Academia deStudii Economice, Facultatea de Contabilitate si

Informatica de Gestiune

ANALIZA ALTOR
SISTEME CONTABILE

Marea Britanie China

Japonia Australia

Tarile
islamice
Studenti:
Profesor coordonator: Constantinescu Simona
Crudu Andiana
Conf.univ. Albu Nadia
Deacu Oana
Din Lidia

Bucureşti

2011
 Contabilitatea în Marea Britanie

1. Care este interesul studierii acestui sistem ?

Importanța studierii acestui sistem ce s-a dezvoltat în Marea

Britanie,rezidă din faptul că în prezent, pe plan mondial, sistemul
ango-saxon, pe lângă cel francez, a avut o mare putere de influență
asupra celorlalte sisteme contabile din alte țări, având o mare arie
de aplicabilitate în țări precum: SUA, Australia, Noua Zeelandă,
Canada etc.
Marea Britanie are o îndelungată tradiție de drept cutumiar, astfel că specific acestui
sistem este contabilitatea anglo-saxonă ce se bazează pe tradiţii şi cutume, nefiind
„încorsetată” într-un plan contabil general, ci într-un cadru conceptual contabil (deține cel mai
nou și modern cadru conceptual);
Bursa de Valori are un rol primordial asupra societăților de capitaluri, investitorii fiind
considerați utilizatori privilegiați ai situațiilor financiare.
Contabilitatea în Marea Britanie este deconectată de fiscalitate, iar influența profesiei
contabile în procesul de normalizare este foarte importantă.
Sursa standardelor contabile este organismul privat de reglementare contabilă
Accounting Standars Board (ASB), dar Legea societăților comerciale (Companies Act)
cuprinde o serie de reglementări izvorâte din directivele contabile europene.
În Marea Britanie se naște profesia contabilă, ea debutând în Scoția în 1854. Profesia
contabilă s-a organizat încă de la mijlocul secolului trecut în scopul protejării și garantării
aplicării normelor profesionale ,fiind dominată în prezent de următoarele asociații
profesionale :-ACCA –Asociația contabililor autorizați;-ICAEW-– Institutul experților
contabii din Anglia și Țara Galilor;-ICAS- – Institutul experților contabili din Scoția;-ICAI-
Institutul experților contabili din Irlanda;-CIMA- – Institutul contabililor de gestiune;-
CIPFA- - Institutul de finanțe publice și de contabilitate publică.
Spre deosebire de alte țări (de exemplu Franța) în care experții contabili trebuie, prin
definiție să-și exercite profesia în cabinete, abandonarea profesiei liberale atrăgând după sine
neputința de a conserva titlul de expert contabil , experții britanici pot exersa profesia fie în
unitățile economice, fie liberal.

2.Caracteristicile economice și politice generale

Marea Britanie, una din cele mai dezvoltate țări ale Europei , deține o economie de
tip capitalist (a patra ca mărime din lume), și este un centru comercial și financiar de frunte al
lumii., și una din puținele puteri nucleare.
Regatul Unit este o monarhie constituțională, în care puterea executivă este atribuită
Guvernului ("Guvernul Majestății Sale") și provine de la Parlament. Este una din puținele țări
actuale care nu au o Constituție. 
În sec XVIII apar primele reglementări contabile în Marea Britanie după revoluția
industrială și aveau ca obiect doar societățile pe acțiuni.
Aderarea Marii Britanii la Uniunea Europeană în 1973 a avut importante consecințe
asupra dreptului societăților, astfel că aceasta nu a dezvoltat un model de societate comercială
adaptată întreprinderilor mici și mijlocii, toate societățile de capitaluri înființându-se ca
societăți pe acțiuni.
În 1980 ca urmare a implementării Directivei a Doua, au fost create două tipuri de
societăți: societatea cu răspundere limitată – Private Limited Company (ltd) – în care părțile
sociale nu pot fi transferate fără acordul asociaților și societatea pe acțiuni – Public Limited
Company (plc) – în care părțile sociale erau liber transferabile.
 3. Evoluția generală a sistemului și factorii care au influențat această evoluție

 Dezvoltarea economică generată de revoluţia industrială a condus la apariţia

societăţilor anonime ( limited liability companies), și în consecință , o cerere de rapoarte
contabile în mod regulat, cerere exprimată de acționari.
 La începutul sec. al XIX – lea regulile contabile lipseau, ele fiind incluse în statutele
societăţilor comerciale , întrucât nu exista nici o lege a societăţilor anonime, crearea acestora
realizându-se pe baza unui mandat regal sau al unui acord al Parlamentului.
 În 1844 în urma numeroaselor cereri de creare a societăților anonime,Guvernul
emite o lege ( Joint Stock Companies Act) care permitea crearea societăților anonime fără
intervenția Parlamentului. Aceasta solicita prezentarea unui bilanț ”full and fair ”(complet și
fidel).
 Din motive obscure, Legea societăților din 1856 anula obligația publicării bilanțului și
auditării sale. După aproape jumatate de secol, o nouă lege (Companies Act 1900) obligă
întreprinderile să întocmească bilanțul și să-l auditeze. Bilanțul trebuia să ofere o imagine
adevărată și corectă (a true and correct view) a situației întreprinderii.
 Astfel în a doua jumătatae a secolului trecut s-au dezvoltat practicile si s-au nascut
conceptele de ”comunicare a informațiilor financiare (financial reporting)” și de ”bună
informare a publicului” (full and fair disclosure). Punerea de informații la dispoziția
publicului se făcea în spiritul ”adevarului” si ”exactității”, ceea ce însemna de fapt o imagine
fidelă a afacerilor.
 Profesia de auditor apare la mijlocul sec al XIX, odată cu crearea de asociații locale,
mai întâi la Edinburgh si Glasgow și apoi la Londra și Manchester. Crearea acestor asociații
profesionale a fost determinată de grija de a se asigura un serviciu de calitate acesta fiind și
punctul de plecare pentru evoluția principiilor contabile.
 Aşa a fost posibilă apariţia celor şase mari societăţi de audit( The Big Six) actualmente
Big Four, care au dezvoltat misiunea de audit şi care a devenit( începând cu anul 1900) o
funcţie mult mai complexă .
 În anul 1947 , ca urmare a reformei în legislaţia britanică, este elaborată Legea
societăţilor comerciale( Companies Act) , care în anul 1948 a fost înlocuită printr-o lege a
consolidării. Legea consolidării stabileşte liniile directoare ale contabilităţii britanice care
sunt valabile şi astăzi şi care obligă la prezentarea prin conturi a unei imagini fidele,
presupunând schimbări conceptuale de fond, respectiv:
- din “ o imagine corectă”( correct);
- în “ imagine loială, sinceră, cinstită”( fair).
 În concluzie se poate afirma ca marile trasaturi ale contabilității britanice stabilite în
sec. al XIX –lea au fost identificate în:
- participarea nesemnificativă a statului la reglementarea contabilă;
- orientarea informaţiilor financiare către nevoile marilor societăţi anonime;
- reglementarea şi evoluţia principiilor contabile de către o profesie liberală puternică;
- necesitatea realizării misiunilor de control a conturilor prin servicii specializate, puse la
dispoziţie de cabinete autorizate.

4.Reglementarea în Marea Britanie

În ceea ce privește normalizarea contabilă britanică, în cursul anilor -80, ASC
(Accounting Standars Council) a suportat din ce în ce mai multe critici, motiv pentru care
organismele profesiei au cerut lui Ron Dearing, un reputat vechi funcționar , să pregătească
un raport referitor la problemele elaborării de standarde (norme). Înființarea comitetului
Dearing era legată de păstrarea unui raport de independență a normelor contabile (SSAPs),
implicit a normalizăriii, față de legea Companies Act 1989. Într-adevăr legiuitorul britanic, în
acord cu avizul comitetului Dearing nu a încorporat normele (SSAPs) în lege, deoarece o
abordare prea ”legalistă„ în normalizarea contabilă ar fi dăunat facultății comunității
financiare de a se adapta situațiilor noi.
 Comitetul Dearing a propus crearea unei entități independente de profesie, dotată cu
puterea de a emite norme, inspirată după modelul american. Astfel prin CA 1989, Guvernul
și-a arogat dreptul să numească un consiliu responsabil cu reglementarea contabilă, consiliu
ce urma să poarte denumirea de Financial Reporting Council (FRC) instalat în 1990.
Responsabil cu reglementarea pentru difuzarea informațiilor financiare, FRC trebuia
de asemenea, că procure fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.
Pentru a-și realiza obiectivele , FRC dispune de două comitete importante: Consiliul
Normalizării Contabile (Accounting Standards Board: ASB), în fapt, organismul britanic de
normalizare contabilă, și Comitetul de revizuire a informațiilor financiare (Financial
Reporting Review Panel: FRRP), a cărui menire este de a controla aplicarea normelor.
Dincolo de misiunea de control a activității de normalizare , FRC definește marile
orientări ale lucrărilor de normalizare contabilă, veghează asupra finanțării acestor lucrări și
asigură relațiile cu guvernul și publicul.
Dependent de organismul de normalizare contabilă (ASB) ființează ”Comitetul de
urgență” (Urgent Issues task Force :UITF) a cărui sarcină este să examineze acele texte ale
Legii societății comerciale sau ale normelor contabile ce conduc la interpretări
nesatisfăcătoare sau conflictuale. Deci noua structură a sistemului britanic de reglementare
contabilă este una complexă și funcțională.

