CUPRINS

pag.
1.Argument........................................................................2

2.CAP.I.Noţiuni introductive.............................................3

3.CAP.II.Diferenţialul autoblocabil...................................6

5.CAP.III.Întreţinere.........................................................13

6.CAP.IV.Defecte.............................................................14

7.CAP.V.Reparare............................................................16

8.CAP.VI.Norme..............................................................18

9.Bibliografie....................................................................25

-1-
 ARGUMENT

Am hotărât să aleg ca temă de proiect “Diferenţialul autoblocabil”

deoarece intotdeauna m-a interesat acest sistem care transmite la roţile
motoare turaţii diferite, iar diferenţialul reprezintă un sistem esenţial in
realizare corespunzatoare a virajelor şi transmiterea puterii motorului la
roata cu aderenţă mai mare în momentul în care cealaltă roată a
automobilului patinează.
Am ales această temă pentru atestat, în primul rand pentru a-mi
asigura o calificare recunoscută naţional, calificare cu care poţi fi uşor
angajat in mai multe domenii.
În ultima perioadă diferenţialul a suferit multe îmbunătăţiri, scopul
acestora fiind acela de a introduce pe piaţă un automobil cu un sistem de
tracţiune cât mai eficient.
Pentru aceasta multe subansambluri ale automobilului sunt gestionate
electronic, unul dintre sistemele utilizate fiind diferenţialul blocabil
electronic.
În al doilea rând calificarea generaţiei mele tehnician electrician
electronist auto ne oferă o anume prioritate faţă de cele mai multe licee cu
profile tehnice, acesta permiţându-ne să urmăm o gamă variată de şcoli
superioare.
În cele ce urmează voi încerca o prezentare cât mai elaborată a
diferenţialului făcută de un elev nu specialist dar poate unul pe viitor.
În partea finală a lucrării am specificat bibliografia utilizată.

-2-
 CAP.I.NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Destinaţia diferenţialului. La deplasarea automobilului in viraj, roata

motoare exterioară parcurge un spaţiu mai mare decât roata motoare
interioară virajului.
Diferenţialul este mecanismul care permite ca roţile motoare ale
aceleiaşi punţi să se rotească cu viteze unghiulare diferite, dând astfel
posibilitatea ca la deplasarea automobilului in viraje să parcurgă spaţii de
lungimi diferite.
Dacă roţile motoare sunt montate pe acelaşi arbore, deplasarea
automobilului în viraj nu este posibilă fară alunecarea şi patinarea roţilor,
ceea ce conduce la uzarea rapidă a anvelopelor, la creşterea consumului de
combustibil şi la manevrarea mai dificilă a direcţiei. Pentru a da posibilitatea
ca roţile motoare să se rotească cu viteze unghiulare diferite, fiecare roată se
va monta pe câte un arbore separate.
Părţile componente ale diferenţialului:
Pe carcasă este fixată coroana transmisiei principale, iar în carcasă bolţul pe
care sunt montaţi liberi sateliţii. Sateliţii în număr de doi fac legătura cu
pinioanele planetare care sunt montate pe arborii planetari.
Mişcarea de rotaţie se transmite carcasei diferenţialului prin transmisia
principală care este formată din pinionul de atac si coroană, şaibele sunt din
oţel moale sau bronz care servesc la micşorarea frecării pinioanelor
planetare şi a sateliţilor cu carcasa.
Funcţionarea diferenţialului:
La transmiterea unui moment de torsiune oarecare carcasei
diferenţialului prin transmisia principală, sub acţiunea forţelor axiale din
angrenajele sateliţilor, pinioanelor planetare, cât şi a forţelor axiale din
îmbinarea bolţului cu teşiturile, cu locaşul din carcasă, cu discurile de
presiune care apasă pachetul discurilor de fricţiune tinzând să blocheze
diferenţialul.
La deplasare rectilinie pe căi aderente, sateliţi nu se rotesc,
diferenţialul comportându-se ca în cazul obişnuit. Când apar mişcari relative
între elementele componente (deplasarea în curbă sau pe căi cu aderenţă
scăzută), în cuplajele de fricţiune vor apărea momente de frecare. Ţinând
cont de relaţile şi momentul transmis roţii cu turaţie scăzută va creşte cu de
două ori valoarea momentului de frecare.

