Pomicultura,

Viticultura
si
Vinificatia
,
nr.5-6 [59-60] 2015
,

Publicaţie ştiinţifică de profil categoria „C”

Mâine a n u l s e - n oi e ș t e
Stimaţi colegi, în aceste zile ne
! luăm rămas
versatul an
bun de la zbuciumatul şi contro
are în sufle-
2015, care a lăsat sedimente am
. Multe din
tele oamenilor de bună-credinţă
rat, dar suntem
speranţele noastre s-au spulbe
Încrederea că
siguri că nu pentru totdeauna.
fa ne face să
binele, până la urmă, va trium
tru a instaura în
perseverăm şi să muncim pen
bunăstarea.
ţara noastră pacea, liniştea şi
un nou an –
La poarta timpului bate timid
reaminti în sea-
2016. Cetele de urători ne vor
ra de Revelion că mâine anul
porneşte, e, ne
se-noieşte, pluguşorul se
în toa Şi
te.
vor ura de sănătate şi de belşug
adresăm unii
noi la fiecare sfârşit de an ne
ritate. Profit şi
altora urări de bine şi prospe
re Dumneavoas-
eu de această ocazie şi vin căt
e de admiraţie
tră cu cele mai sincere cuvint
mele ştiinţei. Vă
pentru tot ceea ce faceţi în nu
sănătate, bucu-
doresc în anul care vine multă
ină în casele şi
rii de la cei dragi, pace şi lum
sufletele Dumneavoastră!

La Mulţi Ani! Cu respect,

Constantin DADU,
director general al IŞPHTA
 FACULTATEA
DE HORTICULTURĂ
A UASM
La Simpozionul Ştiinţific consacrat aniversării a 75-a
de la crearea Facultăţii de Horticultură, organizat în
zilele de 1–2 octombrie a.c., au fost prezentate lucrări
semnate de autori din 8 ţări (România, Ucraina, Marea
Britanie, Austria, Finlanda, Turcia, Rusia, Moldova), care
reprezintă 48 de instituţii de învăţământ, inclusiv 16
din Republica Moldova. În total au fost prezentate 198
de lucrări, care au fost publicate în: „Lucrări ştiinţifice
UASM”, volumul 42, partea I (Pomicultură – 46, Legu-
micultură – 17, Silvicultură şi grădini publice – 40) şi
partea a II-a (Viticultură şi vinificaţie – 59; Protecţia
plantelor – 36).
Simpozionul a fost susţinut financiar de Academia de
Știinţe a Moldovei în baza Hotărârii CSŞDT nr. 152 din
25 iunie 2015 și este înscris în Registrul de Stat al pro-
iectelor din sfera ştiinţei şi inovării.
Şedinţa festivă a fost deschisă de către decanul facultă-
ţii, conf. univ. dr. Gheorghe Nicolaescu, cu raportul „Fa-
cultatea de Horticultură la 75 de ani”.
La şedinţă au participat viceministrul Agriculturii şi
Industriei Alimentare al Republicii Moldova, Eduard Gra-
ma, care a venit cu un mesaj de felicitare din partea Mi-
nisterului Agriculturii şi Industriei Alimentare pentru
întregul corp didactic şi studenţii facultăţii şi a înmânat
diplome de onoare pentru merite deosebite în pregătirea
specialiştilor de înaltă calificare următorilor colaboratori:
Gheorghe Nicolaescu, decan, conf. univ., dr., Catedra de
viticultură şi vinificaţie, Elizaveta Moroşan, conf. univ.,
dr., Catedra de viticultură şi vinificaţie, Nichita Croitoru,
conf. univ., dr., şeful Catedrei de protecţie a plantelor,
Iachim Gumeniuc, conf. univ., dr., şeful Catedrei de silvi-
cultură şi grădini publice, Maria Pometco, laborant supe-
rior, Catedra de protecţie a plantelor.
În mesajul de felicitare, rectorul Universităţii Agrare
de Stat din Moldova, academicianul Gheorghe Cimpo-
ieş, a amintit şi de acele personalităţi (cadre didactice,
savanţi, specialişti ai economiei naţionale etc.) care pe
parcursul anilor au dus faima instituţiei peste hotarele
republicii.
Pentru merite deosebite în domeniul ştiinţei, în baza
deciziei Consiliului de administraţie al UASM dnei Lu-
cia Draghia, prof. univ., dr., decan al Facultăţii de Horti-
cultură, şi dlui prof. univ., dr. Teodor Robu, decan al Fa-
75 de ani
cultăţii de Agricultură (Universitatea de Ştiinţe Agricole
şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi,
România) le-a fost decernată „Medalia UASM” .
De asemenea, pentru performanţe deosebite în pregătirea
specialiştilor de înaltă calificare au fost înmânate Diplome
de onoare ale UASM următorilor colaboratori: Victor Sfe-
clă, prodecan, lector univ. superior, Catedra de silvicultură
şi grădini publice, Vasile Gorgos, conf. univ., dr., Catedra
de protecţie a plantelor, Vladimir Andrieş, conf. univ., dr.,
şeful Catedrei de legumicultură, Gheorghe Căldare, conf.
univ., dr., Catedra de viticultură şi vinificaţie, Sergiu Popa,
lector univ. superior, dr., şeful Catedrei de pomicultură, Ta-
tiana Zavtoni, laborant, Catedra de viticultură şi vinificaţie,
Cleopatra Talmaci, Natalia Manziuc, laborante superioare,
Catedra de protecţie a plantelor.
Academicianul coordonator al secţiei Ştiinţe Agricole
a AŞM, dl Boris Gaina, a menţionat că corpului profe-
soral-didactic al Facultăţii de Horticultură, precum şi
întregului colectiv al UASM le revine un rol deosebit
în dezvoltarea complexului agroindustrial al Republicii
Moldova, fiind şi unica instituţie de profil din ţară. Dom-
nul academician a remarcat, de asemenea, rezultatele
remarcabile obţinute de membrii colectivului pe parcur-
sul anilor.
Cuvinte de felicitare au fost adresate de către dna Lucia
Draghia, prof. univ., dr., decan al Facultăţii de Horti-
cultură (Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină
Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi, România),
Veaceslav Mazăre (Universitatea de Ştiinţe Agricole
şi Medicină Veterinară a Banatului, „Regele Mihai I al
României” din Timişoara, Mircea Bărbuceanu Univer-
sity of Piteşti, România), Rudolf Derczeni (Universitatea
„Transilvania” din Braşov), Andrei Ştirbu (ICŞ pentru
Viticultură şi Vinificaţie „Tairov”, Ucraina), Aliona Mi-
ron (Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice), Mihai
Rapcea (Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi
Tehnologii Alimentare), Vasile Botnari (Institutul de
Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor).
***
La acest ceas aniversar, membrii colectivului Institu-
tului Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii
Alimentare, Vă urează la mulţi ani şi mari realizări pe
viitor.
<<... din sumar <<... из содержания <<... from the summary
nr.5-6 [59-60] 2015
Pomicultura,
Viticultura
si
3 I. PARTICULARITĂŢILE FONDĂRII PLANTAŢIILOR MODERNE DE VIŢĂDEVIE
M. CUHARSCHI, V. CEBANU, Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
I. PECULIARITIES OF THE FOUNDATION OF CONTEMPORARY GRAPEVINE PLANTATION
Vinificatia
,
,
M. CUHARSCHI, V. CEBANU, Scientific and Practical Institute of Horticulture and Alimentary Technologies PUBLICAŢIE ŞTIINŢIFICOPRACTICĂ,
AMPLASAREA PLANTAŢIILOR VITICOLE ÎN FUNCŢIE DE INFLUENŢA ANALITICĂ ŞI DE INFORMAŢIE
7 FACTORILOR ECOLOGICI REVISTA PUBLICĂ MATERIALE ÎN LIMBILE
M. CHISIL, S. CHISIL, A. GRIBCOVA, Iu. BONDARENCO, A. DUMITRAŞ, D. BRATCO, ROMÂNĂ, RUSĂ ŞI ENGLEZĂ
Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
PLACEMENT OF THE VINEYARDS DEPENDING ON THE ECOLOGICAL FACTORS FONDATOR:
M. CHISIL, S. CHISIL, A. GRIBCOVA, Iu. BONDARENCO, A. DUMITRAŞ, D. BRATCO, Scientific and Practical
Institute of Horticulture and Alimentary Technologies IP Institutul Ştiinţifico-Practic
de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
PARTICULARITĂŢILE DE DEZVOLTARE A UNOR SOIURI DE STRUGURI DE MASĂ
10 M. CUHARSCHI, M. CONDUR, V. CUCU, T. OLARI, Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură
şi Tehnologii Alimentare COLEGIUL DE REDACŢIE:
PECULIARITIES OF DEVELOPMENT OF SOME TABLE GRAPE VARIETIES Constantin DADU, preşedinte al colegiului, doctor
M. CUHARSCHI, M. CONDUR, V. CUCU, T. OLARI, Scientific and Practical Institute habilitat în agricultură.
of Horticulture and Alimentary Technologies Vlad ARHIP, vicepreşedinte al colegiului.
UNELE ASPECTE TEHNOLOGICE PRIVIND PRODUCEREA DIFERITOR TIPURI Ilie DONICA, doctor habilitat în agricultură, profesor
DE VINURI MOLDOVENEŞTI cercetător, academician AŞ AS.
22 E. RUSU, doctor habilitat în tehnică, profesor universitar, L. OBADĂ, doctor în tehnică,
conferenţiar cercetător, M. CIBUC, cercetător ştiinţific, Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură Petru ILIEV, vicedirector pe ştiinţă, doctor
şi Tehnologii Alimentare în agricultură.
SOME TECHNOLOGY ISSUES ON DIFFERENT TYPES OF MOLDOVAN WINE PRODUCTION Petru AVASILOAIE, şef Direcţie politici de piaţă în
E. RUSU, PhD in technical, professor, L. OBADĂ, doctor of engineering, docent M. CIBUC, sectorul vitivinicol, MAIA RM.
researcher, Scientific and Practical Institute of Horticulture and Alimentary Technologies Mihai SUVAC, şef Direcţie politici de piaţă pentru
FABRICAREA PRODUSELOR NONALCOOLICE DIN STRUGURI NEMATURAŢI produse de origine vegetală, MAIA RM.
25 R. GOLUBI, E. IORGA, Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Nicolae TARAN, doctor habilitat în tehnică, profesor
Alimentare, B. GAINA, Academia de Ştiinţe a Moldovei universitar.
THE MANUFACTURING OF NONALCOHOLIC PRODUCTION FROM UNRIPENED GRAPES
R. GOLUBI, E. IORGA, Scientific and Practical Institute of Horticulture and Alimentary Technologies, Mihail RAPCEA, doctor habilitat în agricultură, profe-
B. GAINA, Academy of Sciences of Moldova sor cercetător.
Boris GAINA, academician.
INFLUENCE OF DEALCOHOLIZATION PROCESS ON STABILITY OF WHITE AND RED WINES
AGAINST DIFFERENT HAZES Tudor CAZAC, doctor în agricultură, conferenţiar
29 S. STOLEICOVA, PhD student Scientific and Practical Institute of Horticulture and Food Technologies cercetător
ИЗУЧЕНИЕ ВЛИЯНИЯ РАЗЛИЧНЫХ ТЕХНОЛОГИЧЕСКИХ ОБРАБОТОК НА КАЧЕСТВЕННЫЕ Eugenia SOLDATENCO, doctor habilitat în tehnică,
ПОКАЗАТЕЛИ, СТАБИЛЬНОСТЬ БЕЛЫХ СУХИХ ВИН К БЕЛКОВЫМ И КОЛЛОИДНЫМ conferenţiar cercetător.
32 ПОМУТНЕНИЯМ Valeriu CEBOTARI, şef secţie Viticultură, MAIA
ХРИСТЕВА О., ТАРАН Н., СОЛДАТЕНКО Е., Научно-практический институт садоводства, RM.
виноградарства и пищевых технологий
Gheorghe NICOLAESCU, doctor în agricultură, con-
THE SCRUNITY OF THE INFLUENCE OF DIFFERENT TECHNOLOGICAL TREATMENTS
ON QUALITY PARAMETERS OF WHITE DRY WINES, AND ON THEIR STABILITY TO PROTEIN ferenţiar universitar, decan al Facultăţii de Horticul-
AND COLLOIDAL CLOUDING tură, Viticultură, UASM.
O. KHRISTEVA, N. TARAN, E. SOLDATENKO, Scientific and Practical Institute of Horticulture Anatol BALANUŢA, doctor în tehnică, profesor uni-
and Food Technologies versitar, şef al Catedrei de oenologie, UTM.
ДИАГНОСТИКА ВИРУСА ЯМЧАТОСТИ ДРЕВЕСИНЫ ЯБЛОНИ МЕТОДОМ Victor BUCARCIUC, doctor habilitat în agricultură,
ПОЛИМЕРАЗАЦЕПНОЙ РЕАКЦИИ profesor cercetător, IŞPHTA
42 ПРОДАНЮК Л.Н., научный сотрудник лаборатории вирусологии, Научно-практический институт Savelii GRIŢCAN, doctor în agricultură, conferenţiar
cадоводства, виноградарства и пищевых технологий cercetător, IŞPHTA.
DIAGNOSIS OF VIRAL SCROBICULATE OF AN APPLE WOOD, BY THE METHOD Valeriu BALAN, doctor habilitat în agricultură, profe-
OF POLYMERASECHAIN REACTION
L.N. PRODANYUK, Virology Laboratory Researcher, Scientific and Practical Institute of Horticulture and sor universitar, UASM.
Alimentary Technologies Veaceslav VLASOV, doctor habilitat în agricultură,
profesor, IVV „Tairov”, Odesa, Ucraina.
SCHIMBĂRILE CLIMATICE ŞI IMPACTUL LOR ASUPRA PRODUCERII CARTOFULUI
ÎN REPUBLICA MOLDOVA Gheorghe ODAGERIU, dr. inginer chimist, cercetător
44 P. ILIEV, director de proiect instituţional, vicedirector pe ştiinţă al IŞPHTA ştiinţific gradul II, Academia Română, Filiala Iaşi,
Centrul de Cercetări pentru Oenologie.
THE CLIMATE CHANGE AND ITS IMPACT ON POTATO PRODUCTION IN MOLDOVA
P. ILIEV, director of institutional project, deputy director of science at Scientific
and Practical Institute of Horticulture and Alimentary Technologies ECHIPA REDACŢIEI:
Vlad ARHIP – redactor-şef. Tel.: 022-28-54-21
SEMINŢELE DE STRUGURI  MATERIE PRIMĂ RENTABILĂ Maria CORNESCO – stilizator-corector.
PENTRU PRODUCEREA CO2EXTRACTELOR Tel.: 022-28-54-59
51 L. ODOBESCU, cercetător ştiinţific stagiar, Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură
şi Tehnologii Alimentare Nina CLIPA – operatoare.
GRAPE SEEDS  THE COST EFFECTIVE RAW MATERIAL FOR PRODUCING OF CO2EXTRACTS Imagini realizate de Dumitru BRATCO
L. ODOBESCU, Junior Researcher, Scientific and Practical Institute of Horticulture Paginator-designer – Victor PUŞCAŞ
and Alimentary Technologies
E-mail: pomicultura85@gmail.com
FORTIFICAREA FĂINII DE GRÂU CU SUPLIMENTE DE VITAMINE ŞI MINERALE
56 S. POPEL, doctor în tehnică, E. DRAGANOVA, L. PARŞACOVA, A. COLESNICENCO, E. PÎRGARI, J. CROPOTOVA, Publicaţia a fost înregistrată prin decizia Ministerului Jus-
Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare tiţiei al Republicii Moldova din 06.06.2011. Certificat de
ENRICHMENT OF A WHEAT FLOUR WITH VITAMIN AND MINERAL SUPPLEMENTS înregistrare MD 003114, ISSN 1857-3142
S. POPEL, doctor of engineering, E. DRAGANOVA, L. PARSHACOVA, A. COLESNICENCO, E. PIRGARI, Revista „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia” a fost
J. CROPOTOVA, Scientific and Practical Institute of Horticulture and Alimentary Technologies atestată prin Hotărârea Consiliului Suprem pentru Ştiinţă
şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Mol-
ELABORAREA UNUI NOU SORTIMENT DE PRODUSE ALIMENTARE DIN DOVLEAC
62 L. IUŞAN, doctor în tehnică, cercetător ştiinţific superior, G. TERENTIEVA, cercetător ştiinţific, V. CARAGIA, dovei, nr. 151 din 21 iulie 2014.
doctor în tehnică, şef. lab. „Tehnologia produselor alimentare”, L. GORGAN, cercetător ştiinţific, Institutul Adresa: MD 2070, Chişinău, or. Codru,
Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
str. Vierul, 59
THE ELABORATION OF THE NEW ASSORTMENT OF PUMPKIN PRODUCTS Tiraj – 2000 ex.
L. IUSHAN, doctor of engineering, senior scientific researcher, G. TERENTIEVA, researcher, V. CARAGIA,
doctor of engineering, chief. Lab. „Food Technology” , L. GORGAN, researcher, Tipar: Foxtrot SRL
Scientific and Practical Institute of Horticulture and Alimentary Technologies mun. Chişinău, str. Florilor, 1
Tel.: (+373) 49-39-36; fax: (+373) 31-12-39
 4  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

LANSAREA OPERAŢIUNILOR LA CASA DE AMBALARE

DE LA COSTEŞTI
Dl Ion Sula, ministru în exerciţiu
al Agriculturii şi Industriei Alimen-


tare, a participat la evenimentul de

lansare a Casei de ambalare a stru-
din prima sursă

gurilor de la Costeşti, unde au fost

prezenţi ambasadorul României în
Moldova, Marius Lazurca şi cel al
SUA, James Pettit.
Casa de ambalare de la Costeşti
a devenit funcţională datorită
sprijinului oferit de Agenţia SUA
pentru Dezvoltare Internaţiona-
lă (USAID) şi Programul Români-
ei de Cooperare pentru Dezvoltare
(RoAid), precum şi a contribuţiilor
din partea producătorilor locali aso-
ciaţi în cooperativa FructBioImpex.
Edificiul de ambalare a fost con-
struit în cadrul proiectului de dezvol- MAC-P şi ale producătorilor locali elaborarea cerinţelor tehnice.
tare regională „Grup de producători asociaţi în cooperativă. ACED a jucat Casa de ambalare de la Costeşti
şi casă de ambalare pentru servicii un rol crucial la etapa de pregătire a are două linii de ambalare a stru-
moderne de marketing la export”, proiectului de la Costeşti prin efec- gurilor, cu capacitatea de 6 tone pe
cu o investiţie de 27 milioane de lei, tuarea unui studiu de fezabilitate a oră şi un frigider cu capacitatea de
sumă ce include contribuţiile Fondu- acestuia, perfectarea pachetului de 1 500 tone. Beneficiarul acesteia
lui Naţional pentru Dezvoltare Regi- documente pentru grant, organiza- este primăria s. Costeşti şi va fi ges-
onală, Proiectului Băncii Mondiale rea activităţilor de demonstrare şi tionată de FructBioImpex.

TREI COMPANII VINICOLE AU ACCESAT CREDITE

DE 1 MILION DE EURO
Alte 13 întreprinderi vinicole
au depus actele pentru a contracta
credite preferenţiale, în cadrul pro-
gramului „Filiera vinului”, disponi-
bile pentru finanţarea mijloacelor
circulante în scopul procurării stru-
gurilor pentru vin de la producătorii
autohtoni. Solicitările de finanţare
a 17 vinării, declarate eligibile, se
cifrează la peste 8 milioane de euro.
În cadrul programului „Filiera vi-
nului” sunt disponibile pentru a fi
accesate 10 milioane de euro. Banii
sunt un împrumut contractat de
Guvernul RM de la Banca Europea-
nă de Investiţii.
Creditele sunt acordate prin in-
termediul Ministerului Finanţelor.
Dobânda este de 3,73 la sută.
Toţi agenţii economici din sec-
torul vinicol, indiferent de faptul
dacă au beneficiat anterior sau nu
de credite în cadrul programului
„Filiera vinului”, sunt eligibili şi vor
putea obţine finanţarea mijloacelor
circulante în scopul procurării stru-
gurilor pentru vin (cu excepţia celor
care deja au contractat credite pen-
tru mijloace circulante în valoare
de 600 mii de euro).
Suma maximă a creditului pen-
tru achiziţia de struguri este de
600 000 de euro pentru un bene-
ficiar. BEI va finanţa până la 50 la
sută din valoarea contractelor de
cumpărare a strugurilor. Termenul
maxim de creditare pentru finan-
ţarea achiziţiei strugurilor este de
5 ani, cu o perioada de graţie nu mai
mare de 2 ani.
Prin oferirea creditelor preferen-
ţiale pentru achiziţionarea struguri-
lor pentru vin, autorităţile Republi-
cii Moldova îşi propun să catalizeze
dezvoltarea sectorului vitivinicol.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  5
CZU: 634.8:631.543
I. PARTICULARITĂŢILE
FONDĂRII PLANTAŢIILOR
MODERNE DE VIŢĂDEVIE
M. CUHARSCHI, V. CEBANU, Institutul Ştiinţifico-Practic de
Horticultură şi Tehnologii Alimentare
REZUMAT. Prezenta lucrare vizează principiile
tehnologice de bază privind planificarea şi fondarea de noi
plantaţii de vii longevive cu recolte stabile şi de calitate
superioară, având drept obiectiv sporirea eficienţei şi
dezvoltarea durabilă a ramurii. La înfiinţarea plantaţiilor
noi de viţă-de-vie s-a acordat o atenţie deosebită alegerii
terenului şi a soiurilor potrivite (corespunzător condiţiilor
ecologice, pedologice şi geografice), schemelor de
plantare, metodelor moderne de cultivare, plantare şi
formare a butucilor, metodelor de conducere, susţinere
şi îngrijire a plantaţiilor viticole. Recomandările
ştiinţifico-practice sunt destinate agenţilor economici,
producătorilor de struguri din Republica Moldova.
CUVINTECHEIE: viţă-de-vie, soiuri, alegerea terenului,
schema de plantare, amplasarea pe teren, metode de con-
ducere, susţinere şi îngrijire a plantaţiilor viticole.
MATERIAL ŞI METODĂ
Cercetările ştiinţifice au fost efectuate în condiţii de
producţie în plantaţiile secţiei experimentale şi filialele
de producţie ale IŞPHTA, în scopul elaborării proiectelor
de fondare a noilor plantaţii pentru diferite regiuni vitico-
le (Sud şi Centru). Evidenţele privind creşterea organelor
anuale, fertilitatea absolută şi relativă în diferiţi ani, cer-
cetările şi evaluarea viabilităţii ochilor de iarnă, a gradului
de afectare a ţesuturilor coardelor anuale şi a lemnului
multianual de temperaturile critice minime, evidenţele
privind termenele optime de recoltare şi comportarea so-
iurilor în diferite condiţii (de mediu, îngrijire agrotehnică,
metode de cultură protejată-neprotejată, sisteme de sus-
ţinere, tăiere şi formare, protecţie contra bolilor şi dău-
nătorilor) au fost efectuate în diferite faze şi perioade de
dezvoltare a plantaţiilor nou fondate, odată cu executarea
lucrărilor de supraveghere de către proiectanţi a viilor ti-
nere, în conformitate cu metodele de cercetări şi evidenţe
recunoscute în agrotehnica viţei-de-vie.
INTRODUCERE
Viţa-de-vie este o cultură care poate fi exploatată efi-
cient pe un termen de cel puţin 25 de ani – Legea viei şi
vinului nr. 57-XVI din 10 martie 2006 (Monitorul Oficial
nr. 75–78 din 19.05.2006). Plantaţiile întreţinute conform
tehnologiei îşi păstrează productivitatea şi după expira-
rea termenului de exploatare. Luând în calcul investiţiile
considerabile pentru înfiinţarea plantaţiilor de vii (care se
recuperează peste 8 ani de la fondare), o atenţie deosebi-
tă trebuie acordată alegerii soiului (Registrul soiurilor de
plante al RM, 2014), pregătirii din timp a terenului, plan-
tării viţelor altoite în termen optim şi efectuării calitative
a lucrărilor de îngrijire a plantaţiilor nou fondate.
Fondarea plantaţiilor viticole se efectuează în confor-
mitate cu recomandările agrotehnice aprobate de Minis-
terul Agriculturii şi Industriei Alimentare al RM şi în baza
proiectelor elaborate de birourile de proiectare licenţiate,
specializate în domeniul proiectării plantaţiilor multianu-
ale. Atât înfiinţarea, cât şi exploatarea plantaţiilor viticole
presupune planificarea şi efectuarea tuturor lucrărilor pre-
văzute de tehnologie, începând de la plantare (planificare)
şi până la recoltare.
Nerespectarea recomandărilor agrotehnice şi tehnolo-
gice existente privind proiectarea şi fondarea plantaţiilor
noi (frecvent întâlnită în practică) duce la urmări foarte
grave. Astfel, plantaţiile fondate fără respectarea tehno-
logiei de cultură pot fi afectate din start de diferiţi fac-
tori biotici şi abiotici. De obicei, plantaţiile amplasate pe
sectoare nepotrivite sunt frecvent expuse gerurilor, care
presupun ulterior lucrări de restabilire şi refacere. În con-
secinţă scade longevitatea şi productivitatea plantaţiilor,
producătorii de struguri şi bugetul ţării înregistrând mari
pierderi materiale şi financiare.
Pentru evitarea acestor probleme, înainte de înfiinţa-
rea noilor plantaţii, deţinătorul de teren şi specialiştii biro-
ului de proiectare urmează să ia decizii corecte, argumen-
tate din punct de vedere tehnologic, vis-a-vis de alegerea
terenului şi a soiurilor (corespunzător condiţiilor ecologi-
ce, pedologice şi geografice). În mod deosebit vor fi apli-
cate metodele de cultivare, schema de plantare, formele
de conducere, susţinere, metodele de plantare şi formare
a butucilor. Beneficiarul va încheia din timp contracte cu
întreprinderile pepinieristice pentru producerea cantităţii
şi sortimentului necesar de material săditor, prevăzut de
proiect, va asigura cu materiale necesare pentru îndepli-
nirea lucrărilor de fondare (stâlpi de spalier, sârmă, tutori,
araci ş.a.) conform prevederilor proiectului.
Tematica sus-menţionată a fost abordată la şedin-
ţa tehnico-ştiinţifică, desfăşurată în cadrul MAIA la
14.12.2014, cu genericul „Situaţia fitosanitară în planta-
ţiile viticole, înfiinţarea de noi plantaţii de viţă-de-vie şi 
protecţia lor de boli, dăunători şi flavescenţa aurie”.
viticultură
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Alegerea şi pregătirea terenului pentru planta-
re. Fiind o cultură care posedă înalte proprietăţi adap-
tive la condiţiile de mediu, viţa-de-vie poate fi cultiva-
tă pe majoritatea tipurilor de soluri, cu excepţia celor
mlăştinoase, sărate şi cu risc de erodare. În funcţie de
condiţiile de sol şi relieful pe care au fost amplasate,
plantaţiile viticole se deosebesc după cantitatea şi cali-
tatea producţiei, gradul de rezistenţă la ger şi la diferiţi
agenţi fitopatogeni.
La alegerea terenului se va evita amplasarea plan-
taţiilor pe terenuri plane, în văi sau în depresiuni unde
frecvenţa atacurilor şi riscul afectării de temperaturile
critice minime de iarnă, de îngheţurile de primăvară şi bo-
lile criptogamice este mai mare. Se va evita plantarea pe
soluri cu fertilitatea înaltă (bogate în conţinut de humus),
 6  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
unde, de regulă, viţa creşte viguros, formează lăstari la-
comi şi sensibili la ger.
Pentru înfiinţarea plantaţiilor noi nu se vor folosi te-
renurile cu apa freatică la suprafaţă, cele ce conţin săruri
nocive, precum şi pantele cu o înclinaţie mai mare de 25o.
Cele mai bune pante pentru amplasarea viţei-de-vie
sunt cele calde, cu expoziţie sudică, sud-estică sau sud-
vestică (partea superioară a pantei sau cea de mijloc), cu

soluri uşoare nisipo-lutoase sau luto-nisipoase, deoarece
calitatea strugurilor este mult mai înaltă în cazul am-
viticultură
plasării viţei-de-vie pe soluri mai sărace (medii sau slab
productive). Pantele cu altă expoziţie pot fi folosite pentru
cultivarea soiurilor timpurii şi rezistente la temperaturile
critice minime.
Pentru a diminua riscurile legate de fondarea incorectă
a viilor tinere, alegerea incorectă a terenului pentru plan-
tare şi alegerea spectrului de soiuri corespunzător condiţi-
ilor pedologice (condiţiilor de sol) şi ecologice (amplasarea
lor pe pante), astfel de lucrări trebuie efectuate numai de
birourile de proiectare licenţiate şi, în mod special, de in-
stituţiile de cercetări din domeniul vitivinicol în colabora-
re cu conducătorii şi agronomii întreprinderii viticole.
Conform prevederilor Legii viei şi vinului, înlocuirea
plantaţiilor viticole defrişate cu plantaţii noi se permite
după o pregătire corespunzătoare a terenului în decursul
a cel puţin 6 ani de la defrişarea plantaţiei anterioare. Te-
renul selectat trebuie curăţat de orice specii de plante, ar-
buşti spontani şi rămăşiţe de plante multianuale, diferite
pietre, trunchiuri şi rădăcini ale plantelor.
O atenţie deosebită se va acorda combaterii buruieni-
lor perene rămase după defrişarea culturii precedente – a
viilor îmbătrânite (a sectoarelor puternic îmburuienite). În
mod deosebit se vor combate dăunătorii din sol, buruie-
nile perene cu rizomi (pirul târâtor – Agropyron repens),
stoloni sau drajonii cu muguri adventivi (pălămida – Cir-
sium arvense) ş.a. În aceste cazuri se efectuează o arătură
adâncă, care scoate din adâncime rădăcinile cu rizomi sau
drajoni. În caz de necesitate, buruienile pot fi combătute
prin erbicidare, folosind erbicide cu acţiune totală, care
distrug rădăcinile plantelor perene din adâncime, stopând
astfel sărăcirea de mai departe a solului şi îmbunătăţind
fertilitatea lui (regimul de apă, aer şi căldură).
După eliberarea de buruieni şi rădăcini a sectorului
destinat plantării, cu un an-doi înainte de plantare se vor
semăna culturi cerealiere (secară, grâu, porumb etc.), care
vor contribui la îmbunătăţirea fertilităţii solului.
Pregătirea terenului destinat plantării constă în stabili-
rea reţelei de drumuri, măsuri de protecţie a solului contra
eroziunii, parcelarea terenului, în caz de necesitate, dre-
narea şi evacuarea excesului de apă, instalarea sistemului
de alimentare cu apă prin picurare etc. Procedeele legate
de pregătirea şi amenajarea terenului depind în mare mă-
sură de gradul de înclinaţie a pantelor care determină atât
dimensiunile şi configuraţia tarlalelor, delimitarea zonelor
de înierbare, cât şi direcţionarea şi orientarea rândurilor
în parcele. Astfel, la o înclinaţie de 0–2o rândurile se orien-
tează în direcţia nord-sud; la înclinaţia de 2– 12o, în scopul
prevenirii eroziunii solului, orientarea rândurilor se face
pe direcţia curbelor de nivel (în curmezişul pantelor), iar la
12–24o se face fragmentarea pantei prin terasare.
Delimitarea zonelor de înierbare depinde şi de gradul
de înclinaţie a pantelor. Pe pante cu un grad mai mare
de 6–8o, tarlalele vor fi delimitate obligatoriu de zonele de
înierbare. Pe pantele cu un grad mai mic nu sunt necesare
zone de înierbare. În funcţie de pantă se schimbă şi su-
prafaţa unei tarlale, care variază de la 10 până la 25 ha.
Pe pantele cu o înclinaţie de până la 8o lungimea optimă
a unei tarlale este de 600–1 000 m, pe când pe pantele
cu o înclinaţie mai mare de 12o (unde se prevede terasa-
rea) lungimea unei tarlale se recomandă a fi în limite de
300–500 m.
După îndeplinirea complexului de procedee agroteh-
nice pentru ameliorarea terenului destinat plantării în-
cep lucrările propriu-zise de pregătire a solului înainte de
plantare.
Pregătirea solului înainte de plantare. În urma
exploatării intensive a solului, a efectuării arăturilor la
una şi aceeaşi adâncime pe parcursul a mai multor ani
are loc deteriorarea structurii acestuia şi se formează un
strat compact de pământ denumit „talpa plugului”. În ca-
zul în care stratul puternic tasat nu se afânează înainte
de înfiinţarea noilor plantaţii viticole, se creează condi-
ţii care împiedică circulaţia aerului şi a apei (pătrunderii
în profunzime), ceea ce influenţează negativ creşterea şi
dezvoltarea rădăcinilor viţei-de-vie. Pentru crearea unor
condiţii favorabile dezvoltării sistemului radicular al viţei-
de-vie, în faza de pregătire a solului, conform tehnologiei
existente, se prevede desfundarea solului la o adâncime de
60–65 cm, iar în unele cazuri şi până la 80 cm.
Înainte de efectuarea acestei operaţii, în mod obliga-
toriu se administrează îngrăşăminte organice (mraniţă,
băligar, compost ş.a.) şi minerale (fosfor şi potasiu) con-
form recomandărilor prevăzute de proiect. În funcţie de
administrarea solului cu substanţe nutritive, normele de
îngrăşăminte pot varia: la băligar – între 40 şi 60 t/ha şi
mai mult, la fosfor – între 200 şi 500 kg/ha, la potasiu –
între 400 şi 700 kg/ha substanţă activă. Îngrăşămintele
se repartizează uniform pe suprafaţa solului, apoi se în-
corporează în sol la adâncimi optime, pentru dezvoltarea
rădăcinilor culturii. O astfel de administrare a îngrăşămin-
telor este eficientă pentru o perioadă de circa 6-8 ani şi
mai mult (perioadă pe parcursul căreia plantele tinere se
dezvoltă activ şi intră pe rod).
Desfundatul solului se efectuează prin câteva metode:
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  7
- desfundatul cu întoarcerea brazdei se efectuează pe
întreaga suprafaţă pe soluri argiloase grele, argilo-nisipoa-
se, argiloase;
- desfundatul în fâşii se efectuează parţial pe direcţia
rândurilor pe soluri cu fertilitatea medie, argiloase, nisi-
poase, pe sectoare situate pe pante;
- desfundatul în gropi se efectuează pe sectoare mici
(familiale).
În ultimii ani, tot mai mult se atrage atenţia aratului
fără întoarcerea brazdei cu ajutorul maşinilor speciale –
scarificatoare de tip SPA ş.a. (www.moldagrotehnica.md.).
Această metodă nu distruge structura solului în profil, evi-
tă tasarea lui şi formarea „tălpii plugului”, nu afectează
fertilitatea solului, diminuează manifestarea clorozei fie-
rice în plantaţiile nou fondate (diminuează impactul con-
ţinutului înalt de calcar din sol asupra plantelor).
În cazul plantării de primăvară, cel mai bun termen
agrotehnic pentru desfundatul terenului îl constituie luni-
le august–septembrie, însă nu mai târziu de 3-4 luni îna-
inte de plantare, când solul este relativ umed.
În scopul evitării eroziunii solului pe pante desfunda-
tul se efectuează de-a curmezişul acesteia. Pentru a reţine
zăpada şi a acumula o cantitate cât mai mare de apă în sol
arătura nu se nivelează. Primăvara, înainte de marcare şi
plantare, solul se nivelează pe diagonală (încrucişat).
În cazul plantării de toamnă, aratul se va efectua în lu-
nile mai–iunie. Este foarte important ca viţele să fie plan-
tate într-un sol bine afânat, fără buruieni şi cu o umidi-
tate suficientă. Plantarea trebuie finisată până la apariţia
îngheţurilor, viţele fiind bine muşuroite. Nu se recomandă
plantarea de toamnă pe terenurile slab protejate de vân-
turile reci şi pe terenuri nisipoase, care pot să îngheţe în
profunzime.
Plantarea în gropi se efectuează primăvara sau toam-
na. Plantarea de toamnă are şi unele priorităţi, deoarece la
această etapă asigurarea cu apă este mai bună, (plantarea
se face în gropi săpate din timp). Pe solurile mai uşoare se
sapă gropi cu dimensiuni de 40 x 40 cm la o adîncime de
60 cm, pe solurile mai grele – cu dimensiuni de 60 x 80 cm
la o adâncime de 70 cm. În fiecare groapă se administrea-
ză un amestec de îngrăşăminte, care conţine 1,2–2 kg de
mraniţă, 6–8 g de salpetru amoniacal (NH4NO3), 10–12 g
de superfosfat şi 4–5 g sare de potasiu, care înainte de a fi
introduse în gropi se amestecă bine cu sol afânat. Dozele
de îngrăşăminte (mraniţă şi superfosfat) sunt aproximativ
aceleaşi pentru mai multe tipuri de soluri.
Alegerea soiurilor şi amplasarea lor pe teren.
Alegerea celor mai potrivite soiuri de viţă-de-vie pentru
înfiinţarea plantaţiilor noi se efectuează în conformitate
cu prevederile aprobate de Registrul soiurilor de plante al
R. Moldova, 2014 şi Recomandări agrotehnice, 1989. La
amplasarea soiurilor pe sector se va lua în considerare re-
lieful, condiţiile climatice specifice locului, proprietăţile
fizico-chimice ale solului, gradul de rezistenţă a soiului la
ger şi fluctuaţiile de temperatură din timpul iernii, peri-
oada de maturare şi particularităţile biologice ale soiului.
În funcţie de regiune, zona viticolă şi gradul de rezis-
tenţă a soiurilor se determină specificul sistemului de con-
ducere a culturii (protejat–neprotejat) şi agrotehnica fiecă-
rui soi. În regiunile viticole industriale (de Sud şi de Centru
ale RM viţa-de-vie se cultivă preponderent după forme cu
tulpină înaltă, dacă temperaturile critice de iarnă în zona
dată nu se repetă mai frecvent de o dată la 10 ani (în ulti-
mii ani gerurile aspre se repetă o dată la 5 ani). Astfel de
forme sunt recomandate pentru utilizare în cazul cultivă-
rii soiurilor cu rezistenţă medie şi sporită la temperaturile
critice, care posedă o bună regenerare după afectarea de
ger; la cultivarea soiurilor amplasate pe platouri înalte, pe
partea superioară sau pe cea de mijloc a pantei.
Trebuie să menţionăm că atât locurile joase ale reliefu-
lui (partea de jos a pantei, sectoarele cu depresiuni, fundul
vâlcelelor, locurile umede şi închise ş.a.), cât şi podişurile
cu o înălţime mai mare de nivelul mării, cu 280–300 m,
sunt mai puţin favorabile pentru cultivarea viţei-de-vie. În
asemenea cazuri nu se recomandă cultivarea viţei-de-vie,
inclusiv în sisteme de cultură protejată.
Distribuirea soiurilor pe grupe după gradul lor de rezis-
tenţă la geruri nu este una absolută, deoarece caracterul
manifestării acestor afectări diferă de la un an la altul. Ca
urmare, unele soiuri pot fi atribuite unei alte grupe după
rezistenţa lor la ger. O anumită influenţă în acest sens o
poate avea şi rezistenţa plantelor la factorii de mediu în
condiţiile de cultivare, gradul de afectare de diferiţi agenţi
fitopatogeni ş.a.
Conform recomandărilor IŞPHTA aprobate de Minis-
terul Agriculturii şi Industriei Alimentare („Protecţia vi-
ilor Moldovei împotriva temperaturilor joase, 2000”), şi
ale altor publicaţii (М. Кухарский, В. Чебану, Ф. Оларь,
2012–2013), gruparea soiurilor de viţă-de-vie, conform re-
zistenţei lor la ger, a fost reevaluată ţinându-se cont de
noile date obţinute şi includerea în Registrul de Plante de
soiuri noi pentru vin şi struguri de masă (tab. 1).
În cazul plantării soiurilor slab rezistente la ger în
regiunea de Sud (al III-lea raion agroclimateric al Mol-
dovei) şi în cea de Centru (al II-lea raion agroclimateric)
se recomandă utilizarea sistemului semiprotejat sau pro-
tejat al culturii viţei-de-vie (Почва, климат, виноград.
Кишинев, 2000). În afara acestui areal se recomandă
cultivarea doar a soiurilor timpurii şi mediu-timpurii,
cu amplasarea lor în cele mai favorabile locuri. Pentru
a înregistra un nivel economic mai avansat, sistemul de
cultivare şi sortimentul viticol la fondarea plantaţiilor
noi trebuie selectate ţinându-se cont şi de experienţa
acumulată în regiunea dată.
* Clonele europene: Sauvignon 297, Merlot R3; R12;
R18, Chardonnay R4; R8; R10, Malbec 594 ş.a., unele soiuri 
de masă – Codreanca, Kişmiş lucistâi şi Kişmiş moldove-
viticultură
nesc, se caracterizează prin rezistenţă slabă la iernare. De
aceea la cultivarea lor în sisteme neprotejate (pe tulpină)
în condiţii nefavorabile de mediu (la amplasarea lor în
partea de jos a pantei, în văi, depresiuni etc.) acestea pot
fi afectate de temperaturile critice minime (sub pragul de
rezistenţă biologică a soiului). În aceste cazuri se recoman-
dă utilizarea culturii semiprotejate care prevede cepi de
rezervă (siguranţă), amplasaţi la baza tulpinii, care trebuie
protejaţi iarna de ger prin muşuroire.
Pentru prevenirea apariţiei clorozei fierice în planta-
ţiile nou fondate trebuie de ales din timp şi cu precauţie
portaltoiul pentru soiurile selectate, astfel încât rezistenţa
soiurilor de portaltoi să corespundă criteriului pericolului
afectării de cloroză (nivelului conţinutului de carbonaţi în
sol) (tab. 2).
Schema plantării. În baza rezultatelor obţinute pe
parcursul a mai multor ani de cercetare şi a datelor experi-
 8  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

Tabelul 1
Schema orientativă de repartizare a soiurilor pe grupe privind rezistenţa lor
la ger în condiţiile Republicii Moldova

Gradul de re-
de rezistenţă

Ochii viabili

ţesuturilor
Rezistenţa
la ger (0C)

Afectarea

(puncte)
zistenţă
Grupa

(%)
*Soiul, specia, hibridul

viticultură

Portaltoaie, descendente din V. labrusca, F=0

I înalt -28…–35 80-100
V. amurensis, hibrizi americani ș.a. X=0
F=1
II sporit -23–25 50-79
X=0
Augustovschi, Bianca, Solearis, Hibernal, Romulus, Saperavi
severnâi, Burmunc, Ovidiopolski, Decabrski, Vostorg, Talis-
man, Mărgăritar, Prezentabil, Pameati Negrulea, Podaroc II(a) -24–25
Zaporojiu, Novâi podaroc Zaporojiu, Muscat de Ialoveni, Alb
de Oniţcani, Ialovenschi ustoicivâi

Viorica, Riton, Legenda, Floricica, Negru de Ialoveni, Perve-

neţ Magaracea, Rusmol, Suholimanski belâi, Goluboc, Alb
de Suruceni, Frumoasa albă, Startovâi, Guzun, Marta, Iubilei
F=1
Juravelea, Muscat timpuriu, Osennii ciornâi, Tudor, Riesling II(b) -23–24 50-79
X=0
de Rhin, Rkaţiteli, gr. Pinot, Sauvignon (soiuri de bază), Mus-
cat Ottonel, Cabernet-Sauvignon, Saperavi, Apiren negru de
Grozești, Apiren extratimpuriu, Apiren roz basarabean ș.a.

Aligote, Feteasca (grupa), Traminer, Chardonnay, Sauvignon

clonele F2, F5, Silvaner, Codrinschi, Merlot, Rubin Tairovski,
Jemciug Csaba, Muscat iantarnâi, Chasellas, Rară neagră,
me- F=1-2
Coarnă neagră, Leana, Moldova, Lora, Muscat de Bugeac, III -20…–22 30-49
diu X=0-1
Rannii Magaracea, Gammay Freaux, Irșai Oliver, Codreanca,
Kișmiș moldavschi, Kișmiș lucistâi, Apiren alb, Apiren roz,
Arcadia ș.a.
Cardinal, Regina viilor, Muscat de Hamburg, Caraburnu, Mal-
F=1-4
bec, Muscat belâi, Miuller Turgau, Pervomaiski, Uni blanc, IY slab -17–19 10-29
X=1-2
Italia, Victoria (rom), Alfons Lavalle, Mecita

Legendă: F– floemul, X – xilemul.

