16.

Fenolii ca antiseptice: particularităţile de acţiune, selectare şi utilizare în

practica stomatologică
Fenolii. Fenolii folosiţi ca dezinfectante şi antiseptice sunt: fenolul, paraclorfenolul,
crezolul, hexilrezorcinolul, timolul, cloroxiletolul, eugenolul, hexaclorofenul, rezorcina,
policrezulenul etc.
Mecanismul de acţiune. Fenolii formează complexe cu polizaharidele peretelui celular cu
dereglarea funcţionalităţii lui, iar la interacţiunea cu proteinele cauzează coagularea şi
precipitarea lor.
Efectele. Fenolii exercită acţiune antiseptică şi dezinfectantă, iritantă, cauteruzantă şi
anestezică locală. Fenolii în concentraţii mici (0,2-1%) exercită acţiune bacteriostatică, iar la
concentraţii mari (3-5%) bactericidă. Flora gram+ este mai sensibilă decât cea gram-. Fenolii
distrug formele vegetative ale microorganismelor, iar sporii pot rezista câteva zile la concentraţia
de 1%. Bacilul Koch este rezistent la fenoli.
Efectul este redus la temperaturi joase şi în mediul alcalin. La utilizarea topică în
concentraţii de 2 % exercită acţiune anestezică locală, iar peste 5% - iritantă şi cauterizantă.
Fenolul are un miros pătrunzător şi gust caustic. Legătura cu proteinele este slabă, favorizând
penetrarea unor substanţe (inclusiv al anestezicelor locale). În prezenţa proteinelor efectul se
păstrează deoarece nu formează cu ele complexe stabile.
Resorcina manifestă proprietăţi keratoplastice şi keratolitice.
Policrezulenul reprezintă o soluţie apoasă a acidului polimetilen-meta-creozolsulfonic.
Manifestă proprietăţi bactericide, trichomonacide, astringente, hemostatice, regeneratoare,
antiinflamatoare, cauterizante.
Indicaţiile şi principiile de utilizare.
Fenolul (acidul carbolic) în stomatologie se foloseşte sub formă de soluţia Walkhoff (fenol
camforat), soluţia Bonain (în conbinaţie cu mentol, cocaină în părţi egale), iar ca soluţie Platonov
pentru prelucrarea canalelor corneale şi ţesuturilor dentare dure, analgezie după amputarea pulpei
dentare. În amestec cu eugenol se indică pentru prepararea pastei de obturaţie provizorie. Sub
formă de soluţie apoasă 2% se poate aplica pe pulpa ulcerată expusă, iar soluţia apoasă 5% este
folosită pentru devitalizarea pulpei la dinţii de lapte.
Resorcina În stomatologie sub formă de soluţie concentrată şi pastă resorcină-formalină se
folosesc pentru impregnarea şi plombarea canalelor corneale. Sub formă de soluţii diluate
(concentraţii mici – 2%) contribuie la regenerarea epiteliului, iar mari (peste 20%) –
descuamarea epiteliului şi cauterizarea granulaţiilor din canalele dentare.
Crezolul (tricrezol ) este de 3 ori mai activ ca fenolul fără a fi mai toxic. În stomatologie se
foloseşte pentru tratarea infecţiilor pulpare (în amestec cu camfor, mentol şi formol) şi ca
antiseptic pe canalele dentare sub formă de tricrezolformalină (anestec de 3 părţi crezol şi o parte
aldehidă formică).
Paraclorfenolul şi paraclorfenolul camforat sunt folosiţi în tratamentul gangrenei pulpare
simple şi complicate, fiind mai binevenit datorită faptului că sunt mai puţin necrotizanţi ca
fenolul şi crezolul.
Cresantina este un ester acetic al metacrezolului. Indicaţia principală o constituie antisepsia
după extracţia pulpei, substituind în acest aspect eugenolul deoarece este mai eficienă şi mai
puţin iritantă pentru ţesuturile periapicale.
 Creozotul reprezintă un amestec de crezoli cu efect anestezic local şi antipruriginos. În
stomatologie se utilizează: ca pansament pe canalele infectate (în amestec cu eugenolul); pentru
calmarea durerii pe pulpa expusă; ca agent mumifiant (împreună cu oxid de zinc sau acid tanic).
Hexilrezorcinolul se indică pentru antisepsia canalelor dentare şi mucoasei bucale. Este un
component al unor paste de dinţI.:
Cloroxilenolul este utilizat sub formă de soluţie apoasă pentru spălături bucale.
Timolul este un antiseptic slab. Stimulează salivaţia şi fluxul sanguin la nivelul gingiei. Este
un component al unor ape de gură. Poate fi folosit pentru tratamentul pulpei sau canalelor septice
în amestec cu fenolul, camforul sau mentolul.
Eugenolul constituie circa 80% din uleiul de cuişoare. Manifestă acţiune antiseptică,
revulsivă şi anestezică locală. În stomatologie intră în componenţa unor paste de dinţi, iar în
asociere cu oxidul de zinc se poate folosi în calitate de bază pentru a obtura pulpa expusă
dureroasă.
Policrezulenul (vagotil) în stomatologie este utilizat pentru instilaţii în buzunarele
parodontale, pentru cauteruzarea granulaţiilor şi ca hemostatic local. Preparatul este deasemenea
folosit în ginecologie în tratamentul eroziilor colului uterin şi vaginului, precum şi în maladiile
inflamatorii ale vaginului, colului uterin, ureterelor. Uneori poate fi indicat pentru tratamentul
ulcerelor vechi ale membrelor inferioare.
Policrezulenul poate fi folosit sub formă nativă prin aplicarea cu ajutorul unui tampon
(pentru efectul astringent şi cauterizant) sau diluat pentru tratamentul maladiilor inflamatorii.
Contraindicaţiile. Fenolii sunt contraindicaţi în hipersensibilitate, afecţiuni vaste ale pielii
şi mucoaselor.
Reacţiile adverse. Fenolii datorită capacităţii mari de penetrare poate provoca leziuni
profunde care se vindecă greu sau chiar acţiune resorbtivă cu efecte toxice. Acţiunea locală poate
fi diminuată de glicerină şi ulei, dar majorată de alcool, care-i facilitează penetrarea. Datorită
potenţialului citotoxic fenolul şi derivaţii lui trebuie să se evite contactul cu gingia, iar utilizarea
pentru tratamentul endodontic trebuie să ţină cont de riscul producerii unei gangrene apicale.

