral si prognosticul bolii;
- se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a B2-M
in monitorizarea terapeutica.
- cresteri – infectii virale, boli autoimune, infectii acute sau reactivate

cu citomegalovirus, mononucleoza infectioasa, episoadele de reject
de transplant;
cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); titrurile foarte crescute de anticorpi
anti-streptavidina si anti-ruteniu; anticorpii monoclonali proveniti de la
5.4 Tiroglobulina (TG)
Informatii generale
 TG este o glicoproteina complexa de 670 kDa, avand 2
subunitati identice. Este unicul produs al celulelor
tiroidiene foliculare.
Recomandari pentru determinarea TG
 TG este markerul de primă linie in cancerul tiroidian
diferenţiat (papilar, folicular), avand o sensibilitate de 98%.
 monitorizarea terapiei cu 131I. În paralel cu TG este
indicată dozarea anti-TG.
 in cancerele tiroidiene nediferenţiate (medular, anaplazic)
sensibilitatea TG este aproape 0%.
5.5 Feritina
Informatii generale
 Feritina este responsabilă de depozitarea fierului în celule. Are o

masă moleculară de 440 kD. Se găseşte mai ales în ficat, splină şi
măduva osoasă. În ţesuturile tumorale se găsesc in special
izoferitinele acide.
Recomandari pentru determinarea Feritinei
 În următoarele neoplazii feritina creşte în 40-70% din cazuri:

leucemia acută, limfom Hodkin, carcinom pulmonar, carcinom de colon
5.6 NMP-22
Informatii generale
 Proteinele matricei nucleare (nuclear matrix proteins NMP) alcatuiesc
cadrul structural intern al nucleului celulelor. Aceasta matrice
serveste drept “ancora” pentru aparatul enzimatic implicat in
procesele de replicare a ADN-ului, sinteza a ARN-ului si legare a
hormonilor. De asemenea proteinele NMP au rol in reglarea si
coordonarea expresiei genelor.
 Concentratia NMP22 in celulele uroteliului malign este de pana la
80 ori mai mare decat in tesuturile normale. Proteina NMP22 este
eliberata in urina ca urmare a apoptozei celulare.
Recomandari pentru determinarea NMP-22
 - pentru diagnosticarea cancerului de vezica urinara (numai in
asociere cu cistoscopia urinara);
 - monitorizarea pacientilor cu tumori vezicale dupa tratamentul
chirurgical in vederea depistarii precoce a recidivelor.
Valori crescute ale NMP-22
- la pacienti cu cistita interstitiala, infectii de tract urinar, tumori renale
pentru care se efectueaza chimioterapie sistemica, dupa cistectomie
totala;
- la pacienti care efectueaza terapie intravezicala.
6. PRODUSI HORMONALI AI
SISTEMULUI ENDOCRIN DIFUZ
• Sinteza de hormoni peptidici este o trăsătură comună
a celulelor canceroase. Cele mai multe studii se referă
la cancerul bronşic: 10% din pacienţii cu această
boală prezintă sinteză ectopică de hormoni.
• Tumorile celulelor APUD („amine precursor uptake

and decarboxylation”) - “APUD-oamele” au o
activitate intensă de sinteză hormonală.
• Aceste tumori sunt: cancerul bronşic cu celule mici,

carcinoidul, carcinomul celulelor Langerhans
(insulinomul)
Sinteză ectopică de hormoni
în tumori
TUMORI HORMONI
APUD-oame ACTH, Lipotrofina (LPH)
Cancer bronşic cu celule mici Serotonina, Vasopresina
Carcinoid (ADH)
Tumorile celulelor insulare Calcitonina, PTH, Gastrina,
(pancreas) (Insulina, Glucagon)
Non APUD-oame
Plamâni- carcinom epidermoid şi Calcitonina, PTH, STH,

adenocarcinom Prolactina, Insulina, Glucagon
Cancer mamar hCG, HPL, Calcitonina, PTH,

ACTH
6.1 Gonadotropina Corionica
Umana - hCG
Informatii generale
• Este un hormon GP heterodimeric (cu două subunităţi: a şi ß)
produs în mod normal de către trofoblaştii placentari; este
detectabil după aprox 1 săptămână de la nidare şi creşte
exponenţial (dublându-şi concentraţia la 1,5-2,5 zile).
• Determinarea hCG este utilizată de obicei pentru

confirmarea sarcinii şi evaluarea tumorilor trofoblastice.
• A fost introdus în screening-ul matern