Tabelul 2
Gradul de rezistenţă a soiurilor de portaltoi la conţinutul de carbonaţi activi în sol
(Index Gale în %, criteriul pericolului afectării de cloroză)
Soiul portaltoi Rezistenţa la carbonaţii activi ( % )
Riparia Gluar 6
Riparia x Rupestris 101-14 9
Riparia x Rupestris 3309 11
Berlandieri x Riparia SO4 17
Berlandieri x Riparia Kober 5BB 20
Berlandieri x Riparia Crăciunel 2 20
Berlandieri x Rupestris Ruggeri 140 17–20
Chasselas x Berlandieri 41 B 40
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  9
mentale generale în condiţii de producţie s-a constatat că
distanţa de plantare a viilor cu susţinere pe tulpină înaltă
(destinate obţinerii producţiei-marfă de calitate) depinde
în mare măsură de fertilitatrea solului şi particularităţi-
le biologice ale soiurilor. În general, distanţa dintre rân-
duri variază între 2,5 şi 3,0 m, iar pe pantele mai abrupte
de 12o, unde efectuarea lucrărilor de întreţinere a solului
este dificilă, intervalul stabilit este mai mare şi constituie
3,2–3,5 m. În unele cazuri, pentru soiurile cu vigoare slabă
(forme mici de tipul Guyot ş.a.) distanţa dintre rânduri se
recomandă a fi de 2,5 m, mai cu seamă în cazul amplasării
lor pe soluri sărace şi uscate.
Asemenea distanţe între rânduri îmbunătăţesc con-
diţiile de iluminare, conduc la o aerisire mai bună a bu-
tucilor, asigură o productivitate mai înaltă (cantitativă şi
calitativă) şi permit efectuarea calitativă a lucrărilor de
întreţinere. Acumularea mai bună a lemnului multianual,
înregistrată în plantaţiile amplasate la astfel de distanţe
între rânduri, contribuie la sporirea rezistenţei la ger, la
atacurile îngheţurilor de primăvară şi măresc considerabil
longevitatea plantaţiilor viticole.
Distanţa dintre butuci pe rând depinde de vigoarea de
creştere a soiului, portaltoiului, de sistemul de susţinere
şi forma butucului, fertilitatea solului, variind între 1,0–
1,25 şi 1,75–2,0 m.
Astfel, în cazul soiurilor cu vigoare mică (Muscat Otto-
nel, Traminer, Pinot (grupa), Chardonnay, Rkaţiteli, Muscat
de Hamburg, Chasselas roze, Irşai Oliver ş.a.) distanţele în-
tre butuci sunt mai mici şi constituie 1,00–1,25 м (mai rar
1,50 м). Distanţe mai mici pot fi prevăzute şi pentru plan-
taţiile înfiinţate pe pante, unde solurile sunt erodate, mai
sărace în substanţe nutritive, mai ales dacă sunt conduse
după forme de talie mică (de exemplu, forma Guyot ş.a.).
Soiurile cu vigoare medie (Aligote, Silvaner, Riesling,
Saperavi, Jemciug Csaba, Muscat chihlimbariu, Chasselas
alb, Regina viilor ş.a.) se recomandă a fi amplasate la dis-
tanţe de 1,25–1,50 м între butuci.
La soiurile cu vigoare mare de creştere, amplasate pe
soluri mediu fertile şi la o aprovizionare suficientă cu apă,
distanţa între butuci (pasul plantării) poate fi majorată
până la 1,50–1,75 м (Feteasca, Sauvignon, Merlot, Codrin-
schi, Legenda, Floricica, Muscat de Ialoveni, Viorica, Ca-
bernet, Alb de Suruceni, Rară neagră, Coarnă neagră, Co-
dreanca, Moldova ş.a.).
În cazul plantaţiilor de viţă-de-vie pentru struguri de
masă cultivate în regiunea de Sud în condiţii de irigare,
pasul plantării poate fi de 1,75, mai rar de 2,0 m (Codrean-
ca, Prezentabil, Guzun, Moldova ş.a.).
Mai bine reacţionează la majorarea distanţei între bu-
tuci soiurile cu creştere viguroasă (inclusiv cele de masă
cu rezistenţă complexă la boli).
În plantaţiile înfiinţate pe suprafeţe mici, familiale
(până la 1 ha) suprafaţa de nutriţie poate fi redusă până la
2,0–2,5 x 1,00–1,5 m.
Aşadar, suprafaţa optimă de nutriţie se stabileşte în
fiecare caz concret, reieşind din condiţiile ecologico-geo-
grafice şi pedoclimatice ale sectorului şi particularităţile
agrobiologice ale soiului.
RECENZIE ŞTIINŢIFICĂ  Nicolae Perstniov, doctor ha-
bilitat în agricultură, profesor universitar.
Materialul a fost prezentat la 05.03.2015.
CZU: 634.8 : 663.2 : 581.5
AMPLASAREA PLANTAŢIILOR
VITICOLE ÎN FUNCŢIE
DE INFLUENŢA FACTORILOR
ECOLOGICI
M. CHISIL, S. CHISIL, A. GRIBCOVA, Iu. BONDARENCO,
A. DUMITRAŞ, D. BRATCO, Institutul Ştiinţifico-Practic
de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
INTRODUCERE
Viticultura este şi va rămâne şi pe viitor una dintre
cele mai importante ramuri ale economiei naţionale a Re-
publicii Moldova, o sursă primordială pentru asigurarea
industriei prelucrătoare cu material necesar producerii vi-
nurilor de calitate înaltă, precum şi cu soiuri de struguri de
masă pentru satisfacerea necesităţilor crescânde ale ţării.
Astfel, în anul 2015 recolta de struguri a constituit peste
450 mii de tone.
Obiectivul principal al dezvoltării viticulturii autohto-
ne rezidă în ameliorarea semnificativă a calităţii produc-
ţiei, creşterea duratei de exploatare a butucilor, evalua-
rea ştiinţifică a condiţiilor ecologice. În acest context este
important a cunoaşte principalii factori ecologici care
influenţează creşterea şi dezvoltarea plantaţiilor viticole,
metodele de determinare a indiciilor calităţii, de stabilire
a caracterelor ecologice şi biologice ale plantaţiilor viticole
(M. Gnatâşin, 1990, M. Chisil, 1999, M. Rapcea, 2002).
În scopul stabilirii particularităţilor ecologice ale unei
regiuni viticole se efectuează cercetări expediţionale com-
plexe concomitent cu analiza ecologo-economică a stării
ramurii din gospodăria respectivă: componenţa solului, re-
colta, calitatea producţiei, nivelul agrochimic, indicii econo-
mici de dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei, determinarea
principalelor cauze ce duc la scăderea rentabilităţii ş.a. 
O atenţie deosebită se acordă evaluării aprofundate a
viticultură
resurselor ecologice ale regiunii viticole, îndeosebi a par-
ticularităţilor reliefului (asigurarea cu căldură şi pericolul
de îngheţ), care determină potenţialul biologic al teritoriu-
lui. Obţinerea unor recolte înalte depinde în mare măsură
de condiţiile pedoclimatice.
Pentru sporirea productivităţii soiurilor de viţă-de-vie
este necesar ca de rând cu identificarea parametrilor eco-
logici să fie instalată o bioindicaţie ecologică pentru fieca-
re soi viticol în parte. În baza cercetărilor efectuate pot fi
elaborate paşapoartele agroecologice pentru principalele
soiuri de viţă-de-vie.
MATERIALE ŞI METODE
Obiectul de cercetare – landşaſtul viticol.
Drept sursă de informaţie au servit materialele geo-
morfologice, topografice, organizarea teritoriului, condiţii-
le agrobiologice şi climatice.
 10  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
În urma cercetărilor expediţionale a fost determinată
starea plantaţiilor viticole din gospodăriile amplasate în
toate regiunile viticole ale Republicii Moldova: SA „Vis-
mos”, sectorul Chetrosu, raionul Anenii Noi, şi sectorul
Moscovei, raionul Cahul, SA „Basvin”, sectorul Basarabeas-
ca, raionul Basarabeasca, Colegiul Naţional de Viticultură
şi Vinificaţie. Pentru fiecare sector experimental au fost
determinate: soiul viţei-de-vie, anul şi schema de plantare,

particularităţile reliefului şi ale învelişului de sol, recolta
şi calitatea strugurilor în ultimii 2-3 ani.
viticultură
La evaluarea factorilor ecologici ai fiecărui soi de viţă-
de-vie s-a ţinut cont de amplasarea regiunii viticole, ca o
biogeosistemă complexă unică (ampelobiogeocenoza):
- relieful, microclimatul şi gradul de fertilitate;
- studierea cantitativă a variabilităţii în spaţiu a fi-
ecăruia dintre factorii ecologici şi identificarea relaţiilor
dintre ei;
- efectuarea analizei ecologo-economice în vederea de-
terminării relative a factorilor ecologici pentru eficienti-
zarea utilizării producţiei de struguri.
În afară de aceasta, au fost luate în calcul şi datele
acumulate în secţia de Ecologie şi amplasarea plantaţiilor
perene, precum şi ale Staţiei republicane „Hidrometeo”.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
а) Caracteristica ecologică a cercetărilor efectuate în
gospodăriile de bază.
Pentru ca plantaţiile viticole să se dezvolte satisfăcător
şi să aibă o perioadă de exploatare cât mai îndelungată,
este necesar să fie elaborată caracteristica microclimaterică
a terenului investigat. Rezultatele investigaţiilor la forma-
rea regimului termic (∑tact) au demonstrat că pe parcursul
perioadei de cercetare regimul termic variază, în funcţie de
amplasarea gospodăriilor de bază (tab. 1), de la 3709°C în
regiunea de Centru până la 3890°C în regiunea de Sud.
La formarea substanţelor organice în struguri un rol
important îl joacă lumina solară. Insuficienţa de ilumina-
re duce la diminuarea procesului de fotosinteză, iar lipsa
acestuia din urmă – la consumarea substanţelor organice
acumulate. De aceea cunoaşterea particularităţilor con-
diţiilor de iluminare a plantaţiilor viticole ne permite să
determinăm nivelul de dezvoltare a plantei.
În funcţie de amplasarea plantaţiilor se schimbă şi ilu-
minarea solară, deşi la un nivel mai mic în raport cu ∑tact.
Schimbarea sumei temperaturilor active în funcţie de amplasarea gospodăriilor
de bază, a. 2015
Denumirea
gospodăriilor de bază 1 2 3 4 5 6
„Vismos”, Chetrosu,
- - - 234 821
raionul Anenii Noi
Colegiul Naţional de
Viticultură și Vinificaţie - - - 230 801
din Chișinău
„Basvin”, raionul
- - - 251 880
Basarabeasca
„Vismos”, Moscovei,
- - - 259 897
raionul Cahul
Astfel, în sectorul Chetrosu iluminarea solară constituie
2403 ore/an, iar în sectorul Moscovei – 2534 ore/an.
Analizând dinamica precipitaţiilor în perioadele de
dezvoltare a plantelor viticole, se poate constata că în pri-
ma jumătate a anului distribuirea precipitaţiilor lunare a
fost optimă. Raportul dintre temperaturile active şi preci-
pitaţii a variat între 1,0 şi 1,1, ceea ce confirmă dezvolta-
rea satisfăcătoare a plantelor. Însă din luna august şi până
în octombrie plantele au înregistrat o insuficienţă majo-
ră de umiditate, ceea ce a avut un impact asupra tuturor
plantaţiilor din gospodăriile de bază. Cantitatea anuală de
precipitaţii a variat de la 263–272 (regiunea de Sud) până
la 287–315 mm (regiunea de Centru). În această perioa-
dă procedeele de respiraţie a plantei le-au predominat pe
cele de asimilare.
b) Caracteristica orografică a teritoriilor din gospodă-
riile de bază.
Ne vom referi la sectoarele experimentale amplasate
pe teritoriul celui de-al doilea raion agroclimatic. Carac-
teristica sectoarelor amplasate în gospodăriile de bază în
funcţie de gradul de înclinare a pantei, expoziţia şi înălţi-
mea deasupra nivelului mării este prezentată în tabelul 2.
c) Condiţiile de sol în gospodăriile de bază.
Investigarea învelişului de sol şi analizele de laborator
au scos în evidenţă diferite caracteristici pedologice. E ne-
cesar de menţionat că predomină cernoziomurile carbona-
tate obişnuite şi levigate. Grosimea stratului de sol (A+B)
variază între 70 şi 98 cm, componenţa granulometrică a
solului – argiloasă, uşor argiloasă şi greu argiloasă. Apele
subterane nu ies la suprafaţă.
În urma cercetării materialelor analitice disponibile
putem constata că solurile sunt destul de favorabile pen-
tru dezvoltarea plantaţiilor viticole. Rezerva de humus în
stratul de 1 m variază între 97 şi 190 t/ha. În solurile car-
bonatate carbonaţii se află la o adâncime de 70–100 cm.
Conţinutul maxim de carbonaţi constituie 10,7%, iar la
formele active – 82%. Pe cernoziomurile levigate carbona-
ţii nu sunt depistaţi. Reacţia pH a solului este neutră sau
uşor alcalină. Conţinutul compuşilor de fosfor are un nivel
mediu şi mai sus de mediu, iar al celui de potasiu este me-
diu. Procese de eroziune nu sunt înresgitrate.
d) Dezvoltarea elementelor de fructificare ale butucilor
de viţă-de-vie.
Studierea dezvoltării elementelor productive ale butuci-
lor de viţă-de-vie va permite de a determina impactul condi-
Тabelul 1
Lunile de observare
7 8 9 10 11 12
1516 2319 1061 3562 3808 - -
1498 2291 3001 3475 3709 - -
1591 2390 3115 3592 3878 - -
1601 2409 3150 3615 3890 - -
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  11

Тabelul 2
Caracteristica orografică a sectoarelor viticole experimentale amplasate
în gospodăriile de bază
Locul amplasării con- Înălţimea deasupra
Gradul de nivelului
Soiul de viţă-de-vie form gradului de încli- Expoziţia
înclinare
nare mării talvegului
I. „Vismos”, Chetrosu, raionul Anenii Noi
Pinot franc partea de mijloc a pantei E 3-5° 100 40
Pinot gris partea de mijloc a pantei SE 3-5° 95 35
Merlot partea de mijloc a pantei SV 4-6° 110 45
Cabernet-Sauvignon partea de mijloc a pantei SV 4-6° 105 40
II. Colegiul Naţional de Viticultură și Vinificaţie din Chișinău
Aligote partea de mijloc a pantei SE 3-5° 140 40
Sauvignon partea de mijloc a pantei SV 4-6° 145 145
III. „Basvin”, raionul Basarabeasca
Cabernet-Sauvignon partea de mijloc a pantei SE 3-5° 180 56
Merlot partea de mijloc a pantei SE 3-5° 160 50
Aligote partea de mijloc a pantei SE 3-5° 150 40
Chardonnay partea de mijloc a pantei SV 3-5° 155 48
Pinot franc partea de mijloc a pantei SV 3-5° 146 40
IV. „Vismos”, Moscovei, raionul Cahul
Pinot franc partea de mijloc a pantei SV 3-6° 112 30
Cabernet-Sauvignon partea de mijloc a pantei SE 3-5° 120 35
Muscat Ottonel partea de mijloc a pantei E 3-6° 102 30
Chardonnay partea de mijloc a pantei SE 3-5° 138 60

Тabelul 3
Dezvoltarea elementelor de bază de fructificare ale butucilor de viţă-de-vie, a. 2013
Numărul coar- Numărul
Ochi ră- Dezvoltaţi Coeficienţii
delor de rod de inflo-
Denumirea soiului mași la tă-
rescenţe, de fruc-
iere, buc. buc. % buc. % de rodire
buc. tificare
I. „Vismos”, Chetrosu, raionul Anenii Noi
Pinot franc 43,0 30,7 71,5 27,5 89,5 35 1,14 1,27


Pinot gris 42,0 28,9 69,0 25,2 87,1 33 1,14 1,31
Merlot 58,0 39,4 68,0 33,4 84,7 39 0,99 1,17
Cabernet-Sauvignon 55,0 38,0 69,0 35,1 92,0 43 1,13 1,23 viticultură
II. Colegiul Naţional de Viticultură și Vinificaţie din Chișinău
Aligote 51,0 36,7 72,0 29,5 80,3 41 1,11 1,39
Sauvignon 58,0 42,3 73,0 38,1 90,0 52 1,22 1,36
III. „Basvin”, raionul Basarabeasca
Cabernet-Sauvignon 55,0 39,3 71,5 36,1 91,8 47 1,19 1,30
Merlot 57,0 39,9 70,0 34,9 87,4 50 1,25 1,43
Aligote 45,0 32,8 73,0 30,1 91,7 45 1,37 1,49
Chardonnay 40,0 27,6 69,0 26,6 96,3 32 1,16 1,20
Pinot franc 37,0 25,9 70,0 22,0 84,9 33 1,27 1,50
IV. „Vismos”, Moscovei, raionul Cahul
Pinot franc 41,0 27,9 68,0 25,1 89,8 35 1,25 1,39
Cabernet-Sauvignon 51,0 35,2 69,0 33,0 93,7 49 1,39 1,49
Muscat Ottonel 39,0 26,3 67,5 22,4 85,1 31 1,18 1,38
Chardonnay 37,0 25,2 68,0 20,1 79,7 29 1,15 1,44
 12  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
ţiilor ecologice asupra lor (E. Zaharova, Ia. Potapenco, 1975,
A. Adjiev, 2006 – Rusia, Ia. Godelman, 1990, M. Chisil, 1999,
M. Rapcea, 2002 – Moldova, M. Oşlobeanu, 1990 – România).
Aşadar, e foarte important de a cunoaşte care este impac-
tul factorilor ecologici asupra plantaţiilor viticole, ceea ce ar
facilita şi determinarea proprietăţilor biologice ale organelor
de creştere ale butucilor. Folosind o abordare conformă şi o
analiză de sistem la determinarea condiţiilor ecologice adec-

vate potenţialului biologic al plantelor viticole, a fost propus
coeficientul ecologic corespunzător.
viticultură
Reglarea încărcăturii butucilor cu ochi şi lăstari este
un procedeu agrotehnic important pentru dezvoltarea bu-
tucului de viţă-de-vie şi obţinerea unui nivel maxim de
productivitate. Rezultatele obţinute în urma studierii ele-
mentelor de fructificare la soiurile de viţă-de-vie cerceta-
te sunt prezentate în tabelul 3, acestea variind în funcţie
de condiţiile de dezvoltare. Procentul evoluării mugurilor
variază în limitele 68,0–73,0% în regiunea de Centru şi
67,5–69,0% în regiunea de Sud. Evaluarea lăstarilor de
fructificare constituie 80,3–92,0% în regiunea de Centru
şi 79,7–93,7% în regiunea de Sud.
CONCLUZII
1. Determinarea potenţialului biologic al unui soi viti-
col specific asigură amplasarea acestuia în condiţii ecolo-
gice optime. Cunoaşterea impactului fiecărui factor ecolo-
gic permite stabilirea unui nivel maxim de specializare şi
raionare a viticulturii.
2. Toate culturile viticole sunt atribuite la categoria
plantaţiilor cu plasticitate sporită. Pentru obţinerea unor
recolte calitative şi stabile e necesar de a identifica me-
todele de evaluare reprezentativă a resurselor ecologice,
în special determinarea potenţialului termic al teritoriului
(asigurarea cu căldură şi pericolul de îngheţ).
3. În funcţie de condiţiile de amplasare a plantaţiilor viti-
cole, în regiunea de Centru (sectorul Chetrosu, raionul Anenii
Noi, şi Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie) a fost
înregistrat un nivel mai sporit la dezvoltarea mugurilor.
4. Au fost stabilite metodele de determinare şi progno-
zare a temperaturilor minime ale aerului şi de acumulare
a temperaturilor active în regiunile investigate. Totodată,
graţie obţinerii unui spectru larg de materiale analitice este
posibilă determinarea particularităţilor ecologice şi agrobi-
ologice ale soiului de viţă-de-vie şi alegerea corectă a con-
diţiilor de amplasare a plantaţiilor de exploatare, ceea ce în
consecinţă asigură obţinerea unor recolte înalte şi calitati-
ve, de asemenea, şi o perioadă mai îndelungată a butucilor.
BIBLIOGRAFIE
1. М.Ф. Кисиль. Основы ампелоэкологии. Кишинёв, 2006.
2. M. Oșlobeanu. Viticultura generală. București, 1980.
3. М.П. Рапча. Научные основы ампелоэкологической оценки и
освоения виноградо-винодельческих центров Республики Молдова.
Кишинёв, 2002, 332 с.
4. С. Кисиль, В. Даду, В. Рапча. Создание виноградников, садов и
ягодников в Республике Молдова. 2014, 243 с.
RECENZIE ŞTIINŢIFICĂ  N. Perstniov, doctor habilitat
în agricultură, profesor universitar.
Materialul a fost prezentat la 18.11.2015.
CZU: 634. 85:631.5
PARTICULARITĂŢILE
DE DEZVOLTARE
A UNOR SOIURI
DE STRUGURI DE MASĂ
M. CUHARSCHI, M. CONDUR, V. CUCU, T. OLARI, Institutul
Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
ABSTRACT. In the paper is presented the assessment
of some new varieties for table grapes. Are indicated
their agrobiological peculiarities (given by the authors),
the action of agrotehnical element and rationing of the
grape production. Are revealed the commercial quality
of grapes that have a special significance for actual
markets.
KEYWORDS: table grapes, resistance, fertility, producti-
vity, quality.
INTRODUCERE
În scopul obţinerii anuale a recoltelor stabile şi de
calitate (struguri şi boabe de dimensiuni mari de culoa-
re uniformă, aspect atractiv şi transportabilitate înaltă),
cultivarea soiurilor de struguri de masă necesită o abor-
dare diferenţiată pentru fiecare soi. Toate acestea pot fi
obţinute doar prin selectarea celor mai valoroase soiuri şi
amplasarea lor în locuri favorabile, în funcţie de condiţiile
pedoclimatice. Majoritatea soiurilor de masă sunt predis-
puse la supraîncărcare, meire şi mărgeluire, diferenţiindu-
se între ele după rezistenţa la boli şi dăunători. În funcţie
de aceste particularităţi, se aplică diferite sisteme de cul-
tivare: neprotejată (pentru soiurile rezistente la ger), semi-
protejată (cu rezistenţă medie), protejată (slab rezistente).
Atât formele de conducere a butucilor, cât şi schemele de
plantare sunt alese în funcţie de vigoarea de creştere a
soiului. O influenţă însemnată asupra calităţii şi cantităţii
strugurilor o are tăierea în uscat a viţei-de-vie şi operaţiile
în verde ale butucului, care stabileşte sarcina finală a bu-
tucilor (normarea inflorescenţelor şi a lăstarilor).
MATERIAL ŞI METODĂ
Cercetările s-au efectuat în câmpurile experimentale
ale IŞPHTA (Ialoveni, Plopi, Cantemir, şi SRL ,,Terra-vitis”,
Cahul ş.a). Drept obiect de cercetare au servit soiurile de
masă autohtone şi cele introduse [1]. Soiurile se cultivă
în mare parte în sistem neprotejat pe forme cu tulpină,
iar unele – semiprotejat, cu cepi la capul butucului, care
se muşuroiesc peste iarnă (Arcadia, Codreanca şi analo-
gice). Schemele de plantare – 2,5–2,8–3,0 x 1,25–1,5–
1,75 m. Schema experienţei este consecutivă, într-un sin-
gur rând, fiecare variantă include câte 3 repetiţii, în re-
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  13
petiţie – câte 5-10 butuci. Pentru aprecierea eficacităţii
elementelor tehnologice, asupra obiectelor studiate s-au
efectuat observări după S. Macarov, 1964; V. Dospehov,
1979; D. Petraş, 1980; M. Lazarevschi, 1971; Cernomoreţ
M., 1985, 1989 şi îndrumările agrotehnice. De exemplu,
au fost efectuate analiza stării ochilor după perioada de
toamnă-iarnă, evidenţa elementelor de fertilitate şi pro-
ductivitate, estimarea gradului de maturare a coardelor,
aprecierea fertilităţii embrionare ş.a.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Operaţiile în verde. Operaţiile în verde la viţa-de-
vie reprezintă un complex de măsuri fitotehnice aplicate
pe parcursul perioadei de vegetaţie, care urmăresc diverse
scopuri: dirijarea corectă a organelor butucului în spaţiu
şi a capacităţii de creştere şi de fructificare a viţei-de-vie,
finisarea normării sarcinii cu lăstari şi rod, maturarea mai
bună a coardelor şi ameliorarea calităţii recoltei etc.
Plivitul lăstarilor de prisos constituie un procedeu de
importanţă majoră care contribuie la crearea unor condi-
ţii mai bune de iluminare, aerisire şi nutriţie a lăstarilor
rămaşi, stabilindu-se un raport favorabil între fructificare
şi creştere. Prin aplicarea plivitului se definitivează încăr-
cătura butucului cu lăstari şi rod. Sarcina optimă de lăstari
verzi pe butuc este determinată de proprietăţile biologice
ale soiului şi sistemul de conducere a butucilor, fiind eva-
luată pentru diferite categorii de soiuri reieşind din numă-
rul optim de lăstari pe butuc la un metru liniar de spalier
cu conducere verticală.
În funcţie de acest criteriu, s-a stabilit următoarea sar-
cina optimă de lăstari verzi pe butuc:
pentru soiurile de masă cu strugurii mari – 15-20 de
lăstari/metru liniar de spalier, pentru cele cu strugurii de
mărime medie – 20-25 lăstari/metru liniar de spalier.
Legatul lăstarilor este o lucrare obligatorie, care con-
tribuie, mai ales în viile tinere, la crearea formei butucu-
lui. Legatul în verde este o operaţie foarte importantă în
viile pe rod cu susţinerea verticală a lăstarilor, deoarece
prin dirijarea corectă a lăstarilor în spaţiu şi dispunerea
lor cât mai bună la soare se îmbunătăţesc situaţia fitosa-
nitară şi maturarea.
Ciupitul constă în suprimarea vârfurilor de creştere
(2-3 internoduri) a lăstarilor şi se face în diferite scopuri:
- evitarea meierii, a avortării florilor şi ovarelor şi îm-
bunătăţirea calităţii strugurilor soiurilor cu flori funcţi-
onal femele (Lora, Talisman ş.a.); prevenirea mărgeluirii
boabelor la soiurile cu flori hermafrodite normale: (Cardi-
nal, Codreanca ş.a.), cu 2-3 zile înainte de înflorit;
- accelerarea formării scheletului şi organelor de fruc-
tificare ale butucului după afectări grave de ger şi renova-
rea scheletului în viile îmbătrânite (lăstarii lacomi apăruţi
pe braţe se ciupesc la lungimea de 3-5 internoduri, provo-
când astfel dezvoltarea pe ei a copililor);
- compensarea parţială a pierderilor recoltei de stru-
guri (2–3 t/ha) se aplică doar la soiurile cu maturare extra-
timpurie şi timpurie în cazul afectărilor în iernile geroase
(la apariţia lăstarilor sterili din ochii dorminzi pe cordoa-
ne aceştia se ciupesc, lăsându-le 3-5 internoduri pentru a
provoca creşterea copililor, care la multe soiuri (Codrean-
ca) sunt fertili.
Normarea inflorescenţelor şi strugurilor se impune
la soiurile fertile (Muscat timpuriu, Codreanca, Augus-
tovschi), în scopul sporirii producţiei-marfă (80–90%).
Numărul exagerat de inflorescenţe pe butuc poate să re-
zulte fie din atribuirea unor încărcături mari de ochi la
tăiere, fie din cauza fertilităţii ridicate a soiului. În astfel
de situaţii strugurii se dezvoltă neuniform, boabele rămân
mici, neuniforme ca mărime şi culoare, iar maturarea lor
este întârziată. Pentru a avea o recoltă cât mai mare de
struguri-marfă, de bună calitate, aspectuoşi, care să poată
fi valorificaţi mai bine, este necesar să se înlăture de pe
butuc o parte din inflorescenţe, proporţional cu vigoarea
de creştere a soiurilor, tehnologia practicată şi condiţiile
pedoclimatice. Această operaţie se execută imediat după
apariţia inflorescenţelor, când butucii încă nu sunt îndesiţi
de lăstari, iar a doua reglare se face după legatul florilor,
concomitent cu răritul boabelor sau scurtarea strugurilor.
Cârnitul lăstarilor se aplică mai frecvent la soiurile cu
vigoare mare în perioada când puterea lor de creştere sca-
de (vârfurile lăstarilor se îndreaptă în sus), suprimându-se
vârfurile tinere ale lăstarilor cu şi fără rod. Se va urmări
ca executarea cârnitului să se facă în termene optime,
deoarece această operaţie efectuată prematur şi prea dur
poate provoca creşterea unui număr mare de copili, ceea
ce influenţează negativ maturarea lemnului, cu efecte ne-
gative asupra stării fitosanitare. Cârnitul se execută astfel,
ca deasupra ultimului strugure de pe lăstar să rămână cel
puţin 12 internoduri la soiurile pentru vin şi 15 la cele
de masă. Fiind aplicat în termene optime, acesta stopează
creşterea lăstarilor, conduce la maturarea lor mai bună,
substanţele plastice fiind direcţionate spre boabe. Frec-
venţa şi necesitatea efectuării operaţiilor în verde la viţa-
de-vie depind în mare măsură de proprietăţile biologice
ale soiurilor şi condiţiile climatice ale anului.
Particularităţile tăierii viţei-de-vie. Formarea şi
dirijarea creşterii butucului se realizează prin aplicarea
lucrărilor de tăiere. Doar la o sarcină optimă de rod, asigu-
rată prin efectuarea corectă a tăierii coardelor (după lun-
gime şi numărul de ochi), ţinându-se cont şi de fertilitatea
embrionară a ochilor de iarnă, în asociere cu alte elemente
agrotehnice din ciclul tehnologic al culturii viţei-de-vie,
pot fi obţinute recolte de struguri stabile şi de calitate.
Termenele executării tăierii în uscat a butucilor. Tă-
ierea butucilor se execută anual, de regulă, în perioada de
iarnă şi primăvara devreme. Efectuarea tăierii şi legatul
în uscat cu întârziere, în perioadele umflării mugurilor şi 
pornirii lor în creştere, pot duce la pierderi considerabile
viticultură
de muguri, mai cu seamă a celor centrali şi la micşorarea
recoltei, la întârzierea maturării boabelor.
Regulile de tăiere. În timpul executării tăierii în uscat
se elimină 90% din creşterile anuale ale viţei-de-vie, în
urmă căreia pe organele butucului rămân multe răni. De
aceea la efectuarea tăierii în uscat trebuie respectate anu-
mite reguli care permit excluderea formării rănilor mari.
De regulă, scurtarea coardelor se face imediat deasupra
nodului la distanţa de 1,0–1,5 cm. La înlăturarea completă
a coardelor de un an, a braţelor tinere sau a punţilor de rod
se vor lăsa cioturi de 0,3–0,5 cm, iar la înlăturarea braţelor
sau tulpinilor afectate se vor lasă cioturi mai lungi, de la
2–3 până la 5 cm, care se vor suprima în timpul tăierii în
uscat din anul următor. Tăierile executate prea adânc (fără
a fi lăsate cioturi) provoacă răni mari, duc la pieirea ţesu-
turilor în profunzime, iar ulterior şi la pieirea organului
butucului.
Tăierea butucilor viţei-de-vie. Tăierea butucilor este
 14  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

un element important al agrotehnicii soiurilor, care in-

fluenţează semnificativ vigoarea de creştere a butucilor,
cantitatea şi calitatea producţiei de struguri. Sunt foarte
sensibile la supraîncărcare cu rod soiurile de masă cu stru-
guri mari (Osennii ciornâi, Codreanca, Arcadia, Cardinal),
iată de ce la stabilirea sarcinii şi lungimii de tăiere se va
ţine cont de starea iernării, fertilitatea ochilor pe lungi-
mea coardei ş.a.


Sarcina de rod. Sarcina de rod a butucilor este în

strânsă corelaţie cu alte elemente agrotehnice, cum
viticultură

Tabelul 1
Elementele agrotehnice, calitatea şi productivitatea la unele soiuri de struguri de masă
Sarcina optimă la bu- Calitatea pro-
Lung. Producţia
Schema de plan- tuc cu: ducţiei
de
Soiul tare tota- mar- IGA
tăiere lăs- stru- zahar, acidit.,
(m) ochi lă, fă,
(ochi) tari guri g/dm 3
g/dm 3
t/ha %
Soiuri cu maturare extratimpurie și timpurie
Augustovschi 2,75-3,0 x1,25-1,5 2+3-4 30-35 24-26 26-28 10-12 80 160-190 6-7 25
Carmen 3,0x1,50 2+3-4 30-35 22-24 10-15 12-20 90 180-200 6-8 30
Muscat iantar- 2,75-3,0 x1,25-1,5 2+4-5 30-45 26-30 22-25 10-12 80-85 160-180 6-7 28
nâi
Codreanca 3,0x1,50 2+3-4 30-35 20-25 10-15 14-16 85-90 150-160 6-8 25
Arcadia 3,0x1,50 2+3-4 35-45 20-25 10-15 14-20 90 150-160 5-6 30
Prezentabil 3,00x1,50-1,75 2+3-4 30-35 20-25 20-22 14-16 90 170-190 6-7 24
Muscat tim- 3,00x1,50 2+3-4 30-35 24-28 20-22 10-12 90 170-190 6-8 23
puriu
Cubani 3,0x1,50 2+3-4 35-45 30-35 10-12 14-18 90 180-200 5-6 30
Soiuri cu maturare medie și medie-timpurie
Mărgăritar 2,75-3x1,25 2+4-6 30-35 24-26 18-20 9-12 85 170-190 7-8 24
Victoria (rom.) 2,5 x1,50 (protejat) 2+3-4 30-35 15-20 10-15 14-16 85-90 150-170 6-7 25
Kișmiș lucistâi 3,00x1,25-1,50 2+4-5 35-40 24-26 20-22 10-13 85-90 160-170 7-8 23
Leana 2,75-3,00 x1,50 2+3-4 30-35 24-28 20-24 12-16 90 160-180 6-7 26
Frumoasa albă 2,75-3,00 x1,50 2+3-5 30-35 20-25 18-20 12-14 85 160-170 7-8 21
Startovâi 2,75-3,00 x1,25 2+4-6 30-40 20-25 18-20 12-13 80 190-200 7-8 25
Tudor 2,75-3,0 x1,25-1,5 2+3-4 30-35 20-22 15-20 13-19 85 160-180 6-7 26
Soiuri cu maturare medie-tardivă
Alb de Suru- 2,75-3,00 x1,5 2+4-5 35-40 24-28 20-24 14-16 80 160-180 7-8 25
ceni
Osennii ciornâi 3,0 x 1,50 2+3-4 25-30 20-25 10-15 16-20 90-95 160-170 7-8 21
Ialovenschi 2,75-3,00 x1,50 2+3-4 35-40 24-28 20-22 12-14 85-90 160-170 6-8 21
ust.
Muscat de Bu- 2,75-3,0 x 1,25 2+3-4 30-35 24-28 22-26 10-11 80 150-160 8-9 19
geac
Kișmiș moldo- 2,5-3,0 x 1,50 (pro- 2+3-4 30-35 25-30 18-20 14-16 90-95 190-210 7-9 26
venesc tejat)
Coarnă neagră 2,75-3,00 x 1,50 2+5-6 35-40 18-22 18-20 12-14 90 160-180 6-7 26
Guzun 2,75-3,0 x1,25-1,5 2+3-4 30-35 20-25 15-20 10-12 85-90 160-180 7-8 25
Soiuri cu maturare tardivă
Italia 2,75-3,0 x1,5-1,75 2+4-6 30-35 20-25 12-15 14-16 80-90 150-190 6-10 25
Moldova 3,0 x 1,50 2+4-5 30-35 20-25 18-20 16-18 90-95 160-180 8-9 20
Pamiati Ne- 2,75-3,0 x1,5-1,75 2+3-4 30-40 20-25 12-15 16-18 90-95 160-170 6-7 27
grulea
Iubilei Jura- 2,75 - 3,00 x1,25 2+4-6 30-35 20-25 15-18 14-16 80-90 170-180 8-9 20
velea
 Tabelul 2
Caracteristica agrobiologică a soiurilor de struguri de masă în RM
Perioada Greutatea medie: Rezistenţa soiului la:
Culoa- % lăs- Coef. de Rezis-
de ve- Vigoarea de Cap. de re-
rea boa- tari fer- fertilitate boabe, strugure, tenţa la 0
Soiul getaţie creștere ger, C boli, notă generare
belor tili (CFR) g g iernare
(zile)
Augustovschi albă 100-110 medie 80-90 1,2 2,5-3 180-200 sporită -25 2-3 ridicată
Carmen neagră 100-115 viguroasă 70-85 1,0 8-12 600-800 sporită -23 2,5-4 ridicată
Muscat iantarnâi albă 110-120 medie 66-72 1-1,2 2,0-2,5 180-240 medie -22 4-5 medie
Codreanca neagră 110-120 mai sus de medie 70-85 1,4 6-7 440 medie -22 3,0-3,5 slabă
Arcadia albă 110-120 medie-viguroasă 55-75 0,9-1,5 8-10 500-700 medie -21 3,0-3,5 medie
nr.

Prezentabil albă 110-120 viguroasă 74 1,2 5-6 300-400 sporită -24 2-3 medie
Muscat timpuriu albă 110-120 mai sus de medie 75-90 1,3 6-7 350-400 sporită -23 2,5-3,25 slabă
Cubani neagră 120-125 medie-viguroasă 70-85 1,0-1,2 10-12 700-900 medie -22 3,0-3,5 ridicată
Victoria albă 125-130 medie 50-60 0,8-1,0 12-14 600-800 slabă -18-19 4-5 slabă
Mărgăritar albă 120-130 medie 75-90 1,7 6-7 400 sporită -25 2,5-3 ridicată
Kișmiș lucistâi roz 125 medie-viguroasă 70 0,9 3-4 275 slabă -19-21 4-5 slabă
Leana albă 130-135 medie 85-90 1,4 4-5 215 medie -22 2-3 ridicată
Frumoasa albă albă 130-140 medie 75-90 1,5 6-8 404 sporită -23 2,75-4 ridicată
Startovâi albă 135 medie 70-80 1,4 3-5 560 sporită -24 2,5-5 ridicată
Tudor neagră 135-140 medie 70-80 0,7 6-8 500-700 sporită -23 2-3 ridicată
Alb de Suruceni albă 140-145 medie-viguroasă 75-80 1,5 3-5 280 sporită -24 2,5-3 ridicată
Osennii ciornâi neagră 140-155 viguroasă 70-80 1,1-1,3 6-8 380-420 sporită -23-24 2,0-2,5 medie
Ialovenschi ust. albă 145-150 viguroasă 60-70 1,3 6-8 400-520 sporită -25 2,0-3,0 ridicată
Muscat de Bugeac neagră 145-150 medie 75 0,8 4-5 310 medie -22 2,0-2,5 medie
Kișmiș mold. roz 150-155 viguroasă 60 0,8 4-6 600-1100 slabă -20 4-5 slabă
Coarnă neagră neagră 150-160 viguroasă 60-70 0,8-1,0 3-5 170-200 medie -22 3-4 ridicată
Guzun albă 150-160 medie 79 1,2 4-5 300-400 medie -21-23 2,5-3,0 ridicată
Italia albă 155-160 viguroasă 35-50 0,2-0,5 7-9 500-600 slabă -18-19 4-5 slabă
5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  15

Moldova neagră 155-165 viguroasă 65-80 1,0 5-6 240-320 sporită -22 2,5-3,0 medie
Pamiati Negrulea neagră 155-165 viguroasă 60-70 0,8-0,9 7-9 500-700 sporită -23 2,5-3,0-4 ridicată
Iubilei Juravelea roz 160-165 medie și înaltă 70-85 1,4 5-7 420 sporită -24 2,5-3,0 medie

viticultură

 16  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
ar fi: lungimea de tăiere a coardelor, forma butucului,
schema de plantare etc. Fiind o mărime variabilă, aceas-
ta se stabileşte ţinându-se cont de condiţiile climatice
din anul precedent, starea ochilor după iernare, ferti-
litatea lor embrionară şi depunerea inflorescenţelor pe
lungimea coardei de rod [2]. Interacţiunea dintre sarci-
na butucului, lungimea de tăiere a coardelor şi sistemul
de conducere a butucului este în funcţie de particulari-

tăţile biologice ale soiului.
Pentru stabilirea sarcinii de rod, în practica viticolă se
viticultură
foloseşte şi metoda biologică de reglare a sarcinii de rod,
elaborată în cadrul INVV:
 Dacă recolta obţinută în anul precedent a fost satisfă-
cătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ, iar
lăstarii au avut o creştere normală, atunci la tăierile din
anul următor se va stabili aceeaşi încărcătură cu ochi
şi formaţiuni de rod pe butuc ca şi în anul precedent
(păstrându-se şi forma butucului).
 În cazul în care cantitatea recoltei a fost inferioară celei
caracteristice soiului, iar lăstarii au crescut prea vigu-
ros, atunci pentru o dezvoltare normală a lăstarilor şi
obţinerea recoltei planificate încărcătura butucului în
anul viitor se va majora prin numărul de coarde de rod
lăsate pe butuc. Sarcina butucului poate fi dirijată şi
prin mărirea lungimii coardelor de rod sau a numărului
de cepuri lăsate pe cordoane ori pe capul butucului.
 Dacă butucii prezintă creşteri anuale slabe din cauza
supraîncărcării cu rod, afectării de secetă, grindină sau
maladii, atunci se vor lua măsurile necesare pentru re-
stabilirea creşterii lăstarilor. Aceasta se realizează prin
reducerea lungimii de tăiere a coardelor de rod şi mic-
şorarea sarcinii cu ochi pe butuc.
 Dacă încărcătura cu ochi pe butuc a fost determinată
prin metoda biologică, atunci la tăierea în uscat a plan-
taţiilor formate pe tulpină se va ţine cont de lungimea
coardei de rod care trebuie scurtată până la 3-4 sau
5-6 ochi, în funcţie de vigoarea de creştere a soiului.
La formele protejate şi semiprotejate sarcina de rod se
va calcula reieşind din lungimea coardei de rod, care se
recomandă a fi scurtată până la 6-8 ochi.
La stabilirea lungimii optime de tăiere a coardelor tre-
buie să se ia în calcul grosimea coardei de rod la bază, gra-
dul de maturare a lemnului, starea ochilor după iernare.
CONCLUZII
1. Soiurile de masă de selecţie nouă se caracterizează
în general prin rezistenţă complexă la boli şi temperaturile
critice minime şi au o sensibilitate mai mare la condiţiile
favorabile versante. Trebuie să se ia în calcul şi faptul că
majoritatea soiurilor din această grupă sunt predispuse
supraîncărcării cu rod, ceea ce influenţează negativ asu-
pra puterii de creştere a lăstarilor, calităţii producţiei de
struguri, provocând în consecinţă afectări frecvente de
geruri şi fluctuaţiile de temperatură din timpul iernii. Im-
plementarea unei tehnologii corespunzătoare de cultură,
argumentată din punct de vedere biologic, ecologic şi eco-
nomic, va îmbunătăţi potenţialul productiv al soiurilor noi
de viţă-de-vie în condiţii de producţie.
2. La amplasarea soiurilor pe sector se va ţine cont de
relief, condiţiile climatice specifice locului, însuşirile fizi-
co-chimice ale solului, perioada de maturare şi particula-
rităţile biologice ale soiului. În funcţie de regiune, zona
viticolă şi gradul de rezistenţă a soiurilor, se determină
specificul sistemului de conducere a culturii (protejat–ne-
protejat) şi agrotehnica fiecărui soi. De aceea soiurile Vic-
toria (rom.), Cardinal, Italia, Muscat de Hamburg trebuie
cultivate pe forme protejate, soiurile Kişmiş lucistâi, Arca-
dia, Kişmiş moldovenesc cu rezistenţă medie la ger şi ier-
nare se recomandă să fie cultivate pe forme semiprotejate
(formele pe cordon cu cep de rezervă la capul butucului),
iar soiurile Augustovschi, Muscat timpuriu, Prezentabil,
Leana, Guzun, Osennii ciornâi, Alb de Suruceni, Tudor şi
analogice lor pot fi cultivate pe forme neprotejate în regi-
unile de Centru şi de Sud, respectându-se toate recoman-
dările de amplasare.
3. Tăierea butucilor în uscat este unul dintre cele mai
importante procedee agrotehnice aplicate viţei-de-vie,
care determină productivitatea şi longevitatea plantaţii-
lor, mărimea şi calitatea recoltei, rezistenţa la ger, boli şi
dăunători. Formarea şi reglarea creşterii butucului se rea-
lizează prin aplicarea lucrărilor de tăiere, efectuarea ope-
raţiilor în verde: legatul şi dirijarea corectă a lăstarilor în
spaţiu, înlăturarea lăstarilor de prisos, ciupitul, plivitul şi
cârnitul. Doar la o sarcină optimă de rod, ca urmare a efec-
tuării corecte a tăierii coardelor (după lungime şi numărul
de ochi), ţinându-se cont şi de fertilitatea embrionară a
ochilor de iarnă, în asociere cu alte elemente agrotehnice
din ciclul tehnologic al culturii viţei-de-vie, pot fi asigurate
producţii de struguri stabile şi de calitate.
4. Sarcina optimă de lăstari verzi pe butuc este deter-
minată de proprietăţile biologice ale soiului şi sistemul
de conducere a butucilor, reieşind din numărul optim de
lăstari pe butuc la un metru liniar de spalier cu condu-
cere verticală. În funcţie de acest criteriu, s-a stabilit ur-
mătoarea sarcina optimă de lăstari verzi pe butuc: pentru
soiurile de masă cu strugurii mari – 15-20 lăstari/metru
liniar de spalier, pentru cele cu strugurii de mărime medie
– 20-25 lăstari/metru liniar de spalier. Însă în funcţie de
sistemul de conducere numărul lăstarilor poate fi mărit
cu aproximativ 20%. Operaţiile în verde de plivit şi nor-
mare a strugurilor se recomandă să fie efectuate până la
înflorit. La soiurile cu strugurii foarte mari (Codreanca şi
analogice) e necesar ca la butuc să fie lăsaţi 10-12 bucăţi,
iar la soiurile cu struguri mari – 15-20 de bucăţi şi 25-30
la soiurile cu struguri mici şi medii (Augustovschi şi ana-
logice). Normarea repetată a strugurilor se efectuează la
necesitate în funcţie de soi şi condiţiile de mediu.
BIBLIOGRAFIE
1. Catalogul soiurilor de plante al RM, 2015.
2. Cuharschi M., Botnarenco A., Antoci A., Condur M., Cucu V.
Determinarea fertilităţii, viabilitatea ochilor și a stării ţesuturilor la
coardele viţei-de-vie în urma afectării de îngheţuri și geruri. Revista
„Pomicultura,Viticultura și Vinificaţia”, 2014, nr. 1, p. 8–9. ISSN 1857-3142.
RECENZIE ŞTIINŢIFICĂ  Alexei Mîţu, doctor în agricul-
tură, cercetător superior.
Materialul a fost prezentat la 07.10.2015.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  17

СОСТОЯНИЕ НАУЧНОГО Промышленная культура винограда распространена

в пределах Земли от 30 до 50° северной и южной широт,
между изотермами среднегодовых температур от +10 до +
ОБЕСПЕЧЕНИЯ ОТРАСЛИ 20°С. Согласно данным Всемирной организации виногра-
дарства и виноделия площадь виноградных плантаций в
мире в 2013 г. составляла около 7 500 000 га. Из них 57%
ВИНОГРАДАРСТВА И размещены на европейском континенте, 22% – в Азии, 13%
– в северной и южной Америке, 5% – в Африке и 3% – в
ПЕРСПЕКТИВЫ РАЗВИТИЯ Австралии (рис. 1, 2).
В Украине виноградарско-винодельческий под-
комплекс является составной частью общенациональ-
ПРОИЗВОДСТВА ного продовольственного комплекса и бюджетона-
полняющей, глубоко специализированной отраслью.
ВИНОГРАДНО За последние 20 лет площадь виноградников в Укра-
ине сократилась в 2 раза, а их закладка характеризу-
ется отрицательной тенденцией: в 2013 году в сель-
ВИНОДЕЛЬЧЕСКОЙ скохозяйственных предприятиях заложено только
0,6 тыс. га.

ПРОДУКЦИИ В УКРАИНЕ По состоянию на 2014 год в Украине площадь на-

ВЛАСОВ В.В., д. с/х н., член-корреспондент НААН Украины,
МУЛЮКИНА Н.А., д.с/х н., ШТИРБУ А.В., к.б.н.,
ДЖАБУРИЯ Л.В., к.т.н., Национальный научный центр
«Институт виноградарства и виноделия им. В.Е. Таирова»
саждений винограда в плодоносящем возрасте умень-
шилась в связи с исключением из подотчетности вино-
градников Крыма и составляет 44 тыс. га, из них более
половины расположены в Одесской области. Три чет-
верти площадей приходятся на сельскохозяйственные


виноградарство

Рис. 1. Зоны промышленной культуры винограда мира

Рис. 2. Динамика
мировых площадей
виноградников
 18  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

Таблица 1
Основные показатели выращивания винограда в Украине в 2014 г.