17. Aldehidele ca antiseptice: particularităţile de acţiune, selectare şi utilizare

în practica stomatologică
Aldehidele. Din aldehide fac parte: aldehida formică, paraformaldehida, glutaraldehida,
metenamina, noxitolina, lizoformul etc.
Mecanismul de acţiune. Preparatele eliberează formaldehidă care este o substanţă
reductoare foarte puternică. Aceasta uşor interacţionează cu sărurile de amoniu, amidele,
aminoacizii, precipitează multe metale grele. Blochează aminogrupele din proteine, iar la
concentraţii mari le precipită. Se presupune că acţiunea aldehidei formice este continuată de
alcoolul metilic care se formează. Acesta din urmă formează nişte compuşi ireversibili cu
proteinele, acizii nucleici şi enzimele. Acţionează asupra toxinelor microbiene cu inactivarea lor
şi pierderii proprietăţilor toxice.
Paraformaldehida, glutaraldehida, metenamina noxitolina şi lizoformul acţionează prin
eliberarea lentă a aldehidei formice.
Efcteele. Sunt antiseptice şi dezinfectante universale cu activitate antimicrobiană, virucidă,
sporocidă şi fungicidă. De rând cu acţiunea antiseptică mai manifestă efect deodorant, astringent,
tanant, iritant marcat şi cauterizant (necrotizează şi condensează pulpa dentară).
Indicaţiile şi principiile de utilizare.
 Aldehida formică (formaldehidă, formalin) în stomatologie se foloseşte ca agent mumifiant
(împreună cu timol sau crezol); ca pansament de canal împreună cu crezolul (formacrezol); în
tratamentul stomatitelor (soluţie 0,2-1% în glicerină). În concentraţii mari are acţiune iritantă. În
asociere cu cocaina, timolul şi fenolul (pasta Mikulin) se utilizează pentru necrotizarea pulpei
dentare. Din cauza acţiunii, posibil, oncogene utilizarea este limitată.
Pulberea de aldehidă formică în combinaţie cu benzocaina şi eugenolul constituie aşa numita
pastă paraformaldehidică, preparată ex tempore.
Toate pastele ce conţin aldehidă formică se aplică pe 7-12 zile.
În eventualitatea unei elecţii între pastele ce conţin anhidrida arsenioasă şi aldehida formică
se preferă cea din urmă. Utilizarea lor e indicată îndeosebi în tratamentul pulpitelor dinţilor de
lapte şi celor permanenţi, la care nu s-a format definitiv rădăcina (în caz de contraindicaţii la
metoda biologică de tratament).
Pastele ce conţin aldehidă formică sunt recomandate pacienţilor cu coagulopatii.
Sub denumirea de formol (formalnă) se foloseşte pentru conservarea cadavrelor, căpătarea
vaccinurilor etc. Sub denumirea de formidon şi unguent de formalină se indică uneori în
hiperhidroză.
Paraformaldehida eliberează lent aldehida formică la contactul cu ţesuturile vii sau la
încălzire. În stomatologie se utilizează ca agent mumifiant împreună cu crezolul în compoziţia
unor paste de canal.
Glutaraldehida sub formă de soluţie 2% se indică în stomatologie în componenţa pastelor
de canal, fiind mai eficace şi mai puţin toxică ca formaldehida. Preventiv e necesar de alcalinizat
mediul cu bicarbonat de natriu, deoarece este mai activă la un pH alcalin. În calitate de
dezinfectant se foloseşte pentru prelucrarea protezelor, materialelor ortopedice etc.
Metenamina (hexametilentetramina, urotropin etc.) se utilizează preponderent în urologie
(cistite, uretrite, pielite), oftalmologie (iridociclite, keratite etc.) colecistite, colangite, reacţii
alergice (urticarie etc.), meningite, encefalite, arahnoidite.
Noxiolina eliberează lent aldehida formică şi se foloseşte pentru irigarea cavităţilor
organismului şi fistulelor sub formă de soluţie apoasă 1-2,5%.
Lizoformul reprezintă o soluţie alcoolică a aldehidei formice în săpun şi se utilizează ca
dezindectant, antiseptic sub formă de soluţie 1-4%.

