Caracterizarea creșterii și deszoltării psihice a copilului preșcolar

3- 6 ani
Caracterizare generală
 Vârsta simbolică, vârsta de aur a copilăriei, vârsta micului faur,toate acestea sunt etichete
sugestive, ataşate în literatura de specialitate perioadei de vârstă preşcolară.
 Este vârsta unor achiziţii psiho-comportamentale fundamentale a căror calitate va influenţa în
mare măsură nivelul de adaptare şi integrare a copilului în fazele următoare ale evoluţiei şi dezvoltării
lui.
 Motorul devoltării psihice îl constituie adâncirea contradicțiilor dintre solicitările externe și
posibilitățile interne ale copilului, dintre dorințele, aspirațiile, interesele copilului și posibilitățile lui de
a și le satisface.
 Aceste contradicții sunt factori acceleratori ai dezvoltării comportamentelor copilului, a
diferențierii și individualizării acestuia.
 Jocul rămâne activitatea dominantă a acestei etpe, dar acesta începe să se coreleze cu sarcinile de
ordin instructiv- educativ.
 Asistăm la complicarea și adâncirea proceselor de cunoaștere, la schimbarea atitudinii față de
mediul înconjurător, la perfecționarea formelor de activitate ale copilului.
 Preșcolaritatea este perioada descoperirii realității fizice, perioada autodescoperirii. Preșcolarul
descoperă existența unei realități care nu depinde de el și de care trebuie să țină cont dacă vrea să-și
atingă scopurile.
 Descoperă că respecatrea regulilor este esențială, conformarea la acestea fiind ceva necesar.
 Descoperă o nouă relație cu obiectele și persoanele din jur: obiectele îl constrâng să le mânuiască
într-un anume fel adulții îi impun un anumit mod de a se comporta; de aici rezultă tendința copilului de
a se opune.
 Atitudinile fivtive asupra lumii sunt înlocuite de atitudini realiste și obiective, mimarea unei
acțiuni va fi înlocuită cu învățarea și efectuarea reală a acțiunii respective.
 Copilul învață să-i atribuie mamei individualitate proprie ceea ce îl va face să trăiască o trealitate
tulburătoare: să fie capabil să-i iubească și pe alții, nu doar pe sine.
 Tatîl dobândește un contur clar, adulții au roluri diversificate: informează, îndrumă, pretind,
dirijează, controlează, creează momente tensionate, dar și de destindere, ceea ce oferă copilului
posibilitatea de a învăța din experiența adultului.
 Copilul descoperă și propria existență. Își percepe din ce în ce mai clar părțile corpului, percepe
diferențele anatomice dintre sexe.
 Conștientizarea acestor diferențe va constitui sursa unor complexe:
 Complexul Oedip este un concept teoretic central în psihanaliză. Sigmund Freud (1856-
1939) a descris această noțiune, referindu-se la o legendă a Greciei antice, în care Oedip, fiul
regelui din Teba, fără să știe, își ucide propriul tată, Laios, și se căsătorește cu mama lui, Iocasta. În
psihanaliză, complexul Oedip simbolizează legătura erotică inconștientă cu părintele de sex opus și
rivalitatea față de părintele de același sex, care se dezvoltă încă din copilărie și provoacă sentimente
de vinovăție și teamă în cadrul unei stări nevrotice.
 Exuberanța motorie și senzorială a acestei etape se va asocia cu îmbogățirea limbajului, cu
dezvoltarea gândirii care va câștiga coerență, claritate și se emancipează într-o anumită măsură de
dominanta afectivă.
 Afectivitatea se organizează sub forma complexă a semtimentelor.
 În plin proces de formare este și personalitatea preșcolarului. Se conturează imaginea de sine și
mai ales conștiiința lui morală.
 Achiziționarea unor deprinderi alimentare, igienize, de îmbrăcare sporește gradul de autonomie.
 Cu timpul, predominantă devine dorința preșcolarului de a fi de ajutor adulților.
Substadiile preșcolarității
 preșcolarul mic: 3- 4 ani
 preșcolarul mijlociu: 4- 5 ani
 preșcolarul mare: 5-6 ani
Preșcolarul mic
 Subperioada preşcolară mică se caracterizează printr-o creştere a intereselor, a aspiraţiilor şi a
aptitudinilor mărunte necesare satisfacerii plăcerii de explorare a mediului.