Площадь насаждений в Урожай- Валовый сбор,

Категория хозяйств
плодоносящем возрасте, тыс. га ность, ц/га тыс. т

Все категории 44,0 98,7 435,5



в т.ч.
виноградарство

сельскохозяйственные 31,5 76,5 240,8

предприятия

хозяйства населения 12,5 154,0 194,7

из них Одесская область 27,5 95,9 263,6

предприятия, одна четверть – на хозяйства населения ет около 11% от общего объема. Около 80% виноград-
(табл. 1, рис. 3, 4). ного вина производится в 10 странах мира. В Украине
Высокорентабельным является выращивание столо- в связи с исключением Крыма из подотчетности пере-
вого винограда. В виноградарских странах наблюдается работка винограда и выработка виноматериалов в 2014
тенденция увеличения объемов выращивания столо- году уменьшились почти на 50% по сравнению с пока-
вого винограда, от 150 до 250 млн. ц за последние 13 зателями 2013 года. В структуре потребления спиртных
лет. В Украине предложение выращиваемого столово- напитков в Украине натуральное сухое вино составляет
го винограда не превышает спрос, поэтому больше по- лишь 9% (во Франции – 56%), предпочтение среди на-
ловины столового винограда имеет иностранное про- селения отдается крепким спиртным напиткам (48%) и
исхождение. Несмотря на высокий уровень импорта пиву (40%).
столового винограда, обеспеченность составляет 2,1 кг/ В целом отечественный рынок винограда и вина
душу населения при физиологической норме 8–10 кг. сегодня находится в состоянии застоя. Это связано с
Производство виноградного вина в странах мира невысокой рентабельностью или даже убыточностью
превышает его потребление на 21 млн. гл, что составля- мелких производителей, которая вызвана повышением
стоимости лицензий, низ-
ким уровнем урожайности
насаждений, затратным
продвижением продукции
на рынок. Однако анализ
рынка винопродукции в
розничной торговой сети
свидетельствует о наличии
тенденции повышения спро-
са на данную продукцию,
указывает на значительные
перспективы развития вино-
градарства и виноделия.
Проблемы развития ви-
ноградарства Украины при-
Рис. 3. Динамика площадей виноградников в плодоносящем возрасте
вели к значительному уве-
личению объемов импорта
винопродукции по сравне-
нию с объемом ее экспорта.
Уровень самообеспечен-
ности населения Украины
виноградом имеет суще-
ственные региональные
различия в силу традиций
и обычаев местного насе-
ления. Наполнение рынка
виноградом происходит в
основном благодаря отече-
ственным товаропроизво-
дителям, однако доля им-
порта имеет значительную
Рис. 4. Динамика закладки виноградников в сельскохозяйственных предприятиях тенденцию к росту.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  19
Следует отметить, что недостаток технического ви-
нограда в Украине пополняется за счет импорта вино-
материалов. Потребление виноградного вина на одно-
го человека в год в несколько раз ниже европейского.
Невысокая насыщенность рынка столовым виноградом
и отечественным виноградным вином вызвана недо-
статочным уровнем производства соответствующей
продукции в расчете на одного человека, низкой пла-
тежеспособностью населения, отсутствием в отдельных
регионах страны устоявшихся традиций потребления
столового винограда и виноградного вина, отсутствием
профессионального управления маркетинговым ком-
плексом исследуемого подкомплекса.
ННЦ «ИВиВ им. В.Е. Таирова» является веду-
щим учреждением по исследованию проблемных
вопросов виноградарства и виноделия. В 2015
году он празднует свой 110-летний юбилей. В те-
чение всего периода институт осуществляет на-
учное сопровождение отечественной отрасли ви-
ноградарства и виноделия.
АМПЕЛОЭКОЛОГИЯ
На территории ННЦ «ИВиВ им. В.Е. Таирова» с 1945
года проводятся регулярные метеонаблюдения (наблю-
дение за термическим режимом, режимом увлажнения
воздуха и термическим режимом поверхности почвы, а
также направлением и скоростью ветра, атмосферными
явлениями по сокращенной программе), которые явля-
ются основой мониторинга условий, сказывающихся на
Рис. 5. Блок-схема показателей кадастра виноградников
развитии и производительности виноградного растения.
Научное обоснование методологических принципов
ампелоэкологического районирования и создания ал-
горитма исследования пространственных особенностей
влияния экологических условий на виноград позволило
создать крупномасштабную картографическую модель
ампелоэкологического районирования юга Украины.
Практическое применение результатов этой разработки
заключается в оптимизации размещения виноградных
насаждений на сортовом уровне.
На основе ампелоэкологических исследований Ин-
ститутом «Таиров» (2012 год) был составлен Кадастр
виноградников Украины с учетом экологических усло-
вий для территории 4 виноградарско-винодельческих
районов Одесской области (общая площадь 11,7 тыс.
га, 60% общей площади насаждений области). Прак-
тическое воплощение полученных данных ведет к
внедрению европейских принципов контроля количе-
ства и качества виноградарско-винодельческой про-
дукции (рис. 5).
ГЕНЕРАТИВНАЯ СЕЛЕКЦИЯ
Основной задачей селекционеров и ампелографов
ННЦ «ИВиВ им. В.Е. Таирова» было и остается пополне-
ние и совершенствование сортимента винограда Украи-
ны для обеспечения потребителя местной высококаче-
ственной доступной продукцией.
На сегодня в Институте «Таиров» выведено более
130 сортов и перспективных форм винограда, из них 34

виноградарство
 20  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
внесены в Реестр сортов растений Украины (23 – столо-
вых, 9 – технических, 2 – подвойных). Общая площадь
насаждений этих сортов в Украине составляет более
10 000 гектаров. Ряд сортов успешно культивируется
в России, Молдове, Италии, Чехии и других странах.
Сейчас 100 форм проходят испытания в селекционном
питомнике. Селекционный питомник ежегодно попол-
няется перспективными сеянцами, выделяемыми из

10-ти тысячного гибридного питомника.
Новые генотипы межвидового происхождения, соз-
виноградарство
дающиеся в результате выполнения селекционной про-
граммы «Стойкость плюс качество», являются основой
для современного сортимента винограда. Лучшие сорта
и формы, полученные при выполнении данной про-
граммы в результате сложных синтетических и межви-
довых скрещиваний, имеют в своем генотипе расчетных
75–85% вида Vitis vinifera, что обеспечивает качествен-
ные показатели продукции и от 25 до 15% устойчивых
видов Vitis, в частности американского происхождения,
значительно повышают адаптивные показатели новых
гибридов 5-6 поколения (рис. 6).
Из винограда технических сортов Мускат одесский,
Рубин Таировский, Загрей, Ароматный, Искорка полу-
чают высококачественные ароматные вина.
Выращивание генотипов нового поколения, с их
относительной устойчивостью к грибным болезням
(на уровне 6-7 баллов по 9-балльной шкале), требует
значительно меньшей пестицидной нагрузки на рас-
тения. Практически, как показал многолетний опыт
на селекционных участках и микроматочниках, в без-
эпифитотийный год достаточно 3-5 профилактических
опрыскиваний и 5-7 – при наличии эпифитотии. Таким
образом, сложное межвидовое происхождение, геогра-
фическое и генетическое разнообразие исходного ма-
териала позволило получить столовые сорта и формы
нового поколения с сочетанием высокого стабильного
качества продукции и значительным адаптивным по-
тенциалом.
За последние годы выделен ряд технических форм
винограда (Селена, Ярило, Идиллия мускатная, Вол-
шебный, Одесский жемчуг), полученные в результате
сложных синтетических скрещиваний и представляю-
щие новое селекционное поколение. Вина этих форм по
качеству не уступают классическим европейским, при
этом характеризуются эксклюзивным букетом и вку-
Рис. 6. Сорта винограда, переданные для включения в государственный реестр сортов
растений, пригодных для распространения в Украине
сом. Современные эколого-пластичные сорта являются
генетической основой формирования профиля локаль-
ных вин Украины.
Сегодня Институт «Таиров» имеет также уникаль-
ный сортимент столовых сортов и форм, многообразие
которого заключается не только во вкусовых особенно-
стях, форме и окраске ягод, но и в сроках созревания
– от сверхранних до очень поздних сортов. Это воплоти-
лось в инновационной разработке «Конвейер столовых
сортов винограда», что позволит обеспечить потребите-
лей свежей продукцией с конца июля–начала августа и
практически до октября месяца (рис. 7).
При выращивании сверхранних и ранних сортов и
форм в тепличных условиях и использовании холодиль-
ных установок для хранения поздних сортов период по-
требления свежего винограда местного производства
можно продлить с середины июля до декабря–января.
КЛОНОВАЯ СЕЛЕКЦИЯ
Несмотря на необходимость реконструкции ма-
териально-технической базы селекции винограда,
селекционерам института удалось завершить мас-
штабную программу по клоновой селекции (с охватом
Одесской, Николаевской, Херсонской, Закарпатской
областей и АР Крым на общей площади виноградных
насаждений более 2 000 га с рекомендацией произ-
водству 56 безвирусных и контролируемых по бак-
териальному раку клонов 25 технических сортов, 43
клонов 21 столового сорта и 12 клонов 6 подвойных
сортов винограда). Полученным материалом в вино-
градных питомниках Одесской, Херсонской и Закар-
патской областей заложены маточники категории
«базовые» клонов 32-х привойных и 4-х подвойных
сортов площадью 34,21 га (рис. 8). Разработаны науч-
ные, методические, нормативные и организационные
основы сертифицированного виноградного питомни-
ководства Украины.
В ННЦ «ИВиВ им. В.Е. Таиров» создан банк (кол-
лекция) клонов в условиях теплиц на искусственном
цеолитном субстрате общей площадью 0,2 га. На се-
лекционных участках заложены исходные и базовые
маточники клонов на общей площади 1,53 га (0,73 – тех-
нических, 0,42 – столовых и 0,38 – подвойных сортов).
Полученные результаты были внедрены в круп-
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  21

Рис. 7. Инновационная разработка «Конвейер столовых сортов винограда»

нейших виноградарских питомниках Украины, объемы в условиях реконструкции можно увеличить их количе-
производства посадочного материала в которых состав- ство до 100 000 шт.
ляют более 60% от общих объемов производства сажен- В 2014 году завершено создание базы данных 112


цев винограда в Украине. Платформой системы являет- клонов 54-х сортов различных направлений использо-
ся Центр клоновой селекции винограда, на базе банка вания.

виноградарство
клонов и микроматочников сортов и клонов собствен- В рамках международной программы «Клоны Ев-
ной селекции производится ежегодно до 50 000 при- ропы» в шести виноградарских регионах Украины
витых виноградных саженцев категории «исходный», а проводится изучение 68 клонов 25 сортов винограда,

Рис. 8. Программа клоновой селекции винограда ННЦ «ИВиВ им. В.Е.Таирова»

 22  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
интродуцированных из Италии, Франции, Австрии, Гер-
мании, Венгрии и выделен ряд клонов, перспективных
для выращивания в виноградарских регионах Украины.
ТЕХНОЛОГИИ ВИНОГРАДАРСТВА,
ВИНОДЕЛИЯ, ПИТОМНИКОВОДСТВА
И ЗАЩИТЫ РАСТЕНИЙ

В ННЦ «ИВиВ им. В.Е. Таирова» проводится посто-
янный мониторинг за состоянием виноградников, ба-
виноградарство
зирующийся на концепции взаимосвязи винограда с
факторами среды. Определение как метеорологических
условий, так и условий роста, развития и формирования
показателей урожайности винограда в течение всего
года позволяют научно обосновать внесение соответ-
ствующих корректив в технологию выращивания вино-
града.
В зависимости от особенностей формирования эм-
бриональных соцветий, степени подготовленности
растений к зимовке, а также зимних повреждений со-
трудниками института предоставляются научные ре-
комендации по корректировке системы обрезки вино-
градных насаждений в хозяйствах.
ННЦ «ИВиВ им. В.Е. Таирова» уделяет большое вни-
мание разработке инновационных технологий для ви-
ноградарства. Эти технологии направлены на уход за
почвой на виноградниках и в питомниках, использо-
вание современных материалов и оборудования для их
обустройства и тому подобное.
Разработан и внедрен ряд технологических при-
емов для виноградного питомниководства, что дает
возможность повысить выход привитых саженцев из
питомника и их качество. Среди этих приемов – ис-
пользование биологически активных веществ, стимули-
рующих рост и корнеобразование, применение пленок в
качестве мульчирующих материалов, применение ЭМ-
препаратов и многое другое.
Разработка и совершенствование современных тех-
нологий защиты виноградников в Институте «Таиров»
базируется на постоянном мониторинге болезней и вре-
дителей, а также минимизации применения пестици-
дов с заменой их, по возможности, препаратами био-
логического происхождения.
БИО И ДНКТЕХНОЛОГИИ
Методология генеративной и клоновой селекции в
ННЦ «ИВиВ им. В.Е. Таирова» широко использует воз-
можности ДНК-технологий. Селекционеры имеют воз-
можность с помощью ДНК-технологий устанавливать
родительские формы (при использовании для опыления
смеси пыльцы), уточнять родословную сортов и клонов
винограда, проводить идентификацию и создание ДНК-
паспортов сортов и клонов винограда, а также прово-
дить ранний скрининг гибридов по признакам, которые
составляют определенный интерес для селекционера.
Широко используются возможности культуры in
vitro, которые охватывают не только ускоренное раз-
множение сортов и форм винограда, но и ускоренный
скрининг новых генотипов. Так, разработана методи-
ка клеточной селекции винограда на устойчивость к
активному кальцию, создана методика определения
устойчивости генотипов подвойных сортов винограда к
различным видам засоления. Кроме того, разработаны
методические основы применения незрелых зароды-
шей в селекции безсемянных сортов винограда.
ИСПОЛЬЗОВАНИЕ ВТОРИЧНЫХ
РЕСУРСОВ ВИНОГРАДАРСТВА
И ВИНОДЕЛИЯ
Большое внимание уделяется разработке энерго- и
ресурсосберегающих технологий, в частности, вопросу
утилизации виноградной лозы. Созданные макетные
установки для тюкования виноградной лозы содержат
технические решения, которые уже привлекли внима-
ние Евросоюза в рамках участия в международном про-
екте по использованию вторичных ресурсов винограда.
Исследование комплекса оздоровительно-полезных
биохимических компонентов и метаболитов винограда
показали, что они являются перспективным источни-
ком для создания пищевых и кормовых добавок.
Институтом проведена оценка технологических на-
правлений использования сортов и клонов нового поко-
ления, разработаны технологии производства столовых
сухих вин высокого качества, предложены подходы к
оптимизации сырьевой базы виноделия с учетом ампе-
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  23
лоэкологических принципов и сценариев глобального
изменения климата.
Контроль качества продукции отрасли осуществля-
ется двумя лабораториями, аккредитованными по ISO
17-025. Это химико-аналитическая лаборатория отдела
виноделия и лаборатория вирусологии и микробиоло-
гии, работа которых в первую очередь определяет кри-
терии качества винопродукции и сертифицированного
посадочного материала винограда.
ННЦ «ИВиВ им. В.Е. Таирова» играет значительную
роль в разработке программ развития отрасли, вносит
и поддерживает предложения в Законы Украины, при-
званные повысить эффективность виноградарско-вино-
дельческой отрасли.
Ведется совместная работа с Министерством аграр-
ной политики и продовольствия Украины по созданию
Закона Украины «О рассаде»; совместно с Министер-
ством аграрной политики и продовольствия Украины
продолжается работа по внесению изменений в законы
Украины «О винограде и виноградном вине», «О госу-
дарственном регулировании производства и оборота
спирта этилового, коньячного и плодового, алкогольных
напитков и табачных изделий».
Учеными разработана Программа развития серти-
фицированного питомниководства Украины до 2025 г.,
которая одобрена научно-техническим советом Мини-
стерства аграрной политики и продовольствия Украи-
ны. Разработаны и утверждены на региональном уров-
не программы развития виноградарства Одесской и
Закарпатской областей.
Как уже было упомянуто, Институтом «Таиров»
было выполнено составление Кадастра виноградников
Украины. Продолжение этой работы запланировано в
рамках региональной программы, которая будет вы-
полняться при содействии Департамента агропромыш-
ленного производства Одесской областной государ-
ственной администрации.
Регулярно проводятся мероприятия, направленные
на научное сопровождение отрасли: научно-практи-
ческие семинары по агротехнике насаждений, при-
менение разработанных институтом систем защиты.
Ежегодно проводятся фестивали, популяризирующие
продукцию виноградарства и виноделия: фестиваль
«Живое вино Украины» и фестиваль столового виногра-
да «Виноградный калейдоскоп».
Исследования проводятся в целом на направлениях,
которые рекомендует Международная организация ви-
нограда и вина, как мировые тренды в виноградарстве
и виноделии.
Однако результаты всех этих разработок понадобят-
ся отрасли только при условии ее выживания и восста-
новления. Поэтому мы считаем, что только немедленное
вмешательство власти поможет сохранить отрасль, сна-
чала стабилизировать ее, а затем разработать комплекс
мер по немедленному выводу из кризиса, а именно:
- Нужно создать единый государственный орган
(Национальное бюро винограда и вина) при Министер-
стве аграрной политики и продовольствия Украины, ко-
торый будет отвечать за реализацию государственной
политики в области виноградарства и виноделия. Среди
основных задач структуры должно быть совершенство-
вание законодательной базы в области виноградарства
и виноделия, ведение единого реестра или кадастра
виноградников, ведение реестра винодельческой про-
дукции, контроль услуг, связанных с исследованиями
и разработками в данном направлении, проведение
маркетинговых исследований с целью определения це-
левых рынков сбыта и продвижения отечественной про-
дукции на международные рынки;
- Следует решить вопрос членства Украины в Меж-
дународной организации винограда и вина. На сегод-
няшний день в эту организацию входит 46 стран, в том
числе страны с гораздо меньшими объемами виногра-
дарства и виноделия, чем Украина;
- Необходимо, опираясь на опыт европейских вино-
градарских стран и ассоциированных стран СНГ, выйти
с ходатайством в Министерство аграрной политики и
продовольствия Украины по восстановлению практики
финансирования закладки новых насаждений в Украи-
не как инструмента повышения конкурентоспособности
отрасли, а также с целью компенсации уменьшения
площадей виноградников и объемов продукции вино-
градарства и виноделия в связи с аннексией Крыма;
- При создании виноградных насаждений за счет го-
сударственных средств следует учитывать особенности
винограда как эколого-пластичной культуры и внести
предпроектную стадию – «технико-экономическое обо-
снование», основанное на ампелоэкологических иссле-
дованиях, что позволит снизить вероятность негатив-
ного влияния абиотических факторов на растения и
повысить срок амортизации виноградников до 25 лет;
- Необходимо инициировать проведение в течение
2015 года широкого обсуждения проблем виногра-
дарско-винодельческой отрасли, включая проблемы
контроля качества винопродукции, с участием пред-
ставителей Министерства аграрной политики и продо-
вольствия Украины, органов государственного контро-
ля, представителей агробизнеса и науки.

ЛИТЕРАТУРА
виноградарство
1. Власов В. Виноградарська галузь потребує перетворень /
В. Власов, Л. Джабурія, І. Белоус // Пропозиція. 2014, Спецвипуск, c. 6–9.
2. Джабурія Л.В. Аналіз основних показників розвитку
виноградарської галузі України / Л.В. Джабурія, І.В. Белоус, Г.В. Бурлак
//Виноградарство и виноделия, 2013, Вип. 50, с. 53–57.
3. Власов В.В. Сучасний стан інноваційного забезпечення галузі
виноградарства та підвищення конкурентоспроможності її продукції/
Власов В.В., Мулюкіна Н.А., Гінгін Л.П.//Підвищення конкурентоспро-
можності сільськогосподарської продукції на внутрішньому та зовніш-
ньому ринках: матер. У Міжнар. Наук.- практ. конф. ( 13–14 червня 2013
р.) Одеса: ОДАУ, 2013, с. 30–37.
4. Власов В.В., Мулюкіна Н.А., Джабурія Л.В. Перспективи
біотехнологічних досліджень винограду//Вісник аграрної науки, 2010,
№ 10, с. 38–41.
5. Власов В.В. Основы научного обоснования закладки виноград-
ных насаждений столовых сортов в Украине / В.В. Власов, А.В. Штирбу
// Сад, виноград і вино України, 2014, №4-6, с. 32–35.
6. Власов В.В. Моніторинг стану виноградних насаджень Одеської
області в умовах 2014 року / В.В. Власов, А.В. Штирбу, Е.Б. Мєльнік,
В.Є. Суздалова // Сад, виноград і вино України, 2014, №4-6, с. 32–35.
7. Власов В.В. Практичні поради щодо виконання календарного
плану агротехнічних робіт на виноградниках/В.В. Власов, А.В. Штир-
бу// Пропозиція. Прибуткове виноградарство України, 2014, № 5, спец-
випуск журналу, с. 34–42.
8. Власов В.В. Стан і перспективи розвитку виноградарства
України / В.В. Власов, Л.В. Джабурия, А.В. Штирбу // Виноград. Вино,
2013, № 3–4, с. 6–11.
 24  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
CZU: 663.21.251
UNELE ASPECTE
TEHNOLOGICE PRIVIND

PRODUCEREA DIFERITOR
vinificaţie
TIPURI DE VINURI
MOLDOVENEŞTI
E. RUSU, doctor habilitat în tehnică, profesor universitar,
L. OBADĂ, doctor în tehnică, conferenţiar cercetător,
M. CIBUC, cercetător ştiinţific, Institutul Ştiinţifico-Practic
de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
SUMMARY. Red and white wine production is a
priority of the Moldovan oenologists. At the moment
there are multiple technological processes that ensure
the manufacture of different types of wine, different by
organoleptic properties. Besides the classical methods
of making white as well as reds wines today is of
tenused oak shavings. Red wines with special features
are produced by carbonic maceration of the grapes, and
termovinification is considered an effective method to
processing grapes affected by gray rot. Lately it pays
special attention to the manufacture of red wines of
out standing quality while maintaining on the sediment
of yeast, wine maturation in new barrels and use of
glucosidase enzymes.
KEY WORDS: assortment, processes, classic, maceration,
oak shavings, yeast sediment, glucosidase enzyme, wine,
quality.
INTRODUCERE
În ultimul timp se acordă o atenţie sporită diversifi-
cării sortimentului de vinuri moldoveneşti, acesta fiind
completat cu noi tipuri, multe dintre ele fiind preluate
din practica oenologică internaţională. Conform opiniei
lui I. Prida [1], din actualul sortiment stabilit la unităţile
vinicole din Republica Moldova se bucură de succes vi-
nurile tinere albe şi roşii, vinurile roze, vinurile selecte
cu nuanţe de stejar nobil, vinurile de înaltă calitate (de
gardă), vinurile naturale dulci, iar de perspectivă sunt
considerate cele organice şi „virgine”. Acest sortiment
poate fi completat cu vinuri cu indicaţie geografică şi cu
denumire de origine protejată, fabricarea cărora la ziua
de azi este deja oficializată.
De menţionat că în ultimii ani multe unităţi vinicole
au implementat tehnologia fabricării vinurilor albe şi roşii
cu folosirea talaşului/fragmentelor de stejar denumite şi
cipsuri [2, 3]. Utilizarea talaşului de stejar a fost legifera-
tă pe plan internaţional prin rezoluţia OIV OENO 6/2001
şi OENO 9/2001, adoptate la Congresul OIV din Adelaida
(Australia). În Moldova folosirea talaşului de stejar a fost
autorizată oficial odată cu adoptarea Reglementării Teh-
nice „Organizarea pieţei vitivinicole” prin Hotărârea Gu-
vernului nr. 356 din 11 iunie 2015 (publicată în Monitorul
Oficial al RM nr. 150–159 din 19.06.2015).
La moment tot mai multă atenţie se acordă producerii
vinurilor de calitate înaltă. Deşi tehnologia de fabricare
este destul de dificilă şi costisitoare, aceste vinuri repre-
zintă un segment important în sortimentul stabilit, fiind
considerate, din punctul de vedere al calităţii, „cartea de
vizită” a unităţii vinicole [4].
O altă categorie importantă din gama vinurilor o
constituie cele de colecţie. Actualmente tot mai multe
întreprinderi vinicole dispun de vinoteci, în care sunt
păstrate cantităţi impunătoare de sticle. Drept exemplu
poate servi enoteca Combinatului de Vinuri de Calitate
„Mileştii Mici”, care conţine circa un milion de sticle cu
vin de diferite categorii. La acest capitol vom remarca că
principiul folosit în prezent la selectarea vinurilor apte
de a fi trecute în colecţie nu este cel mai reuşit. Astfel că
vinurile cu particularităţi organoleptice bune, obţinute la
maturare, incluse în colecţie, pot să piardă din calităţi-
le sale. În contextul celor menţionate, important este nu
doar aspectul organoleptic, dar şi compoziţia chimică a
vinului, ce ţine îndeosebi de conţinutul compuşilor con-
stituienţi ai extractului.
Alegerea justă a sortimentului şi a tehnologiilor în
sezonul vitivinicol este determinată de doi factori impor-
tanţi: vinurile trebuie să fie solicitate pe piaţa de desface-
re; întreprinderea trebuie să dispusă de un potenţial teh-
nico-tehnologic de fabricare a lor. Însă practica oenologică
demonstrează că nu întotdeauna sunt respectate aceste
condiţii. Din cauză că nu există o strategie coerentă ce
ţine de „produs → piaţa vinicolă”, unele unităţi vinicole
produc vinuri care nu sunt solicitate de către cumpărători
şi rămân acumulate în stocuri. Ulterior calitatea vinurilor
aflate în stocuri se diminuează.
În contextul celor menţionate, scopul acestui material
este de a familiariza vinificatorii cu unele aspecte ce ţin de
procedeele de producere a vinurilor albe şi roşii cu respec-
tarea corectă a tehnologiilor recomandate.
MATERIALE ŞI METODE
Drept obiect de cercetare au servit diferite tipuri de vi-
nuri albe şi roşii: de soi, cu utilizarea talaşului, de colecţie.
Calitatea vinurilor respective a fost determinată prin me-
toda organoleptică.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
La moment există mai multe procedee tehnologice de
fabricare a vinurilor albe, schematic acestea fiind prezen-
tate în figura 1. Procedeul clasic, pe larg răspândit în vini-
ficaţia moldovenească, prevede procesarea lejeră a strugu-
rilor şi separarea rapidă a mustului de boştină, limpezirea
acestuia cu utilizarea unor adjuvanţi pentru intensificarea
procesului şi fermentarea la temperaturi ce nu depăşesc
18°C. Practica demonstrează că fermentarea mustului la
temperaturi scăzute influenţează benefic calitatea vinului,
îndeosebi substanţele aromatice. Vinul tânăr obţinut este
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  25
menţinut o perioadă scur-
tă pe sedimentul de droj-
die, însă acest proces este
de dorit să se realizeze la
temperaturi ce nu depă-
şesc 12°C. La temperaturi
mai ridicate apare riscul
de oxidare a vinului sau
de îmbogăţire a acestuia
cu substanţe ce redau un
iz neplăcut de drojdie des-
compusă.
În tehnologia vinuri-
lor albe este bine cunos-
cut faptul că calitatea
acestora depinde mult de
suşa (tulpina) de levuri
utilizată la fermentarea
mustului. Suşa de levuri
trebuie să fie aleasă în
corespundere cu tipul de
vin. S-a dovedit că unele
levuri modifică esenţial aroma soiului sau particularităţile
specifice podgoriei de unde provin strugurii. Este vorba de
anumite condiţii climato-pedologice destul de importante
pentru calitatea strugurilor şi a vinului. Acele suşe de le-
vuri destinate vinurilor de larg consum nu pot fi folosite
la producerea vinurilor de soi. Cu alte cuvinte, pentru vi-
nurile de valoare trebuie să fie folosite levuri ce nu mo-
difică compoziţia aromei strugurilor din care este produs
vinul. Astfel, procedeele tehnologiei clasice aplicate corect
influenţează mai puţin compoziţia chimică a mustului şi
vinului şi permit obţinerea unor vinuri native. La matura-
re aceste vinuri îşi îmbogăţesc calităţile organoleptice, pot
fi păstrate timp îndelungat, mai ales când sunt ţinute în
ambalaj de sticlă.
Tehnologia clasică este recomandată pentru fabrica-
rea vinurilor tinere de soi şi a vinurilor ce se evidenţiază
în anumite podgorii (vin cu tipicitate de areal viticol). La
producerea vinurilor cu personalitate remarcantă, cu nu-
anţe pronunţate de soi, este folosită macerarea mustului
pe boştină de scurtă durată, realizată la o temperatură nu
mai mare de 20˚C, sau la valori sub 10˚C. Aici se au în
vedere soiurile aromate Sauvignon, Chardonnay, Muscat,
Traminer etc. Deşi criomaceraţia este costisitoare, din
punctul de vedere al calităţii acest procedeu este justificat.
Calitatea vinurilor personalizate mai este influenţată de
gradul de maturare şi calitatea strugurilor, fermentarea
mustului limpezit la temperaturi scăzute cu suşe de levuri
speciale şi folosirea unor adjuvanţi la tratarea vinului tâ-
năr pentru a elimina substanţele fenolice – catalizatori ai
transformărilor oxidative. În unele cazuri vinul tânăr este
menţinut pe sedimentul de drojdie cu folosirea enzimelor
glucozidazice.
O abordare aparte ţine de utilizarea talaşului de stejar
la producerea vinurilor albe. Tehnologia respectivă a apă-
rut pentru prima dată în ţările vitivinicole din lumea nouă,
fiind preluată de oenologii din alte ţări, inclusiv din cele
europene. Însă aplicarea tehnologiei respective în practica
oenologică trebuie realizată cu mare atenţie din mai multe
considerente.
Calitatea vinurilor albe fabricate cu talaşul de stejar
depinde, în primul rând, de calitatea materialului utili-
Fig. 1. Procedee tehnologice de producere a diferitor tipuri
de vinuri albe
zat. Pentru vinurile albe sunt benefice fragmentele de
stejar, slab tratate termic, stejarul fiind de provenienţă
americană. Ca urmare a contactului cu fragmentele de
stejar, vinul capătă nuanţe fine de lemn de stejar (boi-
se), însă particularităţile de soi sau de podgorie nu mai
prevalează în aromă. Pe lângă aceasta, trebuie să se ţină
cont şi de faptul că astfel de vinuri pot fi consumate în
decurs de câţiva ani. În urma degustării multor mostre
s-a constatat că vinurile produse prin contact cu frag-
mentele de stejar şi păstrate timp îndelungat îşi modi-
fică compoziţia chimică, iar compuşii rezultaţi în urma
transformărilor înrăutăţesc însuşirile organoleptice.
Culoarea devine brună, iar în aromă şi gust apare un
iz de madeira (oxidativ). Evident că astfel de vinuri nu
pot fi păstrate în colecţie, oricât de bune ar fi calităţile
organoleptice iniţiale. În contextul celor menţionate, se
poate concluziona că procedeul de fabricare cu utiliza-
rea fragmentelor din lemn de stejar poate fi aplicat doar
pentru producerea vinurilor albe, ce nu pretind la mari 
valori de soi sau podgorie şi sunt puse în comercializare
vinificaţie
fără a fi maturate.
Procedeul de producere, care prevede menţinerea pe
sedimentul de drojdie fină în butoaie noi, asigură obţi-
nerea unor vinuri albe ce se disting prin calităţi înalte.
Datorită transformărilor ce au loc la contactul cu lemnul
de stejar al butoiului, vinul capătă nuanţe fine de cocos
sau frişcă. În afară de aceasta, în timpul menţinerii vi-
nului pe sedimentul de drojdie, acesta se îmbogăţeşte
suplimentar cu substanţe aromatice ce apar în urma
scindării precursorilor aflaţi în sediment. Acest proces
are loc sub acţiunea enzimelor glucozidazice ce se află
în vin sau care se adaugă în scopul intensificării trans-
formărilor. Evident, tehnologia respectivă de producere
a vinurilor albe este costisitoare din cauza folosirii bu-
toaielor noi. Vinurile sunt cu mult mai scumpe, însă ca-
litatea înaltă a produsului obţinut justifică cheltuielile.
Aceste vinuri cu personalitate remarcantă servesc drept
carte de vizită a producătorului. Ele îşi ameliorează la
 26  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

vinificaţie
Fig. 2 . Procedee tehnologice de producere a diferitor ti-
puri de vinuri roşii
maxim proprietăţile organoleptice la o maturare de cel
puţin un an în sticle.
Vinurile roşii, ca şi cele albe, se produc de mai multe
tipuri, în funcţie de procedeul tehnologic aplicat (fig. 2).
Cel mai frecvent procedeu utilizat în producţia vinicolă la
vinificaţia în roşu este macerarea-fermentarea mustului
pe boştină. În ultimul timp se consideră că seminţele, ce
se depun la fundul vasului, influenţează calitatea vinului.
Din acest motiv, ele sunt periodic înlăturate din vasul de
fermentare prin purjare. Însă procedeul de separare parţi-
ală este mai mult justificat în cazul când o parte din se-
minţe este zdrobită, fapt ce conduce la îmbogăţirea vinu-
lui cu compuşi care redau acestuia un iz amărui. Ca proce-
deu obligatoriu la fabricarea vinurilor roşii este aplicarea
fermentării malolactice. Metabolizarea acidului malic în
vinurile roşii este mai uşor realizabilă şi cu şanse mai mari
de succes în cazul efectuării acesteia la etapa de finalizare
a fermentării alcoolice şi menţinerii vinului pe sedimen-
tul de drojdie. Reţinerea procesului biologic de reducere a
acidităţii titrabile poate înrăutăţi calitatea vinului, iar de-
clanşarea ulterioară a acestuia este destul de anevoioasă
şi necesită cheltuieli mai mari.
Tehnologia clasică este aplicată la producerea vinurilor
roşii de soi, native, care pot fi puse în consum de timpuriu
sau după o maturare în vase de stejar de cel puţin doi ani.
După maturare şi tratare, în scopul stabilizării, şi îmbute-
lierea în sticle, vinul îşi îmbunătăţeşte calitatea. Păstrarea
de lungă durată a lor este benefică pentru obţinerea unui
produs de înaltă calitate.
Vinurile roşii obţinute prin maceraţia carbonică, care
în ultimul timp este tot mai frecvent utilizată la unităţile
vinicole, se disting prin gust rond, lejer, moderat taninos,
cu arome pronunţate de fructe roşii, cu nuanţe amilice şi
lactice. Datorită scindării acidului malic în timpul ma-
ceraţiei carbonice vinurile sunt echilibrate şi moi. Ele se
realizează ca vinuri tinere imediat după terminarea sezo-
nului vitivinicol sau în prima jumătate a anului următor.
Păstrarea îndelungată a acestor vinuri nu conduce la îm-
bunătăţirea particularităţilor gustative. Aroma de soi este
evident modificată din cauza
transformărilor ce au loc în
boabe în timpul fermentaţiei
în dioxid de carbon. Cu alte
cuvinte, aceste vinuri pre-
zintă interes cât sunt încă
tinere şi sunt protejate de
oxidare.
Tratarea termică a boş-
tinei asigură obţinerea unor
vinuri taninoase, foarte ex-
tractive, fermentarea malo-
lactică se declanşează ime-
diat după finalizarea celei
alcoolice, iar degradarea
acidului malic decurge foar-
te lent. În aromă se disting
nuanţe de fructe roşii, ami-
lice şi lactice, însă particu-
larităţile de soi se modifică
totalmente. Acest procedeu este recomandat în cazul pre-
lucrării soiurilor de struguri cu un potenţial biologic scă-
zut de compuşi fenolici. Se obţin rezultate bune şi în ca-
zul prelucrării strugurilor afectaţi de putregaiul cenuşiu.
La temperaturi înalte sunt inactivate enzimele oxidative
– tirozinaza şi lacaza, responsabile de oxidarea intensivă
a vinurilor roşii.
Utilizarea talaşului şi fragmentelor de stejar la pro-
ducerea vinurilor roşii prezintă o alternativă a matură-
rii acestora în butoaie noi. La fabricarea vinurilor roşii
se folosesc fragmente de stejar tratate termic la o tem-
peratură medie sau înaltă. Rezultate mai bune prezintă
stejarul de origine europeană. Talaşul de stejar se aplică
în mustuială în timpul macerării-fermentării sau în vi-
nul tânăr, imediat după separarea de boştină. El redă
vinului nuanţe pronunţate de condimente şi frişcă. Spre
deosebire de vinurile albe, cele roşii îşi păstrează parti-
cularităţile organoleptice timp mai îndelungat datorită
atenuării acţiunii oxigenului de către substanţele feno-
lice ale strugurilor.
Un dezavantaj major al utilizării fragmentelor de ste-
jar la producerea vinurilor roşii este instabilitatea taninu-
rilor extrase din stejar, ceea ce conduce la depunerea lor
în sediment sau pe pereţii sticlei. Evident că aceste vinuri
păstrate în colecţie nu au premise de a-şi dezvolta calităţi-
le organoleptice. Ca şi la vinurile albe, particularităţile de
soi sunt practic modificate din cauza prevalării în aromă
şi gust a nuanţelor provenite din extracţia substanţelor
din fragmentele de stejar.
Procedeul tehnologic ce presupune macerarea îndelun-
gată a vinului tânăr pe boştina fermentată cu efectuarea
concomitentă a fermentaţiei malolactice asigură extrage-
rea compuşilor fenolici, precum şi a altor compuşi în pro-
porţii mari şi obţinerea vinurilor roşii extrem de extrac-
tive. La fabricarea acestor vinuri sunt folosiţi struguri re-
coltaţi la maturarea deplină sau uşor supramaturaţi, fapt
ce permite acumularea în ele a unui grad înalt de alcool.
Obligatoriu pentru aceste vinuri este maturarea în butoaie
noi a vinului demalizat până la un an, apoi în butoaie folo-
site. Durata de maturare este de cel puţin doi ani, iar pen-
tru cele mai taninoase termenul de maturare constituie
3-4 ani. După maturare şi tratare în scopul redării stabili-
tăţii faţă de tulburări, vinurile sunt îmbuteliate şi păstrate
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  27
în sticle timp de 3-5 ani. Conform tehnologiei respective,
se produc vinuri de o calitate marcantă, deseori numite
vinuri de gardă, ele reprezentând şi faima întreprinderii.
Astfel de vinuri au o perioadă lungă de viaţă, iar păstrarea
lor în colecţie contribuie la îmbunătăţirea substanţială a
calităţii lor. Ca şi la vinurile albe, tehnologia respectivă
este costisitoare, preţul de comercializare a vinurilor este
mare, însă calitatea excepţională a lor justifică cheltuie-
lile. În afară de aceasta, fabricarea unor astfel de vinuri
constituie un prestigiu pentru întreprindere şi un argu-
ment esenţial că unitatea vinicolă dispune de un poten-
ţial tehnico-tehnologic modern şi de specialişti de înaltă
calificare.
CONCLUZII
1. Actualmente în practica oenologică sunt aplicate di-
ferite tehnologii de fabricare a vinurilor albe şi roşii, care
după însuşirile calitative se deosebesc între ele.
2. La alegerea tipului de vin şi a procedeului respectiv
de producere trebuie să se ţină cont de solicitările pieţei
de desfacere pentru a asigura comercializarea vinului ob-
ţinut.
3. Vinurile albe, precum şi cele roşii, produse cu utili-
zarea talaşului de stejar, la păstrarea lor un timp îndelun-
gat îşi modifică compoziţia chimică, iar compuşii rezultaţi
înrăutăţesc substanţial însuşirile organoleptice.
4. Procedeul de fabricare a vinurilor cu utilizarea
fragmentelor din lemn de stejar este recomandat în cazul
producerii vinurilor ce nu pretind la valori de soi sau de
podgorie şi sunt puse în comercializare fără a fi maturate.
5. O direcţie prioritară în oenologia moldavă se con-
sideră fabricarea vinurilor ce se disting prin proprietăţi
organoleptice remarcante, cu particularităţi evidenţiate
de soi sau cu caracteristici specifice de podgorie (terroir),
maturate în butoaie noi şi care constituie un prestigiu de
imagine pentru unităţile vinicole.
BIBLIOGRAFIE
1. Prida, Ion. Aspecte tehnologice la fabricarea noului asortiment de
vinuri din Moldova. Materialele Conferinţei știinţifico-practice cu partici-
pare internaţională „Vinul în mileniul III – probleme actuale în vinificaţie”.
Chișinău, 24–26 noiembrie 2011, p. 149–150. – ISBN 978-9975-45-182-6.
2. Rusu, Emil. Oenologia moldavă. Realitatea și perspectivele. Chiși-
nău. Tipografia AȘM, 2006, 267 p. – ISBN 978-9975-62-162-5.
3. Prida, Andrei. Caracteristica chimică a lemnului de stejar în scopul
optimizării folosirii lui în vinificaţie. Autoreferat al tezei de doctor în știinţe
tehnice. Chișinău, 2004.
4. Pomohaci N. și al. Oenologie. Prelucrarea strugurilor și producerea
vinurilor. Vol.1. București, Editura Ceres, 2000, 367 p. – ISBN 973-40-0471-9.
RECENZIE ŞTIINŢIFICĂ  Elena Scorbanov, doctor în
tehnică.
Materialul a fost prezentat la 26.08.2015.
CZU: 664.85
FABRICAREA PRODUSELOR
NONALCOOLICE
DIN STRUGURI NEMATURAŢI
Roman GOLUBI, Eugen Iorga, Institutul Ştiinţifico-Practic de
Horticultură şi Tehnologii Alimentare, Boris GAINA, Academia de
Ştiinţe a Moldovei
REZUMAT. În raport sunt expuse procedeele de
fabricare a unor produse nonalcoolice din struguri
nematuraţi (preponderent de specia Vitis labrusca)
recoltaţi la diferite etape de coacere – sucuri acide (acre)
şi acidulanţi naturali. Pentru fiecare grup de produse sunt
stabiliţi indicii tehnici esenţiali: conţinutul de substanţe
uscate solubile, aciditatea titrabilă şi coraportul glucide/
aciditate. În baza acidulanţilor produşi conform unei
tehnologii specifice şi a matricelor din fructe şi legume
sunt propuse reţete de fabricare a unei game de produse,
care prevede substituirea totală a acidulanţilor tradiţionali
(acizii acetic şi citric) cu cei obţinuţi din struguri.
Investigaţiile respective au fost precedate de studiul
metabolismului principalilor nutrienţi pe perioada de
maturare a strugurilor.
CUVINTECHEIE: produse nonalcoolice, sucuri cu aciditate
moderată, acidulanţi naturali.
INTRODUCERE
Există proiecte de cercetare pentru obţinerea acidulan-
ţilor naturali.
Institutul Naţional de Cercetări în Agronomie în par-
teneriat cu compania Foulon Sopagly (Franţa) au studiat
modalităţile de diversificare a valorificării strugurilor în
scopul obţinerii unui produs ce posedă o aciditate înaltă, 
un conţinut mic de glucide şi aromă pronunţată de stru-
vinificaţie
guri verzi [1].
Institutul de Cercetare pentru Păstrarea şi Procesarea
Producţiei Agricole din Krasnodar (Rusia) a propus folosi-
rea în calitate de substituent al acidului acetic a fructelor
sau a sucului de corcoduşe la fabricarea conservelor din
legume [2].
Cercetările în vederea valorificării strugurilor de specia
Vitis labrusca au fost efectuate de un grup de autori din
cadrul IŞPHTA [3, 4]. Studiul recent prevede aplicarea unor
procese şi procedee tehnologice la obţinerea unui randa-
ment sporit al sucului din struguri nematuraţi, precum şi
la producerea unui aliment de calitate (fără depuneri cris-
taline de tartraţi).
Se propune fabricarea unor produse nonalcoolice
din struguri de specia Vitis labrusca – Noah, Isabella,
Lidia, în cazul unei recolte considerabile, nesolicitate
la vinificare. Cercetările efectuate s-au soldat cu pro-
puneri de fabricare a sucurilor şi acidulanţilor, aceştia
 28  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

din urmă fiind utilizaţi în conserve din legume şi fructe.
Acidifierea băuturilor, pireurilor, preparatelor culina-
re şi a conservelor presupune folosirea acizilor organici:
citric, malic, fumaric, acetic etc., mulţi dintre ei fiind de
origine chimică.
MATERIALE ŞI METODE

În prima variantă, după tratarea termică a urmat tur-
narea sucului fierbinte în borcane şi ermetizarea lor cu
capace Twist-off.
În varianta a doua, după tratarea termică a urmat ră-
cirea sucului până la temperatura de 4°C şi menţinerea lui
în aceste condiţii timp de 48 de ore pentru sedimentarea
tartraţilor. Pentru separarea cristalelor formate, sucul a
fost decantat, apoi direcţionat la concentrare la tempera-

În perioada august–septembrie 2011–2014, de pe lo- tura de 50°C şi presiunea de 720±20 mm coloana Hg, până
turile experimentale ale Colegiului Naţional de Viticultură la obţinerea a 30–32% de substanţe uscate solubile. Sucul
vinificaţie

şi Vinificaţie din Chişinău s-au colectat struguri de specia concentrat a fost turnat în borcane de sticlă Twist-off cu
Vitis labrusca (Isabella şi Noah), la diferite etape de matu- un volum de 380 şi 560 ml.
rare a acestora. Au fost determinate conţinutul total de glucide şi aci-
În sucul fiecărei partide de struguri proaspăt recoltaţi ditatea titrabilă, apoi calculat indicele zahăr/aciditate în
au fost determinate substanţele uscate solubile şi acidi- mostrele de sucuri din strugurii de soiurile Noah şi Isa-
tatea titrabilă şi obţinute mostre de suc semifabricat con- bella (fig. 1, 2).
form procesului tehnologic adaptat la con-
diţii de laborator.
Conţinutul de acizi malic, tartric şi citric a
fost determinat prin cromatografie lichidă de
înaltă performanţă, conform Metodei Generale
OIV. În calitate de fază mobilă s-a folosit solu-
ţia de acid sulfuric de 0,0035 M, viteza fluxului
fiind de 0,5 ml/min., temperatura la coloana
cromatografică – 20°C. Iniţial s-au analizat
soluţii-standard de acid malic, acid tartric şi
acid citric, apoi mostre pregătite din sucuri de
struguri. În coloana cromatografică Zorbax Sax
250x4,6 mm a avut loc reţinerea acizilor pe
perioade determinate, specifice pentru fiecare
substanţă. Analiza cantitativă s-a efectuat la
detectorul matrice cu diode (DAD) la lungimi
de undă de 192, 208 şi 210 nm.
Pentru diminuarea sedimentelor tartri-
ce în suc, s-au folosit răşini schimbătoare de
ioni: Amberlite IRA-410, Amberlite IRA-67,
AV-17, AN-31, Purolite A-400.
Fig.1. Raportul glucide/acizi organici în strugurii de soiul Noah pe durata
REZULTATE ŞI DISCUŢII maturării

PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE

A MOSTRELOR EXPERIMENTALE DE SUC
DIN STRUGURI

Strugurii recepţionaţi au fost verificaţi

şi selectaţi, spălaţi cu apă potabilă (presiu-
nea apei – 1,2-1,3 atm), după care a urmat
blanşarea timp de 2-3 min. cu apă fierbinte
(temperatura – 80°C). Strugurii blanşaţi au
fost desciorchinaţi şi zdrobiţi, mustuiala ob-
ţinută a fost tratată cu enzime pectolitice la
o temperatură de 40–42°C timp de 10 min.
şi apoi presată. Sucul obţinut la presare a
fost deburbat şi filtrat. Tratarea termică s-a
efectuat la temperatura de 85°C, durata fi-
ind stabilită în funcţie de tipul materiei pri-
me: 20 min. pentru sucul obţinut din stru-
guri cu o aciditate titrabilă de 2,0–2,5% şi
25 min. pentru cel obţinut din struguri cu o
aciditate de 1,2–2,0%. Condiţiile tratării ter-
mice sunt mai lejere, fiindcă pH-ul sucului a
avut valori de 2,5–3,0, condiţionat de conţi- Fig.2.Raportul glucide/acizi organici în strugurii de soiul Isabella pe durata
nutul de acizi cu efect conservant. maturării
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  29

Conform datelor prezentate în figurile 1 şi 2, se obser-
vă o creştere a conţinutului de glucide şi o diminuare a
acizilor organici, rezultatele fiind similare cu cele obţinute
de Sabir şi colegii la soiurile cultivate în Turcia [5], feno-
men ce corespunde în fond studiilor privind metabolismul
principalilor nutrienţi în plantele viţei-de-vie, efectuate de
Ribereau-Gayon şi Peynod [6].
În baza acestor doi parametri, a fost calculat indicele
zahăr/aciditate, aplicat pe grafice, fiind convenţional deli-
mitate fazele pentru recoltarea strugurilor destinaţi fabri-
cării diferitor produse. Astfel, prima recoltă este optimă
pentru obţinerea acidulanţilor, a doua – pentru suc cu o
aciditate moderată, iar celelalte 3 se află în faza maturării
depline şi pot fi direcţionate la procesare pentru obţinerea
sucului conform tehnologiei clasice.
APLICAREA EXPERIMENTALĂ A PROCESELOR
MODERNE ÎN PRODUCERE
Pretratarea termică a fost efectuată în 2 variante:
a) încălzirea într-un vas de inox timp de 10 min. până la
80°C pe reşou electric; b) încălzirea cu microunde timp de
4 min. în cuptor (ν =2450 MHz, P=800W).
De asemenea, după pretratarea termică doar pentru
câteva mostre s-a aplicat şi tratarea cu enzime pectolitice
Enovin (Spania), în comparaţie cu alte mostre netratate
cu enzime.
În cazul pretratării termice clasice până la 80°C a bo-
biţelor zdrobite, durata ei este de 10 min., aportul caloric
fiind considerabil (în acest timp au loc reacţii de oxidare
enzimatică a substanţelor polifenolice). Tratarea cu micro-
unde timp de 4 min., la frecvenţa de 2450 MHz, favori-
zează o încălzire rapidă a părţii lichide, modifică o bună
parte a enzimelor responsabile de oxidarea substanţelor
polifenolice, aroma caracteristică se păstrează mai bine.
La presare se obţin aproximativ aceleaşi cantităţi de
suc, doar că după tratarea cu microunde, în raport cu cea
clasică, durata este mai scurtă cu 25–30% (5-7 min.).
Pentru studierea depunerii sărurilor acidului tartric în
sucuri, pireuri, compoturi de struguri, s-a elaborat un plan
ce ţine de aplicarea răşinilor schimbătoare de ioni.
Din mostrele iniţiale de suc netratat au fost pregătite
mostre pentru diferite tipuri de anioniţi (Amberlite IRA-
410, Amberlite IRA-67, AV-17, AN-31, Purolite A-400).
Mai eficient s-a dovedit a fi Purolite A-400, care diminu-
ează conţinutul de acizi organici (tartric, malic şi citric) în
sucul de struguri cu 18–20% (tab. 2).
În tabelul 3 sunt prezentate rezultatele experimentu-
lui cu variaţia masei de răşină Purolite A-400 şi a duratei
la tratarea sucului din struguri de soiul Isabella.
În baza datelor prezentate în tabelul 3 a fost elaborat
un model matematic, a cărui valori calculate conform ecu-
aţiilor determinate prin aproximaţie să fie similare celor
experimentale.

Tabelul 1
Variaţia randamentului de suc în funcţie de perioada de recoltare
Randament la presare, % din masa materiei prime
Materie tratare cu micro- Data re-
pretratare pretratare tratare cu micro-
primă unde coltării
80°C/10 min. 80°C/10 min. unde
ν =2450 MHz
(schema clasică) + enzime pect. ν =2450 MHz
+ enzime pect.
34,1 45,2 35,3 45,4 09.08
10 kg de 54,5 58,5 54,7 58,8 21.08
struguri de
54,2 58,3 54,4 58,3 28.08
soiul
Isabella 52,5 57,6 52,1 57,5 06.09
51,3 55,8 51,6 56,9 18.09

10 kg de
33,2
54,4
42,3
58,2
34,8
54,1
43,6
58,4
09.08
21.08

struguri de
vinificaţie
53,2 57,5 53,4 58,2 28.08
soiul
Noah 50,5 56,7 51,3 57,9 06.09
48,1 54,4 50,7 57,7 18.09

Tabelul 2
Efectul tratării sucului din struguri cu răşină schimbătoare de ioni
asupra conţinutului de acizi organici
Masa de răşină Separarea acizilor organici la contactul sorbent-suc
Purolite A-400, tartric malic citric
g la 1dm3 % g/dm3 % g/dm3 % g/dm3
20,0 20,0 1,60 6,0 0,70 18,5 0,12
15,0 14,3 1,10 4,3 0,50 14,5 0,09
10,0 7,8 0,60 0 ,8 0,10 10,8 0,07
5,0 1,3 0,10 0,4 0,05 4,8 0,03
2,5 0,6 0,05 0,2 0,02 1,5 0,01
 30  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

Tabelul 3
Efectul masei de răşină şi a duratei contactului cu sucul din struguri
Masa de Durata procesului de contact răşină-suc, t=30°C Control
răşină, g 10 min. 12 min. 15 min. 18 min. 20 min. (suc netratat)
Cantitatea de cristale formate la tratarea ulterioară cu frig, g
20 0 0 0 0 0 4,650
15 0,265 0,160 0,055 0,035 0,012 4,655


10 0,650 0,425 0,175 0,155 0,105 4,655

5 1,450 1,150 0,725 0,520 0,300 4,660
vinificaţie

2,5 2,550 2,115 1,815 1,545 1,255 0,655

Am constatat că procesul de diminuare a sedimente- efect de diminuare a formării sedimentelor cristaline tar-
lor tartrice are tendinţă exponenţială atunci când masa de trice atunci când valoarea sa începe de la 16 g/dm3 de suc
răşină aplicată la 1 dm3 de suc din struguri are valori de şi are o durată de 15 min., iar un efect sigur se manifestă
până la 8–10 g şi tendinţă liniară în cazul în care se aplică în intervalul cantităţii de răşină 18–20g/dm3 şi intervalul
8–15 g de răşină, cu trend spre axa „0” (lipsa cristalelor de durată de 15-16 min.
tartraţi).
Prin utilizarea soſtului
Advanced Grapher au fost
determinate ecuaţiile mate-
matice ce au valori apropiate
de datele experimentale de
pe 3 sectoare ale combinaţi-
ilor de parametri – timpul şi
cantitatea de răşină aplicată
la tratarea 1 dm3 de suc.
Diminuarea formării
cristalelor de tartraţi a fost
prezentată drept model ma-
tematic ce include 3 sectoa-
re de valori, prin programul
Excel din pachetul Microsoſt
Office. S-au calculat valorile
funcţiilor pentru toate cele
3 sectoare ale suprafeţei ce
ilustrează modelul mate-
matic al procesului de dimi-
nuare a sedimentelor tartri-
ce cristaline în suc.
Sectorul 1 descrie modelul pe segmentul 0–7 g de răşi- Fig. 3. Reprezentarea grafică a modelului matematic privind
nă, pe durata 0-5 min.: procesul diminuării cu răşină schimbătoare de ioni a crista-
lelor de tartraţi în sucul din struguri
MC=(T·0,0056-0,003)·MR2-(T·0,08+0,1)·MR+4,65
În comparaţie cu acizii organici utilizaţi la producerea
Sectorul 2 descrie modelul pe segmentul 0–7 g răşină, băuturilor, pireurilor şi a conservelor, acidulanţii din stru-
pe durata 6-16 min.: guri sunt naturali şi posedă o valoare nutritivă mai mare.
Contează ca perioada de recoltare a strugurilor desti-
M C = ( 4 , 6 5 ·0 , 9 7 1 e x p ( ( 0 , 8 9 5 ·T- 1 , 0 4 6 5 ) ·M R ) +
naţi fabricării acidulanţilor să fie stabilită în funcţie de
0,0002·MR3
compoziţia fizico-chimică şi indicii organoleptici optimi.
Sectorul 3 descrie modelul pe segmentul 8–15 g răşină, Au fost obţinute mostre experimentale de conserve
pe durata 0-16 min.: din fructe şi legume, în reţeta cărora acizii citric şi acetic
au fost substituiţi cu un acidulant din struguri de soiurile
MC=(0,007·T-0,146)·MR+0,013·T2-0,5·T+5,23, Noah şi Isabella ce conţine 20 şi 30% de substanţe uscate
solubile (varianta concentrată), acestea fiind apreciate or-
unde MC – masa de cristale tartrice, g; T – durata, min.; ganoleptic ( tab. 4).
MR – masa de răşină, g. Mai reuşite s-au dovedit a fi mostrele de pireu de pier-
Conform valorilor ecuaţiilor modelului matematic sici şi tomate conservate, cu acidulant din struguri de soiul
aplicat şi reprezentării grafice obţinute în baza lui, am de- Isabella, acestea urmând a fi perfecţionate prin stabilirea
terminat care sunt parametrii optimi la detartrarea sucu- unui echilibru armonizat de componente şi optimizarea
lui din struguri – cantitatea de răşină Purolite A-400 are ulterioară a proceselor tehnologice.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  31

Tabelul 4 UDC: 663.252: 663.253

Exemple de conserve cu acidulant din
struguri de specia Vitis labrusca
Mostre experi- Apreciere organoleptică,
INFLUENCE
mentale de con-
serve cu acidulant
natural din stru- aspect
puncte
cu-
gust aromă
OF DEALCOHOLIZATION
guri
Dulceaţă din nuci
exterior

4,3
loare

4,2 4,1 4,0

PROCESS ON STABILITY
verzi (ac. Noah)
Compot de cireșe
(ac. Isabella)
4,6 4,5 4,2 4,2 OF WHITE AND RED WINES
Pireu de piersici (ac.
Isabella)
Ardei conservaţi
4,6 4,6 4,3 4,2
AGAINST DIFFERENT HAZES
4,5 4,4 3,9 4,0
(ac. Noah)
Svetlana STOLEICOVA, PhD student Scientific and Practical
Tomate conservate Institute of Horticulture and Food Technologies
4,6 4,5 4,3 4,4
(ac. Isabella)
ABSTRACT. In the article the influence of ethanol re-
CONCLUZII moval process on stability of white and red wines against
different hazes was studied. According to obtained re-
1. În baza coraportului zahăr/aciditate al mostrelor sults it was found that stability of wines obtained by de-
cercetate de suc din struguri recoltaţi în diferite etape
alcoholization depends on quality of initial wine material
de maturare au fost delimitaţi parametrii fizico-chimici
ai materiei prime necesari pentru producerea sucurilor şi and extent of alcohol removed.
acidulanţilor naturali.
2. În scopul majorării randamentului de suc obţinut KEY WORDS: dealcoholization, stability, wine, corrected al-
din strugurii nematuraţi de specia Vitis labrusca au fost coholic content.
aplicate pretratarea termică, tratarea cu microunde şi
preparatul enzimatic. Procedeele propuse au contribuit la
sporirea randamentului cu 15–16%. INTRODUCTION
3. Utilizarea răşinilor schimbătoare de ioni, în special
Purolite A-400, contribuie la demineralizarea parţială a Stability of wine is one of the main indicators of the
sucului, ceea ce asigură calitatea produsului prin evitarea quality of the finished product. Even a slight haze of wine,
depunerilor cristaline de tartraţi. despite the complete harmlessness and natural compo-
sition, causing the consumer’s negative attitude, reduces
appearance of the produce but usually also affect the fla-
BIBLIOGRAFIE vor [1]. The stability can never be guaranteed under all
circumstances, the winemaker must predict the conditi-
1. Ojeda H., Rigal P., Mikolajczak M., Samson A., Pages B., Schneider R., ons that the wine will endure prior to being consumed,
and then use stability tests to see if the wine will remain

Archambault G., Caille S. , Escudier JL. Raisins verts: de la récolte à la trans-
formation. Application à l’élaboration de verjus. Le Progrès Agricole et vi-
ticole, No 8, 2007. stable under these conditions. Any wine failing a stability
2. Троян З.А., Боненко Ж.Н., Юрченко Н.В., Корастилева Н.Н., test must be treated appropriately prior to bottling. If the- vinificaţie
Лычкинка Л.В. (Краснодарский НИИ хранения и переработки se precautions are not taken, the wine may alter or throw
сельскохозяйственной продукции). Алыча – ценное универсальное
сырье для производства разнообразных консервов. Достиж. науки и a deposit in the bottle, which would lead to all the wine
техн. АПК. 2002, № 3, с. 28–30. Рус. being recalled and either destroyed or treated and re-bot-
3. Iorga I., Achimova T., Golubi R., Fiodorov S., Nojac E., Vlădicescu M. tled, which is a very expensive operation.
Alternative de valorificare a strugurilor de specia Vitis labrusca. „Pomicultu-
ra, Viticultura și Vinificaţia”. 2012, nr. 2[38], 23–24. – ISSN 1857-3142. Moreover, evaluation of the sustainability of wines to
4. Iorga E., Achimova T., Golubi R. Natural acidulants from grape. In: microbial clouding is one of the most important stages in
Technical University of Moldova. Proceedings of the International Confe-
rence Modern Technologies in the Food Industry-2014 (2014, Chișinau, the production of wines. Microbiological control can de-
16–18 october). Ch.: S. n., „Bons Offices”, 2012 p. 210-215. – ISBN 978-9975- tect a variety of infections and to prevent their develop-
80-840-8. ment. Ongoing microbiological control of qualitative and
5. Sabir A., Kafkas E., Tangolar S. Distribution of major sugars, acids
and total phenols in juice of five grapevine (Vitis spp.) cultivars at different quantitative composition of the microflora, its physiolo-
stages of berry development. Spanish Journal of Agricultural Research, gical state, provides obtaining of wines microbiologically
2010, 8(2), 425–433. stable without chemical and organoleptic changes. Thus, a
6. Ribereau Gayon J., Peynod E. Science et technique de la vigne, Bio-
logie de la vigne, tome 1, Dunod, Paris, 1971. special attention should be given at the problem of micro-
biological stability of wine [2,3] .
RECENZIE ŞTIINŢIFICĂ  Vavil Caragia, doctor în teh- Dealcoholization process is followed by ethanol removal
nică. from wine and concomitant process of wine concentration
occurs which leads to increasing of the concentrations of its
Materialul a fost prezentat la 18.11.2015 non-volatile components. Certain change of wine balance
 32  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

can lead to instability against different hazes. Thus, influ-
ence of dealcoholization process on wine stability is very
complex question and requires the follow-up study.
MATERIALS AND METHODS
Research regarding the influence of dealcoholization
process using vacuum distillation on stability of white and

wines with different alcohol content were obtained using
vacuum distillation method at the following technologi-
cal regimes: temperature of 30°C, at the pressure of 0,04
bar, volume of wine 0,5 dm³. Scientific results regarding
the influence of dealcoholization process in dependence of
quantity of removed ethanol on wine stability was studied
and presented in the tables 1 and 2.
Wine is a complex system and its stability is influen-

red wines was carried out in the laboratories of „Biotech- ced by interaction of substances and different external
nology and Microbiology of Wine”, „Quality testing of al- factors [1, 2]. It was established that in the process of deal-
vinificaţie

coholic beverages”at the Scientific and Practical Institute
of Horticulture and Food Technologies. In the capacity of
subject of research experimental batches of white and red
wines as well as partial dealcoholized white and red wines
from Chardonnay, Aligote and Merlot grape varieties with
different alcohol content was used. Kalium concentration
was determined using flame emission spectroscopy. Physi-
cal and microbiological stability of wines was determined
by methods developed by Institute of Vine and Wine „Ma-
garach” (Yalta, Crimea). Concentration of organic acids was
determined by the method of gas cromatography.
RESULTS AND DISCUSSIONS
In order to study the influence of ethanol removal pro-
cess on stability of wine, the samples of white and red
coholization besides the ethanol removal, a concentration
of wine occurs which leads to increasing of organic acids,
proteins, metals and other compounds concentration. The-
se increasing can be responsible for apparition of hazes of
different nature.
According to obtained results, dealcoholization process
has the influence on the stability of white wines in de-
pendence of stability of initial wine and rate of ethanol
removal. Obtained white wines are stable to crystal haze
instead of increasing of tartaric acid concentration in the
range from 2,0 g/dm³ to 3,3 g/dm³ and potassium 1,7 fold
in obtained wines with different alcohol content. Reducing
the alcoholic content to 5% vol. leads to decrease of wine
stability to crystal hazes.
Obtained results demonstrate that colloidal stability of
wine depends on the stability of initial wine and quantity

Table 1
Influence of dealcoholization process on stability of white wine Chardonnay
Alcohol removed
Parameter Initial wine
1% vol. 2% vol. 3% vol. 5,8% vol. 9,3% vol.
Alcoholic content, % vol. 14,3 13,2 12,1 11,3 8,5 5
Potassium, mg/dm³ 421 422 435 459 506 715
Tartaric acid, g/dm³ 2,0 2,0 2,1 2,1 2,4 3,3
Bio-chemical stability + + + + + -
Protein stability + + + + + -
Colloidal stability + + + + + -
Crystal haze stability + + + + + -
Microbiological stability + + + + - -
Legend: + stable
- unstable

Table 2
Influence of dealcoholization process on stability of red wine Merlot
Alcohol removed
Parameter Initial wine
1% vol. 2% vol. 3% vol. 5% vol. 8,7% vol.
Alcohol content, % vol. 13,8 12,7 11,9 10,5 8,8 5,1
Potassium, mg/dm3 517 517 524 536 619 667
Tartaric acid, g/dm3 1,8 1,8 1,8 1,9 2,1 2,9
Bio-chemical stability + + + + + -
Protein stability + + + + + -
Colloidal stability + + + + + -
Crystal haze stability + + + + + -
Phenolic stability + + + + + -
Microbiological stability + + + + - -
Legend: + stable
- unstable
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  33
of alcohol removed from wine. According to the obtained
results, initial wine is stable to colloidal hazes and con-
sequently aſter the process of ethanol removal, obtained
wines remains stable to colloidal hazes upon reaching the
reduction of alcoholic content to 5% vol. Protein instabi-
lity of wines occurs due to significant concentration resul-
ting in increasing of proteins, polysaccharides and tannin
quantities. These substances are capable of forming com-
plex compounds provoking instability to colloidal haze.
All obtained wines except of wine with alcoholic con-
tent 5% vol. are stable to protein haze which indicates on
the fact that stability to protein haze depends on quantity
of removed alcohol from wines.
Special attention should be given to the influence of
ethanol removal from wine on microbiological stability.
Correction of alcohol content in wines (20% alcohol reduc-
tion) do not effects the microbiological stability of wines,
but further ethanol removal significant reduces the mi-
crobiological stability of wines because of decreasing of
wine’s preservative units as well as apparition of nutritive
substances such as sugars, acids etc. which contribute and
facilitate undesirable microorganisms growth.
During the investigations, it was found that process
of ethanol removal leads to substantial changes in the
composition of red wines. Correction of alcohol content
in limits accepted by OIV practically has no influence on
physical-chemical composition of red wines. Further deal-
coholization affects not only wine intrinsic composition
as well as contribute to decreasing of red wine stability.
Special attention should be given to polyphenolic haze
stability of red wines. Phenolic compounds in wine are
responsible for color, bitterness, astringency and some
of the odors and flavors. Some types of phenolic material
polymerize just like protein molecules [3]. These phenolic
molecules slowly grow in size, and they can cause haze
problems and excessive bottle deposits in red wines. Re-
sults have shown that wines with alcohol content reduc-
tion from 1% vol. to 5% vol. are stable to phenolic haze in
comparison with 9% vol. alcohol content reduction which
is unstable due to presence of polyphenols excess in wine
aſter dealcoholization process.
Red wines obtained in the process of ethanol removal
have decreased microbiological stability contrary to white
wines. According to obtained results red wines with alcohol
content reduction of 5% vol. and 9% vol. are microbiological
unstable as a result of absence of alcohol inhibitory action.
Obtained red wines are stable to crystal haze except
for wine with alcoholic content of 5,1% vol., as a result
of significant increasing of tartaric acid and potassium
concentration. Concentration of potassium increased from
517 mg/dm³ to 667 mg/dm³ and tartaric acid varies in li-
mits from 1,8 g/dm³ to 2,9 g/dm³.
CONCLUSIONS
Thus, analyzing the data obtained it can be concluded
that process of ethanol removal influences the stability
of the obtained white and red wines in dependence of
initial wine stability and ethanol removal extent. It was
found that initial white and red wines was stable before
the treatment and the process of ethanol removal did not
affect its stability except for wine with alcoholic content
of 5% vol. (white wine) and 5,1% vol. (red wine).
BIBLIOGRAPHY
1. Таран Н.Г., Зинченко В.И. Современные технологии стабилиза-
ции вин. Кишинэу: Типогр. АНМ, 2006, 240 с. ISBN- 978-9975-62-056-7.
2. Валуйко Г.Г., Зинченко В.И., Мехузла Н.А. Стабилизация вино-
градных вин. Симферополь: Таврида, 1999, 208 с. ISBN- 966-584-099-1.
3. http://vinocenter.ru/osnovnye-faktory-stabilnosti-vina.html
(visited 21.08.15)
RECENZIE ŞTIINŢIFICĂ  Eugenia Soldatenco, doctor
habilitat în tehnică.
Materialul a fost prezentat la 09.10.2015.

vinificaţie
 34  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
УДК: 663.252: 663.253
ИЗУЧЕНИЕ ВЛИЯНИЯ
РАЗЛИЧНЫХ
ТЕХНОЛОГИЧЕСКИХ

виноделие
ОБРАБОТОК НА КАЧЕСТВЕННЫЕ
ПОКАЗАТЕЛИ,
СТАБИЛЬНОСТЬ БЕЛЫХ
СУХИХ ВИН К БЕЛКОВЫМ
И КОЛЛОИДНЫМ
ПОМУТНЕНИЯМ
ХРИСТЕВА О., ТАРАН Н., СОЛДАТЕНКО Е., Научно-
практический институт садоводства, виноградарства и
пищевых технологий
ABSTRACT. This work includes study results of the
influence of various technological treatment schemes on
physical and chemical characteristics, as well as stabil-
ity to protein and colloidal casses in Traminer white dry
wine materials.
KEYWORDS: bentonite, gelatine, oak powder, phenolic
substances, protein content, silicon dioxide, tannin, wine
material, total dry extract, glycerine, 2,3-butylene glycol,
physical and chemical characteristics, potassium, calcium,
sodium.
ВВЕДЕНИЕ
Стабильность вина – это состояние или условие, при
котором в вине в течении гарантийного срока не будут
проявляться нежелательные изменения физических,
химических или органолептических свойств [1].
За последние десятилетия в виноделии Молдовы
произошло техническое переоснащение винодельчес-
ких предприятий, изменения в технологии производ-
ства белых сухих виноматериалов, а также модифи-
цировались и диверсифицировались вспомогательные
материалы, используемые для стабилизации вин [3].
Критерием для выбора рациональной технологической
схемы и оптимальных режимов обработки виноматери-
алов является обеспечение их стойкости к испытуемо-
му виду помутнения при минимальном расходовании
этого вещества, а также сохранение органолептических
свойств вина [1].
Одной из актуальных задач в улучшении качества
белых сухих вин является изучение влияния различных
технологических схем обработки на физико-химичес-
кий состав.
Принимая во внимание выше изложенное, целью
исследования является изучение влияния различных
технологических обработок на качественные показате-
ли и стабильность белых сухих вин к белковым и колло-
идным помутнениям.
МЕТОДИКА И МАТЕРИАЛЫ
ИССЛЕДОВАНИЙ
В качестве опытного образца вина был выбран
белый сухой необработанный виноматериал Трами-
нер, урожая 2014 года, выработанный на комбинате
«CRICOVA» SA.
Оценка различных технологических схем обработ-
ки виноматериала Траминер осуществлялась в зави-
симости от:
 степени фильтруемости вина;
 характеристики образовавшегося осадка;
 стабильности к белковым помутнениям;
 стабильности к коллоидным помутнениям;
 основных физико-химических показателей вина;
 нелетучего состава вина;
 содержания металлов в вине;
 электрической проводимости.
При проведении исследований были использованы
методы анализа виноматериалов применяемые в соот-
ветствии с рекомендациями OIV. При определении со-
держания фенольных веществ в винах использовалась
методика, разработанная в НИВиВ «Магарач». Концен-
трация содержания белка в виноматериалах опреде-
лялась по методу Лоури [5]. Массовые концентрации
органических кислот, глицерина и 2,3-бутиленгликоля
были определены на хроматографе методом газовой
хроматографии.
Содержание металлов (кальция, калия, магния и
натрия) было определено методом атомно-адсорбцион-
ной спектрофотометрии на приборе AAS-6 Vario.
Величина электрической проводимости виномате-
риалов была определена кондуктометром Hanna.
РЕЗУЛЬТАТЫ И ОБСУЖДЕНИЯ
На первом этапе исследований было определено
влияние различных схем технологических обработок на
стабильность вин к белковым и коллоидным помутне-
ниям. В таблице 1 представлены результаты техноло-
гических схем обработки белого сухого виноматериала
Траминер против белковых и коллоидных помутнений.
При оклейке виноматериала были использованы следу-
ющие новые препараты фирмы „Enartis” (Италия): ду-
бовая пудра – French oak untoasted powder в дозе 2,0 г/
дм3; жидкий диоксид кремния 30% – Сил флок; жела-
тин с прочностью студня по Блюму 200 в дозе 0,005 г/
дм3; Протомикс (казеинат калия, бентонит, целлюлоза)
в максимально допустимой дозе 1,5 г/дм3; Кларил СП
(ПВПП, бентонит, казеин) в максимально допустимой
дозе 1,5 г/дм3.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  35

Таблица 1
Влияние технологических схем обработки виноматериалов на степень
фильтруемости и склонность к белковым и коллоидным помутнениям
Стабильность
Степень филь- Характеристика к помутнениям
№ Схема обработки
труемости осадка
белковым коллоидным
Дубовая пудра +
осадок рыхлый, легко
рыбный клей + бен-
1 хорошая взмучивается, осветле- + +
тонит I; 2,0+0,002+2,0
ние с блеском
г/дм3
Дубовая пудра осадок рыхлый, легко
+ рыбный клей хорошая взмучивается, вино не
2 - -
+ бентонит II; осветлилось, легкий
2,0+0,002+2,0 г/дм3 опал
отличное хлопьеобра-
Танин + рыбный
зование, осадок ком-
3 клей + бентонит I; отличная + +
пактный, рыхлый, вино
0,05+0,002+2,0 г/дм3
прозрачное с блеском
Бентонит II + Сил
осадок компактный,
флок + желатин; хорошая
4 плотный, вино не освет- - -
2,5г/дм3+0,1 мл/
лилось
дм3+0,005 г/дм3
Бентонит I + Сил осадок компактный,
флок + желатин; плотный, вино освет-
5 отличная + +
1,5 г/дм3+0,1 мл/ лилось, прозрачное с
дм3+0,005 г/дм3 блеском
отличное хлопьеобра-
Протомикс (казеинат
удовлетвори- зование, осадок ком-
6 калия, бентонит, цел- - -
тельная пактный, рыхлый, вино
люлоза); 1,5 г/дм3
прозрачное с блеском
Кларил СП (ПВПП,
осадок рыхлый, вино не
7 бентонит, казеин); плохая - -
осветлилось
1,5 г/дм3
Обозначение: Бентонит I – Еnobent Standart; Бентонит II – Bentolit Super (фирмы «Enartis», Италия); + стабильное; - не-
стабильное.

Исходя из данных представленных в табл.1, следует,
что можно выделить как перспективные схемы обра-
ботки виноматериалов 1, 3 и 5. Во всех этих трех схемах
был использован бентонит I – Еnobent Standart, кото-
рый по сравнению с бентонитом II – Bentolit Super обла-
дает в 2 раза большей степенью набухания. Лучшими
схемами обработки виноматериалов оказались класси-
ческая схема с использованием танина + рыбьего клея
+ бентонита (схема №3), а также схема №5 с использо-
ванием диоксида кремния (Сил флок). Отрицательный
результат схем №6 и №7 доказывает тот факт, что не-
обходим индивидуальный подход к выбору препаратов
для оклейки виноматериалов.
На втором этапе исследования была поставлена за-
дача определения количественных изменений в физи-
ко-химическом составе исследуемого образца вина, в
том числе содержания фенольных веществ и концен-
трации белка в зависимости от используемой техно-
логической схемы обработки. Полученные результаты
анализов представлены в таблице 2.
Результаты анализов физико-химических показа-
телей подтвердили, что в стабильных к белковому и
коллоидному кассах образцах, содержание фенольных
веществ снизилось на 30–47 мг/дм3, белка на 21,4–
25,5 мг/дм3. Полученные данные подтвердили, что в

данном случае лучшей технологической схемой об-
виноделие
работки является оклейка с использованием диоксида
кремния в сочетании с желатином и бентонитом. Ис-
пользование наименьших дозировок оклеивающих ве-
ществ позволят сократить производственные затраты.
Результаты анализов опытных образцов показали
на существенное уменьшение приведенного экстракта
(на 0,8–1,0 г/дм3).
Также в процессе исследований было изучено из-
менение нелетучего комплекса виноматериалов, обра-
ботанных по различным технологическим схемам. Ре-
зультаты исследований представлены в таблице 3.
Результаты анализов подтвердили тот факт, что
лучшей технологической схемой для обработки вино-
материала Траминер является: бентонит + Сил флок +
желатин. В этом образце после обработки были уста-
новлены наиболее высокие показатели нелетучих ве-
ществ: глицерина (на 0,9 г/дм3) и -2,3-бутиленгликоля
(на 27 мг/дм3). Следует отметить, что на изменение со-
 36  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

Таблица 2
Влияние различных технологических схем обработки на физико-химические
показатели обработанных виноматериалов
Схемы технологических обработок

Единица измерения

Исходный купаж

клей + бентонит;

1,5 г/дм3+0,1 мл/

Танин + рыбный

флок + желатин;

дм3+0,005 г/дм3
+ рыбный клей

Бентонит + Сил
Дубовая пудра


0,05+0,002+
+ бентонит;
2,0+0,002+
2,0 г/дм3

2,0 г/дм3
Наименование показателя
виноделие

Объемная доля этилового спирта % 12,2 11,5 11.6 11.6

Массовые концентрации:
- титруемых кислот г/дм3 6,4 6,05 6,1 6,15
3
- летучих кислот г/дм 0,40 0,36 0,36 0,33
3
- приведенного экстракта г/дм 20,8 19,9 19,8 20,0
3
- сернистого ангидрида общего мг/дм 96 78 81 80
3
- железа мг/дм 1,4 1,3 1,3 1,4
- рН   3,39 3,40 3,39 3,41
3
- фенольных веществ мг/дм 242 210 212 195
3
- белка мг/дм 45,8 24,4 23,0 20,3

Таблица 3
Изменение нелетучего состава белого сухого виноматериала Траминер при
различных технологических схемах обработки

Схемы технологических обработок

Исходный купаж

1,5 г/дм3+0,1 мл/

нит; 0,05+0,002+
Танин + рыбный

флок + желатин;

дм3+0,005 г/дм3
+ рыбный клей

Бентонит + Сил
Дубовая пудра

клей + бенто-
+ бентонит;
2,0+0,002+
2,0 г/дм3

2,0 г/дм3

Физико-химические показатели

Массовые концентрации:
-приведенного экстракта, г/дм3 20,8 19,9 19,8 20,0
-глицерина, г/дм3 5,4 4,3 4,2 4,5
-2,3-бутиленгликоля, мг/дм3 203 177 170 197
-винной кислоты, г/дм3 3,0 2,65 2,7 2,75
-яблочной кислоты, г/дм3 2,4 2,2 2,2 2,3
-молочной кислоты, г/дм3 0,4 0,3 0,3 0,3
3
-лимонной кислоты, г/дм 0,3 0,2 0,2 0,2
-янтарной кислоты, г/дм3 0,4 0,3 0,3 0,3

става органических кислот технологическая схема об-
работки виноматериала практически не влияет, за ис-
ключением изменения содержания винной кислоты (на
0,25–0,35 г/дм3).
Исследования по изучению влияния технологи-
ческих схем обработки виноматериала на содержа-
ние в них некоторых металлов и на значение элек-
трической проводимости представляют практичес-
кий интерес. В таблице 4 представлены результаты
исследований.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  37
Влияние различных технологических схем обработки на содержание металлов
и электрическую проводимость обработанных виноматериалов
Содержание металлов, мг/дм3
Схема технологической обработки
Исходный купаж
Дубовая пудра + рыбный клей + бентонит;
2,0+0,002+2,0 г/дм3
Танин + рыбный клей + бентонит; 0,05+0,002+2,0
г/дм3
Бентонит + Сил флок + желатин; 1,5 г/дм3+0,1 мл/
дм3+0,005 г/дм3
Как следует из таблицы 4, обработка виноматериа-
лов бентонитом сопровождается изменением содержа-
ния катионов металлов. Поскольку, виноматериал был
обработан натриевым бентонитом, в результате обра-
ботки увеличилось содержание натрия по сравнению с
исходным образцом на 4,4–6,4 мг/дм3. Содержание ка-
лия в обработанных винах уменьшилось незначитель-
но: от 18 до 24 мг/дм3. Также, в обработанных образцах
виноматериалов наблюдается снижение содержания
кальция на 1,8–5,6 мг/дм3, а концентрация магния сни-
зилась на 3,0–5,2 мг/дм3.
ВЫВОДЫ
Изучение различных современных препаратов
для обработки белых вин против белковых и коллоид-
ных помутнений на примере белого сухого виномате-
риала Траминер урожая 2014 года, выработанного на
предприятии «Cricova» SA, дало возможность оценить
технологические возможности этих веществ. Резуль-
таты пробных оклеек показали, что бентонит Enobent
Standart, который обладает степенью набухания в 2
раза большей по сравнению с другими бентонитами
Таблица 4
Электрическая
проводимость,
Na K Ca Mg мСм
33,1 803 50,5 49,9 1818
39,5 785 45,5 46,9 1839
39,2 781 44,9 45,3 1838
37,5 779 48,7 44,7 1845
имеет более высокую адсорбционную способность в
отношении белков. Использование комплексных пре-
паратов Протомикс (казеинат калия, бентонит, цел-
люлоза) и Кларил СП (ПВПП, бентонит, казеин) даже
при максимальных рекомендованных дозах (1,5 г/
дм3) не дают положительных результатов. Использо-
вание силикагеля позволило снизить долю бентонита
на 0,5 г/дм3 по сравнению с классической схемой об-
работки виноматериала. Кроме того, в виноматери-
але, обработанном бентонитом, диоксидом кремния
и желатином наблюдаются более низкие показатели
фенольных веществ и белка, что позволило стабили-
зировать вина против белковых и коллоидных помут-
нений.
Результаты анализов показали, что лучшей техно-
логической схемой обработки виноматериала Трами-
нер является: бентонит + Сил флок + желатин, что под-
тверждается наиболее высокими показателями неле-
тучих веществ и достижением надежной стабильности
обработанных виноматериалов.

виноделие
ЛИТЕРАТУРА
1. Валуйко Г.Г., Зинченко В.И., Мехузла Н.А. Стабилизация вино-
градных вин. Симферополь: «Таврида», 1999, 206 с. ISBN 966-584-099-1.
2. Diaur G., Golenco L., Godoroja E., Ivanova V., Chirova A. Eficacitatea
bentonitelor folosite în Moldova şi influenţa lor asupra componenţei
fizico-chimice şi a stabilităţii vinurilor. În: Culegere de lucrări ştiinţifice
(către jubileul de 85 de ani ai INVV), Chişinau, 1995, p. 127–133.
3. Taran N., Soldatenco E. Tehnologia vinurilor spumante. Chişinau,
2011, 302 p. ISBN 978-9975-62-292-9.
4. Таран Н.Г., Зинченко В.И. Современные технологии стабилиза-
ции вин. Кишинэу, 2006, 240 c. ISBN 978-9975-62-056-7.
5. Ţîrdea C. Chimia şi analiza vinului. Iaşi: Ed. „Ion Ionescu de la Brad”,
2007, 1398 p. ISBN 9789731470047.
НАУЧНАЯ РЕЦЕНЗИЯ – Maria Antohi, doctor în tehnică.
Материал представлен 16.10.2015.
 38  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
ПЕРСПЕКТИВЫ РАЗВИТИЯ
И ОПТИМИЗАЦИЯ
ПРОИЗВОДСТВА ПРОДУКЦИИ

ВИНОГРАДАРСТВА
виноградарство
И ВИНОДЕЛИЯ ОДЕССКОЙ
ОБЛАСТИ УКРАИНЫ
БЕЛОУС И.В., Национальный научный центр «Институт
виноградарства и виноделия им. В.Е. Таирова», Одесса,
Украина; ДЯЧЕНКО А.П., Одесский национальный аграрный
университет, Одесса, Украина
Статья посвящена разработке механизма
стабилизации и дальнейшего развития вино-
градарско-винодельческой отрасли Одесского
региона на основе использования современных
инновационных приемов с целью насыщения
внутреннего продовольственного рынка кон-
курентоспособной продукцией и повышения ее
экспортного потенциала.
Виноградарско-винодельческое производство –
традиционная и эффективная отрасль агропромыш-
ленного комплекса Одесской области, которая всегда
играла важную роль в наполнении средствами госу-
дарственного и местных бюджетов, решении важных
социально-экономических проблем региона. Благо-
приятные почвенно-климатические условия южной
и центральной части области позволяют выращивать
ценные столовые и технические сорта винограда для
потребления в свежем виде и производства высокока-
чественных вин [4].
В области производится около 40% общегосудар-
ственных объемов винограда и вина.
Промышленным выращиванием винограда в об-
ласти занимаются 229 сельскохозяйственных пред-
приятий различных форм собственности, а перера-
боткой винограда, производством виноматериалов,
выдержкой и разливом – 57 специализированных
предприятий, из них 16 предприятий – вторичного
виноделия [6].
Наиболее значительное развитие виноградарство
области достигло в начале восьмидесятых годов про-
шлого века. В этот период общая площадь виноград-
ников составляла более 71 тыс. га, а валовой сбор
винограда – 250–300 тыс. т. Занимая 2% площади
сельскохозяйственных угодий, виноградарство обеспе-
чивало более 15% денежных поступлений и 20–25%
прибыли от реализации продукции растениеводства.
Уровень окупаемости производственных затрат был в
1,5-2 раза выше, чем в целом по растениеводству [6].
Однако современное состояние виноградарства и
виноделия области характеризуется сокращением об-
щих площадей виноградников, значительной пестро-
той по годам их урожайности и уменьшением валового
сбора винограда. Наблюдается также падение эконо-
мической эффективности производства винограда и
винодельческой продукции.
Несмотря на то, что за 2001–2014 годы в сельско-
хозяйственных предприятиях было посажено около
20,0 тыс. га новых виноградников, общая их площадь
сократилась с 34,3 тыс. га в 2001 году до 27,5 тыс. га
в 2014 году, в том числе плодоносящие площади соот-
ветственно с 30,6 тыс. га до 20,3 тыс. га, или почти на
треть [1].
Остается низкой и нестабильной по годам урожай-
ность насаждений. Потенциал производительности
основных сортов винограда используется только на
25–40%. В 2001–2011 годы средняя урожайность была
значительно ниже потенциальной и существенно коле-
балась по отдельным районам. И только в последние
годы наблюдается значительное повышения урожай-
ности несмотря на уменьшение объёмов виноградных
насаждений (таб. 1.).
На низкий уровень производительности влияет вы-
сокая изреженность насаждений. В целом по области
она составляет 22% от общей площади. Особенно вы-
сокой изреженностью характеризуются виноградники
возрастной группы 26-40 лет (36%).
Сокращение ежегодных посадок новых виноград-
ников в девяностые годы прошлого века существенно
нарушило процесс воспроизводства насаждений и об-
условило старение общей площади насаждений (сей-
час около 50% виноградников имеют возраст от 20
лет и старше), а также снижение их продуктивности
и ухудшение качества продукции. Следует отметить,
что начиная с 2000 года, благодаря государственной
поддержке отрасли в соответствии с Законом Украи-
ны «О сборе на развитие виноградарства, садоводства
и хмелеводства», объемы закладки новых виноградни-
ков значительно выросли. Так, если в 1996–2000 годах
ежегодно закладывали только 400 га новых виноград-
ников, то в 2006, 2007 годах заложены соответственно
2,1 и 2,8 тыс. га. К сожалению, начиная с 2009 года, на-
блюдается значительное сокращение объемов заклад-
ки новых насаждений винограда (в 2009, 2010, 2011
годах посажено соответственно 743, 636 и 521 га) [1].
Низкая урожайность насаждений, большие затраты
ручного труда и высокий ценовой диспаритет виногра-
да и материально-технических ресурсов обусловили
рост себестоимости винограда и, как следствие, сниже-
ние экономической эффективности отрасли, а в отдель-
ные годы – ее убыточность.
Положение в области (как и во всей Украине) ос-
ложняется также вследствие закладки виноградников
на значительных площадях посадочным материалом
низких санитарно-селекционных категорий, что не
дает возможности создавать полноценные насажде-
ния. Закладка виноградников импортными саженцами
не решает эту проблему, поскольку данный посадоч-
ный материал в большинстве случаев не соответствует
нашим экологическим условиям и приводит к распро-
странению системных заболеваний насаждений.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  39

Из-за необоснованно низких закупочных цен на ви-
ноград и роста стоимости материально-технических
ресурсов значительное количество виноградарских
предприятий, особенно те, которые не имеют своей пе-
реработки, отказываются от выращивания винограда.
Наряду с вышеуказанными факторами, к основным
проблемам развития отрасли следует отнести также
значительное снижение уровня механизации произ-
водства, отсутствие системы подготовки и переподго-
товки кадров специалистов и рабочих массовых про-
фессий и прочее.
Продолжает оставаться сложной ситуация в вино-
дельческой отрасли. Негативно влияет на ее развитие на-
личие противоречий между потребностью винодельчес-
кого производства в сырье и возможностями сырьевой
базы. Значительная часть винодельческих предприятий,
особенно заводов первичного производства, требуют об-
новления оборудования из-за его старения и износа.
К негативным факторам следует отнести также от-
сутствие контроля за качеством винодельческой про-
дукции, что обусловило появление на внутреннем
рынке низкокачественной, фальсифицированной про-
дукции, которая не соответствует требованиям нор-
мативной документации и ставит производителей в
неравные экономические условия. Требует решения
также проблема уменьшения импорта виноматериа-
лов и вина [4].
Всесторонний анализ сложившейся ситуации по-
зволил ученым Национального научного центра «Ин-
ститут виноградарства и виноделия им. В.Е. Таирова»
сделать следующие выводы.
Сложная ситуация в виноградарско-винодельчес-
кой отрасли обусловлена:
- нерациональным размещением виноградников,
без учета агроэкологических условий, подбора сортов
и схем посадки виноградников;
- нарушением технологии закладки и выращивания
- неблагоприятной ценовой ситуацией на рынке ви-
нограда и материально-технических ресурсов;
- неэффективной структурой управления отраслью
и организационным разъединением субъектов вино-
градарско-винодельческого подкомплекса;
- несовершенством действующего законодательства
по вопросам виноградарско-винодельческой отрасли;
- отсутствием паритетных экономических отноше-
ний между субъектами интеграционной структуры
«производитель винограда – производитель вина»;
- отсутствием материальных стимулов и низкими
доходами работающих в виноградарстве;
- отсутствием необходимых инвестиций для созда-
ния современной материально-технической базы пи-
томниководческих хозяйств;
- отсутствием системы подготовки и переподготов-
ки специалистов и рабочих массовых профессий [5].
Преодоление негативных тенденций и обеспечение
устойчивого развития отрасли необходимо осущест-
влять по следующим направлениям:
1. Сортовая структурная перестройка отрасли с це-
лью восстановления площади насаждений и повыше-
ния их урожайности, которая предусматривает заклад-
ки виноградников:
- сортами столового направления до 18–20% от об-
щей площади насаждений, в рамках конвейера про-
изводства в соответствии с эколого-климатическими
условиями микрорайона: очень ранних сроков созрева-
ния – 22%, ранних – 22%, средних – 17%, средне-позд-
них – 17% и поздних – 22%;
- техническими сортами шампанского направления
(Шардоне, группа Пино, Сухолиманский белый, Тель-
ти-курук) до 10% от общей площади;
- техническими белыми сортами (в т.ч. мускат-
ными и коньячного направления) – 25–30% от общей
площади;
- техническими красными сортами (в т. ч. мускат-


винограда; ными) – 35–40%;

виноградарство
Таблица 1
Динамика площадей, урожайности и валового сбора винограда в
сельскохозяйственных предприятиях Одесской области за 2001–2014 годы
Общая площадь в т.ч. плодоносящих Валовый сбор Урожайность
Годы
насаждений, тыс. га насаждений, тыс. га винограда, тыс. т винограда, ц/га
2001 34,3 30,6 86,5 28,3
2002 33,9 29,8 87,7 30,5
2003 32,8 28,6 101,5 35,5
2004 33,1 28,1 77,5 27,6
2005 32,9 27,1 76,9 28,3
2006 31,6 24,8 69,1 27,9
2007 33,1 23,5 80,6 34,3
2008 33,0 23,0 85,0 37,0
2009 31,9 23,1 116,9 50,5
2010 28,5 20,8 93,9 45,0
2011 28,7 22,2 120,2 54,1
2012 29,1 21,9 212,3 72,9
2013 25,8 21,3 256,6 90,1
2014 27,5 20,3 263,6 95,9
 40  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
- сортами новой селекции с групповой устойчиво-
стью к абиотическим и биотическим факторам среды
– 15–20% (Мускат одесский, Рубин Таировский, Загрей,
Ароматный и др.).
2. Возрастная структурная перестройка, которая
предусматривает обновление 60% имеющихся про-
мышленных виноградников.
3. Оптимизация размещения виноградников на

основе детального учета агроэкологических условий
территорий (плодородия и эродированности почв, ре-
виноградарство
льефа, агроклиматических ресурсов), актуальность
которого связана, помимо прочего, с тем, что в бли-
жайшие 10 лет необходимо будет перезаложить ста-
рые малопродуктивные насаждения на площади около
20 тыс. га, что составляет более половины всех суще-
ствующих виноградников области.
4. Создание и ведение кадастра виноградников,
основанном на методах ампелоэкологической оценки
территории виноградников, который является Государ-
ственным документом и содержит следующую инфор-
мацию:
- географические и геодезические координаты каж-
дого виноградника;
- данные о владельце;
- год насаждения;
- сорт (в т.ч. подвой и привой);
- подробную характеристику экологических усло-
вий территории;
- состояние виноградника;
- урожайность и качество продукции;
- пораженность вредителями и болезнями;
- агротехнические мероприятия, проводимые на
винограднике.
Технология составления кадастра связана с ис-
пользованием географических информационных си-
стем (ГИС), которые позволяют проводить широкий
анализ геопространственной базы данных по землям
под виноградники, предоставляют возможность нака-
пливать огромный объем статистических данных по
каждому участку, упрощают сбор, систематизацию и
представление информации о виноградных насажде-
ниях. Применение таких приемов, как дистанционное
зондирование и мониторинг урожайности, оценка то-
пографических, почвенных и климатических условий
выращивания виноградников с использованием ГИС
позволяют определить связь между урожаем и эколо-
гическими характеристиками различных площадей на
территории массивов, занятых виноградниками.
5. Проведение постоянного мониторинга состояния
виноградников специалистами научных учреждений с
целью оказания консультативной помощи по приме-
нению комплекса необходимых агротехнических меро-
приятий.
6. Реконструкция виноградников и закладка новых
насаждений только сертифицированным посадочным
материалом.
7. Укрепление материально-технической базы ви-
ноградных питомников с целью увеличения производ-
ства сертифицированного посадочного материала.
Для этого необходимо ускорить закладку базовых
и сертифицированных привойных и подвойных маточ-
ников в условиях орошения (капельное и комбиниро-
ванное), внедрять прогрессивные способы хранения
черенков и саженцев, режимов стратификации при-
вивок, широко применять физиологически активные
вещества и полимерные материалы при выращивания
саженцев в школке.
8. Внедрение прогрессивных технологий закладки и
ухода за насаждениями.
В сфере технологий выращивания насаждений вне-
дрить в практику зональные адаптивные технологии
закладки и ухода за виноградниками, базирующиеся
на системном мониторинге агроэкологической среды.
Выполнение технологических операций в агротех-
нические сроки должно обеспечиваться за счет повы-
шения уровня механизации, закупки новой техники и
эффективного ее использования.
9. Проведение мониторинга фитосанитарного со-
стояния насаждений и внедрение интегрированной
системы защитных мероприятий против вредителей и
болезней.
10. Организация производства машин и орудий
для виноградарства и питомниководства на промыш-
ленных предприятиях области и стимулирование при-
обретения товаропроизводителями виноградарской
техники.
11. Совершенствование механизма регулирования
рынка столового винограда, создание сети оптовых
рынков сельскохозяйственной продукции и развитие
их инфраструктуры.
12. Гармонизация экономических интересов произ-
водителей сырья и перерабатывающих предприятий.
13. Осуществление научно-методического обеспе-
чения отрасли виноградарства научными учреждени-
ями [4].
Исследования показывают, что приоритетным
компонентом современного развития виноградарства
является прикладное использование научных дости-
жений. Ведь переход виноградарской отрасли и со-
ответствующих хозяйствующих субъектов на иннова-
ционную модель развития позволяет своевременно
реагировать на динамические изменения рыночной
экономики и окружающей природной среды.
С целью оптимизации планирования производства
продукции на перспективу использована экономико-
математическая модель обеспечения получения мак-
симальной прибыли виноградарско-винодельческого
подкомплекса Одесской области, которая базируется
на обеспеченности подкомплекса необходимым ре-
сурсным потенциалом, научно обоснованных нор-
мах производственных затрат и внедрении еще ряда
инновационных преобразований организационного,
экономического и технологического характера. Для
оптимизации процесса производства продукции вино-
градарства и виноделия в Одесской области исполь-
зована линейная экономико-математическая модель,
которая включает 31 переменную, на которые накла-
дываются 38 ограничений.
Z= Xfj max (j J, f F), где
Z – максимальная прибыль виноградарства Одес-
ской области, млн. грн.,
J – совокупность соответствующих видов деятель-
ности;
F – совокупность результативных показателей.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  41
В качестве критерия оптимальности нами был выбран
показатель максимума валовой прибыли от реализации
продукции виноградарства и виноделия при экономичес-
ки обоснованном уровне производственных затрат.
При условии оптимизации площадей виноградных
насаждений (использование земельных ресурсов со-
гласно требованиям научно-обоснованной системы
размещения виноградных насаждений с учетом эко-
логических условий, закладки сертифицированным
посадочным материалом) и производственной струк-
туры, повышении урожайности, плановые уровни про-
изводства продукции превышают средние уровни за
период 2007–2011 годов в 3,5 раза.
Реализация программы развития виноградарской
отрасли и внедрение комплекса организационных, эко-
номических и технологических инновационных преоб-
разований позволяет значительно повысить экономи-
ческую эффективность виноградарства и виноделия.
Согласно проекту, предусмотрено увеличение объемов
производства продукции виноградарства в натураль-
ном выражении: технических сортов винограда в 2,3
раза, а столовых – в 13,6 раз. По прогнозу размер ва-
ловой прибыли составит 3005,5 млн. грн., а рентабель-
ность – 48,6%.
ВЫВОДЫ
Предлагаемая программа преобразования отрас-
ли позволит создать благоприятные условия для ее
стабилизации и дальнейшего эффективного функцио-
нирования с целью насыщения внутреннего рынка ка-
чественной конкурентоспособной продукцией, а также
повышения ее экспортного потенциала.
ЛИТЕРАТУРА
1. Белоус І.В. Інноваційний розвиток галузі виноградарства України
як складова ефективної інтеграції її у світовий економічний простір/
І.В. Белоус // Сб. «Науковий вісник» Одеського державного економічного
університету. Одеса, 2009, № 13, с. 7–15.
2. Белоус І. В. Передумови створення виноградно-виноробного кла-
стеру в Одеській області / І.В. Белоус // Науковий вісник Одеського дер-
жавного економічного університету, 2013, № 19, с. 38–40.
3. Белоус І.В. // Проблеми економіки та управління національним го-
сподарством: матер. Міжнар. наук.-практ. конф. / И.В. Белоус. Одеса, Ялта,
2013.
4. Белоус И.В. Современное состояние и перспективы развития ви-
ноградарства и виноделия Одесской области Украины / И.В. Белоус //
Интеграционная система образования, науки и производства в совре-
менном информационном пространстве: материалы Международной
научно-практической конференции (Тернополь, 29–30 апреля, 2014 г.).
Тернополь, 2014.
5. Власов В.В. Ампелоекологічні дослідження як один із кроків
поліпшення виноградарської галузі в Україні/ В.В. Власов, Ю.Ю. Булаєва
// Виноградарство і виноробство: міжв. Тем. Наук. зб. Одеса: ННЦ «ІВіВ ім.
В.Є. Таїрова», 2010, Вип. 47, с. 24–27.
6. Власов В.В. Проблеми виноградарства України і аналіз напрямів їх
вирішення/ В.В. Власов, Л.П. Гінгін //Аграрний вісник Причорноморя: зб.
наук. праць. Одеса: ОДАУ, 2012.
УДК: 634.22 (478)
НОВЫЕ РАЙОНИРОВАННЫЕ
СОРТА СЛИВЫ МЕСТНОЙ И
МИРОВОЙ СЕЛЕКЦИИ
В РЕСПУБЛИКЕ МОЛДОВА
ЖУРАВЕЛЬ А., кандидат сельскохозяйственных наук,
КОЗМИК Р., кандидат сельскохозяйственных наук,
ТЕРЕНТИЙ П., научный сотрудник, Научно-практический
институт садоводства, виноградарства и пищевых
технологий
РЕЗЮМЕ. Приведены некоторые результаты сор-
тоизучения сливы по совершенствованию райониро-
ванного сортимента в Республике Молдова. Тринад-
цать новых сортов, 10 из семейства Prus domestica
L. – Piteştean, Centenar, Valor, Blue Free, Crasa oseni,
Pamiati Vavilova, Ajur-1, Super Prezident, Čačanska
Rana, Čačanska Lepotica и 3 из семейства Prunus
salicina L. – Angelino, Dlack Amber, Friar, изученых в
Научно-практическом институте садоводства, вино-
градарства и пищевых технологий Республики Мол-
дова, районированы и включены в каталог сортов
растений Республики Молдова в 2010–2015 г. Дана
краткая характеристика этих сортов.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: характеристика, новые сорта, слива,
селекция, сортоизучение, Республика Молдова.

ВВЕДЕНИЕ
садоводство
Молдова издавна славится культурой сливы, так как
почвенно-климатические условия этого региона наи-
более полно соответствуют ее биологическим особенно-
стям и позволяют получать наиболее высококачествен-
ную продукцию ценных ее сортов.
Слива в Молдове является основной косточковой
культурой и по занимаемой площади уступает только
яблоне. Широкое распространение сливы объясняется,
прежде всего, ее скороплодностью, высокой и стабиль-
ной продуктивностью, высокими вкусовыми качества-
ми плодов и хорошей приспособленностью к различ-
ным почвенно-климатическим условиям.
Широкое распространение сливы во многих стра-
нах мира и исключительная ее изменчивость опреде-
лили большое многообразие сортов, которых известно
более двух тысяч.
Исходя из требований интенсификации плодовод-
ства, основными задачами при селекции сливы в Ре-
спублике Молдова являются выведение и выделение
новых высококачественных консервных, десертных и
 42  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
универсальных сортов различных сроков созревания,
обладающих важнейшими производственно-биоло-
гическими признаками не ниже уровня лучших рай-
онированных сортов соответствующих сроков созрева-
ния по урожайности, качеству плодов, устойчивости к
болезням, вредителям и неблагоприятным факторам
внешней среды (А.М. Журавель, 2007).

МАТЕРИАЛЫ И МЕТОДЫ
садоводство
Работа по селекции сливы проводилась в селекци-
онных и коллекционных садах Научно-практического
института садоводства, виноградарства и пищевых
технологий. Объектами исследований являлись 128
сортов и гибридных форм: из которых 78 сортов и
форм относятся к сливе домашней (Prus domestica L.,
2n=48); 42 сорта алычи (Prunus cerasifera L., 2n=16);
8 сортов сливы японской (Prunus salicina L., 2n=16).
Сады по сортоизучению посадки 1995–2008 гг., схема
посадки – 6х3 м.
Исследования выполнены с использованием по-
левых и лабораторных методов согласно: «Программа
и методика интродукции и сортоизучения плодовых
культур» (1972), «Программа и методика сортоизучения
плодовых, ягодных и орехоплодных культур» (1999).
РЕЗУЛЬТАТЫ И ОБСУЖДЕНИЯ
В результате изучения, по комплексу положи-
тельных признаков, в сравнении с районированными
сортами, был выделен ряд сортов которые в период
2002–2010 гг. были переданы на Государственные сор-
тоиспытания.
По результатам производственного и Государствен-
ного сортоиспытания этих сортов, в каталог сортов
растений Республики Молдова на 2010–2015 включе-
ны сорта Crasa Oseni, Pamiati Vavilova, Ajur-1, Super
Prezident, выведенные в Научно-практическом инсти-
туте садоводства, виноградарства и пищевых техноло-
гий; Čačanska Rana, Čačanska Lepotica, Centenar, Valor,
Piteştean, Blue Free, из мировой селекции, относящиеся
к сливе домашней (Prus domestica L.). Angelino, Black
Amber, Friar, относящиеся к сливе японской (Prunus
salicina L.).
Краткая характеристика сортов Čačanska Rana,
Čačanska Lepotica и Valor приведена в журнале
«Agricultura Moldovei», nr. 7–8, 2006 г., сортов Crasa
Oseni и Pamiati Vavilova – в журнале «Pomicultura,
Viticultura şi Vinificaţia», nr. 2[38], 2012 г.
Ниже приводятся краткие характеристики сортов
раннее не опубликованные в Молдове.
Ajur-1. Получен от скрещивания сортов Ренклод
Храмовых х Stanley. Автор – А. Журавель. Утвержден
как сорт в 2013 г.
Деревья среднерослые с шаровидной, раскидистой
кроной средней густоты. Плодоносит в основном на бу-
кетных веточках и плодовых прутиках.
Цветет в средние сроки, сорт самоплодный.
Плоды крупные – 50–60 г, одномерные, округло-
овальные. Вершина округлая, основание с мелким
узким углублением. Плодоножка короткая, толстая.
Брюшной шов средней глубины, выделяющийся. Кожи-
ца плотная, темно-фиолетовая, покрыта интенсивным
восковым налетом. Мякоть зеленовато-желтая, нежная,
сочная, сладкая, приятного вкуса, содержит 18% сухих
веществ, 11,5% сахаров, 1,2 % кислот, 7,5 мг/% вита-
мина С.
Косточка средняя, овальная, свободно лежащая, со-
ставляет 4,3% от массы плода.
Деревья вступают в плодоношение на четвертый
год после посадки. Плодоносят обильно и регулярно,
урожайность – 15–20 т/га. Сорт устойчив к основным
болезням и вредителям сливы, толерантен к шарке.
Плоды созревают в третьей декаде августа, транс-
портабельны, универсального использования.
Super Prezident. Получен от скрещивания сортов
President X Soperniţa. Автор – Журавель А.М. Утвержден
как сорт в 2014 году.
Дерево среднерослое с шаровидной кроной средней
густоты. Скелетные ветви отходят под большим углом.
Плодоносит в основном на букетных веточках и пло-
довых прутиках.
Цветет в средние сроки, сорт самоплодный.
Плоды очень крупные – 60–70 г. Одномерные,
овальные, асимметричные. Кожица плотная, краснова-
то-фиолетовая, со средним восковым налетом. Мякоть
светло-зеленая, сочная, волокнистая, кисло-сладкая,
содержит 17–19% сухих веществ, 10% сахаров, 1,1%
кислот, 8,2 мг/% витамина С. Косточка средняя, хорошо
отделяется от мякоти.
Деревья вступают в плодоношение на четвертый
год после посадки. Плодоносит обильно и регулярно,
урожайность – 15–20 т/га. Сорт не требователен к ус-
ловиям произрастания. Обладает комплексной устой-
чивостью к основным болезням сливы, в том числе и
к шарке.
Плоды созревают в конце сентября, транспортабель-
ны, универсального использования, способны хранить-
ся в условиях холодильника при температуре -1оС в
течение трех месяцев, сохраняя нормальный внешний
вид и высокие вкусовые достоинства.
Piteştean. Выведен в Румынии. Tuleu Timpuriu х
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  43
Rivers Timpuriu. Авторы – Cociu V., Roman R. Утвержден
как сорт в 1981 г.
Дерево среднерослое, конической формы, с гу-
стой кроной. Скелетные ветви относительно тол-
стые. Плодоношение сосредоточено в основном на
букетных веточках. Цветки сравнительно мелкие,
типа Tuleu gras, пылники без пыльцы, пестик чуть
выше тычинок.
Цветет в средние сроки. Сорт с мужской стерильно-
стью. Лучшие опылители: Stanley, Ana Spath, Blue Free,
Renclod Althana.
Плоды крупные – 45–50 г, овальные, слегка асим-
метричные. Брюшной шов широкий, мелкий. Окраска
плода темно-фиолетовая, почти черная, с интенсивным
восковым налетом. Мякоть желтовато-зеленая, хряще-
ватая, достаточна сочная, очень приятного вкуса, со-
держит 15% сухих веществ, 10% сахаров, 0,98% кислот,
14,08 мг/% витамина С. Косточка средняя, хорошо от-
деляется от мякоти.
Вступает в плодоношение рано, на 4-й год после по-
садки. Урожайность – 20–25т/га. Устойчив к основным
болезням сливы.
Плоды созревают в конце июня, транспортабельны,
предназначены для потребления в свежем виде.
Зона возделывания: местоположения с повышенной
влажностью почвы и воздуха.
В отдельные годы при высокой температуре и низ-
кой влажности воздуха во время цветения, цветы могут
быстро подсыхать и не образовывать завязь.
Centenar. Выведен в Румынии (Tuleu Gras x Rivers
Timpuriu). Авторы – V. Cociu, E. Butbac. Утвержден как
сорт в 1978 г.
Дерево среднерослое, крона округлой формы сред-
ней густоты. Плодоносит в основном на плодовых пру-
тиках и букетных веточках.
Цветет в средние сроки, цветки с мужской стериль-
ностью, лучшие опылители: Kabardinskaia Ranniaia,
Silvia, Čačanska Lepotica.
Плоды средние и крупные, с массой 30–45 г, одно-
мерные, удлиненно-овальные, асимметричные. Вер-
шина округлая, основание с мелкой, узкой воронкой.
Брюшной шов мелкий, малозаметный. Плодоножка
короткая. Кожица плотная, темно-синяя, покрыта ин-
тенсивным восковым налетом. Мякоть светло-зеленая,
плотная, сочная, кисло-сладкая, очень хорошего вкуса,
содержит 14–17% сухих веществ, 9,4% сахаров, 0,9%
кислот, 8,8 мг/% витамина С. Косточка средняя, оваль-
ная свободнолежащая, составляет 3,5% от массы плода.
Деревья вступают в плодоношение на 4-й год после
посадки. Урожайность высокая – 20–25 т/га. Устойчив к
основным болезням, толерантен к шарке.
Плоды созревают 1–10 августа, транспортабельны,
универсального использования.
Blue Free. Выведен в США (Stanley x Prezident). Ут-
вержден как сорт в 1947.
Дерево среднерослое, обратноконической формы, с
редкой кроной. Скелетные ветви отходят под большим
углом. Листья темно-зеленые, блестящие. Пробужда-
емость почек и побегообразовательная способность
средняя.
Цветет в средние сроки. Сорт самоплодный, хоро-
ший опылитель для других сортов. Лучшие опылители:
Stanley, President, Ruth Gerschtetter.
Плоды крупные – 55–65г, эллипсовидные, асим-
метричные. Брюшной шов широкий и глубокий, делит
плоды на две неравные части. Кожица темно-синяя с
интенсивным восковым налетом. Мякоть желтая, соч-
ная, плотная, кисло-сладкая, приятного вкуса, содержит
18–19% сухих веществ. Косточка средняя, хорошо отде-
ляется от мякоти.
Вступает в плодоношения рано, на 4-й год после по-
садки и плодоносит обильно и регулярно. Урожайность
– 20–25т/га. Отличяется комплексной устойчивостью к
основным болезням сливы.
Плоды созревают в начале сентября, транспорта-
бельны, универсального назначения, хороши для упо-
требления в свежем виде и получения высококачес-
твенного чернослива.
Angelino. Выведен в США, Калифорния (Queen Ann,
свободное опыление). Утвержден как сорт в 1967г.
Дерево среднерослое, с округлой, густой облиствен-
ной кроной.
Цветет в средние сроки, самоплодный. Лучшие опы-
лители: Black Amber, Friar, Black Star и сорта алычи
(Prunus Cerasifera), совпадающие по сроку цветения.
Плоды крупные – 50 г и более округлой формы, слег-
ка приплюснутые. Кожица тонкая, бордово-гранатовая,
с многочисленным количеством подкожных точек.
Мякоть желто-оранжевая, средней плотности, уме-
ренно сочная, ароматная. Косточка мелкая, плотно при-
легающая к мякоти.
Деревья рано вступают в плодоношение, на 3-й год,
в значительной степени подвержены заболеванию кля-
стероспориозом.
Плоды созревают в конце августа, транспорта-
бельны.
Black Amber. Выведен в США, Калифорния (Frar x
Queen Rosa). Является одним из самых популярных сор-
тов в США и странах Средиземноморья.

Дерево среднерослое, с густой хорошо облиственной
кроной, типичный для японской сливы удлиненными
садоводство
листьями.
Цветет в средние сроки, самобесплодный, хорошие
опылители Friar, Santa Rosa и сорта алычи (Prunus
Cerasifera) совпадающие по сроку цветения.
Плоды крупные – 65 г и более, округлые. Кожица
тонкая, бордово-гранатовая. Мякоть желтая, приятного
вкуса, ароматная. Косточка мелкая, плохо отделяется от
мякоти.
Деревья рано вступают в плодоношение, на 3-й год,
в значительной степени подвержены заболеванию кля-
стероспориозом.
Плоды созревают в начале августа, транспорта-
бельны.
Friar. Выведен в США, Калифорния. Дерево средне-
рослое, обратнопирамидальной формы. Цветет в ран-
ние сроки.
Плоды крупные – 75–80 г и более, форма плода
округлая, слегка сплюснутая. Кожица темно-фиолето-
вая, с многочисленным количеством подкожных точек,
покрыта восковым налетом.
 44  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

Мякоть желтая, сочная, приятного вкуса, ароматная. УДК: 634.11; 632.3.

Косточка хорошо отделяется от мякоти.
Лучшие опылители: Black Amber, Santa Rosa, Ozark
Premier, Morettini-355, Laroda.
Плоды созревают во второй декаде августа.
ДИАГНОСТИКА ВИРУСА
ВЫВОДЫ ЯМЧАТОСТИ ДРЕВЕСИНЫ
ЯБЛОНИ МЕТОДОМ


1. Вновь районированные сорта сливы домашней

различных сроков созревания, позволяют получать све-
садоводство

жую продукцию со второй половины июля (Čačanska

Rana, Piteştean), до конца сентября (Super Prezident,
Crasa Oseni, Blue Free).
2. Плоды сортов Čačanska Rana, Piteştean, Pamiati
Vavilova, Crasa Oseni десертного направления, обладают
отличными вкусовыми достоинствами.
3. Плоды остальных сортов универсального исполь-
зования.
4. Все сорта обладают высокой и стабильной уро-
жайностью (15–25т/га), ранним сроком вступления
в плодоношение (4-5-й год), высоким качеством и
привлекательным внешним видом плодов (масса –
50–70 г).
5. Плоды практически всех сортов транспортабель-
ны, а у сортов Crasa Oseni, Super Prezident и Blue Free,
они способны храниться, в условиях холодильника, до
3-4 месяцев, сохраняя нормальный внешний вид и вку-
совые качества.
6. Впервые внесены в Каталог Сортов Растении для
Республики Молдова 3 сорта сливы японской – Angelino,
Black Amber и Friar.
7. Новые районированные сорта сливы японской
различных сроков созревания позволяют получать све-
жую продукцию в течение августа месяца.
8. Новые районированные сорта сливы японской по-
зволяют диверсифицировать свежее потребление фрук-
тов населением.
ЛИТЕРАТУРА
1. Еремин Г.В., Витковский В.Л. Слива. Москва, Изд-во «Колос»,
1980, 255 с.
2. Журавель А., Рапча М., Короид А., Грицкан С., Магер М. Слива.
Кишинев, 2007, 234 с.
3. Программа и методика интродукции и сортоизучения плодо-
вых культур. Кишинев, Изд-во «Штиинца», 1972, 59 с.
4. Программа и методика сортоизучения плодовых, ягодных и
орехоплодных культур. Орел. Изд-во ВНИИСПК, 1999, с. 608.
5. Bellini E., Nencetti V. Miglioramento genetico e varitale del susino.
Revista di Fructicoltura, 1993, 5, p. 23–49.
6. Cociu V., Botu I., Minoiu N., Pasc I., Modoran I. Prunul. Editura
Conphus, 1997, p. 434.
7. Weienberger I.H., Plums (in Abvances in Fruit Briding Ed. By
I. Janiek and I. Moore. Purdue Universing Press), 1975, p. 336–347.
НАУЧНАЯ РЕЦЕНЗИЯ – И. Доника, доктор хабили-
тат с/х наук.
Материал представлен 3.08.2015,
ПОЛИМЕРАЗАЦЕПНОЙ
РЕАКЦИИ
ПРОДАНЮК Леонид Николаевич,
научный сотрудник лаборатории
вирусологии
(prodaniuc2004@rambler.ru),
Научно-практический
институт cадоводства,
виноградарства и пищевых
технологий
РЕЗЮМЕ. В статье описываются результаты ис-
следований по диагностике вируса ямчатости дре-
весины яблони методом полимераза-цепной реакции
(ОТ-ПЦР). Метод отработан на примере молдавских
изолятов вируса ямчатости древесины яблони. Полу-
ченные результаты позволяют рекомендовать приме-
нение метода ОТ-ПЦР в системе сертификации плодо-
вого посадочного материала.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: яблоня, вирус, ямчатость древесины,
диагностика, праймер, полимераза-цепная реакция.
Вирус ямчатости древесины яблони (ВЯДЯ) впервые опи-
сан в США в 1954 году. Долгое время возбудитель оставался
не идентифицированным. Лишь в 1986 году после успешного
переноса возбудителя на индикатор Nicotiana occidentalis 37B
была изучена его этиология. Возбудитель болезни ямчатости
древесины яблони является вирусом, частицы которого имеют
нитевидную форму размером около 800х12-13 нм. Он являет-
ся вторым после хлоротической пятнистости листьев яблони
по распространенности и вредоносности вирусом поражаю-
щим семечковые культуры [1]. Вирус ямчатости древесины
яблони является латентным вирусом. Он не вызывает види-
мых симптомов на сортах. Симптомы ямчатости проявляются
на древесном индикаторном растении Virginia crab. (фото 1).
Определённые штаммы ВЯДЯ являются возбудителями следу-
ющих заболеваний яблони, груши и айвы: пожелтение жилок
груши и красной пятнистости, сажистой кольцевой пятнисто-
сти айвы, каменистость плодов груши, зелёной морщинисто-
сти плодов яблони. Обнаружение вируса возможно только с
применением специальных методов диагностики, одним из
которых является метод полимераза-цепной реакции.
Полимераза-цепная реакция (ПЦР) – экспериментальный
метод молекулярной биологии. В основе метода лежит много-
кратное удвоение определённого участка ДНК при помощи
ферментов в исскуственных условиях (in vitro). В результате
нарабатывается ДНК достаточное для визуальной детекции.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  45
При этом происходит копирование только того участка ко-
торый удовлетворяет заданным условиям и только в случае
если он присутствует в исследуемом образце. Этим методом
проводят диагностику вирусных инфекций. Чувствительность
метода значительно превосходит таковую у иммунологичес-
ких и микробиологических методов. Специфичность ПЦР для
всех вирусных, микоплазменых и большинства бактериальных
инфекций достигает 100%.
Согласно Европейской системе сертификации посадочно-
го материала, вирус ямчатости входит в основную группу ви-
русов яблони, на которые необходимо проводить тестирова-
ние плодового посадочного материала семечковых культур.
Целью нашей работы была отработка метода ОТ-ПЦР к
вирусу ямчатости древесины яблони, используя праймеры
предложенные фирмой производителем набора для проведе-
ния ОТ-ПЦР примере молдавских изолятов ВЯДЯ. Предвари-
тельно, нами были протестированы сорта яблони, представ-
ляющие селекционный и хозяйственный интерес методом
иммуноэлектронной микроскопии ИЭМ.
Отобранные нами вирусные образцы сортов яблони были
перенесены на травянистый индикатор Nicotiana occidentalis
37В (фото 2). Растения, на которых были получены симптомы,
и плоды заражённой Virginia crab использовались нами для
проведения ОТ-ПЦР.
Фото 1. Симптомы ямча- Фото 2. Симптомы виру-
тости древесины яблони са ямчатости древесины
на Virginia crab яблони на индикаторе
Nicotiana occidentalis 37В
(просветление жилок
2-3 порядка)
Используя набор для выделения тотальной РНК (Фирмы
QUIAGEN) [5], мы провели выделение РНК из растительного
материала, а именно из заражённых ВЯДЯ листьев Nicotiana
occidentalis 37В, с симптомами и плодов Virginia crab. Выде-
ление тотальной РНК проводили согласно протоколу фирмы
производителя набора [5]. Результаты выделения представ-
лены на фото 3.
1 2
Фото 3. Электрофореграмма выделения РНК из об-
разцов
1 – Nicotiana occidentalis 37В
2 – Virginia crab
После проведения выделения тотальной РНК мы провели
ОТ-ПЦР с применением праймеров [4,3], рекомендованных
фирмой производителем диагностического набора.
Визуализацию результатов ОТ-ПЦР проводили методом
горизонтального электрофореза в агарозном геле. После
получения результаты электрофореза помещаем в транс-
илюминатор, просматриваем в ультрафиолетовом спектре
и фотографируем. Результаты ОТ-ПЦР отражены на фото 4.
М 1 2 3 4
Фото 4. Электрофореграмма результатов ОТ-ПЦР
молдавских изолятов
Как видно из электрофореграммы №4 образцы, 2 – 3 по-
казали положительные результаты.
Образец №2 – Nicotiana occidentalis 37B, образец №3 –
Virginia сrab.
Полученные нами результаты позволяют рекомендовать
ОТ-ПЦР для использования в работах по получению исход-
ных безвирусных клонов плодовых культур [2], а также для
диагностики вирусов в системе сертификации плодового по-
садочного материала. Протестированные нами сорта яблони
будут использованы в дальнейших работах по пополнению
и сохранению безвирусного генофонда Республики Молдова.
Диагностику вируса ямчатости древесины яблони (ВЯДЯ)
мы проводили в рамках билатерального проекта финанси-
руемого Центром Интернациональных проектов Академии

наук Республики Молдова под шифром 10.820.04.04/UA по
теме «Молекулярно-биологический анализ вируса ямчатости
садоводство
древесины яблони в коммерческих насаждениях Молдовы и
Украины и поиск устойчивых сортов».
ЛИТЕРАТУРА
1. Калашян Ю., Чернец А., Лукица В., Проданюк Л., Калашян Н., Полищук В.,
Будзанивская И. Вирус ямчатости древесины яблони в Молдове. Вестник Киев-
ского национального университета имени Тараса Шевченко, 2012, № 62, с. 61–64.
2. Barba M. Virus Certification of Fruit Tree Propagative Material in Western
Europe. In: Plant Virus Disease Control (edited by A. Hadidi, R.K. Khetarpal,
H. Koganezawa) APS Press, St.Paul, Minnesota, 1998, 288–293.
3. Kundu J.K/ The aplplication of RT-PCR assay for the detection of Apple stem
pitting virus and Apple stem grooving virus in four apple cultivars /J.K. Kundu//
Plant Protect. Sci, 2002, Nо 38, р.13–17.
4. Menzel W. Multiplex RT-PCR-ELISA compared with bioassay for the
detection of four apple viruses / W. Menzel, V. Zahn, E. Maiss // J.Virol. Meth, 2003,
Vol.110, р.153–157.
5. QIAGEN. One Step RT-PCR Kit Handbook. Quiagen, 2002, 39 p.
НАУЧНАЯ РЕЦЕНЗИЯ – А.М. Чернец, доктор биоло-
гических наук.
Материал представлен 10.08.2015,
 46  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
SCHIMBĂRILE CLIMATICE
ŞI IMPACTUL LOR ASUPRA
PRODUCERII CARTOFULUI

ÎN REPUBLICA MOLDOVA
pomicultură
Petru ILIEV, director de proiect instituţional, vicedirector pe
ştiinţă al IŞPHTA
Schimbările climatice cauzate, în primul rând, de
încălzirea globală reprezintă o provocare a mileniului,
prezentând o ameninţare pentru dezvoltarea durabilă.
Până în 2007 temperatura medie globală (terestră şi în
ocean) era cu 0,8oC mai mare decât în perioada prein-
dustrială (media pentru anii 1850–1899). Temperaturile
medii terestre au crescut cu 1oC. Rata încălzirii globale a
sporit de la 0,1oC, raportat la un deceniu din ultimii 100
de ani, până la 0,2oC, raportat la un deceniu, în ultima
perioadă de timp. Cele mai clare estimări ale încălzirii
globale, prognozate pe parcursul sec. XXI în cazul sce-
nariilor care nu presupun acţiuni suplimentare pentru
limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, indică o
creştere în continuare a temperaturilor medii cu valori
cuprinse între 1,8 şi 4oC (4,14,15).
Temperaturile înregistrate pe continentul euro-
pean au fost mai mari decât media globală. Ultimul
deceniu (2002–2011) a fost cel mai cald din istoria
Europei, temperatura la nivelul solului fiind cu 1,3°C
mai mare decât media de până la industrializare şi
cu 1oC mai mare în spaţiul combinat al mării şi us-
catului. Diverse pronosticuri arată că la sfârşitul sec.
XXI temperaturile în Europa ar putea fi cu 2,5–4oC mai
mari (cea mai rezervată estimare) comparativ cu me-
dia anilor 1961–1990 (5).
Cincisprezece dintre cei 19 ani din perioada 1996–
2015 au fost cei mai calzi ani de după 1850. Fenome-
nul de încălzire pe continentul european s-a manifestat
în felul următor: atât iernile, cât şi verile au devenit
mai calde, însă cu incertitudini de amplificare a schim-
bărilor în profil geografic. De exemplu, iernile devin mai
blânde şi mai secetoase în Europa de Est şi cea de Nord,
iar verile mai calde şi mai uscate în Europa de Sud şi de
Sud–Vest. Precipitaţiile atmosferice anuale în sec. XX
au înregistrat o creştere cu 10–40% în Europa de Nord
şi o diminuare (de până la 20%) în unele zone ale Euro-
pei de Sud. Mai multe zile cu ploi au fost înregistrate în
nordul Europei, iar mai puţine – în sudul continentului.
Precipitaţiile medii au crescut în cea mai mare parte a
Europei de Vest şi de Nord cu 20–40%, iar în Europa de
Sud şi, parţial, în Europa Centrală, iernile au fost mai
secetoase. Conform pronosticurilor, creşterea precipi-
taţiilor se va resimţi iarna în Europa de Nord, pe când
în multe alte zone pot fi înregistrate veri mai secetoase.
De asemenea, pe parcursul perioadei de vegetaţie vor
fi mai puţine ploi blânde şi mai multe abundente, în-
soţite de grindină. Va creşte nivelul râurilor în nordul
Europei, iar în sudul Europei va scădea nivelul apelor
în râuri şi lacuri, cu un risc sporit de secare a lor. Tot-
odată, se va înregistra un nivel mai mare al insolaţiei
şi al concentraţiei de CO2 în atmosferă. Perioada de ve-
getaţie va creşte în nordul Europei şi se va diminua în
sudul Europei.
Clima şi solurile reprezintă cea mai importantă re-
sursă naturală a Moldovei, care determină productivi-
tatea în agricultură şi serviciile în baza ecosistemelor.
La rândul lor, acestea asigură cu produse alimentare
circa jumătate din populaţia Moldovei, îndeosebi în
condiţiile economiei de tranziţie şi în cazul unor crize
politice, economice şi financiare globale sau locale.
Condiţiile climatice actuale în Republica Moldova
nu sunt suficient de favorabile pentru cultivarea car-
tofului, mai ales pentru cel de sămânţă. Temperaturi-
le ridicate, insuficienţa de umiditate, bolile virotice şi
vectorii de răspândire a lor reduc din potenţialul de
producţie, accelerează degenerarea ecologică şi virotică
a cartofului. Totodată, sunt şi condiţii care favorizează
producerea cartofului timpuriu de consum în perioada
primăvară–vară, de consum şi pentru sămânţă în pe-
rioada vară–toamnă (soluri bogate, aplicarea irigaţiei,
surplus de lumină), iar perioada lungă, fără îngheţuri,
permite a manevra cu perioadele de plantare şi chiar de
a obţine două recolte pe an. În acelaşi timp, constatăm
că pe parcursul ultimelor două decenii condiţiile clima-
tice au devenit tot mai instabile.
Creşterea temperaturilor anuale ale aerului în
R. Moldova, înregistrată înainte de anii 1990 (0,035oC
raportat la un deceniu), a fost urmată de o creştere
bruscă în ultimele două decenii (circa 0,58oC raportat
la deceniu).
O dovadă suplimentară a accelerării încălzirii regi-
onale o constituie şi faptul că cincisprezece ani dintre
cei mai torizi din istoria observărilor instrumentale din
Moldova revin ultimelor două decenii. În această peri-
oadă sectorul agricol al Republicii Moldova a fost grav
afectat din cauza secetelor, eroziunii solurilor, vântu-
rilor, furtunilor, ploilor abundente, grindinei, îngheţu-
rilor târzii de primăvară şi inundaţiilor. Conform cer-
cetărilor recente din domeniul schimbărilor climatice,
aceste fenomene sunt în mare măsură asociate cu în-
călzirea globală. În ţara noastră, temperaturile extreme
au un impact negativ, în primul rând, asupra mediului
rural, unde este concentrată o jumătate din populaţia
ţării şi circa o treime din forţa de muncă angajată în
agricultură. În general, Republica Moldova este situată
într-o zonă climaterică moderat continentală, cu unele
modificări datorate aflării ei în apropierea Mării Negre
şi influenţei aerului cald umed din zona mediteraneea-
nă. Uneori pătrund curente de aer rece de la Nord. Ano-
timpurile climatice sunt clar definite – o iarnă scurtă cu
puţină zăpadă şi o vară lungă, uneori foarte fierbinte şi
secetoasă. Temperaturile medii anuale ale aerului pe
ţară constituie 9,3oС ca medii integrale, dar diferă în
funcţie de zone, variind între 7,8 şi 9,9oС. Deşi în Mol-
dova se înregistrează temperaturi destul de înalte, pre-
cipitaţiile au un nivel scăzut, fiind în descreştere de la
nord-vest spre sud-est (de la 615 până la 485 mm).
Pronosticurile naţionale şi internaţionale climatice
pentru sec. XXI în Moldova (7,10,13,15), inclusiv para-
metrii agroclimatici, sunt destul de pesimiste din per-
spectiva impactului asupra agriculturii (tab. 1).
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  47

Fig. 1. Schimbarea temperaturii medii anuale a aerului în or. Chişinău (1891–2010)

Sursa: Raport de activitate 2010 al Serviciului Hidrometeorologic de Stat.

SRES sunt scenariile de emisii cumulative ale GES
(gaze cu efect de seră), A – înalt, B – jos.
Se presupune că o încălzire maximă a climei în Mol-
dova va fi înregistrată pe timpul iernii şi în anotimpu-
rile de tranziţie. Către anii 2080, temperaturile medii
negative de referinţă (-2,1oC) ar putea creşte până la
+2-4oC; temperaturile medii de primăvară şi toamnă
s-ar putea majora cu circa 40–50%. O încălzire mini-
mă relativă ar putea fi înregistrată în lunile de vară: cu
9–12% la începutul secolului şi cu circa o treime spre
sfârşitul acestuia. Este prognozată o creştere a precipi-
taţiilor în timpul iernii şi primăverii şi o diminuare a
acestora vara şi toamna (cu 20–30% către anii 2080).
În general, Republica Moldova se va confrunta cu ierni
mai calde şi mai umede, însă cu veri şi toamne mai
fierbinţi şi mai secetoase. Prin analogie, Moldova ar
putea avea ierni ca în Anglia şi veri ca în Grecia sau
Spania (6,13,15). Astfel, în conformitate cu tendinţele
care au loc, schimbările prognozate în clima Moldo-
vei (aridizarea în continuare) sunt nefavorabile pentru

Tabelul 1


Pronosticurile schimbării relative a temperaturii sezoniere a aerului şi precipitaţiilor
(%), comparativ cu clima din perioada de referinţă (sursa 5)
Temperatura, oC Precipitaţiile, mm
pomicultură
Scenariul Orizonturi temporare
Anotimpul
de emisie 1961– 2010– 2040– 2079– 1961– 2010– 2040– 2070–
1990* 2039 2069 2099 1990 2039 2069 2099
SRES A2 1,9 4,0 5,7 7,5 11,4 10,4
Iarna** -2,1 107
SRES B2 2,2 3,5 4,4 8,5 13,6 15,5
SRES A2 13,2 26,8 43,2 4,4 6,0 5,5
Primăvara 9,5 130
SRES B2 18,6 25,3 32,7 6,4 12,3 11,6
SRES A2 9,3 19,7 32,9 -7,8 -19,3 -30,2
Vara 19,8 207
SRES B2 11,8 18,3 23,8 -13,2 -16,7 -22,6
SRES A2 17,8 34,3 55,4 -6,07 -16,0 -17,6
Toamna 9,8 110
SRES B2 19,3 34,0 42,3 -6,2 -6,1 -6,8
SRES A2 1,7 3,4 5,4 -9,0 -38,0 -64,0
Media anuală 9,2 555
SRES B2 2,0 3,2 4,1 -17,0 -11,0 -23,0
*Perioada de referinţă.
**Schimbările temperaturilor de iarnă sunt date în termeni absoluţi, oC.
 48  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
ţară. Diminuarea anuală a precipitaţiilor, asociată cu
creşterea temperaturilor, conduce la un deficit grav de
umiditate şi o frecvenţă mare a secetelor, care afectea-
ză puternic sectorul agricol şi producerea cartofului,
dar şi economia ţării în ansamblu. Seceta în Moldova
este unul dintre cele mai periculoase fenomene ale na-
turii, reprezentând o trăsătură specifică a climei regio-
nale, condiţionate de distribuţia neuniformă în timp şi

spaţiu a precipitaţiilor atmosferice pe fondul valorilor
ridicate ale temperaturii aerului (7, 8, 10, 11).
pomicultură
La declanşarea secetelor contribuie mai mulţi fac-
tori: precipitaţiile atmosferice, rezerva de apă din sol
accesibilă plantei, umiditatea şi temperatura aerului,
evaporarea şi transpiraţia, viteza vântului etc., aceştia
fiind principalii parametri climatici care definesc starea
timpului umed moderat sau secetos.
La aceştia se mai adaugă şi alţi factori, ce de-
finesc caracteristicile suprafeţei active (trăsăturile relie-
fului, solului, adâncimea pânzei freatice, gradul de aco-
perire cu vegetaţie etc.), care, la rândul lor, determină
particularităţile fiziologice ale plantei (cum ar fi soiul
şi faza de vegetaţie, gradul de rezistenţă la uscăciune),
precum şi factorii ce evidenţiază influenţa antropică
asupra mediului (starea terenului şi agrotehnica folosi-
tă care pot duce la epuizarea apei din sol).
După intensitate, se deosebesc mai multe tipuri de
secete (7, 8, 10, 11): foarte puternice, puternice, mode-
rate, slabe.
Secete foarte puternice se semnalează în anii când
în perioada de vegetaţie cad mai puţin de 50% din
normă, iar temperatura medie a aerului depăşeşte
media climatică cu 3–4oC. Secete puternice se înregis-
trează atunci când cantitatea de precipitaţii constituie
60–70% din normă, iar temperatura medie a aerului în
această perioadă depăşeşte norma cu 2oC. Secete mode-
rate se semnalează în anii când cad 70–80% din norma
de precipitaţii, iar temperaturile sunt cu 1,0–1,5oC mai
ridicate.
Intensitatea secetelor este influenţată şi determi-
nată de factorii naturali şi umani, care participă cu o
pondere diferenţiată, în funcţie de anotimp, la faza de
vegetaţie şi lucrările agrotehnice etc.
Monitorizările climei arată că deficitul de precipi-
taţii atmosferice este caracteristic pentru întreg te-
ritoriul republicii. Probabilitatea apariţiei secetelor
foarte puternice (≤ 50% din norma climatică a preci-
pitaţiilor pe republică), cu consecinţe catastrofale în
unele luni ale perioadei de vegetaţie constituie 11–
41%. În contextul schimbărilor climatice, în ultimele
două decenii secetele puternice s-au semnalat mai
frecvent, ele devenind tot mai pronunţate. Aşadar,
în perioada anilor 1990–2015 pe teritoriul republi-
cii s-au înregistrat 11 ani (1990, 1992, 1994, 1996,
1999, 2000, 2001, 2003, 2007, 2011 2015) cu secete
de diferită intensitate, care au dus la scăderea recol-
tei şi a calităţii culturii de cartof. Ultimele patru se-
cete (una la fiecare 4 ani) au fost cele mai puternice.
Caracteristic pentru fenomenul secetelor este valoa-
rea coeficientului hidrotermic (CHT). Valoarea CHT
≥ 1,0 corespunde unei umidităţi suficiente, valoarea
CHT ≤ 0,7 corespunde unei clime secetoase, când va-
loarea CHT = 0,6 se înregistrează o secetă uşoară, iar
în cazul când CHT ≤ 0,5 – o secetă puternică şi foarte
puternică. Durata secetelor în Moldova variază de la
câteva zile până la câteva luni, poate chiar până la
câţiva ani (de ex., seceta continuă din 1945, 1946 şi
1947). Consecinţele secetei depind atât de gradul de
intensitate, perioada şi durata de acţiune, cât şi de
suprafaţa afectată. Reieşind din cele expuse, în con-
diţiile Republicii Moldova, pe parcursul perioadei de
vegetaţie a cartofului, în fiecare an apar fenomene de
secetă de diferită durată şi intensitate. Din punct de
vedere agronomic, stresul hidric se instalează atunci
când necesităţile plantelor în asigurarea cu apă de-
păşesc rezervele existente în mediu (Petcu, 2008).
Din aceste considerente, nu se recomandă cultivarea
cartofului fără asigurarea irigării.
Spre deosebire de alte calamităţi naturale, secetele
reprezintă un proces treptat cu consecinţe negative de
lungă durată. În consecinţă, pot suferi de foame zeci
şi sute de mii de oameni. De aceea, după estimările
pierderilor materiale (22%), secetele în lume cedea-
ză doar cicloanelor tropicale (30%), iar după efectul
social acest fenomen nu are asemănare. În Republica
Moldova secetelor le revine 12,5% din numărul total
de calamităţi (7-8).
REZULTATE
ŞI DISCUŢII
Impactul schimbărilor cli-
matice şi oportunităţi în pro-
ducerea cartofului:
 creşte efectul > CO2 care sti-
mulează creşterea > tempera-
turii;
 perioada de vegetaţie mai
lungă, posibilităţi de obţinere a
două recolte pe an;
 producerea seminţei mai ca-
litative în cultura a doua;
 creşterea costurilor de păs-
trare a cartofului din cultura
de primăvară;
 reducerea costurilor de păstra-
re a cartofului din cultura a doua;
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  49

utilizarea mai ineficientă a apei din cauza evapo-
rării mai intensive;

tuberculii cresc mai mari, ceea ce se asociază cu
sporirea recoltei;

creşte procentul de vitamina C, amidon şi substan-
ţă uscată;

scade nivelul de proteine, nitraţi, Mg, Zn;

creşte nivelul de CO2 care contirbuie la majorarea
conţinutului de substanţă solidă şi amidon >SU >
T: < SU;

se obţin mai mulţi tuberculi cu goluri în interior;

dereglări fiziologice ale plantelor, apariţia petelor
ruginii în tuberculi;

mai mulţi tuberculi încolţesc în sol şi se deformea-
ză;

pierderea mai timpurie a capacităţii de încolţire a
tuberculilor (degenerarea ecologică);

verile şi iernile calde scurtează perioada de păs-
trare;

mai mulţi tuberculi atacaţi de putregaiul uscat.
Boli şi dăunători:
 mai mulţi dăunători în sol, din cauza cărora se
reduce efectul rotaţiei culturii;
 apariţia mai timpurie a manei şi a altor boli. Mai
multe afide, tripşi, sârmari, nematoze, viroze etc.;
 creşterea impactului putregaiului brun, inelar,
umed şi uscat (Erwinia, Pentobacterium, Dickeya
increae şi Fusarium spp.);
 apariţia mai timpurie a gândacului de Colorado,
migrarea şi prezenţa lui mai mare în zonele de
Nord.
Stresurile temporare sau de lungă durată provoacă
un şir de schimbări morfologice, fiziologice şi biochimice
în plante, care afectează creşterea şi dezvoltarea lor şi
pot reduce esenţial productivitatea şi calitatea carto-
fului (17).
În ansamblu, temperaturile ridicate şi lipsa apei
din sol şi aer afectează puternic culturile de cartof
în cele mai importante fenofaze pentru acumularea
producţiei. Din punct de vedere agronomic, stresul hi-
dric se instalează atunci când necesităţile plantelor în
asigurarea cu apă depăşesc rezervele existente. Irigarea
plantaţiilor este una din condiţiile de bază pentru di-
minuarea impactului negativ al secetelor. De fapt, cul-
tivarea cu succes a cartofului nici nu poate fi concepută
Productivitatea cartofului în funcţie de zonele de cultivare în condiţii
de irigare şi fără irigare
Productivitatea medie, t/ha
zona de Nord
Grupa de maturitate a soiului
irigare fără irigare
Soiuri extratimpurii-timpurii 35-55
Soiuri semitimpurii-medii 37-60
Soiuri semitardive-tardive 36-54
fără asigurarea irigării. Impactul irigării este foarte mare
şi se manifestă prin creşterea mai rapidă şi uniformă a
plantelor, formarea mai viguroasă a foliajului, reducerea
temperaturii în aer şi în sol. Productivitatea medie a car-
tofului, în funcţie de soi şi zona de cultivare, în condiţii
de irigare şi fără irigare, variază între 50 şi 150%.
În cazul respectării tehnologiei de cultivare în con-
diţii de irigare, recoltele de cartof variază, în funcţie de
soi, între 35 şi 60 t/ha. În anii mai bogaţi în precipita-
ţii, soiurile performante înregistrează o recoltă de peste
30 t/ha fără irigare (tab. 2).
Reieşind din datele expuse în tabelul 2, constatăm
că zona de Nord a Republicii Moldova este cea mai fa-
vorabilă pentru cultivarea cartofului, iar aplicarea irigă-
rii contribuie la sporirea recoltei în toate zonele. Ţinând
cont de unele calcule prealabile ale producţiei obţinute,
raportată la costurile de cultivare, putem remarca că re-
coltele de cartof mai mici de 20 t/ha nu sunt profitabi-
le, astfel că producerea cartofului în Republica Moldova
trebuie să fie organizată numai în condiţii de irigare. Mai
mult decât atât, recoltele mai mici au şi o calitate mai
joasă a tuberculilor (mai mici în diametru, mai defor-
maţi etc.). Efectul irigării este şi mai evident atunci când
se resimte un deficit de apă în sol şi în atmosferă. Apli-
carea irigării joacă un rol important nu numai în aprovi-
zionarea plantelor cu apă, dar şi în optimizarea tempe-
raturii aerului, îndeosebi a solului. Cultivarea cartofului
în condiţii fără irigare sau irigare insuficientă duce nu
numai la reducerea recoltei, dar şi la diminuarea sem-
nificativă a calităţii. În plus, recoltele mai mici au şi o
calitate mai joasă a tuberculilor (mai mici în diametru,
creşte numărul tuberculilor mărunţi şi deformaţi etc.).
În cazul temperaturilor ridicate, în planta de cartof
au loc procese şi modificări biochimice şi fiziologi-
ce majore, uneori ireversibile, care pun în pericol viaţa
plantelor şi producţia (17). În urma experienţelor (18)
efectuate s-a constatat că reacţia cartofului la tempera-
turile ridicate depinde atât de faza de dezvoltare, cât şi
de particularităţile biologice ale soiului. Temperaturile
ridicate din prima parte a perioadei de vegetaţie au o
influenţă negativă asupra culturii.

La temperaturi ridicate, în condiţii de secetă,
temperatura frunzelor creşte cu mult comparativ cu
cea a aerului, moment în care stomatele se închid,
procesul de transpiraţie se întrerupe, frunzele se
pomicultură
ofilesc şi nu se mai produce fotosinteza. Respiraţia
părţii aeriene creşte în aşa măsură, încât duce
Tabelul 2
zona de Centru zona de Sud
irigare fără irigare irigare fără irigare
20-34 30-45 18-26 27-44 14-22
24-36 32-46 17- 27 24-36 12-18
22-35 24-33 12-18 16-22 4-12
 50  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
la consumarea aproape în totalitate a hidraţilor
de carbon formaţi. Ca urmare, stagnează formarea
sau creşterea tuberculilor, scade rata acumulării
producţiei, greutatea medie a tuberculilor, iar la tem-
peraturi ale solului de 24–25oC se reduce şi numă-
rul tuberculilor formaţi în cuib, tulpinile se alungesc,
suprafaţa foliară se diminuează. Tuberculii sunt mai
mici, deformaţi, iar uneori chiar deshidrataţi. Deshi-

dratarea are loc atunci când insuficienţa de apă din
sol coincide cu perioada de creştere intensă a tuber-
pomicultură
culilor. Totodată, s-a constatat că o importanţă mai
mare pentru creşterea şi dezvoltarea cartofului o au
temperaturile din timpul nopţii (5,14). Cartoful poate
înregistra recolte înalte şi la temperaturi de 30–35oC
pe timp de zi, dacă temperatura pe timp de noapte
nu este mai mare de 18oC. Dacă temperatura se ridică
noaptea până la 22oC, atunci rata formării tuberculi-
lor scade brusc, chiar dacă temperaturile nu depăşesc
ziua 25–27oC. Aşadar, toleranţa-reacţia cartofului la
încălzire este determinată mai mult de temperaturile
din timpul nopţii. În lipsa umidităţii, pentru necesi-
tăţile de transpiraţie planta foloseşte apa din tuber-
culi. Aceşti tuberculi nu se mai recuperează nici la
apariţia condiţiilor favorabile. Deshidratarea tubercu-
lilor şi pierderea lor în greutate se produce şi după
terminarea perioadei de vegetaţie, atunci când este
distrusă tufa, temperatura aerului este ridicată atât
ziua, cât şi noaptea, iar recoltarea întârzie. În procesul
de respiraţie în solul uscat tuberculii se pot veştezi
usor. Pentru evitarea pierderilor la recoltare este re-
comandată o irigare cu circa 150–200 m3 cu 1-2 zile
înainte de recoltare. Seceta, chiar şi de scurtă durată,
are repercusiuni negative asupra culturii de cartof şi
a calităţii producţiei. Plantele care au fost afectate de
secetă şi au trecut printr-o fază de ofilire vor resimţi
efectul acesteia pe parcursul întregii perioade de exis-
tenţă a lor. Seceta din prima perioadă de vegetaţie
a cartofului duce la dezvoltarea slabă a aparatu-
lui vegetativ aerian, plantele rămân mai mici,
cu suprafaţa foliară redusă, ceea ce influenţează
negativ creşterea ulterioară a tuberculilor. La mo-
mentul răsăririi, temperaturile ridicate şi deficitul
de apă reduc ritmul de creştere a rădăcinilor. Seceta
instalată după răsărirea plantelor inhibă stolonizarea
şi poate cauza resorbirea stolonilor, reducând astfel
numărul de tuberculi. Aceste procese sunt ireversibile,
chiar dacă ulterior umiditatea şi temperatura solului
revin la normă. Seceta şi temperaturile dintre faza
răsăririi şi îmbobocit inhibează dezvoltarea plante-
Fig. 2. Efectul temperaturilor
ridicate asupra încolţirii carto-
fului în sol
Sursa: Anca Baciu, 2013
lor şi prelungesc perioada de formare a tuberculilor.
Temperaturile ridicate şi deficitul de apă măresc rezis-
tenţa la difuziune a frunzei, reducând rata randamen-
tului fotosintezei.
S-a stabilit că pentru fiecare zi de secetă, producţia
scade în medie cu 500–600 kg/ha în luna iulie şi cu
700–800 kg/ha în luna august. Plantele afectate de
secetă prezintă următoarele semne distinctive:
- în primele faze ale dezvoltării plantele rămân
scunde şi capătă o culoare de verde–închis–albăstrui,
cu nuanţe de cenuşiu;
- dacă seceta durează mai mult timp, apariţia
următoarei fenofaze întârzie semnificativ;
- plantele înfloresc mai repede, florile sunt avortate
în faza de boboc şi cad; nu se formează baceele;
- la orele amiezii frunzele prezintă semne de ofilire;
- începe îngălbenirea prematură a frunzelor de la
baza plantei;
- apar o serie de boli de veştejire ca: Verticillium
şi Fusarium sp.;
- la tuberculi apar fenomene de puire, încolţire
falsă, filozitate etc.
Totodată, în anii secetoşi, cu temperaturi foarte ri-
dicate şi de durată, cum au fost secetele din anii 2003,
2007, 2011 şi 2015, recolta de cartof a fost compromisă
în toată ţara, excepţie făcând, chiar şi în condiţii de iri-
gare, soiurile extratimpurii şi timpurii. De exemplu, în
anul 2007 doar în 4 raioane din nordul ţării, unde tem-
peraturile în perioada de vegetaţie au fost mai blânde,
s-au obţinut recolte de cartof, însă producţia de tuber-
culi a fost sub nivelul mediu. Deficitul de apă din sol şi
aer, asociat cu temperaturi ridicate, produc o serie de
modificări fiziologice şi de calitate la tuberculi: ieşirea
din repaus şi încolţirea prematură, îmbătrânirea
fiziologică şi încolţirea filoasă, crăparea cojii, apariţia
cavităţii interioare, pătarea ruginie, înnegrirea pulpei,
scăderea rezistenţei la păstrare.
Pe fondul unei dezvoltări reduse a foliajului în con-
diţii fără irigare, încă de la începutul lunii iunie
s-a înregistrat senescenţa puternică a canopiei. Seceta
severă survenită încă de la începutul formării şi dez-
voltării tuberculilor, asociată cu temperaturile ridicate,
a dus la formarea creşterilor secundare ale tuberculi-
lor (puirea), depreciind calitatea cartofilor. Din cauza
condiţiilor climatice excesive s-au înregistrat pierderi
masive de producţie.
În procesul de multiplicare cartoful îşi pierde din
capacităţile reproductive şi degenerează. Acest proces
se amplifică în lipsa irigării, iar în anii secetoşi capătă
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  51

Tabelul 3
Impactul temperaturilor ridicate şi al deficitului de apă din perioada de vegetaţie
asupra pierderii capacităţilor reproductive ale tuberculilor, %
Elita, an obișnuit Elita, an secetos
Soiul Teren
Teren irigat Teren neirigat Teren neirigat
irigat
Riviera 2 12 8 19
Romano 4 16 11 24
Desiree 6 21 15 48

proporţii mari. Soiurile timpurii, având o perioadă de
vegetaţie mai scurtă şi un ritm mai rapid de creştere,
sunt mai puţin expuse acestui proces, în comparaţie
cu soiurile tardive. După un an cu temperaturi ridicate
păstrarea cartofului devine mai dificilă din cauza ieşirii
tuberculilor din repaus şi încolţirii lor toamna în depo-
zite, în scurt timp după recoltare.
În astfel de ani compromiterea recoltei a fost pro-
vocată de veştezirea puternică cauzată de atacul Fu-
sarium sp., aplicărea incorectă a irigaţiei (sporadic şi
în zile cu temperaturi ridicate), utilizarea soiurilor
medii şi semitardive, mai ales în zonele de Sud şi de
Centru ale republicii, şi a categoriilor inferioare ale
materialului de plantat. Nerescpectarea asolamen-
tului conduce la amplificarea atacurilor, care se ma-
nifestă iniţial prin veştezirea tufei, în mijlocul sezo-
nului, în perioada iniţierii şi formării tuberculilor, iar
mai târziu prin apariţia putregaiului uscat la baza
tuberculului (punctul unirii tuberculului cu stolonul).
În urma monitorizării cu atenţie a creşterii şi dez-
voltării plantelor în perioada de vegetaţie pe parcursul
ultimelor patru secete mari (2003, 2007, 2011, 2015)
s-a constatat că plantele sunt afectate nu doar din
cauza deficitului de apă. Plantele de cartof şi legumele
se cultivă pe terenuri irigate, iar deficitul de apă din
sol poate fi resimţit pe durata temperaturilor ridicate.
însoţite, pe parcursul perioadei de vegetaţie, de tem-
peraturi ridicate şi insolaţii puternice. Acestea depă-
şeau cu mult mediile optime de creştere şi dezvoltare
a plantelor de cartof şi a unor specii de legume. De
exemplu, morcovul şi varza cresc şi se dezvoltă bine la
temperaturi de 18–22oC, cartoful – la 18–24oC. Tempe-
raturile înregistrate în perioada de vegetaţie în aceşti
ani au depăşit valori de 35oC. Intensitatea mare a
radiaţiei solare a produs arsuri ale frunzelor şi a
provocat fenomenul de degenerare fiziologică (clima-
tică) a tuberculilor. În acelaşi timp, insolaţia puter-
nică a cauzat arsuri fructelor expuse direct acţiunii
razelor solare, precum şi altor culturi (tomate, ardei,
vinete, pepene verde, pepene galben, măr, struguri) etc.
Ca urmare, aceste fructe, uneori până la ¼ din numă-
rul total, au fost grav afectate, deshidratate şi, în fi-
nal, aruncate. Ulterior fructele fără arsuri vizibile, doar
înfierbântate, sunt predispuse proceselor de putrezire
a ţesuturilor sau maceraţiei. Seceta care durează mai
mult de 10 zile, însoţită de temperaturi ridicate, duce la
dezvoltarea putregaiului la cartof, cauzată de Fusarium
sp., iar la tomate şi ardei se dezvoltă putregaiul din vâr-
ful fructelor. Pentru producţia de cartof, temperaturile
ridicate din sol sunt mult mai periculoase decât cele
din aer. După răsărirea plantelor, temperaturile ridi-
cate ale solului duc la întârzierea procesului de tu-


În realitate, absenţa precipitaţiilor poate fi înregistra- berizare. Dacă temperatura solului depăşeşte 27–30°C
tă pe parcursul întregului an, la fel ca şi fenomenele şi umiditatea din sol este redusă, în timpul creşte-

pomicultură
de uscăciune şi secetă, ceea ce are un impact nega- rii tuberculilor se măreşte semnificativ şi procentul de
tiv asupra agriculturii. Pornind de la aceste dezidera- tuberculi puiţi, deformaţi şi cu încolţire falsă (Hooker,
te, am ajuns la concluzia că secetele în cauză au fost 1981, Lught, 1960, Bodlaender et al. 1964).

Tabelul 4
Gradul de atac al tuberculilor de cartof de Fusarium oxysporum şi F. solani.
în anii secetoşi, în comparaţie cu anii precedenţi

Ani secetoși în raport Numărul de soiuri Numărul și % de soiuri atacate Diapazonul gra-
cu anii precedenţi testate dului de atac, %
Numărul %
2003/2002 43/43 11/2 25/4,6 5-32/2-4
2007/2006 39/39 9/1 23/2,5 8-25/3
2011/2010 37/35 7/2 20/5,7 4-52/2-6
2015/2014 35/36 6/2 17/5,5 3-30/3-4
 52  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
În plantaţiile de culturi legumicole şi cartofi,
cu goluri, sau în plantaţiile tardive slab dezvoltate,
temperatura solului la suprafaţă s-a ridicat până la
55–60oC (tab. 4). La astfel de temperaturi ale solului
nu cresc nici buruienile, nemaivorbind de plantele
de cultură. Acest pericol persistă, mai ales, la plan-
tarea târzie a cartofului, practicată de unii produ-
cători din considerente că va fi recoltat mai târziu

şi cartoful se va păstra o perioadă mai îndelungată.
Ţinând cont de profilarea terenului în timpul plan-
pomicultură
tării şi formarea biloanelor până la răsărirea plante-
lor, razele solare puternice din luna mai şi, parţial,
din luna iunie vor ataca suprafaţa profilată a plan-
taţiei sub un unghi mai mare, temperaturile la su-
prafaţa solului şi în bilon ajungând la cote majore.
Aceasta duce în mod iminent la reţinerea creşterii
şi dezvoltării plantelor, dereglarea proceselor fizio-
logice, apariţia petelor ruginii şi a golurilor în pulpă,
iar uneori are loc deshidratarea tuberculilor aflaţi
în creştere.
Evidenţa temperaturii solului a fost efectuată în
câmpul de cartof plantat cu tuberculi încolţiţi ale so-
iului timpuriu Impala, tipul de sol – ciornoziom obiş-
nuit cu un conţinut de humus de 3,2%. Rezultatele
obţinute demonstrează că atunci când canopia este
bine dezvoltată şi acoperă rapid suprafaţa terenului,
temperatura la suprafaţa solului este cu aproximativ
8–9o mai mică comparativ cu temperatura aerului. Şi
invers, temperatura solului creşte odată cu reducerea
suprafeţei frunzelor şi apariţia golurilor supuse ata-
cului direct al razelor solare. Reglarea temperaturii
solului are loc şi sub influenţa irigării, or un teren cu
cartof acoperit şi umed se încălzeşte mai lent în com-
paraţie cu un teren uscat şi cu goluri. Plantaţiile de
cartof cu o canopie dezvoltată rapid şi viguros sunt
mai bine protejate de buruieni, deoarece acestea sunt
umbrite şi înăbuşite totalmente de tufele cartofului.
De exemplu, conform rezultatelor obţinute, masa şi
numărul buruienilor într-un câmp cu foliaj de circa 30
mii m2 sunt de 2-3 ori mai mare decât într-un câmp
totalmente acoperit de foliaj.
MĂSURILE DE ATENUARE, COMBATERE
ŞI ADAPTARE LA TEMPERATURI
RIDICATE ŞI SECETĂ
Problemele complexe, generate de schimbările
climatice ce se manifestă nu doar prin valori medii
anormale ale parametrilor, dar şi prin distribuţii care
Temperatura solului în câmpul de cartof, în funcţie de nivelul de dezvoltare a foliajului,
în condiţii de irigare la temperatura aerului de 28–30oC
Varianta
la suprafaţă
Sol neacoperit 47– 5
Foliaj cu suprafaţa de 30 mii m2 25–27
Foliaj cu suprafaţa de 35 mii m2 23–25
Foliaj cu suprafaţa de 40 mii m2 21–22
Foliaj cu suprafaţa de 45 mii m2 19–21
variază atât în funcţie de perioadele de timp, cât şi
de fenofazele de creştere şi dezvoltare a plantei de
cartof, impun noi abordări la nivelul producătorilor
de cartof, dar şi al cercetătorilor. Apar permanent noi
provocări legate de adaptabilitatea la noile condiţii
climatice şi la eficienţa utilizării imputurilor de că-
tre diferite tipuri de genotipuri. Conform multiplelor
cercetări ştiinţifice efectuate şi proiecţiilor interna-
ţionale, s-a constatat că odată cu creşterea tempe-
raturilor potenţialul global al producţiei de cartof va
scădea cu 18–32%. Însă dacă se vor lua măsuri de
adaptabilitate, această diminuare va fi de două ori
mai mică (18,19). Tot mai acute devin problemele
de schimbare a accentelor la efectuarea măsurilor
tehnologice, examinarea şi modificarea termenelor
tradiţionale de executare a unor lucrări de bază
(asolament, pregătirea terenului, plantat, recoltat)
prin transfer din primăvară în toamna anului pre-
cedent al lucrărilor de profilare a terenului, pentru a
diminua efectul de stres termohidric. Predicţiile pri-
vind limitarea consumului de apă în agricultură
şi creşterea temperaturilor impun nu numai schim-
bări esenţiale în managementul de fermă, dar şi
în obiectivele de ameliorare genetică, deoarece
resursele genetice sunt considerate drept unii din
pilonii de bază în soluţionarea multiplelor aspecte
legate de rezistenţă/toleranţă.
Pentru diminuarea impactului negativ, a deficitului
mare de umiditate în sol şi aer, creşterea rezistenţei
culturilor de cartof în condiţiile unui regim termic
înalt şi iradiere, se impun lucrări de ameliorare a car-
tofului, cum ar fi utilizarea surcelor sălbatice, a mar-
cherilor genetici cantitativi şi calitativi, care să con-
tribuie la obţinerea unor soiuri şi hibrizi cu un sistem
radicular mai bine dezvoltat, cu un grad mai eficient de
utilizare a apei şi a substanţelor nutritive, cerinţe mai
reduse pentru nutriţie şi apă.
De asemenea, e necesar să se efectueze:
* utilizarea soiurilor timpurii cu un ritm rapid de
creştere, iniţiere şi formare a tuberculilor;
* pregătirea terenului din toamnă, tăierea biloane-
lor;
* utilizarea materialului săditor calitativ, certificat,
de categorii superioare, nu mai jos de categoria biolo-
gică clasa A;
* încolţirea şi înrădăcinarea tuberculilor;
* plantarea timpurie, cu tuberculi încolţiţi, în biloane
realizate din toamnă, permite începutul acesteia cu 10-
12 zile mai devreme şi plasarea perioadei de vegetaţie
Tabelul 5
Temperatura colului, oC
la adâncimea de 5 cm la adâncimea de 10 cm
35–37 28–30
24–26 23–25
21–22 20–21
19–21 18–20
18–20 17–19
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  53
spre condiţii mai favorabile (temperaturi mai mici, zile
mai lungi);
* respectarea rotaţiei culturilor, cu revenirea carto-
fului pe acelaşi teren nu mai frecvent de o dată la 3-4
ani;
* utilizarea celei de-a doua culturi pentru reprodu-
cerea cartofului sănatos şi îmbunătăţirea calităţilor şi
condiţiilor de păstrare;
* respectarea acestor şi a altor măsuri vor reduce
considerabil impactul negativ al schimbărilor climati-
ce, va îmbunătăţi adaptarea culturii, va spori producti-
vitatea şi calitatea tuberculilor.
BIBLIOGRAFIE
1. Baciu A. Comportarea unor soiuri românești de cartof la stresul hi-
dric. Cartoful în România, vol. 22, nr. 1, 2, 2013.
2. Bărăscu N., Donescu V., Ianoși M. Efectele condiţiilor climatice extre-
me asupra producţiei și calităţii unor soiuri de cartof în anul 2012. Cartoful
în România, vol. 22, nr. 1, 2, 2013.
3. Bodlaender K., Lught C., Marinus J. The introduction of second-grow
in potato tubers. Potato Jurnal, Vol. 7, 1964.
4. Bodlaender K. B.A. (1963) Influence of temperature, radiation and
photoperiod in development and yield. In: The Growth of the Potato (Ed.
by J.D. Ivins and F.L. Milthorpe), p.199–210. Butterworth, London.
5. Burton W.G. (1996) Yield and content of dry matter: 1-The un-
derlying physiological processes. In: The Potato (ed. by W.G. Burton),
p. 84–155. Longman Scientific & Technical, Essex, England.
6. Chiru S., Olteanu G. Direcţii de cercetare abordate în România și
pe plan mondial la cultura cartofului. Cartoful în România, vol. 22, nr. 1,
2, 2013.
7. Climate change, impacts and vulnertability in Europe 2012.
8. Corobov R., Nicolenco A. New projection of Moldova’s climate chan-
ge in XXI century. In: Corobov R. (Ed.) Moldova’s climate change in XXI
century: the projection of changes, impacts, and responses, Chișinau, Elan
Poligraf, 2004.
9. Daradur M., Cazac V., Mihailescu C., Boian I. Monitoringul climatic și
secetele. Chișinău, S. n.,  2007 ( Tipogr. „Tanavius” SRL), 184 p.
10. Дарадур М.И. Изменчивость и оценки риска  экстрeмальных
условий увлажнения. А.Н.  Респ. Молдова.  Ин-т географии. Кишинэу,
2005, 198 с.
11. Duca Gh. și al. Seceta și metode de minimalizare a consecinţelor
nefaste. Chișinău, 2007.
12. Hazardurile naturale/aut. coord.: Valeriu Cazac, Ilie Boian, Nina
Volontir; red. șt. coord.: Ilie Boian. Chișinău, Editura Știinţa,  2008, 208 p.
13. Лассе Г.Ф. Климат Молдавской ССР. Гидрометеоиздат,
Ленинград, 1978, 375 c.
14. Leah T., Cerbari V. Eroziunea solurilor – factor de intensificare a
consecinţelor secetelor. In: Proceeding of the National Conference Secete-
le: pronosticarea și atenuarea consecinţelor. Chișinău, 2000.
15. Mihailescu C. Clima și hazardurile Moldovei – evoluţia, starea, pre-
dicţia. Chișinău, Editura Licorn, 2004, 192 p.
16. Minhas J.S. and Devendra Kumar (2005). Tuberization in heat to-
lerant hybrid HT/92-621 under controlled temperature conditions. Potato
Journal, 32:195-196.
17. Olteanu G., Chiru S., Ianoși M. Anomalii climatice în anul 2012 în
zona Brașov. Cartoful în România, vol. 22, nr. 1, 2, 2013.
18. Schimbările climatice în Republica Moldova. Impactul socioecono-
mic și opţiunile de politici pentru adaptare. Raportul naţional de dezvolta-
re umană în Moldova, 2009 – 2010, PNUD, 2009.
19. Therivel R., Ross B. Cumulative effects assessment: Does scale mat-
ter? Environmental Impact Assessment Review 27:365–385, 2007.
20. A. Wahid, S. Gelani M. Ashraf, and M.R. Foolad. Heat Tolerance in
Plants: An Overview, Environmental and Experimental Botany, Vol. 61,
No 3, 2007, p. 199–223.
21. Rykaczewska K. The impact of high temperature during growing
season on potato cultivars with different response to environmental
stresses. American journal of plant sciences, 2013, 4, 2386-2393.
22. Hijmans R.J. The effect of climate change on global potato produc-
tion. America Journal of Potato Researche (2003) 80:271-280.
23. Petcu, Elena. Impactul schimbărilor climatice asupra plantelor: se-
ceta. Editura Domino, 2008.
CZU: 664.3:635.621
SEMINŢELE DE STRUGURI 
MATERIE PRIMĂ RENTABILĂ
PENTRU PRODUCEREA
CO2EXTRACTELOR
Ludmila ODOBESCU, cercetător ştiinţific stagiar, Institutul
Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
REZUMAT. Seminţele de struguri sunt o sursă im-
portantă de substanţe liposolubile care ar putea fi extra-
se atât prin metodele tradiţionale, cât şi prin metoda de
CO2-extracţie.
Avantajele utilizării fluidului supercritic CO2 în calita-
te de solvent: nu este toxic, se separă uşor, are potenţial
de reciclare, este neinflamabil, se solvatează slab, pose-
dă viteze de difuzie mari, simplitatea verificării proprie-
tăţilor, transfer bun de masă, este ieſtin.
În acest articol sunt prezentate informaţii cu referire
la beneficiile seminţelor de struguri şi extracţia cu dioxid
de carbon în stare supercritică.
CUVINTECHEIE: seminţe de struguri, CO2-extracţia super-
critică, ulei, indice de aciditate, indice de peroxid, acizi
graşi.

INTRODUCERE
tehnologii alimentare
Metoda extracţiei cu CO2 supercritic permite obţinerea
de extracte sub forma lor cea mai naturală. CO2-extractele
sunt uleiuri obţinute printr-un procedeu tehnologic de ul-
timă generaţie, absolut ecologic, fară pierderea, degrada-
rea sau alterarea compuşilor.
Avantajele utilizării fluidului supercritic CO2 în calitate
de solvent: nu este toxic, se separă uşor, are potenţial de
reciclare, este neinflamabil, se solvatează slab, posedă vi-
teze de difuzie mari, simplitatea verificării proprietăţilor,
transfer bun de masă, este ieſtin.
Seminţele de struguri
Seminţele se formează prin dezvoltarea ovulelor în
urma fecundării. Ocupă centrul bobului. În fiecare se pot
afla câte 1-4 seminţe, în funcţie de numărul ovulelor fe-
cundate. De regulă, atestăm câte 2-3 seminţe. La soiurile
apirene seminţele lipsesc, deoarece la acestea ovarul se
dezvoltă fără fecundare.
Seminţele conţin două tegumente, unul intern şi altul
extern (acoperite cu cuticulă), endosperm şi embrion. En-
dospermul este format din celule bogate în ulei şi aleuronă.
Seminţele de struguri constituie 2–6% din masa fruc-
tului şi 1–4% din masa ciorchinilor, în funcţie de soiul vi-
ţei-de-vie. Masa conţinutului mediu de seminţe din tesco-
vină constituie 20–25%.
 54  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
Compoziţia chimică a seminţelor
Substanţe componente % Substanţe componente
Apă
30–40
Pentozani
4–5
Tanin
3–7
Polipeptide
0,5–2,0

tehnologii alimentare
În tescovina de struguri uscaţi se află 40–65% de se-
minţe cu un conţinut de 12–22% de ulei. Aceste seminţe
sunt considerate drept materie primă valoroasă pentru
prelucrare [1].
Seminţele de struguri prezintă o sursă valoroasă de
materie primă secundară obţinută la prelucrarea struguri-
lor şi sunt destinate preponderent pentru obţinerea uleiu-
lui tehnic şi alimentar, a enocoloranţilor şi antioxidanţilor
naturali.
În Republica Moldova se produc anual 2,0–2,5 mii tone
de seminţe de struguri [2].
Ulei din seminţe de struguri
În funcţie de soi şi regiunea de cultivare a strugurilor,
conţinutul de ulei în seminţe (calculat la subst. uscată) va-
riază de la 9,5 până la 20,0%. Deci, se pot produce de la
190 până la 512 tone de ulei din seminţe de struguri, care
e solicitat pe piaţa occidentală la un preţ de cca $70 per kg.
Conform datelor din literatura ştiinţifică, din soiurile
roşii se obţine mai puţin ulei decât din cele albe.
Uleiul din seminţe de struguri constituie o materie pri-
mă preţioasă pentru industria alimentară, farmaceutică şi
cosmetică [3]. Acesta conţine cantităţi însemnate de acizi
graşi nesaturaţi esenţiali, vitaminele E şi C, minerale pre-
cum zinc, cupru şi seleniu.
Dar cel mai important este că uleiul din seminţe de
struguri conţine cantităţi mari de antioxidanţi puternici
– procyanidine, resveratrol. Aceşti antioxidanţi sunt unii
dintre cei mai puternici, cunoscuţi în prezent, şi au efecte
majore în procesul antiaeging (de antiîmbătrânire).
Tot complexul biochimic şi energetic contribuie masiv
la menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate, fiind un
catalizator şi cofactor excelent în universul metabolic şi
energetic al celulei vii [4].
Uleiul alimentar din struguri are o compoziţie bio-
logic activă, conţine vitamine şi poate servi ca sursă de
bioflavonoizi, fiind utilizat în calitate de aditiv alimentar.
El poate fi folosit la fabricarea salatelor, conservelor, obţi-
nerea margarinelor, poate înlocui uleiul de măsline. Uleiul
de calitate superioară se utilizează în scopuri curative şi
dietetice [5].
Beneficiile pentru sănătate ale uleiului
din seminţe de struguri
Acest ulei este extras din seminţele a diverse tipuri de
struguri, în special soiuri pentru vin. El are o aromă plăcu-
tă, uşoară, gust de nucă, fiind unul dintre cele mai prefera-
te uleiuri utilizate de oameni.
De asemenea, uleiul dat este folosit în scopuri culinare,
pentru prepararea sosurilor, în salate, la marinare, la pră-
Tabelul 1
%
Proteine 0,2–0,5
Substanţe minerale 1–2
Uleiuri 8–10
Celuloză 44–57
jit şi copt. El mai este întrebuinţat în industria cosmetică
la fabricarea loţiunilor utilizate în tratamentul arsurilor
solare, a produselor pentru îngrijirea părului, a cremelor
pentru igiena corporală, a balsamurilor de buze şi a cre-
melor pentru mâini.
Totodată, uleiul din seminţe de struguri este benefic şi
pentru sănătate. El conţine nutrienţi benefici care prote-
jează pielea împotriva radiaţiilor UV (ultraviolete) dăună-
toare. Ajută la corecţia şi diminuarea efectelor punctelor
de îmbătrânire şi ale pielii pigmentate, cauzate de razele
ultraviolete. Consumul regulat de ulei din seminţe de stru-
guri protejează pielea împotriva arsurilor solare.
Uleiul din seminţe de struguri este bogat în acid li-
noleic, care contribuie la reducerea diferitor complicaţii
asociate cu diabetul.
În farmaceutică acest ulei se utilizează datorită efectu-
lui său citoprotector şi de regenerare a plăgilor, ceea ce se
datorează prezenţei în componenţa sa a compuşilor activi,
predecesori ai prostoglandinelor, tocoferolilor şi acizilor
graşi nesaturaţi. Studiile comparative efectuate au evi-
denţiat regenerarea şi epitelizarea mai precoce a plăgilor
tratate cu ulei din seminţe de struguri comparativ cu por-
ţiunile netratate [6, 7].
MATERIALE ŞI METODE
Calitatea uleiurilor vegetale poate fi determinată în
baza efectuării unor analize de laborator, fiind utilizate
metodele fizico-chimice, şi anume: indicele de aciditate,
indicele de peroxid şi conţinutul de acizi graşi în ulei.
Metode de obţinere a uleiurilor
În funcţie de conţinutul de substanţe lipidice prezen-
te în seminţele de oleaginoase, extracţia uleiului se poate
face prin presare la rece sau la cald ori prin extracţie cu
solvenţi organici.
Uleiurile presate la rece sunt obţinute prin expune-
rea materialului vegetal la presiune înaltă, doar cu aju-
torul proceselor mecanice – decorticarea şi presarea, fără
utilizarea tratamentului termic sau a solvenţilor. Aceste
uleiuri pot fi purificate prin decantare, filtrare sau centri-
fugare.
În cazul presării la cald, încălzirea materiei prime va
influenţa modificarea vâscozităţii uleiului care va contri-
bui la fluidificarea acestuia şi la obţinerea unui randament
mai mare. În schimb, sub acţiunea căldurii degradează
aroma şi culoarea uleiului, diminuându-se totodată şi va-
loarea nutritivă a acestuia [8].
Extracţia cu solvenţi volatili se face prin separarea
compuşilor liposolubili dintr-un amestec datorită diferen-
ţei dintre solubilitatea acestora într-un solvent selectiv.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  55

Tabelul 2
Analiza comparativă a diferitor metode de obţinere a uleiurilor
Metoda de Avantaje privind Dezavantaje privind
extracţie calitatea randamentul calitatea randamentul
lipsa solvenţilor solvent reutilizabil
instalaţie scumpă
Extracţia cu CO2 periculoşi; aproape la infinit,
- pentru a atinge faza
supercritic temperaturi joase; CO2 se adaptează la
supercritică a CO2
metodă ecologică orice materie primă
Extracţia prin temperaturi joase; oxidare rapidă la utilaj şi braţe de
-
presare la rece metodă ecologică contactul cu aerul muncă costisitoare
durata procesului
mai rentabilă decât utilizarea
Extracţia cu temperaturi joase îndelungată;
alte metode solvenţilor
solvenţi solventul trebuie
periculoşi (toxici)
deseori reînnoit

Unul dintre cei mai utilizaţi solvenţi, hexanul, posedă o
mare putere de dizolvare şi poate fi uşor eliminat datorită
volatilităţii sale sporite. Pe de o parte, se obţine uleiul, ce-
rurile şi pigmenţii, iar pe de alta – solventul care urmează
să fie reutilizat [9].
Substanţele liposolubile trec în soluţie, dar în şrot ră-
mâne o proporţie nesemnificativă de solvent, astfel încât
recuperarea acestuia atinge deseori 94–96% din cantita-
tea iniţială. Materia primă degresată este menţinută la
vapori de apă, fiind ulterior utilizată în alte domenii (com-
postare) [8].
Metoda CO2-extracţie supercritică
Atât extracţia cu solvenţi, cât şi metodele de presare duc
la apariţia unor cantităţi semnificative de deşeuri. O alter-
nativă a acestor metode de obţinere a uleiului este CO2-ex-
tracţia, fiind o tehnică eficientă de extracţie pentru diverse
ca) şi dimensiunea particulelor, dar şi de concentraţia iniţi-
ală de ulei în materia primă vegetală, metoda de pretratare
(de exemplu, uscare), caracteristicile fizice (porozitatea, den-
sitatea, dimensiunea particulelor de distribuţie) [13],
Extracţia are loc într-un echipament de înaltă presiu-
ne, unde solventul supercritic, fiind pus în circulaţie de o
pompă, intră în contact cu materia primă mărunţită care
este plasată în extractor. Compuşii extraşi sunt dizolvaţi
în CO2 sub formă de lichid. Solventul supercritic saturat cu
produsul extras este adus la condiţiile atmosferice unde
revine la starea gazoasă, astfel fiind separat de extractul
care rămâne în separator. Apoi el este reciclat pentru a
putea fi ulterior utilizat, fiind condensat (lichefiat) şi după
aceasta comprimat pentru a reveni la starea supercritică.
Extractorul funcţionează în buclă închisă şi dioxidul de
carbon este reutilizabil aproape la infinit. Raportul de CO2
obţinut pe kilogram de produs extras este de 1 la 1,2 faţă
de 1 la 50 în cazul unui solvent obişnuit [14].


tipuri de biomateriale vegetale naturale, cum ar fi: plantele, Această metodă este una rapidă şi sigură, fiind mai
legumele, nucile, seminţele şi altele. În stare supercritică, avantajoasă datorită faptului că economiseşte timp, ener-

CO2 are proprietatea să dizolve mulţi compuşi ai ţesuturilor
vii, fără a lăsa urme de produse nedorite, cum ar fi solvenţii
organici. Astfel, datorită absenţei reziduurilor de solvent,
produsul acestei extracţii are o puritate mai mare.
Starea supercritică, fiind una dintre stările materiei
inexistente în natură, poate fi obţinută prin mărirea presi-
unii şi temperaturii fluidului CO2 mai sus de punctul său
critic (75 atm şi 31°C) [10]. Datorită temperaturii scăzute
şi presiunii critice, CO2 este un solvent uşor de obţinut şi
totodată un solvent ideal pentru produsele naturale, deoa-
rece este evitată denaturarea acestora.
În stare supercritică, CO2 nu este nici lichid, nici gaz, iar
acest lucru oferă o excelentă putere de extracţie, reglabilă,
la necesitate, prin varierea parametrilor de temperatură şi
presiune. Schimbările mici de presiune sau temperatură
influenţează modificarea densităţii fluidului care contri-
buie la creşterea sau scăderea solubilităţii diferitor com-
puşi. În acest fel, utilizarea fluidelor supercritice permite
controlul procesului de separare a compuşilor [11, 12].
Proprietăţile caracteristice gazelor, cum ar fi tensiunea
superficială şi vâscozitatea foarte mică, permit solventului
să pătrundă în substrat, în timp ce proprietăţile caracte-
ristice lichidelor, cum ar fi solubilitatea şi miscibilitatea
mare, îi asigură eliminarea compuşilor din substrat.
Randamentul extracţiei depinde nu numai de regimul
de extracţie, temperatură şi presiune, debitul (hidrodinami-
tehnologii alimentare
gie şi este nonpoluantă [15].
CO2-extracţia, cu o serie de avantaje evidente, nu este
întotdeauna cea mai bună alegere pentru un anumit scop.
Uleiurile continuă să aibă preţuri mari în pofida randa-
mentelor ridicate. Produsul diferă puţin faţă de un altul
obţinut printr-o metodă diferită [11].
În tabelul 2 sunt prezentate avantajele şi dezavantaje-
le cât priveşte calitatea şi randamentul metodelor de obţi-
nere a uleiurilor [13].
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Caracteristicile organoleptice
ale uleiurilor
În tabelul 3 sunt prezentate caracteristicile organo-
leptice ale uleiului din seminţe de struguri, obţinut prin
câteva metode.
Uleiul din seminţe de struguri are un conţinut ridicat de
acid linoleic, polifenoli şi fitosteroli. Se recomandă pentru
îngrijirea pielii mature ori deteriorate, previne îmbătrânirea
prematură a pielii, este un bun regenerator şi restructurant
al pielii. Este un ulei nongras, pătrunde uşor în piele, poa-
te fi utilizat cu succes în curăţarea pielii sau în compoziţii
pentru masaj. Nu lasă urme grase şi este un bun purtător de
elemente active în straturile mai adânci ale pielii.
 56  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

Tabelul 3
Caracteristicile organoleptice ale uleiurilor analizate
Nr. Caracteristici
Denumirea uleiului
d/o aspect și consistenţă culoare gust și miros
opac, cu prezenţa sedimen-
Ulei din seminţe de caracteristic tipului de ulei din
tului; posedă consistenţă verde- chihlim-
1 struguri – CO2-ex- seminţe de struguri, fără miros,
omogenă, fără impurităţi bariu- deschis


tracţie gust străin și amăreală

străine
transparent, fără sediment; caracteristic tipului de ulei din
tehnologii alimentare

Ulei din seminţe de

posedă consistenţă omoge- verde- chihlim- seminţe de struguri, fără gust
2 struguri – CO2-extrac-
nă, fără impurităţi străine bariu- deschis străin și amăreală. Miros caracte-
ţie cu etanol
ristic de fermentaţie alcoolică
Ulei din seminţe de transparent; se admite o tul- caracteristic tipului de ulei din
verde- chihlim-
3 struguri presat la rece burare ușoară pentru uleiul seminţe de struguri, fără miros,
bariu- deschis
„Rovazena” SRL nerafinat gust străin și amăreală

În figurile 1, 2 şi 3 sunt prezentate mostrele de ulei

obţinut prin metoda de CO2-extracţie supercritică, cu aju-
torul azeotropilor şi prin presare la rece.
Fig. 1. CO2-ex- Fig. 2. CO2-ex- Fig. 3. Ulei din se-
tract din seminţe tract cu etanol minţe de struguri,
de struguri din seminţe de alimentar, nerafinat,
struguri presat la rece, „Ro-
vazena” SRL
Determinarea indicelui de aciditate
şi a indicelui de peroxid în uleiul
din seminţe de struguri
Indicele de aciditate a fost determinat conform GOST
5476-80 în CO2-extractele din seminţe de struguri şi semin-
ţe cu azeotropi, în uleiul alimentar nerafinat din seminţe de
struguri obţinut prin presare la rece, fabricat şi îmbuteliat
la 23.04.2013 de către producătorul „Rovazena” SRL.
Indicele de peroxid în uleiul din seminţe de struguri a
fost determinat conform GOST 26593-85. Datele obţinute
sunt prezentate în figurile 4 şi 5.
A fost stabilit că indicele de aciditate în uleiul din se-
minţe de struguri obţinut prin CO2-extracţie cu azeotropi
este cel mai mic – 1,35 mg NaOH/g. Acest CO2-extract a
fost păstrat la temperatura camerei (18–20ºC), iar indice-
le de aciditate a scăzut timp de o lună până la 1,27 mg
NaOH/g, atingând peste două luni valoarea de 1,18 mg
NaOH/g. Se poate afirma că, conform indicelui de aciditate,
degradarea uleiului are loc foarte lent.
În uleiul din seminţe de struguri extras cu dioxid
de carbon supercritic, indicele de aciditate este egal cu
1,65 mg NaOH/g, însă fiind păstrat o lună la temperatu-
ra de 18–20ºC valoarea indicelui de aciditate a constituit
1,61 mg NaOH/g, iar încă peste o lună acest indice a scăzut
până la 1,56 mg NaOH/g.
Cel mai mare indice de aciditate îl are uleiul din semin-
ţe de struguri nerafinat presat la rece (1,58 mg NaOH/g), ca
urmare a faptului că uleiul a fost produs cu 6 luni în urmă,
iar indicele de aciditate a crescut concomitent, ajungând
peste 8 luni la 1,86 mg NaOH/g.
Cu toate acestea, uleiurile analizate au un indice de
aciditate foarte bun, deoarece valorile acestora sunt mai
mici decât norma pentru uleiurile alimentare stabili-
tă în Reglementarea tehnică „Uleiuri vegetale comes-
tibile”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 434 din
27 mai 2010 şi publicată la 04.06.2010 în Monitorul Oficial
nr. 87–90 art. 510. Această Reglementare tehnică, care
stabileşte cerinţe minime de calitate la comercializa-
rea uleiurilor vegetale alimentare, stipulează că norma
indicelui de aciditate pentru uleiurile nerafinate este de
4,0 mg NaOH/g.
Din datele obţinute se observă că, iniţial, cel mai mic
indice de peroxid îl are uleiul din seminţe de struguri ob-
ţinut prin CO2-extracţie – 3,35 mmol ½ oxigen activ/kg,
mărindu-se până la 3,75 mmol ½ oxigen activ/kg după pri-
ma lună de păstrare la temperatura camerei şi ajungând
la 4,0 mmol ½ oxigen activ/kg la sfârşitul celei de-a doua
luni de păstrare.
Contrar CO2-extractului, cel mai mare indice îl înregis-
trează uleiul din seminţe de struguri obţinut prin presare
la rece – 6,43 mmol ½ oxigen activ/kg. Indicele de peroxid
pentru acest ulei a crescut considerabil, atingând valoarea
de 6,58 după 7 luni şi 6,73 mmol ½ oxigen activ/kg după
8 luni de păstrare.
Limita indicelui de peroxid pentru uleiurile alimentare
stabilită în Reglementarea tehnică „Uleiuri vegetale co-
mestibile” pentru uleiurile nerafinate este de 10,0 mmol
½ oxigen activ/kg.
Analizând datele obţinute, putem constata că ule-
iul din seminţe de struguri extras prin CO2-extracţie şi
prin CO2-extracţie cu etanol au un indice de peroxid
ce se încadrează în limitele stabilite, la fel şi cel ex-
tras prin presare la rece. Acest lucru demonstrează că
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  57

Determinarea
conţinutului
de acizi graşi în ulei

Determinarea conţinutului de
acizi s-a efectuat în conformita-
te cu GOST 30418-96, la 2 probe,
şi anume la uleiul din seminţe
de struguri extras prin metoda
CO2-extracţiei şi cu ajutorul azeo-
tropilor. În calitate de substanţă
azeotropă a fost utilizat etanolul.
Având cromatograma profilului
acizilor graşi, cu ajutorul calculelor
a fost determinat conţinutul canti-
tativ de acizi graşi în uleiul din se-
minţe de struguri. Rezultatele obţi-
nute sunt prezentate în tabelul 4.
Conform datelor prezentate
Fig. 4. Evoluţia indicelui de aciditate în timpul păstrării uleiului în tabelul 4, componentul princi-
pal în uleiul de struguri obţinut
prin CO2-extracţie a fost acidul
linoleic (70,32%), urmat de aci-
dul oleic (14,43%) şi de acidul
palmitic (11,54%). În uleiul de
struguri obţinut prin metoda
CO2-extracţie cu azeotropi com-
ponentul principal a fost acidul
linoleic (69,70%), urmat de aci-
dul oleic (16,26%) şi de acidul
palmitic (10,92%). Deşi acizii
oleic, linoleic şi stearic se află în
limitele stabilite de HG 434, în
CO2-extract se găseşte o canti-
tate mai mare de acid palmitic,


iar acidul α-linolenic se află sub
formă de urme.

tehnologii alimentare
Conform HG nr. 434, uleiul
Fig. 5. Evoluţia indicelui de peroxid în timpul păstrării uleiului din seminţe de struguri face par-
te din categoria uleiurilor cu cea
CO2-extractele sunt mai stabile, uleiul obţinut prin pre- mai mare parte de masă a acidului linoleic – 58–78%. Aşa-
sare la rece este mai aproape de limita stipulată în ac- dar, CO2-extractele din seminţe de struguri analizate fac
tele normative. parte din această categorie de uleiuri.

Tabelul 4
Compoziţia acizilor graşi în uleiul din seminţe de struguri
Conţinutul în Conţinutul în uleiul
Nr. Conţinutul în
Acizi graşi CO2-extract cu de struguri conform
semn CO2-extract, %
azeotropi, % HG nr. 434
2 (C14:0) Acidul miristic urme urme <0,3
3 (C16:0) Acidul palmitic 11,54 10,92 5,5-11,0
4 (C18:0) Acidul stearic 3,71 3,12 3,0-6,5
5 (C18:1) Acidul oleic (acid ω-9) 14,43 16,26 12,0-28,0
6 (C18:2) Acidul linoleic (acid ω-6) 70,32 69,70 58,0-78,0
7 (C18:3) Acidul α-linolenic (acid ω-3) - - <1,0
∑ Ac. graşi saturaţi 15,25 14,04
∑ Ac. graşi nesaturaţi 84,75 85,96
Ac. graşi nesaturaţi/saturaţi 5,56 6,12
C18:1 / C18:2 0,2 0,23
 58  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
CONCLUZII
1. Seminţele de struguri reprezintă o sursă valoroasă de
materie primă secundară, obţinută la prelucrarea strugurilor,
fiind destinate preponderent pentru fabricarea uleiului teh-
nic şi alimentar, a enocoloranţilor şi antioxidanţilor naturali.
2. Metoda CO2-extracţie permite obţinerea uleiurilor de
înaltă calitate cu păstrarea proprietăţilor fizico-chimice.
3. Indicele de aciditate şi de peroxid al CO2-extractelor

din seminţe de struguri se încadrează în limitele admi-
sibile – 4,0 mg NaOH/g, şi respectiv 10,0 mmol ½ oxigen
tehnologii alimentare
activ/kg, stabilite în Reglementarea tehnică „Uleiuri vege-
tale comestibile” pentru uleiurile nerafinate.
4. Uleiul din seminţe de struguri reprezintă o sursă bogată
de acizi graşi esenţiali, absolut necesari organismului uman.
La această temă a fost realizată teza de masterat „De-
terminarea compoziţiei fizico-chimice a CO2-extractului
supercritic din seminţe de struguri”.
BIBLIOGRAFIE
1. Разубаев Н.И. Комплексная переработка вторичных продуктов
виноделия. Москва, Пищевая промышленность, 1975.
2. Urîtu D., Parasca P. Tehnologia de obţinere a seminţelor de struguri.
Buletin informativ, nr.18, 2000.
3. Urîtu D. Tehnologia de fabricare a uleiului din seminţe de struguri.
Agricultura, nr. 2, 2001.
4. http://alimentefunctionale.com/ro/100-ml/506-ulei-seminte-de-
struguri.html
5. Dubăsaru N., Urîtu D., Rapcea M. Procedeu de obţinere a uleului din
seminţe de struguri. Brevet de invenţie nr.1107, 1998.
6. Dorobanţu P., Beceanu D. Uleiuri vegetale mai puţin utilizate în ali-
mentaţie. Lucr. știinţifice U.Ș.A.M.V., Seria Agricultură, vol. 50, Iași, 2007.
7. Dorobanţu P., Beceanu D. Importanţa alimentară și dietetică a ule-
iurilor vegetale. Lucr. știinţifice U.Ș.A.M.V., Seria Agricultură, vol. 50, Iași,
2007.
8. Щербаков В.Г. Технология получения растительных масел.
Москва, Изд-во «Колос», 1992, 206 с.
9. Акаева Т.К., Петрова С.Н. Основы химии и технологии получения
и переработки жиров. Ч.1. Технология получения растительных масел:
учеб. пособие/ гоувпо иван. Гос. хим.-технол. ун-т; Иваново, 2007,
124 с. ISBN 5-9616-0179-х.
10. Penchev P. Thèse en vue de l’obtention du doctorat de l’université
de Toulouse: étude des procédés d’extraction et de purification de produ-
its bioactifs à partir de plantes par couplage de techniques séparatives à
basses et hautes pressions, 2011.
11. Milan N., Sovil J. Critical review of supercritical carbon dioxide
extraction of selected oil seeds apteff, 41, 1-203 (2010) UDC: 665.3:66.061
DOI: 10.2298/apt1041105s biblid: 1450-7188 (2010) 41, 105-120.
12. Stift G., Zraidi A., Lelley T. Development and characterization of
microsatellite markers (ssr) in Cucurbita species. Cucurbit genetics coope-
rative report 27:61-65 (2004).
13. Supercritical carbon dioxide (SC-CO2) as a clean technology for
palm kernel oil extraction. Journal biochem. Tech. (2009) 1(3):75-78 ISSN:
0974-2328.
14. Kubátová A., Jansen B., Vaudoisot J.F., Hawthorne S.B. Journal of
chromatography, thermodynamic and kinetic model for the extraction of
essential oil from savory and polycyclic aromatic hydrocarbons from soil
with hot (subcritical) water and supercritical CO2, a. 975: 175-188. (2002).
15. Vanhanen P.L., Savage G.P., Dutta P.C., Vile G. Fatty acid, tocophe-
rol and phytosterol composition of cucurbit seeds grown in Marlborough,
new Zealand, Lincoln University.
16. Technology watch, wellness west, supercritical fluid extraction an
upcoming green technology, Vol. 2, issue 1, July 2005.
17. Кишковский З.Н., Скурихин И.М. Химия вина. 2-е изд., перераб.
и доп. Москва, Агропромиздат, 1988, 254 с.
18. Нилов В.И., Скурихин И.М. Химия виноделия. Москва,
Пищевая промышленность, 1967, 441 с.
19. Родопуло А.К. Биохимия виноделия. Москва, Пищевая
промышленность, 1971, 371 с.
RECENZIE ŞTIINŢIFICĂ  Vavil Caragia, doctor în teh-
nică.
Materialul a fost prezentat la 15.09.2015.
CZU: 664.641.12:006.354
FORTIFICAREA FĂINII
DE GRÂU CU SUPLIMENTE
DE VITAMINE ŞI MINERALE
S. POPEL, doctor în tehnică, E. DRAGANOVA, L. PARŞACOVA,
A. COLESNICENCO, E. PÎRGARI, J. CROPOTOVA, Institutul
Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare
ABSTRACT. Au fost efectuate cercetări privind for-
tificarea făinii de grâu proaspete cu fier şi vitamine în
condiţii industriale; stabilită influenţa complecşilor de
vitamine şi minerale cu diferite forme chimice ale fierului
asupra indicilor de calitate a făinii fortificate pe durata
păstrării garantate; fabricate mostrelele experimentale
de pâine din făină fortificată şi determinaţi indicii fizico-
chimici, microbiologici şi organoleptici ai acestora, pre-
cum şi integritatea componentelor introduse.
CUVINTECHEIE: fortificare, suplimente de vitamine şi mi-
nerale, fier, făină de grâu, integritate.
INTRODUCERE
Cea mai efectivă şi accesibilă cale de asigurare a populaţiei
cu vitamine şi micronutrienţi este fortificarea suplimentară a
produselor alimentare de larg consum şi de consum zilnic, în
special a făinii şi a produselor de panificaţie cu aceste substanţe.
Fortificarea alimentelor nu trebuie să diminueze valoarea
nutritivă şi calitatea lor, dar mai ales să nu schimbe esenţi-
al gustul sau asimilarea altor substanţe nutritive ce se conţin
în ele, să nu reducă termenul de valabilitate, să nu modifi-
ce caracteristicile de inofensivitate a produselor. Fortificarea
produselor alimentare cu fier reprezintă o problemă complica-
tă, întrucât acest metal cu valenţă variabilă catalizează uşor
procesele oxidative, în special procesele de oxidare-peroxidare
a lipidelor, accelerând astfel râncezirea lipidelor, degradarea
făinii la păstrare şi distrugerea unui şir de vitamine [1].
Există o gamă largă de suplimente de vitamine şi minerale
pentru fortificarea făinii şi produselor de panificaţie. Cel mai
frecvent în calitate de sursă de fier se utilizează: fierul electro-
litic Fe0, sulfatul de Fe2+ monohidrat FeSO4·H2O, sulfatul de Fe2+
heptahidrat FeSO4·7H2O.
Este cunoscut faptul că heptahidratul de fier la o umiditate
minimă (la valori ale activităţii apei а w = 0,52) poate influenţa
lipaza şi lipoxihenaza şi iniţia oxidarea lipidelor făinii [2].
Utilizarea fierului sub această formă este nedorită, de-
oarece poate provoca accelerarea oxidării lipidelor făinii.
Scopul acestei lucrări este stabilirea influenţei complecşi-
lor de vitamine şi minerale cu diferite forme chimice ale fie-
rului asupra indicilor de calitate a făinii fortificate pe durata
perioadei de păstrare garantată.
MATERIALE ŞI METODE
Fortificarea făinii a fost efectuată în corespundere
cu recomandările [3-6], dozele propuse de producători re-
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  59

ieşind din conţinutul iniţial de fier în

făină.
Fortificarea făinii a fost realiza-
tă ţinându-se cont de satisfacerea ne-
cesităţii zilnice în fier şi vitamine a
omului matur (30–50% într-o canti-
tate de 200–250 g de pâine). Doza zil-
nică recomandată pentru adulţi: fier –
14 mg, acid folic – 200 μg, vitamina В1 –
1,4 mg, vitamina РР – 18 mg.
Pentru cercetările efectuate s-a utili-
zat făină de grâu de calitate superioară,
proaspăt măcinată la întreprinderea de
morărit din raionul Ceadâr-Lunga.
Făina a fost fortificată cu următo-
rii complecşi de vitamine şi minerale:
„Колосок-1” – Federaţia Rusă (mostra
nr. 1), „Фортамин” – Federaţia Rusă (mos-
tra nr. 2), „KAP-KOMPLEX-1” – SUA (mos-
tra nr. 3). În calitate de control (mostra nr.
4) s-a utilizat făină iniţială fără adaos de
suplimente ale complecşilor de vitamine
şi minerale.
Premixurile „Фортамин” şi „Колосок-1”
conţin următoarele componente: sulfat de
Fe2+ monohidrat FeSO4·H2O, tiamină (В1),
riboflavină (В2), piridoxină (В6), niacină Fig. 1. Umiditatea făinii cercetate pe durata perioadei de păstrare
(РР), acid folic; „KAP-KOMPLEX-1” – elec-
trolitic Feo, tiamină (В1), riboflavină (В2),
piridoxină (В6), niacină (РР), acid folic şi su-
plimentar fortificat cu zinc.
Complecşii prezentaţi sunt destinaţi
pentru vitaminizarea făinii la etapa obţine-
rii ei, precum şi pentru fortificarea făinii la
etapa frământării aluatului.


Procesul tehnologic de fortificare a făinii
include următoarele etape: cernerea, ames-

tehnologii alimentare
tecarea făinii pentru formarea lotului uni-
form, cântărirea, fortificarea cu suplimente
de vitamine şi minerale în cantitatea stabi-
lită, amestecarea făinii pentru distribuirea
uniformă a suplimentelor de vitamine şi
minerale, împachetarea în ambalaje de des-
facere, depunerea mostrelor de făină pentru
păstrarea de control.
Făina a fost păstrată în depozite indus-
triale în condiţiile mediului înconjurător pe
durata a 12 luni de păstrare garantată. Pe-
Fig. 2. Activitatea apei în făina cercetată pe durata perioadei de păstrare
riodicitatea controlului indicilor de calitate
a făinii (organoleptici, fizico-chimici şi mi-
crobiologici) – o dată la 2 luni. – instantă pentru alimentaţia copiilor, fortificată cu vitamine
şi săruri minerale [7].
REZULTATE ŞI DISCUŢII S-a stabilit că introducerea suplimentelor nu influenţează
stabilitatea microbiologică a produsului.
Conţinutul de fier în mostra de control (fierul nativ) a con- Umiditatea făinii pentru toate mostrele experimentale pe du-
stituit 12,0 mg/kg, în mostrele experimentale – 40,8–58,5 mg/ rata păstrării corespundea cerinţelor documentelor normative în
kg de făină. vigoare şi se afla la nivelul de 12,0–13,1% (fig. 1).
Pe durata perioadei de păstrare caracteristicile organolep- Activitatea apei în mostrele de făină cercetate pe durata
tice ale făinii (gust, miros, culoare) au rămas neschimbate, atât păstrării a constituit: pentru mostra de control – 0,54…0,57;
pentru mostrele de control, cât şi pentru mostrele experimen- pentru mostra nr. 1 – 0,52…0,55; pentru mostra nr. 2 –
tale. Pe parcursul efectuării cercetărilor indicii microbiologici 0,55…0,57; pentru mostra nr. 3 – 0,55…0,57 şi conform ca-
pentru toate mostrele de făină au fost practic identici şi n-au racterului de modificare, a corelat cu variaţiile umidităţii
depăşit normele în vigoare stabilite pentru făina rapid solubilă aerului (fig. 2).
 60  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

tehnologii alimentare
Fig. 3. Influenţa suplimentelor de vitamine şi minerale asupra acidităţii
făinii pe durata perioadei de păstrare
Fig. 4. Influenţa suplimentelor de vitamine şi minerale asupra indicelui
de aciditate a grăsimii pe durata perioadei de păstrare
În procesul de păstrare s-a observat creşterea acidităţii fă- промышленности. Пищевые ингредиенты. Сырье и добавки, № 1, 2010.
7. Vitamin and mineral requirements in human nutrition: report of a
inii de la 2,7 până la 3,2-3,3o pentru toate mostrele, inclusiv joint FAO/WHO Expert Consultation. Bangkok, Thailand, 1998.
mostra de control (fig. 3). Semne de degradare a produselor
nu s-au depistat.
Valoarea indicelui de aciditate a grăsimii pentru făina de
grâu, conform CODEX STAN 152, nu trebuie să depăşească ni-
velul de 50 mg КОН/100 g substanţă uscată.
În mostrele cercetate se observă o creştere a indicelui de
aciditate a grăsimii atât pentru mostra de control,
cât şi pentru mostrele experimentale, în timp ce
valoarea lui este cu mult mai mică decât valoa-
rea limită reglementată (fig. 4). Pe parcursul a 12
luni de păstrare indicele de aciditate a grăsimii a
crescut pentru mostra de control de 2,2 ori, pen-
tru făina fortificată – de 2,0-2,3 ori, dar aceşti in-
dici nu depăşesc nivelul stabilit de CODEX STAN
152 „Făină de grâu”. Pentru mostra de control
indicele de aciditate a grăsimii nu depăşeşte 65%
din norma reglementată, pentru făina fortificată:
„Колосок-1” – 66%, „Фортамин” – 65%, „КАP-
KOMPLEX” – 68% din norma reglementată.
Partea de masă a acidului nicotinic pe durata
păstrării nu s-a modificat, menţinându-şi valori-
le iniţiale atât în mostra de control, cât şi în cele
experimentale.
CONCLUZII
A fost cercetată influenţa complecşilor de vi-
tamine şi minerale asupra calităţii făinii fortifi-
cate pe durata perioadei de păstrare garantată a
acesteia.
De asemenea, s-a stabilit că pe durata unui an
de păstrare indicii organoleptici şi fizico-chimici
ai făinii nu se înrăutăţesc.
S-a depistat creşterea, la acelaşi nivel, a acidi-
tăţii făinii fortificate cu complecşi de vitamine şi
minerale şi a acidităţii în mostra de control.
Indicele de aciditate a grăsimii pe durata păs-
trării a crescut atât pentru mostra de control, cât
şi pentru mostrele experimentale, dar aceşti indici
nu depăşesc norma stabilită de CODEX STAN 152
„Făină de grâu”. Pe durata perioadei de păstrare a
făinii fortificate conţinutul de niacină (vitamina
PP) practic nu s-a schimbat.
BIBLIOGRAFIE
1. CAC/GL 09-1987 general principles for the addition
of essential nutrients to foods.
2. CODEX STAN FOR WHEAT FLOUR 152-1985.
3. Regulament Sanitar privind suplimentele alimen-
tare. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 538 din
2 septembrie 2009.
4. San PiN 2.3.2.560-96. Cerinţe igienice privind cali-
tatea și inofensivitatea materiei prime alimentare și a pro-
duselor alimentare.
5. Спиричев В.Б., Шатнюк Л.Н. Обогащение пище-
вых продуктов микронутриентами: научные принци-
пы и практические решения. Пищевая промышлен-
ность, № 4, 2010.
6. Шатнюк Л.Н., Суворов И.В. Функциональные
ингредиенты компании «Валетек» для пищевой
RECENZIE ŞTIINŢIFICĂ  Ghenadie Coev, doctor în bi-
ologie.
Materialul a fost prezentat la 25.11.2015.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  61
CZU: 637.1
VIZIUNI ASUPRA CALITĂŢII
PRODUSELOR LACTATE
E. IORGA, doctor în chimie, E. VOITCO, T. ACHIMOVA, R. GOLUBI,
S. ARNAUT, L. RABOTNICOVA, Institutul Ştiinţifico-Practic
de Horticultură şi Tehnologii Alimentare, Direcţia Tehnologii
Alimentare
ABSTRACT. In connection with the appearance on the
market of unqualified milk products within the Scientific
and Practical Institute of Horticulture and Food Techno-
logy (Food Technology Directorate) were initiated Resear-
ch and Development works to establish milk products and
methods of detection of counterfeit them.
Physico-chemical quality indices of milk were de-
termined with the use of modern instrumental methods:
Milco-Scan device (9 indices), gas liquid chromatography
Chrom-5 (7 fatty acids) and analytical ones. In result of
the investigation was established the existence of the
Republic Moldova market – nonconforming drinking milk
and counterfeit, both dilution method as water and sub-
stitution of butterfat with edible vegetable fat (falsificati-
on of content). The absence of respective information on
the product label is assigned to the falsification of infor-
mation category.
KEYWORDS: milk quality indicators, product counterfei-
ting, test methods, quality monitoring, fatty acids.
INTRODUCERE
În ultimii ani volumul de produse lactate falsificate
din multe ţări a constituit 30–50% şi se presupune că şi
în Republica Moldova s-a creat o situaţie similară atât în
legătură cu lipsa unui sistem de stat privind controlul ca-
lităţii produselor lactate, cât şi în ce priveşte deficitul de
specialişti calificaţi, chemaţi să valorifice materialele şi
standardele de calitate ale ţărilor comunitare [1].
Elaborarea standardelor de calitate şi a metodelor de
identificare a produselor alimentare falsificate, spre regret,
nu a avut o abordare în cadrul unor Programe de Stat din
ţară cu implicarea instituţiilor ştiinţifice. Astfel, elaborarea
criteriilor de autenticitate/decelare a alimentelor falsificate
şi stabilirea indicilor reprezentativi specifici, de rând cu acei
stabiliţi în standardele pentru produsele lactate, reprezintă
la moment o problemă vitală şi are un impact economic şi
social semnificativ, inclusiv asupra sănătăţii populaţiei.
Actualmente la producerea laptelui pentru comerţ
întreprinderile utilizează atât lapte integral, produs la
fermele particulare ori cumpărat nemijlocit de la produ-
cători, cât şi lapte praf uscat cu reconstituirea acestuia,
iar produsul plasat pe piaţă trebuie să corespundă docu-
mentaţiei normative respective [2-4]. În multe cazuri are
loc înlocuirea grăsimii lactate cu diferite tipuri de grăsimi
vegetale. Pentru consumator este important să cunoască
ce fel de lapte foloseşte în alimentaţie.
Acest subiect are o importanţă deosebită şi pentru
produsele destinate copiilor, ceea ce impune un control
riguros asupra materiei prime lactate.
MATERIALE ŞI METODE
A fost efectuat monitoringul calităţii laptelui pentru
consum curent proaspăt selectat din gospodării ţărăneşti,
pasteurizat la temperatura de +63oC timp de 30 de min. şi
a celui din reţeaua de comerţ fabricat la unele întreprin-
deri industriale din România, Federaţia Rusă, Ucraina şi
Republica Belarus. În scopul respectării confidenţialităţii
informaţiei, care ar putea cauza unele prejudicii produ-
cătorilor/importatorilor, mostrele de lapte sunt codificate
fără a indica numele furnizorului.
Investigaţiile de laborator s-au efectuat în baza a nouă
indici fizico-chimici, aceştia fiind: conţinutul de grăsime,
reziduul lactic uscat degresat, densitatea, conţinutul de
proteine, conţinutul de lactoză, temperatura de congelare,
conductibilitatea, pH-ul şi aciditatea titrabilă conform [5].
În grăsimea lactică extrasă din mostrele de lapte s-a
determinat componenţa acizilor graşi prin metoda croma-
tografică gaz-lichid şi utilizarea procedurii de obţinere a
esterilor metilici ai acizilor graşi cu ajutorul metilatului
de sodiu [6-9].
Determinarea acizilor graşi în mostrele cercetate de
lapte s-a efectuat la cromatograful ,,Crom-5” cu detector
de ionizare în flacără. În calitate de umplutură de coloa-
nă s-a folosit Cromaton N-AW-DMCS (0,16-0,20)x10-6m cu
depunerea fazei Reoplex-400 în cantitate de 15%.
Condiţiile de cromatografiere:
- temperatura în termostatul
coloanei cromatografice – 150oC
- temperatura evaporatorului – 200oC

- temperatura detectorului – 210oC
- consumul de gaz purtător (heliu) – 30 cm3/min.
tehnologii alimentare
- consumul de aer – 350 cm3/min.
- consumul de hidrogen – 30 cm3/min.
- viteza de mişcare a benzii
aparatului de înregistrare – 19 cm/oră
Componenţa cantitativă a acizilor graşi a fost determi-
nată prin metoda normării piscurilor, iar conţinutul fiecă-
rui acid gras calculat din cromatogramă a fost estimat în
procente, cu referinţă la suma tuturor acizilor trigliceride-
lor grăsimii extrase din lapte.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
În urma monitoringului s-a stabilit că, de obicei, între-
prinderile din Moldova pun în vânzare lapte pasteurizat re-
constituit din lapte praf, ambalat în pachete din polietilenă
şi recipiente din material polimer cu termenul de păstrare
de la 3 până la 4 zile. Importatorii pun în vânzare lapte ul-
trapasteurizat în ambalaje din carton laminat cu termenul
de păstrare de la 48 de zile până la 12 luni (tab. 1).
Conform rezultatelor preventive, au fost selectate
patru mărci comerciale de producţie în vederea efectu-
ării investigaţiilor de laborator. Pentru a cincea mostră
de studiu a fost utilizat lapte proaspăt de vacă din gos-
podăriile ţărăneşti.
Evaluarea indicilor fizico-chimici s-a efectuat conform
 62  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

Tabelul 1
Mostre de lapte selectate din reţeaua de comerţ
Nr. Fracţia masică de Termenul de Metoda tratării
Ţara Ambalajul
mostr. grăsime, % păstrare termice
1. Moldova 1,5; 2,5; pachete de polietilen 72 ore pasteurizat
3,5 recipiente din plastic 96 ore
2. Moldova 1,5; 2,5; pachete de polietilen 72 ore pasteurizat


3,5
3,6-6,0 recipiente din plastic 96 ore
tehnologii alimentare

3. Moldova 1,5; 3,2 pachete de polietilen 72 ore pasteurizat

4. Moldova 2,5 pachete de polietilen 72 ore pasteurizat

5. Moldova 2,5 pachete de polietilen 168 ore pasteurizat
6. Moldova 1,5 pachete de polietilen 72 ore pasteurizat
3,5
7. Rusia 0,5; 1,8; cutie din carton 6 luni ultrapasteurizat
3,5 (tetrapac – 1litru)
8. Ucraina 0,5; 1,5; cutie din carton 6 luni ultrapasteurizat
2,6; 3,2 (tetrapac – 1litru) 4 luni
9. România 1,5; 3,5 cutie din carton 6 luni ultrapasteurizat
(tetrafino – 1litru)
10. Ucraina 1,5; 2,5 cutie din carton 12 luni ultrapasteurizat
3,2; 6,0 (tetrapac – 1litru)
11. Belarus 1,5; 3,1; cutie din carton 6 luni ultrapasteurizat
6,0 (tetrapac – 1litru)

Tabelul 2
Indicii fizico-chimici ai mostrelor de lapte
Norma Mostra de lapte
Indicii fizico-chimici stabilită nr. 1 nr. 7 nr. 10 nr. 2 Lapte procurat din
în DN 2,5% 1,8% 3,1% 6,0% gosp. ţăr.
Grăsimi, % 0,05-9,0 2,6 1,8 3,1 3,6 3,3
Reziduu lactic uscat >8,2 8,2 8,3 7,9 8,0 8,6
degresat,%
Densitatea, g/cm3 1,027 1,027 1,029 1,027 1,027 1,030
Proteine, % min. 28 3,1 3,0 3,0 3,0 3,2
Temperatura 55,0 53,8 55,1 52,1 53,1 55,9
de îngheţare, oC
Lactoza, % min. 4,5 4,5 4,7 4,4 4,4 4,7
Conductibilitatea, 4,5 4,5 4,2 4,4 4,1 4,7
om/cm3
pH - 7,2 7,2 7,3 6,9 6,88
Aciditatea titrabilă, oT 16-20 15 16 16,5 15,5 16,5

standardelor pentru produs, al metodelor de testare, pre-
cum şi al datelor obţinute cu ajutorul aparatului ,,Milco-
san”. Din mostrele de lapte studiate, în întregime cores-
punde cerinţelor SM 104 doar laptele de vacă selectat din
gospodăriile ţărăneşti. Devieri mai mari la conţinutul de
grăsimi şi aciditatea titrabilă s-au depistat în mostra nr.1.
În baza devierilor de la normele stabilite în documentaţia
tehnică se poate constata că produsul respectiv este ne-
conform în cazul în care informaţia respectivă lipseşte de
pe eticheta produsului.
Următoarele cercetări au fost direcţionate spre stu-
diul structurii grăsimii lactice cu ajutorul cromatografiei
gaz-lichid. La moment, în grăsimea lactică sunt identifi-
caţi 45 de acizi graşi, care diferă după masa moleculară,
izomeria spaţială, nivelul de nesaturare a catenei hidro-
carburilor şi situarea legăturilor duble. Pentru stabilirea
autenticităţii grăsimii lactate este suficient de a controla
raportul a 5-10 acizi graşi de bază în mostrele testate
conform metodicii [8]. Drept mostre de referinţă a servit
laptele proaspăt natural, pasteurizat timp de 30 de mi-
nute la temperatura de +63oC. Rezultatele investigaţiilor
sunt prezentate în tabelul 3.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  63

Tabelul 3
Componenţa acizilor graşi în grăsimea lactată, extrasă din mostrele de lapte
(două măsurări paralele)
Fracţia masică individuală a acizilor grași
Denumirea mostrelor (în % la suma trigliceridelor)
(grăsimea lactată) Lauric Miristic Palmitic Stearic Oleic Linolic Linoleic
(C12:0) (C14:0) (C16:0) (C18:0) (C18:1) (C18:2) (C18:3)
Norma în corespundere 2,0- 8,0- 22,0-33,0 9,0-13,0 22,0-32,0 3,0- până la 1,5
cu GOST R 52253-2004 4,0 13,0 5,5
Lapte natural 2,30 12,86 31,63 12,65 28,90 2,15 urme
pasteurizat
2,22 12,55 31,83 12,22 28,57 1,95 urme

Mostra nr. 2 3,06 9,75 32,37 13,12 24,69 2,76 <0,2

2,94 9,30 32,85 12,65 23,72 2,55 <0,2

Mostra nr. 2 „a” 2,90 9,64 32,15 10,12 25,24 2,45 <0,2

2,89 9,83 32,44 9,91 24,86 2,68 <0,2

Mostra nr. 8 2,87 9,95 33,23 13,50 27,70 2,43 <0,2

2,90 10,20 32,94 13,10 28,20 2,55 <0,2

Mostra nr. 7 3,63 11,94 33,42 9,80 28,43 2,77 <0,2

3,40 11,74 32,95 10,43 28,39 2,80 <0,2

Mostra nr. 1 2,21 9,72 33,44 14,27 26,71 2,31 0,34


2,00 9,85 33,89 13,24 27,63 2,80 0,38

tehnologii alimentare
Mostra nr. 1 „a” 1,28 4,09 36,40 6,28 36,55 6,46 0,45

1,34 5,00 36,80 6,44 36,85 6,74 0,48

Fracţia masică a acizilor lauric, mi-

ristic, palmitic, stearic, oleic, a grăsimii
lactice se încadrează în diapazonul de
variaţie stabilit pentru aceşti componenţi.
Conţinutul de acid linoleic, de regulă, se
află sub limita stabilită pentru acest com-
ponent, însă cantitatea acestuia este mai
joasă de 0,2%, ori se observă sub formă de
,,urme”. Excepţie fac mostrele 1 şi 1 „a”, a
căror componenţă de acizi graşi nu se în-
cadrează în limitele stabilite în documen-
tele normative.
Din rezultatele investigaţiilor pri-
vind compoziţia acizilor graşi, mostrele
2, 2 „a”, 7 şi 8 corespund indicilor regle-
mentaţi de standard. Totodată, mostrele
6 şi 7 prezintă devieri esenţiale la con-
ţinutul de acizi graşi – palmitic, stearic,
oleic şi linoleic, ceea ce confirmă înlo-
 64  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
cuirea totală ori parţială a grăsimii lactate cu grăsimi
vegetale.
Înlocuirea grăsimii lactice cu grăsimi vegetale nu
schimbă doar valoarea calorică a produsului lactat, ci poa-
te contribui şi la micşorarea preţului, ceea ce de multe ori
nu are loc. Asemenea tip de concurenţă nu poate fi soco-
tită onestă, deoarece este încălcat indicele ,,preţ-calitate”
şi duce în eroare consumatorul. Produsul lactat respectiv

trebuie propus consumatorului la un preţ mai redus şi cu
indicarea informaţiei pe ambalaj cu referire la componen-
ţa chimică a produsului, astfel ca consumatorul să poată
tehnologii alimentare
decide în ce scopuri poate fi folosit acest produs – în culi-
nărie, în calitate de lapte de băut ori de component pentru
alimentarea copiilor etc.
Studiul efectuat demonstrează că pe piaţa Republicii
Moldova, de rând cu produsele conforme documentelor
normative, se plasează lapte de consum curent care poate
fi considerat neconform ori vădit falsificat. În cazul în care
informaţia despre conţinutul chimic nu este indicată pe
eticheta produsului, neconformitatea respectivă este atri-
buită la categoria falsificare de conţinut (înlocuirea grăsi-
mii lactice cu cea vegetală, adaosul în exces al apei etc.) şi
informaţională.
CONCLUZII
1. S-a efectuat monitoringul calităţii laptelui de con-
sum curent produs în Republica Moldova şi a celui de im-
port.
2. S-a determinat un spectru larg al indicilor de calita-
te a laptelui selectat din reţeaua de comerţ.
3. S-au stabilit posibilele metode de falsificare a lapte-
lui (diluarea cu apă şi înlocuirea parţială a grăsimii lactice
cu diverse grăsimi vegetale alimentare).
BIBLIOGRAFIE
1. С.А. Хуршудян. Фальсификация пищевых продуктов: научные,
методологические и нормативно-правовые основы противодействия.
Пищевая промышленность, 2013, №8, с. 56–57.
2. Reglementare Tehnică ,,Lapte și produse lactate”, aprobată prin
Hotărârea Guvernului RM nr. 611 din 05.07.2010.
3. GOST 13277 ,,Lapte de vacă pasteurizat”.
4. SM 104:1995 ,,Lapte de vacă. Condiţii de achiziţionare”.
5. GOST R 51471-99 ,,Grăsime lactată. Metoda depistării grăsimilor
vegetale prin cromatografierea gaz-lichid a sterinelor”.
6. В.С. Яковлев, Т.С. Куликовская, Б.А. Крапивкин. Хроматографи-
ческий анализ жирнокислотного состава сливочного масла. Молочная
промышленность №1, 2000.
7. ГОСТ 30418. Масла растительные. Метод определения
жирнокислотного состава.
8. ГОСТ 30623-98. Масла растительные и маргариновая продукция.
Метод обнаружения фальсификации.
9. Culegere de standarde (GOST) «Молоко, молочные продукты и
консервы молочные». Mосква, 1986.
RECENZIE ŞTIINŢIFICĂ  Ghenadie Coev, doctor în bi-
ologie.
Materialul a fost prezentat la 09.09.2015.
CZU: 664.3:635.621
ELABORAREA UNUI NOU
SORTIMENT DE PRODUSE
ALIMENTARE DIN DOVLEAC
L. IUŞAN, doctor în tehnică, cercetător ştiinţific superior,
G. TERENTIEVA, cercetător ştiinţific, V. CARAGIA, doctor în
tehnică, şef. lab. „Tehnologia produselor alimentare”,
L. GORGAN, cercetător ştiinţific, Institutul Ştiinţifico-Practic de
Horticultură şi Tehnologii Alimentare
REZUMAT. În acest articol sunt prezentate informaţii
cu privire la elaborarea tehnologiilor de fabricare a pro-
duselor alimentare în baza dovleacului.
Promovarea produselor alimentare pe piaţa externă
şi consolidarea poziţiei în ţările în care acestea sunt co-
mercializate reprezintă o sarcină importantă a complexu-
lui agroindustrial din Republica Moldova.
CUVINTECHEIE: dovleac, conserve, produse profilactic-cu-
rative.
Actualmente una din direcţiile de perspectivă ale ali-
mentaţiei sănătoase este elaborarea produselor cu destina-
ţie funcţională. Materia primă vegetală este una din sursele
prioritare pentru obţinerea produselor cu o valoare nutritivă
sporită. Printre culturile legumicole, în Republica Moldova o
importanţă deosebită o are dovleacul, din care sunt fabricate
produse alimentare cu proprietăţi funcţionale.
În prezent alimentaţia sănătoasă şi echilibrată reprezintă
factorul fundamental în lupta contra maladiilor cronice, în
special pentru bolnavii de diabet, atât pentru cei dependenţi
de insulină, cât şi pentru acei nondependenţi. În ultima peri-
oadă persistă tendinţa de a include în regimul alimentar pro-
duse naturale, fără adaosuri de aditivi alimentari.
Cererea pe piaţă pentru produsele şi ingredientele alimen-
tare naturale este condiţionată atât de factorii sociali, cât şi
de cei ştiinţifici.
Factorii sociali includ:
 individualizarea relaţiilor sociale, în cadrul cărora ca-
pacităţile intelectuale şi fizice ale omului au devenit
obiecte de comercializare. Astfel a apărut interesul
omului pentru menţinerea sănătăţii;
 nivelul sporit de informare în societate a favorizat ac-
ceptarea rapidă a conceptelor ştiinţifice;
 modificarea situaţiei demografice, în urma căreia o
mare parte a populaţiei tinde spre un regim alimentar
sănătos.
În ce priveşte factorii ştiinţifici, aceştia sunt:
 confirmarea ipotezelor conform cărora cauza multiple-
lor maladii (diabetul, obezitatea, bolile cardiovascula-
re, hipertensiunea arterială, alergiile) rezidă în regimul
alimentar incorect;
 apariţia noilor teorii în ştiinţa despre nutriţie.
Aceste idei vizează nu doar influenţa directă a nutrienţilor
asupra sănătăţii, dar şi posibilitatea interacţiunii acestora cu
alte substanţe ingerate.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  65

Atât dovleacul, cât şi produsele obţinute în urma prelu- Pentru diversificarea sortimentului de produse din do-
crării lui au o istorie lungă de utilizare în calitate de produ-
vleac au fost elaborate reţete pentru următoarele tipuri de
se alimentare, componente cosmetice şi produse medicinale.
produse: băuturi cu miez de dovleac şi fructoză, sosuri, ter-
Întreprinderile industriei alimentare autohtone practic nu
ciuri, paste, marinate, ghiveciuri. Mostrele produselor din do-
utilizează dovleacul pentru fabricarea conservelor, de aceea
vleac sunt prezentate în figura 1.
sortimentul conservelor din dovleac este destul de limitat. [3]
De o popularitate deosebită se bucură băuturile din fructe
În prezent Republica Moldova produce în cantităţi însem-
şi legume. Prin urmare, băuturile cu miez şi fructoză permit
nate fructe şi legume, ceea ce condiţionează fabricarea unei
extinderea sortimentului de produse pentru diabetici. Spre
diversităţi mari de produse alimentare. deosebire de glucoza din alimente, care are un efect negativ
În baza analizei bibliografice şi a cercetărilor ştiinţifice
asupra organismului bolnavilor de diabet zaharat, fructoza
au fost selectate tipurile de produse pe bază de dovleac, iar
se asimilează mult mai bine, astfel evitând utilizarea insuli-
pentru fiecare tip a fost stabilit sortimentul de conserve. În
nei. Doza zilnică recomandată de fructoză este de maximum
perioada anilor 2011–2015, la Institutul Ştiinţifico-Practic de
45 g [1, 7].
Horticultură şi Tehnologii Alimentare, în cadrul programului La elaborarea noilor produse pentru diabetici s-a luat în
instituţional de stat, au fost iniţiate cercetări ştiinţifice cu pri-
calcul doza zilnică necesară de fructoză şi indicele glicemic
vire la fabricarea conservelor respective. (IG) al produselor alimentare.
Indicele glicemic indică impactul unui ali-
ment, în următoarele două ore după ingestie, asu-
pra glicemiei, adică asupra nivelului de glucoză
din sânge.
Fructoza este un carbohidrat cu indicele gli-
cemic redus. Prin urmare, utilizarea acesteia în
alimentaţie practic nu modifică nivelul zahărului,
iar secreţia insulinei este mai lentă. La elaborarea
reţetelor de băuturi şi nectare cu miez de dovleac
s-a acordat prioritate materiei prime cu un indice
glicemic redus. Conservele „Băuturi cu miez din
Sosuri din dovleac Sucuri din dovleac şi fructoză dovleac şi fructoză” sunt produse cu valoare bio-
logică sporită.
Un stimulent al fabricării băuturilor este di-
versificarea sortimentului de produse pentru dia-
betici şi faptul că acestea pot fi fabricate în peri-
oada intersezonieră. În acest tip de conserve ca in-
gredient de bază se utilizează dovleacul, care, prin
urmare, diminuează costul produsului (finit) [4].


Un loc important în industria alimentară îl
ocupă conservele din legume marinate. Aceste

Marinate din dovleac
Ghiveciuri din dovleac
Sortimentul produselor din dovleac
Terciuri din dovleac
Paste din dovleac
tehnologii alimentare
produse sunt solicitate pe piaţă datorită calităţilor
organoleptice deosebite.
Lărgirea sortimentului de legume marinate,
în particular marinate din dovleac, este posibilă
odată cu elaborarea produselor policomponente.
Adaosul de legume şi fructe (precum ar fi ardeiul,
gutuiele, corcoduşele) îmbunătăţeşte aspectul ex-
terior şi valoarea nutritivă a produsului finit. De
asemenea, noi considerăm că condimentele au
o importanţă majoră în procesul de fabricare a
produselor din dovleac, deoarece acestea conferă
preparatelor finite o aromă specifică şi un gust plă-
cut. Condimentele şi mirodeniile utilizate conţin o
cantitate sporită de terpeni – substanţe ce pose-
dă aromă plăcută şi accentuată şi au proprietatea
de a activa secreţia sucului gastric, prin urmare
asigurând astfel asimilarea deplină a substanţelor
nutritive din alimente [6].
În reţetele marinatelor din dovleac a fost in-
clus un spectru larg de condimente. Compoziţia
condimentelor a fost selectată în funcţie de peri-
oada de fabricare a produsului. Astfel, în perioada
de vară se utilizează verdeaţa proaspătă, iar în pe-
rioada intersezonieră – cea uscată.
Actualmente, condimentele de import sunt
foarte costisitoare, de aceea acestea au fost sub-
 66  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
stituite cu plante aromatice (frunze de vişin, de coacăz negru,
mentă, melisă).
Scopul elaborării acestui grup de produse este conserva-
rea dovleacului ca ingredient de bază. Pentru lărgirea sorti-
mentului de produse curative, s-a optat pentru următoarele
tipuri de conserve: terciuri din porumb, ovăz, griş şi hrişcă cu
adaos de dovleac.
În perioada ultimilor ani medicii dieteticieni recomandă

utilizarea cerealelor în raţia zilnică. Terciul este unul dintre
cele mai vechi feluri de bucate – simplu în preparare, gustos
tehnologii alimentare
şi nutritiv, posedând multe proprietăţi ale culturilor cerealie-
re, dejun ideal pentru toată familia. Cu regret, multe familii
dau prioritate pastelor făinoase, semifabricatelor sau tartine-
lor. Terciurile sunt bogate în fibre alimentare necesare pentru
prevenirea diferitor boli cum ar fi, bunăoară, profilaxia apen-
dicitei, aterosclerozei ş.a.
La fabricarea terciurilor pe bază de dovleac au fost utili-
zate crupe de porumb, ovăz, griş şi hrişcă. Menţionăm că pa-
rametrii tehnologici ai tratării termice a crupelor din boabe
integre se deosebesc de cei ai crupelor mărunţite. Utilizarea
crupelor la fabricarea conservelor nu doar îmbunătăţeşte gus-
tul, ci, de asemenea, măreşte conţinutul proteinelor şi acizilor
graşi esenţiali, sporind totodată şi valoarea nutritivă a aces-
tora.
Pentru bucătăria autohtonă este specific fabricarea con-
servelor naturale: ghiveciuri, tocane etc. Ghiveciurile sunt
gustări uşor asimilabile, gustoase şi nutritive, preferate atât
de vegetarieni, cât şi de persoanele care respectă o alimenta-
ţie echilibrată. Acestea sunt preparate din dovleac şi o gamă
variată de legume (morcovi, ceapă, ardei etc.). Pentru fabri-
carea acestor conserve se utilizează materia primă autohto-
nă, evitând astfel păstrarea îndelungată şi transportarea lor.
Ghiveciul este un produs cu o valoare energetică scăzută, uşor
asimilabil de către organism. De exemplu, în dovleac se conţi-
ne o cantitate însemnată de microelemente (cupru, fier, fosfor
şi natriu), acizi organici şi vitaminele B şi C. Ghiveciul din do-
vleac permite diversificarea sortimentului de conserve, dar şi
obţinerea unui produs util datorită conţinutului sporit de fier.
Produsul dat poate fi caracterizat ca fiind unul dietetic, cu o
valoare energetică scăzută.
Conform studiului realizat, s-a stabilit că pastele au o lar-
gă întrebuinţare în industria de cofetărie. Utilizarea diferitor
paste la fabricarea preparatelor de cofetărie permite obţine-
rea unor produse cu valoare biologică sporită, gust specific şi
variat [2]. Pastele obţinute din dovleac pot fi folosite în pro-
ducţie, ele servind drept sursă de glucide, vitamine şi micro-
elemente. Utilizarea variatelor paste din dovleac contribuie
la lărgirea sortimentului de caramele. La momentul actual,
cererea consumatorului de produse de cofetărie cu conţinut
caloric redus este în continuă creştere.
Un loc aparte în alimentaţia tradiţională autohtonă îl
ocupă sosurile, utilizarea cărora permite intensificarea sau
„mascarea” gustului bucatelor. Sosurile conferă produselor
alimentare gust variat, astfel diversificând calităţile organo-
leptice ale alimentelor [5].
La elaborarea reţetelor de sosuri din dovleac s-a luat în
calcul gustul dulceag al dovleacului şi posibilitatea combină-
rii acestuia cu mirodenii. În scopul ameliorării tehnologiilor
în ce priveşte elaborarea noilor compoziţii de sosuri s-a ţi-
nut cont de consistenţa stabilă a amestecului, indicii micro-
biologici, mirosul şi gustul în perioada de păstrare. Reieşind
din cele expuse, se propune fabricarea sosurilor din dovleac
cu adaosul unui component, şi anume seminţe de muştar.
Componentele active ale seminţelor de muştar contribuie la
disocierea lipidelor, astfel îmbunătăţind digestia proteinelor
din alimente, activează metabolismul. Sosurile sunt steriliza-
te, fără conservanţi, astfel aceste conserve pot fi considerate
produse naturale.
Republica Moldova este bogată în fructe şi legume, prin
urmare, posibilitatea de a fabrica astfel de produse este una
reală [7,8].
CONCLUZII
Reieşind din cele menţionate mai sus, rezultă că dovleacul
şi produsele obţinute în urma prelucrării acestuia posedă o
valoare nutritivă şi biologică sporită.
Dovleacul nu este capricios la cultivare, are un randament
mare şi o perioadă îndelungată de păstrare, astfel permiţând
prelungirea sezonului de prelucrare. Cu toate acestea, consta-
tăm că sortimentul de produse din dovleac fabricat de între-
prinderile din industria alimentară este extrem de limitat.
În Republica Moldova există condiţii favorabile pentru
sporirea volumelor de producere a dovleacului, prin urmare,
şi pentru lărgirea sortimentului de produse din dovleac cu
destinaţie profilactică, curativă sau pentru copii. Acest sorti-
ment presupune băuturi, ghiveciuri, marinate, sosuri, terciuri
şi paste din dovleac.
Problema abordată este foarte importantă în primul rând
pentru ţara noastră, realizarea acesteia fiind o sursă sigură de
produse pentru export şi pentru micşorarea diferenţei dintre
exportul şi importul de produse. Întreprinderile din industria
alimentară înregistrează o productivitate modestă în fabrica-
rea produselor alimentare din dovleac. Toate acestea necesită
diversificarea sortimentului respectiv de produse alimentare,
având ca scop majorarea cantităţii de producere a lor.
Pentru fabricarea acestor produse au fost elaborate do-
cumentele normative: Standardul Moldovean şi Instrucţiunea
Tehnologică „Produse din dovleac”.
BIBLIOGRAFIE
1. Болтик Д.Н., Кавелич Р.Н., Кондратова И.И. Создание диабетичес-
ких кондитерских изделий с использованием фруктозы. РУП БелНИИ
пищевых продуктов, Минск, 2002.
2. Стасилевич Н.М., Лавриненко Н.И., Сафронова Д.А. О произ-
водстве плодоовощных начинок для кондитерских изделий и напол-
нителей для молочных продуктов. РУП БелНИИ пищевых продуктов,
Минск, 2002.
3. Касьянов Г.И., Гиш А.А., Лопатин С.Н. Комплексная переработка
тыквы. Изв. вузов. Пищ. технол., 1998, № 4, с. 93–94. Рус. RU. ISSN 0579-
300.
4. Каишаури Н. Тыква – лучшее сырье для производства напит-
ков. Пробл. аграр. Науки, № 11, 2000, с. 119–121. Груз.; рез. рус., англ.
5. Василенко З. В., Слабко О.И., Тимофеева, В.Н. Новые виды со-
усов. 13 Науч.-техн. конф. Могилев. технол. ин-та (МТИ), Могилев,
15–16 апр. 1993: Тез. докл. Могилев, 1993, с. 70–71. Рус. BY.
6. Тимофеева В.Н., Слабко О.И., Бубен С.В. Продукты переработки
тыквы. 3 Междунар. симп. «Экол. человека: пробл. и состояние лечеб.-
профилакт. питания», 26–30 сент. 1994: Тез. докл. Ч. 1. Москва, 1994,
с. 75. Рус. RU.
7. Тимофеева В.Н. Консервы из тыквы. Изв. вузов. Пищ. технол.,
1996, № 5–6, с. 85–86. Рус.
8. SF 187:1998. Sucuri şi băuturi din legume.
RECENZIE ŞTIINŢIFICĂ  Artur Macari, doctor în teh-
nică.
Materialul a fost prezentat la 02.11.2015.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  67
DE LA POPULARIZARE 
LA TRANSFERAREA
TEHNOLOGIILOR
INOVAŢIONALE
ÎN SECTORUL VITIVINICOL.
REPERE ISTORIOGRAFICE
Acad. Boris GAINA, Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură
şi Tehnologii Alimentare; dr. Eugeniu ALEXANDROV, Grădina
Botanică (Institut) a AŞM; dr. Ion XENOFONTOV, Biblioteca
Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut) a AŞM
ABSTRACT. This article presents the main historiogra-
phical stages – from antiquity to the present - of scien-
tific research in viticulture and winemaking sectors. In
the work are mentioned the main dimensions in the field
of research, the names of personalities, the scientific re-
search directions and historiographical data. The achie-
vements of national science are presented in contrast
with global science.
KEYWORDS: viticulture, winemaking, scientists, history,
dissemination, innovational technologies, historiography.
I novaţiile din domeniul viticulturii şi vinificaţiei au
evoluat, s-au perfecţionat şi consolidat în ritmul
unor cercetări multidimensionale ale autorilor consacraţi,
începând din Antichitate şi până în prezent. Generate de
interese ştiinţifice, economice, personale sau din pasiune,
cercetările în domeniul de referinţă s-au materializat de
la dimensiunea popularizării la cea a transferului de teh-
nologii inovaţionale. Un excurs is-
toric, prin prisma cercetătorilor în
domeniu, relevă atât principalele
realizări din sfera de cercetare şi
dimensiunile universului cognos-
cibil, cât şi accentele istoriografiei
viticulturii şi vinificaţiei.
Încă în Antichitate au fost
puse bazele cunoştinţelor aplica-
tive şi fundamentale în domeniul
viticulturii şi vinificaţiei.
Cei mai abili observatori şi
cercetători ai viţei-de-vie au fost
grecii antici. Omniprezenţa au-
torilor eleni în actul cultural şi
ştiinţific al Antichităţii nu este
deloc întâmplătoare. Civilizaţia
Greciei antice a dat lumii cei mai
mari filozofi, fondatori ai ştiin-
ţelor sociale, naturale şi reale.
Activitatea economică intensă, specificul vieţii agrare,
comerţul prosper, concurenţa dintre oraşele-state (po-
lisuri) solicitau noi cunoştinţe şi metode inovative în
cultivarea viţei-de-vie. Astfel, filozoful Democrit (460–
370 î.Hr.), sau „Abderitul”, cetăţean al coloniei ionice
Abdera – un înfloritor centru comercial plasat pe coasta
tracică, a descris soiurile de viţă-de-vie cunoscute în
Grecia în acea perioadă. Istoricul Xenophont (cca 430–
354 î.Hr.) a expus în lucrările sale informaţii valoroase
despre istoria şi cultura viţei-de-vie. Unul dintre cei mai
valoroşi filozofi ai Antichităţii, Aristotel (384–322 î.Hr.),
a introdus şi a aplicat metoda de investigare în dome-
niul ştiinţelor agricole, menţionând pentru prima dată
existenţa soiurilor apirene de viţă-de-vie. Naturalistul
şi filozoful grec Teofrast (370–285 î.Hr) a fost discipolul
lui Aristotel, moştenindu-i biblioteca, cărţile şi manus-
crisele. În tratatul „De historia plantarum”, Teofrast uti-
lizează în fiecare capitol exemplificări, din care se poate
reconstitui întreaga morfologie a viţei-de-vie. Autorul
descrie metodele de plantare a viţei-de-vie, procedeul
de altoire, lucrările agrotehnice de cultivare şi măsuri-
le de protecţie contra bolilor şi dăunătorilor, influenţa
temperaturii etc. [1].
A utorii romani au extins cercetările în domeniul
viticulturii şi vinificaţiei. Demnitarul, scriitorul
şi istoricul Marcus Porcius Cato Maior (234–149 î.Hr.), în
lucrările sale, propune lista celor mai de perspectivă soiuri
de viţă-de-vie, descrie tehnicile de curăţare a ei, utilaje fo-
losite în viticultură şi metode de preparare şi păstrare a vi-
nului. Enciclopedistul roman Varro Marcus Terenius (116–
27 î.Hr.), în lucrarea sa „Gospodăria sătească”, expune une-
le metode de plantare şi cultivare a viţei-de-vie, în mod
special a celei cu expoziţii sudice. Scriitorul şi agronomul
Columella Lucius Junius Moderatus (4–70 d.Hr.) a întocmit

o enciclopedie agricolă şi de viticultură „Despre gospodăria
sătească”, în 12 volume, unde descrie 50 de soiuri de vi-
tehnologii alimentare
ţă-de-vie. Eruditul scriitor Plinius Maior (23–79 d.Hr.) este
autorul lucrării „De naturalis historia”, în 37 de volume,
în care descrie circa 100 de soiuri de viţă-de-vie. Autorul
propune termenul „ampeloterapie” şi concluzionează că
lucrările agrotehnice şi tipul vinului sunt în congruenţă
directă cu calitatea.
 68  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

Î n Evul Mediu şi Epoca Modernă, autorii au diver-

sificat cercetările şi au utilizat noi termeni speci-
fici viticulturii, conturând dimensiunile unei revoluţii
terminologice. Petrus Crescentius (1230–1310), părintele
agriculturii italiene, a scris monumentala lucrare „Opus
ruralium commodorum”, în 12 părţi, aceasta fiind prima
carte de agricultură din Europa. Un loc aparte este rezer-
vat viticulturii şi ampelografiei, unde descrie 40 de soiuri


de viţă-de-vie, metode de protecţie a culturii, propune

tehnica de muşuroire pentru perioada de iarnă. Pentru
tehnologii alimentare

prima dată termenul „ampelografie” (din limba greacă

ampelos – viţă şi graphos – descriere) – ştiinţă care se
ocupă cu descrierea speciilor şi varietăţilor soiurilor de
viţă-de-vie – a fost propus pentru utilizare de cercetăto-
rul polonez F. Sax (1661). Cărturarul Dimitrie Cantemir
(1673–1723) a publicat lucrarea „Descriptio Moldaviae”
(1714–1716), în care expune arealele de cultivare a vi-
ţei-de-vie în Moldova. În 1770, în Franţa, la iniţiativa lui
Olivie de Serra a fost creată prima colecţie ampelogra-
fică, iar în 1806, spaniolul Simon de Rochas Clemente
în tratatul „Experienţa studierii soiurilor de viţă-de-vie,
care cresc în Andalucia” s-a referit la bazele ştiinţifice
ale ampelografiei. În 1873, la Viena (Austria), Comisia In-
ternaţională de Ampelografie a adoptat sistemul unic de
descriere a soiurilor de viţă-de-vie.
Secolul al XIX-lea este unul de cotitură pentru acti-
vitatea ştiinţifică de cercetare în domeniul viticulturii şi
vinificaţiei. Planchon Jules-Emile (1823–1888), în comun
cu Bazille G. şi Sahut, a descoperit şi a descris pentru pri-
ma dată filoxera, autorii fiind consideraţi drept pionieri ai
luptei contra acestui dăunător al viţei-de-vie.
Treptat, popularizarea şi transferarea tehnologiilor
inovaţionale în domeniul viticulturii şi vinificaţiei se efec-
tuează prin intermediul diferitor ediţii şi periodice ştiinţi-
fice de specialitate. În anii 1874–1879, cu o periodicitate
de un număr pe lună, Societatea de Pomicultură şi Vinifi-
caţie din Ialta edita revista ştiinţifică «Крымский вестник
садоводства и виноделия».
În Sankt-Petersburg, la sfârşitul sec. al XIX-lea–înce-
putul sec. al XX-lea s-a concentrat baza editorial-ştiin-
ţifică a publicaţiilor de specialitate din imperiul ţarist.
În capitala imperiului, în anii 1887–1889, cu o frecvenţă
de două numere pe lună, se publica «Русский винодел».
Din 1899 până în anul 1917, iniţial la Sankt-Petersburg,
apoi la Odesa, se edita lunar revista ştiinţifică «Вестник
виноделия» [2, 3].
viticultură, vinificaţie şi pomicultură”, editată din 1919
de Serviciul de Viticultură şi Vinificaţie de pe lângă direc-
toriul de agricultură de la Chişinău, publică în 1920, sub
îndrumarea lui A. Billeau, şeful Staţiunii şi al Secţiunii de
Viticultură, articole semnate de D. Ştefăneascu, E. Russ,
S. Mavroti şi I. Bahtalovshi ş.a. [4].
În perioada interbelică, în Uniunea Sovietică au fost
editate mai multe publicaţii de specialitate. Întru pro-
movarea în continuare a rezultatelor din domeniu, din
1926 începe să die editată revista ştiinţifică «Вестник
виноделия Украины», apoi din 1929 – «Вестник
виноградарства, виноделия и виноторговли СССР».
Începând din 1933 se editează publicaţia «Сборник
статей по виноградарству и техничесkой переработке
винограда». În 1939, la Moscova, s-a fondat revis-
ta tehnico-ştiinţifică şi de producţie «Виноделие и
виноградарство СССР», cu o periodicitate de şase nume-
re pe an. Sub impactul factorului sociopolitic s-au con-
stituit noi metode de stimulare în sectorul vitivinicol.
Se aplica aşa-numita mişcare stahanovistă, marcată de
o pregnantă imagine fabuloasă alimentată de ideologie,
creând o coeziune socială dirijată de autorităţi.
Î n spaţiul românesc, de asemenea se extind cercetă-
rile ştiinţifice în domeniul viticulturii şi vinificaţi-
ei. Biologul şi botanistul român Traian Săvulescu (1889–
1963), publică în 1941 lucrarea „Mana viţei-de-vie” şi fon-
dează în România primele staţiuni pentru avertizare. În

Î n perioada anterioară Primului Război Mondial, Ba-

sarabia, considerată „Coasta de Azur a Rusiei”, fur-
niza imperiului ţarist 70% din producţia viticolă. Treptat,
în regiune prind contur primele apariţii editoriale din do-
meniu. Comitetul Imperial de Viticultură şi Vinificaţie al
Rusiei a organizat în anii 1904–1906 editarea la Chişinău
a publicaţiei «Виноделие и виноградарство», cu o apariţie
de un număr pe lună.
Publicaţiile basarabene din intervalul dintre cele două
războaie mondiale, considerate drept surse istorice, au
avut un rol semnificativ în transmiterea rezultatelor, reco-
mandărilor şi informaţiilor de mare interes pentru practi-
ca agricolă. Printre ediţiile periodice de profil menţionăm:
„Revista de Viticultură”, editată în 1919 de Uniunea Gene-
rală a Sindicatelor Viticole condusă de Gh. Nicoleanu; „Via
noastră”, „revistă lunară populară cuprinzând chestiile de
anii 1937–1947 se editează „România viticolă”, în perioada
anilor 1952–1967 – „Via şi livada”, iar în anii 1967–1977,
la Bucureşti, se editează „Revista de horticultură şi viti-
cultură”.
În perioada postbelică, Franţa devine centrul mondial
al cercetărilor oenologice. Dovadă sunt publicaţiile ştiin-
ţifice de prestigiu: „Bulletin de l’OIV”, „Connaissance de la
Vigne et du Vin”, „Revûe française d’oenologie”, „Vignes et
Vins” etc.
După cel de-al Doilea Război Mondial, în Moldova
sovietică s-a constituit o şcoală puternică în domeniu.
Din 1946, la Chişinău, se editează revista «Садоводство,
виноградарство и виноделие Молдавии», denumită ul-
terior «Виноделие и виноградарство Молдавии». Această
publicaţie apărea lunar în limbile română şi rusă.
În domeniul oenologiei practice, savantul moldovean
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  69
Petru Ungureanu editează, în 1966, lucrarea „Teoria şi
mecanismele oxidării vinurilor în practica producerii bă-
uturilor de struguri”; graţie originalităţii sale, această teh-
nologie a fost extinsă la sfârşitul anilor ’60 în tot spaţiul
vitivinicol din Uniunea Sovietică [5, 6].
Pentru a promova tehnica de cultivare a viţei-de-vie pe
rădăcini proprii, acad. Y.I. Prinţ (1891–1966) a fundamen-
tat caracterul raţional de cultivare a acesteia pe rădăcini
proprii, ţinând cont de tipul solului, rezistenţa soiurilor la
dăunători şi tratarea periodică a butucilor cu hexaclorbu-
tadien. Tot el propune teoria fenolică a imunităţii viţei-de-
vie la filoxeră [7].
În a doua jumătate a anilor ’80, deşi reprezenta
doar 0,15% din teritoriul URSS şi 1,5% din populaţia ei,
RSS Moldovenească producea 19% din volumul unional de
struguri [8]. Un impact negativ asupra sectorului vitivini-
col din Moldova sovietică îl constituie campania antialco-
olică gorbaciovistă (denumită în popor suhoi zakon – legea
seacă, legea abstinenţei de la alcool), legiferată la 16 mai
1985 şi generată de iniţiativa liderilor sovietici de a defri-
şa plantaţiile viticole din URSS, inclusiv din RSS Moldove-
nească. Acest fenomen a creat un dezechilibru pronunţat
între societate, tradiţie şi natură. Au apărut disensiuni
serioase pe întreg spaţiul comunităţii, provocate de prac-
ticarea unei îndeletniciri trecute în ilegalitate, pe fundalul
unor cutume şi al ingerinţei clasei politice într-o realitate
continuă din viaţa autohtonilor. Pierderile financiare ale
campaniei antialcoolice, considerate un eşec total, au fost
estimate pe ansamblu în Uniunea Sovietică la cifra de
50 miliarde de ruble, dintre care RSS Moldoveneşti i-au
revenit 4 miliarde [9].
În pofida contextului socioeconomic nefavorabil, în
această perioadă s-au efectuat totuşi cercetări ştiinţifice
fundamentale. În anii 1986–1987, la Chişinău a fost pu-
blicată în limba rusă ediţia enciclopedică «Энциклопедия
виноградарства», în trei volume. Lucrarea cu statut de
unicat în lume, care, deşi a avut de suferit sub aspect
conceptual, fiind cenzurată şi exclusă din ea tematica pri-
vind vinificaţia şi tehnologiile în domeniu sub pretextul
luptei cu alcoolismul, a fost distinsă cu Diploma Orga-
nizaţiei Internaţionale de Viticultură, cu sediul la Paris.
Ceva mai târziu, în 1994, C. Alexandrescu, M. Oşlobeanu,
L. Jianu, P. Piţuc editează lucrarea „Mică enciclopedie de
viticultură” etc.
D upă proclamarea independenţei de stat a Repu-
blicii Moldova începe o nouă etapă de cercetare
în sectorul vitivinicol. Savanţii autohtoni efectuează noi
studii în domeniu, cu implicaţii practice. Prin originalitate
deosebită se caracterizează tehnologia complexă a culesu-
lui mecanizat al strugurilor, studiată de acad. Boris Gaina
în Franţa şi implementată în ţinutul Krasnodar (Federaţia
Rusă), în regiunea de Centru şi de Sud ale Republicii Mol-
dova, cu ajutorul combinelor universale SVK-3M, produse
la uzina „Plodselhozmaş” din Chişinău. Utilajul tehnologic
utilizat, începând de la cules şi transportare până la pre-
lucrare-vinificare, este complex şi constituie o elaborare
originală a unui mare colectiv de cercetători.
În urma unei fructuoase colaborări cu colegii oenologi
francezi Suzanne Lafon-Lafourcade (Bordeaux) şi Jean-
Luis Puech (Montpellier), savantul Boris Gaina a reuşit să
argumenteze, în premieră, că: preparatul biologic botriti-
cid Trichoderma viride B 14 poate substitui substanţele
chimice toxice Mical, Rovral, Ronilan, Sumilex şi altele pe
larg utilizate în combaterea mucegaiului cenuşiu (Botrytis
cinerea Pers.) la viţa-de-vie (1981–1983); atacul mucega-
iului cenuşiu (Botrytis cinerea Pers.) cu caracter „nobil” nu
duce la apariţia metabolitului toxic – patulina, iar cel de
tip „vulgar” emană toxine ce depăşesc limitele admise de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (1982–1985); stejarul
moldovenesc de vârstă seculară nu cedează după calită-
ţile sale celui din Franţa, România şi Ucraina şi asigură
obţinerea prin contact cu vinurile şi distilatele arome şi
gusturi nobile (2001–2004) [10, 11].
Rezultatele studiilor polifactoriale şi multianuale con-
firmă posibilitatea modernizării în continuare a sortimen-
tului viţei-de-vie în baza soiurilor noi de calitate şi cu re-
zistenţă complexă sporită, factor important în dezvoltarea
durabilă a complexului vitivinicol din Republica Moldova
şi ţările de la frontiera de nord a viticulturii din Europa.
În una din lucrările recente, doctorul habilitat Gh.
Savin a argumentat necesitatea creării, evidenţierii, se-
lectării şi omologării soiurilor şi elitelor cu grad diferit
de apirenie, rezistenţă sporită la iernare şi calitate înaltă:
Apiren alb, Apiren roz, Apiren negru de Grozeşti, Apiren roz
extratimpuriu, Apiren roz basarabean [12].
Parte componentă a cercetărilor universale, ştiinţa au-
tohtonă din domeniul viticulturii şi vinificaţiei se înscrie
cu contribuţii originale în domeniul de referinţă, majori-
tatea dintre care au implicaţii practice în context interna-
ţional. Dacă la începuturile civilizaţiei ştiinţa vitivinicolă
avea un caracter de „vulgarizare”, popularizare, treptat ea
se diversifică şi capătă un caracter inovaţional generat
de un flux complex de informaţii de specialitate, dirijat şi
emis de autori consacraţi.

BIBLIOGRAFIE
tehnologii alimentare
1. Bernal J.D.  Știinţa în istoria societăţii, București: Editura Politică,
1964.
2. Gaina B. Via, vinul și civilizaţia = Виноград, вино и цивилизация.
Chișinău: Editura Litera, 2000, 143 p.
3. Пелях М. О винограде и вине, Кишинев: Изд-во «Тимпул», 1984.
4. Xenofontov I. Viticultura și vinificaţia Basarabiei între schimbare
și tradiţie (1918–1940). În: „Transilvania”. Revista Asociaţiei Transilvăne-
ne pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, nr. 11, 2008,
p. 76-85.
5. Gaina B. Academicianul Petru Ungureanu (120 ani de la naștere).
Bibliografie/Monografie bilingvă româno-rusă. Chișinău: Tipografia AȘM,
2014, 176 p.
6. Gaina B., Rusu E., Obadă E. Elaborări remarcabile ale savantului Pe-
tru Ungureanu. În: „Pomicultura, Viticultura și Vinificaţia”, nr. 1 (49), 2014,
p. 36–38.
7. Membrii Academiei de Știinţe a Moldovei. Chișinău: Editura
Știinţa, 2006, p. 122–123.
8. Arhiva Organizaţiilor Social-Politice din Republica Moldova, Fond
51, inv. 73, dos. 132, f. 7.
9. Xenofontov I. Consumul de alcool în RSS Moldovenească. Tradiţie
și imixtiune politică în anii 1980. În: Stat și viaţă privată în regimurile comu-
niste, Iași: Polirom, 2008, p. 422–429.
10. Duca Gh. Cuvânt-înainte. În: Academicianul Boris Gaina. Secven-
ţe biobibliografice. Chișinău: Tipografia AȘM, 2007, 176 p.
11. Gaina B. Un potenţial genetic insuficient explorat, pus în valoare
în ampelografie. În: „Akademos”, 2014, nr. 1 (32), p. 171.
12. Gh. Savin. Ameliorarea sortimentului viticol al Republicii Moldo-
va. Chișinău, 2012, 259 p.
 70  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
CELEBRAREA A 110 ANI
DE LA FONDAREA
INSTITUTULUI VIEI

ŞI VINULUI „V.E. TAIROV”,
eveniment
or. Odesa, Ucraina
Acad. Boris GAINA, academician-coordonator al secţiei de
Ştiinţe Agricole a Academiei de Ştiinţe a Moldovei; Dr. Eugeniu
ALEXANDROV, Grădina Botanică (Institut) a Academiei de Ştiinţe
a Moldovei
În perioada 10–11 septembrie 2015, acad. Boris Gaina
a participat la Conferinţa Internaţională dedicată sărbăto-
ririi a 110 ani de la fondarea prestigioasei instituţii de cer-
cetări vitivinicole – Institutul Viei şi Vinului „V.E.Tairov”
din or. Odesa, Ucraina.
În cadrul Conferinţei Internaţionale savanţii Academi-
ei de Ştiinţe a Moldovei, ai Institutului Ştiinţifico-Practic
de Horticultură şi Tehnologii Alimentare au prezentat am-
ple rapoarte vizând rezultatele cercetărilor în domeniile
selecţiei intraspecifice a viţei-de-vie, rezistentă la filoxeră,
boli şi vătămători, oenologiei – legate de indicii biochimici
limitaţi pe piaţa UE, ecologiei şi amplasării viţei-de-vie în
arealele hotarului Republica Moldova – Ucraina etc.
Dezvoltarea viticulturii pe parcursul evoluţiei sale a
cunoscut multiple metode de ameliorare a viţei-de-vie,
cum ar fi selecţia naturală sau dirijată (intraspecifică, in-
terspecifică, clonală, ingineria genetică etc.).
Un imperativ al ştiinţei vitivinicole mondiale rămâne
a fi obţinerea varietăţilor de viţă-de-vie de calitate, total-
mente rezistente la atacul filoxerei (radiculară şi foliară).
Obţinerea varietăţilor noi de viţă-de-vie în multe ca-
zuri duce la schimbarea spectrului de compuşi chimici şi
biochimici, responsabili de aroma, culoarea şi gustul bace-
lor, al sucului şi al vinului obţinut.
Conform cerinţelor Uniunii Europene la producerea
produselor vitivinicole, compoziţia chimică a materiei pri-
me trebuie să întrunească unele cerinţe stricte, de exem-
plu diglucozid-3,5-malvidol nu trebuie să depăşească limi-
ta de 15 mg/dm3. Recent, Organizaţia Mondială a Viei şi
Vinului a pus în discuţie problema reducerii acestui indice
în vinuri la limita de 5 mg/dm3.
Un alt component important din sucul bacelor hibrizi-
lor de viţă-de-vie de orice ordin, inclusiv cei distanţi, este
antranilatul de metil (3,4-benzoxazol), căruia i se atribuie
rolul principal în crearea gustului şi mirosului (aromelor)
de foxat (de naſtalină sau/şi de fenol).
Antranilatul de metil reprezintă un compus azotic din
grupa benzoxazolilor, care se formează în struguri (înde-
osebi la hibrizii producători direcţi) în cantităţi de 0,2–
3,5 mg/dm3 de must (suc). Acesta se regăseşte în vin în
aceleaşi concentraţii, de rând cu un alt component chi-
mic aromat volatil – acetatul de izoamil. De aceea şi acest
constituent chimic important din sucul bacelor hibrizilor
noi din selecţia intraspecifică se cere determinat, studiat
şi luat drept criteriu de preselecţie.
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  71
Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului a stabilit
în anul 2004 concentraţia limită de metanol de 250 ml/l
pentru vinurile albe şi 400 ml/l pentru vinurile roşii.
Metanolul reprezintă un alcool care se sintetizează
prin substituirea în molecula de metan a unui atom de
hidrogen cu o grupare -OH (hidroxilică). În procesele de
fermentare a fructelor se poate forma metanol prin des-
compunerea pectinelor. Consumul de metanol poate pro-
voca intoxicaţii grave, acesta poate apărea prin distilarea
fracţionată în mod particular a alcoolului.
De aceea este actuală problema obţinerii de noi va-
rietăţi de viţă-de-vie cu caractere agrobiologice, care
să satisfacă la maximum cerinţele faţă de strugurii de
masă pentru consum în stare proaspătă şi faţă de cei
destinaţi procesării industriale (sucuri, concentrate, vi-
nuri, distilate).
În Grădina Botanică (Institut) a Academiei de Ştiinţe
a Moldovei, precum şi în alte centre ştiinţifice internaţi-
onale din acest domeniu au fost realizate investigaţii în
domeniul hibridării distante la viţa-de-vie, antrenând vi-
ţa-de-vie americană (Muscadinia rotundifolia Michx.), cu
rezistenţă absolută la filoxeră, dar cu caractere agrobiolo-
gice de calitate inferioară, în încrucişări cu soiurile speciei
europene (Vitis vinifera L.), nerezistente la atacul filoxerei,
dar cu caractere agrobiologice (productivitate şi calitate)
înalte.
Au fost creaţi hibrizi distanţi de viţă-de-vie pe rădăcini
proprii care întrunesc aceste criterii, iar în baza principii-
lor clasice uvologice şi tehnologice s-a constatat că hibrizii
distanţi de viţă-de-vie (Vitis vinifera L. x Muscadinia ro-
tundifolia Michx.) DRX-M4-502, DRX-M4-512, DRX-M4-560,
DRX-M4-580 ş.a. posedă calităţi ale soiurilor de masă, hi-
brizii DRX-M3-3-1, DRX-M4-580, DRX-M4-640 ş.a. posedă
proprietăţi mixte (pentru consum curent şi procesare in-
dustrială).
Astfel, a fost iniţiată procedura de creare a sectoarelor
experimentale de cultivare a hibrizilor distanţi de viţă-de-
vie în condiţiile zonei de nord a Republicii Moldova (Bălţi
şi Soroca).
Delegaţia AŞM, MAIA, UASM şi IŞPHTA a participat la
aprecierile organoleptice ale noilor varietăţi de struguri de
masă din selecţia IVV „V.E. Tairov”, precum şi ale varie-
tăţilor obţinute în Moldova, Bulgaria, Rusia, România şi
Armenia.
Specialiştii de la fabricile de vin din şapte ţări şi sa-
vanţii care au participat la Conferinţa Internaţională au
apreciat vinurile de diferite tipuri produse la IVV „V.E. Tai-
rov” din soiurile de struguri pentru vin, care au completat
sortimentul viticol în Ucraina, Moldova, Rusia şi Bulgaria.
În cadrul festivităţilor prilejuite de aniversarea 110-a
de la fondarea IVV „V.E. Tairov” au fost organizate vizite de
lucru în laboratoarele de virusologie, cultura „in vitro” a
viţei-de-vie, enologie, precum şi la colecţia de varietăţi cu
peste 2 000 de soiuri.
Reprezentanţii AŞM şi MAIA au avut întrevederi cu 
conducerea Academiei Naţionale de Ştiinţe Agricole a
eveniment
Ucrainei în frunte cu preşedintele ANŞAU, acad. Iaroslav
M. Gadzalo, în cadrul cărora a fost menţionată importanţa
colaborării institutelor de profil agricol din ambele ţări în
cadrul proiectelor de colaborare bilaterală, transfrontalie-
ră Ucraina–Moldova–România şi Orizont 2020.
De asemenea, au fost organizate discuţii cu cadrele di-
dactice de la Academia de Ştiinţe Alimentare, Universita-
tea de Ştiinţe Agricole şi Institutul de Selecţie şi Genetică
din cadrul ANŞAU cu sediul în or. Odesa, ce ţin de pregăti-
rea cadrelor şi colaborarea ştiinţifică agroalimentară.
Bibliotecii AŞM i-au fost oferite cu titlu de donaţie:
1. Culegerea de articole nr. 52 a revistei «Виноградар-
ство и Виноробство», editată de IVV „V.E. Tairov” (2015,
234 pag.).
2. Revista «Садоводство и Виноградарство», № 8 (49),
2015, 66 с.
3. Revista «Сад, виноград и вино Украины», № 10–12,
2014.
 72  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015
Comerţul de vinuri în Antichitate
CONSIDERAŢII GENERALE

De când a fost cunoscut vinul a şi început comercializarea lui. Dacă
cultura viţei-de-vie şi vinificarea strugurilor puteau fi deprinse în practi-
divertisment
că prin imitare, de la om la om, desfacerea vinului comporta cunoştinţe,
riscuri şi greutăţi pe care nu oricine putea să le înfrunte. De aceea sarci-
na colectării, păstrării şi desfacerii acestei băuturi a trecut de la început
pe seama negustorilor, deoarece numai ei aveau curajul să pună în joc
iniţiativa, mijloacele şi riscurile acestor operaţiuni.
Cu cât vinul se depărta de locul de producţie, cu atât la costul lui se
adăugau noi cheltuieli. Cultivatorii mici nu erau în măsură să-şi păstreze
vinul nici măcar până la recolta viitoare, când i se desluşesc mai bine în-
suşirile, cu atât mai greu ar fi putut să-l păstreze pentru a-l învechi timp
de mai mulţi ani, când valoarea lui este mai ridicată. De aceea întreaga
problemă a păstrării şi învechirii vinului a trecut, de regulă, în sarcina
negustorului, care avea alte posibilităţi materiale.
În desfăşurarea comerţului de vin, pe lângă negustorul propriu-zis,
apar o serie de auxiliari şi de meşteşugari care înlesnesc transportarea
băuturii până la cel mai depărtat punct geografic unde era cerut. În pri-
mul rând, apar misiţii (samsari de meserie), care mijlocesc vânzarea,
apoi urmează experţii degustători care apreciază calitatea vinului (să-
nătatea şi buna lui constituţie); după ei vin dogarii şi olarii care constru-
iesc vasele de depozitare, de păstrare şi de transport; urmează pielarii
specializaţi în confecţionarea burdufurilor pentru transportul cu căruţele
sau pe samar al vinului adus pe corăbii, în amfore sau butoaie. Veneau
apoi cărăuşii, pentru tras bărcile la edec, eventual pentru descărcarea şi
transportul pe samar sau pe umeri etc. În plus, vinurile destinate a trece
frontiera trebuiau să suporte taxe vamale – uneori prohibitive – în afara
sarcinilor fiscale şi cele de cotit (măsurat) al vaselor care se achita la
ridicarea mărfii de la producător.
Tot negustorii sunt cei care au iniţiat deschiderea multor drumuri şi
au permanentizat reţeaua de comunicaţii păstrată aproape fără modifi-
cări până în zilele noastre. Cărăuşii cunoşteau bine aceste drumuri şi
le-au denumit după felul mărfurilor transportate: „drumul sării, drumul
mătăsii, drumul vinului, vadul buţiilor etc.”
Despre comerţul vinului în Antichitate, G. Hegi observă că exportul
acestora a fost practicat în Antichitate pe întreg cuprinsul spaţiilor acce-
sibile, până în India la Răsărit şi până în Germania spre Apus, precizând
că veniturile realizate de acest comerţ au depăşit totdeauna investiţiile
făcute la procurarea şi transportul vinului.
Luptele care s-au dus în trecut pentru cucerirea pieţelor de vinuri
şi pentru menţinerea lor au fost numeroase, făcând victime nu numai
printre producători, dar şi printre negustori.
COMERŢUL DE VINURI
ÎN DIFERITE ŢĂRI ANTICE
Asia anterioară (Orientul Apropiat) prezintă un interes de primul ordin
pentru subiectul tratat în acest capitol. Acolo a fost prima dată pusă
în cultură viţa-de-vie, acolo a fost descoperit secretul vinificării şi tot
din această regiune avem cele mai vechi mărturii asupra comerţului de
vinuri.
Astfel, textele cuneiforme, de curând descifrate de pe plăcile de lut
sumeriene, relatează existenţa celor mai vechi schimburi în legătură cu
comerţul de vin. Din conţinutul scrisorilor descoperite sub ruinele ve-
chiului oraş Ninive – traduse recent în limba română – rezultă că vasele
cu vin expediate cu peste 4 000 de ani în urmă purtau etichete pe care
erau însemnate date privitoare la localitatea producţiei, calitatea vinului,
conţinutul şi costul acestuia.
În faimosul Cod al lui Hamurabi (2803 î.Hr.), scris pe un monument
de piatră bine păstrat, articolele 108–111 se referă anume la comerţul
cu băuturi din Asiria.
Herodot (484–425 î.Hr.) semnalează, de asemenea, exporturile de
vin care se făceau regulat, de două ori pe an, în Egipt din toate ţările
producătoare ale sud-vestului asiatic; printre acestea figura şi Fenicia.
Această ţară a dat primii negustori corăbieri care au deschis drumurile
vinului în toate direcţiile pe cele trei continente vecine: Asia, Africa şi
Europa.
Din Egiptul antic, deşi ne-au fost transmise cele mai numeroase şi
clare imagini privitoare la cultura viţei-de-vie şi vinificarea strugurilor,
totuşi referitor la comerţul de vinuri – în afară de menţiunea lui Herodot
(citată mai sus), din care rezultă importurile de vin din ţările Asiei anteri-
oare – nu ne-au parvenit date.
Ştim că în Egipt transportul vinului se făcea numai în burdu-
furi. Este de bănuit, faţă de amploarea inscripţiilor privitoare la vi-
ticultură, că în interior comerţul cu vinuri era destul de intens şi că
importurile egiptenilor din ţările vecine din sud-vestul Asiei, toate
producătoare de vinuri, erau destul de importante faţă de populaţia
şi bogăţia Egiptului antic.
În Antichitate era apreciat vinul din regiunile înalte ale Armeniei.
Herodot notează că aceste vinuri se exportau chiar în Mesopotamia, deşi
aceasta era socotită la rândul ei „ţară viticolă”.
Gruzia (Georgia), situată pe axa celui mai important drum comercial
care leagă Occidentul cu Orientul pe uscat – de la gurile Dunării şi sudul
Rusiei vechi până în India, China, Asia Centrală şi Sudică –, era de mult
iniţiată în comerţul de vinuri şi de struguri. Ea însăşi producea vinuri
originale inimitabile (de masă, dulci şi chiar spumoase), utilizând metode
proprii de vinificare.
Dintre toate popoarele lumii vechi care s-au ocupat cu viticultura
şi vinificaţia, fiind în acelaşi timp şi cele mai active în dezvoltarea co-
merţului de vinuri, grecii se situează pe primul loc. Ei s-au distins nu
numai prin crearea de podgorii vestite în metropolă şi pretutindeni unde
colonizarea le-a permis să se aşeze, dar au fost şi mari deschizători de
drumuri în dezvoltarea comerţului cu acest produs. De aceea Roger Dion
îi socoteşte că „au fost, în lumea antică, înaintea romanilor şi mai mult
decât ei, oamenii viţei-de-vie”.
(După I. Teodorescu și al.,
„Viţa-de-vie și vinul de-a lungul anilor”)
 nr. 5-6 [59-60] 2015  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  73
10 super st iţ ii şi tr a d iţii d e R evelio n ,
CA SĂŢI MEARGĂ
BINE TOT ANUL
Anul Nou este privit ca un început, un nou drum,
o nouă etapă în viaţa noastră şi a întregii lumi. De
aceea, majoritatea tradiţiilor şi superstiţiilor care
sunt legate de noaptea de Revelion şi prima zi din
ianuarie se referă la a începe cu dreptul.
Ca să ai noroc, sănătate, fericire şi bani în noul an,
trebuie să pui în practică mici trucuri şi superstiţii
care te vor ajuta să crezi cu adevărat că vei avea
toate acestea. Se poate spune de fapt că este un efect
placebo – crezi că le vei avea şi chiar se va întâmpla!
Iată ce trebuie să faci:
ALUNGĂ SPIRITELE RELE
Tradiţia populară spune că spiritele rele se sperie de
lumină şi de zgomotele puternice. De aceea, pe vremuri
şi chiar în prezent, în unele locuri, se trosneşte din bici
pentru a alunga spiritele malefice din anul care vine. E
mult mai simplu în prezent, pentru că poţi folosi petardele,
pocnitorile şi artificiile.
BANI ÎN BUZUNAR
Numărătoarea inversă pentru noul an trebuie să te
prindă obligatoriu cu bani în buzunar. Astfel te vei bucura
de câştiguri şi bunăstare tot anul viitor.
MĂNÂNCĂ PEŞTE
O altă superstiţie spune că trebuie să mănânci peşte în
noaptea de Revelion ca să te poţi strecura printre probleme
şi obstacole în noul an, cu agilitatea unui peşte în apă.
FĂRĂ DATORII
Nu intra în noul an cu datorii! Încearcă să scapi de
ele cât mai repede cu putinţă, altfel vei avea probleme cu
banii tot anul.
De asemenea, nu este bine să împrumuţi bani în prima
zi din an.
NOROC ŞI PROTECŢIE
Pe 1 ianuarie, tradiţia spune că prima persoană care
îţi intră în casă trebuie să fie un bărbat, ca să te bucuri de
protecţie şi noroc în anul care tocmai a început.
POARTĂ CEVA NOU ŞI CEVA ROŞU
Tot de Revelion trebuie să porţi o haină nouă, care
simbolizează schimbarea şi prospeţimea. De asemenea,
ţine ceva roşu asupra ta. Te apără de spiritele rele şi
privirile malefice, exact aşa cum se spune că îi apără pe
bebeluşi de deochi.

MĂNÂNCĂ STRUGURI SAU STAFIDE
divertisment
Se spune că trebuie să mănânci struguri sau stafide în
noaptea de Anul Nou ca să ai mulţi bani în anul care vine.
O DORINŢĂ
Nu uita să-ţi pui o dorinţă chiar la cumpăna dintre
ani. Se spune că dorinţa pusă în noaptea dintre ani se
împlineşte, cu condiţia să nu spui nimănui ce-ţi doreşti.
APRINDE O LUMÂNARE
Pentru ca anul care vine să fie luminos, aprinde o
lumânare sau o candelă în seara de Revelion şi las-o
aprinsă până dimineaţa.
DESCHIDE FERESTRELE
Imediat ce ai intrat în noul an, deschide larg pentru
câteva minute toate uşile şi ferestrele. Astfel spiritele rele
şi tot ceea ce este negativ va fi alungat din casa ta, care va
fi purificată.
 74  „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”  nr. 5-6 [59-60] 2015

APARIŢII EDITORIALE RECVIEM

„ISTORIA CERCETĂRILOR LECŢIA DE OMENIE
ŞTIINŢIFICE ÎN DOMENIUL A LUI VICTOR BUNDUC
VITICULTURII Victor Bunduc nu
ne-a fost rudă. El a în-
ŞI VINIFICAŢIEI semnat mai mult pentru
noi – ne-a fost prieten.
ÎN MOLDOVA”, Îndrăznim să spunem
astfel se intitulează cartea apărută la Tipografia Academi- aceste cuvinte şi credem
că Victor nu ne-ar contra-
ei de Ştiinţe a Moldovei şi dedicată jubileului de 105 ani de
zice, dacă ne-ar auzi. De
la fondarea Institutului Ştiinţifico-Practic de Horticultură
altfel, nu era în firea lui
şi Tehnologii Alimentare al Republicii Moldova.
să se supere pe alţii. Ba
În această perioadă, institutul a evoluat de la o simplă mai mult ca atât, de fie-
staţie experimentală, cu doar doi colaboratori, până la o care dată le-a venit tutu-
mare instituţie de cercetări ştiinţifice, care este dotată cu ror în ajutor, i-a susţinut
o bază tehnică performantă şi unde activează cadre califi- în clipele grele cu vorba
cate, capabile să efectueze cercetări profunde. şi cu fapta. El se bucura
În paginile acestei ediţii sunt inserate rezultatele cer- nespus de mult când ne vedea pe toţi împreună, era
cetărilor efectuate în pentru noi, prietenii şi colegii săi, un catalizator, un
ultimul secol şi jumă- centru de gravitaţie.
tate, în baza cărora Bunul nostru coleg şi prieten a iubit mult florile.
a fost elaborată teh- În biroul său îngrijea nenumărate ghiveciuri cu flori,
nologia de producere pe care le împărţea mai apoi cu drag colegilor. Acasă,
a strugurilor, vinului, la fel, avea multe flori, pe care le dădăcea ca pe nişte
coniacului, sucurilor şi copii. Şi la mormântul soţiei Elena, decedată acum câ-
a producţiei auxiliare; a teva luni, a răsădit flori frumoase, pe care ea le prefera.
fost stabilit sortimentul Victor a plecat dintre noi subit, într-un tragic şi ba-
de struguri, construit şi nal accident rutier, aidoma unui stejar viguros, lăsând
perfecţionat utilajul şi în urma sa părinţii, rudele, prietenii plini de durere.
aparatajul necesar pen- Pentru Victor părinţii erau fiinţe sfinte, despre
tru mecanizarea şi au- care vorbea, de fiecare dată, cu ochii înrouraţi şi vo-
tomatizarea viticulturii cea-i mângâietoare. Le trimitea adeseori colete cu
cele trebuincioase, le telefona des, îi încuraja cu un
şi vinificaţiei.
sfat, cu un cuvânt cald sau cu o vorbă de duh. Re-
Materialele sunt
greta că sunt departe de el, bătrâni şi neputincioşi.
prezentate în succesiu-
Nepoţilor, mângâierea lui cea mai mare, le ducea
ne istorică, ceea ce va coşuri cu fructe, struguri, dulciuri. Vroia să-i vadă cât
permite cititorului să mai curând mari, frumoşi şi sănătoşi.
se familiarizeze uşor cu … De aproape două luni nu se mai aud paşii lui
rezultatele cercetărilor Victor pe culoarele institutului nostru. Nici vorba lui
din fiecare perioadă de activitate. discretă şi resemnată nu ne mai mângâie auzul. Prin
În carte au fost incluse, în mare parte, materiale origi- dispariţia sa, Victor parcă ne-a văduvit pe toţi, dar,
nale extrase din arhive şi din surse istorice, care nu sunt totodată, ne-a făcut să fim mai buni unii cu alţii, mai
accesibile pentru cercul larg de cititori. Ele vor fi de un real îngăduitori, mai uniţi.
folos pentru colaboratorii ştiinţifici, agronomi, aspiranţi şi În acea zi de sfârşit de octombrie Victor Bunduc a
studenţi, care sunt preocupaţi de istoria ramurii prioritare plecat la Domnul. În ultimul său drum a fost petrecut
a agriculturii din Moldova. de multă lume, care a venit să-şi ia rămas bun de la cel
Semnată de un grup de autori cu nume de referinţă în care prin exemplul vieţii sale ne-a dat tuturor o lecţie
domeniu, cum ar fi C. Dadu, S. Bondarenco, E. Soldatenco, de omenie.
T. Cazacu, E. Rusu, V. Cornea, această apariţie editorială cu Zeci de coroane şi mii de flori i-au acoperit mor-
tentă enciclopedică va familiariza un spectru larg de citi- mântul. În vale, la biserica „Sfântei Treimi”, băteau
tori, cunoscători de limba rusă, cu realizările ştiinţifice ale nostalgice clopotele, vestind că toate-n astă lume sunt
conaţionalilor noştri, care ne plasează în rândul ţărilor eli- trecătoare. Ca şi viaţa…
tare, creatoare de autentice valori ştiinţifice şi spirituale.
Colegii şi prietenii
Cor. „PVV”

PetlrduevIotati e v –
omu ămoșești
gliei str
Un om ajuns la vârsta împlinirilor poate
fi asemuit cu un pom împovărat de rod.
Această metaforă se potriveşte de minu-
ne pentru acei dintre semenii noştri care
şi-au dedicat întreaga viaţă grijii pentru
glia strămoşească. Ba mai mult, ei trans-
mit această pasiune celor tineri, caută
soluţii pentru rezolvarea multiplelor
probleme ce ţin de buna gospodărire a pă-
mântului, de elaborarea şi implementarea
inovaţiilor ştiinţifice.
Unul dintre aceşti oameni ai gliei este şi
domnul Petru Iliev, doctor în agricultură,
vicedirector pe ştiinţă al IŞPHTA. Recent,
mai bine zis într-o frumoasă şi însorită
zi de sfârşit de octombrie 2015, a împlinit
vârsta de 60 de ani.
Mai bine de 30 de ani de activitate dum-
nealui i-a dedicat cercetărilor din dome-
niul cultivării cartofului şi a legumelor.
Datorită implicării sale în soluţionarea
problemei ce ţine de producerea cartofu-
lui, Republica Moldova, pe timpuri im-
portatoare de cartofi, în prezent a devenit
o ţară exportatoare a acestui produs de
neînlocuit pe masa consumatorilor.
Dl Petru Iliev a creat 9 soiuri de cartof
şi legume, deţine 2 brevete de invenţie,
este un participant activ al conferinţelor
ştiinţifice naţionale şi internaţionale,
precum şi organizatorul festivalurilor
cartofului din ţara noastră, promotor ac-
ANIVERSĂRI
l
tiv al inovaţiilor ştiinţifice în mass-media
naţională şi internaţională.
Performanţele înregistrate de acest neo-
goit cercetător ştiinţific, talentat condu-
cător şi organizator al producţiei, perso-
nalitate notorie în lumea ştiinţei legumi-
cole, sunt înalt apreciate de colegii săi din
România, Olanda, Germania, Belarus şi
Rusia.
Pentru activitatea prodigioasă, dl Petru
Iliev a fost decorat cu medalia „Meritul
civic”, precum şi cu medalia „Dimitrie
Cantemir”.
Dar cea mai înaltă apreciere pentru
munca sa cu dăruire şi alesele calităţi
omeneşti o constituie respectul celor care
îl cunosc. Agreabil, binevoitor, prieten
devotat în clipele grele, cu alte cuvinte –
Om de Omenie, astfel îl caracterizează cei
apropiaţi, prietenii, colegii de serviciu,
care îi urează multă sănătate, noroc în
toate, noi şi frumoase realizări în palma-
resul vieţii.
La mulţi ani,
mult stimate Petru Iliev!
Colegii de la Institutul
Ştiinţifico-Practic de Horticultură
şi Tehnologii Alimentare
 ABONAREA 2016
PUBLICAŢIE ŞTIINŢIFICĂ DE PROFIL
PUBLICAŢIA ÎŞI VEDE ME Indicele de abonare – 31856
NIREA ÎN INFORMAREA
CORECTĂ ŞI OBIECTIVĂ PREŢUL UNUI ABONAMENT:
A CITITORULUI ASUPRA
PE 12 LUNI  222 LEI
SITUAŢIEI ŞI TENDINŢELOR
ÎN EVOLUŢIA POMICUL PE 6 LUNI  111 LEI
TURII, VITICULTURII ŞI
VINIFICAŢIEI, ÎN REFLECT
AREA VERIDICĂ A PROCE
SELOR ŞTIINŢIFICE ŞI ECO Poveste de Crăciun
NOMICE, A CONSOLIDĂRII ŞI
RENOVĂRII BAZEI TEHNICO Afară visele se-adună-n vârf de creste,
MATERIALE A SECTORULUI Pe geam se naşte noaptea o poveste,
VITIVINICOL ŞI POMICOL, Cu flori de gheaţă şi sclipiri de stele,
PRECUM ŞI A INFRASTRUC Ah, leru-i ler, cristale din mărgele.
TURII ACESTUIA.
REVISTA ESTE DISTRIBUITĂ
În zări se plimbă şoapte de colinde,
PE ÎNTREG TERITORIUL RM, Pomul bătrân din faţa casei râde,
DE ASEMENEA, ÎN UCRAINA Cândva, în astă-noapte, o minune
ŞI ROMÂNIA. A luminat cu sine-ntreaga lume.

TIRAJ  2 000 EXEMPLARE. Ah, leru-i ler, Crăciunul vine-n zare,

Cu clopoţei şi binecuvântare,
Cu flori de oameni, înflorite-n case,
În care-a busuioc şi vin miroase.

Vă mulţumim Şi moara cerului tot macină făină,

Iar inimi coc în ele pâine de lumină,
Şi suflete se-mbracă în zăpadă,

că aţi ales revista Lăsând în ele dragoste să cadă.

„Pomicultura, Şi norii împletesc mărgăritare.

Dispar în zări albastrele hotare,
Şi urcă-n cer fantome albicioase,

Viticultura Şi ning din stele basme de mătase.

și Vinificaţia” Şi şuieră dansând tangouri vântul,

Se-mbracă-n blănuri albe iar pământul,

și în anul 2016 Şi zâmbete răsar la geamuri triste,

Şi se-mplinesc uitate, albe vise.

Galina VIERU