18. Acizii şi bazele ca antiseptice: mecanismul

de acţiune, particularităţile de selectare şi utilizare în practica stomatologică
Acizii. Acizii sunt reprezentaţi prin – acidul boric, acidul benzoic, acidul tricloracetic, acidul
lactic, acidul salicilic.
Mecanismul de acţiune. Acizii, interacţionând cu proteinele pielii şi mucoaselor, formează
albuminate superficilae, dense insolubile. Datorită unei lipofilităţi înalte acidul boric, lactic,
acetic uşor penetrează în celulă unde denaturează proteinele. Majoritatea bacteriilor şi fungilor
sunt afectate şi prin modificarea brutală a pH-lui local.
Efectele. Acizii pot exercita acţiune antiseptică şi dezinfectantă (antibacteriană, antifungică
şi antihelmintică), astringentă, antiinflamatoare, deodorantă şi cauterizantă. Acidul salicilic mai
posedă efect cheratoplastic (0.5-1%), cheratolitic (10-30%), analgezic şi antipiretic, iritant. La
concentraţii mari pot exercita acţiune sporocidă. Ca antiseptice şi dezinfectante se folosesc acizii
neorganici (sulfuric, clorhidric, boric) şi organici (benzoic, tricloracetic, lactic, salicilic). Acizii
anorganici sunt mai activi ca cei organici deoarece disociază mai uşor. Are importanţă de
asemenea caracterul anionului şi capacitatea acizilor de a se dizolva în lipide.
Indicaţiile şi principiile de utilizare.
Acidul boric se poate aplica pe mucoase în concentraţii de 1-4%. Soluţia de 4% acid boric
şi boratul de sodiu în glicerină 12% (borax) se folosesc pentru tratamentul stomatitelor
bacteriene şi micotice. Uneori se utilizează ca deodorant în maladiile cu miros neplăcut din gură.
Preparatul poate fi folosit în: intertrigo, piodermie, hiperhidroză, spălături ale vezicii urinare,
vaginului.
Acidul benzoic se foloseşte sub formă de soluţie diluată ca apă de gură în gigngivite, iar
unguentul de 5-10% - în cheilitele micotice.
Acidul tricloracetic se utilizează mai frecvent în calitate de remediu cauterizant. Soluţiile
50% sunt utilizate pentru a cauteriza mici leziuni ale pielii şi mucoaselor (mici polipi gingivali).
Soluţiile 5-20% se aplică în pungi pioreice şi pe ulcere aftoase. La aplicarea pe mucoase şi piele
provoacă o durere slabă, care repede dispare.
Acidul lactic are proprietăţi cauterizante dar toxictate sistemică redusă. În stomatologie se
indică pentru tratamentul gingivitelor, leukoplachiei, pungilor pioreice şi ulcerelor aftoase.
Acidul salicilic intră în componenţa preparatelor Camfocin, Galmanin, salipod, lichid şi
emplastru contra bătăturilor. În stomatologie se indică pentru băi de gură (soluţie 0,1-0,2%, dar
contactul cu dinţii trebuie să fie scurt deoarece distruge smalţul dentar) sau pentru meşe îmbibate
cu soluţie 10% acid salicilic în eter pentru tratamentul gangrenei pulpare. Salicilatul de fenil
(salol) în contact cu saliva se desface lent în acid salicilic şi fenol. În soluţie foarte diluată poate
fi folosit ca antiseptic pe mucoasa bucală. Se mai indică în hiperkeratoze, psoriazis, bătături,
ulcere cutanate, micoze cutanate, eczeme.
Uneori acizii neorganici (sulfuric, clorhidric şi azotic) se utilizează pentru prelucrarea
ţesuturilor dentare dure, cauterizarea ţesuturilor nevitale ale cavităţii bucale, antisepsia canalelor
corneale şi înălbirea dinţilor.
Contraindicaţiile. Preparatele acizilor sunt contraindicate în caz de hipersensibilitate sau se
utilizează cu precauţie la gravide, în timpul lactaţiei şi la copii de vărstă fragedă. Acidul boric
este contraindicat la nou-născuţi.
Reacţiile adverse. Dozele mari de acid boric pot fi responsabile de acţiune resorbtivă cu