 Copilul la această vârstă, are dificultăţi de adaptare la mediul grădiniţei deoarece este dependent
de mamă, dar şi datorită faptului că nu înţelege prea bine ce i se spune şi nu ştie să se exprime clar.
Principala lui formă de activitate este jocul.
 Preşcolarul se joacă mai mult singur, jocul practicat fiind sărac, mai degrabă o repetare stereotipă
a unor acţiuni. Limbajul său păstrează un pronunţat caracter situativ, comunicările din timpul jocului
sunt reduse, nu înţelege încă prea bine indicaţiile verbale care i se dau.
 În plan afectiv este instabil, trece cu rapiditate de la o stare la alta, trăieşte foarte intens emoţiile.
Manifestă interes pentru adulţi, îi place să fie plimbat de aceştia.
Preșcolarul mijlociu
 Subperioada preşcolară mijlocie este caracterizată de progrese atât pe linia dezvoltării motricităţii
cât şi pe cea a funcţiilor cognitive şi a însuşirilor de personalitate. Copilul se adaptează cu mai multă
uşurinţă mediului grădiniţei. Jocul devine mai bogat în conţinut, iar activităţile obligatorii mult mai
solicitante.
 Mişcările sunt mai precise şi mai rapide. Prin mişcare, prin manipularea obiectelor are loc o
dilatare a câmpului perceptiv, ceea ce duce la dezvoltarea bazei intuitive a gândirii.
 Copilul devine mai sensibil la evenimentele din jurul său şi este capabil să facă aprecieri faţă de
comportamentul altora.
 Se remarcă în această perioadă şi ritmul accelerat al socializării copilului. Jocurile sale au căpătat
un caracter colectiv, de la însingurare, rivalitate şi competiţie se trece la cooperare. ( P. Golu, M. Zlate,
E. Verza, 1993).
Preșcolarul mare
 Subperioada preşcolară mare este o perioadă de trecere între perioada preşcolară şi mica şcolaritate.
 Preşcolarul se adaptează uşor nu numai la mediul grădiniţei, ci şi în contact cu orice tip de situaţie
nouă. La această vârstă alături de joc, care continuă să rămână activitate dominantă, îşi fac loc din ce
în ce mai mult şi activităţile de învăţare sistematică.
 Se manifestă o conduită duplicitară în funcţie de cele două medii, grădiniţă şi familie, în sensul că un
copil poate fi destins, disponibil la grădiniţă şi răsfăţat, nervos acasă sau invers, acest comportament
fiind determinant de existenţa în unul din aceste medii a unor persoane defavorizate psihic pentru el
sau a unor persoane cu care nu stabileşte relaţii din cauza unor baraje psihice: teamă, antipatie,
nesiguranţă.
 Capacitatea de învăţare devine activă şi este dublată de interese de cunoaştere, ceea ce favorizează
pregătirea pentru şcoală, pentru exigenţele învăţării şcolare.
 Esenţa profilului psihologic al acestei etape de dezvoltare se exprimă prin trezirea sentimentului de
personalitate. (Ghe. Tomşa, 2005).
 Organizarea diferitelor structuri psihocomportamentale, inserţia mai bună în mediul social constituie
premise importante pentru intrarea în şcoală.
Carateristici specifice în perioada preşcolară
a) Dezvoltarea fizică
Dezvoltarea fizică este evidentă în perioada preşcolară. Între 3 şi 6/7 ani are loc creşterea staturii,
în medie de la 92 cm la 116 cm, şi cea ponderală, de la 14kg la 22 kg. Are loc o schimbare şi dezvoltare a
structurii muşchilor, muşchii lungi progresează mai rapid decât cei scurţi, procesul de osificare este mai
intens la nivelul epifizelor oaselor lungi, a celor toracice şi claviculare, dantura provizorie se deteriorează
şi se întăresc mugurii danturii definitive.
Organismul devine mai elastic, iar mişcările mai suple şi sigure. Creierul îşi măreşte volumul. La
naştere el cântăreşte cca 370 g, către 3 ani îşi triplează greutatea, iar la sfârşitul preşcolarităţii reprezintă
aproximativ 4/5 din greutatea lui finală, cântărind cca 1200 g.(P.Golu, M. Zlate, E. Verza,1993).