5 Particularitățile sistemului contabil (situații financiare, politici contabile)

Situațiile financiare pe care le întocmesc britanicii sunt:
Particularități ale prezentării situațiilor financiare
Bilanțul (Balance -poate fi prezentat sub formă de listă a activelor ,urmate de
sheet) capitalurile proprii și datorii sau ca listă care reliefează activele nete.
-gruparea elementelor în bilanț are loc după criteriul curent/necurent
- Activele sunt prezentate în cadrul bilanţului la valoarea lor netă
-În cadrul imobilizărilor necorporale nu se regăsesc „cheltuielile de
constituire”.
- Datoriile (creditorii) sunt grupate după scadenţă şi nu după natura
lor.
Contul de profit și -este prezentat în general sub forma de lista.
pierdere (Profit and -cheltuielile de exploatare sunt grupate de regulă după funcții
Loss Account) -de menționat este faptul că standardul FRS 3 Reporting Financial
Performance (1992) folosește atât noțiunea de element excepțional,
cât și pe cea de element extraordinar. 1
Situația câștigurilor -cuprinde toate elementele care afectează creșterea sau diminuarea
și pierderilor totale capitalurilor proprii în timpul perioadei , cu excepția aporturilor din
recunoscute partea asociaților, respectiv a distribuirilor de dividende sau a
(Statement of Total micșorărilor de capital prin distribuirea către asociați.
Rcognised Gains and -se pleacă de la rezultatul exercițiului la care se adaugă plusurile și
Losses) minusurile de valoare, constatate direct in capitalul propriu fără a
mai tranzita CPP-ul, precum diferențele din reevaluare,diferențele
din reconversie etc.
Situația variației -se pornește de la rezultatul exercițiului , arătându-se modul în care
capitalurilor proprii acesta este distribuit , sub formă de dividende, iar diferența se
(Reconciliation of reportează.
Movements in -se prezintă apoi totalul plusurilor și al minusurilor de valoare
Sareholders’ Funds) contabilizate direct în capitalul propriu , fără a tranzita CPP-ul.

Situația fluxului de -Deşi s-a bazat pe modelul american, Marea Britanie şi-a construit
numerar (cash-flow propriul model de prezentare a situaţiei fluxurilor de trezorerie.
statement) Astfel, norma contabilă britanică FRS 1 Cash Flow Statements,
clasifică fluxurile de numerar generate de activităţile de exploatare,
investiţii, finanţare în opt posturi.
-Respectând tradiţia contabilă americană, fluxurile de numerar din
 exploatare pot fi determinate fie prin metoda directă, fie prin metoda
indirectă, iar fluxurile de numerar din activitatăţile de investiţii şi de
finanţare, prin metoda directă.
Notele la situațiile -acestea descriu principalele metode contabile utilizate , o analiza
financiare (Notes) detaliata a activelor imobilizate , precizarea sumelor dobânzilor ,
remunerarea managerilor, onorariile de audit etc.
-de asemenea trebuie să conțină informații sectoriale pentru fiecare
sector de activitatea trebuind prezentate Cifra de afaceri, Rezultatul
din exploatare și Activul net.

Politici de evaluare a elementelor bilanțiere

Imobilizări -costurile de cercetare se recunosc drept cheltuieli
necorporale -costurile de dezvoltare se recunosc ca active dacă sunt îndeplinite
urmatoarele 5 criterii: i)existența unui proiect definit, ii) posibilitatea
identificării costurilor, iii)fezabilitatea tehnică, iv) rentabilitatea
proiectului , v) sufieciența mijloacelor de a-l lansa pe piață și dezvolta.
-Spre deosebire de referințialul IFRS conform căruia amortizarea
începe atunci când activul este gata de utilizare, standardele britanice
concep ca amortizarea să înceapă de la data achiziției, pe o durată de
până la 5 ani,
Imobilizări -Activele fixe corporale se recunosc inițial la costul lor, ulterior
corporale întreprinderea poate alege să le reevalueze;
-terenurile și construcțiile specializate (ex. rafinăriile) se evaluează la
costul lor de înlocuire amortizat;
-reevaluarea celorlalte terenuri are la bază valoarea de utilizare;
-normalizatorii britanici utilizează valoarea de piață în sensul unei
valori realizabile nete;
-conform FRS 15 Tangile Fixed Assets întreprinderile trebuie să
recunoască cheltuiala cu amortizarea chiar dacă activul s-a apreciat sau
reevaluat;
-amortizarea contabilă nu are influență asupra rezultatului fiscal;
-cea mai utilizata metoda de amortizare este cea liniară.
Stocurile -sunt evaluate de regulă utilizând metoda FIFO , în timp ce metoda
LIFO este interzisă prin standardul SSAP 9 Accounting for Stocks and
Long term Contracts;
-Directiva a IV-a cere utilizarea prudenței în evaluarea stocurilor,
adică la minimul dintre cost si valoarea de piață.
Provizioanele -FRS 12 clarifică faptul că simpla intenție de a efectua cheltuieli în
viitor u antreneaza recunoasterea unui provizion
-numai existența unei datorii la data bilanțului poate face necesară
recunoașterea unui provizion (dacă și celelalte condiții necesare
recunoașterii sunt satisfacute )
Impozitele -Marea Britanie este prima țară care a introdus impozitul pe venit.
amânate -o caracteristică a fiscalității britanice este aceea că în caz de cesiune
un activ contină ăa fie amortizat fiscal;
-FRS 19 nu impune recunoașterea impozitelor amânate cu ocazia
reevaluării activelor nemonetare, nici cu ocazia evaluării la valoarea
justă a activelor dobândite ca urmare a unei combinări de întreprinderi
-FRS 19 emite, dar nu impune actualizarea datoriilor din impozite
amânate, în timp ce IAS 12 interzice acest lucru.

6. Încadrarea în clasificările contabile

 Sistemul contabil din Marea Britanie este un model contabil pragmatist, în care
contabilitatea firmelor este considerată ca o practică distinctă, derivată din practica
afacerilor, în care „producţia şi difuzarea integrală şi corectă a informaţiilor contabile este
ridicată la rangul de principiu contabil general acceptat”.

Clasificari extrinseci:
Clasificarea lui Mueller (1967) contabilitatea ca disciplină independentă
Clasificarea lui Seidler (1967) bazata pe zone Britanică
de influenta
Clasificarea American Accounting Britanică
Association (AAA, 1977) bazată pe zone de
influență
Clasificarea lui Gray (1988) bazată pe Dimensiuni culturale:
modelul cultural al lu Hofstede (1980) -individualism : grad de independență între
indivizi
-control asupra incertitudinii redus
-masculinitate

Valori contabile:
-profesionalism
-flexibilitate
-optimism
-transparență
Clasificări intrinseci:
Clasificarea lui Nair și Frank (1979,1980, Grupa Marii Britanii +9 foste membre ale
bazată pe grupe) imperiului britanic (Africa de Sud, Fiji,
Sigapore etc.. )
 CHINA

1. Interesul studierii acestui sistem

China sau Republica Populară Chineză, este cel mai întins stat în Asia de
Est şi al treilea din lume (după Canada şi Rusia) şi cel mai populat stat din
lume; economia acesteia a crescut în ultimul deceniu de şapte ori mai rapid
decât cea a Statelor Unite (316% faţă de 43%) înregistrând o creştere în
special de pe urma atragerii de investiţii în bunuri imobiliare şi exporturi.
Tot aici s-a dezvoltat o piaţă de capital, controlată de stat şi o importanţă Bursă de Valori în Shanghai.
Capitala Beijing se află în topul celor mai dezvoltate oraşe din lume.

Un motiv în plus pentru care este interesant de studiat acest stat este faptul că a atras toată atenţia
asupra ei devenind o putere economică de temut, ajutată de programele guvernamentale sustenabile
ce-i asigură progresul chiar în plină criză economică reuşind să se menţină astfel pe creştere în timpul
recesiunii, avansând cu peste 7% din punct de vedere economic.

2.Caracteristici economice și politice generale

Evoluțiile legate de contabilitatea Chinei au fost conduse de reforme economice și politice. În

urma fondării Republicii Populare Chineze (RPC) în 1949, toate resursele și producția țării au intrat în
proprietatea statului și deci singura formă de entitate economică era întreprinderea de stat.
Normele contabile și reglementările, caracterizate prin rigiditate și uniformitate, sunt utilizate
pe de-o parte pentru informare și pentru a îndeplini politicile economice de stat și, pe de altă parte,
pentru menținerea controlului administrativ față de activele statului. Aceste norme contabile au servit
ca un instrument de consolidare a disciplinei financiare a întreprinderii, dar și pentru a proteja
proprietatea statului.
În 1979, când s-au redeschis relațiile diplomatice cu S.U.A., s-au produs numeroase modificări
în reglementările contabile. Astfel, a avut loc trecerea de la economia planificată la un sistem socialist
economic de piață. În urma promulgării Joint Venture Law, a fost formulat un set separat de norme
contabile pentru întocmirea situațiilor financiare de către întreprinderi.
Alături de reforma economică și reforma politică a ușilor-deschise, adoptate încă de la
începutul anilor ’80, investitorilor străini li s-a permis să deschidă afaceri, să-și desfășoare activitatea
în China. Astfel, a fost pus în aplicare și dezvoltat un set separat de reglementări contabile, aplicabile
de către întreprinderile investitorilor străini.

3.Evoluția sistemului contabil

Evenimentele referitoare la contabilitatea din China au fost influențate de reformele

economice și de evenimentele politice majore. China a trecut de la un model socialist planificat la o
economie de piață socialistă.
Sistemul contabil din China a fost adaptat la economie și a fost bazat pe un sistem contabil
sovietic uniform. Acesta includea un plan de conturi, un bilanț care evidenția destinația și sursele de
finanțare ale fondurilor, și cerința de a întocmi cât mai multe note explicative. Fondurile erau
asigurate de către stat și au fost clasificate, în funcție de destinația lor, în fonduri fixe, fonduri curente
și fonduri speciale.
În urma reformelor economice, guvernul chinez a instituit reformele contabile, în special cu
scopul de a atrage investitori străini.În 1992, Ministerul de Finanțe a emis patru reglementări
contabile. Acestea cuprindeau instrucțiuni referitoare la distribuirea profitului și audit. Printre cele mai
relevante reglementări se află ”Reglementările contabile din Republica Populară Chineză pentru
întreprinderile cu investiții străine” și ”Reglementări contabile pentru societățile pe acțiuni”
 .Documentul ”Standarde contabile pentru societățile comerciale” (ASBE) a intrat în vigoare în
1993. Acesta impunea câteva reguli de bază, stabilește un cadru conceptual și impune un plan de
conturi detaliat.
Aspectele cadrului conceptual sunt destul de apropiate de cele din US GAAP și IASB. Totuși,
reglementarea nu identifică în mod specific utilizatorul primar sau scopul situațiilor finanicare. În
schimb, o ierarhie a utilizatorilor include statul, băncile și publicul. Acest fapt diferă semnificativ față
de US/IASB în ceea ce privește luarea deciziilor financiare de către investitorii străini.
În 1988 ia ființă Institutul Chinez al Contabililor Publici Autorizați (CICPA),responsabil
pentru supravegherea, reglementarea și conducerea profesiei contabile din China. CICPA a fost
membru al Confederației Contabililor din Asia și Pacific (CAPA) ăn 1996. În anul 1998 a avut loc
fuziunea dintre CICPA și CAPA și în prezent CICPA este membru IFAC ( Federația Internațională a
Contabililor).
După reglementările din 1992, Banca Mondială a asigurat un împrumut de 2,6 milioane de
dolarii cu scopul de a ajuta Ministerul Chinez de Finanțe să reformeze profesia contabilă și să extindă
standardele contabile. Principalul consultant a fost firma internațională de Contabilitate Deloitte
Touche Tohmatsu. Tot in 1992 au fost introduse concepte moderne de GAAP, contabilitatea dubla,
inventarul LIFO. Astfel, contabiliatea a jucat un rol important in rationalizarea si modernizarea
economiei chineze.
Intre 1994 si 1996 au fost eliberate 30 de proiecte pentru expunere apropiate de standardele
IASC.
În actombrie 1998, Comisia Standardelor Chineze de Contabilitate (CASC) a fost înființată în
cadrul Ministerului de Finanțe Chinez. Ea cuprinde academicieni și membri ai firmelor de
contabilitate, precum și experți ai guvernului.
În anul 1999 Legea Contabilității, care include aspecte referitoare la guvernanța corporativă și
controlul intern, a fost modificată pentru a îmbunătăți protecția investitorilor. Pornind de la aceasta,
Consiliul de Stat a emis documentul ”Norme contabile și raportarea financiară” (FARR) care a
îmbunătățit cadrul conceptual al ASBE pentru a fi mai coerent cu cel al IASB.
În 2000 Sistemul Contabil pentru Întreprinderi creat pentru toate companiile a fost promulgat
de minister, și a intrat în vioare în 2002. Prima parte a acestuia extinde numărul cerințelor privind
contabilitatea deprecierii activelor și introduce principiul prevalenței economicului asupra juridicului.
A doua parte conține un plan de conturi aplicabil în orice tip de întreprindere, cu scopul de a
uniformiza contabilitatea.
Pana in anul 2005 au fost publicate 16 standarde. Multe dintre ele sunt inca folosite in prezent
numai pentru companiile cotate la bursa, insa doar 7 se aplica la toate companiile.
Din anul 2005 , Sistemul Contabil pentru Întreprinderile Mici este disponibil pentru
companiile necotate și alte întreprinderi mici. Acesta are reguli simplificate.
În februarie 2006, Ministerul de Finanțe din China a hotărât să încorporeze IFRS-urile în legislația
țării, dar cu anumite modificări care să țină seama de circumstanțele locale. Aplicarea ASBE a devenit
obligatorie pentru toate societășile chineze cotate, de la 1 ianuare 2007. Acesta este format dintr-un
standard de bază li 38 de standarde specializate.
Într-un raport din octombrie 2009, intitulat ”progresele impresionante” realizate de China în
stabilirea unuui cadru instituțional pentru raportarea contabilă, de audit și financiară. Raportul
reiterează angajamentul Chinei în favoarea convergenței Sbe cu IFRS-urile și indică anul 2012 ca an
de realizare a convergenței totale.
 4. Particularităţile sistemului contabil

În ceea ce priveşte particularităţile sistemului contabil din China se poate afirma în principal că
societăţile trebuie să întocmească trei seturi de situaţii financiare: situaţia poziţiei financiare (unde
activele sunt grupate în curente şi necurente), situaţia rezultatului global (în care cheltuielile sunt
clasificate după funcţii) şi notele explicative (utilizând metoda directă cu specificaţia ca în note să se
prezinte şi metoda indirectă privind fluxul net de trezorerie). Societăţile cotate mai întocmesc în plus
situaţia variaţiei capitalurilor proprii şi tabloul fluxurilor de trezorerie.

O altă particularitate o reprezintă numărul destul de mare de diferenţe dintre regulile chineze şi
Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS) acestea existând, din cauza golurilor din regulile
chineze şi se referă la:

Ø Bunurile tangibile şi intangibile nu pot fi evaluate peste cost;

Ø Fondul comercial este amortizat; în schimb este supus unui test de depreciere anual;
Ø Interesul minoritarilor se prezintă la secţiunea capitalurilor proprii;
Ø Anumite sucursale cu activităţi nesimilare pot fi excluse din consolidări;
Ø Investiţiile sunt evaluate sub preţul de piaţă conform regulilor din China, dar la valoarea justă
sub IAS 39;
Ø Interzicerea folosirii metodei LIFO la evaluarea stocurilor;
Ø Dobândă la contractele de construcţii trebuie să fie capitalizate după regulile chineze, pe când
în IAS 23 acest lucru este o alternativă;
Ø Asociaţiile în participatiune trebuie să fie consolidate proporţional;
Ø Costul de dezvoltare trebuie să fie evidenţiate;
.

5. Încadrarea în clasificările contabile

Pe baza clasificării extrinseci, fundamentată pe factorii care influenţează sistemul contabil:

Ø Mueller (1967) o încadrează la contabilitate uniformă;

Ø American Accounting Association (AAA 1977) o încadrează la zona comunistă;
Ø După clasificarea lui Gray (1988), fundamentată pe modelul cultural al lui Hofstede din 1980
potrivit căruia cultura reprezintă un set de valori morale, o programare mentală colectivă – se
poate afirma că statul chinez este caracterizat de un grad puternic al masculinităţii, o distanţă
ierarhică mare şi un puternic control asupra incertitudinii.
 JAPONIA

1. Interesul studierii acestui sistem

Studierea acestui sistem prezintă un interes sporit atât prin prisma

trecutului şi culturii acesteia, având o istorie de peste două milenii şi
jumătate, cât şi datorită mediului economic, Japonia reuşind să se
impună pe plan economic şi politic ca ce-a de-a doua mare putere a
lumii.
Numită şi Ţara Soarelui Răsare, este situată în Asia de Nord-Est fiind alcătuită din patru insule.
Aceasta a purtat războaie importante cu China (1894-1895), Rusia ţaristă (1904-1905) şi Coreea
(1905) pe care o şi anexează în anul 1910. De asemenea mai este important de studiat acest sistem
deoarece s-a remarcat în multe domenii pe piaţa mondială concurând cu succes cu alte puteri
economice; printre aceste domenii se numără: robotica (cheia dezvoltării Japoniei pe termen lung),
automobilele (în anul 2008 compania Toyota a detronat General Motors în ceea ce priveşte vânzările),
telefonie dar şi deţinerea uneia dintre cele mai mari flote de pescuit din lume.

2. Caracteristicile economice şi politice

Era industrializării începută în anul 1868, odată cu restaurarea dinastiei Meiji a reprezentat un
punct important în istoria economiei nipone deoarece între anii 1890-1899 apare şi primul Cod
Comercial de inspiraţie franco-germană, orientat către protejarea intereselor creditorilor şi statului,
considerat principal colector de taxe şi impozite.

Regimul Meiji a instaurat o serie de reforme privind reorganizarea puterii în stat iar împăratul se
angaja sub jurământ să acorde tuturor cetăţenilor posibilitatea de decizie precum şi abandonarea
vechilor obiceiuri rele. În 1871 a luat fiinţă sistemul prefectural, conducând la o schimbare majoră a
claselor sociale. Campania pornită sub conducerea lui Matukata Masayoschi împotriva problemelor
economice aduse de inflaţie, odată cu introducerea banilor tipăriţi au adus în scurt timp stabilitatea
economică necesară dezvoltării. Aceste reforme presupunea introducerea unei taxe pe pământ precum
şi stabilirea regulilor pentru stabilizarea monedei. În acest sens, în 1882 a înfiinţat Banca Japoniei, a
adoptat standardele internaţionale cu privire la aur şi a privatizat primele instituţii guvernamentale.
Sub aceeaşi conducere a fost introdus şi învăţământul obligatoriu în 1879 (cuprindea 4 clase extins
ulterior în 1907 la 6 clase) dar şi noul sistem militar (1873 – cu stagiu obligatoriu de trei ani)

Înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, economia era atent controlată de un număr
redus de consorţii industrial-politice, numite Zaibatsu, care aveau în centru o bancă şi se baza pe
familiile nobile. După cel de-al doilea război mondial Japonia devine una din cele mai mari puteri
economice ale lumii iar bursa de la Tokyo juca un rol primordial. Astfel s-a ajuns ca până la sfârşitul
anului 1989 capitalizarea bursieră să fie mult mai mare decât cea de la New York, iar la nivelul anului
1994 chiar să fie de peste trei ori mai mare decât bursa de la Londra.

Economia niponă este caracterizată printr-o organizare duală; pe de o parte marile grupuri
Zaibatsu, care după cel de-al doilea război mondial s-au regrupat şi şi-au luat denumirea de Keiretsu
iar pe de altă parte întreprinderile mici şi mijlocii. În prezent sunt 6 astfel de grupuri economice
formate pe structura vechilor Zaibatsuri. Scopul formării grupului integrat de firme Keiretsu a fost
acela de a avansa sau a se dezvolta în pieţe străine, de a asigura împărţirea riscurilor prin transferul
acestuia la nivelul filialelor şi de a favoriza diversificarea printr-o specializare a companiilor membre
într-un domeniu de activitate.
 3. Contextul evoluţiei sistemului contabil

Schimbările majore în sistemul contabil din Japonia este introducerea evidenţei în partidă dublă în
anul 1870 dar şi introducerea raportării financiare către Comandamentul Aliat.

În 1878 au fost deschise bursele de valori în Tokyo şi Osake, luând naştere astfel şi primele
societăţi pe acţiuni. A urmat aprobarea Codului Comercial în 1890 în baza căruia societăţile pe acţiuni
erau obligate să prezinte statului situaţia economico-financiară a întreprinderii privind activele
şi raportul financiar.

Legislaţia fiscală de asemenea a exercitat un rol important în apariţia contabilităţii drept profesie;
astfel în 1896 a fost introdus impozitul pe venit care pe lângă contabilii simpli au mai apărut şi agenţii
fiscali, ce prezentau companiilor consultaţii profesionale în domeniul achitării impozitelor.

Începutul secolului XX, mai exact anul 1909, a marcat începutul activităţii de audit în Japonia
având ca şi exemplu Marea Britanie, unde ţinerea evidenţei contabile şi activitatea de audit erau destul
de dezvoltate. Anul 1949 a marcat constituirea “Institutului Japonez al Experţilor Contabili” ca
asociaţie independentă iar în 1966 a fost aprobat prin lege şi numără peste 28.000 de membri.

În 1973 Japonia alături de Australia, Canada, Franţa, Germania, Olanda, Mexic, Marea Britanie,
Irlanda şi S.U.A. au pus bazele Comitetului de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASC).

Între anii 1980-1990 sistemul contabil din Japonia a suferit numeroase presiuni internaţionale
reuşind însă să-şi păstreze tradiţiile şi identitatea naţională.

Sistemul contabil japonez a fost caracterizat de la început de diferite influenţe internaţionale atât
din partea Germaniei cât şi din partea S.U.A. Aceste influenţe s-au concretizat în:

Influenţa sistemului german Influenţa americană Trăsături nipone de sine

Control guvernamental
Preponderenţa regulilor fiscale
Lipsa disponibilităţii conturilor
Aplicarea costurilor istorice
Rezerva legală (25%)
Prezenţa informaţiilor privind
fluxurile de trezorerie
Reguli speciale pentru companii
cotate
Amortizarea fondului comercial
Publicarea câştigului pe acţiune
stătătoare
Exprimarea situaţiilor financiare în
procente
Utilizarea costurilor de schimb
istorice pentru anumite elemente
monetare.

 Cadrul de reglementare

În prezent Japonia prezintă un sistem triunghiular de reglementare a contabilităţii şi raportării

financiare. Legile de bază sunt: Codul Comercial, Legea Bursei, şi Legea Fiscală, la care se mai
adaugă o serie de reglementări auxiliare.

Codul Comercial, o versiune a codului german din secolul XIX se află sub controlul Ministerului
Justiţiei şi se aplică tuturor societăţilor de capitaluri. Acest cod impune auditarea conturilor anuale ale
societăţilor mari, societăţi care îndeplinesc două criterii bilanţiere: capital social mai mare de
500.000.000 yeni şi datorii totale mai mari de 20.000.000.000 yeni.

Legea bursei s-a aflat în sfera de influenţă a Ministerului de Finanţe până în anul 2000, în prezent
fiind administrat de Agenţia pentru Servicii Financiare (F.S.A). Această lege se aplică societăţilor
mari, cotate la bursă.
 Legea fiscală, cea de-a treia sursă de reglementare în Japonia, solicită ca situaţiile financiare
adresate serviciului impozitelor să fie cele aprobate de Adunarea Generală a Acţionarilor.

Ø Forme de organizare ale societăţilor

Cea mai întâlnită formă de organizare a societăţilor în Japonia este kabushiki kaisha (KK) similară
cu societăţile publice cu răspundere limitată din Marea Britanie. Există aproximativ un milion de astfel
de societăţi în Japonia. Ele trebuie să aibă un capital în acţiuni de minim 10 milioane de yeni.

Cea de-a doua formă comună de organizare a societăţilor este yugen kaisha, având echivalentul
tot în Marea Britanie şi este reprezentat de societăţile private cu răspundere limitată. Proprietarii unei
astfel de societăţi au o responsabilitate limitată, la fel ca şi proprietarii unei kabushiki kaisha.
Principala diferenţă între cele două este reprezentată de restricţiile asupra acţionarilor. O societate
privată cu răspundere limitată nu poate avea mai mult de 50 de acţionari în timp ce pentru o societate
de formă publică cu răspundere limitată nu există o limită superioară a numărului de acţionari. Un
acţionar din yugen kaisha poate dispune de acţiuni numai dacă are acordul celorlalţi acţionari. Această
restricţie nu este valabilă în cazul acţionarilor societăţilor kabushiki kaisha, deşi actele constitutive pot
impune ca acţiunile să fie disponibile/controlate numai cu aprobarea directorilor.

Ø Profesia contabilă - în ceea ce priveşte acest aspect, este organizată în cadrul “Institutului
japonez al experţilor contabili” (JICPA), exercitând o influenţă restrânsă în ceea ce priveşte raportarea
financiară datorită autorităţii guvernamentale. Calitatea de expert contabil de obţine în Japonia după
parcurgerea a trei etape eliminatorii.
Ø Utilizatorii principali ai informaţiei financiare sunt creanţierii, autorităţile fiscale, dar şi
investitorii iar între contabilitate şi fiscalitate există o strânsă legătură.

4. Principalele particularităţi
Ø Una din particularităţile modelului japonez se referă la datoriile comerciale care includ numai
obligaţiile către furnizorii de marfă şi materii prime. Sumele datorate pentru servicii sunt încadrate la
“alte datorii” sau la “cheltuieli de plătit”.

Ø Situaţiile fiananciare, întocmite pe baza Codului Comercial sunt adresate mai mult statului ai
cuprind informaţii sumare; acestea trebuie să includă:
- Bilanţul contabil care conţine trei secţiuni: active, datorii şi capitaluri proprii;
- Contul de profit şi pierdere, structurat în două secţiuni mari: rezultatul ordinar (din
exploatare şi din afara exploatării), şi rezultatul extraordinar;
- Note la situaţiile financiare;
- Raportul de gestiune;
- Declaraţia privind propunerea de repartizare a rezultatului.

Ø De asemenea raportul financiar se publică în două limbi: japoneză şi engleză; şi se întocmeşte

în două valute: yeni şi dolari atât în conformitate cu standardele S.U.A. cât şi cu cele japoneze.
Ø Altă particularitate se referă la funcţionarea grupurilor industriale mari deoarece
întreprinderile mari şi mijlocii intră în componenţa companiilor monopoliste care au filiale şi
intreprinderi-fiice peste hotare, şi din acest motiv societăţile trebuie să întocmească rapoarte financiare
anuale conolidate. La întocmirea acestor rapoarte anuale consolidate sunt utilizate metodele de cota şi
de contopire, iar consolidarea este însoţită de audit.
Ø Un aspect important este şi obligativitatea întreprinderilor de a calcula dividende de două ori pe
an, ianuarie şi iulie, raportarea financiară realizându-se de asemenea de două ori pe an.
Ø O ultimă particularitate este reprezentată de câteva diferenţe remarcate între standardele nipone
şi IFRS:
 JAPONIA IFRS
1. Leasingul financiar, cu
excepţia celui care se Nu se capitalizează Se capitalizează
transferă dreptul de
proprietate către locatar
2. Contractele de Metoda terminării lucrărilor Gradul de avansare a lucrărilor
construcţie pentru care
rezultatul poate fi
determinat
3. Stocurile Sunt evaluate la cost şi prin metoda Se evaluează la minimul dintre cost
LIFO şi valoarea realizabilă netă iar
metoda LIFO nu este permisă
4. Provizioanele Se pot constitui chiar dacă nu se Se constituie numai atunci cand se
naşte o obligaţie naşte o obligaţie
5. Fondul comercial Amortizat pe o durată de viaţă de Supus annual testului pentru
20 de ani depreciere
6. Elemente extraordinare Sunt definite în mod cuprinzător Nu sunt permise.

5. Încadrarea în clasificările contabile

O primă ierarhizare este cea realizată de cercetătorii Mueller, Gernon şi Meek în 1994 care au
clasificat ţările lumii în patru mari grupe având ca şi criteriu particularităţile lor contabile; astfel
Japonia a fost plasată alături de majoritatea ţărilor Europei Continentale.

Pe de altă parte, abordarea evoluţionistă a lui Nobes (1984) precizează că Japonia are la bază
macroeconomia, bazată pe influenţele fiscale, pe codurile comerciale şi contabile.

O ultimă clasificare a sistemelor contabile nipone este cea realizată de Gray în 1988 plecând de la
studiul lui Hofstede cu privire la valorile culturale. Astfel se recunosc următoarele caracteristici. Din
punctul de vedere al masculinităţii/feminităţii, Japonia este un stat caracterizat de masculinitate. În
ceea ce priveşte controlul asupra incertitudinii, însemnând asumarea de riscuri, control asupra
viitorului, Japonia are un control puternic. De asemenea, predomină colectivismul, şi o distanţă
ierarhică mărită.
 Australia
1. Interesul studierii acestui sistem

Institute of Chartered Accountants in Australia (ICAA) și Certified

Practising Accountants (CPA) Asutralia au semnat în iunie 1973
acordul privind fondarea IASC responsabil pentru elaborarea,
promovarea utilizării și a aplicării Standardelor Internaționale de
Contabilitate.

2.Caracteristici economice și politice generale

Australia, sau oficial Commonwealth of Australia, este o federație și o monarhie
constituțională parlamentară condusă de Regina Elisabeta a II- a și singura țară care ocupă un întreg
continent.
Fiind o țară cu un grad ridicat de dezvoltare, Australia este a 13-a economie a lumii și este pe
locul 6 în clasamentul veniturilor pe cap de locuitor. De asemena este pe locul 19 atât in topul
exporturilor cât și cel al importurilor. Economia acestei țări este dominată de sectorul serviciilor care
reprezintă 68 % din PIB, sectorul agricol și cel minier (10 % din PIB) susțin 57 % din exporturile
țării. Australia este dependentă de importul de petrol și produse petroliere.
Australia exportă în principal grâu, lână, minereu de fier, aur și energie( cărbune și gaze
naturale lichefiate). Piețele principale de export ale sale sunt : Japonia, China, SUA, Coreea de Sud și
Noua Zeelandă. Australia este pe locul 4 în ierarhia exporturilor de vin din lume.
Cu o populație de aproximativ 22.7 milioane de locuitori, are o rată a șomajului de 5.5 %. Rata
inflației a fost cuprinsă între 2-3 % în ultimii 10 ani, iar rata dobânzii de baza 5-6 %.

3.Evoluția generală a sistemului și factorii ce au influențat această evoluție

Standardele de contabilitate în Australia au fost inițial dezvoltate de către organismele
profesionale contabile și erau executorii în conformitate cu propriile coduri de etică.
Începând cu anul 1966 corpurile profesionale au administrat in comun Fundația
Australiană pentru Cercetare Contabilă (AARF) care în final cuprindea atât AcSB (Accounting
Standard Board) cât și Consiliul Standardelor Contabile din Sectorul Public (PSASB). Aceste comisii
lucrau împreună la pregătirea standardelor contabile pentru sectorul privat și organizațiile din sectorul
public.
La începutul anului 1984, Comitetul pentru Revizuirea Standardelor Contabile (ASRB) a fost
înființat de Consiliul Ministerial pentru Companii și Valori mobiliare în scopul revizuiri standardelor
realizate de profesie și aplicării dreptului societăților comerciale în cazul aprobării de către ASRB.
Acest sistem a funcționat în conformitate cu Legea sociatăților comerciale 1981 (Commonwealth ) și
Codurile statale corespondente. ASRB și AcSB au fuzionat în 1988, ASRB continuând să lucreze
îndeaproape cu PSASB.
ASRB a fost restabilit în conformitate cu Legea Comisiei Australiene a Valorilor Mobiliare
1989, iar în 1991 a fost redenumit in Comisia Asutraliana a Standardelor Contabile (AASB).
În anul 2000 o altă restructurare a avut loc, AASB unindu-se cu PSASB. Noul AASB a fost
formal reinstituit în temeiul Legii Comsiei Australiene a Investițiilor și valorilor mobiliare 1989.
Aceste schimbari in reglemetare au inclus și instituirea de către Guvernul Australian a Consiliul
Raportării Financiare (FRC) în scopul supravegherii activității AASB. Standardele emise de AASB se
aplică acum in conformitate cu Legea Corporațiilor 2001, iar AASB continuă să opereze în temeiul
Legii Comisiei Australiene a Investițiilor și a valorilor mobiliare 2001.
Organismele de emitere a Standardelor Australiene de Contabilitate contribuie la dezvoltarea
Standardelor Contabile Internaționale sub IASC, care a fost înființat în 1973, iar în 2001 a devenit
IASB. AASB a căutat să realizeze convergența propriilor standard cu cele emise de IASB și de
asemenea să colaboreze cu Comitetul Sectorului Public (PSC) al Federației Internaționale a
Contabililor în elaborarea de standarde pentru sectorul public. PSC se numește acum Comitetul
Internațional pentru Standarde Contabile în Sectorul Public (IPSASB).
În 2002 FRC a cerut AASB adoptarea IFRS-urilor emise de către IASB . În consecință
echivalentul Australian al IFRS se aplică începând cu 2005. AASB a păstrat de asemenea anumiet
standard și interpretări proprii.
 În 2003 FRC a emis o direcție strategic pentru AASB privind armonizarea Statisticilor
Financiare Guvernamentale (GFS) și a Principiilor Contabile General Acceptate (GAAP) de raportare
în sectorul public.
Autoritatea Australiană pentru Reglementare Prudențială (APRA) este responsabilă pentru
reglementarea băncilor, societăților de asigurări și a altor societăți autorizate pentru atragerea
depozitelor. Ca parte din procesul său de supraveghere, APRA ia în considerare confromitatea
entităților cu standardele emise de AASB.
Bursa de Valori din Australia(ASX) prevede facilități pentru listarea și transferul acțiunilor
companiilor publice listate. ASX se așteaptă ca societățile listate să întocmească situații financiare
comparabule în conformitate cu standardele emise de AASB.
Profesia contabilă este reprezentată în Australia prin 3 corpuri: CPA (Certified Practising
Accountans) Australia, ICAA(Institute of Chartered Accountants in Australia) și IPA( Institute of
Public Accountans).

4.Particularitățile sistemului
Conform cadrului privind întocmirea și prezentarea Situațiilor financiare emis de AASB, acestea
trebuiesc întocmite având ca bază contabilitatea de angajamente și presupunându-se ca entitatea își va
continua activitatea în viitor. Cele 4 caracteristici ale situațiilor financiare sunt :

 Inteligibilitatea
 Relevant
 Fiabilitatea
 Comparabilitatea

Situațiile financiare întocmite reflectă poziția financiară, performanța întreprinderii, variația

capitalurilor proprii și cash flow-ul. Bazele de evaluare folositesunt: costul istoric, costul current
(suma de bani ce ar fi plătită pentru achiziția în prezent a aceluiași activ sau a unui activ echivalent)
valoarea realizabilă(suma de bani ce ar fi obținută prin vânzarea activului) și valoarea
prezentă( valoarea actualizată a fluxurilor nete de trezorerie viitoare).
Cea mai utilizată bază de evaluare este costul istoric. Stocurile sunt evaluate la minimul dintre
cost și valoare realizabilă netă, titlurile de valoare tranzacționabile pot fi evaluate la valoarea de piață,
iar datoriile privind pensiile la valoarea prezentă. Anumite entități folosesc costul curent ca și
răspuns la incapacitatea modelului bazat pe cost istoric să reflecte variatiile prețurilor activelor
nemonetare.
Interesele minoritare sunt reflectate ca parte a capitalurilor proprii, deoarece ele nu îndeplinesc
condiţiile înregistrării la datorii. IAS 27 precizează că interesele minoritare nu pot fi regăsite la
capitalurile proprii, în situaţiile financiare ale societăţii mamă, însă vor fi înregistrate drept capitaluri
proprii în conturile grupului.
Pozitia financiara trebuie sa includa urmatoarele elemente:
 Proprietati, instalatii si echipamente
 Investitii imobiliare
 Active necorporale
 Active financiare
 Investiţii contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă
 Active biologice
 Stocuri
 Creanțe
 Numerar si echivalente de numerar
 Totalul activelor clasificate drept deţinute în vederea vânzării si activele
sunt incluse în grupurile de cedare clasificate drept deţinute în vederea vânzării în
conformitate cu AASB 5 Active imobilizate deţinute pentru vânzare
şi activităţi întrerupte;
 Datorii
 Provizioane
 Datorii financiare
 Active şi pasive de  impozitul curent, astfel cum sunt definite în AASB 112
Impozitul pe profit
 Datoriile privind impozitul amânat şi creanţe privind impozitul amânat, astfel cum sunt
definite în AASB 112
  Datoriile incluse în grupurile de cedare clasificate ca fiind deţinute pentru
vânzare în conformitate cu AASB 5
 Interese minoritare , prezentate în cadrul capitalurilor proprii
 Capital subscris si reserve

Când o entitate prezinta active curente și necurente și datorii curente și necurente ca și

clasificări separate în situația poziției financiare, nu trebuie să încadreze activul/datoria de impozit
amânat ca și activ/datorie curent(ă).
Referitor la perfomanța întreprinderii, toate elementele acesteia pot fi prezentate fie într-o
singură situație a rezultatului global, fie în 2 situatți: o situație privind profitul sau pierderea și o
situație care pornește de la profit sau pierdere și adăugând și alte elemente ale rezultatului global.
Situația rezultatului global trebuie sa include cel puțin :
 venituri
 costul finanțării
 partea din profit sau pierdere a asociaţilor şi a asociaţiilor în participaţiune
contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă
 cheltuieli cu impozite
 o suma cuprinzând
 Profitul după impozitare sau pierderea din activităţile întrerupte;
 câştig după impozitare sau pierderea recunoscuta
măsurat(a) la valoarea justă minus costurile de vânzare 
 profitul sau pierderea
 fiecare componentă a rezultatului global clasificate în funcţie de
natură
 alte elemente ale  rezultatului global rezultate din asociaţii în participaţiune contabilizate
prin metoda punerii în echivalenţă;
 rezultatul global total

AASB (Australian Accounting Standard Board) a emis echivalentul Australian al IFRS-urilor,

numerotând IFRS-urile AASB 1-8 și IAS-urile AASB 101-141 și de asemenea echivalentul
interpretărilor SIC și IFRIC ale standardelor împreună cu o serie de standarde și interpretări interne.
Acestea înlocuiesc princiipiile contabile australiene general acceptate anterioare, având efect pentru
perioadele de raportare începând cu sau după 1 ianuarie 2005 ( la 30 iunie 2006 s-au pregătit primele
situatii financiare în conformitate cu standardele echivalente IFRS). În acest scop, Australia, împreuna
cu Europa și  alte state, a fost unul dintre adoptanții inițiali al IFRS-urilor
pentru scopuri interne (în ţările dezvoltate). Cu toate acestea, trebuie recunoscut faptul că IFRS, și în
primul rând IAS, au fost parte integrantă din pachetul standard de contabilitate in lumea in curs de
dezvoltare pentru mulți ani începând cu momentul în care organismele contabile au fost mai deschise
către adoptarea standardelor internaționale din diverse motive.
AASB a adus unele modificări declarațiilor IASB în procesul realizării A-IFRS, însă aceastea au
effect in general asupra eliminării unei opțiuni sub IFRS, introducerea unor informați suplimentare
sau implementarea cerințelor pentru entitățile non-profit mai degrabă decât de a se îndepărta de IFRS
pentru entitățile din Australia. În consecință, societățile ce întocmesc situații financiare în conformitate
cu A-IFRS pot face o declarație fără reserve de conformitate cu IFRS.
AASB continuă să reflecte modificările aduse de IASB ca și declarații interne. În plus, în
ultimii ani, IASB a emis așa numitele “ Standarde de Modificare” pentru a anula unele dintre
modificările inițiale aduse textului IFRS cu privire la diferențele locale de terminologie, de a rstabili
opțiuni și a elimina anumite divulgări specific australiene. Există apeluri către Australia pentru
adoptarea IFRS ca atare, fără a le face australiene, acest lucru ducând la căutarea de către IASB a unor
căi alternative de adoptare a IFRS în Australia.
În iulie 2004 AASB a emis o serie de standard care se aplică începând cu anul 2005 printre
care:
 Standarde Australiene de contabilitate ce integrează standarde emise de de IASB;
 Alte standarde emise de AASB ce susțin Standardel Australiene de contabilitate ce
integrează standarde emise de de IASB;
 Alte standarde emise de AASB ce se aplică anumitor tipuri de entități.

Standardele Australiene de contabilitate ce încorporează standarde emise de IASB includ:

  AASB 1 Adoptarea pentru prima data a Standardelor australiene de contabilitate, AASB
2 Plăți bazate pe acțiuni, etc. ce încorporează IFRS 1 Prima adoptare a Standardelor
Internaționale de raportare financiară, IFRS 2 Plăți bazate pe acțiuni, etc. fiind
standardele emise de IASB ;
 AASB 101 Prezentarea situațiilor financiare, AASB 102 Stocuri, etc. ce integrează IAS
1 Prezentarea situațiilor financiare, IAS 2 Stocuri, fiind emise de IASC , predecesorul
IASB.

Pentru perioadele de raportare începând cu 1 ianuarie 2005 Standardele Australiene de

contabilitate ce includ standarde emise de IASB înlocuiesc echivalentul lor asutralian anterior.
Alte Standarde emise de AASB ce susțin Standardele Australiene de contabilitate ce includ
Standarde emise de IASB cuprind:

 AASB 1031 Materialitate

 AASB 1048 Interpretarea și Aplicarea standardelor

Standardele australiene de contabilitate actuale pentru care nu există un correspondent în

standardele emise de IASB rămân în vigoare și dupa anul 2005, deși acestea pot fi remise în viitor
pentru a le acutaliza. Acestea includ:

 AAS 25 Raportarea financiară pentru planurile de pensii

 AASB 1004 Contribuții
 AASB 1039 Rapoarte financiare simplificate
 AASB 1049 Raportare financiară pentru sectorul guvernamental
 AASB 1500 Articole administrate
 AASB 1051 Terenuri de sub drumuri
 AASB 1052 Dezvăluiri dezagregate de informații

5.Încadrarea în clasificările contabileÎn cazul clasificărilor intrinseci, conform ierarhiei lui

Nobes , contabilitatea din Australia este influențată de Marea Britanie caracterizată de pragmatism

Figura 1.

( Figura 1), lucru confirmat și de clasificarea realizată de Nair și Frank conform căreia Australia face
parte din grupa Marii Britanii.
Conform clasificării extrinseci a lui Seidler Australia face parte din grupa Marii Britanii.
 CONTABILITATEA ÎN ȚĂRILE ISLAMICE

1. 1.Interesul studierii acestui sistem

Importanța studierii sistemului contabil islamic, se datorează în
principal faptului că acesta nu este influenţat doar de ideologia
politică, ci şi de religie, privită ca o componentă culturală. Islamul
influenţează etica oamenilor de afaceri mahomedani şi totodată reprezintă un element cultural
de luat în consideraţie în procesul de globalizare a afacerilor şi armonizare a practicilor
contabile şi de raportare financiară la nivel mondial.
În țările islamice, contabilitatea are izvoare îndepartate, iar o bună parte a regulilor
existente au fost inspirate de-a lungul timpului de Islam. Islamul este mai mult decât o
religie. Aceasta este suma tuturor perceptelor religioase, sociale, economice și juridice, ca
reguli de etică și comportament, care guvernează națiunea musulmană.
De aceea, în lumea musulmană, contabilitatea este considerată mai mult un instrument
pentru punerea în practică a perceptelor Islamului și de verificare a transpunerii acestora în
practică.

2. Caracteristici economice și politici generale

Islamul interzice toate tranzacțiile care implică dobânda. De aceea, economia

islamică prezintă o serie de particularități în efectuarea operațiilor financiare. Economia de
piață din țările Islamului este diferită de economia de piață din afara acestui sistem, ca urmare
a lipsei dobânzii pentru funcționarea capitalului și a protecției sociale bazate pe Zakat și nu pe
sistemul european și american de protecție socială.
În unele țări ale Islamului se constată fie existența unui singur sistem fiscal bazat pe
Zakat (cum este cazul Pakistanului), fie un sistem fiscal conținând diferite impozite printre
care Zakat-ul (Arabia Saudită și Sudan). În Egipt, sistemul fiscal nu cuprinde Zakat-ul a cărui
achitare este lasată la inițiativa fiecărui islamic.
Posibilitatea pentru statele islamice de a interveni pe planul prelevării și a redistribuirii
economice și sociale a resurselor conferă sistemului econimic al acestor state, un caracter
social specific, numit „sistem economic de piață în regim islamic” diferit de alte sisteme
sociale cunoscute.
El este diferit de economia socială de piață, deoarece angajamentul voluntar de a plăti
Zakat-ul nu este compatibil cu un sistem modern de protecție socială.
 3. Evoluția generală a sistemului și factorii care au influențat această evoluție.
Nu toate țările islamice au întâmpinat aceeași evoluție. Spre exemplu, în Turcia
pentru păstrarea înregistrărilor de stat, a fost folosită metoda de scară ca metodă de
contabilitate; acest sistem a fost folosit multe secole.
Prima utilizare a acestei metode de contabilitate de stat a fost văzută în Imperiul
Abbasid (750-1258), un stat Arab-Islamic. În urma Abbasizilor, metoda a fost dezvoltată de
către Ilhanians (1250-1340) şi a fost completată în timpul Imperiului Otoman (1299-1922).
Ca rezultat al dominării economiei publice în această parte a lumii, această metodă de
contabilitate a fost folosită pentru păstrarea înregistrărilor veniturilor şi cheltuielilor statului,
precum şi pentru înregistrările fundaţiilor şi ale organizaţiilor similare.
În urma Tanzimatului (reorganizare), un ritm rapid de occidentalizare a avut loc.
Structura financiară a statului a devenit parte din această mişcare. Mai întâi de toate,
Ministerul de Finanţe de astăzi a fost stabilit cu numele de Umur-i Malye în 1838. În acest fel
Basdeftardarlik, care a servit problemelor financiare vreme de secole, a fost eliminat.
În a doua jumătate a secolului al 19-lea, cărţile pentru cursurile de contabilitate cu
privire la sistemul de contabilitate cu dubla înregistrare au început să fie traduse în limba turcă
otomană şi au fost stabilite şcoli care să predea cursuri de contabilitate.
Stabilirea la Istanbul a Camerei de Comerţ în 1879 este importantă, pentru că a fost în
aceeaşi perioadă ca şi începutul aplicării sistemului de dublă înregistrare în contabilitate.
În martie 1880, s-a început un nou an financiar în care a fost adoptat sistemul dublei-
înregistrări, aceasta fiind dezvoltată pe baza sistemului capitalist.
Procesul de adoptare a fost plin de dificultăţi. La urma urmei, statul a fost obligat să
renunţe la un sistem contabil care a fost în uz de 580 ani, şi să îl înlocuiască cu un nou sistem
care a fost dezvoltat într-o altă civilizaţie. Dar, în ciuda tuturor acestor dificultăţi, statul a
depăşit această perioadă de tranziţie într-un timp relativ scurt.
În următorii ani (1910-1913), au fost stabilite asociaţiile de comercianţi. Aceste
organizaţii profesionale au fost unităţile contemporane care au facilitat dezvoltarea sectorului
privat.
După 1913, mai multe scoli de afaceri au fost deschise. Scopul acestor şcoli a fost de
a încuraja societatea în tranzacţionare şi industrie, precum şi de a produce absolvenţi, care știu
contabilitate.
La 1 ianuarie 1957 a intrat în vigoare Codul Comercial, ce stabileşte anumite cerinţe
minime de contabilitate. Acesta nu reglementează pregătirea sau publicarea situaţiilor
financiare, dar conţine dispoziţii cu privire la "auditori" (murakip) ai societăţilor pe acţiuni,
care nu pot fi mai mult de cinci la număr, şi dacă există mai mult de unul, ei formeaza
Consiliul de Conturi (Denetim Kurulu).
De asemenea, articolul 64 din proiectul Codului prevede că toate companiile, altele
decât IMM-urile, să întocmească situaţii financiare în conformitate cu Turkish Accounting
Standards (TAS), adoptate de către Turkish Accounting Standards Board (TASB). Aceste TAS
sunt bazate şi corespund cu IFRS.
 Mai tarziu, Ministerul Finanţelora introdus Sistemul de contabilitate de punere în
aplicare a Regulamentului (Asir), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie, 1994. Asir prevede
anumite concepte fundamentale de contabilitate, un plan de conturi, precum şi un format
pentru prezentarea situaţiilor financiare şi este denumit în mod obişnuit Planul de conturi
uniform (UCA).

Băncile şi societăţile de leasing, factoring şi companii de credite de consum sunt

obligate să pregătească şi să prezinte situaţiile lor financiare, în conformitate cu contabilitatea
şi cerinţele stabilite prin Regulamentul bancar şi Agenţia de Supraveghere (BRSA). BRSA a
emis noi reglementări în noiembrie 2006, care cere băncilor să se conformeze cu Standardele
de Contabilitate turceşti stabilite de TASB.

Printre factorii care au influențat evoluția generală a sistemului contabil islamic,

putem menționa:
 O parte dintre firmele petroliere naționale și filialele întreprinderilor naționale au fost
nevoite să colaboreze cu societățile mamă, ducând astfel la necesitatea aplicării IAS.
 Dezvoltarea economică a Turciei și tendința de a intra pe alte piețe internaționale.
 De asemenea, extinderea zonelor libere islamice și evoluția numărului de companii
incluse care aplicau IAS, precum și cresterea numărului de bănci private și a companiilor de
asigurări internaționale care aplicau IAS.

4. Particularitățile sistemului contabil (sisteme financiare, politici contabile).

Normele contabile, ca de altfel şi celelalte norme ale vieţii economice, se bazează pe

preceptele codului islamic, denumit sharia.
Unul dintre cei cinci stâlpi de bază ai credinței islamice, Zakat-ul, îşi pune amprenta
asupra normelor contabile, îndeosebi în privinţa colectării şi repartizării resurselor.
Cuvântul Zakat înseamnă a purifica, a curăţa, el fiind conceput ca o contribuţie
a prosperităţii. Plata Zakat-ului, un impozit religios datorat de musulmani, arată modul în care
evaluarea activelor este plasată într-un context religios.
Zakat-ul este perceput ca o obligaţie religioasă datorată asupra excesului de avere
înglobată în active, evaluată la valoarea curentă de piaţă (care poate fi: valoarea de cedare a
poliţelor de asigurare, valoarea prezentă a certificatelor emise de fondurile mutuale şi preţul
pieţei, pentru activele fizice).

Structura situațiilor financiare din țările islamice cuprinde: bilanțul, contul de profit și
pierdere, anexele.
Bilanțul este un document esențial al analizei financiare, ce exprimă echilibrul dintre
resursele și utilizările întreprinderii (echilibrul financiar).
 Activul bilanțului cuprinde bunurile de care dispune întreprinderea la un moment dat,
ele fiind clasificate în funcție de destinația lor, astfel: active fixe, lucrări în curs, stocuri,
împrumuturi, investiții financiare, debitori, debitori diverși și lichidități.
Pasivul bilanțului cuprinde totalitatea resurselor de capital investite în întreprindere,
cum ar fi: resurse interne (capital, rezerve, surplus reportat), resurse externe (împrumuturi pe
termen lung, creditori, alte surse externe).
Forma de prezentare a bilanțului este pe orizontală: activul în partea stangă și pasivul
în partea dreaptă.
Posturile din bilanț sunt orientate după planul de conturi, având ca obiective:
 Construcția bugetului
 Simplificarea construcției tabloului de finanțări și resurse
 Măsurarea volumului investițiilor din punct de vedere economic.
 Determinarea disponibilităților disponibile

Conturile de rezultate sunt compuse din două situații financiare distincte: Contul de
producție și comerț și Contul de pierderi și profit.
Contul de producție și comerț este asemanator Contului de rezultate din activitatea de
exploatare din celelalte sisteme contabile.
Contul de pierderi și profit este situația financiară ce urmărește determinarea
excedentului de distribuit sau a pierderii de acoperit.

Tabloul de finanțare cunosut și drept tabloul de utilizări și resurse, prezintă variația

conturilor de activ și pasiv pe parcursul a două exercitii financiare consecutive.
În cazul companiilor islamice, influenţa religiei se resimte şi la nivelul comunicării
financiare. Astfel, pe lângă situaţiile financiare întâlnite şi în contabilitatea ţărilor occidentale
(bilanţ contabil, cont de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificării
capitalurilor proprii), companiile islamice publică şi o situaţie care detaliază sursele şi
utilizarea Zakat-ului şi a Qard-ului (Qard-ul reprezintă un împrumut fără dobândă făcut pentru
acţiuni caritabile).

Notele la conturile anuale conţin informaţii care detaliază anumite tipuri de active
financiare şi obligaţii care au o semnificaţie specială în Islam, situaţie denumită ”detalierea
schimbărilor în investiţii restricţionate”; de asemenea, în anexe sunt prezentate informaţii
detaliate privind contractele specifice afacerilor din lumea islamică.

În plus, de multe ori, în unele ţări musulmane, auditul contabil este dublat de un audit
religios, care verifică respectarea preceptelor islamice de către cei care derulează afaceri.
Aceste câteva aspecte privind practicile financiare şi contabile specifice afacerilor din
lumea islamică ne atrag atenţia că normele contabile internaţionale (IAS), elaborate pentru
afaceri secularizate, au o aplicare limitată la nivelul companiilor din ţările islamice şi, în
special, pentru băncile islamice. De aceea, ne raliem la teza după care ”religia, în general, şi
Islam-ul, în particular, au potenţialul de a avea o influenţă culturală profundă în căutarea
armonizării internaţionale a contabilităţii” (Hamid et al, 1993).
 5. Încadrarea în clasificările contabile
Locul contabilităţii islamice este atunci mai mult sau mai puţin important, după gradul
de islamizare economică şi politică a ţării considerate. Pentru moment, nu este la drept
vorbind, o economie islamică în ţările în care Islam-ul figurează în titlul constituţiei lor, dar în
interiorul fiecărei din aceste ţări există o islamizare parţială a anumitor sectoare ale activităţii
economice, astfel încât altele scapă în intregime de acest lucru.
Punctul de vedere al lui Samir Amin este însă şi mai tranşant: Se poate vorbi despre o
economie politică a Islam-ului? Cu siguranţă nu, nici pentru prezent, nici pentru viitor. Există
o organizare a lumii noastre (cea a capitalismului mondializat) la care ţările musulmane s-au
integrat nu de mult timp.
În consecinţă, în loc de ”Sistem Contabil Islamic” este mai corectă sintagmă
Contabilitatea în ţările Islam-ului”.

Nabil Baydoun şi Roger Willett prezintă în Islamic corporate reports, diferenţierea

obiectivelor, principiilor şi criteriilor producerii şi comunicării informaţiei contabile de către
firmele din ţările cu tradiţie iudeo-creştină (occidentale) şi ţările islamice:

Caracteristici Sistemul contabil occidental Sistemul Islamic

Concepţie Raţionalism economic Supremaţia lui Dumnezeu

filozofică
Pricipii Secularizare Religiozitate

Individualism Spirit comunitar

Maximizarea profitului Profit rezonabil

Succesul celui mai performant Echitate

(supravieţuirea celui mai adaptat)
Concentrare pe finalitatea procesului
de producţie, în detrimental mediului
natural
Criterii Bazate pe reguli comerciale moderne
– mai mult permisive decât etice:
-comunicare limitată (restricţionarea
comunicării informaţiilor către alţi
indivizi)
-contabilitate personalizată (focalizată
pe nevoile indivizilor care controlează
resursele)
Armonia cu mediul natural
Bazate pe reguli etice izvorâte
din învăţătura islamică:
-comunicare completă (pentru a
satisface orice cerere rezonabilă
de informare, în acord cu tradiţia
islamică)
-contabilitate pentru interesul
public (focalizată pe nevoile
comunităţii care participă la
exploatarea resurselor)
 BIBLIOGRAFIE

1) Mihai Ristea, Daniela Artemisa Calu – Sisteme contabile comparate, CECCAR,

București, 2006
2) Niculae Feleagă – Sisteme contabile comparate , Contabilitățile anglo-saxone vol I,
Editura Economică,2000
3) Niculae Feleagă – Sisteme contabile comparate, Editura Economică, 1999
4) Maurer B, Standardele de contabilitate islamice, 1996
5) Brusanowski, Paul, Religie si stat in Islam, Editura Herald, 2009 (pag. 15-18)
6) Barakat Halim, Lumea araba, 1993
7) FELEAGĂ, Niculae , Sisteme Contabile Comparate, Ediţia a II-a, vol. 1, Bucureşti
1994;
8) TABARĂ, Neculai; HOROMNEA Emil; MIRCEA Mirela-Cristina, Contabilitate
Internaţională, Ediţia a - II – a, Editura TipoMoldova;
9) ŢURCANU Viorel, GOLOCEALOVA Irina, STANOVSHI Ada, Contabilitatea
Internaţională, Academia de Ştiinţe Economice din Moldova, Chişinău 2008.
10) www.wallstreet.ro
11) http://www.scribd.com/contabilitatea-in-Tarile-Islamice
12) www.en.wikipedia.org
13) www.aasb.com.au