Ivăncică (căs.

Covaciu) Gabriela
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Masterat european în drepturile copilului
Anul I.

Ghid pas cu pas pentru crearea unui grup de sprijin pentru mamele din închisoare
Grupuri de discuții pentru mame

I.Introducere
După cum este relatat încă din titlu, ghidul pentru mame este privit ca un liant de
metode de relaționare între mamele private de libertate și copiii lor. Copiii, în ciuda situației
în care sunt puși involuntar, au nevoie de legătura maternă, care îi ghidează și le oferă sprijin
în lansarea lor în viață.
Scopurile principale ale ghidului urmăresc să îmbunătățească abilitatea de părinte a
mamelor din închisoare, dar și să le sprijine să facă față propriilor experiențe abuzive. 1 Aceste
două obiective majore se centrează în jurul dezvoltării abilităților de comunicare a mamelor
private de libertate cu copiii lor fără să transmită astfel un sentiment de vinovăție de la mamă
la copil.
Formarea grupurilor de sprijin pentru mamele lipsite de libertate au de regulă, unul sau
doi facilitatori care mediază discuția cu 10-15 mame care au copii cu vârste cuprinse între 0-
18 ani, și care potrivit deontologiei grupului nu au consumat sau nu consumă substanțe
interzise și nu suferă de boli mintale severe. Pentru ca discuțiile să urmărească aceleași
interese mamele trebuie grupate în funcție de vârstele copiilor, tocmai pentru ca discuțiile să
nu devieze, deoarece o mamă de adolescent va ridica alte problematici comparativ cu o mamă
de sugar. Cum grupurile se organizează în funcție de vârsta copiilor, mamele cu mai mulți
copii trebuie să aleagă în care grup vor merge în funcție de problemele de comunicare, iar o
mamă cu un sugar poate merge în grupul dedicat acestei categorii de vârstă împreună cu
acesta în cazul în care bebelușul este cu ea.
Un alt aspect important în organizarea unor astfel de grupuri privește participarea
voluntară a mamelor, iar facilitatorii trebuie să urmărească cu certitudine această ramură
informându-le în prealabil despre grupul de discuții pentru mame. În cazul în care mamele
doresc să nu mai participe la acest grup după prima întâlnire, ele sunt libere să o facă, iar
facilitatorii nu trebuie să le îngrădească acest drept sau să le ceară explicații pentru alegerea
făcută. În funcție de situația deținutelor, se poate elibera un certificat de participare în care se