-3-
 Când automobilul se deplasează in linie dreaptă deoarece drumurile
descrise de cele două roţi motoare sunt egale şi vitezele unghiulare ale lor
vor fi aceleaşi.În acest caz pinioanele planetare vor avea viteze unghiulare
egale cu ale coroanei, iar sateliţii sunt imobilizaţi fiind utilizaţi ca nişte piese
de legătură pentru a transmite mişcarea de la carcasa diferenţialului la arborii
planetari.
La deplasare automobilului in viraj, coroana transmisiei principale şi
carcasa se vor roti cu aceeaşi viteză unghiulară ca şi în linie dreaptă, din
cauză că roata exterioară virajului va avea de parcurs un drum mai lung
decât roata interioară virajului, inseamnă că vitezele unghiulare ale celor
două pinioane planetare vor trebui să fie diferite. Acest lucru este posibil
datorită existenţei sateliţilor. Când autovehicolul intră în viraj, roata din
interiorul virajului împreună cu pinionul planetar.
Pentru a realiza aceste diferente de viteze unghiulare între cele două
pinioane planetare, sateliţii vor căpăta o mişcare de rotaţie în jurul axelor lor
proprii care va fi cu atât mai mare cu cât diferenţa între vitezele unghiulare
ale pinioanelor planetare este mai mare. În raport cu coroana dinţată care are
o viteză unghiulară constantă.
Clasificarea diferenţialelor:
După tipul angrenajelor folosite, după principiul de funcţionare, după
valoarea momentului transmis şi după locul de dispunere a lor în transmisie.
După tipul angrenajelor folosite diferenţialele pot fi: cu roţi dinţate
conice şi cu roţi dinţate cilindrice.
După principiul de funcţionare diferenţialele se împart în: simple,
blocabile sau autoblocabile.
După valoarea momentului transmis la roţile motoare, diferenţialele
pot fi: simetrice şi asimetrice.
După locul de dispunere in transmisie se folosesc diferenţiale dispuse
între roţile aceleiaşi punţi şi diferenţiale dispuse între punţile automobilului
cu mai multe punţi motoare.
Tipuri constructive de diferenţiale:
La automobile cele mai răspândite sunt diferenţialele simple,
simetrice cu roţi dinţate conice.

Diferenţialul conic simetric

Cea mai largă răspandire in construcţia automobilului o au diferenţialele cu
angrenaje conice şi cu dinţi drepţi. Dacă cele două pinioane planetare au acelaşi
diametru şi acelaşi număr de dinţi diferenţialul se numeşte conic simetric.
Difereţialul conic simetric se montează în majoritatea cazurilor între cei doi
semiarbori planetari.

-4-
 Diferenţialul conic asimetric
Se poate recunoaşte după diametrele şi numărul de dinţi ai pinioanelor planetare.
În acest caz diametrele acestor pinioane difera între ele, iar cuplul transmis carcasei se
repartizează la cei doi semiarbori în mod proporţional cu diametrele şi numărul de dinţi
ai pinioanelor planetare. Acest diferenţial se montează de obicei între punţile
motoare ale automobilelor cu mare capacitate de trecere, în scopul repartizării cuplului
transmis in mod proporţional cu greutatea adecvată corespunzatoare fiecărei punţi
motoare .
Diferenţialul cilindric poate fi:
-simetric
-asimetric
Difereţialul simetric se recunoaşte după pinioanele planetare cilindrice care
sunt montate pe semiarborii şi care în acest caz sunt egale cu diametrul şi numărul de
dinţi.
Diferenţialul cilindric asimric are un pinion planetar mai mare în diametru
decât celălalt pinion planetar de pe celălalt semiarbore.
Diferenţialele cilindrice au dimensiuni mai mari în comparaţie cu cele conice
ceea ce face ca utilizarea acestora să fie limitată de capacitatea de trecere impusă
constructiv motiv pentru care astăzi nu se mai intâlnesc la automobile.

-5-
 CAP.II.DIFERENŢIALUL AUTOBLOCABIL

La fel ca diferenţialele simple, diferenţialele autoblocabile permit

rotirea cu viteze unghiulare diferite a roţilor motoare şi în acelaşi timp
distribuie momentul motor între arborii planetari, astfel încât roata motoare
cu aderenţă bună primeşte un moment mai mare decât cea cu aderenţă mai
scăzută.
După principiul de funcţionare diferenţialele autoblocabile se clasifică
în: diferenţiale autoblocabile cu frecare interioară mărită şi diferenţiale
autoblocabile cu cuplaje unisens.
Diferenţialul autoblocabil se regăseşte mai ales la vehicule cu
tracţiune integrală, caz in care, pe lângă diferenţialele de pe axe, care sunt de
tip simetric, se montează şi diferenţial interaxial, de regulă asimetric, care
asigură transferul cuplului motor în proporţii diferite între axele faţă/spate
(roţile faţă/spate parcurg şi ele drumuri diferite). Pentru simplificarea
construcţiei, de multe ori diferenţialul interaxial se înlocuieşte cu un
viscocuplaj.