simptome de intoxicaţie (greaţă, vomă, diaree, cefalee, ameţeli, colaps, pierderea cunoştinţei,
insuficienţă renală, convulsii) din care cauză actualmente utilizarea lor este limitată. Acizii
neorganici în stomatologie se folosesc rar deoarece pot provoca malignizarea ţesuturilor.
Bazele. Agenţii alcalini sunt reprezentaţi prin baze puternice (hidroxid de sodiu, calciu şi
potasiu) şi baze slabe (bicarbonat de natriu, tetraborat de natriu, soluţia de amoniac).
Mecanismul de acţiune. Bazele interacţionează cu proteinele mucoaselor cu formarea de
albuminate laxe profunde, precum şi deplasează mediul acid din procesul inflamator spre cel
alcalin cu inhibarea activităţii microorganismelor.
Efectele. Bazele manifestă acţiune antiseptică şi dezinfectantă, antiinflamatoare, iritantă,
cauteruzantă şi de curăţare. Acţiunea antiseptică şi dezinfectantă se manifestă asupra majorităţii
microorganismelor, precum şi contribuie la eliminarea miceliilor fungilor. Acţiunea
antiinflamatoare a preparatelor alcaline slabe (bicarbonat de sodiu, tetraborat de sodiu) se
realizează prin accelerarea resorbţiei procesului inflamator, deplasarea reacţiei exudatului
inflamator cu reducerea acidozei locale ce contribuie la dizolvarea lui şi micşorarea edemuluI.:
Datorită acţiunii iritante bicarbonatul şi tetraboratul de sodiu ameliorează trofica ţesuturilor şi
accelerează regresia procesului inflamator. Preparatele bazelor slabe exercită acţiune emolientă
prin înmuierea epidermisului, dizolvarea mucinei şi fluidificarea exudatului şi mucusului vâscos,
provocând un efect de curăţare.
Bazele puternice manifestă un efect antiseptic şi dezinfectant mai puternic. Acestea inhibă
dezvoltarea procesului inflamator în pulpa dentară, activează procesele de regenerare şi
remineralizare a ţesuturilor dentare.
Indicaţiile şi principiile de utilizare.
Preparatele bazelor sunt indicate în: tratamentul stomatitelor şi gingivitelor bacteriene şi
fungice; tratamentul hiperesteziei dentare (bicarbonatul de sodiu); tratamentul candidozei bucale,
inclusiv la copii (tetraboratul de sodiu).
Hidroxidul de calciu în stomatologie se foloseşte ca remediu odontotrop pentru activarea
procesului de regenerare şi mineralizare a ţesuturilor dentare, pentru reducerea procesului
inflamator şi ca desensibilizant. Sub formă de preparate combinate calicină, calmecină se aplică
în cavităţile carioase prin metoda biologică de tratament a cariei profunde şi pulpitei (pentru
păstrarea vitalităţii pulpei). Preparatul este utilizat ca medicament endodontic universal pentru
pansamente temporare, iar în concentraţie de 0,15% intră în componenţa unor ape de gură.
Soluţiile 0,5-2% bicarbonat de sodiu şi tetraborat de sodiu se indică petru gargarisme şi
aplicaţii pe bucoasa cavităţii bucale în inflamaţii, inclusiv şi de origine micotică. Sub formă de
instilaţii (băi) se folosesc în periodontite, periostite, abcese. Bicarbonatul de sodiu, carbonatul de
calciu şi magneziu sunt prescrise în parodontoze prin diminuarea sensibilităţii ţesuturilor dure ale
dinţilor după faza de iritare.
Soluţia de amoniac se utilizează pentru spălarea mânilor chirurgului (25 ml la 5 l apă caldă).
Contraindicaţiile. Preparatele bazelor sunt contraindicate în caz de hipersensibilitate sau se
utilizează cu precauţie la gravide, în timpul lactaţiei şi la copii de vărstă fragedă.
Reacţiile adverse. Preparatele bazelor manifestă acţiune iritantă şi pot produce descuamarea
pielii. Bazele puternice pot provoca necroză profundă. La utilizarea de durată a sărurilor bazice
pot fi greaţă, vomă, dureri abdominale, convulsii (la copii).