1
Cf. Grupuri de discuții pentru mame, Atena, Grecia, 2012, p. 8.

1
notează ședințele la care deținuta a lipsit sau ședințele la care a participat, iar în ceea ce
privește ramura financiară, deținutele pot fi remunerate la finalul sesiunilor, însă ele nu
trebuie să știe asta de la început, deoarece ar participa impulsionate de venit.
Ghidul pentru mamele private de libertate este structurat pe 12 sesiuni care pot dura
între 1 h și 30´ și 2h, iar temele pot fi alese și în funcție de subiectele de interes ale mamelor
cu posibilitatea revenirii la sesiunea peste care s-a introdus sesiunea dorită de mame.
Pentru ca sesiunile susținute să-și atingă scopul, facilitatorii trebuie să ceară de la
participanți un feed-back la finalul fiecărei întâlniri.
În ceea ce privește facilitatorii, aceștia trebuie să coopereze foarte bine, respectiv
trebuie să știe când discuția este monopolizată de către o mamă din dorința de a se deosebi de
celelalte membre ale grupului și astfel să poată lua măsuri ca și celelalte mame să poată
participa activ la sesiunile oferite.
Ultimul pas în ceea ce privește organizarea unor astfel de sesiuni ține de
managementul spațiului. Facilitatorii trebuie să organizeze sala astfel încât aceasta să devină
un mediu plăcut, precum: să fie curată, fiecare participantă să aibă scaun pentru a nu se crea
neplăceri, scaunele trebuie aranjate în cerc pentru ca participantele să se privească de la egal
la egal, iar pentru ca atmosfera să fie mai destinsă, mai feminină se pot pune flori proaspete
într-o vază, iar pentru că nu toate mamele sunt alfabetizate, facilitatorii trebuie să aducă foi în
cazul unor exerciții pentru ca și cele care nu știu să scrie să se poată exprima prin desene. De
asemenea, participantele trebuie să știe că grupul este ghidat de o serie de reguli, unele
putându-se stabili de comun acord, reguli ce trebuie postate pe perete pentru a conștientiza că
ele există pe întreg parcursul sesiunilor și trebuie respectate.
Privind organizarea unor astfel de grupuri, mamele beneficiază de un model de
organizare interpersonală, respectiv primesc informații cu ajutorul cărora își pot îmbunătății
modul de comunicare și relaționare cu propriii copii.
II.Sesiuni
În prima întâlnire sau în prima sesiune, facilitatorii mediază discuțiile începând prin a
se cunoaște. Astfel că, pentru a oferi un model, facilitatorii se prezintă primii, spun de ce au
venit și care este rolul lor, dar și din ce organizație fac parte, iar mai apoi se prezintă mamele
doar cu prenumele și în cazul în care doresc pot să spună și numele copilului/ copiilor ei. În
cazul în care sunt mame care nu doresc să își spună numele, facilitatorii trebuie să le ofere
această libertate și să revină mai apoi. Următorul pas al primei sesiuni vizează comunicarea
scopurilor de către facilitatori, iar mai apoi stabilirea regulilor grupului, reguli care se
stabilesc de comun acord cu deținutele. Este important ca deținutele să rezoneze cu regulile

2
grupului, iar în caz contrar vor părăsi acest grup de sprijin. Principalele reguli vizează
„Respectul pentru opinia celorlalți,/ Confidențialitatea,/ Respectul de a vorbi pe rând,/
Punctualitatea,/ Să nu participe când sunt sub influența drogurilor.”2
A doua sesiune poartă numele de Dezvoltarea copilului, este momentul în care se
stabilește omogenitatea grupului, deoarece mamele sunt grupate în funcție de vârsta copiilor
lor: mame cu bebeluși, preșcolari, școlari și adolescenți. Astfel că, pentru fiecare grup
scopurile vor fi diferite. Mamele cu bebeluși vor descoperi inocența acestor copii, care își
exprimă dezacordul sau o durere prin plâns, iar acestea țin de nevoile fiziologice: foame,
somn sau durere. Mamele de preșcolari descoperă că au alături niște descoperitori, care
provoacă la rândul lor întreg mediul înconjurător pentru a-l cunoaște. Mamele de școlari
trebuie să comunice cu copiii lor despre importanța frecventării școlii, deoarece pe lângă
cunoaștere, în școli se formează abilitatea de a relaționa cu grupul de egali. Încă de la această
etapă mamele se confruntă cu impulsul de independență a copilului lor. În ultimă instanță,
mamele de adolescenți se confruntă cu dorința acestora de separare de autoritatea adultă și
nevoia de conturare a propriei personalități.
Mamele, indiferent de vârsta copiilor lor, trebuie să își facă simțită prezența în viața
copilului pentru ca acesta să conștientizeze că are un punct de sprijin în momentele dificile.
Sesiunea 3 și 4 se pot realiza împreună sub titlul Să fii mamă din închisoare: moduri
de comunicare cu copiii. În aceste sesiuni mamele sunt încurajate să comunice copiilor lor
adevărul privind încarcerarea lor și dacă este posibil să le spună și motivul sau motivele
încarcerări, deoarece copiii își simt astfel rolul în relația cu părintele privat de libertate. Cum
copiii copiază modelul adulților, aceștia se vor destăinui la rândul lor mamelor care află astfel
care este situația reală a copiilor lor, respectiv află problemele cu care se confruntă copiii lor.
În a doua parte a sesiunilor se evidențiază Comunicarea cu copiii din închisoare, prin care se
promovează o comunicare sănătoasă a mamelor cu copiii pentru a se distruge mitul închisorii
pentru copii. Potrivit informațiilor redate în acest ghid, copiii tind să pună întrebări legate de
orice sunet pe care îl aud în timpul convorbirii cu mamele lor, de aceea, pentru liniștea lor,
mamele pot detalia tot ceea ce se întâmplă în jurul lor.
În aceste sesiuni, ghidul pune accentul pe importanța comunicării mamelor private de
libertate cu copiii lor pe subiecte care privesc realitatea din imediata lor apropiere.
A cincea sesiune se intitulează Să facem față emoțiilor dificile, și este o sesiune care se
poate ține de regulă numai de către un facilitator experimentat, care să poată face față unor
posibile izbucniri ale mamelor. Mamele sunt susținute să își verbalizeze emoțiile negative,
2
Grupuri de discuții pentru mame, Atena, Grecia, 2012, p. 21.

3
respectiv sunt îndrumate să își asculte copiii atunci când au și ei emoții negative. Pentru ca
furtuna de emoții și sentimente apăsătoare să fie depășită mai ușor, facilitatorii le sugerează
mamelor să își ocupe timpul cu diferite activități relaxante, precum: ascultatul muzicii,
desenatul, plimbatul, tricotatul; sau în cazul în care optează pentru comunicare se pot adresa
psihologului închisorii sau unei mame cu care mențin o anumită relație de prietenie.
Mamele sunt încurajate să își asculte copiii în momentele lor dificile, deoarece pot
primi un feed-back legat de dezvoltarea personală a propriilor copiii, și mai ales pot afla în ce
măsură întâmpină greutăți. Prin acest tip de comunicare de eliberare a emoțiilor negative,
mamele își pot îndepărta copiii din zona de risc în care sunt pe punctul de a intra.
Cea de-a șasea sesiune are ca temă centrală modul de a face față stigmatului social.
Astfel că mamele sunt interogate mai întâi despre ceea ce credeau ele înainte de a fi
încarcerate despre mamele private de libertate pentru a se sublinia astfel faptul că este posibil
ca oamenii să aibă o părere preconcepută despre anumite straturi sociale, deoarece nu tratează
în esență motivul pentru care mamele au ajuns acolo. Pe lângă acest fapt, mamele sunt
încurajate să le comunice copiilor lor adevărul despre situația lor, deoarece copiii vor înțelege
astfel motivul pentru care societatea se raportează diferit la ei.
În a șaptea sesiune facilitatorii aduc în discuție Condițiile actuale de viață ale
copilului: îngrijitorul. Cum majoritatea mamelor au copii și înafara închisorii acestea sunt
întrebate dacă simt o oarecare siguranță venită din partea persoanei în grija căreia sunt lăsați
copiii. Dacă mamele sunt cu adevărat îngrijorate de condițiile, dar și de comportamentul
îngrijitorului, acesta poate fi un moment prielnic în care se pot sesiza persoanele avizate de la
protecția copilului pentru a stabili dacă minorii sunt sau nu în siguranță, respectiv este
momentul în care se pot lua măsuri cu privire la situația copiilor cu mame private de libertate.
În sesiunea a opta se pune accentul pe Maltratarea copiilor, disciplină și stabilirea
limitelor pentru copii. Mamele sunt informate de către facilitatori ce anume înseamnă
disciplina, și anume este un mod prin care își ajută proprii copii să se dezvolte și să învețe
cum să facă față unor dorințe personale. Așadar disciplinarea unui copil trebuie privită ca un
soi de îndrumare spre dezvoltarea unei personalități, și nicidecum maltratare. Mamele sunt
informate că violența aduce violență, dar poate periclita sănătatea și nivelul de sociabilitate a
copiilor. În ceea ce privesc limitele, copiii trebuie să știe că viața se ghidează după anumite
reguli, însă mamele sunt îndrumate asupra modului în care regulile sunt aplicate. Astfel că,
mamele trebuie să știe cum și de câte reguli are nevoie copilul ei astfel încât copilul să nu se
simtă abuzat și îngrădit.