1-sateliţi
2-pinioane planetare

-6-
3-carcasa diferenţialului
4-rulment planetar
Diferenţialele autoblocabile sunt de mai multe feluri: diferenţial
autoblocabil cu came, diferenţial autoblocabil cu lamele şi diferenţial
autoblocabil torsen.
Diferenţialul autoblocabil cu came se execută cu tacheţii aşezati axial
sau radial. Construcţia unui diferenţial cu came şi tacheţii aşezati
radial.Tacheţii sunt amplasaţi între piesele cremalierelor şi fixaţi în cilindrul
solidar la rotaţie cu coroana transmisiei principale.
Piesele planetare cu came sunt montate prin caneluri de arborii
transmisiei la roţile motoare.În acest caz, elementele conduse se montează
prin caneluri de arborii transmisiei la roţile motoare cu camele dispuse pe
suprafeţele.
Diferenţiale cu alunecare limitata – L.S.D. (Limited Slip
Differential)

Cea mai simplă soluţie de a realiza un asemenea diferenţial constă în

presarea pinioanelor planetare spre carcasă prin intermediul unor elemente
elastice (1) aflate in “miezul” diferenţialului. Frecarea dintre suprafeţe va
asigura transmiterea unui cuplu către roata care are aderenţă şi poate fi
sporită fie prin realizarea unor suprafeţe de contact conice, asemenea celor
de la sincroanele cutiilor de viteze, fie prin introducerea unor discuri de
fricţiune (2) si realizarea unui ambreiaj multidisc in spatele fiecărui pinion.
Solutia are o eficienţă redusă pentru că va exista permanent o frecare atunci
când turaţia roţilor motoare este totuşi puţin diferită, iar cuplul care se

-7-
transferă nu poate fi bine controlat, fiind de asemenea limitat de forţa
elementelor elastice.

Diferenţialul autoblocant cu lamele

Este fără îndoială cel mai raspandit în aria motorsportului, datorită
atât eficacitaţii cât şi a dimensiunilor reduse, care îl recomandă pentru
înlocuirea diferenţialului de serie fără modificări suplimentare. Cuplul nu se
transmite direct de la carcasă la axul sateliţilor ca la un diferenţial
simplu, ci prin intermediul a două inele de presiune solidare la rotaţie cu
carcasa diferenţialului. Atunci când creşte momentul aplicat, axele celor 4
sateliţi se deplasează pe planurile înclinate ale inelelor depărtându-le, iar
acestea presează asupra pachetelor de discuri. Marimea si numărul discurilor
de fricţiune determină cuplul care poate fi transferat, iar unghiul la care sunt
prelucrate planurile înclinate determină momentul cuplării diferenţialului, o
pantă mai lină determinând blocarea la diferenţe mai mici între vitezele de
rotaţie ale pinioanelor planetare.

fig.3

1. carcasă
2. şaibe elastice
3. disc angrenat cu carcasa
4. disc angrenat cu pinionul planetar
5. inele de presiune

-8-
6. pinion planetar
7. ax portsateliţi
8. pinion satelit
9. şaibă de reglaj al strângerii pachetului
10. capac
11. şurub de fixare

Vascocuplajele de tip Ferguson

Vascocuplajul este un mecanism compact care transmite mişcarea

prin intermediul unui fluid siliconic şi al unor discuri perforate, aflate
foarte aproape unele de altele. În condiţiile în care discurile se rotesc cu
turaţii egale, nu apar decat forţe reduse între acestea. Atunci când apare o
alunecare, fluidul siliconic din interiorul cuplajului se incalzeşte şi îşi
măreşte vâscozitatea, reducând viteza relativă dintre arbori şi realizând
transferul cuplului. Poate fi utilizat singur, ca diferenţial interaxial la
vehiculele cu tracţiune integrală (ca în cazul modelelor VW Golf Country
sau Fiat Panda 4x4 2003), sau in combinaţie cu un diferenţial
convenţional, caz în care poate fie echipă o punte motoare ca în figura (a),
fie servi ca diferenţial central – figura (b).
Cu verde in figura (a). este evidenţiată calea de transmitere a cuplului
motor, putându-se observa ca vascocuplajul, fiind conectat între carcasa
diferenţialului convenţional si unul din arborii de ieşire, preia doar o parte
din efort.

-9-
fig.4

Solicitările mari aplicate timp îndelungat asupra vascocuplajelor pot

duce la supraîncălzirea fluidului din interior şi la distrugerea cuplajului,
acesta ne mai fiind în masură de a transmite cuplu către arborele de ieşire.

Diferenţialul Torsen
Denumirea îi vine de la TORque SENsitive – sensibil la cuplu. Este o
adevarată bijuterie mecanică, având în componenta sa trei grupuri de
angrenaje formate din pinioane elicoidale sau cu dantură dreaptă. Transferul
cuplului este realizat de forţele radiale şi axiale care apar între pinioane,
distribuţia acestuia fiind dată de unghiurile danturii şi stabilită de la
proiectare.