(Triplu test: HCG + AFP + E3 neconjugat) – valori
crescute - risc crescut de sindrom Down, Eduards
 Valori biologice de referinta:
• la bărbaţi < 1 U/L
• la femei < 5 U/L
• la femei în menopauză < 10 U/L.
 Valori crescute: Identificarea în afara sarcinii este

caracteristică tumorilor trofoblastice, în particular
choriocarcinomului şi tumorilor cu celule germinale ale
testiculului (seminoame) şi ovarului, rareori în carcinoame
mamare, pulmonare, adenocarcinomul gastric şi pancreatic
(uneori însoţite de ginecomastie).
 Există o corelaţie destul de bună între nivelul acestui

marker şi masa tumorală, determinarea putând fi utilizată
pentru a monitoriza răspunsul la tratament şi eventualele
recăderi.
 Determinarea este utilă şi pentru screening-ul femeilor cu

molă hidatiformă, în sensul depistării transformării
acesteia în choriocarcinom.
6.2 CALCITONINA
Informatii generale
 Calcitonina este secretată de celulele
parafoliculare C ale tiroidei. Efectul principal este
de scădere a calciului seric, prin inhibarea
resorbţiei osoase şi stimularea eliminării urinare a
calciului.
Recomandari pentru determinarea Calcitoninei
CALCITONINA = markerul de prima linie in Carcinomul Medular
Tiroidian
1. Diagnosticarea CTM (10% din CT):
 noduli tiroidieni care au aspect “rece” pe scintigrama tiroidiana,
sunt hipoecogeni la ecografie si cu examen citologic dubios;
 diaree refractara la tratament;
 lipsa iodocaptarii si cu histologie neconcludenta????
2. Screening-ul familial in cazurile de CTM ereditar:
 Rudele pacientilor cu sindromul neoplaziilor endocrine multiple
ereditare tip 2 (MEN2). In 25% din cazuri carcinomul tiroidian
medular face parte din sindromul MEN tip 2 cu transmitere
autozomal dominanta.
 50% din pacientii cu MEN2 vor dezvolta feocromocitom care poate
preceda manifestarile clinice de carcinom tiroidian medular.
3. Monitorizarea postoperatorie a CTM.
Calcitonina = marker de masa tumorala. Dublarea concentratiei se
asociaza cu recidiva tumorala.

Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat,

lipemic, contaminat bacterian.
Stabilitate proba - timp indelungat la -20°C sau -70°C
Metoda – CLIA, ELISA

 - cresteri – sarcina; sindroame leucemice si mieloproliferative;

tumori mamare sau pulmonare; hiperparatiroidism,
hipergastrinemie, boli inflamatorii cronice; nou-nascuti;
 - interferente analitice cu unele componente ale kit-ului: tratamentul

cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); titrurile foarte crescute de anticorpi
anti-streptavidina si anti-ruteniu; anticorpii monoclonali proveniti de la
PERSPECTIVE
 Continuarea studiilor pentru identificarea de noi markeri cu
specificitate si sensibilitate ridicate
EXEMPLE:
 determinarea cantitatii ADN in celulele tumorale (ADN ploidia);
 amplificarea genei HER-2/neu (c-erbB-2);
 cercetarea unor gene supresoare (p53);
 cercetarea unor oncogene (ras);
 detectarea nivelului unor enzime (cathepsina –D);
 determinarea antigenului nuclear de proliferare celulara (PCNA);
 masurarea cantitatii de acid sialic (LASA-Lipid Associated Sialic
Acid) in sange etc.
7. RECOMANDARI PRIVIND
UTILIZAREA MARKERILOR
TUMORALI DE PRIMA LINIE
IN DIVERSE NEOPLAZII
ROLUL MARKERILOR
TUMORALI IN ONCOLOGIE ?
 screening
 stabilirea diagnosticului
 valoare prognostică
 monitorizarea tratamentului
 valoare predictivă
 indice de supraveghere
PROBLEMA!!
 Markerii tumorali nu au valoare absoluta!
Criterii de selectie a markerilor
tumorali:
 Sensibilitate cat mai mare – capacitatea de a
identifica neoplazia in stadiu precoce
 Specificitate cat mai mare – capacitatea de a distinge
intre indivizii sanatosi si cei cu neoplazii
 Specificitate de organ – capacitatea de a localiza
tumora
 Corelatie intre concentratia markerului si stadiul
tumorii
 Capacitate de a indica modificarile induse de
tratament
 Valoare prognostica in functie de concentratie
Determinarea Multimarker
PROBLEMA!!
 Nu exista marker tumoral ideal!
 Markerii tumorali nu au valoare absoluta!
SOLUTIA
 SE LUCREAZA CU ASOCIERI DE MARKERI:
- un marker "de primă alegere" (cu cea mai mare specificitate ptr.
celula tumorală cercetată);
- unul sau doi markeri, "de a doua sau a treia alegere", care
îmbunătăţesc considerabil sensibilitatea primului.
EXEMPLU:
- un marker de masa tumorala;
- unul sau doi markeri de activitate tumorala.
8. EVALUAREA CLINICA A
MARKERILOR TUMORALI
Rolul markerilor tumorali in oncologie:
 screening
 stabilireadiagnosticului
 monitorizarea tratamentului
 valoare prognostică
 valoare predictivă
 indice de supraveghere
8.1 Screening
CAUZA:
După afecţiunile cardio-vasculare, boala neoplazică ocupă al
doilea loc pe lista cauzelor de deces din lume
ARGUMENTE:
1. Este mai ieftin sa previi decat sa tratezi
2. Tratamentul este cu atat mai eficient, cu cat boala neoplazica este
depistata mai devreme
SOLUTII:
SCREENING (investigatii efectuate pentru un numar mare de
persoane sanatoase sau pentru persoane cu risc crescut, in incercarea
de a detecta o neoplazie intr-un stadiu cat mai timpuriu)
1. Mamografia pentru cancerul de san
2. Colonoscopia pentru cancerul colo-rectal
3. Testul Papanicolau pentru cancerul de col uterin
INTREBARE:
De ce sa nu utilizam si MARKERI TUMORALI, mai ales ca ei au
rol de semnalizatori ai unei stari patologice?
1. Screening-ul cancerului de prostata?
Grupul cu risc crescut al cancerului de prostata cuprinde barbatii cu

varsta intre 50 si 70 ani. Screening-ul presupune 3 etape:
a. examen clinic
b. determinare serica PSA total
c. echografie transrectala
2. Screening-ul cancerului ovarian?
Determinarea serica a 2 biomarkeri:

HE4 (Human Epididymis Protein) + CA125
Sensibilitatea in detectarea cancerelor ovariene epiteliale seroase si
nediferentiate in stadiile I si II = 76,4%
Specificitatea = 95%
3. Screening-ul cancerului cervical?
- Examen citologic Papanicolau:
- “leziuni scuamoase intraepiteliale cu risc scăzut” (modificări
citologice asociate cu displazie uşoară);
- “leziuni scuamoase intraepiteliale cu risc crescut” (modificări
citologice asociate cu displazie moderată, displazie severă şi
carcinom in situ)
- examen colposcopic si bioptic
- rezultat echivoc/ASC-US (“celule scuamoase anormale de
semnificaţie nedeterminată”)
1) colposcopie;
2) repetarea examenului citologic la intervale de 6 luni până
se obţin 3 rezultate negative;
3) efectuarea testului ADN-HPV
Din martie 2003, in SUA, programul de screening al cancerului

cervical la pacientele ≥ 30 ani prevede efectuarea testului ADN-
HPV împreună cu examenul citologic. Un rezultat negativ la ambele
teste conferă garanţia că riscul unui cancer cervical neidentificat
este foarte redus (aproximativ 1/1000). Programul de screening
recomandă, la pacientele cu rezultat negativ, retestarea după un
interval de 3 ani.
8.2 Diagnostic primar?
Localizare tumora Markeri primari Markeri secundari
Colo-rectal CEA , CA 19-9 TPA
Pancreas CA 19-9, CA 72-4 CA 125, CEA, TPA
Cai biliare CA 19-9, CA 72-4 CEA, TPA
Stomac CEA, CA 72-4 CA 19-9, TPA
Ficat AFP CA 19-9, TPA, CA 125
Testicul AFP, HCG SCC
Plaman cu celule mici NSE CEA, TPA, CA 125,TK
(SCLC)
Plaman altele decat cele CYFRA 21-1 + CEA TPA, SCC, CA 125, CA 72-4
cu celule mici (NSCLC)
Prostata PSA + PSA liber PAP, CEA, TPA
Vezica urinara BTA , NMP-22, CYFRA 21-1 TPA, CEA
Ovar CA 125, HE4, CEA HCG, AFP, TPA, CA 15-3,
CA 72-4
San CA 15-3, CEA TPA, TK
Tiroida Tg, Calcitonina CEA, NSE, TPA
Localizare tumora Markeri primari Markeri secundari
Cap-gat SCC TPA, CEA
Esofag CEA, SCC TPA, CA 19-9
Neuroblastom NSE CEA, TPA