Din 25- Mecanismele de acţiune ale preparatelor antivirale..

Promedicamentele (valaciclovir, famciclovir, valganciclovir) sunt activate la primul pasaj
intestinal şi hepatic în medicamente active (aciclovir, penciclovir, ganciclovir, brivudină,
vidarabină), care ulterior sub acţiunea timidin kinazei virale (are loc doar în celulele infectate cu
virus) se transformă în aciclovir, penciclovir, ganciclovir monofosfat sau brivudină mono- şi
difosfat. Produşii mono- sau difosfaţi sub inflzuenţa enzimelor celulare sunt transferate în
aciclovir, penciclovir, brivudina, ganciclovir, vidarabină, idoxuridină, trifluridină trifosfat, care
inhibă ADN – polimeraza şi respectiv împiedică sinteza şi elongarea ADN-lui viral cu reducerea
integrităţii şi funcţionalităţii.
Docosanol acţionează prin blocarea intrării virusului în celulă datorită împiedicării fuziunii
membranelor virală şi celulară. Foscarnetul interacţionează direct cu ADN-polimeraza cu
împiedicarea ulterioară a extensiei lanţului ADN viral. Fomivirsenul interacţionează cu ARNm
ţintă cu formarea unui duplex ce opreşte translarea cu dereglarea ARNm cu inhibarea sintezei
unor proteine cu proprietăţi fiziologice importante şi împiedică replicarea VCM, precum şi poate
inhiba şi adsorbţia virusului pe suprafaţa celulei. Marinavirul blochează proteinkinaza virală,
responsabilă de eliberarea nucleocapsidei VCM uman din nucleu ce micşorează replicarea virală.
Caracterizarea succintă a principalelor preparate- benzalconiu, nitrofural, ambazona,
nistatina, fluconazol,

Benzalconiu
Sinonimele-clorura de benzalconiu
formele de livrare-solutie,supozitoare vaginale
modul de administrare-local/se introduce intravaginal cu 5-10 min inainte de actul sexual
dozele (terapeutice, maxime)-doza maxima 50mg
indicaţiile-prelucrarea plagilor,ulcere trofice,arsusi,contraceptive
contraindicaţiile-hipersensibilitate la preparat
reacţiile adverse-reactii alergice,dermatita