- 10 -
fig.5

Poate fi montat atât ca diferenţial interaxial cât şi pentru punţile

motoare, fiind potrivit pentru echiparea vehiculelor cu tracţiune fată care, la
echiparea cu un diferenţial cu lamele, de exemplu, ar transmite reacţii
violente asupra direcţiei în momentul transferului de cuplu. Diferenţialul
Torsen este proactiv, intervenind înainte ca patinarea să se producă, iar
celelalte mecanisme reactive, intrând în functiune după ce apare patinarea.
Modul său de lucru completează cu succes funcţiile sistemelor electronice de
control al stabilitaţii şi nu influenţează negativ ABS-ul.

Complexitatea sa şi necesitatea unor prelucrări mecanice de precizie îl

fac însă costisitor şi limitează răspândirea pe modele de volum. Audi este
unul din putinii constructori care montează acest tip de diferenţial.
Diferenţialul Torsen este un diferenţial intermediar cu autoblocare
mecanică (diferenţial), care reglează, în funcţie de necesităţi, forţa dintre axa
faţă şi cea spate. Noţiunea de „Torsen“ este alcătuită din termenii în limba
engleză „torque“ (cuplul motor) şi „sensoring“ (sensibil).
Diferenţialul funcţionează „sensibil la cuplul motor“. Sistemul
reacţionează la diferitele forţe de torsiune între arborele de intrare şi arborele
de ieşire (ax faţă, respectiv spate). Astfel există posibilitatea unei repartizări

- 11 -
variabile a cuplului motor între axe. La diferenţialul Torsen, cele două roţi
conduse sunt legate între ele prin transmisie elicoidală. Acestea limitează
turaţiile ridicate ale diferenţialului, asigurând însă echilibrul necesar la
parcurgerea virajelor.
La modelul Phaeton, setarea de bază a diferenţialului Torsen este
selectată astfel încât forţele de propulsie să fie repartizate, în situaţii
normale, într-o pondere de 50:50 între axa faţă şi cea spate. În caz de
derapare, diferenţialul Torsen transmite direct şi imediat până la 20 de
procente din puterea de antrenare către axa cu tracţiune mai bună (max.
70:30, respectiv 30:70). Efectul de blocare al diferenţialului Torsen creşte
automat în funcţie de sarcină, acesta funcţionează „sensibil la cuplul motor”,
spre deosebire de diferenţialul vâscos „sensibil la turaţii“. Avantajul este
reprezentat de lipsa pretensionării la parcurgerea virajelor, având în vedere
că sunt admise turaţiile diferenţialului impuse de autovehicul.

CAP.III.ÎNTREŢINERE

Întrucât ungerea angrenajelor şi a celor lalte piese componente a cutiei de viteza-

diferenţial se face prin bălăcire este necesar ca în permanenţă să existe în carterul cutiei
de viteze-diferenţial o cantitate de doi litri de ulei.
Umplerea cu ulei se face prin orificiul de umplere situat pe partea dreaptă a
carterului care serveşte la verificarea nivelului uleiului iar golirea se face prin orificiul
situat în partea de jos a carterului.
Uleiul folosit trebuie să fie de tipul T80-EP2 iarna, sau T90-EP2
vara.Întreţinerea punţii motoare este foarte simplă şi constă numai în verificarea şi
completarea, uleiului care se face după 1500 km parcurşi sau la 40 ore de funcţionare.

- 12 -
 Înlocuirea uleiului se face la fiecare 12000 de km parcurşi. Nivelul corect al
uleiului este atunci când acesta curge foarte putin pe la busonul de umplere.
Demontarea diferenţialului se face numai atunci când apar jocuri sau se
înlocuiesc piesele uzate. În situaţia în care apar jocuri care depăşesc valorile admisibile
se procedează la reglarea acestora. Pentru reglarea jocului rulmenţilor radiali-axiali ai
pinionului de atac se procedează la scoaterea şaibelor de reglaj.
Când jocul este mare , sau introducerea de şaibe cand jocul eeste prea mic .
Reglarea jocului dintre pinionul de atac şi coroană se face prin scoaterea sau adăugarea
şaibilor de reglaj sau prin reglarea jocului rulmentilor arborelui intermediar.
Când jocul este mare , sau introducerea de şaibe cand jocul eeste prea mic,
reglarea jocului dintre pinionul de atac şi coroană se face prin scoaterea sau adăugarea
şaibilor de reglaj sau prin reglarea jocului rulmentilor arborelui intermediar.

CAP.IV.DEFECTE

Diferenţialul poate prezenta următoarele defecte:

1. Uzura excesivă sau deteriorarea danturii pinioanelor satelit sau

pinioanelor planetare:
a) defectul se datorează uzurii carcasei;
b) deplasării îndelungate pe teren greu;
c) blocării sau reglării incorecte a frânelor roţilor din spate;
d) folosirii la roţile din spate a unor anvelope cu uzuri sau marimi diferite;
e) remedierea se face numai la atelierul de reparaţii.

2. Griparea sau deteriorarea rulmentilor carcasei:

- 13 -
a) defectul se produce datorită cauzelor care au fost prezentate la griparea sau
deteriorarea rulmenţilor transmisiei principale.
3. Ruperea axului sau a crucii sateliţilor:
a) defectul se datorează supra solicitărilor organelor respective în condiţii speciale de
exploatare (trecerea prin terenuri grele).
4. Arborii planetari pot prezenta defectiuni:
a) uzura excesivă a canelurilor;
b) ruperea arborilor planetari-defectul se produce datorită functionării îndelungate
supraîncărcării automobilului;
c) remedierea se face la atelierul de reparaţii.
5. Caseta diferenţialului
Defectele posibile ale casetei diferenţialului sunt:
a) diametrul locaşurilor pentru crucea sateliţilor uzaţi se recondiţionează prin alezare la
cota de reparaţie, folosindu-se o cruce majorată;
b) diametrul fusurilor pentru rulmenţi uzaţi se recondiţionează prin încărcare cu sudură
strunjire şi rectificare la cota nominală;
c) filetul găurilor de prindere a semi-carcaselor uzate se recondiţionează prin majorarea
găurilor şi rectificare;
d) suprafaţa de sprijin a pinionului planetar uzată se recondiţionează prin rectificarea
frontală iar la montaj se utilizează o şaiba cu grosime majorată.
6. Crucea sateliţilor
Defecţiuni posibile ale crucii sateliţilor
La crucea sateliţilor se pot uza sau deteriora fusurile. Recondiţionarea se poate
realiza după cum urmează:
a) cromarea dură a fusurilor urmată de rectificarea la cota nominală sau cota treptei de
reparaţie.

6. a)cromarea dură a fusurilor urmată de rectificarea la cota nominală sau cota treptei
de reparaţie,
- metalizarea cu pulberi, urmată de rectificare la cota nominală sau la cota treptei de
reparaţie;
- la operaţiile de montare sau demontare a transmisiei sau de înlocuire a unor piese sau
subansambluri se vor utiliza numai scule calibrate, interzicându-se folosirea sculelor
deteriorate sau uzate.

- 14 -
 CAP.V.REPARARE
Reglarea rulmenţilor diferenţialului

Se obţine înşurubând piuliţele (1) şi (2).

Reglarea rulmenţilor transmisiei principale cuprinde reglarea
rulmenţilor pinionului de atac şi ai casetei diferenţialului.Reglarea
rulmenţilor pinionului de atac se face prin modificarea numărului
adaosurilor(şaibelor) de reglare sau în alt mod.
Reglarea rulmenţilor casetei diferenţialului se face cu compensatorii
mobili (piuliţe de reglaj) care se reazemă în inelele exterioare ale
rulmenţilor, sau cu ajutorul unor garnituri de reglare dispuse între inelele
exterioare ale rulmenţilor şi capacelor rulmenţilor. Jocul funcţional al
grupului coroană-diferenţial (j=0,03-0,12mm) se poate constata prin
măsurarea jocului axial sau prin cuplul necesar rotirii libere(10-30 N-m),
determinat de strângerea rulmenţilor.
În cazul rulmenţilor neutilizaţi se înşurubează ceva mai puţin piuliţa
(1) pentru a se obţine un joc de angrenare superior jocului normal,
iar în cazul rulmenţilor noi se înşurubează mai mult piuliţa (1) pentru a se
obţine un joc de angrenare superior jocului normal.

- 15 -
 Verificarea strângerii rulmenţilor se face cu ajutorul unei sfori
înfăşurată în jurul carcasei diferenţialului de care se trage cu un
dinamometru; diferenţialul trebuie să se rotească la un moment de 1-
3 daNm.

fig.6

- 16 -
 CAP.VI.NORME

Securitatea şi Sănătatea în Muncă (S.S.M)

Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţii instituţionale ,

având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului
de muncă , apărarea vieţii , a integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţiilor şi
a altor persoane participante la procesul de muncă .
Aceste prevederi se aplică tuturor persoanelor juridice sau fizice la care
activitatea se desfăşoară cu personal angajat pe bază de contract individual
de muncă sau în alte condiţii prevăzute de lege. Prin persoanele juridice sau
fizice se înţeleg agenţii economici din sectorul public privat şi cooperatist,
inclusiv cu capitalul străin care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul
României .
Prin măsuri de protecţia muncii se înţelege ansamblu lucrărilor şi
acţiunilor tehnice şi organizatorice care trebuie luate de către o persoană
juridică sau fizică pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale. Programul propriu ﴾ al unei unităţi econimice ﴿ de măsuri de
protecţia munci se elaborează anual pe baza evaluării riscurilor la locurile
de muncă cu consultare , după caz, a sindicatelor sau a reprezentaţilor
salariaţilor sau a consiliului de administraţie-acţionari/asociaţii care pot să
depună completarea sau modificarea acestuia , ori de câte ori situaţia o
impune . Fondurile necesare finanţării cheltuielilor pentru realizarea
programelor proprii de protecţia muncii se suportă integral din costurile de
protecţie şi fac parte integrantă din bugetul de venituri şi cheltuieli a unităţii
respective .
În componenţa programului anual se disting trei categorii de măsuri de
securitate a muncii:
- măsuri tehnice de securitatea muncii
- măsuri organizatorice de securitatea muncii;
- măsuri igienico-sanitare.

- 17 -
 Obligaţiile angajaţiilor în relaţia cu angajatorul privind securitatea şi
sănătatea în muncă sunt următoarele :
- să desfăşoare activitatea în aşa fel în cât să nu expună la pericole de
accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana proprie sau alţi angajaţii;
- să-şi însuşească şi să respecte normele şi instrucţiunile de protecţie a
muncii şi măsurile de aplicarea a acestora;

- să utilizeze corect echipamentele tehnice, substanţele periculoase şi

celelalte mijloace de producţie;
- să nu procedeze la deconectarea , schimbarea sau mutarea arbitrară a
dispozitivelor de securitate ale echipamentelor tehnice şi ale clădirilor şi să
utilizeze corect aceste dispozitive ;
- să oprească la apariţia unui pericol iminent de producerea unui accident şi
să informeze de îndată conducătorul locului de muncă ;
- să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă dacă aceasta ar pune
în pericol de accidentare sau înbolnăvire profesională persoana sa, sau a
celorlalţi participanţi la procesul de producţie;
- să utilizeze echipament induvidual de protecţie din dotare, corespunzător
scopului pentru care a fost acordat;
- să coopereze cu angajatorul şi /sau cu angajaţii cu atribuţiile specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, atâta timp cât este necesar pentru
a da angajatorului posibilitatea să se asigure că toate condiţiile de muncă
sunt corespunzătoare şi nu prezintă riscuri pentru securitatea şi sănătatea
locului de muncă;
- să coopereze cu angajatorul şi / sau cu angajaţii cu atibuţiile specifice în
domeniul secutităţii şi sănătăţii în muncă , atâta timp cât este necesar, pentru
oricăre sarcină sau cerinţă impusă de autoritatea pentru prevenirea
accidentelor şi bolilor profesionale;
- să dea relaţii din proprie iniţiativă sau la solicitarea organelor de control şi
de cercetare în domeniul protecţiei muncii.

Atribuţiile şi răspunderile personalului muncitor ﴾ executant﴿

Personalul muncitor execută lucrăriile pe care şeful de echipă i le

încredinţează având obligaţia să respecte prevederile proiectelor de
execuţie, prescripţiile tehnice şi normele de protecţia a muncii după cum
urmează :
- să se prezinte la lucru în cea mai bună stare fizică şi psihică ﴾ odihnit, fără
influenţa băuturilor alcoolice , drogurilor şi a altor substanţe sau
medicamente nocive ﴿;

- 18 -
- la începerea lucrului va schimba hainele de oraş cu echipamentul
individual de protecţie sau lucru , funcţie de natura activităţii pe care o
desfăşoară ;
- înaintea de începerea lucrului va verifica starea tuturor utilejelor, sculelor
uneltelor , dispozitivelor tehnologice sau a altor mijloace cu care va lucra,
luând măsurile necesare pentru a desfăşura o activitate corespunzătoare .

Normele Generale de Protecţia Muncii şi a Normelor Specifice de Securitate

 Demontarea autovehiculelor în vederea efectuării reparaţiei se va face

numai în sectoare şi pe posturi de lucru specializate pentru operaţiile
respective.
 Se interzice depozitarea subansamblurilor demontate la întamplare,
aceasta se va face numai în spaţii special amenajate.
 Îndepartarea subansamblurilor de pe autovehicul se va face numai în
spaţii special amenajate.
 Uneltele de lucru şi instalaţiile de ridicat (cricuri, macarale) vor fi
controlate înainte de începerea lucrului.
 Se interzice folosirea sculelor decalibrate sau defecte.
 Se interzice efectuarea operaţiilor de demontare a subansamblurilor
suspendate în dispozitivele de ridicat.
 Depresarea bucşelor, inelelor de rulmenţi, cămăşi etc. se vor face
numai cu presa şi dispozitive speciale.
 Transportul subansamblurilor demontate, grele şi volumunioase, se va
face numai cu mijloace de transport, pe care se va asigura stabilitatea
încărcăturii.
 Demontarea subansamblurilor de sub cadrul sau caroseria
autovehiculului, se va face după ce s-au asezat capre metalice, sigure
şi stabile.
 Se interzice desfundarea conductelor de benzina sau motorina, şi a
conductelor pentru aer, prin suflarea cu gura.
 Demontarea parţilor componente ale instalaţiei electrice de pe
autovehicul, se va face numai după decuplarea bateriei de acumulare.
 Spalarea şi degresarea pieselor mici se va face numai cu detergenţi, în
cuve speciale, amplasate în locuri corespunazătoare. Se interzice
spălarea pieselor cu benzină.
 Se interzice introducerea în hală a autovehiculelor având în rezervor
mai mult de 10% din capacitatea acestuia. Fac excepţie autovehiculele
care sunt introduse numai pentru revizii tehnice periodice.

- 19 -
 Se interzice introducerea în hală a autovehiculelor nespălate.
 Introducerea autovehiculelor pe canalul de revizie se face cu viteza
maximă de 5 Km/h. Aceastea vor fi dirijate din faţă de catre
conducătorul locului de muncă.
 Canalul de revizie va fi menţinul permanent în stare curată.
 La umflarea pneurilor se va folosi obligatoriu dispozitivul special de
protecț ie împotriva săririi cercului de pe jantă.
 Compresorul de aer pentru umflarea pneurilor va fi în bună stare de
funcţionare şi dotat cu manometru verificat metrologic.
 Scoaterea autovehicului de pe canalul de revizie se va face numai la
comanda maistrului care va verifica ieşirea tuturor oamenilor din
canal şi numai după ce s-a convins că sunt îndeplinite toate condiţiile
deplasării.
 La standurile de testare a frânii nu se va depăşi valoarea maximă de
încercare prescrisă de fabricant.
 La terminarea lucrului ț anțul de verificare a frânelor se va scoate de
sub tensiune.
 La diagnosticarea motorului autovehiculului în timpul funcţionării
este obligatoriu ca lucratorul să stea înafara zonei paletelor
ventilatorului;
 Gazele arse de la eț apament să fie evacuate numai prin tubulatura
special destinată acestui scop.
 Imediat dupa oprirea autovehiculului în hală, se deconectează de la
borne instalaţia electrică a acestuia.
 Se interzice introducerea în hale a autovehicolului prin mersul înapoi.
Intrarea în hale se face numai cu faţa, iar mersul e dirijat de o altă
persoană.
 Se interzice introducerea în hale de autovehicole încărcate cu diferite
materiale.
 Intervenţia la autovehicul a muncitorilor este permisă numai după
suspendarea pe capre metalice sigure şi stabile. Orce intervenţie la
autovehicul se va face numai cu uşile închise.
 Intervenţia la motoarele demontate se va face numai după ce au fost
aşezate stabil pe bancurile de lucru, calate sau prinse în dispozitive
care să permită rotirea lor uşoară şi să asigure reducerea efortului
fizic.
 Se interzice desfacerea cu dalta şi ciocanul a piuliţelor şi prezoanelor.

- 20 -
  Trecerea peste canalele de revizie se va face numai pe podeţe special
amenajate.
 Unsoarea consistentă, folosită în procesul tehnologic, se va păstra în
cutii de tablă sau de lemn, acoperite cu capace.
 Pornirea motoarelor în hală este interzisă fără aprobarea ț efului
locului de muncă.
 Înainte de pornirea motorului, se verifică dacă nu sunt oameni sub
autovehicul.
 Se interzice încercarea frânelor cu autovehiculul în mers prin hale,
ateliere şi platforme tehnologice.
 Se interzice scoaterea din hală a autovehiculului la care nu s-a efectuat
controlul sistemelor de siguranţă rutieră.
 Scoaterea autovehiculului din hală se va face numai sub
supravegherea maistrului.

Prevenirea şi stingerea incendiilor (P.S.I.)

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblu de măsuri tehnice

şi organizatatorice precum şi de activităţii specifice , planificate şi realizate
în scopul de a asigura identificarea , evaluarea şi combaterea riscurilor de
incendiu, informarea cetăţeniilor asupra acestora , precum şi intervenţia
operativă pentru salvarea şi acordarea ajutorului pentru persoanele aflate în
pericol .
Orice persoană ﴾ fizică sau juridică ﴿, este obligată să respecte în toate
împrejurările normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi să nu
primejduiască , prin deciziile şi faptele sale , viaţa , bunurile materialele sau
mediul înconjurător. Orice persoană care observă un incendiu este obligat să
anunţe orice mijloc de intervenţii pompiri, şi autorităţiile care sunt dotate în
acest scop . În caz de incendiu persoanele aflate în preajmă au obligaţia de
a acorda ajutor cât este posibil raţional posibil , semenilor aflaţi în pericol
sau în dificultate , din propria iniţiativă a lor la solicitarea victimei.
Instruirea în domeniul p.s.i se face în funcţie de specificul locului de
muncă şi de activitatea desfăşurată de către personalul muncitor . Astfel se
disting mai multe categori de instructaje :
• Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoţtinţe cu
privire la :
- sistemul de acte normative care reglementează activitatea de prevenire şi
stingere a incendiilor şi de acte normative specifice profilului economic;

- 21 -
- modul de organizare a activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor la
nivelul agentului economic;
- modul de acţiune în cazul observării şi anunţării unui incendiu .
Durata instructajului introductiv general depinde de specificul
activităţiilor , de complexitate proceselor tehnologige , de gradul de
vulnerabilitate la incendiu şi explozie a obiectivului , dar nu va fi mai mică
de 8 ore .
Instructajul introductiv general se efectuează :
- noilor angajaţi cu contract individual de muncă
- salariaţiilor transferaţi sau detaşaţi ;
- elevilor şi studenţiilor aflaţi în practică
● instructajul specific locului de muncă se face individual de către şeful
locului de muncă respectiv , după instructajul introductiv general , şi vizează
în principal asigurarea de cunoştiinţe referitoare la locul de muncă.
 Se interzice scoaterea din hala a autovehiculului caruia nu i-a fost
efectuat controlul sistemelor de siguranţă rutieră;
 Se interzice cu desăvârşire folosirea aparatelor electrice în spaţiul de
lucru al personalului;
 Se interzice aruncarea la întamplare a resturilor de ţigarete sau
deşeuri;
 Pe parcursul desfăşurarii activitaţii din ateliere este interzis
închiderea uşilor, cailor de acces şi evacuare;
 La folosirea instalaţiilor de iluminat se va asigura o buna funcţionare
a utilajelor şi a aparatelor respective prin înlaturarea imediată a defecțiunilor
constatate;
 Tablourile electrice vor fi prevăzute cu covoare de protecţie, iar la
tablou se va întrebuinţa numai siguranţe fuzibile comform normelor în
vigoare;
 Se interzice folosirea în stare defectă a instalaţiilor electrice, şi a
consumatorilor de energie precum şi a celor uzate şi improvizate. Folosirea
legaturilor provizorii prin introducerea conductorilor electrici;
 Se interzice aşezarea unor materiale combustibile deasupra
motorului;
 Se interzice umblarea la tablourile electrice persoanelor din atelier,
cu excepţia maistrului;
 Corpurile agregatelor pentru sudare şi a transformatoarelor,
carcasele tablourilor de distribuţie pentru sudare, trebuiesc legate electric la
pământ (împământare);

- 22 -
 Punerea la pământ a aparatelor de sudura transportabile se va face
înainte de începerea lucrului, iar contactul la locul de realizare trebuie să fie
perfect;
 Se interzice lucrul la agregatele care au legaturile de izolaţie
deteriorate;
 Aparatele de sudura vor fi protejate înpotriva precipitaţiilor din
atmosferă.

Protecţia Mediului ( P.M.)

● pentru prevenirea şi combaterea poluării mediului înconjurător în

service-uri se vor lua următoarele măsuri:

- perfecţionarea organizării şi dirijării circulaţiei , modernizarea mijloacelor

de transport şi a căilor de circulaţie.
- îmbunătăţirea sistemului de transport şi neutralizarea a deşeurilor şi
rezidurilor menajere şi industriale , amenajarea de spaţii pentru recuperarea
şi valorificarea şi nu distrungerea acestora .
Agenții economici-service auto-sunt obligați să se doteze cu
recipienți ți containere pentru depozitarea ți păstrarea dețeurilor , pe care
trebuie să le transporte ți să le golească în locurile special amenajate , pentru
reciclabile sau nereciclabile.
Organele de stat care potrivit legi efectuează controlul nivelului de
zgomot redus de mijloace de transport dispozitive şi instalaţii de ori ce fel
vor autoriza funcţionarea acestora numai dacă întrunesc condiţiile tehnice de
protecţie împotrive zgomotului.

- 23 -
 BIBLIOGRAFIE

1. XXX. Automobile A la Z, editura Militară Bucuresti

1985;

2. GH. Frăţilă, Mariana Frăţilă, S. Samoilă, Automobile

cunoaştere întreţinere şi reparare, Editura didactică şi
pedagogică, R.A 2008;

3.Corneliu Mondiru, Automobile Dacia, Editura Tehnică

2003;

4.www.scribd.ro

- 24 -
- 25 -