Col uterin SCC, CEA TPA, CA 125, CA 19-9
Mielom, Limfom B2M, TK Feritina
Melanom S 100 TA-90
 Rol in monitorizarea terapeutica
Nivelul markerilor tumorali poate ajuta la monitorizarea
tratamentului, in sensul ca un nivel scazut semnifica un tratament
eficient, iar o valoare crescuta un tratament ineficient, deci o
extindere a tumorii. Acest rol al markerilor nu trebuie absolutizat, ci
trebuie interpretat si coroborat cu alte date clinice si paraclinice.
 Valoare prognostica
Markerii tumorali pot fi folositi (alaturi de alte investigatii) ca markeri
de prognostic, in aprecierea evolutiei unei neoplazii sau a
raspunsului la tratament. Ei pot ajuta la stadializarea bolii neoplazice
si in elaborarea planului terapeutic adecvat persoanei si tipului de
cancer studiat.
 Valoare predictiva
Markerii tumorali, care se asociaza cu anumite tipuri de celule
tumorale, cum ar fi receptorii hormonali si HER-2/neu, pot sa indice
faptul ca un anume tip de cancer va raspunde mai bine la un anumit
tip de tratament.
 Indice de supraveghere
Dupa terminarea schemelor terapeutice, pacientii pot primi ingrijiri
medicale sau pot fi supravegheati cu scopul detectarii precoce a
recidivelor. Markerii tumorali pot aduce informatii in legatura cu
posibilitatea recidivei tumorale sau metastazarea, daca valorile
acestora prezinta o crestere semnificativa
8.3 Monitorizarea tratamentului
si a evolutiei bolii
Pot exista urmatoarele situatii:
1. Concentratia markerului tumoral scade dupa tratament in 1-2 luni
pana la valori normale
2. Concentratia markerului tumoral scade cu mai putin de 20%, sau

chiar continua sa creasca (cu peste 20%)
3. Concentratia markerului tumoral prezinta o continua crestere dupa

o perioada de normalizare;
- recidiva (cresterea lenta a valorilor)
- metastaze (cresterea rapida a valorilor)
- rezistenta la terapie sau necroza tumorala
- tulburari renale sau hepatice cauzate de chimioterapie
Metastazele tumorii primare pierd frecvent capacitatea de a

sintetiza markerul tumoral, ceea ce poate cauza rezultate fals
negative!
Schema de utilizare corectă şi cu maximă eficacitate a markerilor
tumorali în supravegherea post-chirurgicală de-a lungul
tratamentelor paleative: chimioterapie, radioterapie şi
hormonoterapie, în scopul confirmării eficienţei lor şi a
semnalizării precoce a recăderilor sau a metastazelor
 dozarea de markeri tumorali, înaintea actului chirurgical;
 retestarea respectivilor markeri tumorali la 3 săptămâni după
intervenţia chirurgicală
O valoare a markerilor tumorali peste nivelul de cut-off indică:
 o ablaţie chirurgicală necurativă;
 prognostic nefavorabil;
 necesitatea începerii tratamentului paleativ;
 retestarea la fiecare 3 luni a respectivilor markeri tumorali în
vederea urmăririi evoluţiei bolii, confirmării eficacităţii tratamentului
aplicat şi depistării precoce a recăderilor cu mai mult de şase luni
înaintea examenelor clinice şi imagistice
 în momentul depistării creşterii valorice a unuia sau a tuturor
markerilor tumorali din panelul respectiv se recomandă să se
efectueze două sau trei retestări în interval scurt (maxim o lună),
după care clinicianul adoptă măsura terapeutică cea mai potrivită;
 se recomandă ca dozarea markerilor tumorali să fie efectuată în
acelaşi laborator
Schema de determinare a markerilor tumorali dupa interventia
chirurgicala
ACT CHIRURGICAL
3 SĂPTĂMÂNI
DOZARE MARKERI
Valoare sub nivelul NU

de “cut-off”
?
Determinare la: CANCER
DA - 3 luni pentru anul I;
- 4 luni pentru anul II; REZIDUAL
- 6 luni pentru anii III-V SAU RECIDIVĂ
DOZARE MARKERI
Valoare sub nivelul NU

