Tema 4.

Mediul de marketing

1. Noţiune de mediu de marketing

2. Mediul intern de marketing
3. Mediul extern. Macro- şi micromediu.

1. Noţiune de mediu

Mediu de marketing – totalitatea de subiecţi şi forţe active, care influenţează

asupra funcţiei de marketing de a stabili şi a menţine relaţii de colaborare reciproc
avantajoasă cu piaţa ţintă.
Mediul de marketing este permanent dinamic şi influenţează nemijlocit activitatea
întreprinderii. După modul cum se modifică componentele mediului, după raportarea
dintre ele şi efectele declanşate, există mai multe forme de mediu:

 Mediul stabil – specific perioadei stabile, când evoluţia fenomenelor este

lentă şi uşor previzibilă;
 Mediul instabil – caracterizat prin frecvente modificări în majoritatea
componentelor sale;
 Mediul turbulent – este un mediu ostil pentru întreprindere, cu probleme
dificile de adaptare şi supraveţuire, schimbările componentelor şi a raporturilor
dintre ele sunt bruşte, în forme şi direcţii imprevizibile.

Mediul de marketing se mai clasifică în următoarele componente:

1. Mediul intern;
2. Mediul extern:
 Micromediul;
 Macromediul.

2. Mediul intern de marketing

Mediul intern – partea mediului care se află în interiorul întreprinderii şi este

gestionată de managementul întreprinderii. El constă în diviziunile întreprinderii şi
relaţiile formate dintre ele.

Alegerea sortimentului de mărfuri, schema promovării mărfurilor, politica de

formare a preţurilor şi stimularea distribuţiei, orientarea spre o anumită piaţă ţintă,
organizarea activităţii de marketing, controlul activităţii, formarea imaginii
întreprinderii sunt procese pe care le gestionează managementul întreprinderii.

Scopul analizei mediului intern este determinarea părţilor tari şi slabe ale
întreprinderii. Toate serviciile din cadrul întreprinderii trebuie să fie unite printr-o
singură strategie, să fie cointeresate pentru atingerea scopurilor comune ale
întreprinderii.
 Serviciu
financiar

Serviciu Serviciu
marketing tehnic*

Management
întreprinder.

Producerea Contabilitat

Serviciu de aprovizion.

Schema. Mediul intern al întreprinderii

 Serviciul de cercetări ştiinţifice şi elaborări experimentale de construcţii

3. Mediul extern al întreprinderii

Mediul extern al întreprinderii constă din două componente de bază –
Micromediul şi Macromediul.
Micromediul – este mediul din apropierea imediată a întreprinderi: furnizorii,
concurenţii, intermediarii, auditoriile de contact şi clienţii.
Scopul studiului micromediului este studierea situaţiei din mediul apropiat,
previziunea evoluţiei micromediul.

Firma
Furnizorii Interme-diari Clienţi
Concurenţii

Auditoriul de contact
Schema. Micromediul întreprinderii
Furnizorii – firmele şi persoanele fizice care aprovizionează firma şi concurenţii ei
cu resurse materiale şi servicii necesare pentru producerea anumitor bunuri şi servicii.
Concurenţii - firmele şi persoanele fizice care îşi dispută aceleaşi categorii de
clienţi, iar în numeroase cazuri au aceiaşi furnizori sau prestatori de servicii.
Intermediarii – întreprinderile şi organizaţiile care facilitează promovarea,
distribuirea şi vânzarea mărfurilor:
 intermediari comerciali (en-gros, cu amănuntul);
 firme pentru organizarea fluxului de mărfuri (păstrare, transportare);
 agenţi de consultanţă în marketing;
 instituţii financiare.
Clienţii – clienţii întreprinderii se clasifică pe 5 tipuri de piaţă:

Piaţa
consumato-
rilor

Piaţa Piaţa
producăto- interme-
rilor diarilor

Firma

Piaţa Piaţa
organiza- interna-
ţiilor de stat ţională

Auditoriul de contact – este grupul care manifestă interes real sau potenţial faţă de
firma dată sau influenţează asupra posibilităţii ei de aşi atinge scopurile de marketing:
 Cercurile financiare;
 Presa şi Internet -ul;
 Organizaţiile de stat;
  Populaţia;
 Auditoriul local;
 Publicul larg;
 Auditoriul intern.
Macromediul – este compus din următoarele componente:
1. Factorul demografic – numărul populaţiei, ritmul de creştere al
populaţiei, amplasarea teritorială, densitatea populaţiei, fluxurile de
migraţie, structura pe vârstă şi sexe, componenţa familiilor, dinamica
natalităţii şi mortalităţii, numărul căsătoriilor şi divorţurilor, structura
etnică şi religioasă;
2. Factorul economic – capacitatea de cumpărare a populaţiei, structura
gospodăriilor, structura consumului, nivelul inflaţiei, nivelul şomajului,
situaţia sistemei financiare, structura repartizării veniturilor populaţiei;
3. Factorul natural – existenţa şi utilizarea resurselor energetice şi altor
resurse materiale, situaţia mediului ambiant, şi nivelul de poluare,
influenţa statului asupra procesului de utilizare raţională a resurselor
materiale,
4. Factorul tehnico-ştiinţific – ritmul progresului tehnico-ştiinţific,
direcţia şi dinamica lui, potenţialul inovaţional al întreprinderilor şi
concurenţilor, controlul statului asupra calităţii şi securităţii proceselor
tehnologice şi de producere;
5. Factorul politic – situaţia politică în ţară, baza legislativă şi actele
normative în domeniul economiei, politica economică a statului,
reglarea de către stat;
6. Factorul cultural – tradiţiile şi valorile spirituale ale consumatorilor,
nivelul de cultură, nivelul de influenţă a factorilor externi asupra
conştiinţei societăţii.