4
 În a noua sesiune facilitatorii discută cu mamele private de libertate despre Dragoste
și violență în relația de cuplu. Această temă se axează cel mai mult pe activități în care
mamele pot viziona sau asculta un clip legat de violența domestică. Deci, multe mame private
de libertate au trecut prin astfel de experiențe, facilitatorii trebuie să modereze răbufnirile
emoționale sau criticile venite din partea altor participante, care prin întrebările pe care le
adresează mamelor abuzate pot jigni sau judeca decizia aceleia de a mai rămâne lângă
partenerul violent.
În cea de-a zecea sesiune mamele private de libertate sunt rugate să lucreze pentru
crearea unei broșuri care are menirea de a ajuta viitoarele mame încarcerate să treacă mai ușor
peste acest moment și să își poată stabili relații bune cu copilul/copiii ei.
Cea de-a unsprezecea sesiune este dedicată Pregătirii unei zile speciale, în care
mamele sau o mamă își invită copilul în închisoare pentru a petrece timp în activități cu ea.
Activitățile se pot centra pe ore de pictură, muzică, grădinărit sau tricotat. Trebuie avut în
vedere ca minorul care participă la activități să nu fi fost abuzat de către mamă și să primească
acordul îngrijitorului său de a participa la acest tip de activități.
În ultima sesiune, cea de-a douăsprezecea, mamele sunt rugate să își exprime trăirile
legate de aceste sesiuni. Facilitatorii trebuie să fie dispuși să discute și despre aspectele
negative pe care le pot enunța mamele.
III.Încheiere
Așadar, ghidul pentru mamele din închisoare prezintă în 12 pași câteva metode prin
care mamele se pot descoperi pe sine pentru ca astfel să poată să-și sudeze o relație sănătoasă
cu copilul/copiii din închisoare sau cu cei dinafara gratiilor.
IV.Sesiunea dezvoltată

Sesiunea a unsprezecea: Pregătirea unei zile speciale

Cea de-a unsprezecea sesiune este dedicată Pregătirii unei zile speciale, în care
mamele sau o mamă își invită copilul în închisoare pentru a petrece timp în activități cu ea.
În pregătirea acestei activități mamele își pot prezenta temerile cu privire la această activitate,
dar și așteptările lor. Facilitatorii trebuie să nuanțeze împreună cu mamele așteptările realiste
promovând astfel încrederea părintelui în sine. Activitățile se pot centra pe ore de pictură,
muzică, grădinărit sau tricotat. Trebuie avut în vedere ca minorul care participă la activități să
nu fi fost abuzat de către mamă, să știe că mama sa este în închisoare, și să primească acordul
îngrijitorului său de a participa la acest tip de activități, iar un adult să poată fi disponibil să

5
ducă copilul în astfel de activități, iar la finalul lor să aibă disponibilitatea de a-l lua și duce
acasă.
Acest tip de activități au rolul de a consolida și fortifica relația mamelor private de
libertate cu copilul sau copiii lor, deoarece întâlnirea din închisoare devine un mediu propice
spre cunoaștere și autocunoaștere, și astfel se pot distruge mituri precum: mama închisă este
un monstru ce trebuie uitat. Prin astfel de întâlniri copiii simt că mamele sunt alături de ei
chiar dacă nu fizic, ci doar psihic, ei simt ca mamelor le pasă de ei și îi doresc aproape.

6
 Bibliografie

1. Ghid pas cu pas pentru crearea unui grup de sprijin pentru mamele din închisoare.
Grupuri de discuții pentru mame, Atena, Grecia, 2012.