de “cut-off”
?
DA
Bibliografie
1. The National Academy of Clinical Biochemistry. Laboratory Medicine
Practice Guidelines. Use of Tumor Markers in Liver, Bladder, Cervical and
Gastric Cancers, 2010
2. The National Academy of Clinical Biochemistry. Laboratory Medicine
Practice Guidelines. Use of Tumor Markers in Testicular, Prostate,
Colorectal, Breast and Ovarian Cancers, 2009
3. The National Academy of Clinical Biochemistry. Practice Guidelines and
Recommendations for Use of Tumor Markers in the Clinic (Laboratory
Medicine Practice Guidelines), 2002
4. Hamdan, M., “Cancer Biomarkers – Analytical Techniques for Discovery”,
John Wiley & Sons Inc., 2007
5. Dobreanu, M., “Biochimie clinica – Implicatii practice”, University Press,
2006
6. Klapdor, R., “Tumour Markers in Clinical Oncology”, Sorin Biomedica, 1994
7. Lothar Thomas.Tumor Markers. In Clinical Laboratory Diagnostics. 1998,
66-970.

Ghid Markeri Tumorali PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Markeri Tumorali PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHIDUL OBBCSSR

Lector Dr. Chim. Pr. ADINA STANCIU

reflectă sinteza, creşterea şi răspunsul la

tumorilor (factori genetici, oncogene,

 Markeri tumorali umorali: sunt detectaţi în

2.2 Enzime şi izoenzime: PAP, NSE, TK

2.3 Proteine serice speciale: S-100, TA-90,

2.4. Produşi hormonali ai sistemului endocrin

CEA este o glicoproteină cu o greutate moleculară de 180 kD.

Recomandari pentru determinarea CEA

- monitorizarea pacientilor cu cancer colorectal, mamar, pulmonar, cap

Specimen recoltat - sange venos, LCR, lichid pleural, urina

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant pentru sange si

Prelucrare necesara dupa recoltare – serul se obtine prin centrifugare

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, specimen

Metoda – CLIA, ECLIA, ELISA, RIA

Valori biologice de referinta : - variaza in functie de metoda si de

 CEA nu poate fi folosit in scop de screening.

 AFP este o glicoproteină cu masa moleculară 70 kD, sinteza ei fiind

ser fetal : lichid amniotic : ser matern = 10.000 : 100 : 1

 Postnatal sinteza de AFP este minimă.

 Pentru astfel de persoane markerul tumoral indicat: CA 50 sau CA 242.

 Deşi, a fost descoperit ca marker pentru cancerul colorectal, CA 19-9

Specimen recoltat - sange venos

Recomandari pentru determinarea CA 72-4

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant

Prelucrare necesara dupa recoltare – serul se obtine prin

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, specimen

Stabilitate proba - 30 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C sau

Metoda – CLIA, ECLIA, ELISA

Valori biologice de referinta : - variaza in functie de metoda

 CA 15-3 de ultimă generaţie a fost identificat cu 2 anticorpi monoclonali

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant

Prelucrare necesara dupa recoltare – serul se obtine prin centrifugare

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Stabilitate proba - 5 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C si 70°C.

Metoda – CLIA, ECLIA, ELISA, RIA

Valori biologice de referinta : - variaza in functie de metoda

- cresteri usoare: afectiuni benigne (fibroadenom, mastopatie,

 CA 125 este o glicoproteină cu masa moleculară de 220 kD. CA 125 a

 Este prezent în epiteliul următoarelor organe: ovar, pancreas, vezică

 CA 125 se găseşte în cantităţi mari în lichidul amniotic, laptele şi serul

 suspiciune de carcinom ovarien epitelial seros şi nediferenţiat (cel

 CA 125 nu poate fi utilizat pentru screening-ul cancerului ovarian!

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant

Prelucrare necesara dupa recoltare – serul se obtine prin

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, specimen

Stabilitate proba - 5 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C.

Metoda – CLIA, ECLIA, ELISA, RIA

Valori biologice de referinta : - variaza in functie de metoda

Marker Cut-off TUMORA RECIDIVA

LOCALIZARE RATA DE DETECTIE SCC

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant

Prelucrare necesara dupa recoltare – serul se obtine prin

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, specimen

Stabilitate proba - 1 zi la 2-8°C; timp indelungat la -20°C sau -70°C.

Metoda – CLIA, ECLIA, ELISA

Valori biologice de referinta : - variaza in functie de metoda

 PSA este o glicoproteină cu masa moleculară de 36 kD, sintetizată

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant