PROIECT INDIVIDUAL

(RECENZIE)
 STELIANA RIZEANU

Dependența de jocurile de noroc.

Ghid de ajutor pentru jucãtorii patologici de noroc și familiile acestora

EDITURA UNIVERSITARÃ București, 2012

 Capitolul I –Ce sunt jocurile de noroc?

1.1 Definiţia jocurilor de noroc

Jocurile de noroc reprezintă în esenţă o activitate plăcută, o formă de petrecere a timpului

liber şi de socializare în care au fost implicaţi majoritatea oamenilor de-a lungul unei anumite
perioade a vieţii lor. Atmosfera din cazinouri exercită o atracţie deosebită pentru un număr de
persoane aflat în creştere, cauza principala fiind mereu aceeaşi, respectiv dorinţa de a câştiga
sume mari de bani singur sau alături de prieteni, dorinţa de învinge, criteriul ierarhizării fiind
suma câştigată.

Cea mai sintetică definiţie a jocurilor de noroc, devenită deja clasică, oferită de dicţionarul
Internaţional Cambridge (1996) identifică jocurile de noroc ca fiind acele jocuri care vizează
câştigurile de bani sau alte recompense. Asociaţia Gamblers Anonymous (1998) defineşte jocul
de noroc drept orice formă de pariu, semnificativ sau nu, în care câştigul este incert sau depinde
de şansa sau de aptitudinile celui care pariază. Lynn Rambeck, un specialist renumit în lumea
contemporană pentru tratamentul comportamentelor adictive, consideră că jocurile de noroc
reprezintă o formă de compensare a unor neîmpliniri şi proiecte ratate (Coombs, 2004).

Structural, orice joc de noroc reprezintă o activitate de agrement ce cuprinde un număr de

minimum cinci componente esenţiale (Blaszczynski, 2010):

a) implicarea a cel puţin doi parteneri (dintre care unul poate fi organizatorul de jocuri de
noroc);

b) desfăşurarea sa este incertă;

c) rezultatul final se bazează pe şansă;

d) pariurile nu se limitează doar la bani, ci se poate paria şi pe bijuterii sau alte bunuri
personale;

e) participarea este voluntară şi presupune achitarea unei taxe.

Începând cu anul 1970, practicarea jocurilor de noroc a luat o mare amploare, fiind
considerată drept o formă plăcută de petrecere a timpului liber şi de socializare, acceptată de
către comunitate. Ultimele patru decenii au crescut impactul social al jocurilor de noroc, în mod
exponenţial.

În România, în urma unui sondaj de opinie efectuat de Insomar, în 40 judeţe ale ţării şi în
Bucureşti, în anul 2000 (Bucur, 2000), s-a constatat că 63% dintre români au jucat la
concursurile cu premii şi jocuri de noroc, iar dintre cei care încă nu jucaseră, un procent de 23%
au declarat că intenţionează să joace în viitor.

I.2. Istoricul apariţiei jocurilor de noroc

Jocurile de noroc nu reprezintă un fenomen al lumii moderne, ci unul dintre cele mai vechi
aspecte ale comportamentului uman, care ne-a însoţit de-a lungul secolelor şi chiar mileniilor de
evoluţie ale civilizaţiei umane.

Au fost găsite dovezi, este drept puţin controversate, conform cărora oamenii jucau şi acum
6000 de ani. Dovezile materializate efectiv, descoperite şi păstrate ale existenţei unor forme de
jocuri de noroc, dintre cele mai timpurii, de tipul celor cu zaruri se localizează în spaţiul de astăzi
al Chinei, fiind atestate ca aparţinând unei perioade mai mari de timp, estimată ca începând cu
anul 2300 î.Hr.

Ca şi în societatea de astăzi, jocurile de noroc au devenit o problemă cu impact social, care a

trebuit să fie tratată şi în Evul Mediu. Unele ţări au fost forţate să interzică jocurile de noroc
pentru soldaţii lor, deoarece aceştia se implicau atât de mult în aceste jocuri, încât nu îşi mai
îndeplineau obligaţiile de luptători.

Odată cu jocurile de noroc apar şi cei dintâi jucători dependenţi. Câţiva dintre împăraţii
romani au fost recunoscuţi ca mari jucători, Nero şi Claudius, de exemplu, unul devenit celebru
prin iraţionalitate (incendierea Romei), iar altul prin calităţile sale intelectuale de veritabil istoric
(obiectivitate în relatare), pot fi încadraţi în definiţia modernă de jucători de şansă patologici
(Wildman, 1997), subliniind de fapt că raţionalitatea umană putea fi pierdută în cursul jocului
indiferent de statut şi nivel intelectual sau comportament social.

În China, jocul de cărţi, conform unor dovezi evidente, a apărut în timpul secolului al XII-lea
şi a ajuns în Europa prin Spania, în jurul anului 1300. Pachetul de cărţi, aşa cum este cunoscut
astăzi, a fost dezvoltat datorită ţărilor mediteraneene, unde desenele de pe cărţile de joc au făcut
distincţie între ranguri nobiliare. Francezii au meritul de a fi modificat apoi pachetul, adăugând
atât de necesara regină de astăzi.

În prima parte a secolului XX, psihanaliştii au început să acorde atenţie jocurilor de noroc,
având în vedere că mulţi dintre pacienţii lor erau dependenţi de jocurile de noroc (Rosenthal,
1987). Sigmund Freud însuşi a fost interesat de acest aspect şi a încercat să înţeleagă de ce
oamenii continuă să desfăşoare această activitate autodistructivă şi a ajuns la concluzia că
jucătorii nu joacă pentru bani, ci pentru plăcerea de a juca. El a considerat că dependenţa de
jocuri de noroc îşi are locul alături de alcoolism şi dependenţa de droguri (Freud, 1928).

Studiile antropologice şi sociologice au demonstrat faptul că de-a lungul istoriei, jocurile de

noroc au existat aproape în toate culturile. Începând cu anul 1930, când jocurile de noroc au fost
legalizate în Statele Unite ale Americii, această activitate a fost tot mai mult monitorizată de
către populaţie.

În anul 1960, pariurile au fost legalizate şi în Anglia şi astfel, activitatea de jocuri de noroc a
început să fie recunoscută şi în Europa drept o modalitate plăcută de petrecere a timpului liber.

I.3. Categorii de jocuri de noroc

Categoriile de jocuri de noroc existente pe plan mondial sunt nelimitate ca număr şi varietate.
gari, a luptelor între câini, cocoşi etc. La nivel formal, activitatea de jocuri de noroc este
organizată în interiorul unui cadru legislativ şi se desfăşoară cu respectarea unor norme de
organizare şi funcţionare bine puse la punct. De-a lungul timpului, o mare varietate de activităţi
au fost încadrate în categoria jocurilor de noroc începând cu zarurile, jocurile de cărţi, ruleta,
loteria şi terminând cu aparatele electronice cu câştiguri, care prezintă o tipologie foarte
diversificată.

Clasificarea uzuală a jocurilor de noroc porneşte de la definiţia considerată modală sau

dominantă a jocurilor de noroc , axată pe miza de joc:

a) jocuri de noroc în cazinouri;

b) jocuri de noroc cu ajutorul maşinilor (mecanice);

c) loterii;
 d) pariuri caritabile (Bingo etc.);

e) alte pariuri (inclusiv curse de cai).

Blaszczynski (2010) a structurat jocurile de noroc în alte patru mari clase, detaliind
conţinutul acestor categorii astfel:

a) jocurile la aparate electronice cu câştiguri (aparate cu fructe, poker, ruletă şi cele din
cazinou etc.);

b) pariurile sportive, care se stabilesc în legătură cu rezultatul unui eveniment viitor (curse de
cai, pariuri cu privire la meciuri de fotbal etc.);

c) loteria, în care sunt incluse şi jocurile de bingo;

d) speculaţiile la bursă.

Jocurile de noroc care prezintă un risc potențial ridicat pentru jucători de a-și pierde controlul
au următoarele caracteristici (Blaszeynki, 2010):

a) Oferă posibilitatea obținerii rapide a unor câștiguri mari de bani;

b) Oferă posibilitatea efectuării mai multro pariuri, utilizând sume mai mici de bani într-o
perioadă scurtă de timp;
c) Accesul juătorilor la aceste forme de jocuri de noroc este facil, dacă luăm în considerare
situarea sălilor de jocuri în apropierea locuinței sau a locului de muncă al acestora.

Capitolul II-Când jocul de noroc devine o problemă?