Nitrofural
Sinonimele-Furacilina
formele de livrare-comprimate,solutie
modul de administrare-local,p/o
dozele (terapeutice, maxime)- Furacilină este administrată extern sub formă de soluție
apoasă de 0,02% (1:5000) și soluție alcoolică de 0,066% (1:1500, se utilizează alcool etilic de
70%). Pentru dizolvarea rapidă se utilizează apă caldă sau fierbinte, iar apoi soluția se răcește la
temperatura camerei. Soluția se poate de depozitat pe o perioadă de maxim 10 zile.
indicaţiile-furunculul conductului auditiv extern,profilaxia proceselor inflamatorii-
purulente,arsuri gr2-3,conjuctivita,blefarita,stomatita,gingivita,osteomielita
contraindicaţiile-hemoragii,hipersensibilitate,sarcina,lactatie
reacţiile adverse-dermatita,reactii alergice

Ambazona
Sinonimele-Faringosept
formele de livrare-pulbere,comprimate
modul de administrare-p/o
dozele (terapeutice, maxime)- Doza uzuală este de 3 – 5 comprimate Faringosept 10 mg (30 –
50 mg ambazonă) pe zi, timp de 3 – 4 zile.
indicaţiile-angine, tonsilite, stomatite, gingivite si extractii dentare.
contraindicaţiile-contraindicat persoanelor care sunt hipersensibile la preparat.
reacţiile adverse-reactii alergice

Nistatina
Sinonimele-Hexicon
formele de livrare-comprimate
modul de administrare-p/o
dozele (terapeutice, maxime)-  (1 -2 comprimate) de 3-6 ori pe zi
indicaţiile-tratamentul candidozelor digestive cu excepţia candidozei esofagiene la imunodeprimaţi; ca
adjuvant în tratamentul candidozei vaginale şi cutanate, pentru combaterea candidozei intestinale
asociate;profilaxia candidozei la grupele cu risc crescut: prematuri, imunodeprimaţi, în special în
cazul administrării antibioticelor cu spectru larg sau metronidazol, la pacienţi trataţi cu
chimioterapice antineoplazice sau cu corticosteroizi timp îndelungat.
contraindicaţiile-Hipersensibilitate la nistatină, la alte antifungice polienice sau la oricare
dintre excipienţi.
reacţiile adverse- reacţii alergice (erupţii cutanate tranzitorii, prurit).-rar: greaţă,
vărsături, diaree.

 Fluconazol
Sinonimele-Diflazon
formele de livrare-capsule
modul de administrare-p/o
dozele (terapeutice, maxime)- 200 mg - 400 mg pe zi
indicaţiile-Meningitei criptococice (vezi pct. 4.4).
 Coccidiodomicozei (vezi pct. 4.4).
 Candidozei invazive.
 Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi candidozei
cronice cutaneomucoase
 Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena dentară sau
tratamentul local sunt insuficiente.
 Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat.
 Balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat.
 Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor şi infecţii
cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic.
 Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate.
Fluconazol este indicat la adulţi pentru prevenirea:
 Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie.
 Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care prezintă risc
crescut de recădere.
 Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe an)
 Infecţiilor cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (precum pacienţii cu neoplazii
hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice sau pacienţii cu transplant de
celule stem hematopoietice
contraindicaţiile-Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la
oricare dintre excipienţii medicamentului
reacţiile adverse-cefalee, dureri abdominale, diaree, greaţă, vărsături, creşterea valorilor serice
ale alanil aminotransferazei, aspartat aminotransferazei, fosfatazei alcaline şi erupţii cutanate
tranzitorii.

 Indicaţi preparatele utilizate în (pentru):

combustii cauzate de natriu fluorid-Clorura de
calciu,Xilat,Gluxyl,Levomicol,Argosulfan,Dexpantenol,Fusiderm
prelucrarea plăgilor-alcool etilic,peroxide de hydrogen,bigluconat de
clorhexidina,fucorcin,permaganat de K,verde de briliant
gingivite şi stomatite ulcerigene-Metrogil
denta,solcoseril,holisal,sangvinarin,cloramina B