Nr.

1- Articol limba română

Evaluarea calității raportării financiare: cazul României

În ultimul deceniu, o serie vastă de factori, precum convergenţa contabilă, criza
financiară, cerinţele supraâncărcate de transparenţă, au determinat centrarea investigaţiilor din
literatura de specialitate pe raportarea financiară. Potrivit organismului internaţional de
normalizare contabilă IASB (International Accounting Standards Board, 2008), premisa
fundamentală a evaluării calităţii raportării financiare este reprezentată de aderarea la
obiectivele şi caracteristicile calitative ale informaţiilor prezentate de entităţi în rapoartele
financiare.
Cadrul conceptual IASB include caracteristicile calitative în vederea facilitării evaluării
informaţiilor financiare din prisma utilităţii conexe obiectivelor raportării financiare. Potrivit
acestei abordări, pentru ca informaţiile financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante şi să
reflecte realitatea economică de o manieră veridică. Totodată, cadrul conceptual evidenţiază
faptul că utilitatea informaţiilor financiare este consolidată de comparabilitate, verificabilitate,
oportunitate şi înţelegere, aceste patru caracteristici fiind definite drept caracteristici îmbunătăţite
ale raportării financiare. Utilitatea raportării financiare este subliniată în cadrul conceptual al
organismului internaţional de raportare. Astfel, IASBsubliniază obiectivul fundamental al
raportării financiare care constă în furnizarea informaţiilor utile pentru investitori, creditori şi alţi
utilizatori care îşi fundamentează deciziile de alocare a resurselor. Deşi utilizatorii rapoartelor
financiare includ o gamă vastă de subiecţi, IASB se canalizează cu precădere pe nevoile
participanţilor la pieţele de capital.
Conform acestei abordări, investitorii constituie grupul de interes major din prisma
raportării financiare, datorită faptului că aceştia reprezintă furnizorii de capital şi, în consecinţă,
dacă nevoile lor de informare sunt suplinite, se presupune că aceste nevoi informaţionale sunt
reprezentative pentru o paletă mai vastă de utilizatori/stakeholder. O definiţie validată la nivelul
literaturii de specialitate este cea furnizat ă de Jonas şi Blanchet, autori care evidenţiază faptul că
raportarea financiară de calitate este cea care conţine informaţii financiare complete şi
transparente, concepute să nu inducă în eroare utilizatorii şi să nu influenţeze deciziile acestora.
Primul pas al României înspre convergenţa IFRS a fost reprezentată de reglementările
aplicabile companiilor tranzacţionate pe o piaţă de capital reglementată, cerinţe de raportare care
stipulau că, începând cu anul 2007, societăţile listate pe Bursa de Valori din Bucureşti care
pregătesc situaţii financiare consolidate să prezinte situaţiile financiare anuale consolidate
Nr.1- Articol limba română

conforme cu IFRS. IASB a definit modalitatea de evaluare a calităţii raportării financiare în

termeni de caracteristici fundamentale (relevanţa şi reprezentarea fidelă) şi caracteristici
îmbunătăţite (comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea şi înţelegerea). Există o varietate
de factori care influenţează și/sau determină calitatea raportării financiare, ce pot fi grupaţi în
următoarele dimensiuni vaste: guvernanţa corporativă, profesia contabilă, factori economici,
influenţe internaţionale şi nu în ultimul rând cultura.
La nivel naţional, s-au realizat o serie de cercetări axate pe implementarea IFRS în
România. Ionaşcu et al. (2010) opinează că nevoia de a certifica empiric prezenţa sau absenţa
beneficiilor adoptării IFRS este mai stringentă în ţările în care considerentele politice au
determinat implementarea standardelor internaţionale de contabilitate, iar această adoptare nu a
fost cerinţa mediului de afaceri. Totodată, Albu şi Albu(2012) precizează că motivele adoptării
IFRS în România, precum şi beneficiile acestui proces, sunt exprimate, adesea, în termeni mai
generali, referindu-se la dezvoltarea economică.
Albu et al. (2013) au furnizat o descriere a procesului de adoptare a IFRS în România şi
rezultatele cerce-tării lor indică faptul că nivelul de implementare a standardelor internaţionale
este unul redus, existând diferenţe semnificative între companii. Totodată, Săcărin (2013) a
analizat obligativitatea adoptării IFRS de către companiile listate pe Bursa de Valori din
Bucureşti şi a evidenţ iat faptul că există un efect limitat asupra rezultatului net şi al capitalurilor
proprii.

Andra Gajevsky, Audit Financiar - Evaluarea calităţii raportării financiare: cazul României,
anul XIII, nr. 121, ianuarie 2015, pg. 3-15.