2.1. Ce este dependența de jocurile de noroc?

Când vine vorba despre dependență avem de obicei în față ochilor imginea unui alcoolic
sau a unui consumator de droguri, o persoană care simte nevoia fizică de a consuma o anumită
substanță, dar pe lângă această dependență fizică, mai regăsim și depenedența psihologică. În
această categorie intră și dependența de jocuri de norocc precum și multe alte dependențe.
 National Council on Compulsive Gambling (NCPG 2000) a definit dependența de jocuul
de noroc drept un comportament de joc ce cauzază repercursiuni în orice domeniu important al
vieții.

Dependența de jocuri de noroc reprezintă o tulburare comportamentală definită în cazul

jucătorului patologic prin câteva caracteristici: plăcerea riscului, căutarea acțiunii, dezinhibarea
și/sau susceptibilitatea la plictiseală.

Dependenții pot ajunge să facă lucruri de care nu se considerau a fi capabili, să fure bani
de la părinți, de la copii sau de la locul de muncă, pentru a se juca, să mintă, să înșele, să-i
manipuleze pe alții în vederea obținerii banilor necesari jocului.

Specialiștii în domeniu consideră că putem face diferența între activitățile recreaționale,

de divertisment și cele adictive, dacă luăm în cosiderare cele trei caracteristici comune ale
comportamentului adictiv (Coombs, 2004):

a) Compulsia-impulsul irezistibil de a juca, gândurile ce îndeamnă jucătorul să continue

comportamentul adictiv;
b) Pierdera controlului-incapacitatea de a rezista ispitei sau de a înceta o activitate o
dată ce a fost începută fără un ajutor din exterior;
c) Continuarea activității adictive în ciuda consecințelor negative nefaste.

Trăsături comune în dependența de jocuri de noroc, de droguri și de alcool

a. Dorința crescută de a juca ( sau de a ingera substanțe);

b. Pierderea controlului;
c. Probleme în familie;
d. Minciuna, pentru a-și acoperi aceste activități;
e. Dezvoltarea tolerenței;
f. Apelarea la aceste activități pentru a scăpa de diferite probleme.

Ca și în cazul dependențelor de droguri, comportamentul dependentului de jocuri de noroc

dezvoltă fenomenul de toleranță-nevoia de a mări miza pentru a obține aceeași stare de bine, iar
încetarea de a stopa jocul produce feonomenul de sevraj- caracterizat prin iritabilitate, neliniște,
dificultăți de concentrare etc.
 Problemele legate de dependența de jocuri de noroc se dezvoltă pe un continuu, începând cu
persoanele care nu au nici o problemă în acest sens și până șa jucătorii dependenț (Blaszezynski,
2010):

1.Persoana fără probleme de dependență 2. Jucător ocazional 3. Jucător

social 4. Jucător cu consecințe negative cauzate de joc 5. Jucător
dependent

2.2 Etapele apariției și dezvoltării dependenței de jocuri de noroc

1. Faza de câștig: perioada în care o persoană abia a început să joace jocuri împreună cu familia
sau cu prieteni pentru a se distra sau pentru a uita pentru o perioadă scurtă de timp de probleme.
Această fază este caracterizată printr-un optimist nerezonabil, care conduce jucătorul să se
întoarcă la joc cu o miză crescută având iluzia controlului.

2. Faza de pierdere. Cu cât pierd mai mult, cu atât le crește ambiția de a juca mai departe pentru
a-și recupera pierderile. În această faza, jucătorii se văd nevoiți să împrumute bani, devenind
deprimați, iritabili etc.

3. Faza de disperare. Jucătorii realizează dimensiunea pierderilor suferite, nu mai pot ascunde
față de cei din jur faptul că sunt dependenți. Studiile de specialitate arată, că în aceasta fază, 60%
dintre jucători comit diferite infracțiuni pentru a-și achita datoriile, iar 20% dintre ei recurg la
tentative de suicid.

2.3. Consecințele dependenței asupra jucătorilor

Practicarea jocurilor de noroc în exces are consecințe nefaste asupra jucătorului cât și
asupra societății. La nivel social putem vorbi despre următoarele consecințe:

a. Probleme profesionale: pierderea locului de muncă;

b. Probleme cu familia sau cu prietenii: iși neglijează responsabilitățiile, minte membri
familiei;
 c. Probleme financiare: se împrumută, vinde lucruri, face diverse datorii;
d. Probleme legale: înșelătorii, furturi.
La nivel individual studiile au arătat că depedența de jocurile de noroc are efecte
negative asupra individului: depresie, gânduri suicidare, anxietate, consum de alcool și
droguri, dificultăți în menținerea locului de muncă, minciuni și înșelătorii etc.

2.4. Impactul dependenței asupra familiei jucătorilor

Membrii familiei jucătorului sunt în general puțin informații cu privire la dependența de

jocurile de noroc și tind să nu observe semnale acesteia. Pe măsura ce dependența progresează,
iar semnele acesteia nu mai pot fi ignorate, familia începe să se invinovățească pentru că
problema nu a fost rezolvată din timp.

Principalele probleme cu care se confruntă familia jucătorului dependent sunt

următoarele (Blaszezynski, 2010):

-pierderi financiare;

-dificultăți de natura emoțională;

-izolare sau excluziune în raport cu ceilalți;

-probleme de sănătate;

-impact negativ asupra copiilor;

-abuz fizic și emoțional;

-despresie și anxietate etc.

Capitolul III-Cum recunoaștem dacă suntem dependenți de jocurile de

noroc ?

3.1. Semne comportamentale și emoționale ale dependenței de jocuri de noroc

Persoanele dependente de jocurile de noroc manifestă un anumit comportament. Semne

comportamentale și emoționale specifice depedentenților pot fi (Blaszezynski, 2010; Korn &
Shaffer, 2004):
 a. Joacă mai mult timp decât intenționează;
b. Parază sume din ce în ce mai mari de bani și apoi încearcă recuperarea banilor;
c. Își mint partenerii sau familia în legătură cu sumele cheltuite;
d. Se retrag din mijlocul familiei și al prietenilor;
e. Par tot timpul cu gândurile aiurea, anxioși etc.

Lesieur (1993) a stabilit că jucători dependenți prezintă multe semne comportamentale

comune în timpul jocului ce pot fi grupate în trei categorii:

1. Gestionarea timpului, dependenții:

 Întârzie la serviciu;
 Petrec mult la masa de prânz;
 Dispar în mod misterios;
 Petrec foarte mult timp la telefon, vorbind cu creditorii, debitorii etc.
2. Obsesia de a participa la jocuri de noroc și nivelul de datorii, dependenții:
 Își lasă proiectele neterminate;
 Se concentreză cu dificultate;
 Prezintă semne de iritabilitate;
 Au un interes obsesiv în ceea ce privesc rezultatele evenimentelor sportive etc.
3. Tendința de a delapida (defraudare, jaf) de la locul de muncă și alte activități ilegale,
dependenții:
 Folosesc încasările companiei la care lucrează pentru finanțarea jocurilor;
 Împrumută bani de la firmă;
 Fură anumite bunuri din firmă pentru a le vinde;
 Vând anumite bunuri persoanele sauu obiecte furate;
 Vând droguri la locul de muncă etc.

3.2. Tehnici de autoevaluare a dependenței de jocuri de noroc

Orice jucator poate considera ca e posibil sa aiba o problema de dependenta, daca in afara
banilor cheltuiti, aceasta activitate ajunge sa-i afecteze intreaga viata, in urmatoarele sensuri:
a)      interfereaza cu munca sa, cu scoala sau celelalte activitati;

b)      ii provoaca stari emotionale negative sau alte probleme de sanatate;

c)      ii cauzeaza importante pierderi financiare;

d)      ii afecteaza relatia cu membrii familiei si cu ceilalti.

A. National Council on Problem Gambling a elaborat urmatorul chestionar ce cuprinde

10 intrebari cu ajutorul carora orice persoana poate stabili daca are o problema legata de
dependenta de jocuri de noroc.

S-a intamplat in mod repetat sa jucati mai Da

mult timp decat ati intentionat la inceput? Nu
2 S-a intamplat in mod repetat sa jucati pana ce Da
ati pierdut si ultimii bani? Nu
3 S-a intamplat sa nu puteti dormi gandindu-va Da
la jocul de noroc? Nu
4 Ati folosit pentru joc venitul sau economiile Da
in timp ce facturile ramaneau neplatite? Nu
5 Ati facut incercari nereusite repetate de a Da
renunta la jocul Nu
de noroc?
6 Ati incalcat legea sau v-ati gandit sa o Da
incalcati pentru a va finanta jocul de noroc? Nu
7 Ati luat bani cu imprumut pentru a va finanta Da
jocul de noroc? Nu
8 Ati fost deprimat sau chiar v-ati gandit la Da
sinucidere din cauza pierderilor la joc? Nu
9 V-au chinuit remuscarile dupa joc? Da
Nu
10 Ati jucat ca sa castigati bani pentru a va Da
achita obligatiile  financiare? Nu
B.   Asociatia Gamblers Anonymous a dezvoltat un alt  chestionar mai extins cu 20 de
intrebari, pe care jucatorii si-l pot autoadministra pentru a stabili daca au sau nu au o problema
de dependenta:
Chestionarul cu 20 intrebari, acreditat de G.A

1 Ati pierdut vreodata din timpul consacrat muncii sau scolii din cauza Da/Nu
jocurilor?
2 V-a facut vreodata jocul de noroc viata nefericita in casa? Da/Nu

3 V-a afectat jocul de noroc reputatia? Da/Nu

4 Ati avut vreodata remuscari dupa ce ati jucat? Da/Nu
5 Ati jucat vreodata ca sa obtineti bani cu care sa platiti datorii sau sa Da/Nu
rezolvati altfel dificultatile financiare?
6 V-a cauzat jocul o scadere a ambitiei sau a eficientei? Da/Nu
7 Dupa ce ati pierdut la jocuri ati simtit nevoia sa reveniti cat mai Da/Nu
curand ca sa recuperati banii pierduti?
8 Dupa ce ati castigat, ati simtit o nevoie puternica de a reveni pentru a Da/Nu
castiga si mai mult?
9 Se intampla adesea sa jucati pana ce dati ultimii bani? Da/Nu
10 Ati imprumutat vreodata bani pentru a va finanta jocul? Da/Nu

11 Ati vandut vreodata ceva pentru a va finanta jocul? Da/Nu

12 Ati fost rezervat in a cheltui pentru nevoile normale banii rezervati Da/Nu
jocului?
13 V-a facut jocul sa neglijati bunastarea dumneavoastra si a familiei? Da/Nu

14 Ati jucat vreodata mai mult timp decat ati planuit sa jucati? Da/Nu

15 Ati jucat vreodata ca sa scapati de suparare, necazuri, plictiseala sau Da/Nu

singuratate?
16 Ati comis sau v-ati gandit vreodata sa comiteti o fapta ilegala pentru a Da/Nu
va finanta jocul?
17 V-a cauzat vreodata jocul de noroc dificultati de somn? Da/Nu

18 Va provoaca certurile, dezamagirile sau frustrarile nevoia de a juca? Da/Nu

19 Ati simtit vreodata nevoia de a sarbatori vreo reusita prin cateva ore Da/Nu
de joc?
20 V-ati gandit sau ati incercat vreodata sa va sinucideti sau sa va faceti Da/Nu
rau ca urmare a jocului de noroc?
 C. In cadrul programului Freedom from Problem Gambling, Fong si Rosenthal au
construit urmatorul chestionar de autoevaluare a dependentei de jocuri de noroc. Chestionarul
Freedom from Problem Gambling,

1 Dupa ce ati pierdut bani la jocuri, obisnuiti sa va intoarceti sa recuperati banii Da/Nu
pierduti?
2 Ati pretins vreodata ca ati castigat la jocuri cand de fapt ati pierdut?        Da/Nu
3 Ati jucat vreodata mai multi bani decat ati intentionat? Da/Nu
4 Ati fost vreodata criticat din cauza jocurilor? Da/Nu
5 V-ati simtit vreodata vinovat din cauza jocului? Da/Nu
6 Ati simtit vreodata ca este cazul sa va lasati,dar nu puteti? Da/Nu
7 Ati ascuns vreodata bilete de loto, bani pentru joc sau alte dovezi ale faptului Da/Nu
ca sunteti jucator de sotie, copii sau alte persoane importante din viata dvs.?
8 Ati avut vreodata scandaluri in familie despre modul in care va gestionati Da/Nu
banii? Daca raspundeti cu da: au fost banii cheltuiti la jocuri motivul principal
al disputelor?
9 Ati lipsit de la serviciu sau de la scoala datorita jocului? Da/Nu

10 Ati imprumutat bani pentru jocuri si nu i-ati mai inapoiat? Da/Nu

11 Ati imprumutat vreodata bani de la sotie sau partenera pentru a va finanta Da/Nu
jocurile?
12 Ati imprumutat vreodata bani de la alte rude pentru a va finanta jocurile? Da/Nu

13 Ati contractat credite de la banca sau locul de munca pentru a va finanta jocul Da/Nu
sau a achita datoriile de la joc?

14 Ati retras vreodata bani de pe cartea de credit pentru a va finanta jocul? Da/Nu

15 Ati vandut bunuri personale sau ale familiei pentru a va achita datoriile de la Da/Nu
joc?
16 Ati plasat cecuri fara acoperire pentru a va finanta jocul sau a achita datoriile Da/Nu
acumulate la joc?
17 Simtiti ca aveti o problema legata de jocurile de noroc? Da/Nu
 Capitolul IV- Diagnosticul dependenței de jocurile de noroc

4.1. Criteriile de diagnostic

Dependența de jocurile de noroc este greu de diagnosticat deoarece persoanele dependente nu

solicită ajutor doar în ultima fază de dependență când au pierdut tot și nu mai găsesc nici o
soluție. Un alt punct de vedere îl reprezintă lipsa semnelor vizibile pentru cei din jur. Având în
vedere că orice tulburare psihică este greu de diagnosticat cu atât este mai gru de tratat.

Odată cu anul 1980, Asociația Psihiatrilor Americani a adoptat termenul oficial de joc de
șansă patologic, care descrie jocul excesiv ca fiind o tulburare a controlului impulsului.

Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale DSM-IV-TR,

jucătorul cu o formă patologică a jocului de șansă are un comportament dezadaptativ de joc de
șansă persistent și recurent, care întrerupe urmărirea scopurilor personale, familia sau
profesionale.

Criteriile de diagnostic pentru jocul de șansă patologic:

 Este procupat de jocul de șansă ( este preocupat de retrăirea jocurilor anterioare, de

modalități de a procura bani);
 Joacă pentru a scăpa de probleme;
 După pierderea banilor, revine pentru a recupera ce a pierdut anterior;
 Comiterea actelor ilegale, precum furt, flas, frauda;
 Este neliniștit sau iritabil când încearcă să reducă jocul de șansă etc.
 4.2. Factorii de risc ai apariției dependenței

Factorii contribuie la apariția și dezvoltarea dependenței de jocuri de noroc sau împiedică

în mare măsura vindecarea persoanelor dependente. Specialiștii în domeniul sănătății mintale au
stabilit următorii factori de risc:

 Venitul: persoanele cu un venit scăzut sau fără venit sunt mult mai vulnerabile. Aceste
persoane vor fi mai afectate de pierderile suferite astfel că vor fi mult mai tentate să
reupereze ceea ce au pierdut;
 Vârsta, sexul și categoria de jocuri: tineri cu vârsta cuprinsă între 16-30 de ani au șanse
multe mai mari în a fi dependenți;
 Impulsivitatea jucătorului: persoanele care sunt impulsive încep să joace încă de la vârste
fragede cheltuind sume mari de bani;
 Disponibilitatea de a juca;
 Iluzia controlului asupra jocului;
 Atracțiile senzoriale ale jocului;
 Posibilitatea de recompensă etc.

În România, în urma unui studiu s-au identificat următorii factori de risc:

 Divorțul/separarea părinților;
 Decesul unui membru al familiei;
 Întreruperea unei relații afective;
 O boală psihică gravă etc.

Capitolul V-Cum poate fi tratată dependența de jocurile de noroc?

5.1. Obstacolele ce stau în calea tratamentului

Problemele cu care se confruntă specialiști atunci când încep tratamentul cu dependenți

de jocuri, se referă în principal la faptul că aceștia neagă că ar avea o problemă de dependență.
Nu sunt informați despre faptul că există specialiști calificați în acest domeniu care i-ar putea
ajuta.
 Obstacolele cu care se poate confrunta un specialist pot fi:

 Vârsta: cu cât patologia este de mai lungă durată, cu atât este mai dificil de vindecat;
 Sexul:bărbați sunt mai dificili de tratat decât femeile;
 Istoricul familial: cu cât există mai mult generații de jucători cu atât este mai greu de
tratat;
 Coexistența altor dependențe: alcool, droguri, fac ca tatamentul să fie mai dificil etc.

Într-un studiu de specialitate realizat de Suurvali et al. (2009), au fost evidențiate câteva
obstacole care împiedicau ca jucătorii dependenți să solicite ajutor:

 Teama de a se expune, de a fi stigmatizați;

 Lipsa cunoștințelor privind această dependență;
 Lipsa informațiilor privind disponibilitatea modalităților de tratament etc.

Puțini jucători dependenți care ajung la psiholog sunt împinși sau aproape obligați de
către membrii familei, atunci când ies la lumină pierderi financiare, însoțite de cele mai multe ori
de pierderea locului de muncă.

Modelul lui Prochaska și DiClemente (1992) privind dimanica schimbării

comportamentelor adictive cuprinde șase stadii succesive care dobândesc caracteristici specifice
pentru fiecare tip de problemă de comportament:

a. Precontemplarea: jucătorul neagă dependența, iar încercarea de a fi abordat în acest

sens duce la conflicte;
b. Contemplarea: jucătorul devinde deschis spre o discuție, începe să fie procupat de
problemă, dar nu se angajează propriu-zis în depășirea obstacolelor care apar;
c. Pregătirea/decizia: jucătorul înțelege că este nevoie de o schimbare;
d. Acțiune: jucătorul urmează un plan de activitate orientat spre schimbare;
e. Menținerea: schimbarea a fost realizată. În această etapă, pericolul recidivei este
prezent;
f. Recăderea: reîntoarcearea masivă la comportamentul de joc.

Factori favorizanți ai recăderii (Lowinson, 1997):

  Afectivi: dispoziție depresivă, entuziasm exagerat;
 Comportamentali: impulsivitate, lipsa abilităților de coping;
 Cognitivi: atitudinea față de procesul de recuperare;
 Mediu și relații interpersonale: lipsa stabilității sociale și familiale, presiunea socială
de a juca;
 Fiziologici: sindromul de abstinență preungit, existența unor boli;
 Psihiatrici: traume sexuale.

5.2. Metode de autoterapie a dependenței de jocuri de noroc

A. Asociaţia Gamblers Anonymous (G.A.) este organismul cel mai cunoscut pe plan
mondial pentru ajutorarea jucătorilor dependenţi. Fondată în anul 1957 în California, această
asociaţie a adoptat obiective similare celor ale Alcoolicilor anonimi - dependenţa de jocuri de
noroc este considerată o boală cronică, abstinenţa totală reprezintă scopul urmărit de membrii
grupului, iar criteriul reuşitei este indicat de 2 ani de abstinenţă totală (Shaffer & La Plante, 2005
).

B. Philip Mawer, un fost dependent de jocuri de noroc, fără nici o pregătire de specialitate,
a propus un model de tratament al dependenţei de jocuri de noroc, opus celui utilizat în cadrul
Gamblers Anonymous, denumit Gamblers Allowed. Această metodă îndeamnă persoanele
dependente de jocuri de noroc să refuze anonimatul şi să spună lumii întregi că au o problemă,
având în vedere faptul că în timpul tratamentului, este nevoie de susţinere, de acceptare din
partea celor din jur, de relaţii bazate pe încredere şi respect.

Mawer oferă următoarele sfaturi jucătorilor dependenţi care doresc schimbarea

comportamentului lor:

a) acceptă faptul că trebuie să le spui celor apropiaţi ţie că ai o problemă în legătură cu

jocul de şansă patologic şi renunţă la ideea de a rămâne anonim;

b) împărtăşeşte celor din jur dimensiunea şi gradul de severitate al problemei tale de

dependenţă;

c) găseşte noi activităţi alternative cu care să-ţi ocupi timpul în care înainte obişnuiai să
joci;
 d) recunoaşte puterea de vindecare a muzicii;

e) acceptă faptul că nu este nimic în neregulă cu tine dacă ai fost un jucător de şansă
patologic, asumându-ţi şi responsabilitatea vindecării tale. 

Etapele concrete ale modelului de tratament propus de Mawer sunt următoarele:

a) înţelegerea şi acceptarea faptului că dependenţa de jocuri de noroc reprezintă o

tulburare psihică ce poate fi tratată cu succes;

b) gestionarea situaţiilor în care apare nevoia imperioasă de a juca;

c) redobândirea demnităţii şi a respectului de sine;

d) înţelegerea pericolului continuării comportamentului de joc;

e) acceptarea umilinţei şi a compasiunii;

f) începerea unei noi vieţi, liberă de dependenţă.

C. Fong și Rosenthal (2008) au alcătuit un program de tratament al dependenței de jocuri

de nooc, denumit Freedom from Problem Gambling, ce curprindea următoarele etape:

 Autoevaluarea dependenței de jocuri de noroc;

 Luarea deciziei de schimbare;
 Schimbarea vechiurilor obiceiuri de joc;
 Dezvoltarea unor noi obiceiuri comportamentale;
 Revederea progreselor obținute.

Capitolul VI-Cum se previne dependența și care sunt principalele metode

practice?

6.1. Prevenirea apariției dependenței de jocuri de noroc

Programele de prevenție a dependenței de jocuri de noroc cuprind prevenția primară,

prevenția secundară și prevenția terțiară.
 Prevenția primară -presupune măsuri de informare a populației privind riscurile
jocurilor și limitarea accesului copiilor în săli de jocuri. Prevenirea primară are scopul de a
scădea incidența apariției dependenței de jocuri de noroc. Există mai multe tipuri de preveniție
primară (Disley, Pollitt, Culley, Rubin, 2011):

 Informații furnizate prin mijloacele mass-media și diferite campanii;

 Inițiative educaționale de prevenire a dependenței în rândul tinerilor;
 Site-uri informative etc.

Prevenția secundară –se adresează persoanelor care deja au începu să joace și au

prezintă un risc mare de a deveni dependenți. Programele de prevenție secundară au scop
reducerea comportamentelor de risc , a prevalenței dependenței și a consecințelor negative.

Programele de autoexludere sau de limitare a accesului jucătorilor în sălile de jocuri li

cazinouri fac parte de asemenea din categoria de prevenire secundară.

Prevenția terțiară –se referă la diferite măsuri întreprinse în scopul tratamentului

persoanelor care prezintă acest comportament: intervenții clinice de sănătate, servicii
teraputice și de consliere, servicii financiare și lucurul cu familia subiecților.

În această categorie intră și metodele de auto-terapie individual, realizată cu ajutorul unor

ghiduri practice, broșuri informative, sau autoterapie în grup.

6.2. Programul „Joacă responsabil” în România

Programul a fost inițiat în anul 2010. Acesta urmărește prevenirea dependenței de jocuri
de noroc și promovarea unui joc social responsabil.

În România, Programul „Joacă responsabil” se dezvoltă în colaborare cu clinica de

psihologie și psihoterapie Aquamarina, din București.

Ca și prevenție primară, a fost elaborate un prospect cu informații privin tulburarea

jocului pathologic de șansă, ce este pus la dispoziția jucătorilor, într-un loc vizibil.
 În cadrul măsurilor de prevenție secundară, prospectul cuprinde și un chestionar, pe care
jucătorii și-l pot autoadministra pentru a constata dacă au sau nu o problem cu dependența de
jocuri.

Exista momente cand simtiti ca trebuie neaparat sa jucati/sa pariati, desi initial nu asta era
intentia/dorinta dumneavoastra?    Da   Nu

Ati mai incercat candva sa renuntati la jocuri/pariuri si nu ati reusit?  Da   Nu

Ati pierdut adesea programari/intalniri din cauza jocurilor/pariurilor?  Da   Nu

Jucati/pariati mai ales daca sunteti plictisit/stresat/trist?  Da   Nu

Aveti probleme cu banii din cauza cheltuielilor cu jocurile/pariurile?  Da   Nu

Aveti probleme in familie din cauza ca jucati/pariati frecvent?  Da   Nu

Atunci cand va gaditi la jocuri/pariuri aveti vreun simptom resimtit in corp cum ar fi ritm rapid al
inimii, maini transpirate, un tremur interior?  Da   Nu

Suferiti din cauza obiceiului dumneavoastra de a juca/paria?  Da   Nu

Considerati ca puteti sa spargeti sistemul de joc sau ca puteti prezice rezultatele pariurior?  
Da   Nu

Gandurile dumneavoastra sunt adesea ocupate de combinatii de numere, castiguri, compensarea

pierderilor sau posibilitati de pariere, pariere in sine si rezultate sportive?  Da   Nu

Incercati sa ascundeti de ceilalti pasiunea dumneavoastra pentru jocuri/pariuri?  Da   Nu

În urma participării la acest program, jucătorii dependenți care sunt motivați să se

schimbe, vor avea următoarele beneficii:

 Vor câștiga controlul asupra comportamenului de joc;

 Vor fi capabili să iși gestioneze emoțiile;
 Vor adopta un stil de viață echilibrat;
 Vor învăța să evite situațiile cu un potențial de risc al recăderii în comportamentul de joc
patologic.

Concluzii

Dependența de jocuri de noroc este o tulburare psihiatrică majoră, încadrată de către

specialiști în categoria tulburărilor controlului impusului sub denumirea de joc de șansă
patologic.

BIBLIOGRAFIE:

1. Rizeanu, S. (2012). Dependența de jocurile de noroc. Ghid de ajutor pentru jucãtorii

patologici de noroc și familiile acestora. EDITURA UNIVERSITARÃ: București